1nr. 4/2005

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de BucureºtiIOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

Scrisoare de Paºti, 2005Scrisoare de Paºti, 2005Scrisoare de Paºti, 2005Scrisoare de Paºti, 2005Scrisoare de Paºti, 2005CORNEL DAMIAN, CORNEL DAMIAN, CORNEL DAMIAN, CORNEL DAMIAN, CORNEL DAMIAN, Episcop Auxiliar de BucureºtiEpiscop Auxiliar de BucureºtiEpiscop Auxiliar de BucureºtiEpiscop Auxiliar de BucureºtiEpiscop Auxiliar de Bucureºti

Sfântul Apostol Ioan, care a scris Evanghelia în jurul anului 90, la aproximativ 50 de ani de la Învierea lui Isus, îºi puneaprobleme de ordin pastoral foarte apropiate de cele pe care ºi le pune orice pãstor de suflete din zilele noastre: cum sã prezinþiÎnvierea lui Isus oamenilor care nu l-au vãzut pe Isus ºi nu ºtiu aproape nimic despre þara sa, despre tradiþiile poporului sãu,despre scrierile biblice.

Când citim cele transmise nouã de Sfântul Ioan referitor la Învierea lui Isus, trebuie sã avem prezente preocupãrile pastoraleale Apostolului. Cu siguranþã, el vrea sã ne spunã cã Isus a înviat, cu întreaga sa fiinþã, cu sufletul ºi trupul sãu; însã ceea ce vreasã sublinieze mai mult este faptul cã, dupã înviere, Isus rãmâne viu ºi prezent în Biserica sa.

Aceasta a fost experienþa sa de Apostol care a crezut îndatã în Isus care a înviat (In 20,8). Iatã cuvintele cu care Sfântul Ioanîncepe prima sa scrisoare: ”Ceea ce era de la început, ce am auzit, ce am vãzut cu ochii noºtri, ce am primit ºi mâinile noastre aupipãit, cu privire la Cuvântul vieþii… ce am vãzut ºi am auzit vã vestim ºi vouã” (1In 1,1-3). Primind cuvintele Apostolului, experienþalui devine ºi experienþa noastrã; mãrturia lui devine ºi mãrturia noastrã.

„În prima zi a sãptãmânii, dis-de dimineaþã, pe când mai era încã întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt ºi a vãzutcã piatra fusese luatã de pe mormânt” ( In 20,1). În aceste prime cuvinte ale Evangheliei din ziua de Paºti se întrevãd, se respirãdeja semnele victoriei asupra morþii. Pe pãmânt este liniºte deplinã, parcã nimic nu se miºcã ºi, totuºi, o femeie singurã ºiînfricoºatã merge în obscuritatea nopþii. Moartea pare cã dominã, iar tãcerea ºi întunericul îi celebreazã triumful. Evanghelia nespune care a fost reacþia Mariei Magdalena în faþa mormântului gol: a alergat ºi a venit la Simon Petru ºi la celãlalt discipol, “darcelãlalt discipol a alergat mai repede decât Petru ºi a ajuns primul la mormânt” ( v. 2-5). Toþi trei sunt surprinºi la vedereamormântului gol ºi Maria Magdalena crede cã trupul lui Isus a fost furat. Reacþia sa este una naturalã ºi spontanã, este gândulce trece prin mintea fiecãruia la vederea unui mormânt gol.

Cineva se poate opri în faþa unei astfel de constatãri sau poate sã caute un alt sens în faþa realitãþii pe care o constatã.În faþa morþii ne putem resemna ºi plânge sau putem sã ne deschidem sufletul în faþa luminii care vine de sus.Apostolul pe care îl iubea Isus „a vãzut giulgiurile aºezate ºi ºtergarul care fusese pe capul lui… a vãzut ºi a crezut” (v. 6-8). În

faþa mormântului gol Sfântul Ioan nu face o cronicã a faptelor, dar, deschizându-se luminii Duhului Sfânt, face un pas importantpe drumul credinþei ºi, mai târziu, le va arãta ºi credincioºilor sãi, cãrora le va scrie, care este drumul prin care se ajunge lacredinþã: se pleacã de la semnele care sunt prezentate în evanghelii („Isus a mai fãcut înaintea discipolilor ºi multe alte semne,care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însã au fost scrise ca sã credeþi cã Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu ºi, crezând,sã aveþi viaþã în numele lui”. In 20, 30-31), dar care rãmân misterioase ºi de neînþeles, dacã omul nu se lasã cãlãuzit de Cuvântullui Dumnezeu conþinut în Scripturã. Este Cuvântul cel care deschide mintea ºi sufletul, dãruind acea luminã interioarã prin care îldescoperim pe cel Înviat. Adevãratul ucenic nu are nevoie de alte probe, nu are nevoie sã verifice ºi sã se convingã ca apostolulToma.

Iubiþi fraþi ºi surori, pentru a deveni martori ai Învierii lui Cristos nu este indispensabil sã fi cãlãtorit cu Isus din Nazaret pedrumurile Palestinei. Sfântul Paul, care nu l-a cunoscut personal pe Cristos, devine „martor al lucrurilor pe care le-a vãzut” ( Fap26,16) ºi primeºte de la Domnul aceastã misiune importantã: „Aºa cum ai dat mãrturie pentru mine la Ierusalim, tot aºa trebuiesã dai mãrturie ºi la Roma”( Fap 23,11) . Pentru a fi martor este suficient „sã-l fi vãzut” pe Cristos viu, dincolo de moarte.

A da mãrturie nu este echivalent cu a da un bun exemplu. A da un bun exemplu este, desigur, util ºi necesar, dar mãrturiaeste altceva. O poate da numai cine a trecut de la moarte la viaþã, cine poate sã spunã cã viaþa lui, existenþa lui s-a schimbat, cãa primit un nou sens, o nouã valoare din momentul în care a fost luminat de lumina Învierii lui Cristos. Cine a fãcut ºi faceexperienþa credinþei în Cristos dã sens momentelor de bucurie ºi de durere.

În aceste zile de sãrbãtoare, sã încercãm sã ne întrebãm: Învierea lui Cristos este un punct de referinþã în viaþa pe care oducem, atunci când ne lãsãm purtaþi de rutina obiºnuinþelor, atunci când vorbim sau refuzãm dialogul, atunci când ne deschidemdarului vieþii sau refuzãm acest dar….sau considerãm cã realitãþile acestei lumi nu au nimic de-a face cu Învierea lui Cristos?

Iubiþi fraþi ºi surori, noi suntem martori ai acestui fapt: Cristos este viu ºi prezent în Biserica sa, Cristos a Înviat. Suntem o vocecare se perpetueazã an de an în istorie, suntem vocea care se rãspândeºte mereu în cercuri mai largi în aceastã lume, suntemvocea care repetã mãrturia celor care mai întâi au vãzut cu ochii lor ºi au atins cu mâinile lor, suntem cei care transmit, de la ogeneraþie la alta, de la un popor la altul, mesajul vieþii… Suntem vocea Bisericii care anunþã: Cristos a Înviat!

Iubiþi fraþi ºi surori,Ori de câte ori vestim Moartea ºi mãrturisim Învierea lui Cristos, învãþãm sã trecem peste orice suferinþã ºi sã ne vindecãm

orice ranã, bine ºtiind cã acestea capãtã sens ºi valoare când sunt puse în legãturã cu suferinþele ºi moartea lui Cristos; învãþãmdrumul care duce spre Înviere împreunã cu Cristos.

Lumina ºi speranþa care izvorãsc din Taina Învierii sã cuprindã inimile ºi casele noastre. ªi mulþumindu-i lui Dumnezeu pentrutot harul ºi bucuria acestor sãrbãtori, uniþi fiind în credinþã ºi iubire, sã rãmânem fideli Celui care este viu ºi prezent în Biserica sa.

Har ºi binecuvântare tuturor familiilor credincioºilor din Arhidiecezã, har ºi binecuvântare familiilor cãlugãreºti ºi altor persoaneconsacrate ºi preoþilor din Arhidiecezã! Tuturor, har ºi binecuvântare!

Cristos a Înviat!Sãrbãtori Fericite!

nr. 4/2005 2

Apocalipsa descrie astfel Liturghia cereascã:„ªi am vãzut, la mijloc, între tron ºi cele patru fiinþe, ºi în

mijlocul bãtrânilor, stând un miel, ca înjunghiat…” (Ap, 5,6),aclamat cu aceste cuvinte:„...Vrednic eºti sã iei cartea ºi sã deschizi peceþile ei, fiindcã

ai fost înjunghiat ºi ai rãscumpãrat lui Dumnezeu, cu sângeleTãu, oameni din toatã seminþia ºi limba ºi poporul ºi neamul.ªi i-ai fãcut Dumnezeului nostru împãrãþie ºi preoþi, ºi vorîmpãrãþi pe pãmânt” ( Ap 5, 9-10).

În aceastã descriere este cuprins întreg Misterul Pascal, înultima sa etapã, nu numai în manifestarea jertfei lui Cristos,dar ºi consecinþele jertfei sale pentru salvarea umanitãþii.

Chiar la începutul misiunii sale, Isus este vestit de IoanBotezãtorul astfel: „Iatã Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridicãpãcatul lumii” (In 1,29)”;

ªi astãzi, în fiecare celebrare euharisticã se repetã acestanunþ cu aceleaºi cuvinte, atunci când se aratã ostia înaintede Împãrtãºanie. Atunci se aminteºte mielul pascal ales deDumnezeu ca mijloc de mântuire a poporului lui Israel, înmomentul ieºirii din robia Egiptului:

„Mergeþi ºi vã luaþi miei dupã familiile voastre ºi înjunghiaþiPaºtele. Dupã aceea, sã luaþi un mãnunchi de isop, ºiînmuindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, sã ungeþipragul de sus ºi amândoi uºorii uºii cu sângele mielului…atunciDomnul va trece pe lângã uºã ºi nu va îngãdui pierzãtorului sãintre în casele voastre ca sã vã loveascã.” (Exod, 12, 21-23)

Iatã motivul pentru care mielul pascal este numit „mielul luiDumnezeu”, semn, instrument al mântuirii pe care Dumnezeuo dãruieºte poporului sãu. Folosind aceastã expresie pentruIsus din Nazaret, Ioan Botezãtorul aratã, încã de la începutulmisiunii sale, cã Isus este în mijlocul poporului pentru a-l salva,nu atât din robia Egiptului, cât din robia pãcatului. Astfel,adaugã: „Iatã-l pe Cel ce ridicã pãcatul lumii” ( In 1,29). Acestlucru este confirmat în Scrisoarea cãtre Evrei atunci când seface referire la sacrificiile din templul din Ierusalim, careaminteau în diferite ocazii ºi sub forme felurite prima jertfãpascalã:

„Cãci dacã sângele þapilor ºi al taurilor ºi cenuºa junincii,stropind pe cei spurcaþi îi sfinþeºte spre curãþirea trupului, cucât mai mult sângele lui Cristos, care prin Duhul cel veºnic s-aadus lui Dumnezeu pe Sine, jertfã fãrã de prihanã, va curãþacugetul vostru de faptele cele moarte, ca sã slujiþi Dumnezeuluicelui viu.” (Evr 9, 13-14)

Acum, în celebrarea euharisticã, celebrãm misterul pascal,trecerea lui Cristos cãtre Tatãl prin moartea sa pe cruce ºi prinÎnvierea sa, ºi cu El, trecerea noastrã de la moartea cauzatãde pãcat la viaþa în Dumnezeu. În cea mai recentã enciclicã asa, Ecclesia de Eucharistia, Papa Ioan Paul al II-lea subliniazãaceastã legãturã intrinsecã între Euharistie ºi Bisericã, întrePaºtele lui Cristos ºi „Paºtele” nostru:

„ «Mysterium fidei! – Misterul credinþei! » – Când preotulrosteºte sau cântã aceste cuvinte, credincioºii spun aclamând:«Moartea Ta o vestim, Doamne, ºi Învierea Ta o mãrturisim pânãcând vei veni!»

Cu aceste cuvinte, sau altele asemãnãtoare, Biserica îl aratãpe Cristos în misterul pãtimirii lui ºi reveleazã, de asemenea,propria ei tainã: Ecclesia de Eucharistia... Fundamentul ºi izvorulsãu este întregul triduum paschale, dar acesta este cumvaconþinut, anticipat în mod «concentrat», pentru totdeauna, îndarul Euharistiei. În acest dar, Isus Cristos încredinþa Bisericiiactualizarea permanentã a misterului pascal. Prin acest dar,

Iatã îngerul Domnului…Iatã îngerul Domnului…Iatã îngerul Domnului…Iatã îngerul Domnului…Iatã îngerul Domnului…instituia o misterioasã «contemporaneitate» între triduum ºicurgerea secolelor.” (EdE, 5,1)

Iatã ºansa noastrã de a fi credincioºi, de a putea accede –prin credinþã ºi Comuniune sacramentalã – la însuºi Paºtelelui Cristos; de a putea împãrtãºi deja, în mod sacramental ºireal, victoria sa asupra morþii ºi a pãcatului, ºi astfel ºi condiþiasa de Înviat. De aceea, în timpul perioadei pascale ne unimglasul în imnul ceresc adus Mielului, atunci când cântãm:„Cristos a înviat din morþi, cu moartea pe moarte cãlcând.Alleluia!”

Astfel, prin participarea noastrã la Euharistie în Ziua de Paºti,ne exprimãm credinþa în Cristos mort ºi înviat, dupã cum spuneîn continuare Sfântul Pãrinte în enciclica amintitã mai sus:

„Gândul acesta face sã aparã în noi sentimente de o mareºi recunoscãtoare admiraþie. În evenimentul pascal ºi înEuharistia care îl actualizeazã de-a lungul veacurilor, existã un«conþinut» cu adevãrat imens, în care este prezentã întreagaistorie ca destinatarã a harului ºi a rãscumpãrãrii. Aceastãadmiraþie trebuie sã pãtrundã întotdeauna în Biserica adunatãpentru celebrarea euharisticã.” (EdE 5,2)

Bucuria noastrã, chiar uimirea noastrã în faþa acestui„Mysterium fidei” o trãim de fiecare datã când participãm lacelebrarea euharisticã, în special duminica, „Ziua Domnului”,cãci:

„În aceastã zi credincioºii trebuie sã se adune ca, ascultândcuvântul lui Dumnezeu ºi participând la Sfânta Euharistie,sã-ºi aminteascã de Patima, Învierea ºi Gloria Domnului Isusºi sã mulþumeascã lui Dumnezeu, care «i-a renãscut la onãdejde vie prin Învierea lui Cristos din morþi».” (Constituþiaasupra Sfintei Liturghii, 106a)

Cu o nouã fervoare, sã cântãm cât mai des versetulevanghelic care aclamã:

„Paºtele nostru Cristos s-a jertfit pentru noi, de aceea sãprãznuim…cu azimele curãþiei ºi ale adevãrului”. (1Cor 5, 7b-8a)

Paºti sfânt ºi fericit, cu Mielul lui Dumnezeu!Sfintele Paºti 2005

JEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSETJEAN-CLAUDE PÉRISSET, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic, Nunþiu Apostolic

Sanctitãþii Sale IOAN PSanctitãþii Sale IOAN PSanctitãþii Sale IOAN PSanctitãþii Sale IOAN PSanctitãþii Sale IOAN PAUL al II-leaAUL al II-leaAUL al II-leaAUL al II-leaAUL al II-leaPontif SupremPontif SupremPontif SupremPontif SupremPontif Suprem

VVVVVaticanaticanaticanaticanatican

Acum, când celebrãm din nou, împreunã cu întreagaBisericã Catolicã, Solemnitatea Învierii din morþi a Domnuluinostru Isus Cristos, Arhiepiscopul Arhidiecezei de Bucureºti,cu preoþii sãi, cu congregaþiile religioase de bãrbaþi ºi femeiºi cu toþi credincioºii încredinþaþi grijii sale pastorale îºimãrturisesc cu bucurie comuniunea plinã de respect, iubireasincerã, fidelitatea ºi ascultarea cãtre Pãstorul Suprem alturmei lui Cristos ºi Succesorul Sfântului Petru în conducereaîntregii Biserici.

Implorãm pentru preaiubitul nostru Sfânt Pãrinte, prinrugãciuni stãruitoare, bogãþia bucuriilor pascale, harîmbelºugat, sãnãtate bunã ºi tãrie pentru a-i susþine încredinþã pe fraþii ºi surorile lui Cristos în aceastã cãlãtorieaºa de anevoioasã pe pãmânt spre Patria Cereascã.

Pentru Biserica noastrã localã, pentru Patria noastrã ºipentru poporul nostru cerem cu toatã umilinþa,Binecuvântarea Apostolicã, spre propãºirea spiritualã atuturor.

Bucureºti, 18 martie 2005IOAN ROBUIOAN ROBUIOAN ROBUIOAN ROBUIOAN ROBU, , , , , Arhiepiscop MitropolitArhiepiscop MitropolitArhiepiscop MitropolitArhiepiscop MitropolitArhiepiscop Mitropolit

3nr. 4/2005

Paºti e un cuvânt latin. Înviere e unverb latin. Substantivul creºtin este latinºi el. Ajun ºi Paresimi, cuvinte deconotaþie liturgicã intrinsec legate depractica de veacuri a calendaruluibisericesc românesc, sunt latineºti ºi ele.Ca ºi Câºlegi. Ca ºi Altar ºi Lege. Ca ºiadjectivul românesc strãbun; ca ºi cruce,cuminecãturã ºi botez; ca ºi sfânta zi deduminicã; ca ºi bisericã ºi preot sunt toatede obârºie latinã. Calendarul pascal,pentru mulþi compatrioþi, nu este însã cellatin, occidental, ci – printr-o întorsãturãa istoriei - greco-oriental. Acesta esteunul dintre paradoxurile ce definesccâteva deosebiri de suprafaþã întreRãsãrit ºi Occident, în practica ºidesfãºurarea anului liturgic, fãrã, însã,consecinþe esenþiale, fãrã abruptedelimitãri doctrinare, aici, între bisericisurori. Astfel se explicã de ce avem douãdate frãþeºti pentru Paºti. În timp ce noitoþi ºi aproximativ un miliard de alþicreºtini serbeazã Sfintele Paºti, anulacesta, la finele lui martie, ºaizeci ºi cincide milioane de credincioºi de rit oriental(cu precãdere greci, slavi ori est-europeni), serbeazã Învierea dupã

TTTTTabletã pascalãabletã pascalãabletã pascalãabletã pascalãabletã pascalãcalendarul rãsãritean, inprima zi a lunii mai.

Calcularea cicluluipascal, dupã care secãlãuzeºte bisericaoccidentalã (ºi practic,majoritatea lumii) a fostînsã fãcutã - oricât desurprinzãtor - de unmonah cãrturar nãscut înDobrogea romanã asecolului al V-lea :Dionysius Exiguus, sauDionisie cel Mic, unuldintre marii exilaþi timpurii ai þãrmurilordintre Carpaþi, Dunãre ºi Mare – ºitotodatã (deºi contemporan al sfântuluiBenedict ºi al lui Boethius), pânã nudemult, unul dintre marii ignoraþi aiurmaºilor neamului care l-a nãscut.

În lucrarea sa De circulis memoriae,alcãtuitã la Roma sub pontificatul PapeiIoan I-ul (523-526), acest strãmoº e celce a fixat întâia oarã reperele sistemuluicronologic al lumii post-pãgâne,calculând noua erã, de aceastã datãîncepând nu cu facerea lumii (nici cufondarea Romei, ori cu timpurile lui

An a b c dC

d0

eC

e0

Calculul PC

Calculul P0

Data PC

Data P0

2002 7 2 0 7 28 2 3 2+7-9=0 3+28+4=35 31 martie 5 mai

20 03 8 3 1 26 17 3 6 3+26-9=20 6 +17+4 =27 20aprilie 27 aprilie

2004 9 0 2 15 5 5 1 5+15-9=11 1+6+4=11 11 aprilie 11 aprilie

20 05 10 1 3 4 25 1 2 1+4-9=-4 2 +25+4=31 27 mart ie 1 mai

2006 11 2 4 23 14 2 5 2+23-9=16 5+14+4 =23 16 aprilie 23 aprilie

20 07 12 3 5 12 3 5 1 5+12-9=8 1+3+4=8 8 aprilie 8 aprilie

2008 13 0 6 1 22 0 1 0 +1-9=-8 1+22+4 =27 23 mart ie 27 aprilie

2009 14 1 0 20 11 1 4 1+20-9=12 4+11+4=19 12 aprilie 19 aprilie

2010 15 2 1 9 0 4 0 4+9-9=4 0 +0+4=4 4 aprilie 4 aprilie

20 11 16 3 2 28 19 5 1 5+28-9=24 1+19+4=24 24 aprilie 24 aprilie

2012 17 0 3 17 5 0 6 17-9=8 6+5+4=15 8 aprilie 15 aprilie

2013 18 1 4 6 27 3 4 3+6-9=0 4+27+4=35 31 martie 5 mai

2014 0 2 5 24 15 5 1 5+24-9=20 1+15+4=20 20 aprilie 20 aprilie

2015 1 3 6 13 4 1 4 1+13-9=5 4 +4+4=12 5 aprilie 12 aprilie

2016 2 0 0 2 23 3 4 3+2-9=-4 4+23+4 =31 27 mart ie 1 mai

2017 3 1 1 21 12 4 0 4+21-9=16 12+4=16 16 aprilie 16 aprilie

2018 4 2 2 10 1 0 3 10-9=1 3+1+4=8 1 aprilie 8 aprilie

2019 5 3 3 29 20 1 4 1+29 -9 =21 4+20+4=28 21 aprilie 28 aprilie

2020 6 0 4 18 9 3 6 3+18-9=12 6+9+4=19 12 aprilie 19 aprilie

Formule:Formule:Formule:Formule:Formule:a=rest la An/19b=rest la An/4c=rest la An/7d

c=rest la (19xa+24)/30

d0=rest la (19xa+15)/30

ec=rest la (6xd

c+2xb+4xc+5)/7

e0=rest la (6xd

0+2xb+4xc+6)/7

Val.c=(e

c+d

c-9)

Val.0=(e

0+d

0+4)

Pc=Val.

c aprilie

Dacã Val.c este între 1 ºi 30,

atunci Paºtele va fi în aprilie, iardacã Val.

c<1 data Paºtelui va fi în

martie (Val.c+31). În cazul în care

Pc>24 atunci P

cat=P

c-7.

P0=Val.

0 aprilie

Dacã Val.0

este între 1 ºi 30,data Paºtelui va fi în aprilie iardacã este mai mare de 30 Paºteleva fi în mai(Val.

0-30).

Legendã:- P

c (P

cat) - Paºtele catolic

- P0 - Paºtele ortodox

Am primit la redacþie o scrisoare de la domnul N. Puiu din Buzãu, prin care neprezintã o metodã de calculare a datei Paºtelui aparþinând matematicianului germanKarl Friedrich Gauss. Din materialul primit, redãm formulele de calcul ºi tabelul cu datelePaºtelui pânã în anul 2020.

Matthias Grünewald,Învierea lui Cristos,

Muzeul d’Unterlinden,Colmar.

Diocleþian), ci pornind - edrept cu o micã eroare decalcul - de la data naºteriilui Cristos.

Dionysius Exiguus esteºi cel care a stabilit aºanumitele „cicluri pascale”,în virtutea cãrora tradiþiaoccidentalã marcheazã,an de an, Duminica Învieriiîn prima duminicã de dupãluna plinã urmãtoareechinocþiului de Primãvarã.Propunând Papei acelorvremi înlocuirea vechei erediocleþiene cu un concept

nou – cel de erã creºtinã - tot el a folosit,cel dintâi, familiarele iniþiale A. D., AnnoDomini, frecvent întâlnite de atunci ºipânã în zilele noastre, pe monumente,clãdiri ºi alte înscrisuri ale istoriei – fie elebisericeºti ori civile.

