Serbare de Crăciun

Clasa a III-a

An şcolar 2010 – 2011

Prezentator: Colindul lui Ştefan Hruşcă Onoraţi gazde de casă

Viţă de persoană-aleasă

Sunt trimis ca vestitor

De la al nost` poruncitor

Dacă dumneavoastră binevoiţi

Colinda noastră s-o primiţi.

Primiţi colinda sau nu ?

Copiii intră în sală cântând colinda „O, ce veste minunată” şi se aşează în semicerc.

Prezentatorii, un băiat şi o fetiţă, purtând costume populare, ies în faţă:

Băiatul: Sărbătorile Crăciunului au fost dintotdeauna sărbătorile cele mai pline de bucurii, sărbătorile care au rămas şi rămân, pentru fiecare dintre noi, cele mai frumoase amintiri.

Fata: Toată aşteptarea şi desfăşurarea acestor sărbători a întipărit peste anii copilăriei noastre cele mai sfinte şi mai frumoase aduceri-aminte ca nişte comori unice şi dragi.

Băiatul: La aceste comori ne întoarcem cu drag şi retrăirea lor ne aduce întotdeauna duioşie în inimă şi lacrimi în ochi.

Fata: În cinstea acestor minunate sărbători, am pregătit un mic program artistic.

Colindă: „Noapte de Crăciun”

1. Se-apropie Crăciunul 2. Se-apropie CrăciunulVino să te rogi cu mine Cu brad împodobitIisus se naşte astăzi Iisus ne cere-n tainăCopile, pentru tine. Să-ngenunchem smerit.

3.Se-apropie Crăciunul 4. Colinde, colinde

Vino să te rogi duios E vremea colindelor

Să creşti curat, copile Căci gheaţa se-ntinde

Ca bradul de frumos. Asemenea oglindelor.

5.La ora asta-n lume 6. E-o noapte sfântă-n care Iarna

Copiii lumii cântă S-a înstăpânit într-adevăr

Colindul cald şi sfânt Se-ntorc din vremi colindătorii

Cel mai frumos colind. Cu Leru-i Ler şi Flori de măr.

7.Şi se aud tot mai aproape

Suave glasuri de afară

De nu ştim: oamenii vin la geamuri

Sau îngerii din cer coboară.

Colind: „Astăzi s-a născut Hristos!”

8.În noapte, trei păstori porniră 9. Şi-n ieslea cea sărăcăcioasă

Urmând al stelei înalt îndemn S-a văzut un prunc frumos

Şi-au mers aşa până ce steaua Păstorii-n şoaptă se-ntrebară

Popasului i-a dat un semn. De-i pruncul chiar Iisus Hristos.

10. Şi-atunci, pe faţa Lui, Lumina, 11. În pacea sfântă revărsată

Se pogorî pornind de sus Doar glas de îngeri se-auzea

Păstorii în genunchi căzură Sta Pruncul liniştit în iesle

Să I se-nchine lui Iisus. C-un miel cuminte-n preajma sa.

Colind: „Trei păstori”

Într-o parte a scenei, culcaţi pe jos, pe şube ciobăneşti, dorm cei trei ciobănaşi.

Îngerul adresându-i-se unui cioban: Scoală, ciobane, nu mai dormi

Somnul nu-ţi va folosi

Mergi la Viflaim degrabă

Şi acolo tu întreabă

Căci acolo vei afla

Că s-a născut Mesia.

Ciobanul I : Nu ştiu ce poate să fie

Un glas necunoscut mie

Auzii acum prin somn

Îmi pare că nu-i de om.

Mă mai culc puţin să dorm.

Îngerul se adresează ciobanilor: Sculaţi, fraţi, nu mai dormiţi Şi acolo veţi afla

Ci degrabă să porniţi Că s-a născut Mesia.

În oraşul evreiesc Dacă nu mă crezi pe mine

Ce Viflaim îl numesc. Iată steaua care vine !

Cioban I: Cioban II:

Măi, somnorosule Action Dă-mi tu mie bună pace

Ia trezeşte-te din somn Ca să dorm precum îmi place.

S-auzi versuri minunate, Că tu şedeai aseară-n tihneală

Să vezi făclii minunate. Când eu eram cu oile-n porneală.

Cioban I: Cioban II:

Scoală, numai, scoală, Ia nu-mi face atâta spaimă

Că nu-i vreme de dormit, Să nu te lovesc cu o palmă!

