1

LECTIA 8_EVIDENA MONUMENTELOR ISTORICE n Principatele Romne, dup unificare, la mijlocul veacului XIX,

apar primele preocupari pentru inventarierea monumentelor prin Comisia pentru cunoasterea si studierea monumentelor bisericesti infiintata de Alexandru Golescu, comisie in care se remarc Alexandru Odobescu prin activitatea sa. Intre anii 1871-1873, Odobescu difuzeaz cu sprijinul guvernului un Chestionar sau izvod de intrebari in privinta vechilor asezaminte ce se afla in deosebitele comune ale Romaniei.

n urma aprobrii lui, de ctre Al.I.Cuza, sunt delegai n calitate de comisari pentru alctuirea inventariilor , intelectuali de frunte ai epocii, ca: C. Boliac, Al. Odobescu, D. Papazoglu, Al.Pelimn. n cadrul aceleiai campanii, pictorii Ttrescu i Trenk au avut misiunea de a face desene ce urmau a fi ordonate ntr-un Album Naional.Raspunsurile la aproape 4.000 de chestionare se pastreaza la Biblioteca Academiei Romane, dar din pacate nu au fost folosite in epoca pentru intocmirea unui repertoriu.

Intocmirea unui Inventar oficial al monumentelor este prevazuta in Legea pentru conservarea si restaurarea monumentelor publice din 1892, de cnd dateaz naterea CMI. Inventarul monumentelor nu a aparut la un an de la aparitia legii, cum era prevazut, ci abia in anul 1897 sub titlul Inventarul monumentelor publice si istorice din Romania dar acest prim inventar a avut un caracter administrativ, neoficial i o circulaie restrans.

Prima Lista oficiala a monumentelor din Romania (monumente aflate sub protectie legala) a fost publicata in anul 1903 sub numele de Inventarul monumentelor publice si istorice din Romania sub ingrijirea lui V.A. Urechia, B.P. Hasdeu si Gr. G. Tocilescu, care continea un numar de 534 de monumente publice si 63 de monumente istorice. Este evident interesul disproportionat al membrilor Comisiunii din acea vreme pentru monumentele religioase fata de cele civile, aproape neglijate.

Din pacate, dupa inventarul monumentelor din 1903, important ca prima realizare dar modest ca numar de monumente inscrise si discutabil privind raportul dintre monumentele religioase si cele civile, in perioada interbelica nu a mai aparut un alt inventar general decat sub forma unor repertorii partiale si a unor studii, intre care se remarc cele ale arhitecilor Nicolae Ghica-Budesti i Gh.Bal.

Comisiunea Monumentelor Istorice elaboreaza in anul 1921 un Chestionar privitor la monumentele istorice destinat monumentelor religioase, chestionar care a servit ca baza pentru toate documentatiile

2

Comisiunii Monumentelor Istorice pana la desfiintarea sa in 1948, fiind inclus in majoritatea dosarelor de monument.

Dupa aderarea specialistilor in monumente, din Romania, la principiile Chartei Athenei din 1931, abia atunci, atentia lor se va indreapta spre toate tipurile de monumente fara discriminare (biserici, castele, situri, arhitectura populara) si fara prejudecati privind originea lor (romaneasca, maghiara, germana, evreiasca, ucraineana, s.a.m.d.).

Astfel, Michael Csaki publica in 1923 la Cluj Inventarul monumentelor si obiectelor istorice si artistice sasesti din Transilvania cu o introducere asupra activitatii sasilor din Transilvania in domeniul artelor plastice, iar pentru cele romneti se public lucrarile lui Coriolan Petranu, despre bisericile de lemn.

In anul 1932, Comisiunea monumentelor istorice emite un ordin circular in vederea intocmirii Inventarului Monumentelor Istorice de catre membrii Comisiei. Documentatia intocmita este valoroasa prin continut (fiind realizata de specialisti, membri ai Comisiei repartizati pe judete) i mai ales prin releveele intocmite pentru un numar de monumente, dar nu s-a concretizat intr-un Inventar al monumentelor

Comisia reorganizat n 1919 sub preedenia lui D.Onciu, ulterior sub preedenia lui Nicolae Iorga, membrii fiind Gh.Bal, Gr.Cerchez, Vasile Prvan, Petre Antonescu, Al. Lapedatu, Nic.M.Popescu, Artur Verona, se va completa n timp cu C.Moisil, Mihail Suu, Ioan Andrieescu, Victor G. tephnescu, N.Ghika-Budeti, G.Oprescu, Virgil Drghiceanu, A.Sacerdoeanu, Scarlat lambrino, I.D. tefnescu. Aceast Comisie a lucrat pn la nceputul transformrilor care au loc n decembrie 1947, ultimul preedinte fiind Hadrian Daicoviciu.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial si instaurarea regimului comunist, cel mai important act normativ in domeniul monumentelor a fost Hotararea Consiliului de Ministri nr.661/1955. Totui, prin Hotararea Consiliului de Ministri din 1953 se constituie pe langa Comisia Stiintifica a Muzeelor, Monumentelor Istorice si Artistice din cadrul Academiei R.P.R., Comisia Centrala de Inventariere al carei scop era de a stabili o evidenta exacta si de a identifica si cunoaste starea tuturor monumentelor culturii materiale pentru ca pe baza acestor date sa se poata lua masuri de conservare a monumentelor. Conform Instructiunilor pentru inventarierea monumentelor culturii materiale din R.P.R. se constituie Comisia Central de Inventariere care include instituii centrale, raionale, oreneti iar la nivelul localitatilor se infiintau Birouri de inventariere i care ncep s funcioneze sub conducerea prof. arh. Grigore Ionescu.