De Sfintele Paºti –calculate pecalendar de daco-romanul DionysiusExiguus încã din veacul al VI-lea al ereicreºtine - tuturor celor care se bucurã,încã de luna aceasta, de sãrbãtorileÎnvierii, „Sãrbãtori fericite”: „SurrexitDominus !”, „Cristos a Înviat!”.

ANDREI BREZIANUANDREI BREZIANUANDREI BREZIANUANDREI BREZIANUANDREI BREZIANU

AlgoritmAlgoritmAlgoritmAlgoritmAlgoritmpentru calcululpentru calcululpentru calcululpentru calcululpentru calcululdatei Paºteluidatei Paºteluidatei Paºteluidatei Paºteluidatei Paºtelui

nr. 4/2005 4

Timpul Postului Mare este pentru creºtini o perioadãdeosebitã în cadrul Anului liturgic; sunt 40 de zile în care setrãiesc cu mai mare intensitate postul, rugãciunea ºi pomana,o perioadã care culmineazã cu evenimentul Învierii dinDuminica Paºtelui, care este, cu siguranþã, sãrbãtoarea ceamai importantã a anului.

Puternicul sentiment religios se exprimã, cu precãdere, înSãptãmâna Sfântã. Evenimentul Morþii ºi Învierii lui Isus esterememorat, în fiecare an, prin ritualuri religioase foartesugestive.

Sãrbãtoarea Paºtelui coincide cu venirea primãverii, cureîntoarcerea la viaþã, sub toate formele ei: natura se îmbracãîn verde ºi în flori, iar oamenii simt în suflete dorinþa de a olua de la capãt, de a renunþa la pesimismul inspirat de zilelede iarnã. Din acest decor optimist nu lipsesc fluturii, apariþiibanale care aparþin jocurilor copilãriei, dar care au osemnificaþie profundã. Trecerea de la întunericul din gogoaºaîn care erau închiºi, sub formã de crisalidã, la lumina soarelui,este consideratã un simbol creºtin - trecerea de la întunericulmorþii la lumina învierii. Paºtele,sãrbãtoarea Învierii lui Cristos,este un imn adus vieþii ºi victorieiasupra morþii. Bucuria acesteisãrbãtori porneºte, ca ostrãfulgerare, din licãrullumânãrii pascale pe carepreotul o aprinde, proclamândmotivul pentru care toþi trebuiesã trãiascã aceastã bucurie:Lumina lui Cristos!. ªi, ca printr-o forþã miraculoasã, aceastãluminã aducãtoare de viaþã ºibucurie se aprinde ºi în inimilenoastre. Deci, pe lângãsemnificaþia spiritualã majorã aPaºtelui, toate celelalte elementelegate de aceastã sãrbãtoaresunt o invitaþie repetatã labucurie.

Existã, totuºi, un aspect careumbreºte bucuria celei mai marisãrbãtori a creºtinilor: diferenþade datã la care se celebreazã.

Biserica creºtinã s-a despãrþitîn Catolicã ºi Ortodoxã în anul1054, dar pânã în anul 1582 celedouã biserici, de Apus ºi de Rãsãrit, au serbat Paºtele laaceeaºi datã. Nu vom vorbi despre calcularea datei Paºtelui,pentru cã despre acest subiect s-a scris mult. Vom semnalao consecinþã practicã a acestei diferenþe.

Anul acesta, data Paºtelui catolic nu coincide cu dataPaºtelui ortodox. Pentru unii, motiv de tristeþe, pentru alþii, motivde a sublinia, pânã la exagerare, diferenþele dintre cele douãBiserici. Dureros de spus, dar aceastã sãrbãtoare a tuturor

Am visat cã sãrbãtoreamAm visat cã sãrbãtoreamAm visat cã sãrbãtoreamAm visat cã sãrbãtoreamAm visat cã sãrbãtoreamPaºtele împreunãPaºtele împreunãPaºtele împreunãPaºtele împreunãPaºtele împreunã

creºtinilor este ºi motiv de dezbinare ºi de discordie. ªi aceastãrealitate este simþitã cel mai bine de cei care “trãiesc în lume”ºi trebuie sã facã faþã întrebãrilor provocatoare ºi replicilorrãutãcioase ale vecinilor care “mai au pânã la Paºti”. Esteneplãcut sã trãieºti o mare bucurie ºi sã vrei sã o împãrtãºeºtiºi celorlalþi, dar sã fii reþinut pentru a nu fi catalogat dreptlipsit de consideraþie. Cum primesc cei de lângã noi, careabia cu douã sãptãmâni în urmã au intrat în Postul Paºtelui,salutul creºtinesc “Cristos a înviat!”? S-ar putea ca unii sã fiebinevoitori ºi sã se bucure cu noi; alþii, sã ne considere “sectari”ºi sã rãspundã bucuriei noastre cu priviri tãioase ºi mormãitîn barbã. Ar putea sã aparã voci care sã spunã cã nu esteatât de important ce gândesc ceilalþi sau cum ne privesc, atâta

vreme cât tu îþi trãieºti credinþa. Darnu este uºor sã rãmâi indiferent laatitudinea vecinului tãu, când îlîntâlneºti zilnic de câteva ori!

Aspect minor, transformat însubiect de ziar! N-aº spune!Aspectul prezentat este oconsecinþã practicã a diferenþei dedatã a Paºtelui, care se resimteputernic dincolo de zidurile bisericii.În societate se convieþuieºte, setrãieºte alãturi de ceilalþi! ªi nu-l poþiignora pe cel de lângã tine, aºacum nu-l poþi privi cu rãutate pentrucã nu sãrbãtoriþi Paºtele la aceeaºidatã! Nici tu ºi nici el nu aveþi vreovinã pentru asta!

În ciuda numeroaselor iniþiativeecumenice care se manifestã înultimii ani, nu s-a ajuns încã la ounire a tuturor creºtinilor, care sãserbeze Paºtele în acelaºi timp. ªiºtim cã dorinþa aceasta existã!

Excelenþa Sa, Monseniorul IoanRobu, fiind invitat sã participe la uneveniment din viaþa BisericiiOrtodoxe, ºi-a încheiat intervenþia

în felul acesta: ”Am visat cã sãrbãtoream Paºtele împreunã”.În salã erau prezenþi ºi Patriarhul Bisericii Ortodoxe,Preafericitul Teoctist ºi Patriarhul Ecumenic de Constantinopol,Bartolomeu. Sinceritatea ºi spontaneitatea acestor cuvinte nefac sã credem cã nu a fost un vis nocturn al Arhiepiscopuluinostru, ci un vis pe care nu a reuºit sã-l vadã împlinindu-se,dar pe care continuã sã-l alimenteze, sperând cã, într-o zi,acesta va fi realitate. Iar noi îi suntem alãturi!

CRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICANCRISTINA ªOICAN

Icoanã pictatã de Sr Patricia Pearce,Franciscanii Misionari ai Mariei - Roma

5nr. 4/2005

Euharistia - sacramentEuharistia - sacramentEuharistia - sacramentEuharistia - sacramentEuharistia - sacramentNe referim acum la Euharistie în cea de-a treia etapã a istoriei

mântuirii, timpul Bisericii, în care noi înºine trãim. În acest timp,ea este prezentã ca sacrament în semnul pâinii ºi al vinului,instituitã de Isus la ultima cinã, cu cuvintele: «Faceþi aceasta înamintirea mea!».

Este important sã înþelegem bine deosebirea dintreevenimentul euharistic – pe care l-am descris în articolulprecedent – ºi sacramentul Euharistiei, dar ºi diferenþa dintreistorie ºi liturgie. În acest sens, ne ajutã Sf. Augustin. Noi – spunedoctorul sfânt – ºtim ºi credem, cu o credinþã absolut sigurã, cãIsus a murit o singurã datã pentru noi, El cel drept, pentru noipãcãtoºii, el Domnul, pentru noi servitorii. ªtim cu siguranþã cãacest lucru s-a întâmplat o singurã datã; ºi, cu toate acestea,sacramentul Euharistiei repetã, în mod periodic, ca ºi cum s-arrepeta de mai multe ori, acel eveniment pe care istoria îl relateazãºi care a avut loc osingurã datã.Evenimentul ºisacramentul nu suntîn contrast, astfelîncât sã credem cãsacramentul este unfals ºi numaievenimentul estereal. Într-adevãr,ceea ce istoriaafirmã cã s-aîntâmplat în realitateo singurã datã,sacramentul reînnoieºte adesea prin celebrare în inimilecredincioºilor. Istoria dezvãluie ceea ce s-a întâmplat o singurãdatã, ºi cum s-a întâmplat. Liturgia face în aºa fel ca trecutul sãnu fie uitat; nu în sensul cã îl face sã se întâmple din nou, ci însensul cã-l celebreazã. (Cf AUGUSTIN, Predica 220; PL 38, 1089).

Augustin foloseºte, dupã cum am vãzut, douã verbe:reînnoire ºi celebrare, care sunt foarte corecte, cu condiþia sã fieînþelese unul în lumina celuilalt: Sf. Liturghie reînnoieºteevenimentul crucii celebrându-l (nu repetându-l!) ºi îl celebreazãreînnoindu-l (nu doar amintindu-l!).

Din punct de vedere istoric, a fost, deci, o singurã Euharistie,aceea realizatã de Isus cu viaþa ºi moartea sa; din punct devedere liturgic, însã, adicã graþie sacramentului instituit de Isusla ultima cinã, sunt atâtea Euharistii câte s-au celebrat ºi se vorcelebra pânã la sfârºitul lumii.

Datoritã sacramentului Euharistiei, noi devenim, în modmisterios, contemporani evenimentului; evenimentul se faceprezent în acest „astãzi” al nostru, iar noi suntem prezenþi în acel„atunci” al evenimentului. În liturgia nopþii de Paºti, evreii din timpullui Isus spuneau: «În toate generaþiile, fiecare trebuie sã seconsidere pe sine însuºi, ca ºi cum el în persoanã ar fi ieºit înacea noapte din Egipt». (Pesachim, X, 5). Aplicându-l la noicreºtinii, acest text ne spune cã în toate generaþiile, fiecare trebuiesã se considere pe sine însuºi, ca ºi cum el în persoanã ar fi fost,în acea dupã-amiazã, sub crucea lui Isus, împreunã cu Maria ºicu Ioan. Da, noi eram acolo: «toþi ne-am nãscut acolo».

Duhul Sfânt ºi EuharistiaDuhul Sfânt ºi EuharistiaDuhul Sfânt ºi EuharistiaDuhul Sfânt ºi EuharistiaDuhul Sfânt ºi EuharistiaDacã ne întrebãm, cum se face cã evenimentul crucii nu s-a

sfârºit ºi nu s-a încheiat în el însuºi, ca oricare alt fapt din istorie,ci continuã sã fie actual, rãspunsul ultim este: datoritã DuhuluiSfânt! Reluând un cuvânt al Sf. Vasile, în enciclica despre DuhulSfânt, Papa Leon al XIII-lea spune cã «Cristos a împlinit fiecarelucrare a sa, ºi în mod deosebit sacrificiul sãu, prin intervenþiaDuhului Sfânt». Acest lucru se bazeazã pe cuvântul Scripturii, carespune cã Isus, «prin Duhul veºnic s-a oferit pe sine fãrã prihanãlui Dumnezeu» (Ev 9,14). Aceste cuvinte ilumineazã evenimentulcrucii cu o luminã nouã; el apare ca un eveniment «spiritual», însensul cã a fost operat în Duhul Sfânt. Duhul Sfânt, care esteiubire, a fost acela care a suscitat în profunzimea umanã asufletului lui Cristos acea miºcare, carel-a fãcut sã îmbrãþiºeze crucea, dãruindu-se pe sine Tatãlui,pentru noi.

S-a spus, în pasajul citat, cã Duhul Sfânteste Duhul «veºnic»: aici, veºnic înseamnãcã nu este destinat sã înceteze, aºa cumau încetat sacrificiile Vechiului Testament, cicã dureazã pentru totdeauna, pânã lasfârºitul veacurilor. Datoritã Duhului «veºnic»,Isus ne-a obþinut o rãscumpãrare «veºnicã»(cf Ev 9,12). În sine, sacrificiul crucii s-a sfârºitîn momentul în care Isus, plecându-ºi capul,ºi-a dat duhul. Însã, în el era ceva ca oflacãrã ascunsã, care odatã aprinsã, nuputea sã mai fie stinsã, nici chiar de moarte.Isus din Nazaret, ca atare, nu rãmâne cunoi «pentru totdeauna», ci se întoarce la

Tatãl; în schimb, Duhul sãu rãmâne cu noi «veºnic». O spuneînsuºi Isus Iudeilor care-i obiectau: «Noi am auzit din lege cãCristos rãmâne în veci. Cum poþi tu sã spui cã Fiul Omului trebuiesã fie înãlþat?» (In 12,34), indirect, puþin mai târziu, când spune:«Eu îl voi ruga pe Tatãl, iar el vã va da un alt Mângâietor ca sã fiecu voi pentru totdeauna» (In 14,16). Cristos rãmâne în veci,dãruindu-le discipolilor pe Duhul sãu, care rãmâne pentrutotdeauna cu ei. Acest lucru ne face sã înþelegem de ce sacrificiulcrucii poate, într-un oarecare sens, sã dureze încã (în continuare).Isus, ca ºi întreaga sa viaþã, s-a sfârºit (încheiat) ºi nu s-a sfârºit(încheiat); s-a sfârºit, din punct de vedere istoric ºi încã maidureazã, din punct de vedere al Duhului. Sacramentele Bisericii,ºi în mod cu totul special Euharistia, sunt fãcute posibile de Duhullui Isus, care trãieºte în Bisericã. Din acest fundament teologicizvorãºte importanþa epiclezei, adicã a invocãrii Duhului Sfânt,în Liturghie, în momentul consacrãrii darurilor.

Pe cruce, Isus, plecându-ºi capul «muri-respirã», adicã îºi«dãdu sufletul» (cf In 19,30); la fiecare Liturghie este ca ºi cumacea ultimã respirare a lui Isus, niciodatã stinsã, s-ar întoarce sãpluteascã peste noi ºi miºcând, pentru a spune astfel, aerul,umple adunarea credincioºilor de prezenþa Sa. Dacã vomcelebra ºi noi Liturghia noastrã – aºa cum a fãcut-o Isus pe cruce– «în compania Duhului Sfânt», el va dãrui un spirit nou ºi o luminãnouã celebrãrilor noastre. Va face, cu adevãrat, din noi «unsacrificiu veºnic, plãcut lui Dumnezeu» - aºa cum o cerem încanonul de la Liturghie.

PrPrPrPrPr. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI. VENIAMIN AENêOAEI

Euharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria MântuiriiEuharistia în Istoria Mântuirii

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PAN

UL P

ANU

L PASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

ÃASTO

RAL LUN

à DE LU

NÃ

ASTORAL LU

NÃ D

E LUN

Ã

nr. 4/2005 6

Postul Mare e un timp binecuvântat, în care ar trebui sãne apropiem mai mult de Dumnezeu ºi sã încercam sã-iînþelegem iubirea, sã o acceptam, sã o pãstram ºi mai alessã-i rãspundem acesteia.

În perioada 3-6 martie, am avut parte de zile de har înparohia parohia parohia parohia parohia Adormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii DomnuluiAdormirea Maicii Domnului, zile de Misiuni,

avându-l invitat ca predicator pe pr. Isidor Dîsca, paroh labiserica Ieremia Valahul din Bacãu. Aflându-ne în anul dedicatEuharistiei si Familiei, cum era de aºteptat, tema aleasã depr. Isidor pentru a predicã a fost rolul familiei în societate ºiimportanþa cãsãtoriei. Într-un mod foarte original pãrintele adesluºit enigma cãsãtoriei în viziunea tinerilor, iar celor caredeja au fãcut acest pas le-a mai dat câteva “resurse” pentrua continua sã se iubeascã si sã-i slujeascã lui Dumnezeu. Întoate aceste zile biserica a fost plinã, la toate liturghiile, ceeace înseamnã cã enoriaºii au fost receptivi.

Sfânta Liturghie de încheiere a Misiunilor, a fost prezidatãde Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu. Înaltpreasfinþitul s-abucurat de prezenþa la înãlþime a “bisericii vii”, care de-a lungulcelor 7 ani s-a format in jurul acestui complex parohial ºi asubliniat încã o datã necesitatea Misiunilor în comunitãþileparohiale.

În urma acestor zile am înþeles cã nu oamenii au inventatcãsãtoria ci Dumnezeu, ºi cã în cadrul acesteia soþii nu trebuiesã meargã unul în faþã ºi altul în urmã, ci unul lângã altul.

CLAUDIA ANGHELCLAUDIA ANGHELCLAUDIA ANGHELCLAUDIA ANGHELCLAUDIA ANGHEL

Zile de MISIUNI la AMDZile de MISIUNI la AMDZile de MISIUNI la AMDZile de MISIUNI la AMDZile de MISIUNI la AMD

Parohia romano-catolicã Sfântul Ioande Capistran din Târgu-Jiu s-a reunit,duminicã, 13 martie, pentru a deschidemisiunile populare. La acest evenimenta participat ºi Excelenþa Sa MonseniorulIoan Robu, Arhiepiscop de Bucureºti.Acest eveniment a coincis cu Duminica aV-a din Postul Mare, când LiturgiaCuvântului ne conducea la mormântul luiLazãr. Plecând de la cuvinteleMântuitorului: „Lazãre, vino afarã!”,Înaltpreasfinþitul Robu, în predica sa, a

arãtat cum Isus reveleazã cã Tatãl i-a dat putere, chiar ºi asupra morþii.„Biserica dupã Paºti, spunea în continuare Arhiepiscopul, urmândmisiunea Învãþãtorului, nu dispune de puterea de a învia morþii, dar facemult mai mult, iartã pãcatele”. Apoi, parafrazând cuvintele lui Cristos, le-a arãtat credincioºilor cum prin misiunile populare, Domnul îi cheamã laviaþã: „Ieºi, aºadar, din mormântul tãu! Tu care eºti sub puterea pãcatuluiºi departe de dragostea lui Dumnezeu. În aceste zile de misiune apropiaþi-vã de har ºi cu ajutorul misionarilor deschideþi-vã inima voastrã laconvertire”. Dupã predicã, Arhiepiscopul l-a invocat pe Duhul Sfânt sãcoboare asupra misionarilor ºi le-a înmânat câte o cruce, semnul iubiriilui Cristos ºi al credinþei noastre. Tot la aceastã Sfântã Liturghie,reprezentanþii familiilor în care Centru de ascultare îºi desfãºoarãactivitatea, au primit câte o lumânare pe care o vor aprinde în timpulîntâlnirilor de searã. A doua zi, luni, 14 martie,Misionarii împreunã cu pãrintele paroh PetruHusariu au început aceste vizite în familii. Misionariivor sã întâlneascã familiile în propriile lor case,pentru a discuta asupra credinþei, pentru a se rugaîmpreunã invocându-l pe Dumnezeu ca Tatã ºipentru a primi binecuvântarea în numele lui Cristosrãstignit. Aceste vizite sunt începutul unui drum careva continua în centrele de ascultare a Cuvântului ºise vor împleti armonios cu celelalte întâlniri dintimpul sãptãmânii: Liturgia Euharisticã zilnicã,celebrarea sacramentului Spovezii ºi Calea Crucii.

Ieºi din mormântIeºi din mormântIeºi din mormântIeºi din mormântIeºi din mormânt Pãrintele paroh, Petru Husariu, ne-a rãspunsPãrintele paroh, Petru Husariu, ne-a rãspunsPãrintele paroh, Petru Husariu, ne-a rãspunsPãrintele paroh, Petru Husariu, ne-a rãspunsPãrintele paroh, Petru Husariu, ne-a rãspunsla câteva întrebãri care ne vor ajuta sãla câteva întrebãri care ne vor ajuta sãla câteva întrebãri care ne vor ajuta sãla câteva întrebãri care ne vor ajuta sãla câteva întrebãri care ne vor ajuta sãcontextualizãm Misiunile populare de la Târgu-Jiu.contextualizãm Misiunile populare de la Târgu-Jiu.contextualizãm Misiunile populare de la Târgu-Jiu.contextualizãm Misiunile populare de la Târgu-Jiu.contextualizãm Misiunile populare de la Târgu-Jiu.

Pãrinte paroh, cum s-a nãscut ideea de acelebra aceste misiuni populare în parohiadumneavoastrã?

Aceastã idee s-a nãscut din dorinþa de a ofericomunitãþii o posibilitate în plus de a se apropia ºimai mult de Acela care este Iubire ºi din iubire ºi-adat viaþa pentru mântuirea noastrã. Anul trecut înperioada Postului Mare, Misionarii OMI au predicattrei zile de misiune în parohia noastrã. În lunadecembrie a anului trecut, în urma unei discuþiiocazionale cu pãrintele Elio Filardo OMI, ne-amgândit sã continuãm aceastã colaborare cu“Misiunea popularã”. Acest lucru a devenit posibil,fiind programatã pentru perioada 13-20 martie2005.

Ce înseamnã a pregãti împreunã cucomunitatea parohialã acest eveniment?

Imediat ce am cãzut de acord asupra datei,împreunã cu Oblaþii, am pus la punct un programde pregãtire a evenimentului. În acest parcurscomunitatea a fost ajutatã sã facã o evaluare decredinþã, în domeniul comuniunii ºi misiunii. Asta aînsemnat diferite întâlniri cu comunitatea parohialãreprezentatã de animatorii sãi, în care au fostaprofundate unele teme: comuniunea ºi misiunea

Bisericii, noua evanghelizare,misiunea popularã ºiinstrumentele sale.

Care sunt aºteptãrile legate deaceastã iniþiativã?

Cât priveºte aceastã întrebare,rãspunsul nu poate fi decât unul:comunitatea sã creascã încredinþã ºi iubire faþã de Cel cares-a întrupat, a suferit ºi muritpentru noi.

OMIOMIOMIOMIOMIwwwwwwwwwwwwwww.omimissio.net/romania.omimissio.net/romania.omimissio.net/romania.omimissio.net/romania.omimissio.net/romania

MIS

IUN

IM

ISIU

NI

MIS

IUN

IM

ISIU

NI

MIS

IUN

I

7nr. 4/2005

In procedura beatificãrii sau a canonizãrii unui sfânt, cumeste în curs de desfãºurare ºi cea a Mons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir GhikaMons. Vladimir Ghika,sunt mai multe momente importante ºi foarte mulþi participanþi.Totul începe cu cererea de beatificare, iniþiatã fie de uncredincios sau de un grup de credincioºi, fie chiar de Episcopullocului însuºi. Un Postulator al cauzei, a cãrui funcþie esteechivalentã cu cea a unui avocat, începe apoi sã reuneascãtoate dovezile necesare beatificãrii cu ajutorul unui grup deexperþi, de teologi ºi martori. Acestea privesc mãrturiile scriseºi orale precum ºi anchetele legate de viaþa, martiriul sauminunile celui pentru care se sperã ºi se doreºte beatificarea(declarat Prea fericit) sau canonizarea (declarat Sfânt). Cândtotul este încheiat, se constituie dosarul canonizãrii în vedereainstrucþiei judiciare, dosar care, în fazafinalã, cuprinde mii ºi mii de file, adunateîntr-un numãr impresionant de volume,ce sunt prezentate Episcopului locului.Dupã ce dosarul este examinat încã odatã atent, Episcopul redacteazã oconcluzie în urma cãreia, în cazulfavorabil, toate documentele suntpecetluite ºi transmise Congregaþieipentru Cauzele Sfinþilor, la Roma.

