1nr. 6/2009 Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Participând, pe 16 martie a.c., la o adunare plenarã a Congre-gaþiei pentru Cler, Sfântul Pãrinte Benedict al XVI-lea a fãcut cunoscutãdecizia sa de a consacra un an special Sfintei Preoþii, cu scopul de ada preoþilor un nou impuls în a cãuta perfecþiunea spiritualã de caredepinde, mai ales, rodnicia slujirii lor.

Sfântul Pãrinte va deschide la Roma Anul Sfintei Preoþii la 19 iuniea.c., când se împlinesc 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan MariaVianney ºi se celebreazã Sãrbãtoarea Inimii lui Isus ºi Ziua Mondialãde Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. La aceastã datã, în unire cuîntreaga Bisericã Catolicã, vom începe ºi noi anul dedicat preoþilor ºidorim ca acest an sã fie unul cu totul special, de intensã rugãciune aîntregului popor credincios pentru preoþi ºi cu preoþii, spre reînnoireaspiritualitãþii întregii comunitãþi preoþeºti ºi a fiecãrui preot în parte. Vremºi noi, aici în România, sã celebrãm anul preoþiei astfel încât în toatediecezele, parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti, avându-i alãturi pe toþicredincioºii catolici, sã se simtã cã îi iubim pe preoþii noºtri, cã vrem sãfie fericiþi, senini ºi sfinþi în slujirea lor zilnicã.

Despre Anul Sfintei Preoþii am discutat ºi în cadrul ConferinþeiEpiscopilor Catolici din România, care a avut loc la Cluj, la sfârºitullunii mai. În afara iniþiativelor pe care Episcopii le vor lua în diecezelelor, s-a stabilit ca, la nivel naþional, sã aibã loc în acest An ºase întâlniriale preoþilor din toate diecezele romano- ºi greco-catolice. Întâlnirilese vor desfãºura în ºase dieceze (de ambele rituri), la fiecare din eleparticipând, de fiecare datã, peste o sutã de preoþi, cu menirea de afavoriza o cunoaºtere ºi o comuniune cât mai mare între preoþii noºtri.Aceste întâlniri vor avea loc în septembrie, octombrie, noiembrie2009, ºi apoi în martie, aprilie ºi mai 2010.

În tot ce se va înfãptui în Biserica noastrã Catolicã localã ºiuniversalã, vrem sã le spunem înainte de toate preoþilor, dar ºi tuturorcreºtinilor ºi lumii de astãzi de pretutindeni, cã suntem mândri de preoþiinoºtri, cã-i iubim ºi-i admirãm, recunoscându-le cu gratitudine muncapastoralã ºi mãrturia vieþii de credinþã ºi generoasã abnegaþie. Cãcipreoþii sunt importanþi nu numai prin ceea ce înfãptuiesc, ci ºi princeea ce sunt ºi cum sunt. E adevãrat cã sunt ºi la noi, ca ºi în alte pãrþi,cazuri triste de abandon al vocaþiei preoþeºti sau de compromisurigrave, de atitudini care nu sunt conforme cu darul Preoþiei. Dar acestecazuri reprezintã un procent foarte mic. În marea lor majoritate, preoþiisunt persoane demne, dãruite slujirii, oameni ai rugãciunii ºi ai caritãþiipastorale, care-ºi pun întreaga viaþã în slujba vocaþiei, adesea cu mari

sacrificii personale, dar mereu cu adevãratã iubire faþã de Isus Cristos,faþã de Bisericã ºi popor, în totalã solidaritate cu cei sãraci ºi suferinzi.Iatã de ce Biserica este mândrã de preoþii sãi în toatã lumea.

Anul Sfintei Preoþii este o bunã ocazie de aprofundare a identitãþiipreoþeºti ºi a sensului vocaþiei ºi misiunii preoþilor în Bisericã ºi însocietate; un bun prilej pentru a vedea condiþiile concrete, spiritualeºi materiale, în care trãiesc preoþii noºtri, care sunt uneori obligaþi sãse confrunte cu situaþii de sãrãcie foarte mare; o bunã ocazie pentrutoate comunitãþile noastre catolice locale sã se roage pentru preoþiilor, sã mediteze, sã-i sãrbãtoreascã ºi sã-i omagieze pe preoþi,amintindu-ºi fiecare de Preoþia comunã la care participã toþi botezaþii.

Dupã ce, în anul închinat Sfântului Paul, Suveranul Pontif Benedictal XVI-lea ni l-a propus ca model pe Apostolul Neamurilor pentruneobosita lui slujire întru rãspândirea Împãrãþiei lui Dumnezeu, acum,în Anul Sfintei Preoþii, ni-l propune ca exemplu pe Sfântul Ioan MariaVianney, preot declarat de Papa Pius al XI-lea, în 1925, „patron alclerului”. ªi Paul ºi Ioan Maria Vianney au fost consumaþi de pasiuneapentru mântuirea sufletelor. Exemplele lor ne pot întãri ºi inspira înmisiunea ºi vocaþia noastrã preoþeascã.

La 19 iunie, în toate parohiile ºi comunitãþile în care se celebreazãSfânta Liturghie se va face deschiderea solemnã a Anului Sfintei Preoþii.Liturghia celebratã va fi aceea a Sãrbãtorii Inimii lui Isus: se vor facerugãciuni pentru preoþi ºi li se va aminti credincioºilor cã tot în aceeaºi zieste ºi Ziua Mondialã de Rugãciune pentru Sfinþirea Preoþilor. Pânã în 19iunie, parohiile ºi comunitãþile cãlugãreºti vor primi o propunere deprogram pentru întregul an consacrat Sfintei Preoþii.

Iubiþi credincioºi, sã implorãm harul lui Dumnezeu ca Anul SfinteiPreoþii sã-i întãreascã pe toþi preoþii Bisericii noastre, sã-i încurajezecu exemplul Sfântului Ioan Maria Vianney ºi sã-i pãstreze senini ºigeneroºi în slujirea lor.

Dragi confraþi preoþi, sã primim cu bucurie propunerea SfântuluiPãrinte Papa Benedict al XVI-lea de a consacra în mod special anulacesta Sfintei Preoþii ºi, mulþumindu-i lui Dumnezeu pentru vocaþia ºiharul acestei slujiri, sã reaprindem focul zelului nostru ºi al dãruiriinoastre fãrã rezerve lui Dumnezeu ºi aproapelui, Bisericii ºi poporuluinostru credincios.

Cu binecuvântare,

Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,dupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Paul

Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,Anul Sfintei Preoþii,dupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Pauldupã Anul Sfântului Paul

2

AlocuþiuneaAlocuþiuneaAlocuþiuneaAlocuþiuneaAlocuþiuneaSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte larugãciunea rugãciunea rugãciunea rugãciunea rugãciunea Regina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina Coeli

AlocuþiuneaAlocuþiuneaAlocuþiuneaAlocuþiuneaAlocuþiuneaSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte laSfântului Pãrinte larugãciunea rugãciunea rugãciunea rugãciunea rugãciunea Regina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina CoeliRegina Coeli

Magisteriu

Iubiþi fraþi ºi surori,

Biserica rãspânditã în lume retrãieºte astãzi, în solemnitateaRusaliilor, misterul propriei naºteri, a propriului “botez” în DuhulSfânt (cf Fap 1,5) care a avut loc la Ierusalim, la cincizeci de ziledupã Paºte, chiar în sãrbãtoarea ebraicã a Rusaliilor. Isus înviatle-a spus discipolilor: “Rãmâneþi în cetate, pânã când veþi fi învestiþicu putere de sus” (Lc 24,49). Acest lucru a fost experimentat înCenacol, în timp ce erau adunaþi cu toþii în rugãciune împreunã cuMaria, Fecioara Mamã. Aºa cum citim în Faptele Apostolilor,deodatã acel loc a fost cuprins de un vânt puternic, ºi limbi ca defoc s-au aºezat deasupra fiecãruia din cei prezenþi. Apostolii auieºit atunci ºi au început sã proclame în diferite limbi cã Isus esteCristos, Fiul lui Dumnezeu, mort ºi înviat (cf. Fap 2,1-4). Duhul Sfânt,care împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul a creat universul, care a cãlãuzitistoria poporului lui Israel ºi a vorbit prin profeþi, care la împlinireatimpurilor a cooperat la mântuirea noastrã, la Rusalii a coborâtasupra Bisericii care se nãºtea ºi a fãcut-o sã devinã misionarã,trimiþând-o sã vesteascã tuturor popoarelor izbânda iubirii divineasupra pãcatului ºi a morþii.

Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. Fãrã El la ce s-ar reduce ea?Ar fi, fãrã îndoialã, o mare miºcare istoricã, o instituþie socialãcomplexã ºi solidã, poate un fel de agenþie umanitarã. ªi de faptîn acest fel o considerã cei care nu o privesc din perspectiva

credinþei. În realitate, însã, în adevãrata sa naturã ºi în cea maiautenticã prezenþã istoricã a sa, Biserica este fãrã încetareplãmãditã ºi cãlãuzitã de Duhul Domnului sãu. Este un trup viu, acãrui vitalitate este tocmai rodul nevãzutului Duh divin.

Iubiþi prieteni, în acest an solemnitatea Rusaliilor cade în ultimazi a lunii mai, în care în mod obiºnuit se celebreazã frumoasasãrbãtoare marianã a Vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta. Acestfapt ne invitã sã ne lãsãm inspiraþi ºi, într-un fel, învãþaþi de FecioaraMaria, care a fost protagonista ambelor evenimente. La Nazaret,ea a primit vestea maternitãþii sale inedite, ºi, imediat dupã ce l-aconceput pe Isus prin lucrarea Duhului Sfânt, a fost îndemnatã deacelaºi Duh al iubirii sã meargã sã o ajute pe ruda sa mai învârstã, Elisabeta, atunci când ea a ajuns în luna a ºasea a sarciniiei miraculoase. Tânãra Maria, care îl poartã în sânul ei pe Isus ºi,uitând de sine, aleargã în ajutorul aproapelui, este icoanaminunatã a Bisericii în tinereþea veºnicã a Duhului, a Bisericiimisionare, a Cuvâtului întrupat, chematã sã-L aducã în lume ºi sãdea mãrturie despre El mai ales în slujirea caritãþii. Invocãm deaceea mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, ca sã dobândeascãpentru Biserica din timpurile noastre darul de a fi puternic întãritãde Duhul Sfânt. În mod deosebit, comunitãþile ecleziale care suferãpersecuþie din pricina numelui lui Cristos, participând la suferinþelesale, sã simtã prezenþa consolatoare a Mângâietorului, sãprimeascã din abundenþã Duhu slavei (cf 1 Pt 4,13-14).

(31 mai 2009)(31 mai 2009)(31 mai 2009)(31 mai 2009)(31 mai 2009)

Excelenþa Voastrã,

Sfântul Pãrinte a primit cu multã bucurie urãrile pascale pe care i le-aþi trimis cu drag ºi în numele Episcopului Auxiliar, al preoþilor,al persoanelor consacrate, bãrbaþi ºi femei, ca ºi în numele credincioºilor Scaunului Mitropolitan de Bucureºti.

Vã mulþumeºte ºi pentru rugãciunile ce le înãlþaþi pentru reuºita misiunii sale atât de grele de Pãstor Suprem ºi Pãrinte al întregiiBiserici Catolice.

Pentru aceastã mãrturie atât de frumoasã de respect, de încredere ºi de ascultare, Sfântul Pãrinte Vã este recunoscãtor. La rândulSãu, implorã de la Cristos-Învingãtor asupra morþii, prin mijlocirea Reginei Cerului, cele mai bogate daruri ale Iubirii Sale ºi Vã împarteBinecuvântarea Apostolicã, mãrturie a iubirii Sale pãrinteºti pentru Excelenþa Voastrã, pentru Episcopul Auxiliar, pentru comunitateacatolicã încredinþatã pãstoririi Voastre, dar ºi pentru întreaga naþiune românã, atât de dragã Lui.

Aducându-Vã la cunoºtinþã toate acestea, Vã salut cu multã bucurie pe Excelenþa Voastrã ºi pe Episcopul Auxiliar.Al Excelenþelor Voastre, în Domnul,

Ferdinandus FiloniSubstitut la Secretariatul de Stat

Rãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii DomnuluiRãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii DomnuluiRãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii DomnuluiRãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii DomnuluiRãspunsul la telegrama trimisã Sfântului Pãrinte Papa cu ocazia sãrbãtorii Învierii Domnului

Vatican, 15 aprilie 2009

3nr. 6/2009 Pelerin la Vatican

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Succesorul lui PetruSuccesorul lui PetruSuccesorul lui PetruSuccesorul lui PetruSuccesorul lui Petruîn Þara Sfântã:în Þara Sfântã:în Þara Sfântã:în Þara Sfântã:în Þara Sfântã:

pelerinaj de credinþã,pelerinaj de credinþã,pelerinaj de credinþã,pelerinaj de credinþã,pelerinaj de credinþã,pelerinaj de pacepelerinaj de pacepelerinaj de pacepelerinaj de pacepelerinaj de pace

Papa Benedict al XVI-lea, în cea de-a XII-a cãlãtorie apostolicã, a fost ca pelerin al Evangheliei în Þara Sfântã, de la 8 la 15 mai,cu etape la Aman, în Iordania, la Ierusalim, Betleem ºi Nazaret.....

Pelerin la Locurile SfintePelerin la Locurile SfintePelerin la Locurile SfintePelerin la Locurile SfintePelerin la Locurile SfinteCe au în comun o cãlãtorie, o vizitã papalã ºi un pelerinaj? Toate

sunt complexe, intense, extrem de concentrate ºi, evident, istovitoare.Dar existã o dimensiune, cea spiritualã, care dã pelerinajului uncaracter unic. Desigur, în cazul pelerinajului unui Papã sunt inevitabileaspectele de ordin socio-politic, însã latura distinctivã rãmâne ceaspiritualã, de credinþã, de rugãciune, ºi este necesarã o astfel deperspectivã pentru a interpreta ºi înþelege prezenþa lui Benedict alXVI-lea în Iordania, Israel ºi Teritoriile Palestiniene. Aºadar, mult maimult decât o cãlãtorie apostolicã, mai exact un autentic pelerinaj înþinuturi locuite de credincioºi a trei religii monoteiste: evrei, creºtini,musulmani. De aceea etapele parcursului, simbolurile folosite ºimesajele transmise au fost destinate credincioºilor celor trei religiiprezente, precum vizita la douã moschei, rugãciunea la ZidulPlângerii din Ierusalim sau popasul pe Muntele Nebo, de unde Moisea privit spre Þara Promisã, celebrarea unei Sfinte Liturghii în PiaþaIeslei, din Betleem, sau vizita la tabãra de refugiaþi palestinieni Aida,aproape de Betleem. Dar au existat ºi alte gesturi ale Succesoruluilui Petru care au vorbit evreilor, creºtinilor ºi musulmanilor mai multdecât ar fi fãcut-o mii de cuvinte laolaltã: întâlnirea cu persoane cudizabilitãþi ºi sfinþirea primei pietre a Universitãþii din Madaba,îndemnând ca acel loc sã devinã unul al cunoaºterii reciproce, înspiritul dialogului ºi al respectului unora faþã de ceilalþi.

Un Papã care ºtie sã asculteUn Papã care ºtie sã asculteUn Papã care ºtie sã asculteUn Papã care ºtie sã asculteUn Papã care ºtie sã asculteDupã Paul al VI-lea în 1964, ºi Ioan Paul al II-lea în anul 2000,

Benedict al XVI-lea a fost al treilea Pontif roman care a mers în pele-rinaj acolo unde „Dumnezeu a asumat în Isus din Nazaretcaracteristicile proprii ale naturii umane”, iar mesajul pe care l-adat Sfântul Pãrinte a co-respuns celui pe care-lanunþase, ºi anume„pace”: între state, întrediferite religii, pace întrediferite confesiuni creº-tine ºi diverse rituri aleBisericii Catolice. Dar nua fost doar o cãlãtorie aunui Papã cu un mesajde transmis – cum a su-bliniat pãrintele FedericoLombardi, directorul Sãlii

de presã vaticane – ci ºi una a unui Pontif care le vorbeºte celorlalþiºi care ºtie sã-i asculte, aºa cum s-a vãzut la Betleem, lângã ziduldespãrþitor dintre israelieni ºi palestinieni, locul în care Papa i-aîndemnat pe toþi sã caute pacea prin metode nonviolente. Aºadar,Benedict al XVI-lea, un Papã care a purtat, în acest parcurs, mantiade pelerin al pãcii, dar ºi pe cea de pelerin al credinþei ºi de pãstoral Bisericii universale, a vizitat ºi comunitãþile catolice din Þara Sfântãºi, preocupat fiind de realitãþile dificile cu care se confruntã mulþidintre credincioºii din Orientul Mijlociu, în special cei din Irak, i-aîndemnat cu tãrie sã nu-ºi pãrãseascã þinuturile.

Shalom! Salam! Pace! întrShalom! Salam! Pace! întrShalom! Salam! Pace! întrShalom! Salam! Pace! întrShalom! Salam! Pace! într-un viitor fãrã ziduri-un viitor fãrã ziduri-un viitor fãrã ziduri-un viitor fãrã ziduri-un viitor fãrã ziduriE dificil de individualizat momentul cel mai important sau cel mai

intens ºi mai emoþionant al acestui pelerinaj. Sã fie oare cel de laSfântul Mormânt, sau de pe Golgota? De ce nu cel de la Zidul Plângeriisau de la celãlalt zid, cel despãrþitor ºi al disperãrii, care-i separã peisraelieni de palestinieni? Ar putea fi momentul de profundã emoþieal îmbrãþiºãrii unui copil prematur, la spitalul Caritas Baby Hospital,din Betleem, sau cel al vizitei la Mausoleul Holocaustului de la Ierusalimºi întâlnirea cu liderii religioºi, evrei, creºtini, musulmani ºi druzi care,þinându-se de mânã, cântã „shalom, salam, pace”. Esenþialã, cred,nu este, însã, clasificarea ci mesajul lor ºi, mai ales, faptul de a nu lereduce la momente ce s-au consumat, ci fãcând sã devinã eveni-mente care sã intre în eternitate ºi sã lase un semn de neºters, reo-rientând mersul istoriei în sensul voit de Dumnezeu ºi exprimat atâtde bine, la încheierea vizitei în Þara Sfântã, când Benedict al XVI-lea aspus: „Cristos a înviat! Niciodatã sã nu mai fie rãzboi! Niciodatã,terorism! Mã rog pentru un viitor fãrã ziduri”.

Semãnãtor de speranþã,Semãnãtor de speranþã,Semãnãtor de speranþã,Semãnãtor de speranþã,Semãnãtor de speranþã,în aºteptarea roadelorîn aºteptarea roadelorîn aºteptarea roadelorîn aºteptarea roadelorîn aºteptarea roadelorCine se aºteaptã ca, imediat dupã vizita Papei

în Þara Sfântã, sã înceteze conflictele ceînsângereazã acest pãmânt, se hrãneºte cu iluzii.Benedict al XVI-lea a semãnat – pe unde a trecutca pelerin – speranþã, curaj, dorinþã de pace; deacum este rândul Domnului sã le facã sã creascãºi sã rodeascã dar, atenþie; aceste mari daruri dela Dumnezeu nu-i pot fi date omului dacã acestanu întinde mâinile pentru a le primi, lãsând sã-icadã din braþe armele ºi din suflet ura.

4 Anul Sfântului Paul

aº împãrþi...”, corelatã cu o propoziþienegativã: „dar dacã nu am iubire..” ºiconcluzia: „nu sunt nimic..”. În timp cepropoziþia negativã rãmâne, totdeauna,neschimbatã „dar nu am iubire”, ceapozitivã se schimbã, enumerând încrescendo toate carismele diferite care potîmbogãþi viaþa unui creºtin: darul limbilor;profeþia; cunoaºterea misterelor ºi credinþa;„a sãrãci” pentru cei sãraci; ºi martiriul.

Strofa a doua, v. 4-7, este compusãdin 15 propoziþii sintetice pozitive ºinegative, subiectul fiind totdeaunadragostea, prezentatã în acþiunile sale:„dragostea este rãbdãtoare, binevoitoare,nu este invidioasã...”.

Mult mai complexã este strofa a treia(v. 8-12), unde alterneazã trei subiecte:dragostea, noi ºi eu. Se porneºte de la otemã, propoziþia în formã negativã:dragostea nu înceteazã niciodatã.Aceastã temã este întãritã prin contrastulºi limita tuturor carismelor prezentate în v.8: profeþiile, limbile ºi ºtiinþa. Versetele9-12 demonstreazã aceastã temã,arãtând creºterea naturalã ºi saltulcalitativ care se desãvârºeºte în progresulvieþii, când se trece de la ceea ce esteparþial, imperfect ºi copilãresc, lamaturitate, la perfecþiune ºi la plinãtate.Ultima strofã, v. 13, este punctul culminantal imnului. În mod neaºteptat, autorul lasãla o parte confruntarea iubirii cu carismelepentru a o exalta pe aceasta din urmã maimult decât celelalte douã virtuþi teologale:credinþa ºi speranþa. Între cele trei virtuþimãreþe, cea mai mare este iubirea.Confruntarea nu mai este între cine e pelocul întâi, ci între timp ºi eternitate.