Desi definitia data monumentului de arta este profund ideologizata, instructiunile vizeaza inventarierea unor largi categorii de monumente artistice, printre care si unele cu caracter religios.

3

Aceasta actiune de inventariere a fost cea mai ampl si bine organizata din Romania, beneficiind si de un buget corespunzator. Inventarierea s-a soldat cu inregistrarea a 12.890 de monumente.

In urma Raportului final al Comisiei centrale de inventariere din cele 12.890 de monumente inregistrate in urma inventarierii in anul 1955 au fost clasate si incluse in de cultur.

Dupa primul inventar al monumentelor din 1903, acesta este al doilea din Romania investit cu putere de lege. Printre cei care au contribuit la ntocmirea lui menionez personaliti ca arhitecii G.M. Cantacuzino, Ion Bal, Gh.Bal, Eugenia Greceanu, precum i alii. Cunoscuta ca lista din 1955, ea a avut un rol foarte important in protejarea monumentelor pe care le include, in perioada 1955-1991 fiind singura lista cu putere de lege.

In anul 1960, Directia monumentelor istorice din cadrul Comitetului de Stat pentru Constructii, Arhitectura si Sistematizare (CSCAS) initiaza o noua actiune de inventariere a monumentelor istorice numita Evidenta monumentelor istorice din R.P.R.. Prin Ordinul Comitetului de Stat pentru Constructii, Arhitectura si Sistematizare (CSCAS) nr.13/1960 se aproba Regulamentul de functionare al DSAPC-urilor, in care acestea au obligatia de a ntocmi evidena monumentelor istorice din regiunea respectiva, in trei ani, intre 1960-1963. Un exemplar din aceste fise se pastreaza la arhiva Directiei Monumentelor Istorice.

Grupa de studii, din cadrul Direciei monumentelor Istorice, ce avea sarcina centralizrii i prelucrrii datelor, era constituit din arhitecii Ion Dumitrescu, P.E.Miclescu, Petre Nsturel, Th.Oteteleenu, Titu Elian, Florica Dimitriu, Gh.Nicolau, Eugenia Greceanu, prof.Oliver Velescu, ist.art Ioana Cristache-Panait, ulterior s-a completat prin venirea arhitecilor Cristian Moisescu i Marinel Daia. Coordonarea colectivului era asigurat de directorii profesorii Virgil Bilciurescu i Grigore Ionescu.

Din aceast perioad dateaz lucrrile de referin, voluminoasa lucrare a profesorului Virgil Vtanu privind arta medieval i repertoriile bibliografice ale lui Nicolae Stoicescu pentru Bucureti, ara Romneasc, Banat, Oltenia, Dobrogea i Moldova.

Cronologic, urmatorele acte normative importante au fost Legea ocrotirii patrimoniului cultural national al R.S.R. nr.63/1974 i Decretul Consiliului de Stat nr.13/1975care completa legea.

Decretul atribuia domeniul inventarului monumentelor, Directiei Patrimoniului Cultural National. Pe baza propunerilor facute de Oficiile judetene pentru patrimoniul cultural national, intre anii 1975-1980 s-a intocmit Lista bunurilor din patrimoniul cultural national al Republicii Socialiste Romania monumente istorice (in trei volume legate,) cuprinzand un total de 10.072 de monumente.

4

Ea a fost elaborat i n urma eforturilor specialistilor Directiei Patrimoniului Cultural National sub ndrumarea Prof.Vasile Drgu, printre care menionez prof.Ioan Opri, istoricii de art Tereza Sinigalia, Mircea Iliescu, Ioana Cristache-Panait, Rodica Bneanu, Christoph Machat, arhitecta Adriana Mihai,.

Dupa 1977, Directia Economic si a Patrimoniului Cultural National), pe baza Listei bunurilor din patrimoniul cultural national al Republicii Socialiste Romania monumente istorice care continea 10.072 de pozitii (din care unele au fost eliminate), in 1980 s-a definitivat o Lista a monumentelor istorice care cuprinde un numar total de 8.489 de monumente.

