„Prin credinţă”

Iosua Evrei 11:30

„Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite şapte zile.”

Scopul capitolului 11 din Evrei este să demonstreze faptul că mântuirea/salvarea este prin credinţă, şi la fel este şi viaţa de mântuire – „prin credinţă”, astfel suntem „plăcuţi lui Dumnezeu”.

Un pastor l-a întrebat pe un creştin dacă era activ în biserica locală. Bărbatul a răspuns: „Nu, dar nici tâlharul de pe cruce nu fusese activ în biserică şi tot a fost primit.” Pastorul atunci l-a întrebat dacă fusese botezat. Omul a replicat: „Nu, dar nici tâlharul de pe cruce nu a fost botezat şi tot va intra în ceruri.” Pastorul l-a întrebat atunci dacă lua parte la serviciul Sfintei Cine. Omul a răspuns: „Nu, dar nici tâlharul de pe cruce nu a făcut-o şi Hristos tot l-a primit.” Pastorul i-a spus: „Singura diferenţă dintre tine şi tâlharul de pe cruce este că el murea în credinţă, iar tu eşti mort în credinţă.”

Astfel autorul acestei epistole, merge în Vechiul Testament, chiar la începuturi şi arată cum „prin credinţă” a fost din totdeauna modul lui Dumnezeu de a accepta pe oameni în relaţie cu El.

Am văzut astfel cum: ABEL „prin credinţă” a fost ACCEPTAT de Dumnezeu aducând o jertfă plăcută Lui. ENOH „prin credinţă” a trăit cu Dumnezeu până când l-a luat la El. NOE „prin credinţă” a ACŢIONAT la avertizarea lui Dumnezeu, salvându-şi familia de la

potop. AVRAAM „prin credinţă” a DEZVOLTAT relaţia lui cu Dumnezeu, până acolo că a

trecut testul suprem. SARA „prin credinţă” a CREZUT IMPOSIBILUL, în ciuda tuturor obstacolelor vieţii. ISAAC „prin credinţă” a ACCEPTAT SUVERANITATEA lui Dumnezeu şi s-a

ÎNCREZUT în planurile Sale. IACOV „prin credinţă” a ÎNVĂŢAT SĂ TREACĂ de la încrederea în propriile forţe la

încrederea în planurile lui Dumnezeu. IOSIF „prin credinţă” a TRECUT prin toate încercările vieţii! Moise „prin credinţă” a făcut alegeri potrivite pentru viaţa lui, dar şi pentru un popor

întreg! Mergem mai departe în „incursiunea credinţei” şi citim astfel versetul 30 din Evrei 11, despre Iosua, pentru că el este următorul personaj din „galeria credinţei”.

Viaţa acestui om ne va învăţa o altă caracteristică a credinţei – CURAJUL!

Adevărata credinţă va demonstra CURAJ în faţa oricărei provocări, oricărui obstacol – acesta este vârful credinţei!

Adevărul este că peste fiecare dintre noi vor veni aceste lucruri: provocări, obstacole, încercări, presiuni... şi fiecare dintre acestea vor dovedi CREDINŢA NOASTRĂ!

În viaţă, spunea scriitorul american John Gardner, „avem de-a face cu o serie de mari oportunităţi, deghizate excelent în probleme fără rezolvare."

Întrebare personală: Ce ce oportunităţi deghizate ai de a face?

Să vedem mai exact cum stau treburile:

Unii dintre noi au crezut în Isus, acceptându-L ca Mântuitor, dar au clacat în faţa unui păcat acuns care îi tot trage în jos... ei tot promit lui Dumnezeu că nu mai fac, dar de fiecare dată eşuează în acest capitol.

Alţii se scufundă în problemele căsniciei, cu partenerul de viaţă sau cu copiii... pur şi simplu nu văd nicio soluţie vială!

Unii se luptă cu probleme seriose de sănătate... sau alte probleme personale. Alţii au probleme la locul de muncă... alţii îşi doresc să aibe un loc de muncă unde să aibe

probleme! Ei se luptă din greu să supravieţuiască! Alţii au alunecat uşor, uşor în „lume” şi sunt într-o letargie spirituală, dar nici măcar nu îşi

mai dau seama că au o problemă! Bisericile au şi ele probleme! ... sunt un conglomerat din toate problemele mebrilor lor!

Ca nou lider al Israelului, după moartea lui Moise, Iosua avea o serie de oportunităţi deghizate! Avea să conducă un popor „fugar”, care stătuse 40 de ani în pustia Sinai şi acum trecuse râul Iordan, în ţara pe care Dumnezeu le-o promisese de secole, dar care era ocupată de popoare păgâne, extrem de rele înaintea lui Dumnezeu, care aveau cetăţi extrem de fortificate şi erau locuite chiar de oameni uriaşi!