131Dacã aº vorbi limbile oamenilor ºi ale îngerilor, dar nu aº avea iubire, aº deveni o aramã sunãtoare sau un chimvala zãngãnitor. 2ªi dacã aºavea darul profeþiei, ºi dacã aº cunoaºte toate misterele ºi toatã ºtiinþa, ºi dacã aº avea toatã credinþa aºa încât sã mut munþii, dacã n-aº aveaiubire, n-aº fi nimic. 3ªi dacã toatã averea mea aº da-o ca hranã sãracilor, ºi dacã mi-aº da trupul ca sã fie arsb, dar n-aº avea iubire, nu mi-arfolosi la nimic.4Iubirea este îndelung rãbdãtoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasã, iubirea nu se laudã, nu se mândreºte. 5Ea nu sepoartã necuviincios, nu cautã ale sale, nu se mânie, nu þine cont de rãul [primit]. 6Nu se bucurã de nedreptate, ci se bucurã de adevãr. 7Toate lesuportã, toate le crede, toate le sperã, toate le îndurã. 8Iubirea nu înceteazã niciodatã. Profeþiile vor dispãrea, limbile vor înceta. ªtiinþa se va sfârºi.9Cãci noi cunoaºtem în parte ºi profetizãm în parte, 10însã când va veni ceea ce este desãvârºit, ceea ce este în parte va dispãrea. 11Când eramcopil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când am devenit matur, m-am lãsat de cele copilãreºti. 12Cãci acumvedem ca în oglindã, neclarc, dar atunci [vom vedea] faþã în faþã. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaºte pe deplin, aºa cum am fost ºi eucunoscut pe deplin. 13Iar acum rãmân acestea trei: credinþa, speranþa ºi iubirea. Dar mai mare decât toate acestea este iubirea. (1Cor 13, 1-13)

Cu acest articol se încheie seria pre-zentãrilor fãcute pe marginea scrierilorSfântului Paul, pe parcursul Anului Paulin,ºi dedicate unei mai bune cunoaºteri aApostolului Neamurilor.

Fiind în luna iunie, lunã dedicatã în moddeosebit Preasfintei Inimi a lui Isus, simboluliubirii divine faþã de noi oamenii, aº vrea sãne oprim asupra Imnului iubirii din 1Cor12,31b-14,1a. Sãrbãtoarea Preasfintei Inimi alui Isus ne îndeamnã sã reflectãm ºi sã con-templãm darul total al lui Cristos care a iubitoamenii pânã la sfârºit. Este sãrbãtoareaiubirii infinite a lui Dumnezeu pentru om.Dumnezeu este bunãtate ºi îndurare ºi reali-zeazã în Isus planul sãu pentru umanitate.

Scrisoarea cãtre Corinteni a fostredactatã la Efes, în timpul celei de a treiacãlãtorii misionare, la o datã ce oscileazãîntre anii 53-57 d.Ch. Imnul iubirii nu este

un corp strãin scrisorii, ci o piatrã preþioasãliterarã perfect ziditã în interiorul textului.Acesta face parte dintr-o secþiune mai amplãcare se referã la tema unitãþii în comunitate,unitate ce trebuie sã se manifeste mai alesîn adunãrile liturgice. Prima manifestare aunitãþii este cea euharisticã (cap. 11-17 º.u.);apoi unitatea în disciplina folosirii mai ales acarismelor (cap. 12,14). Versetul 31 al cap. alXII-lea, în prima sa parte, face trecerea lafragmentul nostru, Imnul dragostei „Voi însãcãutaþi darurile cele mai bune”. Astfel seînchide chestiunea carismelor ºi se faceintroducerea la aceea a caritãþii, prezentatãca darul „cel mai mare” de cãutat.

Textul are un mers liric intens. Imnuleste compus din patru strofe, cuintroducerea: „ªi eu vã voi arãta o cale ºimai minunatã”, ºi o concluzie (14-1a):„Cãutaþi iubirea...”.

Prima strofã (v.1-3) este formatã de oîntreitã repetiþie condiþionalã introdusã princonjuncþia „dacã”. Fiecare verset, la rândulsãu, se compune dintr-o propoziþie pozitivã,„dacã aº vorbi...”, „dacã aº avea....”, „dacã

Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”Sfântul Paul ºi “Imnul iubirii”

PrPrPrPrPr. dr. dr. dr. dr. dr. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ. ISIDOR MÃRTINCÃ

5nr. 6/20092009-2010

În parohia Sfânta Fecioarã Maria Reginã(Cioplea) Anul Sfintei Preoþii va fi inaugurat printr-ocelebrarea solemnã în ziua de 19 iunie, la ora 18.00,în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, în cadrulcãreia pãrintele diacon Vârgã Sebastian va primiTaina Sfintei Preoþii.

De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?De ce acum un An dedicat Sfintei Preoþii?Un prim rãspuns ni-l sugereazã însuºi Sfântul Pãrinte Benedict

al XVI-lea: pentru a celebra 150 de ani de la moartea SfântuluiIoan Maria Vianney, parohul de Ars, care a marcat, cu zelul ºisfinþenia sa, viaþa Bisericii în general ºi a Bisericii franceze, în modspecial.

Un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca „sã descoperim ºi sãtrãim cu toþii, cei care am primit darul Preoþiei, pasiunea pentrumântuirea sufletelor pe care a avut-o ºi care a animat întreagaviaþã a Sfântului Apostol Paul”, dupã cum se exprimaÎnaltpreasfinþitul Ioan Robu, în cuvântul sãu, la celebrarea celordouãzeci de ani de preoþie a promoþiei din 1989, celebrare care aavut loc la sanctuarul marian de la Cacica.

Un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca sã aprofundãm ceeace Apostolul Petru ne transmite în calitatea sa de „întâi stãtãtor” alBisericii: „Aºadar, pe prezbiterii care sunt între voi, eu care suntprezbiter ca ºi ei ºi martor al suferinþelor lui Cristos ºi pãrtaº algloriei care se va arãta, îi îndemn: Pãstoriþi turma lui Dumnezeucare v-a fost încredinþatã, supraveghind-o, nu cu silã, ci debunãvoie, aºa cum vrea Dumnezeu, nu pentru un câºtig necinstit,ci din iubire; nu ca ºi cum aþi fi stãpâni peste cei care v-au fostîncredinþaþi, ci fãcându-vã exemple pentru turmã. Iar când va

apãrea pãstorul suprem, veþi primi cununa mãririi, care nu seveºtejeºte” (1Pt 5,1-4).

În sfârºit, un An dedicat Sfintei Preoþii pentru ca fiecarecredincios, în calitate de reprezentant al poporului lui Dumnezeu,sã simtã propria responsabilitate pentru darul preoþiei, pentruaceia care „poartã povara ministerului sacerdotal, au contactulzilnic cu credincioºii, sunt miniºtrii Euharistiei, împãrþitorii milostiviriidivine în sacramentul pocãinþei, mângâietorii sufletelor ºi cãlãuzeletuturor credincioºilor în dificultãþile furtunoase ale vieþii” – dupãcum se exprima Sfântul Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea, în exortaþiaapostolicã Pastores dabo vobis.

ªi pentru ca aceste obiective sã fie realizabile, pe lângãiniþiativele care vor fi propuse la nivel de Arhidiecezã, sau la nivelde fiecare comunitate parohialã în parte, recomand cu cãldurãcitirea, meditarea ºi aprofundarea cât mai generoasã a douãdocumente: decretul conciliar Presbyterorum ordinis ºi exortaþiaapostolicã Pastores dabo vobis. De altfel, ele vor constitui un felde ghid în alcãtuirea articolelor pentru fiecare lunã din acest Anpastoral dedicat Sfintei Preoþii.

Sfânta Fecioarã Maria, Mama Preotului veºnic, sã cãlãuzeascãgândul, inima ºi paºii noºtri în noul itinerar spiritual pe care îl vomîncepe pe 19 iunie, în sãrbãtoarea Preasfintei Inimi a lui Isus.

PrPrPrPrPr. d. d. d. d. drrrrr. V. V. V. V. Veniamin Aenaºoaieieniamin Aenaºoaieieniamin Aenaºoaieieniamin Aenaºoaieieniamin Aenaºoaiei

Pe 19 iunie 2009, Sfântul Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea va inaugura Anul dedicat Sfintei Preoþii, cu celebrarea Vesperelor, în bazilicaSfântul Petru. În discursul anunþãrii Anului Sfintei Preoþii, în timpul adunãrii plenare a Congregaþiei pentru Cler, la 16 martie 2009, SfântulPãrinte a spus cã vrea cu acest an „sã se favorizeze aceastã tindere a preoþilor spre perfecþiunea spiritualã de care depinde mai aleseficacitatea slujirii lor”.

În urmãtoarele douãsprezece numere alerevistei noastre, tema Sfintei Preoþii va fiaprofundatã de pr. dr. Veniamin Aenaºoaiei,paroh la Parohia Romano-Catolicã SfântaFecioarã Maria Reginã (Cioplea).

Anul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei Preoþii19 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 2010

Anul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei PreoþiiAnul Sfintei Preoþii19 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 201019 iunie 2009-19 iunie 2010

Anul Sfintei Preoþii

6 Din viaþa Arhidiecezei

Douãzeci ºi ºase de tineri ºi copii au primit sâmbãtã, 26 mai,sacramentul Sfântului Mir. Celebrarea a avut loc în biserica CentruluiDon Orione din Voluntari (judeþul Ilfov) ºi a fost prezidatã de ÎnaltPreasfinþitul Ioan Robu. Trei dintre candidaþi au primit ºi sacramentulBotezului, iar alþi cinci – de la parohia Sfântul Anton de Padova, dincartierul Colentina – au fãcut Prima Sfântã Împãrtãºanie.

Printre cei care au primit Sfântul Mir sunt ºi 18 fete crescute laorfelinat care, dupã vârsta majoratului, au fost luate în grijã de cãlugãrii de la Centrul Don Orione, care le ajutã sã se integreze însocietate cãutându-le un loc de muncã ºi o locuinþã. “Biserica este formatã din mulþimea oamenilor care primesc Sfintele Taine ºi careºtiu cã fãrã Dumnezeu nu sunt compleþi. Sfintele Sacramente celebrate astãzi sunt ca niºte trepte pe care, urcând, înþelegem Providenþaºi Biserica, ce se nasc din credinþã ºi dau credinþa”, a explicat Arhiepiscopul Ioan Robu în timpul predicii. În dupã-amiaza aceleiaºi zile,PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureºti, a sfinþit staþia de autobuz care, în semn de preþuire pentru activitatea cãlugãrilor oronini,a primit de la primãria oraºului Voluntari numele de Centrul Don Orione. Sãrbãtoarea a continuat apoi pânã seara târziu, cu cântece, jocuripentru copii ºi o tombolã.

Conferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºiConferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºiConferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºiConferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºiConferirea sacrmentelor Botezului, Mirului ºiEuharistiei Euharistiei Euharistiei Euharistiei Euharistiei la Centrul Don Orionela Centrul Don Orionela Centrul Don Orionela Centrul Don Orionela Centrul Don Orione

Întâlniri vocaþionale la NãvodariÎntâlniri vocaþionale la NãvodariÎntâlniri vocaþionale la NãvodariÎntâlniri vocaþionale la NãvodariÎntâlniri vocaþionale la Nãvodari

Parohia Romano-Catolicã Fericitul Ieremia din Nãvodari a gãzduitsâmbãtã, 23 mai, cea de a IV-a Întâlnire Vocaþionalã, la care au participat16 fete (din clasele V – VIII) din Constanþa, Oituz ºi Nãvodari – aflãm dintr-ocorespondenþã de la Pr. Ion M. Solomon. Sub îndrumarea surorilor EsterinaFranchino ºi Iose Giorgis, din Congregaþia Surorile Sfântului Iosif dinConstanþa, ºi a sorei Francesca Piaggi, din Congregaþia Surorile Capucineale Maicii Francesca Rubatto din Nãvodari, fetele au încercat, prin rugãciune,meditaþie, adoraþie, participarea la Sfânta Liturghie ºi diferite momente decomuniune sã descopere cã fiecare are o vocaþie proprie, care trebuieaflatã ºi trãitã. „Pe acest drum vrem sã ajutãm fetele în creºterea lor umanãºi spiritualã, în descoperirea ºi urmarea lui Isus Cristos”, au explicat surorile.Reuºita acestei Întâlniri i-a determinat pe organizatori sã programeze unCampus vocaþional în timpul vacanþei de varã.

Eparhia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla a gãzduit, în zilele de 25-27 mai, sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopilor din România(CER), la care au participat episcopii greco-catolici ºi romano-catolici din þara noastrã, precum ºi E.S. Francisco-Javier Lozano, NunþiuApostolic în România ºi Republica Moldova, ºi E.S. Anton Coºa, Episcop Romano-Catolic de Chiºinãu, în calitate de invitaþi. Întâlnirea aînceput luni, 25 mai, cu o meditaþie tematicã, propusã de cãtre Pr. Olivo Bosa, SJ, dupã care a urmat Sfânta Liturghie, în Catedrala Greco-Catolicã Schimbarea la Faþã din Cluj. Celebrarea, la care a asistat ºi Mitropolitul Bartolomeu Anania, a fost prezidatã de Preafericirea SaLucian Mureºan, Arhiepiscop Major al Bisericii Române Unitã cu Roma. Lucrãrile propriu-zise au început marþi dimineaþa, dupã SfântaLiturghie concelebratã, în ritul latin, în capela Centrului Pãrinþilor Iezuiþi „Manresa”. Episcopii au discutat despre constituirea Comisiilor CER

pentru pastoraþia migranþilor ºi pentru vocaþii, comisii aflate înresponsabilitatea ES Petru Gherghel, despre învãþãmântul religios în ºcoliºi despre viaþa consacratã. De asemenea, episcopii au propus ca, întimpul Anului Sfintei Preoþii, sã aibã loc o serie de întâlniri, la nivel naþional,între preoþii din toate diecezele, pentru o îmbogãþire reciprocã, în specialpe plan spiritual ºi pastoral. În ce priveºte situaþia conflictualã de laSãpânþa, episcopatul catolic din România, prin comunicatul de presãpublicat la încheierea lucrãrilor, sprijinã comunitatea greco-catolicã dinSãpânþa ºi îºi manifestã preocuparea, întrucât autoritãþile locale nurespectã ordonanþa prezidenþialã din data de 29.04.2009. Urmãtoareasesiune a Conferinþei Episcopale va avea loc la Satu Mare, în zilele de5-7 octombrie 2009.

Sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale RomâneSesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale RomâneSesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale RomâneSesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale RomâneSesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale Române

Pagi

ni r

ãaliz

atã

de C

RIST

INA

GRI

GO

REPa

gini

rãa

lizat

ã de

CRI

STIN

A G

RIG

ORE

Pagi

ni r

ãaliz

atã

de C

RIST

INA

GRI

GO

REPa

gini

rãa

lizat

ã de

CRI

STIN

A G

RIG

ORE

Pagi

ni r

ãaliz

atã

de C

RIST

INA

GRI

GO

RE

7nr. 6/2009

Parohiile care auoferit (pânã la datapublicãrii revistei) colectadin 24 mai, Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, pentruCentrul de Comunicaþii Sociale al Arhidiecezei de Bucureºti:

Parohia Adormirea Maicii Domnului (Brãila) – 250 lei;Parohia Adormirea Maicii Domnului (Bucureºti) – 600 lei;Parohia Adormirea Maicii Domnului(M. Kogãlniceanu) – 1000 lei;Parohia Catedralei Sfântul Iosif – 2400 lei;Parohia Cristos Rege (Ploieºti) – 650 lei;Parohia Fericitul Ieremia Valahul (Nãvodari) – 159 lei;Parohia Maica Îndureratã (Bucureºti) – 300 lei;Parohia Preasfântul Mântuitor (Bucureºti) – 450 lei;Parohia Sacre Coeur (Bucureºti) – 1150 lei;Parohia Sancta Maria Gratiarum (Bucureºti) – 1000 lei;Parohia Sf. Elena (Bucureºti) – 400 lei;Parohia Sf. Fecioarã Maria Reginã (Bucureºti) – 700 lei;Parohia Sf. Fecioarã Neprihãnit Zãmislitã(Drobeta Turnu Severin) – 800 lei;Parohia Sf. Tereza (Bucureºti) – 1100 lei;Parohia Sf. Anton (Bucureºti) – 360 lei;Parohia Sf. Anton (Constanþa) – 210 lei;Parohia Sf. Anton (Râmnicu Vâlcea) – 200 lei;Parohia Sf. Ioan de Capistrano (Tg. Jiu) – 110 lei;Parohia Sf. Mihail Arhanghelul (Tulcea) – 160 lei;Parohia Ss. Petru ºi Paul (Bucureºti) – 520 lei.

VÃ MULÞUMIM!

Diverse

Concurs de Admitere la Institutul TConcurs de Admitere la Institutul TConcurs de Admitere la Institutul TConcurs de Admitere la Institutul TConcurs de Admitere la Institutul TeologiceologiceologiceologiceologicRomano-Catolic Sfântul Iosif din IaºiRomano-Catolic Sfântul Iosif din IaºiRomano-Catolic Sfântul Iosif din IaºiRomano-Catolic Sfântul Iosif din IaºiRomano-Catolic Sfântul Iosif din Iaºi

Pentru cei care au simþit chemarea Domnului Isus Cristos de a-lurma ºi de a-l sluji pe calea sfintei Preoþii, Institutul Teologic Romano-Catolic de Grad Universitar Sfântul Iosif din Iaºi anunþã cã, ºi în acestan, va fi organizat un concurs de admitere.

În vederea admiterii se va þine cont de urmãtoarele:I. În perioada 15-16 iulie 2009 va avea loc examenul de admitere

pentru absolvenþii de liceu cu Diplomã de Bacalaureat, care vin atâtde la Seminarul Liceal Sfântul Iosif din Bacãu, cât ºi de la alte licee.

II. Examenul de admitere se va susþine la urmãtoarele discipline:- Limba ºi literatura românã (scris, materia de la bacalaureat);- Mica Biblie. Istoria Sacrã a Vechiului ºi Noului Testament, ARCB,

Bucureºti 2004- Catehismul Bisericii Catolice, ARCB, Bucureºti 19931. Partea I. Mãrturisirea de credinþã2. Partea a II-a Celebrarea misterului creºtin- Limba latinã, morfologia ºi sintaxa (pentru cei care vin de la

Seminarul Liceal)- Limbã strãinã modernã (la alegere - scris); probã muzicalã.III. Înscrierile se fac la secretariatul Institutului în perioada 6-11 iulie

2009.IV. La înscriere, candidaþii vor prezenta urmãtoarele acte necesare

pentru dosarul personal: certificat de Botez; certificat de Mir; certificatde Cãsãtorie religioasã a pãrinþilor; certificatul de naºtere (original ºifotocopie); diplomã de bacalaureat; 4 fotografii „tip legitimaþie”; fiºamedicalã; caracterizare din partea pãrintelui paroh (obligatorie).

V. Absolvenþii Seminarului Liceal, în afara documentelor cerutepentru candidaþii de la celelalte licee, vor trebui sã prezinte ºi ocaracterizare din partea superiorilor seminarului de la care vin.

RectorRectorRectorRectorRector,,,,,PrPrPrPrPr. prof. univ. prof. univ. prof. univ. prof. univ. prof. univ. dr. dr. dr. dr. dr. Wilhelm Dancã. Wilhelm Dancã. Wilhelm Dancã. Wilhelm Dancã. Wilhelm Dancã

Declaraþie privind alegerile europarlamentareDeclaraþie privind alegerile europarlamentareDeclaraþie privind alegerile europarlamentareDeclaraþie privind alegerile europarlamentareDeclaraþie privind alegerile europarlamentare

Episcopii catolici, reuniþi la Cluj în sesiunea de primãvarã, între 25 ºi 27mai, îndeamnã pe fiecare creºtin ºi pe toþi oamenii de bunã credinþã sã îºiexercite dreptul ºi responsabilitatea de a participa la vot, pentru alegerileeuroparlamentare din 7 iunie 2009.

Creºtinii trebuie sã aibã un rol activ ºi esenþial în redescoperirea“sufletului creºtin al Europei”. De aceea, vã îndemnãm sã participaþi laalegeri ºi sã acordaþi votul Dumneavoastrã acelor candidaþi carepromoveazã valorile demnitãþii umane, sprijinã familia ºi respectã viaþa;care promoveazã binele comun, dreptatea bazatã pe adevãr ºisolidaritatea cu cei lipsiþi; care promoveazã pacea, valorile eticii creºtineºi Creaþia lui Dumnezeu.

Biserica Catolicã de ambele rituri recunoaºte dreptul fundamental aloricãrui credincios ºi responsabilitatea asumãrii unei opinii politice proprii,conform valorilor evanghelice ºi propriei conºtiinþe.