Congregaþia (instituitã de Pp. Paul alVI-lea în 1965 ºi care a luat locul Congregaþiei riturilor) estealcãtuitã dintr-un colegiu de cardinali ºi de episcopi ce suntprezidaþi de un prefect (cardinal) asistat, la rândul sãu, de unsecretar (episcop, preot sau laic). Dupã acceptarea cauzei ºiînregistrarea cererii de beatificare, peceþile dosarului suntdeschise în mod solemn, apoi Secretarul Congregaþiei,împreunã cu raportori ºi consultatori (istorici ºi teologi), începesã studieze amãnunþit fiecare element din volumele reunite ºimai ales minunile (pentru analiza cãrora sunt chemaþi ºi mediciatunci când este vorba de vindecãri miraculoase).

Desfacerea oficialã a peceþilor Dosarului cauzei debeatificare a Mons. Vladimir Ghika a avut loc anul trecut, înziua de 22 martie 2004, la Vatican, în prezenþa secretaruluiCongregaþiei, Domnul Cipriano Giuseppe ºi a Pãrinþilor ClaudiuBãrbuþ, Ieronim Iacob ºi Adrian Boboruþã, prezenþi din parteaArhidiecezei de Bucureºti. Ulterior, în cursul procedurii de

Un episod pe calea beatificãriiUn episod pe calea beatificãriiUn episod pe calea beatificãriiUn episod pe calea beatificãriiUn episod pe calea beatificãriianalizare a tuturor pieselor din dosarele prezentate intervineºi un Apãrãtor al credinþei, un fel de avocat general al cãrui roleste de a nu lãsa nici un detaliu din probele reunite necercetat,inclusiv ceea ce ar putea fi chiar defavorabil cauzei debeatificare. Din exercitarea acestui rol s-a nãscut ºi apelativulbinecunoscut de „Avocat al diavolului”.

Actualmente, dosarul de beatificare a Mons. Vladimir Ghikaeste în curs de studiere de cãtre un grup mixt de raportori ºi decensori de la Vatican ºi de la Bucureºti. Numindu-i, cu aceastãocazie, raportori ai cauzei de beatificare, Excelenþa saArhiepiscopul Ioan Robu, a încredinþat aceastã sarcinã PãrinþilorIosif Imbriºcã ºi Adrian Boboruþã care, în prezent, la cerereaCongregaþiei pentru Cauzele Sfinþilor, studiazã toate scrierile

Mons. Vladimir Ghika.Dupã strângerea tuturor rapoartelor,

urmeazã deliberarea. Privitor la meritele,virtuþile creºtineºti ºi miracolele sãvârºite,într-o ºedinþã solemnã, Congregaþia sepronunþã prin voturi care, în cazul cã suntpozitive, permit redactarea unui Decretcare recunoaºte adevãrul elementelorobligatorii ale procedurii de beatificare saude canonizare. Dosarul, însoþit de DecretulCongregaþiei, este transmis apoi Sfântului

Pãrinte care se pronunþã în ultimã instanþã. Durata, de la dataînceperii primei proceduri ºi pânã în momentul beatificãrii, nueste precisã. In timp ce unele proceduri dureazã doar câþiva ani,sunt ºi procese de beatificare care rãmân deschise ºi permanentvalabile în aºteptarea deliberãrii finale, ce pot depãºi ca timp ºicâteva sute de ani.

Pe tot parcursul cercetãrilor, cel propus beatificãrii este numitServitor al lui Dumnezeu. Dupã emiterea Decretului de cãtreCongregaþie, titlulatura formulatã este cea de Venerabil urmândca dupã pronunþarea Sfântului Pãrinte sã fie declarat Prea Fericitsau Sfânt (în timp ce un Prea Fericit este cinstit de una sau maimulte Biserici locale, Sfântul este cinstit în întreaga Bisericãuniversalã). Pânã la 31 octombrie 2004, de la începutulpontificatului sãu, Sfântul Pãrinte Pp. Ioan Paul al II-lea abeatificat 1337 de Prea Fericiþi ºi 482 de Sfinþi.

PrPrPrPrPr. . . . . ADRIAN BOBORUÞÃADRIAN BOBORUÞÃADRIAN BOBORUÞÃADRIAN BOBORUÞÃADRIAN BOBORUÞÃ

Dupã închiderea de cãtre comuniºti,în august 1948, a Institutului B.M.V(Damele engleze), pentru salvareasurorilor a fost organizatã evacuarea lordin România. Un numãr de 285 desurori au reuºit, astfel, sã pãrãseascã,în ianuarie 1949 România, însoþite deconfesorul lor, preot Ioan Florian Muller.

Printre surorile rãmase în Bucureºtis-a numãrat ºi Clémentine Mayer, fostãSuperioarã la Institutul Pitar Moº (1931-1942), a cãrei misiune, benevolã, era

Sora Clémentine Mayer (1881-1956)Sora Clémentine Mayer (1881-1956)Sora Clémentine Mayer (1881-1956)Sora Clémentine Mayer (1881-1956)Sora Clémentine Mayer (1881-1956)Martirã a Bisericii CatoliceMartirã a Bisericii CatoliceMartirã a Bisericii CatoliceMartirã a Bisericii CatoliceMartirã a Bisericii Catolice

aceea de a se îngriji de cele25 de surori bolnave rãmasela Popeºti-Leordeni. A fost,pentru celelalte surori „omare mângâiere, sprijinmoral ºi spiritual”, în primiiani de persecuþie comunistã (1949-1950). La 24 ianuarie 1951, ClémentineMayer a fost arestatã de Securitate,anchetatã, torturatã, umilitã ºi deferitãapoi justiþiei militare. Închisã la Misleaºi Vãcãreºti, moare la 22 iulie 1956, la

vârsta de 75 de ani,mãcinatã de boalã ºisuferinþe fizice ºi morale.

Ulterior, mormântul ei afost identificat în cimitirulînchisorii Jilava, iar ose-mintele au fost reînhumate laCimitirul Bellu, prin grijasurorilor care au supravieþuitpersecuþiei comuniste ºi a

preotului Rafael Haag. BiografiaClementinei Mayer a fost trecutã înlucrarea MartirologiuMartirologiuMartirologiuMartirologiuMartirologiu, care esteprogramatã sã aparã în luna iunie aacestui an.

DrDrDrDrDr. . . . . DÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOªDÃNUÞ DOBOª

nr. 4/2005 8

Prietene, în aceste zile de sãrbãtoare, în care dominãmisterul Învierii lui Cristos, fã-þi timp sã intri în dialog sincer cuDumnezeu. Viziteazã cât mai des biserica ta ºi participã maiintens la Sfânta Liturghie. Ai întâlnit oameni care cred cã leºtiu pe toate ºisunt stãpâni pentru cã au puterea de a vorbi!Tu fii înþelept! Ascultã glasul tainic din noi carestrigã: curãþiþi-vã de plãmada cea veche casã fiþi aluatul nou! (1 Cor 6, 7) Poate te simþiizolat ºi descurajat din cauza celor careþi-au spus cã îþi sunt prieteni! Fii tare! ÎngerulDomnului a coborât din cer ºi a rãsturnatpiatra de la mormânt ºi s-a aºezat pe ea.

(Mt 28, 2) Eu am experimentat ºi de aceeaîþi mãrturisesc cã Dumnezeu trimite fiecãruiacâte un înger care sã-l ajute sã nu mairãmânã în mormânt ci sã iasã la luminã ºisã trãiascã. Roagã-te în aceste zile caDumnezeu sã-þi trimitã un înger!

PrPrPrPrPr. Daniel Bulai. Daniel Bulai. Daniel Bulai. Daniel Bulai. Daniel BulaiResponsabil diecezan cu pastoraþiaResponsabil diecezan cu pastoraþiaResponsabil diecezan cu pastoraþiaResponsabil diecezan cu pastoraþiaResponsabil diecezan cu pastoraþia

tineretuluitineretuluitineretuluitineretuluitineretului

Sunt sigurã cã Sãrbãtoarea Învierii luiSunt sigurã cã Sãrbãtoarea Învierii luiSunt sigurã cã Sãrbãtoarea Învierii luiSunt sigurã cã Sãrbãtoarea Învierii luiSunt sigurã cã Sãrbãtoarea Învierii luiIsus va ajunge ºi la sufletul vostru aºa cumIsus va ajunge ºi la sufletul vostru aºa cumIsus va ajunge ºi la sufletul vostru aºa cumIsus va ajunge ºi la sufletul vostru aºa cumIsus va ajunge ºi la sufletul vostru aºa cuma ajuns ºi la tinerii ale cãror mãrturii le puteþi citi mai jos.a ajuns ºi la tinerii ale cãror mãrturii le puteþi citi mai jos.a ajuns ºi la tinerii ale cãror mãrturii le puteþi citi mai jos.a ajuns ºi la tinerii ale cãror mãrturii le puteþi citi mai jos.a ajuns ºi la tinerii ale cãror mãrturii le puteþi citi mai jos.AºadarAºadarAºadarAºadarAºadar, veþi cunoaºte pãrerile a patru tineri care fac parte, veþi cunoaºte pãrerile a patru tineri care fac parte, veþi cunoaºte pãrerile a patru tineri care fac parte, veþi cunoaºte pãrerile a patru tineri care fac parte, veþi cunoaºte pãrerile a patru tineri care fac partedin din din din din echipã. Aþi fi tentaþi sã apuneþi: o sã-mi spunã ei oare. Aþi fi tentaþi sã apuneþi: o sã-mi spunã ei oare. Aþi fi tentaþi sã apuneþi: o sã-mi spunã ei oare. Aþi fi tentaþi sã apuneþi: o sã-mi spunã ei oare. Aþi fi tentaþi sã apuneþi: o sã-mi spunã ei oareceva ce eu nu ºtiu? Sper însã cã atunci când veþi afla cãceva ce eu nu ºtiu? Sper însã cã atunci când veþi afla cãceva ce eu nu ºtiu? Sper însã cã atunci când veþi afla cãceva ce eu nu ºtiu? Sper însã cã atunci când veþi afla cãceva ce eu nu ºtiu? Sper însã cã atunci când veþi afla cãunul dintre ei este cãsãtorit de aproape un aniºorunul dintre ei este cãsãtorit de aproape un aniºorunul dintre ei este cãsãtorit de aproape un aniºorunul dintre ei este cãsãtorit de aproape un aniºorunul dintre ei este cãsãtorit de aproape un aniºor, vã, vã, vã, vã, vãstârnesc curiozitatea…stârnesc curiozitatea…stârnesc curiozitatea…stârnesc curiozitatea…stârnesc curiozitatea…

Emanuel EnãºcuþEmanuel EnãºcuþEmanuel EnãºcuþEmanuel EnãºcuþEmanuel EnãºcuþCred cã pregãtirea Paºtelui începe cu Postul; am încercat

ºi încerc sã renunþ la anumite obiceiuri care mã împiedicãsã-L întâlnesc pe Isus. Suferinþa înduratã de El este un fapthotãrâtor în a încerca sã devin mai bun; sã-i fiu pe plac. Nuvreau sã cred cã durerea lui a fost în zadar. Ne-a mântuit…!

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

SUFL

ET T

ÂNÃR

Ai vãzut sigla ºi imediatþi-a mers gândul la întâlnireamondialã de la Köln. Dacã,în urma anunþului dinnumãrul trecut, te-amconvins sã participi la ceade-a XX-a Zi Mondialã aTineretului, acum emomentul sã-þi furnizãm noi informaþii. Pregãteºte-teºi vino la interviu! Te aºteptãm sâmbãtã, 16 aprilie2005, între orele 10.00-17.00, la Biserica Italianã.

O sã-þi spun ºi un secret... Ar fi bine sã vii cu inimadeschisã ºi cu câteva cunoºtinþe despre Köln, despreGermania, despre alte întâlniri mondiale aletineretului. Nu uita cã scopul acestui interviu este dea alege persoane demne de a reprezenta cu cinsteArhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti!

Mult succes! Cu Domnul înainte!

ªtiu! ªtiu! De-abia aºteptaþi ca la rubrica ªtiri sã anunþãm cursulde formare pentru animatori. Iatã cã a venit momentul mult aºteptat!Timp de trei zile, la Mãnãstirea Sfânta Agnes din Popeºti-Leordeni, vomavea ocazia sã ne cunoaºtem mai bine, noi tinerii Diecezei, cât ºi sãpurtãm un dialog sincer cu prietenul nostru comun, Isus!

Alina NicaAlina NicaAlina NicaAlina NicaAlina NicaPentru mine, sãrbãtoarea Învierii Domnului este extrrem

de importantã. Dacã în copilãrie eram fericitã cã gustam dinpreparatele specifice sãrbãtorii, acum mã gândesc mai multla partea spiritualã. Încerc ca în cele 40 de zile de post sãprimesc cât mai des Sfânta Euharistie ºi, participând la CaleaSfintei Cruci, sã ajung sã fiu mai sensibilã la suferinþele pecare Isus le-a îndurat pentru noi. Anul trecut am simþit o

bucurie enormã în suflet spunând: Da,Isuse! Vreau sã te primesc în inimamea! Eram copleºitã de greutãþi darspunând acest lucru totul a devenitmult mai simplu. Sper ca fiecare tânãrsã priveascã Postul Mare nu ca pe otorturã (abstinenþã de la anumitelucruri) ci ca pe un drum pregãtitorapre a-i spune DA lui Isus.

Bianca DâscãBianca DâscãBianca DâscãBianca DâscãBianca DâscãAcum, în apropierea Sf. Paºti,

încerc mai mult ca oricând sã-mi curãþsufletul de toate pãcatele. Anul acestami-am propus sã îmbunãtãþescrelaþia cu familia pentru ca sã-l primimpe Isus cel Înviat cu iubire ºi armoniedeplinã. De asemenea, pentrupregãtirea Sãrbãtorii Învierii încerc sã

înlãtur din viaþa mea toate obstacolele ce mã împiedicã sãmã apropii de Isus, care prin durerea ºi patima Lui, ne-amântuit. Mesajul meu pentru toþi tinerii este: Trãiþi Paºtele cuinima, lãsând în umbrã lucrurile materiale!

Alina ºi Victor RãileanuAlina ºi Victor RãileanuAlina ºi Victor RãileanuAlina ºi Victor RãileanuAlina ºi Victor RãileanuAnul acesta Sãrbãtorirea Învierii Domnului este deosebitã,

într-adevãr. Dacã în alþi ani fiecare îºi lua angajamentulpersonal în faþa lui Isus, anul acesta ne rugãm împreunã ºine reînnoim sufletele împreunã. Este foarte important ca ºidupã întemeierea unei familii sã-i fim pe plac Domnului, înspiritul iubirii ºi dãruirii. Nu trebuie sã uitãm cã a înviat pentrunoi! Sã ne bucurãm! Isus ne iubeºte!

Fii tare! Cristos a înviat!Fii tare! Cristos a înviat!Fii tare! Cristos a înviat!Fii tare! Cristos a înviat!Fii tare! Cristos a înviat!

8-10 aprilie -

8-10 aprilie -

8-10 aprilie -

8-10 aprilie -

8-10 aprilie -

Un nou curs

Un nou curs

Un nou curs

Un nou curs

Un nou curs

de formare

de formare

de formare

de formare

de formare

Paginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTPaginã realizatã de ROXANA ROTARUARUARUARUARU

9nr. 4/2005

PPPPPooooorrrrruuuuummmmmbbbbbeeeeellllluuuuulllll

ºººººiiiii

mmmmmãããããsssssllllliiiiinnnnnuuuuulllll

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

ÞPA

GIN

A M

ICULU

I PRINÞ

PAG

INA

MICU

LUI PRIN

Þ

Copile dragã,Îþi scriu din mijlocul unei grãdini trezite din amorþeala iernii

care, cu numai câteva zile înainte, ºi-a scuturat cojocul denea, pentru a-l pune la naftalinã pân’ la anu’. În juru-mi,fãrâme de Rai se întrec în a-mi bucura sufletul: albastrultransparent al cerului fãrã de vreun nor, ciripitul zglobiu alpãsãrilor care-ºi cautã cuibul, verdele-roziu al mugurilor carese deschid la soare, prunci care încearcã primii paºi,gângurind bucuria cu care descoperã lumea.

În faþa mea, un mãslin cu ramuri tinere face umbrã unuiporumbel alb cu ochii ca douã mãrgele de rubin. O adierede vânt îi leagãnã frunzele lungi ºi subþiri precum degeteleunui pianist ºi, trezit din somn, mãslinul dã bineþe pãsãrii care,din mulþimea copacilor grãdinii, l-a ales pe el ca loc de popas.Cât despre preferinþa porumbelului pentru arborele fructifermediteranean din familia oleaceelor, nu-i de mirare, doarl-aþi vãzut de atâtea ori desenat cu o ramurã de mãslin încioc, simbolizând astfel pacea.

Povestea prieteniei dintre cei doi am aflat-o astãzi chiarde la eroii istorisirii, adicã de la porumbel ºi de la mãslin,care au voit sã mi-o dezvãluie, cu o singurã condiþie: sã þi-ospun ºi þie, copile dragã. Aºa cã, mã þin de promisiune ºi-þipovestesc… .

Acum vreo douã mii de ani, într-o grãdinã din cetateaIerusalimului, îºi ducea existenþa un mãslin bãtrân, care nuera altul decât strã-strã-strãbunicul mãslinului pe care-l ameu acum în faþa ochilor. La umbra ramurilor lui, cu frunzepieloase ºi lucitoare, s-au odihnit ºi rãcorit generaþii de-arândul; în jurul trunchiului sãu au fãcut horã, râzând ºidãnþuind, mii de copii, iar cu fructele-i brune-verzui s-au hrãnitmulþi trecãtori înfometaþi.

Însã, în ultimii ani, izvorul sevei lui secã, fructele i seîmpuþinarã, iar ramurile îºi pierdurã din vigoare. Aºa cã lumeaîncepu a-l ocoli, copiii îl uitarã, iar el – de bãtrâneþe, tristeþe ºisingurãtate – se usca pe zi ce trecea. Singurul vizitator rãmasfidel mãslinului era un porumbel care, dupã cum ai ghicit, nuera altul decât strã-strã-strãbunicul porumbelului alb, cu ochiica rubinul, pe care-l am acum în faþa ochilor.

Ceea ce-þi povestesc, dragã copile, se întâmpla în timpul

condamnãrii la moarte, prin rãstignire, a lui Isus, Mântuitorulnostru. Dupã rostirea nedreptei sentinþe, cei care aveau caîndeletnicire pregãtirea crucilor pentru condamnaþi puserãgând rãu mãslinului celui bãtrân, hotãrând sã-l taie, pentrua ciopli astfel crucea lui Isus. Zis ºi fãcut: doborârã mãslinuluitat de oameni, dar jelit de porumbelul al cãrui culcuº eragãzduit de ramurile sale.

Bietul copac, pentru el durerea nu era într-atât aceea dea fi tãiat, deci ucis, cât mai ales amãrãciunea cã pe trunchiulsãu, transformat în cruce, trebuia sã moarã Fiul lui Dumnezeu,Acela pe care, cu o searã mai înainte, îl auzise rugându-sesub ramurile sale: „Tatã, dacã este cu putinþã, depãrteazã dela Mine paharul acesta! Totuºi nu cum voiesc Eu, ci cum voieºtiTu” (Mt 26,39). Cât ar fi vrut, bietul mãslin, sã nu fi fost el acelcopac, gândindu-se cã generaþiile viitoare îl vor osândi cafiind lemnul crucii lui Isus.

Ce s-a întâmplat mai departe? Când Isus fu rãstignit, iarsângele din rãnile Mântuitorului pãtrunserã lemnul crucii, sevadin trunchiul mort al mãslinului se trezi la viaþã ºi fãcu sãcreascã un lãstar ce înmuguri pe datã. Porumbelul, care-ºiînsoþi prietenul pe drumul Calvarului, desprinse cu cioculramura de mãslin ºi porni sã strãbatã lumea, în lung ºi-n lat,pentru a-l vesti pe Acela care este adevãrata Pace: pe Isusrãstignit, mort ºi înviat.

Când îºi sfârºirã povestea,porumbelul ºi mãslinulschimbarã câteva vorbe înºoaptã, apoi pasãreadesprinse o mlãdiþã dincopacul prieten ºi o lãsã sãcadã în palmele mele, cu unmesaj pentru tine: Copiledragã, mulþi din dregãtorii deazi ai lumii ºi-au zãbrelit ferestrele inimilor, împiedicându-mãsã le port ramura de mãslin care sã le aminteascã de pacealui Isus, dar tu numãrã-te printre fãcãtorii de pace, cãci eºtiun copil iubit al lui Dumnezeu.

ANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDIANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

Într-un stil viu ºi dinamic, preferat de copii,Drumul cu Isus spre prima SfântãDrumul cu Isus spre prima SfântãDrumul cu Isus spre prima SfântãDrumul cu Isus spre prima SfântãDrumul cu Isus spre prima SfântãÎmpãrtãºanieÎmpãrtãºanieÎmpãrtãºanieÎmpãrtãºanieÎmpãrtãºanie este un manual care vine înîntâmpinarea celor care se pregãtesc pentruprimirea acestui sacrament. Rãsfoindu-ipaginile, vei descoperi misterele vieþii, peDumnezeu cel întreit ºi iubirea sa, adevãrurileºi normele de credinþã, rugãciunile cele maicunoscute, lucruri care îl vor ajuta pe cel carese pregãteºte sã primeascã cu vrednicie Trupulºi Sângele lui Cristos.

Cartea Întâlnire cu viitorulÎntâlnire cu viitorulÎntâlnire cu viitorulÎntâlnire cu viitorulÎntâlnire cu viitorultãu De la Mir la Maturitateatãu De la Mir la Maturitateatãu De la Mir la Maturitateatãu De la Mir la Maturitateatãu De la Mir la Maturitateacreºtinãcreºtinãcreºtinãcreºtinãcreºtinã conþine teme adaptatecopiilor ºi tinerilor care au primitdeja Sfânta Împãrtãºanie ºi seaflã în perioada de formareintelectualã ºi de creºtere învârstã ºi în credinþã. Lucrareapoate fi de real folos pãrinþilor,preoþilor ºi tuturor educatorilor

a cãror muncã este dedicatã copiilor ºi tinerilor.

nr. 4/2005 10

Dobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãDobrogea catolicãCCCCCatolici, ortodocºi ºiatolici, ortodocºi ºiatolici, ortodocºi ºiatolici, ortodocºi ºiatolici, ortodocºi ºimusulmani au cinstitmusulmani au cinstitmusulmani au cinstitmusulmani au cinstitmusulmani au cinstit

Ziua MameiZiua MameiZiua MameiZiua MameiZiua MameiPalatul Arhiepiscopal din

Constanþa a gãzduit, pe 8 martie oamplã manifestare de celebrare aZilei Mamei, evenimentul fiind pussub semnul „Mamã, pãrinte ºipedagog“ ºi a fost organizat deInspectoratul ªcolar Judeþean Constanþa ºi de Arhiepiscopia Ortodoxã. Din partea comunitãþiicatolice a participat Mons. ªtefan Ghenþa, vicar episcopal de Dobrogea, care i-a avut alãturipe I.P.S. Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, ºi pe muftiul musulman Bagîº Sanghirai. Discuþiiles-au centrat asupra rolului femeii, ca model fiind luatã Sf. Fecioarã Maria.