Prima oportunitate deghizată a fost o cetate bine fortificată, numită IERIHON!

Dar, cum avea Iosua, să cucerească această cetate impenetrabilă???

Trebuie să mergem în VT, în cartea lui Iosua, capitolul 6 pentru a înţelege mai exact contextul credinţei lui Iosua:

Trebuie să ne amintim că Iosua trimisese 2 iscoade în Ierihon (Iosua 2), apoi aveau să treacă râul Iordanul (cap.3) şi apoi marcat intrarea lor pe pământul Ţării Promise, generaţia nouă avea să fie circumcisă şi apoi au sărbătorit Paştele (cap.4-5)

În cap.6 facem câteva observaţii: o Ierihonul era „pralizat” de frica Israeliţilor – „închis şi întărit” (vs.1)

o Dumnezeu face o promisiune – „dau în mâinile tale Ierihonul” (vs.2)

o Dumnezeu le dă câteva porunci/ordine de „luptă” (vs.3-5)

Să facă ce???????????? – aproape că este incredibil ceea ce le cere Dumnezeu să facă! Stăteau înaintea celei mai întărite cetăţi din ţara Canaanului, cu cea mai puternică

armată şi pregătită să descurajeze orice inamic, iar ei tot ceea ce trebuiau să facă era să înconjoare 6 zile la rând, odată pe zi... şi în a 7a zi să facă acest lucru de 7 ori şi atunci să strige cu putere, odată cu sunarea trâmbiţelor de către preoţi!

Ce lecţii învăţăm de aici??

1. Viaţa creştină este un RĂZBOI

Odată ce credem în Dumnezeu şi suntem mântuiţi, suntem în conflict cu duşmani puternici! Deşi nu ar trebui să fie o surpriză, viaţa creştină este o joacă pentru unii, pe când ea este o luptă! Şi poetul Coşbuc ştia acest lucru: „O luptă-i viaţa, deci te luptă / Deci, te luptă! Cu dragoste de ea cu foc!” De multe ori ne întrebăm: DE CE AVEM PROBLEME??? DE CE AVEM OBSTACOLE în viaţă??

DACĂ sunt cu Domnul, DE CE experimentez aceste lucruri???

Viaţa creştină nu ne scuteşte de probleme! Viaţa de credinţă nu ne fereşte de lupte! Înainte să vii la Dumnezeu, aveai anumite lucruri în viaţa ta de care nici nu erai

conştient ... aveai duşmani de care nu erai conştient! Lucruri ca egoismul, mândria, poftele... nici nu te deranjau, credeai că sunt nişte virtuţi... credeai că numai aşa îţi găseşti fericirea, împlinirea!

Când te-ai întors la Dumnezeu, odată ce ai început să afli adevărurile lui Dumnezeu prin citirea şi studierea Cuvântului Său, Duhul Sfânt a început să te conştientizeze de tot felul de lucruri păcătoase cu care te confrunţi.

o Probleme interioare – natura coruptă pe care încă o avem, îşi cere drepturile

şi astfel descoperi în tine un război nemilos dintre dorinţele vechi şi dorinţele noi! Realizezi că lupta cea mai mare este cu tine însuţi... cu omul cel vechi!

o Probleme exterioare – cei apropriaţi (familie, prieteni) care sunt ofensaţi de

noul tău stil de viaţă, pentru că îi confruntă în practicile lor păcătoase. – cei de la servici (şefii, colegii) vor lua atitudine când nu vei mai dori să te comporţi la fel ca ei... samd.

1 Petru 4:3-4 – „Ajunge, în adevăr, că în trecut aţi făcut voia neamurilor şi aţi trăit în desfrânări, în pofte, în beţii, în ospeţe, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite. De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.”

2. Modul lui Dumnezeu de victorie în acest război accentuează puterea Sa şi slăbiciunile noastre !

Să mărşăluieşti timp de 6 zile în jurul unei cetăţi cu zidurile uriaşe, nu pare deloc a fi soluţie inteligenţă!

Lecţia este că VICTORIA împotriva unor duşmani puternici vine numai atunci când NE ÎNCREDEM total în DUMNEZEU!