Ioan RobuIoan RobuIoan RobuIoan RobuIoan RobuArhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti,

preºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din Româniapreºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din Româniapreºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din Româniapreºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din Româniapreºedinte al Conferinþei Episcopilor Catolici din România

Procesiune cu Preasfântul SacramentProcesiune cu Preasfântul SacramentProcesiune cu Preasfântul SacramentProcesiune cu Preasfântul SacramentProcesiune cu Preasfântul Sacramentîn Bucureºtiîn Bucureºtiîn Bucureºtiîn Bucureºtiîn Bucureºti

Cu ocazia solemnitãþii Trupul ºi SângeleDomnului nostru Isus Cristos, duminicã, 14 iunie2009, va avea loc în Bucureºti o procesiune solemnãcu Preasfântul Sacrament, care va începe de laBiserica Italianã (Bd. N. Bãlecscu, 28) la ora 16.00 ºise va îndrepta spre Catedrala Sfântul Iosif (str. G-ralBerthelot, 19). La sfârºitul procesiunii va fi celebratão Sfântã Liturghie solemnã.

La procesiune, care este o manifestare publicãa credinþei, sunt aºteptaþi preoþii catolici din parohiilebucureºtene împreunã cu credincioºii lor.

Preasfântul Sacrament va fi purtat în procesiunede cãtre Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu. Copiiiîmbrãcaþi în hãinuþe albe de sãrbãtoare vor presãrapetale de flori în faþa Preasfântului Sacrament.

Vã aºteptãm pe toþi cu mult drag!PrPrPrPrPr. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI. Daniel BULAI

Colecta pentruColecta pentruColecta pentruColecta pentruColecta pentruZiua MondialãZiua MondialãZiua MondialãZiua MondialãZiua Mondialãa Comunicaþiilora Comunicaþiilora Comunicaþiilora Comunicaþiilora ComunicaþiilorSocialeSocialeSocialeSocialeSociale

8 Biserica în lume

Indulgenþã pentru Anul Sfintei PreoþiiIndulgenþã pentru Anul Sfintei PreoþiiIndulgenþã pentru Anul Sfintei PreoþiiIndulgenþã pentru Anul Sfintei PreoþiiIndulgenþã pentru Anul Sfintei Preoþii

Pentru a marca 150 de ani de la moartea Sfântului Parohde Ars, Ioan Maria Vianney, “luminos model de pãstor, dedicatpe deplin slujirii poporului lui Dumnezeu”, Sfântul Pãrinte aproclamat Anul Sfintei Preoþii, ce se va celebra între 19 iunie2009 - 19 iunie 2010. Cu aceastã ocazie, Papa acordãindulgenþã plenarã sau parþialã. Un Decret al PenitenþerieiApostolice precizeazã condiþiile pentru a dobândi indulgenþele.Astfel, „preoþilor cu adevãrat cãiþi, care în oricare zi vor recitacu devoþiune, cel puþin Laudele sau Vesperele în faþaPreasfântului Sacrament, expus adoraþiei publice sau depusîn tabernacol, ºi se vor oferi cu suflet disponibil ºi generoscelebrãrii sacramentelor, mai ales al spovezii, le este împãrþitãcu milostivire în Dumnezeu Indulgenþa plenarã, pe care o vorputea aplica ºi confraþilor rãposaþi, în formã de mijlocire, dacã,în conformitate cu dispoziþiile în vigoare, se vor apropia despovada sacramentalã ºi de Ospãþul euharistic ºi se vor rugadupã intenþiile Sfântului Pãrinte”.

Dacã îndeplinesc condiþiile stabilite de Bisericã - spovadã,Împãrtãºanie, rugãciune pentru preoþi ºi dupã intenþia SfântuluiPãrinte - toþi credincioºii pot beneficia de indulgenþa plenarã„în zilele în care se deschide ºi se închide Anul Sfintei Preoþii, înziua celei de-a 150-a aniversãri a pioasei treceri din lume aSfântului Ioan Maria Vianney, în prima joi a lunii sau în oricarealtã zi stabilitã de Ordinarii locurilor pentru utilitateacredincioºilor”. În decret se mai spune cã „este acordatãindulgenþa parþialã tuturor credincioºilor ori de câte ori vor recitacu devoþiune cinci Tatãl Nostru, Bucurã-te Marie ºi Slavã Tatãluisau o altã rugãciune aprobatã în acest scop, în cinsteaPreasfintei Inimi a lui Isus, pentru a obþine ca preoþii sã sepãstreze în curãþie ºi în sfinþenie de viaþã”.

Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune,Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune,Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune,Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune,Sprijinirea sãracilor nu este o opþiune,ci o datorie moralãci o datorie moralãci o datorie moralãci o datorie moralãci o datorie moralã

Într-un discurs þinut lasediul Caritas din Vatican înfaþa ambasadorilor mai mul-tor þãri europene, CardinalulMaradiaga, Arhiepiscop deTegucigalpa, Honduras, pre-ºedinte al Caritas Internatio-nalis, a fãcut un apel cãtreþãrile bogate pentru ca, în acest timp de crizã economicã, sãnu uite de cei sãraci, în principal prin pãstrarea sprijinului externpentru þãrile în curs de dezvoltare.

Prelatul a subliniat modul în care criza economicã, tãiereaajutoarelor externe ºi schimbãrile de mediu îi afecteazã pecei sãraci, adãugând cã sãracii suferã pentru cã þãrile bogatenu mai trimit bani în exterior pentru ajutor. Astfel, 400.000 decopii riscã sã moarã anual dacã aceastã crizã economicã vacontinua, iar milioane de oameni vor intra în categoria sãracilor.“Teama noastrã este cã oamenii mai sãraci, care au beneficiatcel mai puþin de creºterea economicã inegalã din ultimeledecenii, vor avea de plãtit preþul cel mai mare”, a susþinutCardinalul Rodriguez Maradiaga.

Cardinalul i-a îndemnat pe liderii internaþionali sã-ºifoloseascã influenþa pentru a-i convinge pe votanþi cã“sprijinirea sãracilor nu este o opþiune pentru vremuri bune cio responsabilitate moralã. Fiecare dintre noi areresponsabilitatea de a promova ºi apãra binele comun”.Referindu-se la Anul Paulin, Cardinalul Rodriguez Maradiagaºi-a exprimat speranþa cã liderii þãrilor bogate vor experimentapropriul “moment al drumului spre Damasc”.

wwwwwwwwwwwwwww.Pope2Y.Pope2Y.Pope2Y.Pope2Y.Pope2You.netou.netou.netou.netou.net

Vaticanul a lansat aplicaþii iPhone ºi Facebook într-un efort de a-i ajuta pe catolici, mai ales tânãra generaþie, sã foloseascã noiletehnologii pentru a crea o culturã a dialogului, a respectului ºi a prieteniei, . Dupã cum a spus Papa în Mesajul sãu pentru cea de-a 43-a Zi Mondialã a Comunicaþiilor Sociale, internetul este un loc în care mai ales tinerii trebuie sã ducã prietenia adevãratã care vine dinîntâlnirea cu Cristos Înviat. Pe aceastã direcþie se înscrie proiectul www.Pope2You.net, care se naºte din dorinþa Consiliului Pontifical

pentru Comunicaþii Sociale de a furniza Bisericii ºi Papei noi ºi moderne spaþii decomunicare.

Portalul, lansat la 24 mai 2009, în Ziua Mondialã a Comunicaþiilor Sociale,este disponibil în 5 limbi ºi va permite tinerilor (ºi nu numai) sã urmãreascã ultimeleºtiri din lumea catolicã ºi în special pe cele legate de activitatea pastoralã aSfântului Pãrinte, prin intermediul canalului YouTube ºi prin intermediul unei noiaplicaþii create special de agenþia H2Onews pentru platformele iPhone ºi iPodtouch. Portalul Pope2You va putea fi accesat, în paralel, ºi din Facebook, prinintermediul unei aplicaþii care va permite expedierea de felicitãri electroniceconþinând cuvintele Papei, urãrile sale ºi chiar mesajul Zilei Comunicaþiilor. Datoritãcolaborãrii cu Oficiul pentru Comunicaþii Sociale al Conferinþei Episcopale Italiene,este pus la dispoziþie un suport util, în stil Wikicatch, pentru lectura ºi utilizareapastoralã a Mesajului Papei Benedict al XVI-lea.

Patru aplicaþii importante care deschid definitiv, pentru Bisericã, lumeareþelelor sociale: un spaþiu în care Biserica va putea întâlni noi persoane ºireînsufleþi astfel cunoºtinþe, prietenii, dialog ºi solidaritate.

9nr. 6/2009 Biserica în lume

Pagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICANPagini realizate de CRISTINA ªOICAN

Casa este un loc sfântCasa este un loc sfântCasa este un loc sfântCasa este un loc sfântCasa este un loc sfânt

Pe 25 mai a început, în Anglia ºi Þara Galilor, derularea primei Sãptãmâni Naþionale a Familiei, evenimentce le-a oferit episcopilor din aceste þãri posibilitatea de a promova sfinþenia caselor. Tema - Casa este unloc sfânt - ºi-a propus sã ajute „parohiile sã celebreze prezenþa lui Dumnezeu-iubire în toate relaþiile deiubire din familie” ºi „sã proclame sfinþenia caselor ca locuri ale vieþii, iubirii, slujirii, învãþãrii, prieteniei,mãrturiei ºi rugãciunii”.

Episcopul John Hine, preºedinte al Comitetului pentru Cãsãtorie ºi Viaþa de Familie al ConferinþeiEpiscopale, ºi-a exprimat speranþa cã acest proiect „va contribui la o conºtientizare mai mare a prezenþeilui Dumnezeu acasã, nu doar din partea familiilor, ci ºi din partea tuturor acelora care le slujesc în cadrulcomunitãþii catolice”.

Arhiepiscopul Vincent Nichols de Westminster a declarat: „Pentru cei mai mulþi dintre noi, casa este loculîn care s-au pus bazele credinþei noastre. Casa este locul în care creºtem în înþelegerea a ce înseamnãcredinþa în rutina zilnicã. Casa este locul în care învãþãm sã fim rãbdãtori, iertãtori ºi plini de bucurie. Dar casa trebuie, de asemenea, sãfie locul în care învãþãm cum sã ne rugãm, cum sã vorbim cu Dumnezeu ºi cum sã ne vedem pe noi înºine ca familie, trãind în prezenþalui Dumnezeu. Proiectul Casa este un loc sfânt va ajuta familiile sã aprecieze prezenþa lui Dumnezeu în viaþa lor ºi faptul cã a conºtientizaaceastã prezenþã poate construi o viaþã de credinþã ca rãspuns la iubirea lui Dumnezeu”.

Conferinþã despre Galileo GalileiConferinþã despre Galileo GalileiConferinþã despre Galileo GalileiConferinþã despre Galileo GalileiConferinþã despre Galileo Galilei

Pe 25 mai, în Arhidieceza deFlorenþa s-a desfãºurat conferinþainternaþionalã a cãrei temã a fostCazul Galileo: o reexaminare istoricã,filosoficã ºi teologicã. Evenimentul afost o iniþiativã a Fundaþiei iezuite NielsStensen ºi s-a înscris în seriacelebrãrilor Anului Internaþional alAstronomiei organizat de UNESCO. Areunit 33 de vorbitori ºi 18 instituþii,printre care Consiliul Pontifical pentruCulturã, Academia Pontificalã pentruªtiinþe ºi Observatorul Vaticanului.

Întâlnirea de la Florenþa a început în Bazilica Santa Croce, unde esteînmormântat Galileo.

Cu aceastã ocazie, Arhiepiscopul de Florenþa, Giuseppe Betori, a susþinutideea cã existã un dialog fundamental între credinþã ºi raþiune, iar oconferinþã internaþionalã despre Galileo poate demonstra, o datã în plus,acest lucru. Prelatul a vorbit despre Galileo ºi Bisericã, despre istorica lecturãgreºitã a acestui caz ºi ºi-a exprimat speranþa cã Anul Astronomiei va“restabili ºi prezenta într-un mod creativ dialogul fundamental dintre credinþãºi raþiune, din perspectiva unei permanente colaborãri între Bisericã ºiinstituþiile de cercetare ºtiinþificã, dezvoltare economicã ºi promovare socialã”.“Credinþa nu se dezvoltã respingând raþionalitatea ci se integreazã, de fapt,într-un mai amplu orizont al raþionalitãþii”. Când raþiunea este separatã decredinþã, apare riscul “reducerii ei la calcule, devenind oarbã faþã deîntrebãrile vitale, valorile fundamentale ºi situaþiile umane dramatice”, aadãugat Arhiepiscopul Betori.

Evenimentul “nu are doar o deosebitã valoare culturalã ºi simbolicã, ciaratã, în acelaºi timp, care sunt condiþiile pentru o împãrtãºire constructivãde responsabilitãþi”, a spus în încheiere Arhiepiscopul.

Întâlnirea de la Florenþa s-a încheiat la 30 mai, în ultima casã în care alocuit Galileo.

Spania, cea mai mare ratãSpania, cea mai mare ratãSpania, cea mai mare ratãSpania, cea mai mare ratãSpania, cea mai mare ratãde îmbãtrânire în UEde îmbãtrânire în UEde îmbãtrânire în UEde îmbãtrânire în UEde îmbãtrânire în UE

Conform unui raport al Institutului pentruPolitica Familiei, Spania a pierdut peste treimilioane de tineri în mai puþin de 30 de ani,ajungând sã deþinã nedorita poziþie de þaracu cea mai mare ratã de îmbãtrânire dinUniunea Europeanã. Conform preºedinteluiInstitutului, Eduardo Hertfelder, „politicaînspãimântãtoare” în favoarea avortului aavut un „efect catastrofic” asupra populaþieiSpaniei, care îmbãtrâneºte accelerat.

„Peste trei milioane de tineri au fostpierduþi în trei decenii, a declarat Hertfelder,astfel cã populaþia tânãrã a scãzut de la 10milioane în 1981 la 6,6 milioane în 2008. ªiaceastã cãdere ar fi fost de peste 4 milioanedacã nu ar fi fost numãrul foarte mare detineri imigranþi care au atenuat în partefenomenul”.

Institutul pentru Politica Familiei susþine cãsituaþia actualã este „consecinþa logicã apoliticii înspãimântãtoare îmbrãþiºatã deadministraþiile recente în general ºi de acestguvern în special”. Realitatea tristã este cã„Spania este þara din Uniunea Europeanãcare oferã cel mai mic ajutor familiilor, cusume ridicole (33 dolari), mult sub mediaeuropeanã (172 de dolari) ºi cu venituri atâtde mici încât 90% dintre familii nu îºi permitsã ia credite, rezultând tot mai puþine naºteriºi, drept urmare, pierderea tineretului”.

E.S. John Hine

10 Sfânta scripturã

Duminica Preasfintei TDuminica Preasfintei TDuminica Preasfintei TDuminica Preasfintei TDuminica Preasfintei Treimireimireimireimireimi

Prin sãrbãtoarea Preasfintei Treimi, Biserica ne invitã sã contemplãmFiinþa divinã aºa cum Ea ne-a fost revelatã. Textul evanghelic, însã, al acesteiduminici nu-ºi propune sã ne dezlege enigma modului în care trei persoanedistincte sunt ºi rãmân Fiinþa unicã a lui Dumnezeu. Cuvântul lui Isus Cristos,adresat apostolilor, evocã noua identitate ce i-a fost conferitã odatã cuglorioasa sa înviere din morþi: mi s-a dat toatã puterea în cer ºi pe pãmânt.Acest cuvânt dominã întreg pasajul ºi ne reveleazã faptul cã, prin înviereasa, Isus Cristos, fiind fãcut pãrtaº al puterii nelimitate a lui Dumnezeu, adevenit Stãpânul cerului ºi al pãmântului. Or, revendicând aceastã stãpânireuniversalã, Isus se prezintã pe sine ca Mântuitor al tuturor oamenilor. Prinurmare, trimiterea în misiune a apostolilor este legatã de aceastã putere:mântuirea trebuie sã atingã dimensiunile întregului univers, pe toþi oamenii,

toate popoarele. Împlinirea aceste misiuni presupune trei etape: 1. faceþi ucenici… adeziunea la credinþa în Isus Cristos trebuie sã fierodul ascultãrii Evangheliei proclamate de apostoli ºi de urmaºii lor; 2. botezaþi-i… Prin botez, cei care au murit ºi au înviat împreunã cuCristos se „nasc” în Bisericã, în familia universalã a tuturor celor care sunt în comuniune cu familia divinã: Tatãl, Fiul, Duhul Sfânt; 3.învãþaþi-i… adeziunea la Cristos îi cere ucenicului sã traducã în existenþa cotidianã aceastã viaþã nouã la care s-a nãscut. Mai precis, eltrebuie sã fie copil al lui Dumnezeu (v. lectura a doua), sã trãiascã în conformitate cu voinþa lui Dumnezeu, cu iubirea Lui aºa cum a fostea manifestatã în cuvintele, gesturile ºi în întreaga viaþã a lui Cristos. Astfel, Biserica în misiune nu face altceva decât sã reveleze prezenþalucrãtoare a lui Cristos în spaþiu ºi timp. Or tocmai acesta este momentul realizãrii depline a lui Cristos ca Emanuel (Dumnezeu cu noi):prin Duhul Sfânt, Cristos face prezentã lucrarea Tatãlui în toate timpurile ºi în toate locurile, dar mai ales în Bisericã, pentru ca Ea sã-ºipoatã împlini misiunea.

Duminica a XI-aDuminica a XI-aDuminica a XI-aDuminica a XI-aDuminica a XI-a

Revenind, cu aceastã duminicã, întimpul de peste an, noi ne reîntâlnim cuIsus Cristos în ipostaza de vestitor alprezenþei Împãrãþiei lui Dumnezeu.Aceastã temã a ocupat un loc importantîn predica sa, iar pentru a defini cât maibine ce este ºi cum trebuie perceputãÎmpãrãþia lui Dumnezeu, Mântuitorul s-afolosit de parabole, acele mici sceneinspirate de viaþa cotidianã care ilustrauunul sau altul din aspectele cele maicaracteristice.

Parabolele propuse spre meditare înaceastã duminicã sunt ultimele alecapitolului patru – de cele precedentene-am ocupat înainte de Postul Mare –iar ele ne prezintã, cea dintâi, modul tainicîn care Împãrãþia lui Dumnezeu se„înfiripã” ºi se dezvoltã, aidoma unei

În acel timp, cei unsprezece apostoli au mers înGalileea, la muntele unde le poruncise lor Isus sãmeargã. Când l-au vãzut, s-au aruncat la pãmânt,deºi unii dintre ei erau în îndoialã. Isus s-a apropiatde ei ºi le-a spus aceste cuvinte: "Mi s-a dat toatãputerea în cer ºi pe pãmânt. Mergeþi, aºadar, ºi faceþiucenici din toate neamurile, botezându-i în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, învãþându-i sãpãzeascã toate câte vi le-am poruncit vouã ºi iatã,eu cu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârºitul vea-curilor. Amin" (Matei 28,16-20).

În acel timp, vorbind mulþimii în parabole, Isus spunea: "Împãrãþia lui Dumnezeuse aseamãnã cu un om care aruncã sãmânþa pe ogorul sãu; zi ºi noapte, fie cãdoarme, fie cã e treaz, sãmânþa încolþeºte ºi creºte, dar el nu ºtie cum. De la sine,pãmântul produce mai întâi paiul, apoi spicul ºi în sfârºit bobul plin în spic. Cândrodul este copt, pune mâna pe secerã, cãci a sosit timpul seceriºului". Isus acontinuat: "Cu ce putem asemãna împãrãþia lui Dumnezeu?... Ea este asemeneaunui grãunte de muºtar: când îl semeni în pãmânt este cel mai mic dintre toateseminþele din lume, dar dupã ce l-ai semãnat, el creºte ºi depãºeºte toate plantele;el face ramuri aºa de mari, încât pãsãrile cerului îºi pot face cuiburi la umbra lui".Prin multe parabole de acest fel, Isus le vestea cuvântul în mãsura în care eiputeau sã-l înþeleagã. Nu le spunea nimic fãrã sã se foloseascã de parabole,dar, în particular, le explica pe toate ucenicilor sãi (Marcu 4,26-34).

seminþe aruncate în pãmânt, în uimirea ºisatisfacþia semãnãtorului, în timp ce adoua evocã începuturile foarte modesteale Ei cu asigurarea, însã, cã va deveni orealitate viguroasã ºi primitoare, aidomaunei seminþe de muºtar care, deºi cea maimicã dintre seminþele din lume, devinemai apoi, un copac capabil sa strângãîntre ramurile lui pãsãrile cerului.

Într-o epocã de crizã, în care anumiteatacuri îndreptate împotriva Bisericii ori oslãbire a practicii religioase mascheazãefortul modest al sufletelor generoase,aceste parabole ale creºterii ne oferã un

motiv de speranþã. Ca ºi contemporanii luiIsus, noi suntem adesea nerãbdãtori sauchiar sceptici în creºterea Bisericii, a Bisericiinoastre. Se impune atunci sã ne însuºim,din Evanghelie, certitudinea creºterii Bisericiiprin puterea lui Dumnezeu chiar ºi-n vremede furtunã. Aceastã certitudine de credinþãne revigoreazã speranþa dând inimilornoastre elan ºi dinamism pentru o activitateeclezialã curajoasã. Aceastã speranþãlãrgeºte dorinþa, ne învaþã sã avemrãbdare, sã admirãm lucrarea luiDumnezeu, adesea ascunsã unor primepriviri.