MONMONMONMONMON

Exerciþii spiritualeExerciþii spiritualeExerciþii spiritualeExerciþii spiritualeExerciþii spiritualepentru familiipentru familiipentru familiipentru familiipentru familii

Comunitatea fraþilor Salezienidin Constanþa a gãzduit, înperioada 25-27 februarie, osesiune de exerciþii spiritualededicate familiilor din judeþ. Pãrintepredicator a fost Gilbert SebastianIavorschi, cel care a fost vicar, înurmã cu câþiva ani, la parohiaSfântul Anton. De bunadesfãºurare a manifestãrii s-auocupat ºi surorile comunitãþiiSfântul Iosif.

M.O.N.M.O.N.M.O.N.M.O.N.M.O.N.Sâmbãtã, 12 martie, în Capela Surorilor Sfântului Iosif a avut loc o

adoraþie euharisticã a tinerilor, plecând de la cuvintele lui Isus:”Oare nutrebuia Cristos sã pãtimeascã acestea ºi sã intre în slava sa?” (Lc 24,26).A fost ales acest text pentru a fi în comuniune cu tinerii din Slobozia carefãceau exerciþii spirituale. Acest fragment din Evanghelie ne ajutã sã nedeschidem spre Înviere, fiind o chemare la a-l recunoaºte pe Cristos înScripturi ºi la frângerea pâinii.

PrPrPrPrPr. . . . . SEBASTIAN LUCACIUSEBASTIAN LUCACIUSEBASTIAN LUCACIUSEBASTIAN LUCACIUSEBASTIAN LUCACIU

„Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea?” Având ca punct de

plecare textul din Evangheliadupã Sfântul Luca, episoduldrumului spre Emaus, 25 detineri din parohia dinConstanþa ºi de la OratoriulSalezienilor au trãit momentedeosebite de comuniune cuDumnezeu, participând laexerciþii spirituale. Gazdã afost comunitatea catolicã dinSlobozia.

Însoþiþi ºi îndrumaþi de pãrintele Tadeusz Rostworowski SJ, tinerii aumãrturisit, cu recunoºtinþã ºi uimire, bucuria prezenþei Domnului. IsusCristos s-a apropiat, ºi au mers împreunã timp de trei zile, arãtândfiecãruia drumul nou de fãcut, lãsând în urmã tristeþile unei vieþi spiritualedezorientate, obosite sau departe de Dumnezeu.

Despre acest eveniment ne-a vorbit ºi parohul comunitãþii dinSlobozia:”Biserica localã din Ialomiþa catolicã a avut privilegiul de a gãzduigrupul tinerilor din Parohia Constanþa, însoþiþi de pãrintele salezian, GrosuVenceslau, de sora Esterina, Superioara Congregaþiei Sfântul Iosif dinCuneo ºi de pãrintele Tadeusz. Aceastã vizitã a fost un dar pe care l-amprimit cu bucurie în timpul Postului Mare”.

PrPrPrPrPr. . . . . OCTOCTOCTOCTOCTAAAAAVIAN ENACHE VIAN ENACHE VIAN ENACHE VIAN ENACHE VIAN ENACHE ºi Srºi Srºi Srºi Srºi Sr. . . . . ESTERINAESTERINAESTERINAESTERINAESTERINA

Solemnitatea sãrbãtorii Sfântului Iosif este o zi aparte pentrucomunitatea surorilor italiene din Constanþa, care în aceastã zi îºiserbeazã patronul spiritual. Stabilite din 1994 în strãvechiul Tomis, celepatru cãlugãriþe sosite din localitatea italianã Cuneo au dorit ca ºi înacest an sã organizeze o zi specialã. Dupã Sfânta Liturghie solemnãanimatã de mini-corul condus de prof. Luca Matei, toþi cei prezenþi aufost invitaþi la o agapã frãþeascã în care s-au schimbat impresii deambele pãrþi.

MONMONMONMONMON

Scriitori creºtini pe pãmântulScriitori creºtini pe pãmântulScriitori creºtini pe pãmântulScriitori creºtini pe pãmântulScriitori creºtini pe pãmântulDobrogeiDobrogeiDobrogeiDobrogeiDobrogei

În istoria literaturii creºtine universale s-a pusuneori întrebarea dacã în antichitate se poate vorbide o adevãratã literaturã creºtinã sau dacã scriitoriicreºtini trebuie consideraþi ca aparþinândrespectivelor literaturi naþionale. Se ºtie cã literaturacreºtinã începe cu Noul Testament, o serie de scriericare nu au egal în istoria literarã a omenirii, datoritãprofunzimii conþinutului ºi corespunderii ei cu viaþa,prin influenþa pe care o exercitã asupra ei. Totuºi,producþia literarã a generaþiilor care i-au urmat peapostoli a fost atât de sãracã, încât cu greu s-arputea vorbi astãzi de o literaturã creºtinã a secoluluial II-lea.

La începutul secolului al III-lea îºi fac prezenþaprimii mari autori creºtini, Clement ºi discipolul sãuOrigene (ambii din Alexandria) sau Tertullian. Apoi,dupã jumãtatea secolului al IV-lea, începe înBisericã marea producþie literarã, adevãratãînflorire a literaturii creºtine. O contribuþieimportantã o vor avea ºi câþiva scriitori creºtini dinDobrogea, precum Ioan Cassian, Teotim de Tomis,Sf. Niceta de Remesiana, Laurenþiu de Novae sauDionisie cel Mic. Demn de remarcat este faptul cãtoþi au folosit limba latinã în redactarea operelorlor. Este de netãgãduit faptul cã în termenii latinipredominã aspectul limbajului creºtin, iarprincipalele noþiuni ale creºtinismului daco-romansunt, de asemenea, de origine latinã. Mai mult,limba latinã vorbitã în Dacia era „limba francã“,adicã limba latinã comunã, folositã înadministraþie ºi în armatã, conform celor peste3.000 de inscripþii gãsite pe teritoriul ei, datânddin secolul al III-lea ºi pânã în secolul al XIV-lea.

În concluzie, putem afirma, cu multã mândrie,cã atât creºtinismul, cât ºi literatura creºtinã auluat fiinþã în Dacia ºi în provinciile dunãrene înformã latinã ºi nicidecum în greacã. Este greu deprecizat când se sfârºeºte latina ºi când începlimbile romanice, dar anul 600, pentru toateprovinciile romane, pare sã fie epilogul limbii latineºi începutul celorlalte, inclusiv al limbii române.

MARIUS-OVIDIUMARIUS-OVIDIUMARIUS-OVIDIUMARIUS-OVIDIUMARIUS-OVIDIU NICULESCUNICULESCUNICULESCUNICULESCUNICULESCU

11nr. 4/2005

Bãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolicBãrãganul catolic

Deloc timp?Deloc timp?Deloc timp?Deloc timp?Deloc timp?O fetiþã, pe nume Nelly, se adresã

mamei sale punându-i urmãtoareaîntrebare:

- Mãmico, de ce nu vrei sã te joci cumine?

- Pentru cã nu am timp, îi rãspunseea.

Dialogul continuã.- De ce nu ai timp?- Pentru cã trebuie sã lucrez.- De ce lucrezi?- Pentru ca sã câºtig bani.- De ce câºtigi bani?- Pentru ca sã pot sã-þi dau de

mâncare.Dupã o scurtã pauzã, Nelly spuse:- Mami, mie nu-mi este foame.

Reflectând la mesajul poveºtii, neputem da seama de importanþa timpuluiacordat copiilor de cãtre pãrinþi. Nimic nupoate satisface dorinþa copilului de acomunica cu fiinþa cea mai dragã, decâttimpul pe care mama îl rezervã pentrupropriul copil.

Aºa cum lãstarul aduce rod numai

dacã porneºte din viþã, la fel, copilultrãieºte din dragostea mamei.

Singura fiinþã capabilã de dãruiretotalã faþã de copil ºi de familie este„mamamamamamamamamama” . Cuvântul „mamamamamamamamamama” este rostitatât de copilul care gângureºte, detânãrul care cautã rostul vieþii, de adultîn momentele grele ale vieþii, cât ºi debãtrânul care se stinge din viaþã.

Primãvara, când totul reînvie în naturãºi soarele încãlzeºte mai puternic, îninima copiilor se aprinde dorinþa de a-ºimanifesta recunoºtinþa faþã de mama lor.Momentul prielnic care duce larealizarea dorinþei copilului este „ZiuaMamei”, sãrbãtoritã pe 8 Martie.

Pe lângã activitãþile educativedesfãºurate în grãdiniþã ºi ºcoalã, senumãrã ºi activitãþile artistic-culturalerealizate cu prilejul diferitelor sãrbãtori dintimpul anului ºcolar.

Pentru pregãtirea serbãrii „ZiuaMamei”, fiecare copil se strãduieºte sãpunã într-un mic semn (felicitareconfecþionatã de el, coºuleþ cu flori,tablou, etc) toatã dragostea pe care i-opoartã mamei. Poeziile, cântecele,scenetele prezentate de copii, reflectãintensitatea trãirilor afective simþite de ei

BrãilaBrãilaBrãilaBrãilaBrãila în aceste momente ºi se rãsfrâng încomportamentul lor de zi cu zi.

Prin aceastã manifestare culturalã,dorim sã educãm în copii dragostea,respectul, recunoºtinþa faþã de pãrinþi,dar ºi faþã de persoanele cu care vin încontact.

Copiii trebuie sã fie ajutaþi sã-ºideschidã mintea ºi sufletul spre credinþã.Astfel, dezvoltând adevãratele valorispirituale ºi morale, îi stimulãm ca larândul lor sã devinã capabili de atransmite mai departe cele dobândite.

Bruner spunea cã: „TTTTTotul se învaþã laotul se învaþã laotul se învaþã laotul se învaþã laotul se învaþã laorice vârstãorice vârstãorice vârstãorice vârstãorice vârstã” cu condiþia sã se foloseascãacele mijloace ºi metode potrivitenivelului de înþelegere a copilului.

De aceea, trebuie sã ne aplecãm cugrijã, cu delicateþe, cu pricepere ºi curãbdare asupra educaþiei copiilor ºi astfelsã o realizãm cu ºtiinþã dar ºi cu inimã.

Prin urmare, activitãþile culturalereprezintã acea laturã a procesului depregãtire a copilului pentru viaþã care areîn vedere cunoaºterea, înþelegerea ºipracticarea binelui în viaþa socialã ºiadaptarea la viaþa societãþii.

Surorile „Congregatio Jesu”Surorile „Congregatio Jesu”Surorile „Congregatio Jesu”Surorile „Congregatio Jesu”Surorile „Congregatio Jesu”Filiala BrãilaFiliala BrãilaFiliala BrãilaFiliala BrãilaFiliala Brãila

Suntem copiii sfinþilor!Suntem copiii sfinþilor!Suntem copiii sfinþilor!Suntem copiii sfinþilor!Suntem copiii sfinþilor!Pe la mijlocul lunii

martie, în biserica SfântulIosif din Buzãu se simteinconfundabilul parfum deprimãvarã, semn clar cãse apropie o sãrbãtoaredeosebitã. Pregãtitã într-oatmosferã de reculegerespecificã Postului Mare, cunovenã proprie, litanie ºicântece sfinte, Sãrbã-toarea Sfântului Iosifatrage, în fiecare an, mulþicredincioºi.

Ca ºi cei doi logodnici din Cartea lui Tobia, buzoieniipot spune cu demnitate ºi bucurie: ”Suntem copiiisfinþilor”, dacã ne gândim cã biserica a fost construitãde episcopul martir Anton Durcovici, între anii 1911-1916;sperãm ca în luna iulie a acestui an sã sfinþim bisericamãritã ºi modernizatã.

Prin mijlocirea sfinþilor, cerem harul de a fi adevãraþicreºtini într-o Europã care nu vrea sã-ºi mai recunoascãrãdãcinile creºtine.

PrPrPrPrPr. . . . . PAPAPAPAPAVEL BUTNARUVEL BUTNARUVEL BUTNARUVEL BUTNARUVEL BUTNARU

Sora Clara, ce surprizã!Sora Clara, ce surprizã!Sora Clara, ce surprizã!Sora Clara, ce surprizã!Sora Clara, ce surprizã!Timpul Postului Mare nu poate fi un timp banal, cel puþin pentru

unii dintre noi. Sora Cristiana Mareº, cu zâmbetul ei reþinut, ne-ainvitat sã ne întâlnim la Mãnãstirea Sfânta Agnes din PopeºtiLeordeni. Ajunºi acolo, am stat de vorbã pe îndelete cu Sora Emilia,Superioara Congregaþiei „Surorile Maestre ale Sfintei Doroteea.Fiicele Inimilor Sfinte: Isus ºi Maria” cu sediul în Slobozia, cudoamna Clopotaru Maria, mamã eroinã ºi lucrãtor în Caritas-ulparohial Slobozia, ºi cu pãrintele Octavian Enache, paroh deSlobozia ºi Urziceni.

O bucurie deosebitã, în cadrulacestei vizite, ne-a procurat-oîntâlnirea cu sora Clara, cãreiaParohia Catolicã Urziceni îidatoreazã mult în ceea ce priveºteînceputurile comunitãþii catolice înacest oraº. De asemenea, am avutbucuria de a-i face sorei Clarainvitaþia de a participa la sfinþireapietrei de temelie a bisericii care seva construi, începând din acest an,în Urziceni.

MARIA CLOPOTMARIA CLOPOTMARIA CLOPOTMARIA CLOPOTMARIA CLOPOTARUARUARUARUARUSrSrSrSrSr. . . . . EMILIAEMILIAEMILIAEMILIAEMILIA

BuzãuBuzãuBuzãuBuzãuBuzãu UrziceniUrziceniUrziceniUrziceniUrziceni

nr. 4/2005 12

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfântul Anton de PaSfântul Anton de PaSfântul Anton de PaSfântul Anton de PaSfântul Anton de Pa

Biserica încãlzitã cu optimismBiserica încãlzitã cu optimismBiserica încãlzitã cu optimismBiserica încãlzitã cu optimismBiserica încãlzitã cu optimismCând am trecut pragul casei

parohiale din Brezoi, pãrinteleGilbert ºi trei tineri din parohietocmai terminaserã de scosdouã tone de apã din subsolulcasei. „Este o problemã cu carene confruntãm ori de câte oriplouã mai mult sau se topeºtezãpada pentru cã pânza freaticãeste prea aproape, apa se infiltreazã ºi ne inundã. Dacã este apãîn subsol, nu putem sã mai folosim centrala. De douã sãptãmâninu am fãcut foc în centralã, va fi cam frig, dar ne descurcãm noicumva”, spune pe un ton optimist pãrintele Gilbert. Dar, lãsând la oparte frigul din casã ºi din bisericã, am încercat sã aflãm care estetemperatura din sufletele enoriaºilor.

Biserica, patria sufletului meuBiserica, patria sufletului meuBiserica, patria sufletului meuBiserica, patria sufletului meuBiserica, patria sufletului meuDoamna Aurora Ricobon („Nonna”, adicã „bunica”, în limba

italianã, cum o numesc brezoienii), veterana comunitãþii, care apãºit deja în a 92-a primãvarã a vieþii, ne spune: „Pe vremea mea,comunitatea din Brezoi era formatã din italieni, unguri, polonezi,austrieci, nemþi ºi alte naþii care au venit la Brezoi sã lucreze înindustria lemnului. Societatea forestierã Carpatina a avut totinteresul sã ne þinã aici, pentru cã avea o mare piaþã de desfacere.Îmi amintesc cã pe vremea primului paroh, pãrintele Paul Tamaº,biserica era plinã, trebuia sã mergi din timp ca sã prinzi un loc înbisericã. Au urmat apoi plecãri masive ale strãinilor; de exempluîn 1936, Mussolini a cerut ca toþi emigranþii sã se întoarcã în patrie,pentru cã voia sã populeze cu ei Etiopia. Au plecat atunci ºi douãsurori de-ale mele, dar eu am rãmas aici, cu mama care nu avrut sã plece. Dupã plecarea lor, am rãmas o comunitate maimicuþã, dar foarte strâns legatã. ªi acum sunt mulþi care pleacã,fie pentru cã se cãsãtoresc, fie în cãutarea unui loc de muncãmai bun. Mai mulþi pleacã decât vin, dar chiar ºi aºa, de multe oribiserica este plinã de lume, uneori ºi în timpul sãptãmânii, cândeste câte o sãrbãtoare mai mare. Pentru mine biserica a fost,este ºi va fi, pânã voi muri, patria sufletului ºi sunt mulþi care oconsiderã astfel”.

Nostalgia Brezoiului de altã datãNostalgia Brezoiului de altã datãNostalgia Brezoiului de altã datãNostalgia Brezoiului de altã datãNostalgia Brezoiului de altã datãFiul doamnei Ricobon, Bruno Ricobon, unul din stâlpii de bazã

ai comunitãþii, dupã cum afirma pãrintele paroh, ne spune: „Pentrumine Biserica înseamnã totul. Comunitatea nu este mare, darbiserica este pentru noi totul, pentru cã în Brezoi, în momentul defaþã, nu mai este nimic, nu mai sunt locuri de muncã, nu mai sunt

Scurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoricScurt istoric Prin anul 1895, catolicii din Brezoi, mulþi dintre ei lucrãtori în industrialemnului, erau pãstoriþi de preotul din Parohia Râmnicu Vâlcea. Sfânta

Liturghie se celebra într-o încãpere a unei întreprinderi forestiere, transformatã în capelã. Înanul 1934 s-a înfiinþat Parohia Romano-Catolicã Brezoi, preotul locuind într-o camerã pusã ladispoziþie de aceeaºi întreprindere forestierã. În anul urmãtor, 1935, s-a construit actuala bisericã,cu hramul Sfântul Anton de Padova, precum ºi o casã parohialã, pe terenul donat de SocietateaForestierã Carpatina. În acea perioadã, pe teritoriul parohiei erau prezente ºi mãicuþele dincongregaþia Notre Dame de Sion care, în anul 1948, au trebuit sã pãrãseascã România, iarterenul ºi capela mãicuþelor au trecut în proprietatea statului român. Între anii 1947-1991, parohiaa fost administratã, din nou, de parohia Râmnicu Vâlcea. La 1 mai 1991, Arhiepiscopul IoanRobu reînfiinþeazã aceastã parohie, numindu-l paroh pe pãrintele Nicolae Þâmpu care a reparatbiserica ºi, în anul 1994, a construit o altã casã parohialã. Din anul 1995, în Brezoi este prezentãºi congregaþia surorilor Sfânta Familie din Spoletto care desfãºoarã diferite activitãþi în parohieºi în Caritasul parohial. În atenþia Caritasului sunt toþi locuitorii Brezoiului, indiferent deapartenenþa religioasã. În momentul de faþã, paroh este pãrintele Gilbert Sebastian Iavorschi.

locuri de distracþie. Biserica este singurul loc unde ne mai întâlnim,singurul loc ce ne uneºte. Pãcat, pentru cã pe vremuri nu era aºa.Brezoi era un sat, dar se trãia ca într-un oraº capitalist, pentru cãera infuzie de capital strãin. Când Vâlcea,de exemplu, nu avea cazinou, ºtrand,spital, ºosea pavatã sau lumini pe stradã,aici aveam toate aceste lucruri, pentru cãstrãinii ºi le-au fãcut ca la ei acasã”.

Duminica, ziua multDuminica, ziua multDuminica, ziua multDuminica, ziua multDuminica, ziua multaºteptatãaºteptatãaºteptatãaºteptatãaºteptatã

Pentru doamna Ana ªtefan,momentul reînfiinþãrii parohiei, în anul1991, a însemnat foarte mult pentru cã,spune dânsa: „În sfârºit, a început sã seînchege o parohie nouã, ca la începuturi.În toþi aceºti ani în care Brezoiul nu a maifost parohie, catolicii au fost împrãºtiaþi.Unii mergeau la biserica ortodoxã, alþii,din când în când, mergeau la bisericacatolicã din Vâlcea, iar o mare parte nu mergeau niciunde. În ceeace mã priveºte, continuã doamna ªtefan, abia aºtept sã vinã ziuade duminicã, chiar dacã vin în fiecare zi la Sfânta Liturghie. Liturghiade duminicã este pentru mine o deconectare de toate greutãþile.Sunt convinsã cã ºi ceilalþi simt acelaºi lucru. Pe vremuri, poate,ne-a ºi convenit cã nu avem voie sã mergem la bisericã, dar acumobiºnuindu-ne ar fi foarte greu fãrã Sfânta Liturghie, fãrã preot ºifãrã parohie. E o parohie foarte micã, pestriþã, mulþi au plecat ºi nus-au mai întors, dar sperãm ca din cenuºã sã iasã ceva bun ºiplãcut lui Dumnezeu”.

Rozariul, rugãciunea familiilor din BrezoiRozariul, rugãciunea familiilor din BrezoiRozariul, rugãciunea familiilor din BrezoiRozariul, rugãciunea familiilor din BrezoiRozariul, rugãciunea familiilor din BrezoiTot de la doamna ªtefan

am aflat cã în fiecare zi demiercuri, un grup de femeidin parohie, împreunã cusurorile congregaþiei SfântaFamilie din Spoletto, merg încâte o familie ºi se roagãsfântul Rozariu. Sora PatriziaDi Stasio, vorbindu-nedespre carisma acesteicongregaþii, ne aratã cât deimportant este acest moment de rugãciune în familii, spunând:„Carisma noastrã este de a contempla, de a imita ºi a facecunoscutã Sfânta Familie pentru a face din lume o familie. De fapt,

13nr. 4/2005

adova - adova - adova - adova - adova - BrezoiBrezoiBrezoiBrezoiBrezoi DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PD

IN VIAÞA P

DIN

VIAÞA PAROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEIARO

HIEI

AROH

IEI

Biserica pentrumine este ca o casãprimitoare”.

Lumea trageLumea trageLumea trageLumea trageLumea tragesperanþãsperanþãsperanþãsperanþãsperanþãDoamna Ana

Popovici, fiindcãsãtoritã ortodox,cu toate cã pãrinþii dânsei au fost catolici, ne spune: „Mã simtfoarte bine aici, la bisericã, unde vin în fiecare duminica ºi înfiecare marþi; uneori mai merg ºi în biserica ortodoxã.Comunitatea noastrã nu este mare, mulþi sunt bãtrâni, unii suntºomeri, dar sperãm cã va fi mai bine ºi se va mai mãri, tragemºi noi nãdejde”.

Domnul Tudor Ilea, credincios greco-catolic, vine în aceastãbisericã pentru cã biserica lor „le-a fost luatã”. „Îmi place multaici, mãrturiseºte domnul Ilea, pentru cã pot sã mã rog înliniºte”.

Sãracu’ pãrintele…Sãracu’ pãrintele…Sãracu’ pãrintele…Sãracu’ pãrintele…Sãracu’ pãrintele…Eugen ºi Veronica Enãºoaie, doi moldoveni sosiþi în aceastã

comunitate înainte de revoluþie, ne mãrturisesc: „Începutul afost foarte greu, deoarece am primit un apartament fãrã uºi ºifãrã geamuri, dar a trebuit sã ieºim la suprafaþã”. DomnulEnãºoaie îºi aminteºte cã pãrintele Nicolae Þâmpu, la început,stãtea într-o camerã din subsolul bisericii ºi atunci ºi-a zis:„Sãracu’ pãrintele, a fãcut facultate ºi uite unde a ajuns, darm-am gândit la experienþa mea de familist, la cum am reuºiteu sã ies la suprafaþa ºi mi-am zis: va ieºi ºi el, pentru cã etânãr ºi are voinþã”. „Duminicã, pentru noi, continuã soþia, esteo mare bucurie, abia aºteptãm sã venim la bisericã. Ne-a pãrutrãu când au plecat preoþii ºi sperãm ca mãcar pãrintele Gilbertsã rãmânã”.