Ci de călătorit! Că-ţi umblă gura fără rost

Uite, sus la răsărit Întocmai ca unui prost.

Să vezi ceru-nflăcărit!

Cioban I: Cioban II:

De-ai fi tu mai cuvios Acum văd cu adevărat

N-ai fi aşa de somnoros. Că s-a născut un tânăr împărat.

Ia uită-te şi te încrede Am auzit de la un prorooc bătrân

Că cerul deschis se vede; Că se va naşte Mesia într-o iesle cu fân.

Îngerii din cer coboară Să mergem să ne închinăm Fiului Său

Spre un grajd în jos ei zboară. Să lăsăm oile lui Dumnezeu.

Cioban III: Haideţi, fraţi, să ne sculăm

Daruri în genunchi să-I dăm

Să I le dăm cu iubire

Ca-ntre noi pace să fie.

Ciobanii împreună:

O, Doamne-mpărate sfinte, Şi aşa ni-i rânduiala

Primeşte a noastră cinste! Să ne plătim zeciuiala.

Primeşte-o şi de la noi Şi aşa ne scrie în lege

Că suntem ciobani la oi! Ca să dăm una din zece.

Colind: „Trei crai de la răsărit”

Craii intră în scenă.

Gaşpar: Balthazar:

Ce să fac, crai preaînalte, O, frate, nu te-ntrista,

Că nu ştiu în care parte? Că iar se va arăta.

Când în oraş am ajuns, Sau aşa de nu va fi

Steaua noastră s-a ascuns. Altfel noi ne vom gândi.

Care urma pe Hristos Vom întreba pe norod

Spre Ierusalim în jos. Sau chiar pe-mpăratul Irod.

Melchior: Balthazar:

O, frate, rău tu gândeşti, Ce cuvinte tu îmi spiu?

Ca din el să ispiteşti. Ce vorbeşti, aceea nu-i!

Au nu ştii că acela

Vrea rău lui Mesia?

Gaşpar: Balthazar:

Şi chiar, frate, nu mă crezi? Merge-voi, de-o fi acasă

Hai cu mine ca să vezi! Că de el nimic nu-mi pasă

Să mergem , dar, să intrăm

Pe Irod să-l întrebăm!

Melchior: Dar tu intră înainte

Şi-ntreabă pe-nalt părinte

Unde în acest oraş

Iisus şi-a aflat sălaş?

Cântec: „Împăratul Romei” – în timp ce se cântă, se pregăteşte decorul următor – tronul lui Irod.

Irod: Ofiţer !

Soldatul: Poruncă, preaînălţate împărate !

Irod: Ce veste de rău sau de bine

Pot să aflu de la tine ?

Soldatul: Preaînălţate împărate, Şi pe cine văd întreabă: Dar la asemenea întrebare

S-a lăsat vestea-n cetate Nu ştiţi unde s-a născut Nimeni răspuns nu are.

Trei crai au sosit degrabă Un crai ceresc în ţinut?

Irod: Mergi de-i caută şi-i cheamă Ce caută şi pe cine

Să vină aici să dea seamă Fără voie de la mine?

Soldatul spre crai:

Fraţilor şi regp măriţi Pentru a voastră socoteală

Vă rog să binevoiţi Până la înpăratul Irod

Ca să faceţi osteneală Unde s-a strâns mult norod.

Balthazar către Irod: Irod:

Împărate, preaînalte Ce bucurie ai tu aşa mare

Venim la a tale palate A face la mine-ntrebare?

Şi la a ta împărăţie Spune mai după olaltă

Pentru o mare bucurie. N-aştepta vorbă rugată!

Balthazar: Irod:

Noi, împărate am venit Ce viţă Dumnezeiască

Tocmai de la Răsărit. Poate aicea să se nască?

Când de-acasă am plecat Aici, în ţinutul meu,

O stea ni s-a arătat. Singur împărat sunt eu !

Iar aici când am ajuns,

Steaua-n nori ni s-a ascuns.

Aşadar, siliţi suntem

De tine să întrebăm:

Drept este că s-a născut

Un Fiu ceresc în acest ţinut?

Balthazar: Irod:

Te rog să ai puţin har Te rog pleacă-n drumul tău

Că te mânii în zadar. Nu mă tulbura mereu.

Căci aici, în acest ţinut, Nu-mi tot faceţi supărare

Domnul ceresc S-a născut! Cu a voastră întrebare.