11nr. 6/2009 Sfânta Scripturã

Duminica a XII-aDuminica a XII-aDuminica a XII-aDuminica a XII-aDuminica a XII-a Dupã primul grup de parabole (4,1-34),sfântul Marcu ne prezintã o serie de patruminuni sãvârºite de Isus, minuni caremanifestã puterea activã a Împãrãþiei. Estevorba de episodul potolirii furtunii (4,35-41), cel al vindecãrii omului posedat dediavol (5,1-20), cel al vindecãrii femeiibolnave de scurgere de sânge ºi alînvierea fiicei lui Iair (5,21-43). Toate acestefapte au avut un efect rãsunãtor asupracontemporanilor sãi (4,41; 5,17.20.42) devreme ce Isus se dovedeºte a fi stãpânpeste forþele oarbe ale naturii, pesteSatana, peste boalã ºi chiar peste moarte.

Dintre episoadele care relateazãpotolirea furtunii de pe mare, episod carese citeºte în duminica a XII-a de peste an,cel al sfântului Marcu este, fãrã îndoialã,cel mai viu prin precizia detaliilor: scenase desfãºoarã în timpul nopþii, iar Isus,care s-a suit în barcã imediat ce a datdrumul mulþimii ce-l înconjura ºi care înmomentul izbucnirii furtunii este prezentatca dormind pe un cãpãtâi, este trezit de

Duminica a XIII-aDuminica a XIII-aDuminica a XIII-aDuminica a XIII-aDuminica a XIII-a

Reamintindu-ne cã episodul învieriifiicei lui Iair, episod care include ºivindecare femeii bolnave de scurgere desânge, face parte din seria acelor minunimenite sã manifeste prezenþa activã aÎmpãrãþiei în lume, înþelegem atunci maiuºor cã ucenicii care îl însoþesc pe Isus înmisiunea sa prin Galilea sunt chemaþi sãverifice cu ochii lor (ºi prin intermediul lorºi noi) aceastã prezenþã. Într-adevãr,tulburaþi de evenimentele ale cãrormartori sunt, ucenicii, pendulând întreteamã ºi credinþã, nu pot sã nu se întrebecine este, de fapt, Isus ºi cum trebuie sãse situeze vizavi de El.

Cât priveºte, însã, minunile carealcãtuiesc acest episod, se impune sãfacem câteva precizãri, pentru o maibunã înþelegere a lor. Astfel, sosirea laIsus a ºefului de sinagogã nu poate sãnu ne atragã atenþia. Prin cererea lui, elmanifestã o credinþã originalã de vremece, în faþa pericolului care ameninþã gravviaþa fiicei sale, renunþã la orice speranþãomeneascã pentru a-ºi pune încredereatotalã în Isus. ªi, chiar ºi atunci cândprimeºte dureroasa veste a morþii fiicei,

(...) Pe când mai vorbea încã auvenit niºte oameni din casa ºefuluisinagogii ºi au spus: "Fiica ta amurit..." Isus, care a auzit acestecuvinte, a spus ºefului sinagogii: "Nute teme, credinþã sã ai!"... Ajunºi lacasa ºefului sinagogii, Isus a vãzutînvãlmãºealã ºi lume care plângeaºi bocea. El a intrat ºi le-a spus:"Pentru ce atâta zarvã ºi plânset?Copila nu a murit, ci doarme". Dar eil-au luat în râs. Atunci el a dat toatãlumea afarã, a luat cu dânsul pe tatãlºi pe mama fetei ºi pe cei care îlînsoþeau, a intrat în camera undezãcea copila, a prins-o de mânã ºii-a spus: "Talita kum!", ceea ceînseamnã: "Fetiþã, scoalã-te!"Numaidecât fata s-a sculat ºi aînceput sã meargã; ea aveadoisprezece ani. Cei de faþã aurãmas înmãrmuriþi. Dar Isus le-aporuncit cu strãºnicie sã nu aflenimeni; apoi le-a spus sã dea feteide mâncare (Marcu 5,21-43).

Isus vorbise toatã ziua mulþimii înparabole. Seara a spus ucenicilor sãi:"Sã trecem pe malul celãlalt".Pãrãsind mulþimea, l-au luat pe Isuscu ei în barcã aºa cum era. ªi altebãrci l-au însoþit. Deodatã, s-a iscat ofurtunã puternicã; valurile loveaubarca atât de tare, încât a început sãse umple cu apã. Isus dormea înspatele bãrcii, pe un cãpãtâi. Atuncil-au trezit ºi i-au spus: "Învãþãtorule,nu-þi pasã cã pierim?" Trezindu-se, adojenit vântul ºi a spus mãrii: "Taci!Liniºteºte-te!" Vântul s-a potolit ºi s-afãcut o liniºte deplinã. Isus le-a spus:"De ce sunteþi aºa de fricoºi? Nu maiaveþi credinþã?" Ei, fiind cuprinºi de omare teamã, îºi spuneau între ei:"Cine este omul acesta, cã pânã ºivântul ºi marea îl ascultã?"(Marcu 4,35-41)

PrPrPrPrPr. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN T. ªERBAN TARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIUARCIZIU

încurajat fiind de Isus (“Nu te teme,credinþã sã ai…”), Iair îl urmeazã cãtrecamera în care zace trupul ei mort, chiardacã trebuie sã înfrunte ºi el indiferenþacelor din casã vizavi de persoanaMântuitorului. În intimitatea pãrinþilor ºia trei dintre ucenicii sãi, Isus o recheamãpe fetiþã la viaþa prin cuvintele Talita kum.În aceastã sintagmã verbul aramaic kumar fi tradus în limba greacã cu acelaºiverb cu care va fi exprimatã ºi învierealui Isus Cristos. Aºadar, instruiþi fiind deglorioasa Înviere a lui Isus, ne putem uºorda seama cã un astfel de episod estedãtãtor de sens ºi totodatã prevestitor al„traversãrii” morþii de cãtre Mântuitoruldupã ce va fi murit pe cruce.

Acum, împreunã cu ucenicii, suntemºi noi chemaþi sã ne situãm vizavi de Isus,mai ales atunci când suntem martori aiintervenþiilor Lui pline de putere. Unde seaflã în viaþa noastrã frontiera dintrecredinþã ºi necredinþã? Reuºesc inimilenoastre sã treacã de la teamã la credinþãtraversând orice fricã pentru a sedeschide, încet-încet, cãtre o credinþãîncrezãtoare?

ucenicii înspãimântaþi. Modul în care Elmustrã ºi potoleºte furtuna îi impresio-neazã atât de mult pe ucenici încât ei începa se întreba cine este omul acesta, cãpânã ºi vântul ºi marea îl ascultã.

Aceastã scenã este pentru noi ochemarea la credinþa în Cristos în cel puþindouã sensuri ale cuvântului: recunoaºtereaputerii sale divine ºi adeziunea la persoanasa cu o încredere totalã. Aceste douãaspecte ale credinþei se completeazãreciproc. Astfel, dacã eu cred în adânculsufletului meu cã Isus este Fiul luiDumnezeu, cred din toatã inima ºi înputerea Lui ºi mã încred în ea (v. Rom 10,9)deoarece puterea lui Isus se aflã în slujbamântuirii oamenilor comunicându-leiubirea Tatãlui: împreunã cu El, noi nu putempieri. Citit în aceastã perspectivã, strigãtulucenicilor exprimã tentaþia oricãrui om care,în timp de nenorocire, se crede pãrãsit deDumnezeu. În acele clipe o umilã ºi totalãîncredere îi permite sã-ºi regãseascãliniºtea ºi pacea pe care Isus i le dã.

12 Biserica misionarã

În perioada 14 ianuarie – 5 aprilie 2009, doipreoþi ai Arhidiecezei noastre, Pr. Liviu Bulai ºi Pr.Eusebiu Gabor, au fãcut o experienþã misionarã înmisiunea din Maikona (Kenya, Africa), administratãde preoþii Diecezei de Iaºi, experienþã despre carene vor relata, pe scurt, în cele ce urmeazã.

sectoare, fiecare cu un reprezentant propriu- cum ar fi feciorii de bisericã (epitropii) la noiîn România -, care cautã sã þinã vie flacãracredinþei ºi datoriile faþã de Bisericã. Nu estevorba de o subdiviziune adminstrativã, cispiritualã. O datã pe sãptãmânã, seara laora 20, ne întâlneam pentru rugãciune ºimeditarea cuvântului lui Dumnezeu. Înfiecare zi într-o altã jumuiye.

Dificultatea principalã pe care amîntâlnit-o în aceastã experienþã a fostcomunicarea cu localnicii, atât la nivel delimbã cât ºi la nivel de culturã. Diferenþelemari care existã ºi lipsa, din partea noastrã,a cunoaºterii lor ne-au fãcut sã ne dãmseama cã orice misionar, la începutulactivitãþii lui, se aseamãnã cu un copil careînvaþã (limba ºi obiceiurile), cu un sãrac ceare prea puþine pentru a se descurca. Acestfapt nu ne-a fãcut sã ne pierdem speranþa,ci cu gândul la scopul pentru care am merspe acest drum, ºi anume acela de a nedeschide lucrãrii Domnului în lumeaîntreagã, am reuºit sã compensãm acestelipsuri prin disponibilitate ºi sacrificiu.

Îi mulþumim bunului Dumnezeu pentrudarul pe care ni l-a fãcut ºi pentru dorinþamisionarã pe care a sãdit-o în noi, dorinþãce poate anima inimile tuturor creºtinilor, învirtutea botezului primit, fie laici, fie persoaneconsacrate, fie preoþi. Mulþumim ºi pãrinteluiEugen Blaj, parohul misiunii din Maikona,pentru pilda ºi sprijinul acordat, ºi dorim caaceastã comunitate sã fie binecuvântatã deDumnezeu cu noi ºi noi fii.

Kenya, cu o suprafaþã de582.646 km², este situatã în Africa de Est.Religia predominantã este cea creºtinã, darse constatã ºi o mare prezenþã a religieiislamice ºi a religiilor tradiþionale, care diferãde la trib la trib. Parohia Romano Catolicãdin Maikona þine de dieceza de Marsabit ºise extinde pe o suprafaþã de 10.000 km2,un teritoriu locuit de tribul Gabra (circa 11.000de locuitori), ai cãrui membri sunt încã,majoritatea, nomazi. În zonã predominã

religia tradiþionalã, monoteistã. Dumne-zeu, Waaka în limba localã, este un dumnezeu al bãrbaþilor, întrucât, tradi- þional, femeile ºi copiii, nu au religie.

Dupã un zbor de 11 ore, am ajuns în ziuade 18 ianuarie la Nairobi, iar de acolo amplecat spre Maikona, la o distanþã de 14 orecu maºina, pe un drum accidentat. LaMaikona am fost întâmpinaþi de o echipã întotalitate româneascã, fapt ce ne-a fãcut sãne simþim „ca acasã”: Pr. Eugen Blaj, parohulmisiunii, Pr. Isidor Mârþ ºi Pr. Victor Osoloº,vicari, doi seminariºti ºi trei laici misionari.

Dupã ce am fost prezentaþi oficialcomunitãþii din Maikona, în cadrul SfânteiLiturghii de duminicã, am intrat efectiv înatmosfera de misiune. Pentru început amînvãþat sã celebrãm Sfânta Liturghie în limbaswahili, iar mai apoi ºi în borana, pentru acelebra în filialele din apropierea parohieiMaikona. În aceste „maniate” (mici sate de

nomazi) am înþeles cu adevãrat cã întâl-nirea cu Domnul este motiv de bucurie ºidatoritã participãrii pline de voioºie ºientuziasm a celor prezenþi la SfântaLiturghie, în mare parte copii. Ei îl prea-mãreau pe Dumnezeu cu tot trupul prinrugãciuni ºi cântece animate de bãtãi dinpalme ºi dansuri. Aceastã bucurie a lor esteîntr-un puternic contrast cu modul lor simplude viaþã, deoarece singura lor ocupaþie estepãstoritul animalelor. Satele lor sunt situateîn plinã zonã pietroasã de deºert, undelipsa vegetaþiei ºi a apei potabile aducemari lipsuri ºi greutãþi în viaþa lor. Toateaceste condiþii ne-au fãcut sã îi considerãmoameni sãraci, dar intrând în dialog cu ei,am aflat cã ei sunt, de fapt, oameni cãroranu le lipseºte nimic pentru cã îl au peDumnezeu care le oferã, zi de zi, celenecesare pentru viaþã, pentru care ei suntmulþumiþi. Astfel ne-au arãtat cã, de fapt,noi suntem cei sãraci în faþa lui Dumnezeupentru cã, deºi avem o bunãstare mate-rialã, nu ºtim sã fim recunoscãtori ºi sã-imulþumim Lui pentru tot ce primim.

Acest aspect al vieþii lor ne-a ajutat sãmergem zilnic cu bucurie în satele lor pentrua celebra Sfânta Liturghie, înfruntând cu maimare uºurinþã temperaturile ridicate dintimpul amiezii, care rareori scãdeau sub 40de grade Celsius.

Un alt moment important al zilei îlconstituia rugãciunea de searã împreunã cu„micile comunitãþi de bazã” numite în limbalor jumuiya. Acestea nu sunt altceva decâtsubdiviziunea geograficã a parohiei pe PrPrPrPrPr. LIVIU BULAI ºi Pr. LIVIU BULAI ºi Pr. LIVIU BULAI ºi Pr. LIVIU BULAI ºi Pr. LIVIU BULAI ºi Pr. EUSEBIU GABOR. EUSEBIU GABOR. EUSEBIU GABOR. EUSEBIU GABOR. EUSEBIU GABOR

ExperienþãExperienþãExperienþãExperienþãExperienþãmisionarãmisionarãmisionarãmisionarãmisionarãîn Africaîn Africaîn Africaîn Africaîn Africa

ExperienþãExperienþãExperienþãExperienþãExperienþãmisionarãmisionarãmisionarãmisionarãmisionarãîn Africaîn Africaîn Africaîn Africaîn Africa

13nr. 6/2009 Eveniment

Preasfinþintul Cornel Damian,Preasfinþintul Cornel Damian,Preasfinþintul Cornel Damian,Preasfinþintul Cornel Damian,Preasfinþintul Cornel Damian,doctor în Drept Canonicdoctor în Drept Canonicdoctor în Drept Canonicdoctor în Drept Canonicdoctor în Drept Canonic

„Concordatul dintre Sfântul Scaun ºi România. Studiu istorico-juridic” este tema tezei cu care, miercuri, 27 mai, Preasfinþitul CornelDamian, episcop auxiliar de Bucureºti, a obþinut titlul de Doctor înDrept Canonic, din partea Universitãþii Pontificale Gregoriene(Facultatea de drept canonic) din Roma (Italia). La dizertaþia doctoralãau asistat Arhiepiscopul italian Francesco Coccopalmerio, preºedinteal Consiliului Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative, 14preoþi români ºi câteva persoane de origine italianã, interesate desubiectul tezei.

Studiul realizat de PS Cornel sub îndrumarea profesoruluiCarlos Corral Salvador evidenþiazã, pe de o parte, deschiderea ºiinteresul manifestate de Sfântul Scaun faþã de realizarea unuiConcordat cu România ºi, pe de altã parte, interesul ºi dorinþaStatului Român de a semna acest tratat internaþional. Totodatã,lucrarea dovedeºte cã textul Concordatului a fost apreciat, la timpulsãu, de ambele pãrþi ºi cã toate guvernele care s-au succedat înRomânia, pânã la instaurarea regimului totalitar comunist (în 1948),au recunoscut valoarea Concordatului.

Comisia care a evaluat studiul ºtiinþific realizat de PS Cornel afost compusã din prof. pr. Carlos Corral Salvador, coordonatorullucrãrii, prof. pr. Michael Hilbert S.J., decanul Facultãþii de dreptCanonic din cadrul Universitãþii Pontificale Gregoriene ºi pr. OttavioDe Bertolis S.J., profesor de filosofie a dreptului la aceeaºi facultate.Lucrarea despre Concordatul dintre Sfântul Scaun ºi România, aºacum au subliniat membrii comisiei, este „de un vãdit interesºtiinþific”, iar „cei care vor dori de acum înainte sã abordeze acest

F E L I C I T Ã R I !F E L I C I T Ã R I !F E L I C I T Ã R I !F E L I C I T Ã R I !F E L I C I T Ã R I !din partea colectivului de redacþie, a colaboratorilor ºi citiorilor revistei Actualitatea Creºtinã

CRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORECRISTINA GRIGORE

subiect nu vor putea sã nuþinã cont de ea”.

Importanþa ºi origina-litatea studiului realizat decãtre PS Cornel Damianconstau, în primul rând, însursele inedite, descoperitede autor în arhivele româneºi vaticane. Pe lângã aceasta,aºa cum a arãtat PS Cornelîn prezentarea tezei sale dedoctorat, „studiile efectuatepânã acum pe tema Concor-datului, de altfel puþine lanumãr ºi care provin din ambiente politice sau religioase ostileBisericii Catolice locale ºi universale, au un caracter polemic ºiignorã precizia ºtiinþificã ºi, prin urmare, adevãrul istoric”. În plus,„pentru prima oarã, un studiu asupra Concordatului prezintãpunctul de vedere al istoriografiei catolice ºi al Bisericii Catolicelocale”.

În acest an se împlinesc 80 de ani de la ratificareaConcordatului cu Sfântul Scaun. Concordatul a fost semnat la 10mai 1927 ºi ratificat de Senatul României la 25 mai 1929, iar deAdunarea Deputaþilor la data de 29 mai a aceluiaºi an. În iulie1948, Concordatul a fost denunaþat, unilateral, de cãtre regimulcomunist.

14

Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009Ample manifestãri în zilele de 7, 8 ºi 9 mai 2009în Bucureºti ºi alte oraºe ale þãriiîn Bucureºti ºi alte oraºe ale þãriiîn Bucureºti ºi alte oraºe ale þãriiîn Bucureºti ºi alte oraºe ale þãriiîn Bucureºti ºi alte oraºe ale þãrii

Joi, 7 mai 2009Joi, 7 mai 2009Joi, 7 mai 2009Joi, 7 mai 2009Joi, 7 mai 2009, la Bucureºti au avut loc, în cursul dimineþii, treimanifestãri aniversare, organizate la Academia Românã: o expoziþiede fotografie, o lansare de carte ºi un simpozion aniversar. GaleriaBibliotecii Academiei Române a gãzduit trei expoziþii de fotografie:Ut unum sint – Ioan Paul al II-lea în România, cu imagini de arhivãdin þarã ºi de la Vatican; Papa Ioan Paul al II-lea vãzut de ArturoMari, realizatã de Arturo Mari (care a fost timp de 27 de ani fotografullui Ioan Paul al II-lea); Cracovia lui Ioan Paul al II-lea, adusã dinPolonia cu sprijinul Institutului Cultural Polonez.

La lansarea de carte au fost prezentate trei volume: albumulaniversar Catedrala Sfântul Iosif, în limbile românã, englezã,francezã ºi italianã; La revedere în Rai, de Arturo Mari; ºi IoanPaul al II-lea - un Papã Sfânt, de Nicolae Mareº. La Simpozionulaniversar au fost adresate mesaje din partea Preafericitului PãrinteDaniel, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, ºi a PreºedinteluiRomâniei, Traian Bãsescu. Au susþinut comunicãri Înalt PreasfinþitulIoan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti, alãturi deacademicienii Eugen Simion, Nicolae Breban ºi Augustin Buzura.

În aceeaºi searã a avut loc, în Catedrala Sfântul Iosif, un concertsusþinut de Orchestra de Camerã dirijatã de Aurelian Octav Popa.Tot în ziua de 7 mai au fost inaugurate expoziþii de fotografie înalte opt oraºe ale þãrii, la Blaj, Bistriþa, Cluj, Iaºi, Roman, Oneºti,Bacãu ºi Constanþa.

Vineri, 8 mai 2009Vineri, 8 mai 2009Vineri, 8 mai 2009Vineri, 8 mai 2009Vineri, 8 mai 2009, în Aula Magna Teoctist Patriarhul a PatriarhieiOrtodoxe Române a avut loc conferinþa cu tema „Credinþa creºtinãºi cultura europeanã azi. Moºtenire comunã, provocãri actuale ºiperspective de cooperare“. Au luat cuvântul Înalt PreasfinþitulMitropolit Nifon Mihãiþã, Arhiepiscopul Târgoviºtei, Preafericirea SaDaniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Înalt Preasfinþitul IoanRobu, Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureºti, domnulTraian Bãsescu, Preºedintele României, Arhiepiscopul DominiqueMamberti, reprezentantul Sfântului Pãrinte.

În cadrul conferinþei s-a lansat volumul Convivere (Desprecivilizaþia convieþuirii) al domnului Andrea Riccardi, fondatorulComunitãþii Sant Egidio, prezentarea fiind fãcutã de Ministrul Culturiiºi Cultelor, domnul Theodor Paleologu, ºi a fost vizionat filmuldocumentar Papa în România, realizat de postul de televiziuneTrinitas al Patriarhiei, în colaborare cu Televiziunea Românã.