O inimã largã, pe mãsura greutãþii luiO inimã largã, pe mãsura greutãþii luiO inimã largã, pe mãsura greutãþii luiO inimã largã, pe mãsura greutãþii luiO inimã largã, pe mãsura greutãþii luiPãrintele Gilbert Sebastian

Iavorschi a pãºit în aceastãparohie puþin temãtor deoareceera prima sa misiune ca paroh,dar aceasta nu l-a fãcut sã-ºipiardã umorul sãu proverbial:„Este o comunitate cam micã,dar care are un paroh mare (vezigreutatea pãrintelui Gilbert, darîn egalã mãsurã largheþea inimii lui, nn). Sunt 46 de familii: 9sunt romano-catolice, 20 sunt greco-catolice ºi restul ortodoxe.Este o comunitate unitã, strâns legatã de bisericã, asemeneaunei mici familii. Fiind o comunitate micã, ai avantajul cã poþisã-i cunoºti mai bine. Este cam îmbãtrânitã, iar tinerii sunt nevoiþisã plece pentru cã aici nu gãsesc un loc de muncã. Dupã logicanoastrã, parohia nu pare sã aibã un viitor prea strãlucit, darviitorul este în mâinile lui Dumnezeu”.

Nu te teme…Nu te teme…Nu te teme…Nu te teme…Nu te teme…Ascultându-i pe interlocutorii mei, am simþit în glasul lor un

pic de fricã de a nu rãmâne fãrã preot, dat fiind cã, în ultimii ani,parohul a fost schimbat de mai multe ori ºi, tot gândindu-mã laaceastã preocupare a lor, mi-au venit în minte aceste cuvinteale Mântuitorului: „Nu te teme, turmã micã, pentru cã i-a plãcutTatãlui vostru sã vã dea împãrãþia”(Lc 12, 32).

PrPrPrPrPr. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI. LIVIU BÃLêCUÞI

acest moment de rugãciune vrea sã fie: Vizita Sfintei Familii în familii”.Sora Sandra Scialli spune: „Venirea în România mi-a schimbat viaþa.Vãzând cu câte dificultãþi materiale se confruntã oamenii locului, amuitat de mine, de problemele mele ºi m-am oferit celorlalþi, iar lucrulacesta mi-a schimbat viaþa; acum viaþa mea nu mai este în centru, ciundeva la periferie, glumeºte sora Sandra. Cred cã aº suferi mult dacãaº fi nevoitã sã plec din România”.

Surorile Sfintei Familii din Spoletto se mai ocupã de catehezã pentrucopii, de îngrijirea bisericii ºi sunt implicate în mod direct în multe dinproiectele Caritasului local.

Caritasul Caritasul Caritasul Caritasul Caritasul în locul cazinoului, ºtrandului,...,în locul cazinoului, ºtrandului,...,în locul cazinoului, ºtrandului,...,în locul cazinoului, ºtrandului,...,în locul cazinoului, ºtrandului,...,de altã datãde altã datãde altã datãde altã datãde altã datã

Domnul Marius Hodea, directorul Caritasului din Brezoi, ne-a fãcuto scurtã prezentare a activitãþii acestei asociaþii care are un numãr de 9proiecte: 2 economice ºi 7 de ajutor social. „Aceste proiecte vin înîntâmpinarea problemelor pe care le au copiii din familiile defavorizate,a problemelor cu care se confruntã persoanele cu handicap fizic saupsihic ºi a problemelor pe care le au bãtrânii. Aceºtia sunt principalii

beneficiari ai Caritasului din Brezoi. Proiectelepentru copii sunt trei: grãdiniþa cu programprelungit, cantina ºcolarã ºi meditaþiileºcolare. Pentru persoanele cu handicapavem un centru de zi, iar pentru bãtrâni ºipersoane bolnave avem un centru de îngrijiremedicalã la domiciliu”, spune domnul Hodea,iar soþia dânsului, Ana, adaugã: „Când s-aivit ocazia, Caritasul a ajutat ºi catolicii, darcum catolicii sunt puþini în Brezoi, mai multsunt ajutaþi ortodocºii”. Cât priveºte activitateadin parohie, þinând cont cã doamna Hodease ocupã de pregãtirea corului, am vrut sã-iauzim pãrerea: „Chiar dacã este ocomunitate micã, activitãþile se desfãºoarãdestul de bine, iar tinerii sunt binevoitori cândeste vorba de repetiþiile la cor”.

Ce fac tinerii catolici din Brezoi?Ce fac tinerii catolici din Brezoi?Ce fac tinerii catolici din Brezoi?Ce fac tinerii catolici din Brezoi?Ce fac tinerii catolici din Brezoi?Olguþa Elena Voicu,

responsabil cultural al grupuluide tineri din Brezoi, ne-amãrturisit cum „recrutarea” ei îngrupul Scout, a fost ca unadevãrat impuls: „Cel mai multmi-au plãcut activitãþile care sefãceau în cadrul acestui grup,pregãtirea liturghiilor ºiîntâlnirile cu tinerii. Acum, caresponsabil cultural, propuntinerilor anumite activitãþi: scenete de Crãciun; Calea Crucii, în timpulPostului Mare ºi altele”. Tot de la ea am aflat cã tinerii din parohie, înfiecare sâmbãtã, merg în vizitã la bolnavi ºi se roagã împreunã cu eirozariul. Pentru Olguþa biserica din Brezoi este „o oazã de liniºte”.

Responsabilul liturgic, Alexandra Vãcaru, ne-a povestit cum, lunarsau o datã la douã luni, tinerii din Brezoi se întâlnesc cu Surorile Caritãþiiale Sfintei Ioana Antida, din Râmnicu Vâlcea ºi, împreunã, abordeazãdiferite teme. Uneori, pentru astfel de întâlniri, sunt chemaþi ºi preoþiidin congregaþia Misionarii Oblaþi ai Mariei Imaculate din Mãrãcineni.„Dupã ce termin orele la ºcoalã, spune Alexandra, biserica estedestinaþia mea. Aici este singurul meu loc de reculegere, de rugãciune.Mã rog ºi acasã, dar nu este acelaºi lucru. Mie îmi place biserica,chiar dacã e rãcoroasã pe timp de iarnã, pe timp de varã e super.

nr. 4/2005 14

Muntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicãMuntenia catolicã

Rândurile care urmeazã au fost scrisede o tânãrã din Italia, care a vizitat oparohie din dieceza noastrã, în cadrulunui proiect de voluntariat. E vorba aicide parohia Bucureºtii Noi, dar aceeaºiexperienþã a bucuriei nãscute dingenerozitate - sintetizatã atât de frumosde Elisa - se repetã aproape zilnic înmulte alte parohii. Am vãzut în cuvinteleElisei o meditaþie potrivitã acestui timppascal, când Isus cel Înviat vine în mijloculnostru ºi - în întâlnirea cu El - inimile începsã ne ardã.

LIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHLLIANA GEHL

Reiau în minte aventura mea dinRomânia - o sãptãmânã de muncã,întâlniri, surprize...

Lãsând la o parte primele douã zilenecesare familiarizãrii cu mediul,celelalte zile s-au scurs cu iuþealã ºi searaajungea tot mai repede, lãsând în inimãzâmbete, îmbrãþiºãri, strângeri demânã, îndoieli, incoerenþe ºi omulþime de întrebãri. Nu mã simttot atât de zguduitã ca la celelaltedouã experienþe de misiune pecare le-am trãit mai înainte. Acumam înfruntat totul cu seninãtate, cutãrie ºi motivaþie.

Fiecare cãlãtorie e odescoperire, un tezaur de întâlniri.Mi se îngrãmãdesc în minte omulþime de idei, drept pentru carenu existã o ordine precisã dupãcare sã reconstitui experienþa, nuexistã un sens clar conturat. ªi credcã e bine cã e aºa.

În fiecare searã, înainte de a adormiîn culcuºul primitor pregãtit de Celina,cãutam sã reflectez la ziua care trecuse,la persoanele întâlnite, la emoþiile trãite.Dar mai mereu mã opream la un detaliucare îmi deschidea ferestre asupra altorexperienþe trãite, ºi cream o mare deconexiuni cu alte zâmbete, chipuri,cuvinte. Aºa cã am reflectat mai puþin, ºipur ºi simplu am trãit mai mult,gândindu-mã cã scopul cãlãtoriei nu eraacela de a schimba ceva la români, oride a realiza un proiect sau de aimpresiona pe cineva cu acte eroice degenerozitate. Scopul era sã întâlnim, sãrespectãm, sã avem încredere în faptulcã orice persoanã nou întâlnitã te poateschimba, te poate face sã descoperi cevanou în tine, trãsãturi pe care nu lecunoºteai ºi pe care nu credeai cã le ai.

Aºa s-a întâmplat. Am primit mult, amfost gãzduitã mai bine decât în familie.Oamenii pe care i-am cunoscut mi-auatins inima ºi m-au impresionat.

Îmi vin în minte imagini, momentepe care aº vrea sã le þintuiesc locului,ca sã nu zboare cu timpul. Zâmbetulnevinovat al Gabrielei, micã stea cumâinile marcate probabil de loviturileprimite acasã, feþiºoara ºmecherã ºivioaie a Alinei, plinã de energie ºi dedorinþa de a intra în jocul vieþii, Pr.Martin, prezenþã tãcutã dar martor alunei mari încrederi în Dumnezeu, tonulindignat al Celinei pe când îmi descriasituaþii familiale absurde întâlnite aici,la periferie.

ªi horele dezlãnþuite cu puºtii dinparohie, zîmbetul enigmatic al Simonei,care te privea cu o viclenie amestecatãcu veselie, sunetul nostalgic al vioriifetiþei - atît de slabã ºi cu ochelari - carestudia de la 6 ani, mutra bosumflatã aMartei, care se supãra cã nu-i

înþelegem limba, ºi gingãºia surorii ei,plinã de un chef de joacã devenitexploziv în ultimele zile.

ªi apoi toropeala serilor în faþa unuipahar sau la un joc de cãrþi, ºi a douazi dimineþa drumul la piaþã dupãzarzavat ºi sticle albe, de doi litri cu laptede la þãrani, vândute pe trotuar,chitarele nostalgice ºi manelele cudiverse ritmuri, Daciile rablagiteconduse, cu rândul, de golanii dincartier, absurdul semnelor de circulaþie,aºteptãrile nesfîrºite în staþiile deautobuz ºi duhoarea din maºinã, undedacã taxai biletul însemna cu siguranþãcã eºti strãin... blocurile enorme ºi reci,cenuºii ºi oribil întreþinute, aburii careieºeau din canale...

ªi apoi Milcov, centrul pentru fete cudisabilitãþi, unde mirosul inconfundabilþi se impregna în haine ºi rãmâneaacolo ca sã-þi aminteascã de existenþa

unei lumi diferite, care urmeazã o logicãdiferitã, ºi strângerea pe care o simþeai îninimã vãzând fetele ghemuite pe paturilelor ºi bãtându-se cu capul de perete; ochiiplini de credinþã ai surorilor Maicii Tereza,mici îngeri fãrã aripi ºi cu picioarele bineînfipte pe pãmânt, conºtiente cã nici o clipãnu se pierde dacã e trãitã din iubire, chipulblând al bunicului care ne-a deschispoarta în prima dimineaþã la Milcov, feþelenedumerite ale oamenilor întâlniþi pestradã pe cînd scoteam la plimbare bãieþiihandicapaþi de la centrul din Chitila.

ªi apoi, între noi italienii, îmi amintescsporovãielile nocturne cu ªtefania, învinsede somn ºi obosealã, vorbele de duh aleElenei care înviora grupul cu vioiciunea ei,sensibilitatea Deborei care observa totulcu discreþie, ilaritatea lui Alessandro caredezamorsa orice conflict, entuziasmul luiStefano pe când se juca cu copiii,distrându-i, prezenþa discretã dar incisivãa Celinei, care alerga de dimineaþa pânãseara ca sã rãspundã tuturor nevoilor

noastre ºi ale musafirilor dinparohie, Pãrintele Martin,persoanã serioasã ºi profundã,dar care îºi permite ºi sãglumeascã ºi sã ironizeze din cândîn când, bucãtãreasa tãcutã carescotea din cuptor rânduri, rânduride bucate îmbietoare...

Pe scurt, experienþa mi-aredeschis în suflet gustul misiunii,m-a miºcat adânc, m-a pus sã mãgândesc la viitor, la ce aº vrea sãtrãiesc în mica mea viaþã, la valorileºi prioritãþile la care nu aº vrea sã

renunþ. Nu e prea interesant sã faci liste,dar vreau sã pãstrez mereu în minteîmpãrtãºirea, credinþa, deschiderea cãtreceilalþi, sentimentul cã suntem mereu laînceput de drum, fãrã sã ne considerãmnicidatã ajunºi la capãt, tenacitatea,atitudinea celui care se aflã mereu în mers,un pic clandestin, ca toþi ceilalþi de altfel,pentru cã suntem doar în trecere ºi nu avemdreptul sã ne ataºãm, bolnãvicios, denimic...

Mulþumirile sunt oarecum de aºteptat,dar ele vin din adâncul inimii, chiar ºipentru greutãþi, pentru îndoieli, pentru totceea ce aceastã experienþã a fãcut sãreînvie în mine. GRAZIE - MULÞUMESC!

ELISAELISAELISAELISAELISA

Elisa are 26 de ani ºi este educatoarela o grãdiniþã din Treviso. În timpul liber seocupã de animaþie în parohie ori în cadrulunor proiecte misionare.

Putem fi fericiþi ºi aºa...Putem fi fericiþi ºi aºa...Putem fi fericiþi ºi aºa...Putem fi fericiþi ºi aºa...Putem fi fericiþi ºi aºa...

15nr. 4/2005

veni în ajutorul tãu. Noi putem sã îþiîntindem o mânã ºi, poate, în astfel demomente sã îþi atingem sufletul cu ovorbã bunã, cu un sfat util sau chiar sãgãsim împreunã soluþii pentruproblema ta. Putem sã îþi îndreptampaºii în aºa fel încât tu singur sã te poþidescurca. Vorbindu-ne despre tine ºiproblemele tale ne ajuþi sã te ajutãm.Totul este sã vrei, totul este sã prinzipuþinã putere ºi sã faci ceva pentru tine.

Când toate porþile þi se închid, noi teputem ajuta sã poþi deschide TU o uºã,când nu mai vezi soarele, lumina lui, numai simþi cãldura lui, noi te putem ajuta

sã deschizi o fereastrã. Când simþi cãeºti copleºit de tristeþe, poate îþi putemaduce un zâmbet pe chip.

Pe cine aºteptãm la noi:Persoane cu probleme de integraresocialã sau profesionalã. Persoane cuprobleme medicale. Familii careîntâmpinã greutãþi în încercarea de acreºte copiii. Persoane vârstnice.Persoane cu handicap.

Ne puteþi gãsi la Biserica Ne puteþi gãsi la Biserica Ne puteþi gãsi la Biserica Ne puteþi gãsi la Biserica Ne puteþi gãsi la Biserica BãrãþiaBãrãþiaBãrãþiaBãrãþiaBãrãþia,,,,,marþi ºi miercuri de la ora 16.00 pânãmarþi ºi miercuri de la ora 16.00 pânãmarþi ºi miercuri de la ora 16.00 pânãmarþi ºi miercuri de la ora 16.00 pânãmarþi ºi miercuri de la ora 16.00 pânãla ora 18.00, iar sâmbãta de la orala ora 18.00, iar sâmbãta de la orala ora 18.00, iar sâmbãta de la orala ora 18.00, iar sâmbãta de la orala ora 18.00, iar sâmbãta de la ora10.00 pana la 12.00.10.00 pana la 12.00.10.00 pana la 12.00.10.00 pana la 12.00.10.00 pana la 12.00.

TE ASCULTE ASCULTE ASCULTE ASCULTE ASCULTTTTT

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

SOCIAL

Probabil cu toþii am simþit la unmoment dat cã suntem pur si simplucopleºiþi de probleme. Ne-am simþit atâtde deznãdãjduiþi încât am obosit sã maisperãm, atât de singuri încât ne-amsimþit marginalizaþi.

La aceste aspecte s-au gândit cei dela Centrul „Te ascult”, o echipã devoluntari tineri, entuziaºti, gata sãdãruiascã timp ºi experienþã pentru a

Pagina socialã a revistei noastre v-a fãcut cunoscute maimulte proiecte ale unor asociaþii ºi fundaþii non-profit.Preocuparea acestora este ca pe fonful învãþãturii sociale aBisericii sã promoveze solidaritatea. Pentru a ajuta, acesteinstituþii au nevoie de ajutor. Începând cu acest numãr, dorimsã oferim informaþii cu privire la posibilitãþile de a sprijiniactivitatea caritativã ºi nu numai a Bisericii Catolice prin acesteasociaþii ºi fundaþii. Iatã ce prevede Codul Fiscal (Legea 571/2003), în Capitolul X - Venitul anual global, la Articolul 90:

Paragraf 2: Contribuabilii persoane fizice pot dispuneasupra destinaþiei unei sume reprezentând pânã la 1% din impozitul pentru venitul anual datorat, pentrusponsorizarea entitãþilor non-profit care funcþioneazã

VVVVVreþi sã fiþi sponsorireþi sã fiþi sponsorireþi sã fiþi sponsorireþi sã fiþi sponsorireþi sã fiþi sponsorifãrã sã vã afecteze în nici un fel veniturile?fãrã sã vã afecteze în nici un fel veniturile?fãrã sã vã afecteze în nici un fel veniturile?fãrã sã vã afecteze în nici un fel veniturile?fãrã sã vã afecteze în nici un fel veniturile?

conform OG 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþiicu modificãrile ºi completãrile ulterioare

Paragraf 3: Obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãriisumei revine angajatorului sau organului fiscalcompetentProcedura de alocare a unei sume reprezentând pânã la

1% din impozitul pe venitul anual datorat a fost aprobatã prinordinul Ministrului Finanþelor Publice cu Nr. 1.941 din 28decembrie 2004 în Anexa Nr. 2. Nu putem publica textul Anexeicu pricina datoritã mãrimii lui, dar cei interesaþi îl pot gãsi laCentrul de Asistenþã Profesionalã deschis la Arhiepiscopie.Sperãm ca în curând sã putem oferi ºi detalii privind formularelece trebuie completate.

Asociaþia Caritas Bucureºti oferãservicii de consil iere ºi asistenþãconsil iere ºi asistenþãconsil iere ºi asistenþãconsil iere ºi asistenþãconsil iere ºi asistenþã

pesoanelor cu handicap pesoanelor cu handicap pesoanelor cu handicap pesoanelor cu handicap pesoanelor cu handicap prin Biroul B.A.C.H. din cadrulparohiei Bãrãþia (Str.Bãrãþiei nr.27, lângã Magazinul Cocor).

Programul este urmãtorul: Marþi 15-18; Vineri 09-11.B.A.C.H. deruleazã, de asemenea, programe

speciale pentru persoanele cu Sindromul Down (un Centrude Zi pentru adulþii cu Sindrom Down, un Centru deResurse).

Cu sprijinul Asociaþiei Caritas Bucureºti (B.A.C.H.) a fostînfiinþatã o asociaþie pentru persoanele cu Sindrom DownSindrom DownSindrom DownSindrom DownSindrom Down-Asociaþia Sindrom Down BucureºtiAsociaþia Sindrom Down BucureºtiAsociaþia Sindrom Down BucureºtiAsociaþia Sindrom Down BucureºtiAsociaþia Sindrom Down Bucureºti.

Persoanele care doresc sã sesã sesã sesã sesã se înscrie în aceastã asociaþie,înscrie în aceastã asociaþie,înscrie în aceastã asociaþie,înscrie în aceastã asociaþie,înscrie în aceastã asociaþie,care doresc sã solicite informaþii sau sprijin,care doresc sã solicite informaþii sau sprijin,care doresc sã solicite informaþii sau sprijin,care doresc sã solicite informaþii sau sprijin,care doresc sã solicite informaþii sau sprijin, sunt rugate sãvinã la biroul B.A.C.H. de la adresa menþionatã mai sus.Programul pentru acest tip de probleme este Marþi între oreleProgramul pentru acest tip de probleme este Marþi între oreleProgramul pentru acest tip de probleme este Marþi între oreleProgramul pentru acest tip de probleme este Marþi între oreleProgramul pentru acest tip de probleme este Marþi între orele10-14.10-14.10-14.10-14.10-14.

B.A.C.H. Bucureºti face parte dintr-o reþea naþionalã,formatã din 11 Birouri de Asistenþã ºi Consiliere pentrupersoane cu Handicap (în fiecare dintre cele 11 DiecezeCatolice din România). Misiunea reþelei B.A.C.H. este:

îmbunãtãþirea calitãþii vieþii persoanelorcu handicap ºi promovarea integrãriilor în societate.

Obiectivele Programului B.A.C.H.:Obiectivele Programului B.A.C.H.:Obiectivele Programului B.A.C.H.:Obiectivele Programului B.A.C.H.:Obiectivele Programului B.A.C.H.:- Îmbunãtãþirea nivelului

informaþional, acordarea de asistenþãsocialã ºi consiliere persoanelor cu handicap ºi familiilor lor,în diferite domenii;

- Constituirea unui grup de specialiºti, coordonat la nivelnaþional;

- Organizarea cursurilor de perfecþionare/calificare pentrupersonalul din domeniul muncii cu persoanele cu handicap,pentru persoanele cu handicap ºi familiile lor;

- Proiectarea ºi sprijinirea funcþionãrii ºi dezvoltãriiproiectelor ºi serviciilor destinate persoanelor cu handicap.

Persoana de contactPersoana de contactPersoana de contactPersoana de contactPersoana de contact: EUGEN ªTEFÃNESCU, coordonatorB.A.C.H.

Telefon: 021/2332134, 0727224117,E-mail: eugen_stefan@caritasbucuresti.org:Web: www.caritasbucuresti.org; www.bach.ro,

www.sindromdown.ro

Sprijin acordat persoanelor cu handicapSprijin acordat persoanelor cu handicapSprijin acordat persoanelor cu handicapSprijin acordat persoanelor cu handicapSprijin acordat persoanelor cu handicap

nr. 4/2005 16

„Acum, oricine avea ochi de vãzut, ºtia, vedea cã papa eraun rug arzând. Ardea în el iubirea pentru Stãpânul sãu carel-a mânat sã cãlãtoreascã în toate colþurile lumii. [...] Pieþele,stadioanele, hipodromurile au fost noile catedrale ale papeicare vorbea lumii, au fost noile locuri ale evanghelizãrii omeniriiîntregi“ – aºa scrie jurnalistul italian Domenico Del Rio despreIoan Paul al II-lea ºi pontificatul acestuia în ultima sa carte,intitulatã, îndrãzneþ ºi inspirat deopotrivã, KAROL CEL MARE.KAROL CEL MARE.KAROL CEL MARE.KAROL CEL MARE.KAROL CEL MARE.

Principalele etape ale unei existenþe excepþionale care amarcat istoria Bisericii ºi a secolelor al XX-lea ºi al XXI-lea, suntcuprinse în aceastã sintezã: copilãria ºi adolescenþa laWadowice, munca la cariera de piatrã, pasiunea pentru poezieºi teatru, intrarea la seminarul pe atunci clandestin, sfinþirea capreot la 1 noiembrie 1946, studiile la Roma, numirea ca episcopauxiliar, apoi arhiepiscop de Cracovia, la 8 martie 1964, în 1967devenind cel mai tânãr cardinal al Bisericii, apoi participareala Conciliul ecumenic Vatican II ºi, în fine, alegerea sa ca Papã,la 16 octombrie 1978.