Melchior către Balthazar: Gaşpar către Melchior:

Vezi, omule, nu ţi-am spus O, dar tu te amăgeşti

Ce om avea pentru Iisus De aşa de slab vorbeşti!

Cu acest tiran viclean Lasă-mă eu să-i vorbesc

Lui Hristos mare duşman? Eu să-i spun, să-i povestesc!

Gaşpar către Irod: Irod:

O, Iroade, luminat Cu acest cuvânt grăit

Te cinstesc ca pe-mpărat. Tare pe mine m-ai rănit.

Dar şi tu cinste să-mi dai Spune, ce vrei să îmi ceri

Mie, ca şi unui crai. Şi dinaintea mea, pieri!

Ceea ce-ntreb de la tine

Să-mi spui răspicat şi bine.

Gaşpar_: Irod:

Despre Iisus cel prea Mare Iisus în acest ţinut?

Facem la tine întrebare. Nu ştiu, nu s-a auzit.

Ca să ne faci cunoscut N-a fost, nu s-a pomenit

Unde Acesta S-a născut? Ca aicea să se nască un crai de viţă cerească.

Gaşpar: Irod către crai:

De n-a fost, acum este. Nu atât mă necăjiţi

Şi-ţi vestim această veste Ci pe la mine veniţi

Şi prin doi-trei călăreţi De veţi găsi pe undeva pe Iisus, Sfinţia Sa.

Tu calea să ne-o arăţi! Să vin să mă-nchin şi eu ca unuia Dumnezeu.

Gaşpar: Irod:

O, Iroade, tiran mare, M-arăt c-aşa se cuvine

Zici că-I vei da închinare? Celui ce armată ţine.

De ce te-arăţi mânios Ca orişicine să ştie

Când întrebăm de Hristos? Că sunt crai cu-mpărăţie!

Melchior către Balthazar: Balthazar către Irod:

Auzi numai cum vorbeşte Tu, Iroade, ce gândeşti

Acum ne vicleneşte. Spre cele Dumnezeieşti?

Mergi, vorbeşte-i cu asprime, Trei crai se poate să înşeli

Vitejeşte, cu iuţime, Cu a tale liguşeli?

Că pentru ce îndrăzneşte Nu! Să nu crezi că se poate

De ni se făţărniceşte? Ca din noi să le ştii toate!

Tu, nimeni şi om rău,

Duşmanul lui Dumnezeu!

Irod scoate sabia spre Balthazar: Balthazar:

O, vai, lună, stele, soare, Şi ce crezi că nu mă duc?

Fi-ţi-mi mie ajutătoare! Vreau cu tine să mă lupt!

Fierul acesta ascuţit Şi ştiu că te biruiesc

Îţi va da ţie sfârşit! Cu ajutor Dumnezeiesc!

Hai numai mai lângă mine

Şi-ţi arăt eu cine-i nimeni!

Irod: Melchior către Balthazar:

Te rog de-aicea să te duci Ce-a zis, măi, dacă i-ai spus

Până ce nu dau porunci Lui Irod despre Iisus?

Să vă bage-n puşcărie

Să staţi acolo pe vecie!

Balthazar: Melchior:

O, frate, am înlemnit Să mergem la acea fiară

Ce tiranul mi-a grăit! Cu mai mare îndrăzneală!

Era gata să mă taie

T pe-aici capul să-mi saie!

Melchior spre Irod: Irod:

Şi ce ţi-i ţie împărate, Să ferească Dumnezeu

Tu te lauzi că ni-i bate? Să nu iau sabia eu!

De ce nu te-ai dus în lume

Să nu-ţi mai aud de nume?

Melchior: Irod:

Eu şi cu aceştia doi Da-n cine te sprijineşti

Suntem gata de război! Amărât de crai ce eşti?

Acum cu un cuvânt Of! că slugile nu-mi vin

Te ştergem de pe pământ! Să stâmpere al meu chin.

Şi locul sub tine-a plânge, Vino, vino, oaste mare

Vom vedea cine va învinge! Să îţi dau poruncă tare

Să tai pruncii peste o mie

Ca şi Iisus să se taie

În acea cruntă bătaie!

Gaşpar către Irod: Irod:

Ce vrei tu, tirane, nime Oameni din orice parte

Calicule, vai de tine? Pe aceşti trei apucaţi

(îl loveşte cu sabia pe Irod) Cu lanţuri îi legaţi,

Pe Iisus vrei să-L omori? Bătându-i cu mare ocară

Mai bine tu acum să mori Scoţându-i de aici afară!