Din pacate, Lista monumentelor din 1980 nu a fost aprobata niciodata de Consiliul de Ministri astfel ca nu a cptat autoritate legala. Ea a fost folosita ca instrument de lucru intern. n cazul unor demolri un monument inscris pe aceasta list, dar absent din lista din 1955, nu era recunoscut ca fiind protejat de lege.

Din echipa de atunci care centraliza completa i verifica datele din teritoriu, menionez arh.Gh. Sion, Cornelia Stoica, Ana-Maria Oreanu. Decretul 91/1990 al C.N.F.S.N. prin care se infiinteaza Comisia Nationala a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice, foarte succint in continut, nu face referiri directe la inventarul monumentelor dar in Regulamentul privind organizarea si functionarea CNMASI adoptat de aceasta la 27 iunie 1990, printre atributiile Comisiei se afla si unele referitoare la evidenta si inventar.

Specialistii din Directia Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice (Direcia tiinific condus intre anii 1990-1994 de prof.Sergiu Iosipescu, ist. art Cezara Mucenic,i ist.art Corina Popa), n colaborare cu cei din teritoriu de la OJPCN-uri au intocmit (pornind de la Lista monumentelor din 1980, eliminand monumentele disparute si adaugand altele noi), o noua lista a monumentelor numita Lista monumentelor, ansamblurilor si siturilor istorice. Constituindu-se n cea de a treia Lista din Romania cu putere de lege dupa cele din 1903 si 1955.

Incluznd un numar de peste 22.000 de monumente, Lista din 1991 a fost structurata dupa modelul listei din 1980, fiind intocmita pe judete.

n afara acestor liste, n aceast perioad au renceput campanii mari de inventariere cum ar fi inventarierea satelor sseti.

Prin acordul incheiat n anul 1991, un acord intre Directia Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice (prin Comitetul National Roman al ICOMOS) si Comitetul National German al ICOMOS privind colaborarea pe multiple planuri, inclusiv proiecte comune de cercetare si schimb de experienta privind metodele de inventariere a monumentelor, n anul 1992 s-a demarat proiectul romano-german

5

Documentarea bunurilor culturale sasesti din Transilvania, coordonat si finantat de partea germana. Proiectul urmarea documentarea exhaustiva a patrimoniului cultural-artistic al asezarilor sasesti in 243 de asezari rurale si urbane, pornind de la constatarea ca in urma emigrarii masive a populatiei sasesti in Germania o mare parte a construciilor se degradau. In intervalul 19921998, echipe de specialisti de la Directia Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice din Bucuresti (dupa 1994 CPPCN ), Institutul de Arheologie si Istoria Artei al Academiei Romne din Cluj , Centrul de Studii Socio-Umane al Academiei Romane din Sibiu, precum si cadre didactice si studenti de la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, si Institutul de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti au cercetat localitatile sasesti dupa metodologia folosita de Oficiul pentru protejarea monumentelor al landului Renania de NordVestfalia. Coordonator general al proiectului Christoph Machat.

Un prim rezultat al acestei carcetari este aparitia volumului bilingv Topografia monumentelor din Transilvania, judetul Brasov,care cuprinde zece localitati. i sunt in curs de definitivare volumule dedicate centrului oraului Sibiu i Sighioara.

Legea nr.41/1995 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural national Urmare a acestei legi, evidena monumentelor se centraliza n cadrul Direciei Monumentelor Istorice, n baza datelor furnizate de Inspectoratele Judeene de Cultur, asigurndu-se pentru prima dat informatizarea listelor, cu ajutorul Institutului de Memorie Cultural-CIMEC. Nu se finalizeaz prin publicare o nou list a monumentelor istorice.

Totui n aceast peroad, s-au desfurat inventarieri topografice sau tematice la cererea unor beneficiari particulari sau de stat, de ctre CPPCN, Facultatea de arhitectur Ion Mincu sau firme specializate, cum ar fi Utilitas din Cluj(ing.Sabo Balint) sau Manisa Construct, Bucureti(arh.Niels Auner). Menionez proiectele Inventarierea patrimoniului arhitectural din Transilvania, avnd pictur mural i planee casetate, dou repertorii ale bisericilor de lemn din Transilvania i Moldova.

Actuala Lege a protejarii monumentelor istoricenr.422 din 27 iulie 2001 contine o serie de prevederi precise i detaliate referitoare la evidena monumentelor istorice. n plus a hotrt prin lege nfiinarea a Institutului Naional al Monumentelor Istorice-INMI. O dat cu naterea acestei instituii, sperm ca marea familie a celor ce au lucrat de-a lungul anilor la mrirea inventarului monumentelor, s i regseasc aici un loc de referin i indirect s participe la apariia celei de-a patra liste oficiale a monumentelor istorice. De fapt, acesta a fost scopul prelegerii de fa. Cerndu-mi scuze anticipat pentru cei ce i-am omis sau greit

6

menionat, dar de la care atept atenionarea cuvenit, pentru a corecta textul, v mulumesc pentru atenie.