Lecţia aceasta nu se pricepe repede! ... ci zi după zi:o Ziua 1 – poporul merge afară şi vede un zid mare şi impenetrabil!

o Ziua 2 – există un ZID MARE şi de netrecut!

o Ziua 3... ZIDUL tot acolo era!

o -------------

Lecţia de învăţat este: „Victoria asupra duşmanilor uriaşi vine NUMAI atunci când nu ne mai încredem în noi, ci ne încredem în Dumnezeu TOTAL!

Adesea, problema noastră nu este că noi suntem prea slabi, ci că noi credem că suntem îndeajuns de tari să ne descurcăm singuri!

Isus 15:5b – „... căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic!” Astfel:

Credinţa recunoaşte SOLUŢIA lui DUMNEZEU ca fiind SINGURA! Dumnezeu trebuie să ne aducă puţin câte puţin, să ne golească puţin câte puţin,

pentru a ajunge la o astfel de credinţă. Altfel noi, am crede că suntem cineva... ceva! - Ex. lui Ghedeon (Judecători 6-7) – Ghedeon avea o armată de 32 de mii împotriva armatei madianite de 135 de mii, dar Dumnezeu i-a spus că are prea mulţi soldaţi... şi dacă ar învinge, ei s-ar mândri cu victoria lor (Jud.7:2). Aşa că Dumnezeu l-a făcut să trimită 22 de mii acasă şi tot erau prea mulţi.. până când i-au mari rămas doar 300... îndeajuns de slabi pentru ca Dumnezeu să le dea o victorie care să-i aducă toată lauda Lui.

- Ex. lui Pavel (2 Corinteni 12:10 – „ţepuşul” din trupul lui era pentru ca şi el să înţeleagă acest principiu al victoriei lui Dumnezeu: „De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.”- Hudson Taylor a spus că „Atunci când Dumnezeu a vrut să deschidă China pentru Evanghelie, El a ales un om îndeajuns de slab pentru această misiune!”

Credinţa se smereşte faţă de sine şi se bazează total pe puterea lui Dumnezeu!

3. Credinţa ascultă de Dumnezeu până la capăt! Biografii au scris despre Thomas Edison, inventatorul becului electric, că acesta a făcut peste 900 de becuri până ce a ajuns să funcționeze. De nouă sute de ori a făcut becul, l-a conectat la curent, a apăsat întrerupătorul și… nimic. Conform mărturisirilor lui Edison, de fiecare dată când a făcut un bec, el a descoperit încă o modalitate cum să nu facă becul. În final, prin procesul de eliminare, a făcut un bec care a produs lumina. Rezultatul? A ajuns să fie unul dintre genialii inventatori ai lumii.

Credinţa şi ascultarea sunt inseparabile! ... tot aşa cum Necredinţa merge mână în mână neascultare!

Planul acesta nu a fost uşor de ascultat... a trebuit să asculte exact ceea ce Dumnezeu le-a spus să facă!

o Puteau să le vină şi alte idei... mai bune... mai isteţe! - „Planul ăsta nu prea merge!”

2 factori ai ascultării:1. Trebuie să ştii ce spune Dumnezeu – aici intervine importanţa cunoaşterii Bibliei (prin

citire, studiere, memorare, meditare)2. Trebuie să asculţi de Dumnezeu până la capăt chiar dacă nu înţelegi ce face El –

Isaia 55:8 ne aminteşte ce spune Dumnezeu despre gândirea noastră:„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.”

La modul practic, aici este vorba despre CREDINŢA în PRINCIPIILE lui DUMNEZEU versus CREDINŢA/ÎNŢELEPCIUNEA CONVENŢIONALĂ (adică mai „îndoim” principiile lui Dumnezeu)

4. Credinţa aşteaptă acţiunea lui Dumnezeu Aceasta este o credinţă maturizată... care priveşte viaţa şi elementele ei în perspectivă, cunoscând credincioşia lui Dumnezeu – faptul că El îşi împlineşte promisiunile întotdeauna!

Cât de dificil o fi fost ca întregul popor să asculte exact de ceea ce le spuse Iosua din partea lui Dumnezeu???!!!

La timpul potrivit, în a 7a zi, ei au mărşăluit şi au strigat cu putere, atunci când au auzit trâmbiţele

Există lucruri pe care le aşteptăm de la Dumnezeu... poate de ceva vreme! o Am obosit??? Ne-am pierdut răbdarea?

o ... sau credinţa/încrederea în faptul că Dumnezeu are întotdeauna un plan şi

El îşi ţine promisiunile întotdeauna!

TIMPUL PERFECT este ARTA LUI DUMNEZEU! - Florin Enescu

„Nu poţi folosi timpul fără să răneşti veşnicia!” - Henry David Thoreau