Cu zece ani în urmã, la 7 mai 1999, Papa Ioan Paul al II-lea sosea în România, prima vizitãa unui Papã în þara noastrã ºi totodatã prima vizitã a unui Pontif într-o þarã majoritar ortodoxã

1

2

3

4

10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea

15nr. 6/2009

Mesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversareMesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversareMesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversareMesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversareMesajul Papei Benedict cu ocazia celebrãrilor aniversare”Am aflat cu bucurie cã Biserica Catolicã din România, Biserica

Ortodoxã Românã ºi Statul Român, au vrut sã aminteascãîmpreunã a 10-a aniversare de la memorabila vizitã a Slujitoruluilui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea pe pãmânt românesc”. Cu acestecuvinte îºi începe Papa Benedict al XVI-lea mesajul adresatArhiepiscopului Ioan Robu, cu ocazia celebrãrii aniversãrii viziteiPapei Ioan Paul al II-lea, ”o interesantã iniþiativã care îi uneºte pecredincioºii catolici ºi ortodocºi ai acestei þãri”.

Suveranul Pontif le ureazã românilor creºtini ”nu doar sã pãstrezevii în memorie acele zile de neuitat”, ci ”sã se angajeze toþi în cãutareade cãi pline de curaj pentru a înfrunta împreunã, cu încredere, marileprovocãri ale zilelor noastre”. În acest sens, Papa Benedict al XVI-lea aminteºte ”apãrarea vieþii umane în toate etapele sale”, ”tutelareafamiliei”, ”respectarea creaþiei”, ”promovarea binelui comun”. Pelângã aceasta, însuºindu-ºi ”dorinþa vie a iubitului Papã Ioan Paulal II-lea”, actualul Pontif invitã la rugãciune ”ca sã se poatã ajungecât mai curând la deplina comuniune fraternã între toþi creºtinii, atâtîn Occident cât ºi în Orient”.

Papa Benedict al XVI-lea îºi încheie mesajul binecuvântând”întreaga comunitate creºtinã din România” ºi transmiþând un salutcordial ºi binecuvântat ”iubitului Patriarh ortodox ºi tuturor membriloracelei nobile Biserici”. Mesajul Suveranului Pontif a fost citit de cãtrepr. Wilhelm Dancã, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic dinIaºi, în cadrul Liturghiei celebrate pentru odihna sufletului Slujitoruluilui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea, în dupã-amiaza zilei desâmbãtã, 9 mai, în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti.

Sâmbãtã, 9 mai 2009Sâmbãtã, 9 mai 2009Sâmbãtã, 9 mai 2009Sâmbãtã, 9 mai 2009Sâmbãtã, 9 mai 2009, Biserica Greco-Catolicã a organizatla ora 9 la cimitirul Bellu (catolic) un pelerinaj la morminteleepiscopilor martiri care ºi-au dat viaþa pentru credinþã în închisorilecomuniste. Pomenirea martirilor a început cu o Liturghie prezidatãde PS Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar al Arhieparhiei Greco-Catolicede Alba Iulia ºi Fãgãraº cu sediul la Bucureºti.

În Catedrala Patriarhalã a avut loc o slujbã de pomenire pentruPatriarhul Teoctist, la care a fost prezent Patriarhul Daniel împreunãcu alþi ierarhi din Biserica Ortodoxã ºi i-a avut ca invitaþi pe ierarhiicatolici prezenþi la Bucureºti pentru aniversarea vizitei Papei.

Patriarhul Daniel le-a mulþumit tuturor pentru rugãciuneaîmpreunã în amintirea Preafericitului Teoctist, omagiindu-i pe ceidoi conducãtori de Biserici, Papa Ioan Paul al II-lea ºi PatriarhulTeoctist, pentru marele eveniment al vizitei de acum 10 ani alecãrei roade se vãd astãzi în posibilitatea credincioºilor ortodocºide a se ruga în bisericile construite ºi sfinþite doar de romano-catolici, în Italia ºi Spania.

În seara aceleiaºi zile, în Catedrala Sfântul Iosif episcopii ºipreoþii au celebrat o Sfântã Liturghie solemnã prezidatã deArhiepiscopul Dominique Mamberti, delegat al Sanctitãþii Sale,Papa Benedict al XVI-lea.

La sfârºitul Sfintei Liturghii au fost fãcute rugãciuni specialepentru ca slujitorul lui Dumnezeu, Papa Ioan Paul al II-lea, sã fieridicat cât mai curând la cinstea altarelor. La aceste rugãciuni afost prezentã ºi o delegaþie a Patriarhiei Ortodoxe Române,condusã pentru prima datã în Catedrala Sfântul Iosif de însuºiPatriarhul Bisericii Ortodoxe, Preafericitul Daniel. La sfârºitulcelebrãrii, Patriarhul Daniel a spus câteva cuvinte în care a evocatpersonalitatea Papei Ioan Paul al II-lea ºi roadele vizitei acestuiaîn România de acum 10 ani.

5

6

7

Legendã foto:1. 7 mai 2009: Expoziþie de fotografie la Academia Românã.2. 7 mai 2009: Simpozion aniversar la Academia Românã.3. 7 mai 2009: Concert aniversar în Catedrala Sfântul Iosif.4. 8 mai 2009: IPS Ioan Robu la Evenimentul aniversar de la

Patriarhia Ortodoxã Românã.5. 9 mai 2009: Delegaþia Patriarhiei Ortodoxe Române asistã la

requiem-ul pentru Papa Ioan Paul al II-lea, din Catedrala Sf. Iosif.6. 9 mai 2009: Pr. Wilhelm Dancã citeºte Mesajul Papei Benedict al

XVI-lea. În fundal, ES D. Mamberti, trimisul Papei.7. 9 mai 2009: Sf. Liturghie solemnã în Catedrala Sf. Iosif.

10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea

A.C A.C A.C A.C A.C

16 Sfântul lunii în iconografie

Chipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi PaulChipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi PaulChipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi PaulChipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi PaulChipurile Sfinþilor Apostoli Petru ºi Paulde la efigii la arta comunãde la efigii la arta comunãde la efigii la arta comunãde la efigii la arta comunãde la efigii la arta comunã

Bulele papale. Bulele papale. Bulele papale. Bulele papale. Bulele papale. Efigiile Sfinþilor Petruºi Paul de pe sigiliile papale numite„bule”, începând cu pontificatul luiPascal al II-lea (1099-1118) sunt identice:pe recto apar chipuri le celor doiapostoli, însoþite de scrierea „S(anctus)PA(ulus) / S(anctus) PE(etrus)”; pe versoeste scris numele, titlul ºi numãrul desuccesiune ale Suveranului Pontif.

Privind cele douã figuri care apar pebule, remarcãm imediat diferenþa dintrepãrul cârlionþat al lui Petru ºi cel lins allui Paul, ca ºi tipul diferit de tãieturã abãrbii etc.

Autorul primei efigii de acest fel s-ainspirat, foarte probabil, din arta paleo-creºtinã. La rândul lor, aceste imagini depe bulele papale au influenþat iconografiareferitoare la cei doi apostoli, în trãsãturilegenerale la care ne-am referit, pânã înzilele noastre.

Aºa apare Sfântul Petru în celebrastatuie din bazilica San Pietro, opera luiArnolfo di Cambio (sec. al XIII-lea), cea cuvârful piciorului quasi consumat deatingerea evlavioasã a credincioºilor.

Tot aºa sunt reprezentaþi cei doiapostoli în statuile de secol al XIX-lea dinfaþa aceleiaºi bazilici vaticane. Putemvorbi, pe drept cuvânt, de o tradiþiemilenarã în reprezentarea artisticã a celordoi „stâlpi” ai credinþei noastre creºtine,Sfinþii Apostoli Petru ºi Paul.

Carlo Crivel l iCarlo Crivel l iCarlo Crivel l iCarlo Crivel l iCarlo Crivel l i în tabloul „Sf inþ i i„Sf inþ i i„Sf inþ i i„Sf inþ i i„Sf inþ i iPetru ºi Paul” Petru ºi Paul” Petru ºi Paul” Petru ºi Paul” Petru ºi Paul” (panou din Polittico di PortoSan Giorgio, datat 1470, acum dez-

membrat), aflat la „National Gallery” dinLondra, urmeazã modul oarecum„comun” de a trasa feþele apostolilor.

Chipul lui Petru pare marcat nu atâtde vârstã, cât mai ales de „lacrimilecãinþei”, conform hagiografiei comune.La Paul, evident mai tânãr, abundenþabãrbii este accentuatã de calviþie, ca înmai toate reprezentãrile plastice con-sacrate lui. În timp ce pãrul lui Petru estealb, notã a venerabilitãþii, podoabacapilarã a lui Paul bate spre un negru-roºcat, aluzie evidentã la origineaevreiascã a acestui strãlucit civis romanus(cetãþean roman).

O emoþie aparte ne procurã chipurileapostoli lor din tabloul lui AlonAlonAlonAlonAlonzozozozozoRodriguezRodriguezRodriguezRodriguezRodriguez,,,,, intitulat „Sãrutul de rãmas„Sãrutul de rãmas„Sãrutul de rãmas„Sãrutul de rãmas„Sãrutul de rãmasbun al Sfinþilor Petru ºi Paul” bun al Sfinþilor Petru ºi Paul” bun al Sfinþilor Petru ºi Paul” bun al Sfinþilor Petru ºi Paul” bun al Sfinþilor Petru ºi Paul” (sec. al XVI-lea), aflat în Muzeul regional de laMessina (Italia). Cei doi protagoniºti, alecãror trupuri sunt pregãtite pentru jertfasupremã, îºi apropie feþele cu o sfioasãdelicateþe, pentru ultimul sãrut al pãcii,înainte de liniºtea veºnicã. Par douãflãcãri ale aceluiaºi foc care, în ciudatrudei apostolice, a suferinþelor de tot felulºi a vârstei, nu ºi-au pierdut puterea dea lumina.

AAAAApostoli i care îmi vin în minte.postoli i care îmi vin în minte.postoli i care îmi vin în minte.postoli i care îmi vin în minte.postoli i care îmi vin în minte.Când privesc o reprezentare artisticã aSfinþilor Petru ºi Paul, gãsesc acolo celpuþin o trãsãturã din fizionomia preoþilor(ce-i drept lipsiþi de podoaba bãrbii!) pecare i-am cunoscut ºi ascultat laLiturghiile de duminicã din satul natal,la hramurile din parohiile vecine sau înanii de seminar...

Sigiliul Papei Martin al V-lea (1417-1431)

Alonzo Rodriguez,Sãrutul de rãmas bun al Sf. Petru ºi Paul

Carlo Crivelli, Sfinþii Petru ºi Paul

PrPrPrPrPr. IERONIM IACOB. IERONIM IACOB. IERONIM IACOB. IERONIM IACOB. IERONIM IACOB

17nr. 6/2009 Oameni ai credinþei

Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. Mons. prof. VLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃVLADIMIR PETERCÃ

Acvila ºi PriscilaAcvila ºi PriscilaAcvila ºi PriscilaAcvila ºi PriscilaAcvila ºi Priscila(((((Fap Fap Fap Fap Fap 18,1-4; 18-19; 24-26)18,1-4; 18-19; 24-26)18,1-4; 18-19; 24-26)18,1-4; 18-19; 24-26)18,1-4; 18-19; 24-26)

”Acvila ºi Priscila,colaboratorii mei în Cristos Isus:aceºtia ºi-au pus în primejdie viaþa pentru mineºi le sunt recunoscãtor!” (Rom 16,3-4).

În Istoria Bisericii noastre de la început existã exemple cuadevãrat înãlþãtoare. Un asemenea caz ni-l oferã Acvila ºi Priscila,care ºi-au pus familia ºi bunul lor nume la dispoziþia lui Cristos Isus.Despre aceastã familie creºtinã model ne dau mãrturie scrisorileapostolului Paul, precum ºi un text mai unitar, în Faptele Apostolilor,capitolul 18, pe care vã îndemn sã-l citiþi într-un chip deosebit.

Pentru început sã ne oprim la Fap 18, 1-4. Cine au fost Acvila ºiPriscila ºi ce au fãcut ei extraordinar? Amândoi purtau nume latine,deºi erau evrei; Acvila însemnã în limba latinã „vultur”, iar Prisca,sau Priscila, forma diminutivã a acestui nume, însemna „ceavenerabilã” sau „cea nobilã”. Aceºti doi soþi model au fost nevoiþisã pãrãseascã oraºul Roma ºi sã se stabileascã la Corint, dinpricina împãratului Claudiu, care a domnit între anii 41-54dC.Acesta a declanºat o prigoanã cruntã împotriva evreilor, în inimaImperiului, cetatea Romei, în anul 49.

Despre evenimentele triste ale prigoanei ne dã mãrturie scriitorullatin Suetonius, în Vita Claudii 25, unde scrie urmãtoarele: ”Deoareceiudeii provocau într-una tulburãri din cauza lui Cristos, (Claudiu) i-aalungat pur ºi simplu din Roma!” La Corint, familia lui Acvila ºi aPriscilei gãsesc un oraº plin de viaþã fiind, în acelaºi timp, ºi port. Eraun oraº cu moravuri uºoare, un oraº al plãcerilor nepermise ºi alîmbogãþiþilor peste noapte. În acest oraº, Acvila ºi Priscila au noroculsã-l întâlneascã pe apostolul Paul cu care leagã o prietenie trainicãºi durabilã. Întâlnirea aceasta fericitã le va marca viaþa pentrutotdeauna! Ei aveau aceeaºi meserie ca ºi Paul ºi, în plus, îi vor oferigãzduire în casa lor, timp de un an ºi ºase luni. Acvila ºi Priscila i-auoferit lui Paul de lucru, iar el a muncit, cot la cot cu ei, în calitate deconfecþioner de corturi. Nu dispunem de prea multe detalii desprenatura acestei activitãþi. ªtim, însã, cã la confecþionarea corturilor sefolosea pielea; de aceea, atât sfinþii Pãrinþi, cât ºi mulþi exegeþi demai târziu sunt de pãrere cã meseria apostolului Paul era aceea delucrãtor în piele ºi nu de þesãtor de pânzã.

În finalul acestei prime pãrþi, se noteazã urmãtoarele: ”În fiecaresâmbãtã, discuta în sinagogã ºi-i convingea pe iudei ºi pe greci!”Aºa cum Paul avea obiceiul ºi în alte cetãþi, sâmbãta era o zi cutotul specialã, pe care o dedica activitãþii sale misionare. Muncanu era în zadar, cãci mulþi dintre iudei ºi greci se converteau înfocul acestor discuþii aprinse cu Paul, iar acesta “le demonstraiudeilor cã Isus este Cristos!”. Astfel, s-au pus bazele comunitãþiidin Corint (1Cor 1,26-29). Acvila ºi Priscila aveau un model viu deviaþã creºtinã chiar în casa lor, în persoana lui Paul.

În cel de-al doilea text (Fap 18,18-19), pe care suntem chemaþisã-l meditãm, aflãm cã Paul, însoþit de cei doi, pleacã de la Corint

la Efes; de aici îºi va continua drumul, în timp ce Acvila ºi Priscilavor rãmâne pe loc. Pericopa relateazã un fapt surprinzãtor: ”Paulºi-a tuns pãrul, pentru cã fãcuse un vot!” Paul este acela careface un vot, ºi nu Acvila. Nu e clar dacã Paul, rãzând-ºi pãrul depe cap a depus vreun vot sau a marcat îndeplinirea lui. Avem uncaz similar, petrecut în Fap 21,23-27, unde Paul împreunã cu alþipatru evrei îndeplineºte ritul de încheiere a unui vot asemeneacelui din cazul de faþã.

În cel de al treilea text ºi ultimul, Fap 18, 24-26, Acvila ºiPriscila intervin din nou, în mod salutar, de data acesta înfavoarea unui evreu numit Apolo, originar din Alexandria. El afãcut o impresie bunã asupra lor, fiind instruit în “caleaDomnului”, dar nu cunoscuse decât “botezul lui Ioan”. Atunci ceidoi s-au decis sã-l ia cu ei acasã ºi ”sã-i arate mai amãnunþitcalea!” Ne putem închipui atmosfera înãlþãtoare ºi binecuvântatãde Dumnezeu care domnea în casa lui Acvila ºi a Priscilei întimpul discuþiilor cu Apolo.

Iatã cum au înþeles sã gândeascã ºi sã se comporte Acvilaºi Priscila, aceºti doi înfocaþi urmaºi ai lui Cristos, care s-auconvertit cu trup ºi suflet, la creºtinism dând mãrturie despreCristos Isus ºi despre faptele Sale. Comportarea lor ne duce cugândul la multele familii care îºi deschid uºa casei oferindospitalitate celor de o credinþã cu noi. Acvila ºi Priscila ne aratãcã acest lucru este posibil. În umbra propriului cãmin, vesteacea bunã este nu numai ascultatã, ci ºi trãitã. Ce s-a întâmplatla începutul Bisericii noastre ne apare drept calea de urmat ºiaºteptatã de Bisericã ºi pentru al treilea mileniu. Numai astfelBiserica îºi poate recâºtiga credibilitatea în vremuri ca alenoastre. Acvila ºi Priscila ne-au oferit un exemplu viu în timpurilede început ale Bisericii, dar actual ºi astãzi.

18 Universul familiei

Sentimentul - o forþã creatoare.Sentimentul - o forþã creatoare.Sentimentul - o forþã creatoare.Sentimentul - o forþã creatoare.Sentimentul - o forþã creatoare. De la marele gânditor rus,Vladimir Soloviov, aflãm cã sentimentul nu e atât o realitate suferitã,ci miºcarea cea mai adâncã ºi mai creatoare din om. În articolulsãu, intitulat „Înþelesul iubirii“, filosoful rus vorbeºte de profundanecesitate a omului de a ieºi din hotarele personalitãþii sale ºi dea ajunge la o unire desãvârºitã cu fiinþa iubitã. Necesitatea aceastaatât de adâncã a iubirii este dovada imposibilitãþii noastre de arãmâne în întregime în sinea noastrã; este necesitatea renunþãriila sine, tendinþa cuiva de a se dãrui cu totul altei fiinþe cãtre carese simte atras de iubire, ºi de a se uni cu ea.

Adâncimea spiritualã ºi sensul creator al iubirii se descoperãnu numai în aceasta, ci chiar ºi în structura însãºi a emoþiilor iubirii.Iubirea îi descoperã sufletului nostru o fericire nemaiîntâlnitã, îicomunicã o stare de însufleþire nespus de mare, o bucurieneasemãnatã. Este întocmai ca ºi cum ne-ar da aripi sufletului,deoarece atunci când iubim pe cineva, începem sã-i iubim pe toþi,ºi totul în lume se umple pentru noi de luminã, totul capãtã o nouãînfãþiºare ºi începe sã strãluceascã. În iubire se gãsesc ascunsegermenul ºi puterea aceea enormã de transformare, datoritã cãroratot ce ajunge la poarta simþurilor noastre este recepþionat într-unchip “poetic”, cãci iubim tot ceea ce este în jurul nostru, ne bucurãmde toate ºi suntem deschiºi faþã de tot ce ne înconjoarã.

Iar fiinþa iubitã se gãseºte în centrul însuºi al acestei stãrisufleteºti, ca ºi cum de la ea purced mii ºi mii de raze, care revarsãbucurie ºi luminã de jur-împrejur ºi pun o adevãratã pecete defrumuseþe pe chipul fiinþei iubite.

Cei mai reci ºi mai aspri oameni, când simþãmântul iubiriiîncepe sã prindã viaþã în sufletele lor, se schimbã; rãceala ºiasprimea lor încep sã se topeascã, încep sã devinã buni ºi blânziºi sã simtã o bucurie pe care n-au simþit-o niciodatã. Fiinþa iubitã,cu toate cã din punct de vedere exterior este o fiinþã comunã pentru

ceilalþi oameni, pentru noi apare ca ceva unic, incomparabil ºi deneînlocuit. Este o “idealizare” a fiinþei iubite, iar aceastã idealizarese datoreazã faptului cã simþãmântul iubirii ne face sã vedempersoana iubitã mai frumoasã ºi mai bunã decât o vãd ceilalþi,care nu se simt legaþi de ea prin aceleaºi sentimente ca alenoastre.

Sentimentul ºi frumuseþea.Sentimentul ºi frumuseþea.Sentimentul ºi frumuseþea.Sentimentul ºi frumuseþea.Sentimentul ºi frumuseþea. Cãutând sã adânceascãproblema acestei idealizãri, Soloviov a observat, în chip deosebitde just, cã, în lumina iubirii, noi depãºim aspectul exterior alpersoanei iubite, care uneori ar putea sã nu fie perfect, ºi neatingem de partea idealã care se aflã ascunsã în fiinþa iubitã,venim în contact cu acel chip al lui Dumnezeu din om, care esteacoperit de un exterior material ºi care, de multe ori, poate fi chiarînãbuºit de acel exterior.

Forþa iubirii constã tocmai în aceea cã, datoritã sentimentuluiiubirii, noi trãim în chip viu ºi nemijlocit, prin simþirea noastrã,frumuseþea aceea ascunsã în persoana iubitã, ca pe o realitatecât se poate de adevãratã ºi de autenticã a omului, cã nu putemsã ne desprindem de ea, cã am vrea sã fim întotdeauna ºipretutindeni laolaltã cu persoana iubitã.