Căci tu, tirane, om rău,

Vrei să tai pe Dumnezeu?

Soldatul spre crai: Gaşpar, pe un ton rugător:

Ho! Ho! Crai de la Răsărit! O, cerescule, Părinte,

Pentru aceasta mi-aţi veniot? Ascultă a mele cuvinte:

Să-mi tulburaţi împăratul Cum de ai aşa răbdare

Şi-mpreună tot oraşul? Cu acest ticălos mare?

Luaţi-o înaintea mea Fă ca iubirea să-l arză

La-nchisoarea cea mai grea! În Hristos şi el să crează!

Şi să ştiţi că v-aţi certat

Cu un mare împărat!

Irod către crai: Gaşpar:

Fraţilor, să-mi daţi iertare, O, Iroade, împărate,

Că am fost în tulburare. Noi nu credem că se poate

Porniţi, mergeţi de-L aflaţi Ca să fii aşa deodată

Şi venind mă-nştiinţaţi Om cu inima curată!

Să merg să mă-nchin şi eu

Ca unuia Dumnezeu!

Irod: Melchior:

Mergeţi şi-L căutaţi bine Aşadară vom pleca

Şi vă-ntoarceţi pe la mine Şi Pruncul vom căuta

Ca şi eu cu plecăciune Vrem cu cinste şi mărire

Să-I aduc închinăciune! Să-ţi dăm şi ţie de ştire. (craii se îndepărtează)

Îngerul:

Iubiţi crai nu zăboviţi Semnul vostru va fi

Ci degrabă să porniţi P e Mesia a-L găsi

În oraşul evreiesc Prunc mic şi înfăşat

Ce Viflaim îl numesc. În iesle pe fân culcat.

Şi acolo veţi afla Şi tot plânge ne-ncetat

Că s-a născut Mesia. Pentru al lui Adam păcat.

Gaşpar: Îngerul:

Vrem de la tine a şti Sunt îngerul Serafim trimis în Viflaim.

Cine te numeşti a fi? Îngerul marelui sfat sunt aici la voi mânat,

Ca să ştim mai întărit Ca să vă spun vouă

De ceea ce ne-ai vorbit. Această minune nouă.

Colină: se cântă pe melodia colindei „Trei crai”

Craii auzind s-au dus Merg în faţa pruncului

Steaua-i îndruma de sus. Cuvioşi se-nchină Lui,

Şi la sat acolo, iată, Scot şi dau cu dărnicie

Steaua se opri deodată. Aur, smirnă şi tămâie.

În timp ce se cântă, craii îngenunchează în faţa ieslei şi oferă darurile.

Toţi craii: O, Doamne-mpărate, sfinte Noi am citit că ne scrie

Primeşte a noastră cinste. Nouă în astronomie

Te rugăm ca să primeşti Ca Ţie să ne-nchinăm

De la npoi daruri lumeşti. Frumoase daruri să-Ţi dăm.

Irod: Ofiţer!

Soldatul: Poruncă, preaînălţate împărate!

Irod: Ai să mergi la căutat Colind: Craii dacă au plecat

Să-mi aduci un prunc nevinovat Altă cale-au apucat

De şapte ani şi mai în jos Şi-au făcut precum le-a spus

Prin el să aflu de Hriostos! Îngerul noaptea în vis.

Soldatul spre Irod: Irod către Prunc:

Mă-nchin înaltului împărat O, tu prunc nevinovat

Cu porunca ce mi-ai dat. Ce gura la minciuni n-ai întrebuinţat,

Adus-am pruncul nevinovat. De-mi vei ascunde ceva

Paloşul acesta din sânge-ţi va gusta.

Ştii tu să-mi spui cu folos

De Mesia zis Hristos?

Pruncul: Ştiu multe şi de toate, preaputernice-mpărate.

Irod: Din cine se va naşte?

Pruncul: Din Fecioara Maria.

Irod: Cât va trăi pe pământ?

Pruncul: La 30 de ani cât va sta, de la Ioan Botezătorul se va boteza, şi lumea de păcat va curăţa.

Irod: Şi va avea El voitori de bine?

Pruncul: Va avea.

Irod: Pe cine?

Pruncul: Pe cei 4 evanghelişti.

Irod: Ai putea şti tu cum se vor numi?