Ca în orice destin împlinit, ºi în viaþa lui Karol Wojtyla auexistat întâlniri providenþiale: cu croitorul Tyranowski, cu AdamSapieha – arhiepiscop de Cracovia ºi cu Stefan Wyszyñski –arhiepiscop de Varºovia. Primul i-a aprins imaginaþiavorbindu-i cu pasiune despre Dumnezeu, al doilea i-a refuzatrugãmintea insistentã de a intra la mânãstire, ultimul i-a cerutsã accepte alegerea ca Papã ºi sã ducã Biserica lui Cristos înmileniul al treilea.

Sunt patru aspecte esenþiale care definesc pontificatul luiIoan Paul al II-lea: a) vestirea Evangheliei „pânã la marginilepãmântului“, b) rolul sãu personal în prãbuºirea comunismului,c) afirmarea neînduplecatã a adevãrului cuprins în învãþãturaºi Tradiþia Bisericii, ºi asta în ciuda contestãrilor vehemente venitedin partea mediilor „progresiste“ (de pildã în chestiuneadivorþului, a avortului, a hirotonirii femeilor, a renunþãrii lacelibatul impus preoþilor etc.), d) dialogul ecumenic fãrãprecedent (cu evreii, cu musulmanii, dar ºi cu celelalteconfesiuni creºtine – ortodocºii, protestanþii).

Rodnica slujire a Vicarului lui Cristos a lansat o serie depremiere ce meritã readuse ºi pãstrate în memorie. Cea maiimportantã este înfruntarea deschisã a regimurilor totalitare,fie ele de dreapta sau de stânga, din Europa sau din AmericaLatinã. Sub titlul Requiem pentru comunism, autorul citeazãcuvintele emoþionante ale Papei, rostite în acel luminos 1989:„Astãzi ne aflãm în faþa ruinelor unuia dintre atâtea turnuri Babelale istoriei omenirii... Pretenþia de a construi o lume fãrãDumnezeu s-a dovedit a fi iluzorie“.

O premierã tristã – dar transformatã în triumf al MaiciiDomnului – este atentatul din Piaþa Sf. Petru: 13 mai 1981 – ora17:17. Turcul Ali Agça, un asasin plãtit, ascuns în mulþime, trageasupra Papei. ªi cum minunile sunt primite de moderni cuscepticism, nu mulþi au observat cã, dacã traiectoria glonþuluiar fi respectat legile fizicii, Papa ar fi fost mort. Ceva sau Cinevaa fãcut ca glonþul ucigaº sã ocoleascã organele vitale, urmândo traiectorie neverosimilã. Mâna Maicii Domnului?

Tot o premierã o constituie asumarea titlului binemeritat deglobe-trotter, de cãlãtor neobosit adicã: „Vreau sã merg la toþi – latoþi aceia care se roagã, acolo unde ei se roagã, la beduinul dinstepã, la carmelitanul sau cãlugãrul cistercian în mãnãstirile lor, labolnavul aflat pe patul sãu de suferinþã, la omul activ în floarea

Domenico Del RioDomenico Del RioDomenico Del RioDomenico Del RioDomenico Del Rio – „Karol cel Mare“ – „Karol cel Mare“ – „Karol cel Mare“ – „Karol cel Mare“ – „Karol cel Mare“(Istoria Papei Ioan Paul al II-lea) (Istoria Papei Ioan Paul al II-lea) (Istoria Papei Ioan Paul al II-lea) (Istoria Papei Ioan Paul al II-lea) (Istoria Papei Ioan Paul al II-lea) Ed. Pauline, 2005; 400 p.Ed. Pauline, 2005; 400 p.Ed. Pauline, 2005; 400 p.Ed. Pauline, 2005; 400 p.Ed. Pauline, 2005; 400 p.

vieþii, la cei oprimaþi, la ceiumiliþi, pretutindeni. Vreausã trec pragul tuturorcaselor...“. Împreunã custatutul de globe-trotter avenit ºi acela de vedetãmediaticã. Papa a înþelesrepede cã se poate foloside televiziune, de radio,de presa scrisã pentru atransmite tuturorpopoarelor mesajul sãude pace, de speranþã ºide chemare la convertire.În plus, ºi nimeni nu poatenega asta, Papa „are lipici“ la jurnaliºti: toþi îl iubesc. Dovadã –cartea de faþã. O parte substanþialã a volumului semnat deDomenico Del Rio este consacratã cãlãtoriilor Papei, începând cuMexic – 1979 ºi culminând cu aceea din Polonia, în 2002. Urmãriþiacest itinerariu fascinant!

O altã premierã o reprezintã numeroasele canonizãri ceau avut loc de-a lungul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea:aproape 500, faþã de numai 300 în cei 400 de ani care l-auprecedat. Deºi pare excesiv, nu este aºa: omenireahipermodernã, bolnavã ºi suferindã din pricina desacralizãrii,are nevoie de modele. Iar aceste modele nu mai sunt regii ºireginele Evului Mediu, ci oameni obiºnuiþi, pentru noi aceastafiind o sugestie cã sfinþenia nu aparþine doar celor de demult.Edith Stein – evreica pasionatã de filozofie, devenitã cãlugãriþãcarmelitanã ºi Maximilian Kolbe – preotul ce s-a jertfit pentruaproapele, amândoi morþi la Auschwitz, Padre Pio, MaicaTereza de Calcutta ºi atâþia alþii, bãrbaþi ºi femei ce au datmãrturie eroicã despre Cristos cu munca ºi cu viaþa lor, întulburatul veac al XX-lea.

Jubileul Anului 2000 îl aratã pe Ioan Paul al II-leaîmplinindu-ºi misiunea încredinþatã: aceea de a duce Bisericaîn al treilea mileniu. Iar primul sãu gest, sã nu uitãm, a fostunul de penitenþã ºi de reconciliere: „Duminicã 12 martie 2000,în bazilica Sfântul Petru erau un Papã ºi un crucifix. […] Eraun papã evanghelic: un om al Evangheliei vameºului, careîºi bãtea pieptul înaintea Stãpânului sãu. Era ziua marii cereride iertare a Bisericii. […] În acele mãrturisiri era tot rãul fãcutde creºtini în istorie. Ele includeau condamnarea lui Galileo,rugurile inchiziþiei, sclavii africani vânduþi de cãtre creºtini,masacrarea indienilor cu prilejul cuceririi de cãtre creºtini aAmericii latine, evreii închiºi mai întâi în ghetouri, apoicondamnaþi la Holocaust, certurile cu ortodocºii ºiexcomunicãrile, intoleranþele faþã de «eretici», ocara pe careepocile creºtine au aruncat-o asupra femeii“. Aceastã imagineva rãmâne emblematicã pentru Ioan Paul al II-lea. Numai ceiputernici ºtiu sã-ºi recunoascã greºelile ºi sã cearã iertarepentru ele. Prin acest gest fãrã precedent al Papei, Bisericalui Cristos a pãºit în noul mileniu mai puternicã.

Aº vrea sã închei prezentarea acestei cãrþi cu un cuvânt desperanþã – Papa cãtre tineri: „Tineri ai lumii, voi sunteþi bucuriamea ºi coroana mea. […] Mergeþi în lumea întreagã ºiduceþ-i pacea, fiþi martorii noului mileniu“.

ANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARUANA-MARIA BOTNARU

CRO

NIC

à D

E C

AR

CRO

NIC

à D

E C

AR

CRO

NIC

à D

E C

AR

CRO

NIC

à D

E C

AR

CRO

NIC

à D

E C

AR T

ETETETE TE

17nr. 4/2005

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IAÎN

DRU

MAR M

EDIA

ÎND

RUM

AR MED

IATICTIC TICTICTIC

Numãrul de primãvarã al revistei “Familia creºtinã”, recentapãrut, cuprinde ºi un interviu pe marginea relaþiei dintre copilºi televizor. Cristina Trepcea, de la Consiliul Naþional alAudiovizualului, invitata revistei, readuce în discuþie rolulpãrinþilor în alegerea programelor din oferta mediaticã.

Devine din ce în ce mai evident cã familia – în primul rândpãrinþii - trebuie sã se implice mai mult, mai conºtient, mairesponsabil, sã opteze, selectând programele oferite copiilor.

Faptul cã CNA are un serviciu de comunicare ºi relaþiipublice, are un forum, pe site-ul sãu, destinat tuturor celorinteresaþi într-un “consum” responsabil al ofertei audio-vizuale,este demn de apreciat. Dar este ºi un prim pas pentru ocolaborare mai vizibilã, mai eficientã, cu instituþia familiei - primavizatã de nocivitatea unui consum mediatic lipsit deresponsabilitate.

Oamenilor nu le produc atâta rãu unele fenomene, câtmodul în care le vãd, „lentila” prin care le privesc. De aceea,atunci când ceva ne supãrã, trebuie în primul rând sã vedemîn ce mãsurã depinde de noi înºine ca fenomenele nocive sãnu ne afecteze.

Dacã generaþii întregi de copii s-au hrãnit cu basme în careabundã tot felul de forþe ale rãului, faptul cã povestea a decantatdintotdeauna cu fermitate binele de rãu ºi a cultivat oînþelepciune fãrã greº, a fost benefic pentru micile personalitãþiîn formare. În faþa copiilor este greu sã cosmetizezi lumea, são zugrãveºti aºa cum nu este, din dorinþa de a-i proteja. Dareste periculos sã nu educi discernãmântul.

A pretinde, de unii singuri, ca lumea sã se schimbe este nu

numai o utopie, ci chiar un act de imensã trufie, vecinã cunechibzuinþa. Ceea ce putem, însã, este sã ne asumãmpropriile noastre judecãþi, propriul nostru mod, responsabil, dea privi fenomenele ºi, pornind de aici, sã ne solidarizãm cualþii, care gândesc la fel.

Bucuria transformãrii personale, în anotimpul “primãveriisufleteºti” – cu care întâmpinãm Sãrbãtoarea Paºtelui este într-adevãr, negrãitã, dar se petrece ºi o înnoire a relaþiei cu ceilalþi,acest tip de convertire fiind mai complex ºi poate – mai greu.

Solidaritatea este un sentiment care se deprinde în familie,acolo unde disponibilitatea pentru binele celuilalt se învaþã încursul simplelor fapte zilnice de viaþã. „Primãvara sufleteascã” afamiliei, în pregãtirea pentru Sfintele Paºti, poate fi, deci, unmoment fertil pentru ca intenþii deocamdatã timide, precumsolidarizarea familiilor spre binele copiilor, sã prindã viaþã. Ofertamediaticã are o calitate importantã, prin marea ei bogãþie.Depinde însã de hotãrârea pãrinþilor, de modul în care seresponsabilizeazã ºi înþeleg sã lucreze împreunã cu alte familii,ca bogãþia mediaticã sã fie cu adevãrat beneficã pentru copii.

MARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARAMARINA FARA

În faþa ecranelorÎn faþa ecranelorÎn faþa ecranelorÎn faþa ecranelorÎn faþa ecranelor, cu privirea de copil, cu privirea de copil, cu privirea de copil, cu privirea de copil, cu privirea de copil

Duminicã, 13 martie, Arhi-episcopul Leonardo Sandri, substitutîn cadrul Secretariatului de Stat alVaticanului, a ci t i t în faþacredincioºilor adunaþi în Piaþa Sântul

Petru un scurt mesaj pecare Sfântul Pãrinte l-ascris. Iubiþi fraþi ºi surori! Înaceste zile de spitalizare,aici la Gemell i , amremarcat într-un modspecial prezenþa ºi atenþiaatâtor operatori din mass-media. Astãzi doresc sã leadresez un cuvânt demulþumire, deoarece ºtiucã îºi desfãºoarã - nu fãrã

sacrificiu - slujirea lor preþioasã,mulþumitã cãreia credincioºii, în toatepãrþile lumii, pot sã mã simtã aproapeºi sã mã sprijine cu afecþiunea ºirugãciunea. Rolul mass-media este

foarte important în epoca noastrã, acomunicaþiei globale. Mare este, deasemenea, responsa-bilitatea tuturorcelor care lucreazã în acest domeniu,chemaþi sã furnizeze întotdeaunainformaþi i exacte, în respectuldemnitãþii persoanei umane ºi cuatenþie faþã de binele comun. Înaceastã perioadã a Postului, care neinvitã sã ne hrãnim mai abundent cuCuvântul lui Dumnezeu, doresc sãamintesc cã este posibilã hrãnireaspiritului prin radio, televiziune ºiinternet. Le sunt recunoscãtor celorcare, apreciind mass-media, suntdedicaþi acestor noi forme deevanghelizare.

MulþumescMulþumescMulþumescMulþumescMulþumesc, , , , , mass-media!mass-media!mass-media!mass-media!mass-media!

La TVR de PaºtiLa TVR de PaºtiLa TVR de PaºtiLa TVR de PaºtiLa TVR de PaºtiSâmbãtã orele 17.00 – 18.00Sâmbãtã orele 17.00 – 18.00Sâmbãtã orele 17.00 – 18.00Sâmbãtã orele 17.00 – 18.00Sâmbãtã orele 17.00 – 18.00: Reportaj din Duminica FloriilorSâmbãtã orele 23.30 – 01.30Sâmbãtã orele 23.30 – 01.30Sâmbãtã orele 23.30 – 01.30Sâmbãtã orele 23.30 – 01.30Sâmbãtã orele 23.30 – 01.30: Transmisie din Catedrala Sfântul Iosif, SFÂNTA LITURGHIE A ÎNVIERII.Duminicã orele 12.00 – 14.00Duminicã orele 12.00 – 14.00Duminicã orele 12.00 – 14.00Duminicã orele 12.00 – 14.00Duminicã orele 12.00 – 14.00: Transmisiune de la Roma, Binecuvântarea Urbi et Orbi a Sfântului Pãrinte

Papa Ioan Paul al II-lea.

nr. 4/2005 18

UN

IVER

SUL

FU

NIV

ERSU

L F

UN

IVER

SUL

FU

NIV

ERSU

L F

UN

IVER

SUL

F AM

ILIEI

AMILI

EIAM

ILIEI

AMILI

EIAM

ILIEI

- Pãrinte Fabian, s-a încheiat primaetapã a vizitelor din parohiile capitalei.

Ce impresii ne puteþi împãrtãºi?- Înainte de a da un rãspuns la întrebare, aº vrea sã vã mãrturisesc

gândul pe care l-am avut încã de la începutul acestor vizite în parohii,anume acela de a semãna. Cuvântul este o sãmânþã, iar la luminaEvangheliei, vestirea cuvântului este asemenea operei de semãnare.Odatã cu cuvântul care ar putea fi sintetizat în moto-ul des repetat„Familia este calea Bisericii”, s-au semãnat ºi emoþii, aºteptãri,speranþe. Dar ceea ce cred cã a fost decisiv în aceastã „campanie deprimãvarã”, chiar dacã iarna s-a desfãºurat din plin în toatã aceastãperioadã, a fost descoperirea atâtor terenuri fertile, în aºteptare, cumaº numi familiile care au rãspuns cu mult entuziasm la vizitaepiscopului Cornel Damian în comunitatea lor.

Acum, dacã e sã mã refer la impresii, aº face o clasificare, trecândde la ceea ce este vizibil, imediat, la ceea ce, dupã pãrerea mea, estede substanþã. Fãrã a face o delimitare precisã, aº aminti mai întâirãspunsul credincioºilor ºi al familiilor care au participat în numãr marela Sfânta Liturghie. Implicarea multor persoane la pregãtirea acestuimoment denotã dorinþa lor de a fi ºi mai mult parte vie a tainei pe careo celebrãm la Jertfa Euharisticã.

Þin sã mulþumesc tuturor familiilor care au participat la întâlnirilepregãtitoare pentru fiecare celebrare în parte. Acesta a fost un momentminunat de a ne cunoaºte reciproc, de a dialoga ºi de a contribui lareuºita fiecãrei întâlniri. Aº aminti rolul decisiv al parohilor în organizare.Prin disponibilitatea lor am reuºit sã identificãm în fiecare comunitatecâte un grup de persoane care „ºi-au luat inima în dinþi” ºi, în numeleparohilor, au invitat alte familii, cunoscute sau doar vag cunoscutepânã atunci, la celebrarea din parohia cãreia îi aparþin. Acest act decuraj a fost, desigur, o surprizã plãcutã.

Intervenþiile Preasfinþitului Cornel au constituit un element pe carevreau sã-l accentuez . Insistenþa asupra legãturii dintre taina Euharistieiºi taina Cãsãtoriei, taine care-ºi au izvorul în unica dãruire de sine alui Cristos pentru Bisericã, Mireasa sa, a venit din dorinþa episcopuluide a oferi o bazã solidã fie în trãirea zilnicã a credinþei soþilor, fie pentruo aprofundare a spiritualitãþii din viaþa de familie. O astfel de învãþãturãa trezit în soþi dorinþa de cunoaºte mai mult taina pe care ei o trãiesc.Ba mai mult, ca rãspuns din partea unor familii, s-a sugerat ideeaunei formãri spirituale mai temeinice, chiar a unei formãri permanente.Aceastã sete de spiritualitate m-a impresionat foarte mult.

Ceea ce a fost gustat, dar ºi foarte apreciat în cadrul acestor întâlniri,au fost mãrturiile ºi propunerile familiilor. Articolele ce sunt conþinuteîn aceste pagini dedicate familiilor, reflectã deja ceva din „starea lorde spirit”.

P.S. Mulþumim din inimã „Centrului de comunicaþii sociale”, carene-a însoþit în permanenþã pe durata vizitelor în parohii. Toatecelebrãrile ºi mãrturiile familiilor au fost înregistrate pe „peliculã”.

(A. C.)(A. C.)(A. C.)(A. C.)(A. C.)

E doarE doarE doarE doarE doarînceputulînceputulînceputulînceputulînceputul

Cei interesaþi de filmãrileCei interesaþi de filmãrileCei interesaþi de filmãrileCei interesaþi de filmãrileCei interesaþi de filmãrilesau fotografiile realizatesau fotografiile realizatesau fotografiile realizatesau fotografiile realizatesau fotografiile realizatecu prilejul evenimentelorcu prilejul evenimentelorcu prilejul evenimentelorcu prilejul evenimentelorcu prilejul evenimentelorparohiale ne potparohiale ne potparohiale ne potparohiale ne potparohiale ne potcontacta, direct sau princontacta, direct sau princontacta, direct sau princontacta, direct sau princontacta, direct sau prinpreoþii din parohie.preoþii din parohie.preoþii din parohie.preoþii din parohie.preoþii din parohie.

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfânta Maria a HarurilorSfânta Maria a HarurilorSfânta Maria a HarurilorSfânta Maria a HarurilorSfânta Maria a Harurilor(Bãrãþia)(Bãrãþia)(Bãrãþia)(Bãrãþia)(Bãrãþia)

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Sfânta Maria Regina Sfântului RozariuSfânta Maria Regina Sfântului RozariuSfânta Maria Regina Sfântului RozariuSfânta Maria Regina Sfântului RozariuSfânta Maria Regina Sfântului Rozariu(Popeºti-Leordeni)(Popeºti-Leordeni)(Popeºti-Leordeni)(Popeºti-Leordeni)(Popeºti-Leordeni)

ParohiaParohiaParohiaParohiaParohia Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã Sfânta Fecioarã Maria Îndureratã(Bucureºtii Noi)(Bucureºtii Noi)(Bucureºtii Noi)(Bucureºtii Noi)(Bucureºtii Noi)

Parohia Parohia Parohia Parohia Parohia Preasfânta Inimã a lui IsusPreasfânta Inimã a lui IsusPreasfânta Inimã a lui IsusPreasfânta Inimã a lui IsusPreasfânta Inimã a lui Isus(Biserica Francezã)(Biserica Francezã)(Biserica Francezã)(Biserica Francezã)(Biserica Francezã)

19nr. 4/2005

Ascultam unul din cântecele unei formaþii cunoscute careavea urmãtoarele versuri: “All what we have is TIME” (tot ceavem noi este TIMPUL). Apoi mintea mi-a zburat la celebra“Momo” a lui Michael Ende (autorul cãrþii”Poveste fãrã sfârºit”),care insista pe coordonata TIMP din viaþa noastrã.

Unii sfinþi spuneau cã tot ce avem noi sunt doar pãcatelenoastre. Îmi amintesc astfel ºi de diferenþa dintre “a avea” ºi “afi”. ªi cred cã între a avea ºi a fi este Timpul pe care fiecaredintre noi l-a primit în dar (deci o avuþie), pentru a-l valorifica înfelul lui personal ºi unic. Trãim zile în care, de multe ori, ne trezim(dacã ne trezim, desigur) sclavii acestui timp. Plecãm la ora…,avem întâlnire la ora…, trebuie sã fim la ora …, sã terminãmpânã la ora... ªi timpul pentru noi, pentru Dumnezeu sau pentruaproapele nostru… aproape cã e un obiect pierdut în coºul cujucãrii al copiilor noºtri.

Mi-am amintit cã odinioarã, în vremea studenþiei, ambeneficiat de un mare dar de la bunul Dumnezeu, acela de a fiîntr-un grup de tineri. Aºa L-am cunoscut pe Tatãl maiîndeaproape, acolo mi s-au revelat multe adevãruri ºi taine.Atunci s-ar putea spune cã am înþeles de unde am primit euTimpul ºi rostul acestuia pentru mine.

Dupã 10 ani de la terminareafacultãþii am constatat cã majoritateavechilor mei prieteni sau a cunoºtinþelor,au propriile lor familii. Aº vrea sã mã adresez acum în modspecial acestora, dar ºi tuturor celor care au fost implicaþi înactivitãþi sau grupuri de tineri din întreaga þarã ºi au devenitîntre timp familiºti (cu sau fãrã copii).

Dumnezeu are nevoie de voi! Fiecare dintre voi cei care citiþiaceste rânduri ºtiþi bine asta. Cine sã facã ceva pentru familiilenoastre creºtine din România, dacã nu noi? Noi, cei care ambeneficiat de o pregãtire, o catehezã ºi un fundament alcredinþei, de un grup de “fraþi ºi surori”, de “animatori”,organizatori sau alte denumiri, suntem chemaþi în aceste zilesã-L slujim ca familiºti. Nu e uºor sã te angajezi ºi sã jertfeºtidin timpul tãu celorlalþi, dar dacã nu noi cei care am crescutastfel în tinereþe, atunci cine ar putea-o face?

Sunt în Bucureºti din 1995, familist din 1998 ºi recunosc cãam început sã mã implic în parohia de care aparþin doar de unan ºi jumãtate. Am avut nevoie de un timp de acomodare cunoul statut social, cu diferite experienþe profesionale ºi sociale,cu un copil mic etc. Dar ce mi-a dat cel mai mult curaj, a fost totrelaþia cu ceilalþi prieteni din trecut. Una din familiile prietenemi-a spus, la aniversarea a 10 ani de la absolvirea facultãþii înIaºi, cã se aºtepta sã vorbim ºi sã facem mai mult pentru familiilenoastre. Dar cine sã înceapã? Pe cine sã aºteptãm sã neimpulsioneze? Sã vinã Sf. Pãrinte Papa personal la noi ºi sã neanunþe Anul Familiei?

Sunt convins cã bunul Dumnezeu ne-a “legat” pe toþi cuacele “lanþuri ale iubirii”, vorba cântecului ºi nu putem sã fugimdin calea Iubirii. O Iubire dezinteresatã, nu numai pentru familiilenoastre, dar una adevãratã pentru atâtea familii din jur careau nevoie de ajutor. Cineva îmi spunea cã în familia lor e bine,se simt bine, e armonie, dar simt nevoia sã comunice aceastãarmonie cu ceilalþi.