Când se aprinde în noi iubirea, toate celelalte trec, pentru noi,pe al doilea plan. Tot ce ne ajutã sã ne apropiem de fiinþa iubitãne este scump ºi drag; tot ce ne desparte de ea ne supãrã ºi neîntristeazã.

În iubire se descoperã o plenitudine de viaþã atât de mare, ofericire atât de adâncã, încât ajungem la convingerea cã nimic înlume nu este mai frumos decât iubirea, cã, în afarã de iubire, sufletultrãieºte o viaþã lipsitã de luminã, o viaþã ºtearsã, posomorâtã ºi fãrãconþinut, cã drumul iubirii este singura cale de care are nevoie sufletulomenesc pentru a-ºi motiva prezenþa în lume.

SentimSentimSentimSentimSentimentulentulentulentulentul

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformareacuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelor

(XVIII)(XVIII)(XVIII)(XVIII)(XVIII)

ReformareaReformareaReformareaReformareaReformareacuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelorcuvintelor

(XVIII)(XVIII)(XVIII)(XVIII)(XVIII)

Episodul anterior se încheia cu o serie de întrebãri inspirate din enciclica Deus caritas est a Sfântului Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea.Întrebãrile porneau de la douã importante observaþii. Cu prima se arãta cã „iubirea e traversatã de sentiment”. A doua, strict legatã deprima, era cã sentimentul nu trebuie înfrânt, reprimat, tãgãduit, ci valorificat. De aici se desprindea întrebarea: cum ar putea sentimentulsã grãiascã în toatã mãreþia? Dãm rãspunsul fãcând apel la Vladimir Soloviov ºi la câteva învãþãturi din Deus caritas est.

19nr. 6/2009 Universul familiei

Iubirea adevãratã salveazã.Iubirea adevãratã salveazã.Iubirea adevãratã salveazã.Iubirea adevãratã salveazã.Iubirea adevãratã salveazã. Persoana umanã ( mai ales ceatânãrã) cu sufletul nepervertit se dãruieºte cu o prospeþime uimitoareimboldului iubirii, în timp ce toate izbucnirile sexualitãþii, în sine, leconsiderã ca pe ceva nefolositor, ca pe ceva fals. Cu cât este maidogoritoare flacãra iubirii, cu atât mai slab pulseazã sexualitatea.Faptul acesta, cu totul uimitor, care a fost analizat amãnunþit pânãla sfârºit de Vladimir Soloviov, are o însemnãtate extraordinarã pentrutineret, cãci iubirea îi salveazã pe tineri de sâcâielile de tot felul alesexualitãþii, ca ºi cum ar îndruma toatã energia sexualã în direcþianecesitãþii iubirii, iar cu aceasta, corpul se liniºteºte. Iubirea aduceîn sufletele adolescenþilor ºi tinerilor un parfum suav, care purificã ºilumineazã sufletul, îl înnobileazã, îl propulseazã cãtre idealurile celemai înalte, îi comunicã suflu poetic ºi aprinde în el forþe creatoare. Evorba desigur de o iubire castã.

O inimã care vede.O inimã care vede.O inimã care vede.O inimã care vede.O inimã care vede. Completãm învãþãtura lui Soloviov cu ceaa Magisterului Bisericii. Deus caritas est pune accentul pe viziune.Papa nu vorbeºte atât de o inimã care simte cât de una carevede. „Programul lui Isus - este o inimã care vede” (DCE 31). Întresimþãmânt ºi vedere e o diferenþã profundã. În plus, serecupereazã o noþiune biblicã cheie: inima. Astfel, sentimentulpriveºte inima nu doar din latura sa senzitivã, emotivã, afectivã, cimai ales în latura sa raþionalã, cognitivã, dar ºi a luminãrii harice.La lumina credinþei, sentimentul priveºte inima în funcþie deadevãrul integral al persoanei: chemarea sa la viaþa veºnicã. Chiardacã ar fi o stare afectivã stabilã, profundã ºi de duratã,sentimentul nu poate descrie îndeajuns experienþa iubirii, pentrucã nu este totalitatea iubirii. Are nevoie de raþiune ºi credinþã. Oinimã care vede e aceea care îºi cunoaºte propria istorie. Care ºtie sãpriveascã la viaþa proprie. Care ºtie sã citeascã printre rânduri.

O inimã care vede e conºtientã cã iubirea naºte dintr-o Iubirecare o precede. Din iubirea lui Dumnezeu care „ne-a iubit ºicontinuã sã fie primul care ne iubeºte” (DCE, 17). Faptul cã am fostchemat(ã) la existenþã din nimic este primul mare act de iubire.Atunci a început istoria mea. Aceastã istorie nu este izolatã.

O inimã care vede „învãþã sã priveascã cealaltã persoanã nudoar cu ochii ºi sentimentele proprii, ci în perspectiva lui Isus Cristos”.Cred cã acesta este aportul decisiv al enciclicei. Admiþând cã senti-mentul recunoaºte ºi genereazã frumuseþea celuilalt, cum frumosdescrie Soloviov, nu am spus totul. Sentimentul trebuie sã ducã laacea dislocare a persoanei proprii cãtre persoana celuilalt ºi, înultimã instanþã, cãtre Altul. În limbaj scolastic putem spune cã IsusCristos este cauza exemplarã a frumuseþii realizate de sentiment.

Inima care vede, alege.Inima care vede, alege.Inima care vede, alege.Inima care vede, alege.Inima care vede, alege. Existã un curent de gândire pentrucare iubirea trebuie sã corespundã exigenþei universalitãþii.Conform acestui curent, iubirea divinã ºi umanã trebuie sã fie înmod egal repartizatã (equal regard) faþã de orice fãpturã.Dimpotrivã, Papa Benedict vorbeºte de o iubire de alegere (electivã)(DCE, 9). Iubirea autenticã nu este egalitarã. Ea înþelege toatediferenþele personale, în toatã bogãþia lor. În cazul lui Dumnezeu,iubirea are o amplitudine universalã; dar în cazul omului? Eelectivã. Adicã presupune, pe lângã sentiment, voinþa ºi raþiunea,deliberarea… În urmãtoarele episoade ne vom opri asupra lor.

PrPrPrPrPr. F. F. F. F. FABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞABIAN MÃRIUÞ

VacanVacanVacanVacanVacanþþþþþa mare la marea mare la marea mare la marea mare la marea mare la mare

Parohia Romano-Catolicã Fericitul Ieremia din NãvodariNãvodariNãvodariNãvodariNãvodarioferã posibilitate de cazare pe perioada sezonului estivalcazare pe perioada sezonului estivalcazare pe perioada sezonului estivalcazare pe perioada sezonului estivalcazare pe perioada sezonului estivalºi nu numai.

Mansarda casei parohiale, amenajatã pentru oaspeþi,dispune de 8 camere: trei cu 2 paturi, trei cu 3 paturi ºi douãcu 4 paturi. Fiecare camerã are baie ºi televizor.

La demisol este amenajat un spaþiu pentru navigareape internet, o bucãtãrie ºi o salã de mese de circa 100 demp, oaspeþii putând sã-ºi pregãteascã singuri masa.

Accesul la camerele de la mansardã este separat derestul casei parohiale. În curte existã ºi un teren de joacã,ce poate fi folosit pentru diferite activitãþi cu grupuri de copiiºi de tineri.

Distanþa pânã la mare este de 1,5 km, iar pânã lastaþiunea Mamaia de 8 km.

Preþul pentru cazare este de 40 RON pe zi/persoanã.

Programul Sfintelor Liturghii:- duminica ºi în sãrbãtorile de poruncã: ora 9,00 (în

perioada sezonului estival) ºi orele 18.00.- în cursul sãptãmânii: orele 18.00.

Pentru cazare ºi alte informaþii:Tel.: 0241-762607; 0721-770020;E-mail: pr_solomon@yahoo.com

PrPrPrPrPr. ION M. SOLOMON. ION M. SOLOMON. ION M. SOLOMON. ION M. SOLOMON. ION M. SOLOMON

20 Arta de a trãi

Visul tuturor: sã rãmânã tineri!Visul tuturor: sã rãmânã tineri!Visul tuturor: sã rãmânã tineri!Visul tuturor: sã rãmânã tineri!Visul tuturor: sã rãmânã tineri!Dintotdeauna, omul a cãutat remedii mi-

raculoase care sã rãstoarne inexorabila legea timpului. Una dintre cele mai arzãtoareaspiraþii ale tuturor popoarelor, de la triburileprimitive ºi pânã la naþiunile cele mai dezvolt-ate, a fost aceea de a încetini fatala coborârespre bãtrâneþe, de a reda vigoarea bãtrânilorºi de a face sã întârzie, chiar ºi pentru puþin,suferinþele ºi neputinþele vârstei a treia.

Speranþa în gãsirea unui elixir care sãprocure o viaþã lungã se regãseºte învrãjitoriile ºi în miturile legendare aletuturor culturilor primitive. Iar astãzi, maimult decât oricând, aceastã speranþã esteprezentã în milioane de bãrbaþi ºi femei.

ÎmbãtrânireaÎmbãtrânireaÎmbãtrânireaÎmbãtrânireaÎmbãtrânireaSã îmbãtrâneºti înseamnã sã parcurgi

acel drum, descendent din punct devedere al datelor din registrul de starecivilã, cãruia i se spune vârsta a treia,senectute, toamnã a vieþii, bãtrâneþe.

Unii îi considerã o povarã…Unii îi considerã o povarã…Unii îi considerã o povarã…Unii îi considerã o povarã…Unii îi considerã o povarã…Oricât de optimiºti am fi, nu putem

sã vorbim despre bãtrâneþe fãrã sãamintim spectrul stãrilor mai puþinplãcute care pot sã o caracterizezeuneori, cum ar fi: dependenþa de cei dinjur, lipsa de productivitate, neputinþafizicã, angoasa.

Societatea noastrã, producãtoare ºiconsumatoare, a exaltat atât de multfrumuseþea, puterea ºi talentul tinereþii, încâtsensul ºi valoarea îmbãtrânirii au ajuns sãfie desconsiderate. Iar bãtrânii, despre carese spunea cã ar trebui sã ni-i cumpãrãmdacã nu-i avem, devin, tot mai des, opovarã pentru fiii prea ocupaþi sau preapuþin dispuºi sã acorde din timpul lorpãrinþilor ajunºi la vârsta neputinþei. Pelângã neputinþele sau neajunsurile specificevârstei, cel mai greu pentru bãtrâni este sãsuporte singurãtatea. Singurãtateapersoanei în vârstã este una cu caracterafectiv, este lipsa afectivitãþii familiale. În

PledoariePledoariePledoariePledoariePledoariepentrupentrupentrupentrupentru

Într-o carte a sa, Novello Pederzini spunea cã doar cine este bãtrân poate sã vorbeascã despre bãtrâneþe. Mi s-a pãrut un pic exageratãafirmaþia; acum, însã, cred cã autorul avea dreptate. Nu e chiar uºor sã vorbeºti despre bãtrâneþe, deºi este un anotimp firesc al vieþii pe care,mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi îl va strãbate. Vrând-nevrând, cu toþii plãtim tribut trecerii timpului. Cu toþii îmbãtrânim; este olege a firii. Când suntem copii, ne dorim sã ajungem cât mai repede la maturitate, ºi când realizãm cât de repede trece timpul ºi cumgreutãþile vieþii se abat uneori asupra noastrã, tânjim dupã vremea în care joaca ne era singura înþelepciune. Cu toate acestea, timpul îºiurmeazã cursul sãu firesc, chiar dacã, de mii de ani, se cautã secretul tinereþii fãrã bãtrâneþe ºi al vieþii fãrã de moarte.

Nu existã o definiþie a bãtrâneþii. Con-ceptul de bãtrâneþe este unul extins ºifoarte greu de delimitat, iar fenomenul deîmbãtrânire este unul personal, pentru cãfiecare dintre noi are modul sãu de aîmbãtrâni.

Dar când începe îmbãtrânirea? Astãzise considerã cã îmbãtrânirea este unproces treptat, care nu se limiteazã laanumite perioade din viaþã, ci depinde decontextul vieþii. Astfel, se poate afirma cãbãtrâneþea începe atunci când omuladoptã un nou mod de a privi viaþa, timpulºi, mai ales, condiþia de persoanã limitatã.Trebuie spus cã bãtrâneþea fiecãreipersoane este influenþatã în mod hotãrâtorde istoria sa personalã: familie, prieteni,gradul de socializare, viaþa profesionalã,educaþia. Acestea sunt ºi aspectelecare-l fac pe cel nãscut mai demult sãsimtã bãtrâneþea fie ca pe o povarã, fieca pe o etapã pozitivã sau ca pe o resursãpentru ceilalþi.

BÃBÃBÃBÃBÃTRÂNEÞETRÂNEÞETRÂNEÞETRÂNEÞETRÂNEÞE

Foto

Fo

to

Foto

Fo

to

Foto

© B

ogda

n M

oisa

© B

ogda

n M

oisa

© B

ogda

n M

oisa

© B

ogda

n M

oisa

© B

ogda

n M

oisa

21nr. 6/2009 Arta de a trãi

TTTTTinereþea

e frumoasã la chip,

iar bãtrâneþea

e frumoasã la suflet.

Dar aparþin

aceleiaºi persoane!

(proverb suedez)

singurãtate, omul nu se mai simte iubit ºiatunci celui în vârstã îi este întãritãconvingerea cã a devenit inutil ºi o povarã.

…dar ei sunt o bogãþie umanã ºi…dar ei sunt o bogãþie umanã ºi…dar ei sunt o bogãþie umanã ºi…dar ei sunt o bogãþie umanã ºi…dar ei sunt o bogãþie umanã ºiculturalãculturalãculturalãculturalãculturalã

ªi totuºi, prezenþa atâtor persoane învârstã în societatea noastrã nu este doaro resursã ºi o valoare, ci, mai ales, un darpentru cei tineri ºi pentru societate, o bo-gãþie umanã ºi culturalã.

Fiecare etapã a vieþii este unicã ºiirepetabilã; fiecare etapã a vieþii arevalorile ºi capacitãþile ei. Vorbind desprebãtrâneþe, putem spune cã experienþapersoanelor în vârstã poate fi de marefolos tinerilor ºi societãþii, dacã ºtim sãvalorificãm „carismele” acestei vârste:

Gratuitatea. Bãtrânul, aflat la vârstadisponibilitãþii maxime, poate sã aducã înatenþia unei societãþi prea ocupate nevoiade a rupe barierele indiferenþei caredepreciazã, descurajeazã ºi opreºte iniþiativaimpulsurilor altruiste.

Memoria. O societate care minima-lizeazã sensul istoriei îºi ignorã misiuneade formare a tinerilor. O societate care îºiignorã trecutul riscã sã-i repete cu uºurinþãgreºelile. Minimalizarea sentimentuluiistoric poate fi imputatã unui sistem carea îndepãrtat ºi a izolat bãtrânii,împiedicând dialogul între generaþii.

Experienþa. Trãim într-o lume în carerãspunsurile tehnicii ºi ale ºtiinþei par sã fiînlocuit experienþa de viaþã acumulatã depersoanele în vârstã de-a lungul existenþeilor. Aceastã barierã culturalã nu trebuie sã-i descurajeze pe cei în vârstã, pentru cã eiau multe lucruri de spus tinerelor generaþii,au multe de împãrtãºit..

Interdependenþa. Nimeni nu poate trãisingur, dar indivi-dualismul rãspândit pescarã largã cautã sã infirme acest adevãr.Bãtrânii, cãutând compania celorlalþi,contestã o societate în care cei mai slabisunt, adesea, lãsaþi în voia sorþii ºi aducdin nou în atenþie natura socialã a omuluiºi necesitatea de a înnoda relaþiileinterper-sonale între generaþii.

O viziune completã asupra vieþiiBãtrâneþea este vârsta simplitãþii, a

contemplaþiei, a credinþei. Valorile afective,morale ºi religioase pe care le trãiescpersoanele în vârstã sunt o adevãratãbogãþie, indispensabilã pentru echilibrultinerilor ºi al familiilor. În relaþiile cu ceilalþi,bãtrânii se dovedesc a fi responsabili,prietenoºi, prudenþi, înþelepþi, pacificatori.Ei înþeleg superioritatea lui „a fi” faþã de „aface” sau „a avea”.

Ultima etapã a vieþii rãmâne un misterpentru toþi, chiar ºi pentru cei care strãbatacest drum. Unii dintre ei, chiar dacãnu-l înþeleg, îl strãbat cu înþelepciune ºidemnitate. Este un mister cu infiniteimplicaþii greu de prevãzut ºi, deci,inexplicabile.

Noi îi putem ajutaNoi îi putem ajutaNoi îi putem ajutaNoi îi putem ajutaNoi îi putem ajutaFamilia, printr-o atitudine plinã de

afecþiune ºi de înþelegere, poate sã-l facãpe cel bãtrân sã se simtã util ºi apreciat, îipoate însenina bãtrâneþea. Chiar ºi laaceastã vârstã, persoana poate sã seimplice în dialog ºi într-o participare activãºi solidarã în evenimentele persoanelorcare-i sunt dragi.

Persoanele în vârstã ar trebui sã fieajutate sã se menþinã tinere, fãcându-lesã se bucure în continuare de lucrurilemãrunte de fiecare zi, care pot înseninaexistenþa. Ar trebui sã fie ajutate sã nu lelipseascã conºtiinþa cã mai pot fi utilealtora, dãruindu-le din înþelepciunea ºiexperienþa lor. Ar trebui sã fie ajutate sãse elibereze de regretele trecutului ºi, maiales, de prezumþia de a fi indispensabil.Ar trebui sã fie aju-tate sã înþeleagã legeatimpului ºi ce se întâmplã dupã o anumitãvârstã. Astfel, într-o zi, ele vor putea sã seretragã cu smerenie, cu seninãtate ºi înliniºte din acele locuri ce trebuie sã fieocupate de noile generaþii.

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

OsteoporozaOsteoporozaOsteoporozaOsteoporozaOsteoporoza reprezintã o temã foarteactualã. Este o boalã a scheletului ºi se carac-terizeazã prin scãderea masei osoase, cumodificãri în duritatea ºi rezistenþa oaselor.Evoluþia ei este lentã, insidioasãevidenþiindu-se abia la apariþia unor fracturi.

Cele mai frecvente localizãri se constatãla nivelul coloanei vertebrale, la ºold, la articu-laþiile pumnului. Incidenþa ei este semnalatãla una din trei femei ºi la unul din cinci bãrbaþicu vârsta peste 50 de ani. Fracturile verte-brale pot fi mult timp nedureroase ºi duc lentla reducerea înãlþimii persoanei respective.Este un prim semnal de alarmã, care trebuiesã determine prezentarea la medic ºiinstituirea tratamentului. Osteoporoza de tip1, postmenopauzã, la femei între 55 si 70 deani, are drept cauzã deficitul de hormoni es-trogeni. Osteoporoza de tip 2, senilã, de invo-luþie, este întâlnitã atât la femei cât ºi labãrbaþi cu vârsta peste 70 de ani. Esteimportantã cunoaºterea factorilor de risc înosteoporozã pentru a se lua mãsuri deprofilaxie.

Sãnãtatea osoasã poate fi alteratã prindiferite mecanisme, indiferent de vârstã. Deasemenea medicamente administratecronic au efect direct asupra masei ºi calitãþiioaselor, de exemplu cortizonul. Alcoolismul,fumatul, alimentaþia deficitarã în calciu,vitamina D ºi proteine, bulimia ºi anorexia,sedentarismul ºi lipsa de miºcare sunt factoride risc. Cãderile frecvente datorate uneideficienþe de vedere, tulburãrile de echilibru,afecþiunile musculare ºi articulare, obezitateaduc la pierderea mobilitãþii ºi a siguranþei desine ºi sunt, de asemenea, factori de risc.

În tratamentul osteoporozei intervin, cupondere mare, pe lângã medicaþiarecomandatã de specialist, modificãrilestilului de viaþã prin controlul factorilor de riscºi o alimentaþie corectã, conþinând proteine,calciu ºi vitamina D. Laptele, legumele verzi,peºtele, nucile, alunele, sunt surse accesibilede aport de calciu alimentar alãturi de ouã,ficat, cereale. Exerciþiul fizic prin mersul pejos, posturã corectã ºi echilibru contribuie ºiele la tratamentul osteoporozei.

În concluzie, se recomandã evaluarea,o datã pe an, a sãnãtãþii prin controlulgreutãþii corporale, mãsurarea înãlþimii ºirevizuirea profilului patologic general ºi amedicaþiei respective.