Pruncul: Matei, Marcu, Luca şi Ioan.

Irod: Dar voitori de rău va avea?

Pruncul: Va avea.

Irod: Pe cine?

Pruncul: Mai întâi pe tine, al doilea pe Saduchei, cărturari şi farisei.

Irod: Şi aceşti oameni Îl vor vătăma pe Mesia cu ceva?

Pruncul: Cezarul se va împotrivi, pe cruce înaltă Îl va răstigni.

Irod: Şi va sta El mult spânzurat pe cruce înaltă de brad?

Pruncul: Nu, că pronia cerească Îl vor da jos

Astfel o să-nfăptuiască În mare mormânt Îl vor aşeza

Iosif şi cu Nicodim Piatra o va pecetlui

Frumosul trup Dumnezeiesc Cu ostaşi o va păzi.

Irod: Şi va sta El acolo mult, ca un muritor?

Pruncul:Nu, că a treia zi va învia, Viii şi morţii va judeca,

Sus la cer se va-nălţa Iar mare împărăţia Sa

De-a dreapta Tatălui va sta În veac sfârşit nu va avea.

Irod: Va avea!

Pruncul: Nu va avea! Nu va avea! Nu va avea!

Irod se repede cu sabia spre prunc: Luaţi-l pe acest prunc neruşinat care atât m-a tulburat!

Irod spre public: Craii joc de mine-şi bat

Şi pe aicea nu se abat. ….. (cu putere): Ofiţer!

Soldatul: Poruncă, înălţate împărate !

Irod: Armatei împărăteşti

Poruncă să-i împărţeşti

Ca de voie sau de silă

Să taie pruncii fără milă.

Soldatul scoate sabia şi taie toţi pruncii.

Soldatul către Irod: O, Iroade, luminate Ca să tai şi pe Hristos

Ce cumplită nedreptate! Ce-ţi era primejdios.

Acum în întreaga ţară Dar cu pruncii dimpreună

Nu mai suge prunc de seară. A pierit şi a ta cunună.

Că nicio iertare n-am dat Căci răsună văile

Ce-am tăiat şi-am săgetat De cum plâng mamele.

Către public: Tăceţi maicilor sărace Irod: Lasă mamele să plângă

Că noi n-avem ce vă face. Decât ţara să se stingă,

Porunca împărătească Decât să-mi ia domnia

Trebuia să se-mplinească. Un copil numit Mesia!

Soldatul: Facă-se voia ta!

Îngerul: spre public:

O, Iroade, tiran mare, Această zi mărită

Fapta-ţi va avea urmare. Şi sărbătoare sfinţită

Ai făcut grozave munci, Noi dorim ca să vă fie

Ai stins Iudeea de prunci. La mulţi ani cu bucurie.

De ce vrei să prăpădeşti Să aveţi zile senine

Pe mame de prunci să lipseşti? Să petreceţi tot cu bine.

Căci Stăpânul cerurilor Iar la Naşterea lui Hristos

Şi Domnul făpturilor Să urcăm la cer cu toţi.

Gândul ţi-a zădărnicit

Pe Hristos nu l-ai găsit!

Cortina cade, iar în faţa cortinei vine un copil îmbrăcat în costum popular:

Se cuvine de Crăciun alt copil: Toţi pruncii să ne-adunăm

Tot omul să fie bun. Să mergem să ne-nchinăm

Cel mai mic şi cei mai mari, Lui Hristos astăzi născut

Mai ales pruncii şcolari. Într-o iesle aşternut.

Fiecare strofă va fi recitată de câte un copil.

Prin oraşe şi prin sate, Nu mai pot de bucurie

Mai ales copiii spun Îl aşteaptă toţi cu drag,

Că din lumi îndepărtate Să le dea vreo jucărie

Vine iarăşi Moş Crăciun. Sau covrigi câte-un şirag.

Cântec: „Ce ne-aduce Moş Crăciun?”

Cerne cu zăpadă Mâine e Crăciunul Să-i primim cu cântec

Din străfund de cer, Azi al său Ajun, Mândru leru-i ler

Albe flori de rouă Vin colindătorii, Cerne cu zăpadă

Mândru leru-i ler. Vine Moş Crăciun. Din străfund de cer.

Cântec: „Cad fulgi de nea”

Toţi copiii: Să aveţi parte de sărbători luminoase, inima şi sufletul să vă fie pline de fericire.

Cântec: „La mulţi ani cu sănătate”.