Altã tânãrã mamã îmi spunea cã ea îºi pune problemace lasã ea copiilor ei. Ambele mame au decis sã se implicepentru familii. Intr-o zi de hram în parohia noastrã, în 2004,deºi aveam un rol în desfãºurarea Liturghiei speciale, laofertoriu, am ajuns cu puþine minute întârziere la bisericã (fiindzi de lucru). Soþia ºi cu puºtiul nostru ajunseserã mai devremeºi nu gãsiserã loc decât la cor (ºi acolo cu mari dificultãþi).Când soþia mi-a deschis uºa la cor pentru a fi alãturi de ceidragi în timpul Sfintei Liturghii, doamna dirijoare a fost foartefurioasã, a ascuns cheia ºi a aruncat niºte priviri care nu aveauce cãuta în acel spaþiu.

Vã rog sã mã credeþi cã ne-am simþit umiliþi, ºi eu ºi soþiamea. Umilinþa ne face bine, desigur. Dar mã întreb oare de ce

noi, cei care mergem la bisericã, nu-iprivim pe cei din jurul nostru, din bisericãmãcar, indiferent de cum sunt îmbrãcaþi,cu iubire în ochi? Ne apropiem de Sf.

Impãrtãºanie ºi cum poate Isus sã locuiascã în noi, dacã noinu-L comunicãm mai departe?

Mã bucur mult, uneori, când momentul dãruirii pãcii aduceo altã atmosferã în bisericã. Lumea îþi zâmbeºte cu privirea ºisimþi cãldura mâinilor. Credeþi cã cer prea mult tuturor creºtinilorcare îl primesc pe Isus Euharisticul, anume sã ne iubim cu ochiiaproapele în timpul Sfintei Jertfe a Liturghiei?

Normal cã nu e uºor, dar revin la timp. Isus ne cheamã sãne facem timp pentru El, timp pentru a creºte în iubire împreunãcu El, timp pentru a fi umpluþi de El, timp pentru a iubi celelaltefamilii din jurul nostru ºi astfel a creºte în iubire propria noastrãfamilie.

Ce trebuie sã facem? Fiecare din cei care citesc acesterânduri ºi a fost un tânãr dintr-un grup de tineri ºtie rãspunsul.Suntem legaþi prin lanþurile iubirii ºi ca familiºti ºi haideþi sãcreºtem împreunã familiile noastre de creºtini care sã sedãruiascã celor din jur! Timpul ºi familia sunt lucruri de preþpentru fiecare. Fac astfel un apel din adâncul inimii de cãutãtoral Adevãrului, ca sã vã implicaþi în a face ceva pentru viitorulfamiliei voastre ºi al celor din jurul vostru, împreunã cu parohulºi cu cei din parohia voastrã. Un Timp dãruit.

Numai rãmânând în cãutarea lui Dumnezeu – Iubire vomputea avea timp ºi familii frumoase.

CORNEL BÃRBUÞCORNEL BÃRBUÞCORNEL BÃRBUÞCORNEL BÃRBUÞCORNEL BÃRBUÞ

Catedrala Catedrala Catedrala Catedrala Catedrala Sfântul IosifSfântul IosifSfântul IosifSfântul IosifSfântul Iosif

TTTTTimp ºi chemareimp ºi chemareimp ºi chemareimp ºi chemareimp ºi chemare

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

NE SC

RIU C

ITITORII

nr. 4/2005 20

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU

CON

CILIU Titlul acestui Decret conciliar, dat de primele douã cuvinte

ale versiunii sale latine, ºi care a fost promulgat la 28octombrie 1965, se referã la importanþa deosebitã a educaþieiîn viaþa omului ºi la influenþa ei din ce în ce mai mare asupradezvoltãrii societãþii contemporane.

Cu cinci ani mai înainte, în 1960, Papa Ioan al XXIII-leaîncredinþase Comisiei de pregãtire “De Studiis et Seminariis”(pe tema studiilor ºi seminariilor) un fascicol: conþinea întrebãriºi probleme referitoare la “ºcolile catolice”. În martie 1962,Comisia a prezentat o primã Schemã în vederea elaborãriiunei Constituþii ce urma sã poarte titlul “Despre ºcolile catolice”.Acesta a fost primul pas. Aºa cum se poate intui deja,propunerile primite ulterior din partea diverselor conferinþeepiscopale, a Comisiei Generale de Coordonare, precum ºia Pãrinþilor conciliari, au determinat nu mai puþin de ºaptereelaborãri ale Schemei iniþiale.

În septembrie 1964,titlul Schemei ºi natura eiau fost schimbate într-o“Declaraþie despreeducaþia creºtinã”: omodificare semnificativãce meritã a fi comentatã.Schimbarea a fost cerutãde numeroºi episcopiprezenþi în aulaconciliarã. Ei au subliniatcã tema “ºcolilor catolice”este mult prea restrânsãpentru a reprezentaîntreaga problematicã aeducaþiei copiilor ºitinerilor catolici carestudiazã, în marea lormajoritate, în instituþii necatolice. Totodatã, ºcoala în sine eranumai unul dintre ambientele educative: familia, asociaþiilede tineri ºi copii, alte instituþii paralele ºcolilor, nu puteau fiignorate. La toate acestea se mai adãuga faptul cã într-o mareparte a lumii (de exemplu, þãrile din centrul ºi estul Europei)ºcolile catolice nu existau, iar educaþia catolicã putea fi oferitãnumai în clãdirile bisericilor ºi în parohii, precum ºi în familii.Conciliul dorea, deci, sã articuleze o poziþie a Bisericii faþã deîntreaga problematicã educativã creºtinã.

Aprobat cu 2290 voturi pentru ºi 35 împotrivã, Decretuldespre Educaþia creºtinã conþine o Introducere, 12 articole ºio Concluzie.

Nici un om nu trãieºte numai pentru sine, se specificã înIntroducere. Avem cu toþii o funcþie, un rol în societate, ºi înprimul rând, în familie. E o contribuþie culturalã ºi socialã cetrebuie valorizatã. Metodele educative ºi didactice auprogresat, iar Biserica doreºte ca acestea sã fie integrate atâtîn dezvoltarea societãþii, cât ºi în vestirea misterului lui Cristos.Drumul omului e un drum spre Cristos, iar menirea Bisericiieste aceea de a-l educa ºi sprijini pe om, încã de la primii sãiani, în vederea acestei întâlniri.

Cum realizeazã Biserica acest lucru? Decretul specificã,în Introducerea sa, urmãtorii paºi: perfecþionarea credinþei

personale; participarea la misterele mântuirii (expresie ceindicã participarea la sacramente); educarea omului îndreptate ºi în sfinþenia adevãrului. În art. 3 se specificã celetrei instituþii ce sunt chemate la realizarea acestui proiect deeducare creºtinã: pãrinþii (familia), statul, Biserica. Aceasta dinurmã, din partea ei, doreºte sã accentueze mai mult instruireacateheticã1 , “care lumineazã ºi întãreºte credinþa, hrãneºteviaþa dupã spiritul lui Cristos, duce la o participare activã ºiconºtientã la misterul liturgic ºi îndeamnã la acþiuneapostolicã” (art. 4).

Articolul 8 a fost numit ºi “inima” Decretului, ºi asupraacestui punct au fost concentrate multe dintre observaþiileepiscopilor2 . Aici se precizeazã cã o ºcoalã catolicã are caelement caracteristic “crearea în comunitatea ºcolarã a uneiatmosfere însufleþite de spiritul evanghelic al libertãþii ºi iubirii”.Dacã o ºcoalã catolicã nu are în vedere acest scop, îºi pierde

sensul ºi raþiunea de afi, devine “catolicã” doarcu numele. Tot la acestnumãr se mai specificãdreptul Bisericii de aeduca prin intermediulºcolilor ºi de a leîntemeia la orice nivel.Totodatã se precizeazãcã, în viziunea Bisericii,“slujirea îndeplinitã deprofesori este unapostolat autentic... ºi,în acelaºi timp, unadevãrat serviciu adussocietãþii”.

Încheiem aceastãscurtã prezentare a

Decretului despre Educaþia Creºtinã rememorând un faptpetrecut la încheierea Conciliului. Pe 8 decembrie 1965, PapaPaul al VI-lea a adresat în piaþa Sf. Petru Mesajul sãu cãtreintelectuali, înmânând în mod simbolic filozofului francez J.Maritain textul acestui Mesaj. În el Papa scria: “Cãutând, sãdorim a afla; când, mai apoi, am gãsit, sã dorim a cãuta maideparte”. În puþine cuvinte Paul al VI-lea a concentrat sensuleducaþiei creºtine, care doreºte sã orienteze omul în cãutareaCelui ce doreºte nespus de mult sã fie aflat.

PrPrPrPrPr. . . . . CORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREACORNELIU BEREAMisionarii VMisionarii VMisionarii VMisionarii VMisionarii Verbiþierbiþierbiþierbiþierbiþi

1 De reþinut cã expresia nu este sinonimã cu “predareacatehismului”.

2 Cu privire la nr. 8 vezi J. Pohlschneider, «Declaration on ChristianEducation», în H. Vorgrimler, ed., Commentary on the Documents ofVatican II, vol. IV, New York-London 1969, 1-48.

Gravissimum EducationisGravissimum EducationisGravissimum EducationisGravissimum EducationisGravissimum Educationis

Academia teologicã Anton DurcoviciAula mare a Institutului Sf. Tereza, Bucureºti

Academia Anton Durcovici, organizeazã lunar evenimentecu caracter teologic ºi cultural. Beneficiind de conferenþiaride marcã, Academia urmãreºte promovarea în rândullaicilor ºi preoþilor a unei formãri constante religioase ºi nunumai. (Pr. EMIL MORARU, coordonator)

21nr. 4/2005

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

MO

MEN

TE DE CRED

INÞÃ

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...... p

ic ... p

ic ... p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...... p

ic ... p

ic ... p

icã

turi d

e R

ev

ela

þie...

... pic

... pic

... pic

ãtu

ri de

Re

ve

laþie

...

”Datoritã credinþei a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã de”Datoritã credinþei a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã de”Datoritã credinþei a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã de”Datoritã credinþei a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã de”Datoritã credinþei a pãrãsit Egiptul, fãrã sã se teamã demânia regelui, ºi, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Cel Nevãzut, amânia regelui, ºi, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Cel Nevãzut, amânia regelui, ºi, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Cel Nevãzut, amânia regelui, ºi, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Cel Nevãzut, amânia regelui, ºi, ca ºi cum l-ar fi vãzut pe Cel Nevãzut, arãmas statornic. Datoritã credinþei a sãrbãtorit Paºtele ºi arãmas statornic. Datoritã credinþei a sãrbãtorit Paºtele ºi arãmas statornic. Datoritã credinþei a sãrbãtorit Paºtele ºi arãmas statornic. Datoritã credinþei a sãrbãtorit Paºtele ºi arãmas statornic. Datoritã credinþei a sãrbãtorit Paºtele ºi afãcut stropirea cu sânge ca Nimicitorul primilor nãscuþi sãfãcut stropirea cu sânge ca Nimicitorul primilor nãscuþi sãfãcut stropirea cu sânge ca Nimicitorul primilor nãscuþi sãfãcut stropirea cu sânge ca Nimicitorul primilor nãscuþi sãfãcut stropirea cu sânge ca Nimicitorul primilor nãscuþi sãnu se atingã de ai lornu se atingã de ai lornu se atingã de ai lornu se atingã de ai lornu se atingã de ai lor. Datoritã credinþei a trecut ca pe uscat. Datoritã credinþei a trecut ca pe uscat. Datoritã credinþei a trecut ca pe uscat. Datoritã credinþei a trecut ca pe uscat. Datoritã credinþei a trecut ca pe uscatMarea Roºie, pe când egiptenii au fost traºi la fund, cândMarea Roºie, pe când egiptenii au fost traºi la fund, cândMarea Roºie, pe când egiptenii au fost traºi la fund, cândMarea Roºie, pe când egiptenii au fost traºi la fund, cândMarea Roºie, pe când egiptenii au fost traºi la fund, cândau încercat!”au încercat!”au încercat!”au încercat!”au încercat!”

(((((Evr Evr Evr Evr Evr 11,27-29)11,27-29)11,27-29)11,27-29)11,27-29)

Indiscutabil, cea mai mare ºi mai sfântã sãrbãtoare aevreilor a fost ºi este sãrbãtoarea Paºtelui. În aceastã zi evreiicomemoreazã eliberarea din robia Egiptului ºi trecereamiraculoasã a Mãrii Roºii. Despre aceste evenimente nevorbeºte Biblia în capitolele 11 pânã la 15 din cartea Exodului,pe care vã propun sã le recitiþi ºi sã le meditaþi îndelung. Niciun semn sau o minune nu au fost îndeajuns, cãci Faraon s-adovedit, de fiecare datã, a fi tot mai îndãrãtnic. Atunci Domnul,la care era ultima lor speranþã, a luat soarta poporului evreudirect în mâinile sale. În felul acesta Biblia ne oferã una dincele mai frumoase ºi mai pasionante pagini ale sale: origineasãrbãtorii Paºtelui ºi a mielului pascal, moartea întâilor nãscuþiai egiptenilor ºi pornirea evreilor pe drumul libertãþii sprePãmântul Fãgãduinþei.

Originea sãrbãtorii Paºtelui se pierde în negura vremii, iardin modul cum este aceastã sãrbãtoare prezentatã în Ex 12rezultã cã ea era respectatã de evrei încã din perioada pre-israelitã. Conform versetului 21, sãrbãtoarea este dejamenþionatã în Ex 5,1-5, unde se face aluzie la o „sãrbãtoare alui Iahve”.

Sãrbãtoarea aceasta minunatã a fost numitã ziccaron saumemorialul ieºirii miraculoase a evreilor din þara Egiptului. Moiseporunceºte ca fiecare familie sã ia câte un miel fãrã defect, sã fiede parte bãrbãteascã ºi de un an. Mielul urmeazã sã fie sacrificatîn a paisprezecea zi a lunii ºi sã fie consumat tot în acea noaptesfântã „cu azime (adicã pâine nedospitã) ºi cu ierburi amare”.Cu sângele mielului evreii urmau „sã ungã amândoi uºorii uºiiºi pragul cel de sus, în casele în care vor mânca!” (Ex 11,7). Caseleînsemnate cu sânge au fost cruþate de Domnul, casele egiptene,în schimb, au fost lovite cu moartea. Toþi participanþii la cinãtrebuiau sã fie gata de luptã, adicã încinºi cu cingãtoare, încãlþaþicu sandale, cu toiege în mânã iar mielul sã fie consumat în maregrabã, pentru cã este ”Paºtele Domnului” iar ”în noaptea aceastava trece prin þara Egiptului ºi-i va ucide pe toþi întâi nãscuþi!” (Ex11,12a). Din verbul „a trece” derivã sensul propriu zis al sãrbãtoriiPaºtelui. În limba ebraicã este folosit cuvântul pesah, a cãruietimologie este nesigurã, dar care ar putea fi redat fie prin „asãlta”, „a omite” sau „a proteja” casele evreilor, ceea ce Domnula fãcut în acea noapte sfântã.

Puse în relaþie cu acest eveniment al eliberãrii poporuluievreu, riturile ºi ritualele dobândesc o semnificaþie cu totul nouã,aºa cum ne este explicat în Ex 12,26-27: „Când va fi sã vã întrebecopiii voºtri: «ce înseamnã rânduiala aceasta?» Voi sã lerãspundeþi: «Aceasta este jertfa pentru Paºtele Domnului, carea trecut în Egipt pe la casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul,iar casele voastre le-a cruþat». În felul acesta Paºtele evreupregãtea evident Paºtele creºtin, în care Cristos însuºi, mielullui Dumnezeu, este jertfit pe cruce ºi consumat la cina sfântãde cãtre toþii credincioºii. Paºtele creºtin trece dincolo de ceeace evreii aºteptau de la Domnul, el înseamnã, înainte de toate,realizarea mântuirii lumii întregi, a omenirii, a universului, prin

reînnoirea misticã a acestui act mântuitor ºi tainic, care devinecentrul indiscutabil al întregii Sfinte Liturghii, care este sacrificiulºi ospãþul înfãptuit o datã pentru totdeauna.

Urmeazã, ca o confirmare a celor petrecute pânã acum,trecerea Mãrii Roºii sub conducerea lui Moise ºi Aaron ºi deacolo plecarea în deºertul Sinai. Pe drum intervine un fapt cuadevãrat minunat, care va însemna pentru evrei o binecuvântaredivinã. Dumnezeu nu-i lasã singuri, arãtându-le drumul:„Domnul însuºi mergea înaintea lor, ziua în chip de stâlp de nor,ca sã le arate calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-i, casã poatã sã meargã ziua ºi noaptea!” (Ex 13,21).

Clipa cea mare, clipa adevãrului, se apropia din ce în cemai mult, când poporul evreu avea sã treacã Marea Roºiepãºind victorios ºi definitiv pe drumul libertãþii spre ÞaraFãgãduinþei, „pentru cã Domnul se va lupta pentru voi!” (Ex14,14). Cu ajutorul Domnului, Moise a sãvârºit cea mai mareminune salvându-i pe toþi evreii din mâinile Faraonului înfuriat.Atunci când Dumnezeu are grijã de cineva, nu-l pãrãseºtelãsându-l singur, dimpotrivã: „aºa a mântuit Domnul în ziuaaceea pe Israel din mâna Egiptenilor!” (Ex 14,30).

Tradiþia noastrã creºtinã a reþinut respectivul pasajconsiderând aceastã minune ca fiind o imagine a mântuiriinoastre, care ne-a fost adusã de cãtre Cristos prin botezulcrucii ºi Învierii sale (cf. 1Cor 10). Norul ºi trecerea Mãrii Roºii,prefigureazã în primul rând botezul, iar alte elemente dintimpul Sinaiului, cum ar fi mana ºi apa izvorâtã din stâncã,prefigureazã Sfânta Euharistie. Aceasta ne invitã pe noi, înspirit de credinþã profundã faþã de Rãscumpãrãtorul acesteilumi, Isus Cristos, sã celebrãm Paºtele ca pe o sãrbãtoare alibertãþii.

Mons. Mons. Mons. Mons. Mons. VLADIMIRVLADIMIRVLADIMIRVLADIMIRVLADIMIR PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃ PETERCÃRectorul Institutului TRectorul Institutului TRectorul Institutului TRectorul Institutului TRectorul Institutului Teologic eologic eologic eologic eologic Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza

Paºtele, sãrbãtoarea libertãþiiPaºtele, sãrbãtoarea libertãþiiPaºtele, sãrbãtoarea libertãþiiPaºtele, sãrbãtoarea libertãþiiPaºtele, sãrbãtoarea libertãþii

Curãþiþi-vã de plãmada cea veche...Curãþiþi-vã de plãmada cea veche...Curãþiþi-vã de plãmada cea veche...Curãþiþi-vã de plãmada cea veche...Curãþiþi-vã de plãmada cea veche...Cristos, mielul nostru pascal, a fost jertfitCristos, mielul nostru pascal, a fost jertfitCristos, mielul nostru pascal, a fost jertfitCristos, mielul nostru pascal, a fost jertfitCristos, mielul nostru pascal, a fost jertfit

(((((1Cor1Cor1Cor1Cor1Cor 5, 6.7) 5, 6.7) 5, 6.7) 5, 6.7) 5, 6.7)În câteva cuvinte, vorbind despre cele douã rituri bine

cunoscute ale evreilor (ritul îndepãrtãrii drojdiei vechi ºiritul jertfirii mielului pascal), sfântul Paul face referinþã laîntreaga simbolisticã a sãrbãtorii pascale evreieºti,aplicând-o la Paºtele creºtinilor. Apostolul, însã, nuconsiderã cã s-ar schimba sensul sãrbãtorii evreieºtidacã vorbeºte despre Paºtele lui Cristos. Dimpotrivã, elvede în Învierea lui Cristos împlinirea cea mai bunã aeliberãrii pe care o aminteºte în fiecare an Paºteleevreilor.

Pentru Paul este absolut evident cã în Isus, vecheasãrbãtoare nu ºi-a pierdut semnificaþia ei, dimpotrivã,ea îºi dobândeºte sensul deplin: Paºtele creºtinilor esteîntr-adevãr sãrbãtoarea eliberãrii ºi, de-acum înainte,eliberarea este definitivã. Prin moartea ºi învierea sa, IsusCristos a sfãrâmat cele mai teribile lanþuri, ale morþii ºiale urii. Iar aceastã eliberare se dovedeºte a fi„contagioasã” cãci, dupã cum spune Paul, puþinãplãmadã dospeºte întreg aluatul. Duhul Sfânt, care-icontinuã lucrarea în lume va face irezistibilã „dospirea”,aidoma unui aluat, a omenirii întregi.

PrPrPrPrPr. . . . . TARCIZIU ªERBANTARCIZIU ªERBANTARCIZIU ªERBANTARCIZIU ªERBANTARCIZIU ªERBAN

nr. 4/2005 22

ªTIRIªTIRIªTIRIªTIRIªTIRI Pagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞACPagini realizate de EUSEBIU PÎRÞAC

Joi, 10 martie, s-a desfãºurat laRoma simpozionul internaþional cutema Femeia ºi cultura pãcii ,organizat de Inst i tutul de StudiiSuperioare privind Femeia, din cadrulUniversitãþ i i Ponti f icale ReginaApostolorum ºi de UniversitateaEuropeanã din Roma. Femeia este unlider în construirea pãcii, în mãsura încare ea protejeazã viaþa, au afirmatpart icipanþi i la acest simpozion.Cristina Zucconi, preºedinta Institutuluiorganizator, a afirmat cã: Pacea nu

poate fi improvizatã,deoarece este un stilde viaþã orientat spredreptate ºi iertare ºieste o valoare caretrebuie sã f ietransmisã prin educaþie, încã dincopilãrie, în ºcoalã ºi în familie, primaºcoalã de socializare, ºi prima ºifundamentala ºcoalã a pãcii. PãrintelePaolo Scarafoni, rectorul UniversitãþiiRegina Apostolorum, a spus: Rãul esteprezent atunci când oamenii se

îndepãrteazã de exigenþele iubirii.Binele, în schimb, se naºte din iubire,este manifestat ca iubire, ºi esteorientat spre iubire. Cultura iubirii trecede la o generaþie la alta, mai presusde toate, mulþumitã eforturilor femeilor.Dacã familia umanã poate învinge rãulcu binele, acest lucru depinde în maremãsurã de rolul femeilor astãzi, detrasmiterea legii morale, de educareala o culturã a pãcii. Nici un bãrbat ºinici o femeie de bunãvoinþã nu se potîndepãrta de angajamentul de aînvinge rãul cu binele. Este o luptãdesfãºuratã valid doar în braþele iubirii.