DrDrDrDrDr. BEA. BEA. BEA. BEA. BEATRIX PTRIX PTRIX PTRIX PTRIX PALALALALAL

Sfatul MediculuiSfatul MediculuiSfatul MediculuiSfatul MediculuiSfatul Medicului

22 Istorie ºi spiritualitate - Vladimir GHIKA

Monseniorul Vladimir Ghika a fostcomemorat, la 55 de ani de la moarte, laBologna, în Italia. Totul a început cuaudienþa pe care Eminenþa Sa, CardinalulCarlo Caffarra, Arhiepiscopul Bolognei, aacordat-o grupului de organizatori ºiconferenþiari. Având, aºadar, binecuvân-tarea sa ºi pe a episcopilor noºtri, Arhie-piscopul de Bucureºti Ioan Robu, ºiEpiscopul de Oradea, Virgil Bercea, înseara zilei de 16 mai a avut loc o conferinþãîn memoria Principelui român, Monse-niorul Vladimir Ghika, organizatã deasociaþiile Democrazia e liberta din Roma

Duminicã, 17 mai, Asociaþia Familiilor Catolice Vladimir Ghika aorganizat comemorarea a 55 de ani de la trecerea la Domnul apatronului sãu spiritual. Manifestarea a început la ora 17:00, curecitarea rugãciunii Rozariului ºi cântarea Litaniei Lauretane la mor-mântul Monseniorului, din cimitirul Bellu Ortodox, moment la care auparticipat aproximativ 50 de persoane, sub îndrumarea pr. FabianMãriuþ (responsabil cu pastoraþia familiilor), pr. NiculaeFarcaº (paroh, Sfânta Tereza a Pruncului Isus), pr.Petricã Boroº (vicar, Sfânta Tereza a Pruncului Isus).

A urmat Sfânta Liturghie în biserica parohieiSfânta Tereza a Pruncului Isus, prilej cu care, lapredicã, pãrintele concelebrant Fabian Mãriuþ aevocat figura martirului Vladimir Ghika, prinþ, preotºi apostol al lui Isus Cristos, torturat ºi ucis pentrufermitatea mãrturisirii credinþei creºtine în temniþacomunistã de la Jilava.

Dupã Liturghie, participanþii la comemorare, înnumãr de aproximativ 80, s-au întâlnit în amfiteatrulColegiului Romano-Catolic Sfântul Iosif pentru aasculta mãrturiile impresionante a trei persoane carel-au cunoscut, direct sau indirect, pe Mons. Ghika.Prima dintre acestea, sr. Josefa Erdeº, cãlugãriþãoblatã asumpþionistã, a revelat figura Monseniorului CLAUDIA STCLAUDIA STCLAUDIA STCLAUDIA STCLAUDIA STANANANANAN

PrPrPrPrPr. FRANCISC UNGUREANU. FRANCISC UNGUREANU. FRANCISC UNGUREANU. FRANCISC UNGUREANU. FRANCISC UNGUREANU

ca personaj erudit ºi carismatic, aºa cum a avut privilegiul sã-lcunoascã prin participarea la catehezele pe care el le prezentatineretului catolic, spre sfârºitul anilor ’40, prin vizitele fãcute bolnavilordin spitalul Panduri (unde sr. Josefa slujea ca sorã medicalã), prininfluenþa avutã asupra unor convertiri. Al doilea invitat care a evocatfigura Monseniorului a fost domnul Emanuel Cosmovici, care l-a

cunoscut indirect, din relatãrile pãrinþilor sãi,fii spirituali ai acestuia. La final, domnul doctorYves Cernea a depus o mãrturie deosebit deemoþionantã, în care a rememorat aniistudenþiei, care i-au prilejuit nu numai intrareaîn cercul de fii spirituali ai Monseniorului, ci ºio convertire profundã la Cristos, prin mijlocireaaceluiaºi slujitor al lui Dumnezeu.

Toþi cei trei invitaþi l-au evocat peMonsenior ca pe un preot exemplar, cu oviaþã de o sfinþenie unanim recunoscutã,cinstindu-i jertfa pentru credinþa catolicã,emblematicã pentru mãrturisirea creºtinã învremurile comuniste ºi exprimând nãdejdeacã Biserica îl va ridica pe Monsenior, cât maicurând, la cinstea altarelor.

Comemorare la Bologna...Comemorare la Bologna...Comemorare la Bologna...Comemorare la Bologna...Comemorare la Bologna...

... ºi la Bucureºti... ºi la Bucureºti... ºi la Bucureºti... ºi la Bucureºti... ºi la Bucureºti

Monseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarte(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)

Monseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarteMonseniorul Vladimir Ghika: 55 de ani de la moarte(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)(16 mai 1954 - 16 mai 2009)

ºi Vasile Alecsandri din Bologna.Evenimentul a avut loc la sediulPãrinþilor Dehonieni, prinamabilitatea pãrintelui Luca.

Serata s-a bucurat de pre-zenþa unor moderatori de o-noare: domnul consul GeorgeTeseleanu ºi pãrintele protopopMarinel Mureºan. Iar invitaþii au

fost dintre cei mai de seamã. În ordineaintervenþiilor, au luat cuvântul: aca-demicianul Constantin Bãlãceanu Stolnici,care ne-a împãrtãºit din amintirile per-sonale despre Monseniorul Ghika,Preasfinþitul Siluan ªpan, Episcopul Ortodoxromân pentru Italia, care ne-a povestit cuma auzit pentru prima oarã de Vladimir Ghikaîn Franþa, ºi Excelenþa Sa Marius GabrielLazurca, Ambasadorul României la Vatican,care a subliniat virtuþile Monseniorului.Subsemnatul, în calitate de postulator alcauzei lui Vladimir Ghika, am fost invitat sãvorbesc despre suferinþele preoþilor în

închisorile comuniste din România. Maiapoi, imaginile documentarului „Frateluimeu din exil”, prezentat de autoare, AncaBerlogea, au dus trãirea spiritualã a seriifoarte aproape de comuniunea cu martirulVladimir Ghika ºi, împreunã cu acesta, lacomuniunea cu Dumnezeu, pe care l-amchemat cu toþii Tatãl Nostru, într-un momentde rugãciune.

Duminicã, 17 mai, cu gândul laMonseniorul care celebra atât în ritul latincât ºi în cel bizantin, am celebrat Sfânta ºiDumnezeiasca Liturghie în comunitateaGreco-Catolicã din Bologna. De altfel,aceastã comunitate a fost gazda întreguluieveniment. „Cuvinte de învãþãturã ... cuvintede rugãciune”. Folosind cuvintele, ne-amapropiat de personalitatea ºi învãþãturaMonseniorului ºi prin rugãciune ne-am unitlui dând laudã lui Dumnezeu. Numai uniþiîn rugãciune ºi în cunoaºterea Monse-niorului vom reuºi sã îl propunem ca modelsocietãþii noastre atât de încercate.

23nr. 6/2009

Psihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspundePsihologul rãspunde

Social

Trecem printr-o perioadã dificilã, din cauza problemeloradolescentine ale fiicei noastre de 15 ani. În ultima vreme a devenitde necontrolat. A început o transformare care, din nefericire, negãseºte nepregãtiþi ºi confuzi. Are prieteni noi, pe unii îi cunoaºtem,pe alþii nu. Acceptãm destul de greu cererea sa de libertate pecare o pretinde de la noi. Îi cerem sã ne vorbeascã despreproblemele ºi frãmântãrile sale, dar ne izbim de refuzul ºiîncãpãþânarea ei, reproºându-ne cã, oricum, nu i-am înþelege preamult gândurile ºi dorinþele.

Nu ºtim ce atitudine sã adoptãm! Ne este fricã sã nu greºim!Ce ne sfãtuiþi sã facem?

Un risc major, în aceste situaþii, este acela de a face compara-þii între generaþiile anterioare (raportându-ne la situaþiile dinainte de1989 mai ales) ºi generaþiile de astãzi. La prima vedere, suntemtentaþi sã spunem cã ºi atunci, ca ºi acum, tot copii ºi adolescenþierau, dar nu se manifestau nicidecum ca astãzi. Nu trebuie sã uitãm,însã, cã ceea ce atunci era impus de ºcoalã, respectiv de rigoareasocialã resimþitã din plin, nu mai este valabil acum. Informaþia lacare aveau acces copiii în acele vremuri este incomparabil depãºitãde oportunitãþile de astãzi. De altfel, aspectul cel mai important pecare trebuie sã-l luãm în calcul este cel al influenþei mass-media.Aici ei gãsesc tot felul de „modele” ºi „învãþãturi”, pe internet, în ziaresau la televizor (care, de foarte multe ori, nu este doar un membrual familiei, ci chiar „capul” ei).

Chiar ºi în privinþa dezvoltãrii fizice, adolescenþii de astãzi sunt,se pare, cel puþin cu un an înaintea celor din generaþiile anterioare.În plus, la vârsta de care vorbiþi, tinerii trec prin schimbãrihormonale serioase. Din cauza asaltului de estrogen ºiprogesteron asupra organismului, fetele experimenteazãschimbãri importante, fizice ºi psihologice, care duc la stãri deconfuzie, de teamã, la o nevoie de a se face remarcate.

Din pãcate, în aceastã etapã a vieþii lor, adolescenþii sunt foarteuºor influenþabili. Ceea ce vãd la alþii, cu precãdere în grupul deprieteni, le poate servi cu uºurinþã drept model. Tot în cadrul întâlnirilorde grup, încurajându-se unul pe altul, pot sã aparã diverse tentaþiiºi curiozitãþi, dorinþa de a încerca þigãri, bãuturã, droguri, atingeriintime. Studiile aratã cã tot mai mulþi tineri îºi încep viaþa sexualã înadolescenþã, iar acestea sunt aspecte asupra cãrora, odatãîntâmplate, nu se mai poate reveni, oricât de mari ar fi regretele.

În abordarea socialã de astãzi, copilul are drepturi, iar pãrinþiiau, de prea multe ori, doar obligaþii. Într-adevãr, nu putem impuneunui adolescent, acum, sã se îmbrace sau sã se poarte aºa cumo fãceam noi, în urmã cu 20 de ani. Asta nu înseamnã, însã, cã

putem accepta îmbrãcãmintea indecentã sau vulgaritãþile de totfelul. Dacã în dezvoltarea umanã a copilului nu s-au fundamentatºi valori creºtine, pseudo-valorile oferite de societate nu vor reuºisã ajute familiile cu aspiraþii normale, decente, morale.

Ce ar fi de fãcut? Întotdeauna strategiile sunt adaptate în funcþiede ansamblul problemei ºi de particularitãþile persoanei. De preferatar fi sã purtaþi o discuþie foarte serioasã cu ea, într-un context familial,în care sã se simtã iubitã ºi protejatã. Iar aici sã se discute despreimportanþa comunicãrii ºi despre intenþiile bune ale familiei. Fãrãreproºuri, fãrã agresivitate, fãrã ameninþãri. Cu cât va simþi mai repedeºi mai intens cã este în interesul ei ceea ce îi spuneþi, cu atât mairepede se va vedea ºi o schimbare de atitudine. Nu vã aºteptaþi laminuni, dar nici nu disperaþi. Nu-i interziceþi sã iasã cu noii prieteni,pentru cã reacþia poate fi una de înverºunare. Insistaþi, în schimb,sã-i cunoaºteþi. Invitaþi-i într-o zi la dumneavoastrã acasã, la un suc,de exemplu. Încercaþi sã-i povestiþi despre momentele mai dificile pecare le-aþi trãit, la rândul dumneavoastrã, în adolescenþã – nu ca sãvã prezentaþi propria atitudine ca model, ci ca sã o determinaþi sã fiedeschisã ºi sã vã împãrtãºeascã problemele pe care le are. Dacãrefuzã în continuare, înseamnã cã undeva existã o problemã. La 15ani, nu poate sã pretindã libertate deplinã. Ca pãrinþi, aveþi tot dreptulsã ºtiþi unde merge, cu cine merge, când se întoarce. Dacã simþiþi cãanturajul în care se aflã este unul nesigur, nu ezitaþi sã-i impuneþiunele restricþii.

Cu toate acestea, indiferent ce se va întâmpla, va rãmânecopilul dumneavoastrã ºi va fi important sã îi rãmâneþi aproape.Aceastã atitudine din partea ei ar trebui sã fie depãºitã într-untimp oarecum scurt (maxim 2 ani), dupã care va fi pregãtitã,sperãm, sã abordeze viaþa obiectiv, în realitatea pe care ocunoaºtem cu toþii.

Psiholog, PrPsiholog, PrPsiholog, PrPsiholog, PrPsiholog, Pr. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE. MARIUS ANTÃLUÞE

ªcoala Biblicã ªcoala Biblicã ªcoala Biblicã ªcoala Biblicã ªcoala Biblicã NazaretNazaretNazaretNazaretNazaret din Bucureºti din Bucureºti din Bucureºti din Bucureºti din Bucureºti organizeazã cursuri la zi ºi pe internetzi ºi pe internetzi ºi pe internetzi ºi pe internetzi ºi pe internet pentru toþi creºtinii care doresc sã aprofundezeCuvântul lui Dumnezeu, prin intermediul studiului Bibliei.Înscrieri sesiunea mai- iunie: 25 mai-19 iunie 2009;Înscrieri sesiunea septembrie: 1-20 septembrie 2009Începutul ºcolii:10 octombrie 2009. Pentru detalii, consultaþi site-ul: www.nazareth.ro

24 Suflet tânãr

Dragã prietene,Când eºti la spital ºi cineva stã la marginea patului,lângã tine, simþi cã te însãnãtoºeºti.Când un copil traverseazã stradaºi þine mânuþa de mâna mamei, se simte în siguranþã.Când ai cãzut la un examen ºi un prieten te scoatela plimbare, treci cu uºurinþã peste acea zi apãsãtoare.A fi om înseamnã a avea nevoie de alþii.A fi om înseamnã a avea nevoie de lumeacare sã-þi întindã o mânã de ajutor.A fi om înseamnã a avea pe cinevacare sã te înþeleagã ºi sã te ajute sã speri.A fi om înseamnã sã creºti.A fi om înseamnã sã te interesezi activ de cel izolat.A fi om înseamnã sã te jertfeºti pentru aproapele.A fi singur în suflet înseamnã chin.A fi singur între amici înseamnã înjosire.A fi singur în propria casãînseamnã un dezastru de neimaginat.A fi respins de familie înseamnã tragedie.A fi respins de prieteni înseamnã trãdare.A fi respins de cei apropiaþiînseamnã durere de neconceput.A fi uitat de cei dragi înseamnã tristeþe adâncã.A fi uitat de prieteni înseamnã minciunã.A fi uitat de cei responsabiliînseamnã o dramã ce nu poate fi descrisã.„Într-adevãr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,încât l-a dat pe Fiul sãu, Unul Nãscut,ca oricine crede în El sã nu piarã,ci sã aibã viaþa veºnicã” (In 3, 16).

Gândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/riGândul meu pentru tine/ri

PrPrPrPrPr. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI. DANIEL BULAI

Echipa de fotbal a ARCB, vicecampioanã 2009Nouã echipe de fotbal, alcãtuite din tineri din Bucureºti, Iaºi, Oradea,

Satu-Mare, Cluj, Timiºoara, Lugoj, Câmpia Turzii ºi Alba-Iulia, reprezentanteale diecezelor ºi eparhiilor catolice din þarã, s-au întâlnit, în perioada 14-17mai, pe terenul de fotbal de la Buºteni, pentru a-ºi disputa Cupa Campio-natului Interdiecezan de Fotbal. Ajuns, în acest an, la cea de a VII-a ediþie,Campionatul a fost organizat de Centrul Diecezan pentru PastoraþiaTineretului al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti. Arhidiecezanoastrã a fost reprezentatã în teren de Pavel Ivan – golgheterul Campio-natului, cu 16 goluri –, Ambroze Marius, Vasile Anton Dãnuþ, Miºescu Alin,Vasile Mihai, Albert Ionuþ, Cazacu Robert, Roznovszky Claudiu, PuºcaºuMarius, care au condus echipa pânã în finala Campionatului, obþinândtitlul de vicecampioanã, în faþa echipei din Câmpia Turzii, care a dus acasãtrofeul. Campionatul interdiecezan de fotbal le oferã tinerilor din diecezeleºi eparhiile catolice oportunitatea de a se cunoaºte mai bine ºi de a-ºiforma un spirit de competitivitate ºi comuniune prin intermediul sportului.Mai multe detalii ºi fotografii sunt disponibile pe pagina Clubului SportivRomân (al Centrului Diecezan pentru Pastoraþia Tineretului): www.csr-org.ro.

ATENÞIE!Întâlnirea Naþionalã a Tineretului Catolic de la Baia Mare se apropie,

ºi mai sunt parohii din Arhidiecezã care încã nu au trimis lista cu tineriicare doresc sã participe. Grupul de tineri din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti va cãlãtori în mod organizat, cu trenul. Mai multedetalii privind transportul sunt disponibile pe internet: http://www.tic.ro/int.html. TTTTTermenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitareaermenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitareaermenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitareaermenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitareaermenul limitã pentru înscrieri ºi pentru achitareacheltuielilor de transport este cheltuielilor de transport este cheltuielilor de transport este cheltuielilor de transport este cheltuielilor de transport este 15 iunie15 iunie15 iunie15 iunie15 iunie.

Pentru informaþii vã stã la dispoziþie, din partea Centrului Diecezanpentru Pastoraþia Tineretului, Claudiu Roznovszky: tel. 0724.376.455,0758.040.503, email roznovszky@yahoo.com .

Foto © Raimondo-Mario RUPPFoto © Raimondo-Mario RUPPFoto © Raimondo-Mario RUPPFoto © Raimondo-Mario RUPPFoto © Raimondo-Mario RUPPPagi

nã r

ealiz

atã

de C

RIST

INA

GRI

GO

REPa

ginã

rea

lizat

ã de

CRI

STIN

A G

RIG

ORE

Pagi

nã r

ealiz

atã

de C

RIST

INA

GRI

GO

REPa

ginã

rea

lizat

ã de

CRI

STIN

A G

RIG

ORE

Pagi

nã r

ealiz

atã

de C

RIST

INA

GRI

GO

RE

25nr. 6/2009

10 ani de la vizita10 ani de la vizita10 ani de la vizita10 ani de la vizita10 ani de la vizita

Sf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România

Suflet tânãr

16 mai 2009,Sfânta Liturghie din Catedrala Sf. Iosif,

Bucureºti

10 ani de la vizita10 ani de la vizita10 ani de la vizita10 ani de la vizita10 ani de la vizita

Sf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaSf. Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în RomâniaÎn data de 16 mai, tinerii ºi copiii din Arhidieceza de Bucureºti s-au adunat sã sãrbãtoreascã

10 ani de la vizita Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea în România, participând la diverseactivitãþi.

Începând cu ora 10.00, tinerii ºi copiii ºi-au îndreptat paºii, plini de emoþie, spre AcademiaRomânã, unde au vizionat o expoziþie de fotografii, organizatã în cinstea acestui eveniment.Tinerii de azi erau copii acum zece ani, astfel încât expoziþia a constituit un bun prilej pentrua afla mai multe despre Papa Ioan Paul al II-lea ºi vizita lui în þara noastrã.

A urmat dupã aceea, de la ora 12.15, Sfânta Liturghie în Catedrala Sfântul Iosif. În timpulpredicii, Preasfinþitul Cornel Damian, Episcopul Auxiliar, a þinut sã aminteascã îndemnurileadresate de Papa Ioan Paul al II-lea tuturor tinerilor, pe care îi plãcea sã-i numeascã “viitorulBisericii”. „Tinerii au un cuvânt important de spus ºi, în acelaºi timp, o misiune frumoasã - aspus Preasfinþitul Cornel – aceea de a da mãrturie în lume despre cuvântul Mântuitoruluinostru”. Episcopul a subliniat necesitatea educaþiei tinerilor „în spiritul þelurilor îndrãzneþe”,pentru a respinge iluziile facile ale consumismului. Preasfinþitul Cornel a amintit ºi “visul” pecare Papa Ioan Paul al II-lea l-a încredinþat tuturor tinerilor: „Ca toþi oamenii sã facã parte dinfamilia lui Dumnezeu, ca toþi creºtinii sã fie una”.

Dupã terminarea Liturghiei, în curtea Catedralei a avut loc un Festival, care a durat aproapedouã ore. Tinerii ºi copiii s-au bucurat, sãrbãtorind împreunã acest frumos eveniment. Lafestival a fost prezent ºi Excelenþa Sa Ioan Robu, Arhiepiscopul nostru. El le-a povestit tinerilorºi copiilor prezenþi cã cea mai frumoasã amintire a sa legatã de Papa Ioan Paul al II-lea esteaceea când l-a primit în propria sa þarã.

În cadrul festivalului a avut loc ºi concursul de imnuri ºi scenete: câºtigãtorii la acestecategorii vor reprezenta Arhidieceza, la concursul naþional de la Baia Mare, din timpul ÎntâlniriiNaþionale a Tineretului. La concursul de imnuri au participat tinerii de la parohia AdormireaMaicii Domnului din Capitalã, tinerii de la Catedrala Sfântul Iosif ºi tinerii din formaþia Suflettânãr. De altfel, formaþia Suflet tânãr a fost cea carea acompaniat cântecele la Sfânta Liturghie dinCatedralã. La categoria scenete au participat tineriidin parohiile Sfânta Cruce ºi Adormirea MaiciiDomnului din Bucureºti.

Pe scenã au urcat - în afara concursului – grupulde tineri de la Oratoriul Don Bosco din Constanþa,grupul de copii de la Parohia Sfinþii Petru ºi Paul dinBãneasa, un grup de tineri de la parohia Toþi Sfinþiidin Craiova, tinerii de la Oratoriul Leonard Murialdodin Popeºti Leordeni, tinerii din Miºcarea Focolarã ºiprietenii lor, ºi tinerele din partea surorilorAsumpþioniste din Bucureºti.