Femeile - constructori ai pãciiFemeile - constructori ai pãciiFemeile - constructori ai pãciiFemeile - constructori ai pãciiFemeile - constructori ai pãcii

Cardinal austriacCardinal austriacCardinal austriacCardinal austriacCardinal austriacîmpotriva experimentelor liturgiceîmpotriva experimentelor liturgiceîmpotriva experimentelor liturgiceîmpotriva experimentelor liturgiceîmpotriva experimentelor liturgice

Christoph Schönborn, cardinal deViena, s-a declarat energic împotrivaexperimentelor liturgice neautorizate,afirmând cã, credincioºii catolici audreptul sã participe la slujbele Bisericiiºi nu la ceva care este rodul unei

pasiuni sau al unor idei liturgice particulare alevreunui preot. Într-un interviu oferit pentru Kath.net,Cardinalul Schönborn a subliniat faptul cã liturgiaeste întotdeauna liturgia Bisericii, liturgia întreguluipopor al lui Dumnezeu. Îndrumãrile liturgice aleBisericii, a explicat el, urmãresc sã asigure faptulcã întotdeauna cultul este al comunitãþii BisericiiUniversale, cã Isus Cristos este centrul liturgiei, iarpersonalitatea celebrantului nu trebuie sã distragãatenþia de la Sfânta Liturghie. Moartea ºi Învierealui Isus Cristos sunt fãcute prezente pentru noi. Poateexista ceva mai minunat decât aceasta? El a maispus cã fidelitatea preotului faþã de celebrarealiturgicã îi ajutã pe credincioºi.

Studiu în sprijinul autenticitãþiiStudiu în sprijinul autenticitãþiiStudiu în sprijinul autenticitãþiiStudiu în sprijinul autenticitãþiiStudiu în sprijinul autenticitãþiiGiulgiuluiGiulgiuluiGiulgiuluiGiulgiuluiGiulgiului

Noi analize ºtiinþifice ale Giulgiului din Torinoau detectat o a douã imagine a unei feþe umanepe pânzã, ridicând noi dificultãþi celor care susþincã imaginea de pe Giulgiu a fost creatã de un artistingenios. Ultimele studii asupra Giulgiului - despre

care se crede cã este pânza în care a fost îngropat Isus Cristos - auprodus imagini mai exacte ale feþei imprimate pe pânzã. Rezultatelestudiului se pot consulta pe situl www.shroudstory.com; ele au fostobþinute prin tehnici electronice de îmbunãtãþire a calitãþii imaginiibãrbatului cu barbã de pe Giulgiu. Ideea cã niºte genii medievalear fi putut gãsi o metodã de producere a imaginii pe care nici oameniide ºtiinþã din secolul XXI nu o pot explica, precum ºi cã au mai produso imagine misterioasã rãmasã nedetectatã timp de secole, faceipoteza fabricãrii imaginii ca fiind total neverosimilã. La începutulacestui an cercetãtorii de la Laboratorul Naþional Los Alamos audescoperit faptul cã materialul de pe Giulgiu provine istoric dinvremea lui Cristos. Aceste rezultate subliniau eroarea studiiloranterioare ce afirmau cã Giulgiul este o creaþie din Evul Mediu.Datarea greºitã se datora evaluãrii unui petec ce se pare cã a fostpus pe Giulgiu mult mai târziu.

Codul Da VinciCodul Da VinciCodul Da VinciCodul Da VinciCodul Da VinciEste un best-seller al autorului Dan Brown, care a fost tradus

în 42 de limbi ºi s-a vândut în toatã lumea. Romanul, despre careautorul spune cã este o ficþiune, porneºte de la o poveste bizarãîn care Isus s-a însurat cu Maria Magdalena, iar urmaºii lor trãiescîncã în Franþa. Secretul absurd este pãzit de o societate secretã

care a rezistat în timp. Numele cãrþii se trage de la pretenþia autorului cã Leonardoda Vinci a fost membru al acestei societãþi, lãsând indicii în unele din picturile sale.Cardinalul Tarcisio Bertone, s-a adresat credincioºilor italieni prin intermediul RadioVatican, cu îndemnul: nu citiþi ºi nu cumpãraþi Codul DaVinci. Rãdãcinile succesuluimondial al cãrþii fac parte din strategia construirii unui castel de minciuni, pentru acontracara succesul Marelui Jubileu al Anului 2000. Roadele Jubileului au avut unimpact excepþional asupra întregii istorii a omenirii, iar acum oponenþii credinþeiau trecut la atac. Printre multiplele erori ale cãrþii, Cardinalul a amintit negareamorþii ºi învierii lui Isus, fapte ce sunt istorice ºi a lansat întrebarea: Societatea artolera publicarea unei cãrþi ce rãspândeºte neadevãruri despre Buddha, Mohamedsau alþi lideri religioºi, sau o carte care sã manipuleze întreaga istorie aHolocaustului?. Codul DaVinci a câºtigat un imens succes doar datoritãprejudecãþilor anti-catolice.

TTTTTrei Cardinali vor prezidarei Cardinali vor prezidarei Cardinali vor prezidarei Cardinali vor prezidarei Cardinali vor prezidaSinodul EpiscopilorSinodul EpiscopilorSinodul EpiscopilorSinodul EpiscopilorSinodul Episcopilor

Papa Ioan Paul al II-lea a numittrei Cardinali care sã prezidezeurmãtoarea adunare a SinoduluiEpiscopilor ce va fi dedicatEuharistiei. Cardinalii Francis Arinze,Prefectul Congregaþiei pentru CultulDivin ºi Disciplina Sacramentelor;Juan Sandoval, Arhiepiscop deGuadalajara, Mexic; ºi TelesphoreToppo, Arhiepiscop de Ranchi, India,vor prezida pe rând Sinodul, chiardacã Sfântul Pãrinte va fi prezent, aanunþat Biroul de Presã alVaticanului. Sinodul se va desfãºuraîn Vatican în perioada 2-29octombrie 2005, ºi va încheia AnulEuharistiei.

23nr. 4/2005

Papa îºi continuã convalescenþa în VPapa îºi continuã convalescenþa în VPapa îºi continuã convalescenþa în VPapa îºi continuã convalescenþa în VPapa îºi continuã convalescenþa în VaticanaticanaticanaticanaticanPapa Ioan Paul al II-lea a petrecut o noapte liniºtitã în Vatican, dupã ce a pãrãsit spitalul duminicã

13 martie ºi se pregãteºte pentru Sãptãmâna Sfântã. Întoarcerea Papei acasã, de duminicã seara, aputut fi urmãritã prin intermediul televiziunii mulþumitã unui cameraman de la Centrul de Televiziune alVaticanului, care l-a însoþit în automobilul cu care a pãrãsit spitalul. Sfântul Pãrinte, care putea fi vãzutalãturi de ºofer, pãrea mai în putere decât în zilele precedente, deºi vizibil slãbit dupã operaþia detraheotomie din 24 februarie. În prezent, Papa are încã inserat tubul care sã îi faciliteze respiraþia, pânãcând vor decide medicii cã poate fi înlãturat. La Vatican se aflã o infirmierã pentru caz de urgenþã, iarmedicii Papei ºi mai multe cãlugãriþe poloneze îl îngrijesc.

Rugãciune ortodoxãRugãciune ortodoxãRugãciune ortodoxãRugãciune ortodoxãRugãciune ortodoxãpentru sãnãtatea Papeipentru sãnãtatea Papeipentru sãnãtatea Papeipentru sãnãtatea Papeipentru sãnãtatea Papei

În cadrul unei slujbe solemne,oficiatã în ziua de 8 martie labiserica Sfântul Spiridon Nou cuprilejul aniversãrii a 120 deautocefalie ºi a 80 de ani de patriarhat al Bisericii OrtodoxeRomâne, Preafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist ºi PatriarhulEcumenic Bartolomeu al Constantinopolului s-au rugatpentru sãnãtatea Papei Ioan Paul al II-lea. Patriarhul Teoctista declarat: Aflându-ne împreunã astãzi pentru serbareaBisericii noastre, ne-am adresat gândurile împreunã spreSanctitatea Sa, Papa Ioan Paul al II-lea, rugându-ne sã-idãruiascã Dumnezeu grabnicã însãnãtoºire, sã putem sãne reîntâlnim, cãci o asemenea persoanã, de dimensiuneaacestui slujitor al Bisericii Universale, apare la mari intervalede timp. Ne este foarte scump, este foarte drag în întreagacreºtinãtate pentru cã a lansat primul, dintre toþi, aceastãidee de apropiere, de dialog între Bisericile noastre ºi deconsolidare a nãdejdii ca toþi sã fim una întru Cristos,Domnul Nostru. Îi dorim sãnãtate ºi mulþi ani!

wwwwwwwwwwwwwww.vatican.va.vatican.va.vatican.va.vatican.va.vatican.va suprasolicitat suprasolicitat suprasolicitat suprasolicitat suprasolicitatLa 15 martie, biroul Vaticanului ce se ocupã de site a

declarat primirea a aproximativ 40000 email-uri. Mesajeleau fost trimise Papei Ioan Paul al II-lea în timpul internãrii laClinica Gemelli. Au fost trimise mesaje de simpatie, încurajare,rugãciune. Cele mai multe, aproximativ 18.000, au fost scriseîn englezã. Au mai fost 13.850 în spaniolã, 2.600 în italianã,2.500 în portughezã, 1.400 în francezã ºi 1.200 în germanã.Pr. Fernando Vergez Alzaga, responsabil cu Internetul pentruVatican, a declarat cã au existat ºi mesaje scrise în alte limbi.Datoritã email-urilor foarte numeroase,Vaticanul nu va putearãspunde individual tuturor persoanelor, dar pe site este pusão mulþumire. Numãrul mare de e-mail-uri, interesul majorpentru sãnãtatea Papei, a fãcut ca situl sã fie solicitat pesteposibilitaþile tehnice. În mod normal, situl primeºte douãmilioane de vizite pe zi; în ultimele zile din luna februarie aufost pânã la nouã milioane de vizite zilnice. Situl Vaticanului afost lansat on-line la Paºti, în 1997, dispunând de trei servere,numite dupã Arhanghelii Mihail, Gabriel ºi Rafael. Situl estedeservit de 18 persoane, inclusiv de o echipã internaþionalãpentru traducerea documentelor ºi declaraþiilor în cele ºaselimbi folosite.

Comemorare la MadridComemorare la MadridComemorare la MadridComemorare la MadridComemorare la MadridIntr-o Liturghie de comemorare a victimelor atacurilor teroriste

cu bombã de anul trecut, din Spania, Arhiepiscopul de Madrid aevidenþiat iubirea ca fiind rãspunsul creºtin la terorism. CardinalulAntonio María Rouco a prezidat vineri, 11 martie, slujba în CatedralaAlmudena din Madrid, la un an dupã ce 191 de persoane au murit înurma exploziilor unor bombe amplasate de extremiºti islamici în patrutrenuri. Familia regalã spaniolã, politicieni ºi peste 1.000 de persoane,dintre care jumãtate au fost rudele victimelor, au participat la Liturghie.Terorismul nu are ºi nu va avea niciodatã ultimul cuvânt nici în vieþileoamenilor ºi nici în determinarea destinului lor, a spus Cardinalul înpredica sa. Citându-l pe Sf. Paul, a spus: Nu te lãsa învins de rãu, ci

învinge rãul cu binele. El a invitat credincioºii sã priveascã spre cruce ºi sã înþeleagã cã existã dureri pe care timpulle atenueazã, dar numai Dumnezeu ºi crucea le vindecã ºi le transformã în roade de speranþã ºi iubire.

În urmã cu ceva timp, Dãnuþ Doboº, istoric de la Iaºi, fiind solicitat sã se ocupe ºi de arhivaArhiepiscopiei de Bucureºti, a venit cu ideea de a elabora o monografie a Catedralei Sfântul Iosif.Astfel, pe baza documentelor de arhivã, a început elaborarea materialului în vederea scopuluipropus. Munca a fost încununatã cu succes, ºi iatã cum enoriaºii, preoþii ºi toþi cei doritori au ocazia,citind aceastã monografie, sã cunoascã mai bine catedrala în care au participat la Sfânta Liturghie,în care s-au rugat, s-au recules pentru a-l gãsi ºi pentru a trãi în strânsã comuniune cu Dumnezeu.

PrPrPrPrPr. EUGEN BORTOª. EUGEN BORTOª. EUGEN BORTOª. EUGEN BORTOª. EUGEN BORTOª

Lansarea cãrþii va avea loc miercuri 6 aprilie, ora 16.00, în cadrul Academiei Lansarea cãrþii va avea loc miercuri 6 aprilie, ora 16.00, în cadrul Academiei Lansarea cãrþii va avea loc miercuri 6 aprilie, ora 16.00, în cadrul Academiei Lansarea cãrþii va avea loc miercuri 6 aprilie, ora 16.00, în cadrul Academiei Lansarea cãrþii va avea loc miercuri 6 aprilie, ora 16.00, în cadrul Academiei Anton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton DurcoviciAnton Durcovici, în, în, în, în, înAula mare a Institutului Aula mare a Institutului Aula mare a Institutului Aula mare a Institutului Aula mare a Institutului Sfânta TSfânta TSfânta TSfânta TSfânta Terezaerezaerezaerezaereza.

wwwwwwwwwwwwwww. arcb.ro; www. arcb.ro; www. arcb.ro; www. arcb.ro; www. arcb.ro; www.catholica.ro.catholica.ro.catholica.ro.catholica.ro.catholica.ro

nr. 4/2005 24

Sfânta Ecaterina s-a nãscut în ziua de 25 martie 1347, încartierul Fontebranda din Siena, Italia. Pãrinþii sãi, JacoboBenincasa ºi Lapa, fiica poetului Nuccio Piagenti, au avutdouãzeci ºi cinci de copii, Ecaterina fiind al douãzeci ºi patrulea.Împreunã cu ea s-a nãscut ºi o sorã geamãnã, Ioana, care amurit la puþin timp dupã naºtere. Tatãl Ecaterinei era un vopsitorde stofe ºi se spune cã de la el a moºtenit Ecaterina devotamentul,grija ºi dragostea faþã de aproapele, în timp ce de la mama ei, aluat energia ºi hotãrârea.

Din pruncie, cu gândul la DumnezeuDin pruncie, cu gândul la DumnezeuDin pruncie, cu gândul la DumnezeuDin pruncie, cu gândul la DumnezeuDin pruncie, cu gândul la DumnezeuEste greu sã deosebeºti adevãrul de legendã; din povestirile

despre copilãria Ecaterinei ºtim doar cã era o copilã vioaie,prietenoasã ºi evlavioasã. La ºapte ani, luminatã de Duhul Sfânt,simte foarte vie dorinþa de a o imita pe Maria din Nazaret ºi îifãgãduieºte lui Dumnezeu fecioria ei. În anul 1362, când moaresora ei preferatã, Bonaventura, începe sã trãiascã o viaþã depenitenþã ºi rugãciune intensã. Mama ei a încercat de mai multeori sã o convingã sã se cãsãtoreascã, dar toate aceste tentativeau eºuat. Ba mai mult, Ecaterina ºi-a tãiat ºi pãrul ca sã fie maipuþin atrãgãtoare. Au urmat lungi discuþii cu pãrinþii pe aceastãtemã ºi se pare cã Ecaterina a fost nevoitã sã lucreze ca oservitoare în casa pãrinþilor sãi pentru cã nu a vrut sã renunþe laaceastã hotãrâre. În anul urmãtor, 1363, a murit ºi cea mai micãsorã a Ecaterinei, fapt care a determinat-o sã înceapã un post,pe care-l va continua toatã viaþa, hrãnindu-se numai cu pâine,verdeþuri crude ºi apã.

Post, rugãciune ºi caritate pentru toatã viaþaPost, rugãciune ºi caritate pentru toatã viaþaPost, rugãciune ºi caritate pentru toatã viaþaPost, rugãciune ºi caritate pentru toatã viaþaPost, rugãciune ºi caritate pentru toatã viaþaÎn aceeaºi perioadã, s-a simþit atrasã de mantellatte

(purtãtoare de pelerine). Acestea fãceau parte din Ordinul TerþiarDominican ºi constituiau un grup de femei evlavioase, vãduvesau fecioare, care duceau o viaþã de curãþie, de rugãciune ºipocãinþã, solitarã ºi nu comunitarã. Se dedicau în mod specialfaptelor de caritate în favoarea sãracilor din oraº. În 1365,Ecaterina a fost primitã în acest grup, dar urmãtorii trei ani i-apetrecut tot în casa pãrinteascã, în singurãtate, vorbind foartepuþin ºi dedicând tot timpul rugãciunii. La 21 de ani, viaþa saspiritualã crescuse cu atâta intensitate încât a trãit ceea ce, maitârziu, va numi cãsãtoria misticã cu Cristos. Însã, aceastã viaþãtrãitã în casã, în singurãtate, a început sã o nemulþumeascã ºise simþea din ce în ce mai mult chematã s-o abandoneze, pentrua ieºi în lume. S-a dovedit apoi cã aceºti trei ani petrecuþi însingurãtatea casei pãrinteºti au fost ca un noviciat lung care apregãtit-o pentru viaþa publicã ce o aºtepta. La început, aceastãnouã viaþã „de afarã” nu prea i-a plãcut, i se pãrea cã trãdeazãcãsãtoria misticã cu Cristos, dar experienþa trãitã în mijloculoamenilor va deveni piatra unghiularã a doctrinei sale.

ªi-a dãruit timpul ºi energia celor suferinziªi-a dãruit timpul ºi energia celor suferinziªi-a dãruit timpul ºi energia celor suferinziªi-a dãruit timpul ºi energia celor suferinziªi-a dãruit timpul ºi energia celor suferinziDemnitatea fiecãrei persoane, creatã de Dumnezeu,

rãscumpãratã de moartea lui Isus, a stat la baza preocupãriiEcaterinei în ajutorarea altora. În timpul foametei din 1370 ºi alciumei din 1374 ºi-a consumat toate energiile pentru a-i ajutape bolnavi ºi muribunzi, trãind în acelaºi timp experienþe misticeºi înteþind postul. Suferinþa ºi moartea persoanelor din cauzasãrãciei erau considerate de sfânta Ecaterina ca o mãrturie alipsei de iubire faþã de aproapele ºi a egoismului. Existã un pasajîn cartea Ecaterinei de Siena, Dialogul despre Providenþa Divinã,în care Isus îi spune sfintei: „Trebuie sã-i iubeºti pe ceilalþi cuaceeaºi dragoste purã cu care eu te iubesc. Dar nu poþi sã o facipentru mine, pentru cã eu te iubesc fãrã sã fiu iubit de tine... ºi tu

nu poþi sã mã rãsplãteºti. Trebuiesã dãruieºti aceastã dragostealtora, iubindu-i fãrã sã fii iubitãde ei. Trebuie sã-i iubeºti fãrã sãfii preocupatã de câºtigul tãuspiritual sau material, dar numaide slava ºi lauda numelui meu,pentru cã eu îi iubesc”).

Viaþa extraordinarã aEcaterinei ºi activitatea ei socialã,desfãºuratã la Siena, devin foartecunoscute, astfel cã multepersoane consacrate ºi laice dinPisa, doritoare s-o cunoascã ºis-o asculte, o invitã în oraºul lor.Aici, pe data 1 aprilie 1375, în

Biserica Sfânta Cristina, Ecaterina primeºte stigmateleMântuitorului, pe care numai ea le putea vedea.

Ecaterina îl convinge pe PapãEcaterina îl convinge pe PapãEcaterina îl convinge pe PapãEcaterina îl convinge pe PapãEcaterina îl convinge pe Papãsã se întoarcã la Romasã se întoarcã la Romasã se întoarcã la Romasã se întoarcã la Romasã se întoarcã la Roma

În aceeaºi perioadã, papa era prizonier în castelul de laAvignon (era în aºa numita perioadã Avignon, adicã vremea încare papii au avut sediul în oraºul francez, perioadã care a duratdin 1309 pânã în 1377). În 1367, Urban al VI-lea se întoarce laRoma, unde va rãmâne pânã în anul 1370, dar instabilitateapoliticã ºi nesiguranþa existentã în Peninsulã, îl conving sã seîntoarcã la Avignon. În sfârºit, urmaºul sãu, Grigore al XI-lea,miºcat de rugãminþile insistente ale Ecaterinei din Siena ºi denecesitãþile obiective ale Statului Pontifical, se întoarce definitiv înscaunul sãu de la Roma. Misiunea Ecaterinei se apropie desfârºit: nu-i mai rãmân decât trei ani de viaþã pe care îi trãieºtecu intensitate, în contemplaþie, dãruindu-se pânã în ultimulmoment gloriei lui Dumnezeu ºi binelui aproapelui.

Sfânta din Siena,Sfânta din Siena,Sfânta din Siena,Sfânta din Siena,Sfânta din Siena,un instrument al pãcii ºi un instrument al pãcii ºi un instrument al pãcii ºi un instrument al pãcii ºi un instrument al pãcii ºi al al al al al unitãþii Bisericiiunitãþii Bisericiiunitãþii Bisericiiunitãþii Bisericiiunitãþii BisericiiÎn curia pontificalã se nasc primele neînþelegeri, cauzate de

revolta cardinalilor francezi care se împotriveau suveranitãþii nouluiPapã, Urban al VI-lea. Cardinalii francezi au proclamat unantipapã, în persoana lui Robert de Ginevra, cunoscut sub numelede Clement al VII-lea. Ecaterina se grãbeºte sã plece la Roma, înseptembrie 1378, împreunã cu ucenicii sãi, la chemarea lui Urbanal VI-lea, pentru a se dedica în întregime cauzei papale ºi Bisericii.Ea îndeamnã stãruitor pe capii statului sã rãmânã credincioºiadevãratului Papã Urban al VI-lea. Epuizatã de numeroaseleeforturi, de dorinþa arzãtoare pentru pacea ºi unitatea Bisericii,chinuitã de dureri fizice acute, nu mai reuºeºte nici mãcar sãînghitã mâncarea ºi sã bea apã, singura sa hranã fiind OstiaSfântã. În ziua de 29 aprilie 1380, dupã ce s-a rugat precum Isuspe Cruce: „Tatã în mâinile Tale încredinþez sufletul meu!”, Ecaterinamoare. Ecaterina de Siena pãrãseºte pãmântul, dar lasã în urmaei circa patru sute de scrisori adresate puternicilor timpului sãu ºio carte Dialogul despre Providenþa Divinã, carte care l-adeterminat pe Papa Paul al VI-lea, la 4 octombrie 1970, sã odeclare Doctor al Bisericii. În 29 aprilie 1461, a fost ridicatã la cinsteaaltarelor de cãtre Papa Pius al II-lea, iar în 1939 este proclamatãpatroanã a Italiei, împreunã cu Sfântul Francisc de Assisi, de cãtrePapa Pius al XII-lea. Actualul Pontif, Papa Ioan Paul al II-lea, înanul 1999, a proclamat-o ºi co-patroanã a Europei.

Prezentare de: PrPrezentare de: PrPrezentare de: PrPrezentare de: PrPrezentare de: Pr. L. L. L. L. LIVIU BÃLêCUÞIIVIU BÃLêCUÞIIVIU BÃLêCUÞIIVIU BÃLêCUÞIIVIU BÃLêCUÞI

29 aprilie: Sfânta Ecaterina de Siena,29 aprilie: Sfânta Ecaterina de Siena,29 aprilie: Sfânta Ecaterina de Siena,29 aprilie: Sfânta Ecaterina de Siena,29 aprilie: Sfânta Ecaterina de Siena,Doctor al Bisericii ºi Patroana Italiei ºi a Europei (1347-1380)Doctor al Bisericii ºi Patroana Italiei ºi a Europei (1347-1380)Doctor al Bisericii ºi Patroana Italiei ºi a Europei (1347-1380)Doctor al Bisericii ºi Patroana Italiei ºi a Europei (1347-1380)Doctor al Bisericii ºi Patroana Italiei ºi a Europei (1347-1380)

PrimireaPrimireaPrimireaPrimireaPrimireastigmatelorstigmatelorstigmatelorstigmatelorstigmatelor,,,,,DomenicoDomenicoDomenicoDomenicoDomenico

da Passignanoda Passignanoda Passignanoda Passignanoda Passignano

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII

SFÂ

NTU

L LU

NII