ANDREEA IMBRIªCÃANDREEA IMBRIªCÃANDREEA IMBRIªCÃANDREEA IMBRIªCÃANDREEA IMBRIªCÃ

La concursul naþional de la BaiaMare, din timpul Întâlnirii Naþionalea Tineretului, din 22-26 iunie,Arhiepiscopia Romano-Catolicã deBucureºti va fi reprezentatã:

* de formaþia Suflet Tânãr, lacategoria imnuri ;

* de grupul de tineri de la parohiaAdormirea Maicii Domnului dinBucureºtI, la categoria scenete.

Festivalul TFestivalul TFestivalul TFestivalul TFestivalul TinerilorinerilorinerilorinerilorinerilorMomenteMomenteMomenteMomenteMomente

de de de de de

neuitat…neuitat…neuitat…neuitat…neuitat…

26 Lecturi

Antonio RosminiAntonio RosminiAntonio RosminiAntonio RosminiAntonio RosminiCele cinci plãgi ale Sfintei Biserici.Principii pentru desãvârºirea creºtineascã.Tratat dedicat clerului catolic

Antonio Rosmini-Serbati s-a nãscut, la25 martie 1797, în localitatea Rovereto, Italia,dintr-o familie nobilã. Încã de mic alegecalea preoþiei ºi, dupã studii la Pavia ºiPadova, este hirotonit preot în 1821. ªapteani mai târziu, la numai 31 de ani, înfiinþeazãun ordin religios, Institutul Caritãþii, maicunoscut azi sub numele de Ordinul Rosmi-nienilor, deschis atât clerului cât ºi laicilor.

Preot ºi filosof în acelaºi timp, spiritreformator ºi conºtiinþã acutã a vremii sale,Rosmini s-a implicat profund în frãmântãrileculturale ºi politice ale timpului. Ia parte lamiºcarea de eliberare ºi unificare a Italiei,pe care o vedea ca o federaþie sub condu-cerea Papei. Scrie mult, lãsând în urma sapeste 30 de titluri din domeniile: teologic,ascetic, filosofic, politic, juridic ºi pedagogic,remarcându-se ca unul dintre cei maicunoscuþi gânditori europeni de orientarecatolicã.

Deºi apropiat unora dintre PontifiiRomani, cum ar fi Pius al VIII-lea, Grigore alXVI-lea ori Pius al IX-lea, iniþiativele salepolitice ºi îndrãzneala intelectualã au fãcutdin Antonio Rosmini o personalitatecontroversatã. Tocmai cartea pe care oprezentãm aici, Delle cinque piaghe dellaSanta Chiesa. Massime di perfezionecristiana, publicatã în tumultuosul an 1848,va fi, un an mai târziu, pusã la Index carezultat al receptãrii ei negative la momentulrespectiv. Condamnarea avea sã fie revocatã

doi ani mai târziu, iar ca dovadã cã aceastase referea doar la publicaþii, ºi nu la autor,stã faptul cã, pe când douã din lucrãrile salese aflau încã la Indice, Rosmini a fost solicitatde Papa Pius al IX-lea sã participe la comisiacare pregãtea textul faimoasei dogme aNeprihãnitei Zãmisliri.

Totuºi, ideile reformatoare ale luiRosmini – despre care s-a spus cã auanticipat, în unele aspecte, Conciliul VaticanII –, erau cu mult înaintea timpului lor ºi aucontinuat sã provoace controverse, astfelcã lucrarea menþionatã, împreunã cu o alta,La costituzione secondo la giustizia sociale,au fost, din nou, puse sub interdicþie pânãîn anii ‘60 ai secolului XX. Abia în 1967, subPapa Paul al VI-lea, opera sa va fireevaluatã complet ºi definitã drept „untriumf al raþiunii”. Cât despre autor, acestase retrãsese supus la Stresa, pe LagoMaggiore, unde a continuat sã scrie ºi sãse roage pânã la moarte, survenitã la 1 iulie1855. Pe patul de moarte, Rosmini i-aîncredinþat prietenului sãu, marele scriitorAlessandro Manzoni, urmãtorul testamentspiritual: sã adori, sã taci, sã te bucuri. Înurma cauzei de beatificare, deschisã în1994, Antonio Rosmini a fost declarat Fericit,de cãtre Benedict al XVI-lea, la data de 18noiembrie 2007.

* * *Publicarea volumului Delle cinque

piaghe della Santa Chiesa, în versiuneromâneascã, de cãtre Institutul Europeaneste fãrã îndoialã, un act de restituire. Întraducerea Ralucãi Popescu, sub titlul Celecinci plãgi ale Sfintei Biserici. Principii pentru

desãvârºirea creºtineascã. Tratat dedicatclerului catolic, volumul este însoþit de uncuvânt-înainte semnat de ArhiepiscopulIoan Robu, cu titlul „De la condamnare labeatificare”, ºi de un amplu eseu introductival prof. dr. Gheorghe Lencan Stoica, de laUniversitatea din Bucureºti.

Dezvoltând un amãnunþit studiu socio-istoric, teologic ºi politic, Rosmini cautã sãdefineascã „starea” Bisericii timpului sãupornind de la o analogie: aceea dintre celecinci rãni ale lui Cristos rãstignit ºi rãnile1 caresfâºiau Biserica, mireasa Sa. Lucrarea sestructureazã astfel în cinci mari pãrþi, fiecarecapitol corespunzând uneia dintre rãni:Plaga din mâna stângã a Sfintei Biserici:despãrþirea dintre popor ºi cler în timpulserviciului divin; Plaga din mâna dreaptã aSfintei Biserici: insuficienta educaþie a clerului;Plaga din coasta Sfintei Biserici, care estelipsa de unire dintre Episcopi; Plaga dinpiciorul drept al Sfintei Biserici, care estenumirea Episcopilor lãsatã în seama puteriilaice; Plaga din piciorul stâng: servituteabunurilor ecleziastice. Discursul estecompletat cu zece „lecþii”de desãvârºirecreºtineascã precedate de un cuvântintroductiv în care autorul explicã „modul încare se pot învãþa cu folos lecþiile din aceastãcarte”. În lumina consideraþiilor ºi a hotãrârilorConciliului Vatican II, multe din cuvinteleacestei cãrþi, aºternutã pe hârtie înîndepãrtatul an 1832, au o aurã profeticã.

„Toþi creºtinii, deci ucenicii lui IsusCristos, indiferent de starea ºi condiþia încare se gãsesc, aratã Rosmini, suntchemaþi sã atingã desãvârºirea, dupãcum sunt chemaþi sã asculte voceaEvangheliei care este legea desãvârºirii.Învãþãtorul dumnezeiesc le-a spustuturor: Voi fiþi dar desãvârºiþi, dupã cumºi Tatãl vostru cel ceresc este desãvârºit”(Mt 5,48).

1 Traducerea foloseºte aici termenul de „plãgi”,dar a nu se confunda cu cele zece plãgi abãtuteasupra Egiptului, despre care se relateazã înVechiul Testament.

Nicolae Mareº, Ioan Paul al II-lea. Un papã sfântCurtea veche, Bucureºti 2009, 500 pag.,cu ilustraþii.Cuvânt înainte de Arhiepiscop Ioan Robu.

Semnal editorialSemnal editorialSemnal editorialSemnal editorialSemnal editorial

Pagi

nã r

ealiz

atã

de L

IAN

A G

EHL

Pagi

nã r

ealiz

atã

de L

IAN

A G

EHL

Pagi

nã r

ealiz

atã

de L

IAN

A G

EHL

Pagi

nã r

ealiz

atã

de L

IAN

A G

EHL

Pagi

nã r

ealiz

atã

de L

IAN

A G

EHL

Institutul European 2007, 328 pag.

27nr. 6/2009 Educaþie media

Dacã fiul sau fiica dumneavoastrã vãadreseazã aceastã întrebare, înseamnãcã e pe drumul cel bun, ºtie cã lumeaimaginilor electronice este un teritoriumisterios pe care ar fi bine sã-l parcurgãþinând pe cineva de mânã. Un sondajrecent aratã care sunt reacþiile pãrinþilorcând copiii îi întreabã: „Pot sã mã uit latelevizor?” 32% dintre ei nu-ºi fac niciun felde scrupule ºi acceptã imediat; 23%, iritaþide întrebare, încearcã sã impunã anumitereguli, de exemplu, „Da, dacã þi-ai fãcuttemele!” sau „Da, dacã nu te mai cerþi cusurioara ta!”; 5% simt nevoia sã defineascã„dieta” consumului de televizor spunând„numai o orã „ sau „dupã prânz”, orispecificând genul de program pe care sã-l urmãreascã: „numai desene animate sauun documentar”; 8% simt aceastã cerere acopiilor ca o trãdare afectivã ºi nu ºtiu cesã facã; 22% anticipeazã întrebarea copiilorºi iau mãsuri de precauþie, ascunzândtelecomanda sau fixând televizorul în locurimai puþin accesibile copiilor, dar nu-ºi dauseama cã fiii lor vor „fura” raþia de televizorde la bunici sau de la prieteni.

A trãi „în direct” propria viaþãA trãi „în direct” propria viaþãA trãi „în direct” propria viaþãA trãi „în direct” propria viaþãA trãi „în direct” propria viaþãeste mai interesant decâteste mai interesant decâteste mai interesant decâteste mai interesant decâteste mai interesant decât

„ficþiunea înregistratã” a altora„ficþiunea înregistratã” a altora„ficþiunea înregistratã” a altora„ficþiunea înregistratã” a altora„ficþiunea înregistratã” a altoraExistã ºi mulþi copii care nici mãcar nu

mai pun aceastã întrebare pãrinþilor,televizorul este la îndemâna lor, îl închidºi îl deschid când vor. Pãrinþii ºi-au pierdutcredibilitatea în faþa lor pentru cã una cerdar alta fac, de aceea n-ar strica câte unexamen de conºtiinþã serios, n-ar fi rãu

sã facem o reflecþie în acest sens. Pãrinþiisunt primii care considerã televizorul cape o „baby sitter” cu care lãsã copilulpentru a avea un moment de relaxare saupentru a putea termina treburile prin casãfãrã sã trebuiascã sã stea cu ochii pe copil.Nu mai au timp; de dimineaþã pânã searatârziu au atâtea lucruri de fãcut cã nu-ºimai vãd capul.

Ar trebui, însã, sã ne gândim maibine la ceea ce este cel mai importantpentru copil. El va renunþa imediat latelevizor dacã i se oferã o alternativãvalidã. Pentru copil, ca ºi pentru noi,televizorul este, de multe ori, un mijlocde combatere a plictiselii. Copilul trebuiesã înþeleagã cã viaþa este mai vastãdecât televiziunea, chiar dacã aceastaare multe canale ºi cã a trãi „în direct”propria viaþã este mai interesant decât avedea „înregistrarea” altora.

Dacã ne intereseazã viitorul copiilor, artrebui sã redescoperim gustul întrebãrilorlor încuietoare. Aceste întrebãri suntprovocatoare pentru noi, chiar dacã ne punîn dificultate, dar ne fac sã gândim ºi sãfim mai responsabili. Chiar ºi aceastãsimplã întrebare „pot sã mã uit la televizor?”,este ca o invitaþie la a vã redescoperi rolulde pãrinte ºi responsabilitatea pe care v-o asumaþi atunci când luaþi decizia ca el sãse uite sau nu la televizor.

Aºazã-te lângã copilul tãuAºazã-te lângã copilul tãuAºazã-te lângã copilul tãuAºazã-te lângã copilul tãuAºazã-te lângã copilul tãuºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede!ºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede!ºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede!ºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede!ºi ajutã-l sã înþeleagã ceea ce vede!

Întrebându-l pe copil: „De ce vrei sã teuiþi la televizor?” sau „Ce este acum la

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

Mami (tati),Mami (tati),Mami (tati),Mami (tati),Mami (tati),pot sã mã uit la televizor?pot sã mã uit la televizor?pot sã mã uit la televizor?pot sã mã uit la televizor?pot sã mã uit la televizor?

televizor? sau, ºi mai bine, „Ce þi-a plãcutdin ceea ce ai vãzut?” sau „Þi se pareinteresant programul? Dar acest perso-naj?” poate pãrea un lucru banal, însãfiecare dintre aceste întrebãri declanºeazãun dialog care, încetul cu încetul, îl va ajutape copil sã înþeleagã ce este important sãvadã.

A-l ajuta sã descopere motivelepentru care urmãreºte un anumitprogram ºi sã aleagã ceea ce îi foloseºte,educându-l sã aibã un simþ estetic,cultural ºi etic faþã de ceea ce îi trece prinfaþa ochilor la televizor, nu este o muncãimposibilã, nici simplã, dar, mai ales, nueste inutilã.

Nu putem sã ne aºteptãm la rezultateimediate, important este sã începem sãluãm atitudine. Aºa cum îi învãþãm sãmeargã pe bicicletã, sã-ºi lege ºireturile,sã citeascã sau sã scrie, tot aºa trebuiesã-i ajutãm sã înþeleagã ceea ce vãd latelevizor. Dacã tele-vizorul funcþioneazãde dimineaþã pânã noaptea târziu, nuveþi auzi niciodatã întrebarea: „Mami (tati)pot sã mã uit la televizor?” Stingeþitelevizorul când nu se uitã nimeni la el,iar când copiii vã vor adresa aceastãîntrebare nu vã ascundeþi în spatele unui„da!” grãbit sau al unui superficial „nu!”

28 Din istoria Bisericii

PrPrPrPrPr. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU. EMANUEL DUMITRU

Secolul al X-lea,Secolul al X-lea,Secolul al X-lea,Secolul al X-lea,Secolul al X-lea,un veac întunecat din istoria Bisericii?un veac întunecat din istoria Bisericii?un veac întunecat din istoria Bisericii?un veac întunecat din istoria Bisericii?un veac întunecat din istoria Bisericii?

Istoriografie a secolului al X-leaIstoriografie a secolului al X-leaIstoriografie a secolului al X-leaIstoriografie a secolului al X-leaIstoriografie a secolului al X-lea„Priviþi, începe un veac nou, veacul numit de fier, datoritã asprimii

sale nefaste, de plumb, datoritã rãutãþii ce abundã ºi întunecat dinlipsã de autori”. Aproximativ cu aceste cuvinte îºi începe descriereasecolului al X-lea, fãcutã în anul 1602, eruditul cardinal CezarBaronius în monumentala sa lucrare de istorie a Bisericii, intitulatãAnnales ecclesiastici. La fel de însemnate, ca aport istoriografic, suntºi aºa-numitele Centurii de la Magdeburg, redactate în deceniileºase ºi ºapte ale secolului al XVI-lea de cãtre Matthias Flacius Illyricus,dar ºi Historia Ottonis a lui Liutprand (920-972), cronicar italian.

Considerat de Baronius saeculum obscurum (secol obscur),veacul al X-lea a fost apãrat de istoricul Gottingen Johann CristophGatterer (1727-1779), care a insistat asupra faptului cã secolul nuera atât de lipsit de scriitori cultivaþi ºi învãþaþi pe cât afirmaseBaronius, ºi l-a numit drept exemplu pe Gerbert d’Aurillac (viitorulpapã Silvestru al II-lea), geniul universal al epocii respective.

Faptul cã în acest veac au existat laolaltã aspecte luminoaseºi aspecte mai sumbre nu constituie un specific al Evului Mediu, ºiacesta considerat de unii „întunecat”. În oricare alt secol se poatepune întrebarea: cât de întunecatã este o epocã fãrã luminã ºicât de luminoasã este una însoritã?

Cãlãtorind în timp, din epoca modernã spre antichitate, istoriculzilelor noastre întâlneºte veacul al X-lea la jumãtatea drumului dintreprezent ºi epoca împãratului Augustus Caesar, consideratã începutulunei ere noi. Este ºi cazul istoriei Romei ºi a Bisericii în secolul alX-lea, care îi pãruse atât de întunecat lui Cezar Baronius.

Situaþia papalitãþii în Situaþia papalitãþii în Situaþia papalitãþii în Situaþia papalitãþii în Situaþia papalitãþii în saeculum obscurumsaeculum obscurumsaeculum obscurumsaeculum obscurumsaeculum obscurumDupã cum în Evul Mediu comentariile critice la adresa vremii erau

nuanþate prin contrastul dintre luminã ºi întuneric, preluat din limbajulbiblic, tot astfel ºi denumirea saeculum obscurum este atestatã înrenumita cuvântare rostitã la conciliul francez (þinut la mãnãstirea Saint-Basle-de-Verzy, Reims) din 991, în care se aratã cã Roma, cea carele-a oferit odinioarã strãmoºilor privilegiul de a se bucura de luminacuratã, rãspânditã de pãrinþii Bisericii (clara patrum lumina), a învãluitprezentul într-o beznã înfricoºãtoare (monstrosa tenebra).

Spre nenorocirea papilor din aceastã perioadã, Imperiul luiCarol cel Mare care, conform planului pentru care se nãscuse, ar

fi trebuit sã susþinã papalitatea ºi s-o ajute în caz de necesitate,nu mai era în mãsurã sã-ºi îndeplineascã misiunea, fiind împãrþitîntre numeroºii sãi succesori ºi pierzându-ºi astfel puterea.

În acest context ºi asociat cu cel al familiilor nobiliare romanecare ºi-au disputat întâietatea pentru scaunul papal pânã îndeceniul ºapte al veacului, avem o succesiune de papi dintre careunii au condus ºi câteva sãptãmâni sau câteva zile, iar despreunii nu putem spune dacã au fost papi legitimi sau nu. Desiguracest fapt se datoreazã ºi lipsei de izvoare istorice autentice.

Succesele misionare - Succesele misionare - Succesele misionare - Succesele misionare - Succesele misionare - propagatio doctrinaepropagatio doctrinaepropagatio doctrinaepropagatio doctrinaepropagatio doctrinaeºi „renaºterea otton㔺i „renaºterea otton㔺i „renaºterea otton㔺i „renaºterea otton㔺i „renaºterea ottonã”Notabile pentru sfârºitul de secol sunt noile naþiuni creºtine,

Polonia ºi Ungaria; apoi, în anul 1000, este consemnat schimbulde delegaþii între Roma ºi Kiev. Mai trec la creºtinism Suedia, prinactivitatea misionarã germanã ºi englezã, Danemarca prinmiºcarea misionarã a Hamburgului, Norvegia ºi chiar îndepãrtataIslandã, prin misionarii irlandezi.

Toate aceste lucruri s-au petrecut în perioada unui climat liniºtitîn Bisericã, asigurat de dinastia ottonilor.

Dinastia germanã, care va deþine tronul începând cu anul 961,era o familie de sfinþi. Matilda, mama lui Otto I, ca ºi soþia lui,Adelaida, sunt ridicate la cinstea altarelor. La fel este fratele sãu,Bruno, episcop de Köln. Nepotul lui Otto I ºi al treilea sucesor alsãu, sfântul Henric, împãratul, s-a cãsãtorit cu sfânta Cunegunda.Sora lui Henric, sfânta Gisela, s-a cãsãtorit cu sfântul ªtefan I, regeleUngariei, ºi a fost mama sfântului Emerich etc.

Secolul al X-lea a început sub auspicii sumbre, dar nu a fostnici pe departe întunecat aºa cum a încercat unul dincontemporanii lui, Cezar Baronius, sã îl prezinte ºi cum a încercat,practic, sã îl lase posteritãþii. Cred cã greºeala a constat în faptulcã i-a lipsit detaºarea de evenimentele la care a luat parte în felulsãu. ªi îmi vine în minte cuvântul preºedintelui României cu carel-a întâmpinat pe Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea la Otopeni:„Sfinte Pãrinte, [...] vizita excelenþei voastre este un eveniment decare suntem prea aproape pentru a-i înþelege valoarea.”

Pãrintele Lucius FetzPãrintele Lucius FetzPãrintele Lucius FetzPãrintele Lucius FetzPãrintele Lucius FetzNãscut la Ems, cantonul Graubünden (Elveþia), tânãrul Lucius Fetz a intrat în anul 1889 în Ordinul Benedictin, fiind sfinþit preot la 27

mai 1894 la Einsiedeln. A activat alãturi de arhiepiscopul Raymund Netzhammer în douã rânduri, la Bucureºti ca profesor ºi spiritualla Seminarul „Sfântul Duh” (1900-1902) ºi secretar arhiepiscopal (1905-1924). În anul 1924 a pãrãsit România, dupã demisia arhiepiscopuluiR. Netzhammer, iar ultimii ani din viaþã i-a petrecut la Einsiedeln, unde moare la 28 noiembrie 1931.

Pr. Lucius Fetz a fost omagiat de cãtre arhiepiscopul R. Netzhammer într-o lucrare tipãritã în 1933, cu titlul Mein Sekretär (Secretarulmeu), ºi care s-a dorit a fi semnul gratitudinii arhiepiscopului faþã de dragostea ºi fidelitatea, „absolut unice”, ale fostului sãu secretar.Pr. Lucius Fetz a rãmas, într-adevãr, în istoria Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureºti drept o personalitate de excepþie.

DrDrDrDrDr. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª. DÃNUÞ DOBOª

File de istorie