Elementeintroductive

CONCEPTUL DE BUSINESS

1. Este profitul singurul şi ultimul scop al oricărei afaceri?

PROFITUL

Două întrebărideschisedespreprofit:

Răspunsul depinde de lărgimea perspectivei adoptate.

Într-o perspectivă îngustă, centrată pe o singură companie, răspunsul este afirmativ. Fiecare afacere (X) este iniţiată de proprietarii săi, care îşi riscă resursele financiare, investindu-le cu scopul de a realiza o plusvaloare, din care îşi extragun anumit profit.

Lărgind perspectiva, astfel încât să cuprindă întregul sistem economic şi social, răspunsul este negativ. Există afaceri (X, Y, Z) în măsura în care ele operează ca mijloace eficiente de a satisface nevoile oamenilor. Profitul este o recompensă pentru aceia care satisfac cererea socială.

DA NU

X

societatea =mediu economic,ce oferă oportunităţi deafaceri.

societatea = un sistem denevoi şi dorinţe umane, care solicită produse şi servicii,oferite de afaceri

X

Y

Z

Afacerile au nevoie de societate ca mijloc de a scoate profit – scopul lor intrinsec.

Societatea are nevoie de afaceri ca mijloace de satisfacere a nevoilor umane – scopul economiei de piaţă.

2. Cât de mare să fie profitul?

PROFITUL

maximum “rezonabil”

Adepţii perspectivei înguste, lanivel micro, susţin logic faptul căun management competent şicompetitiv trebuie să urmăreascămaximizarea profitului companiei(folosind metode legale), aceasta fiind cea mai bună cale de a satisfaceinteresele proprietarilor.

Adepţii perspectivei lărgite, la nivel macro,susţin ideologic faptul că un management competent şi responsabil trebuie să vizezesatisfacerea cât mai bună a nevoilor sociale, aceasta fiind cea mai bună cale de a satisfaceinteresele consumatorilor. Ca recompensăpentru performanţa economică, profitul ar trebui să fie unul 'rezonabil'.

Este uşor de definit clar ceînseamnă profitul maxim şi deînţeles logica obiectivă amaximizării profitului.

Este extrem de greu, dacă nu imposibilde definit clar ce înseamnă un profit 'rezonabil' şi de susţinut cu argumenteobiective de ce, când şi cum profitul nuar trebui să fie maximizat.

Oamenii de afaceri nu sunt nişteindivizi lacomi, ci nişte persoane raţionale, puternic motivate. Încercând să îşi maximizeze profitul, ei se străduiesc să servească pe cât pot de bine interesul public.

Oamenii de afaceri sunt nişte indivizi lacomi, egoişti şi iresponsabili. Obsedaţi de maximizarea profiturilor, ei nu dau doi bani pe interesul public.

PROFITUL

PROFITUL ÎN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ

Producătorii de medicamente din SUA deţin patente asupra noilor medicamente pe care le dezvoltă, ceea ce le conferă un monopol asupra lor timp de 20 de ani. De loc surprinzător, profituri ridicate de monopol, mult peste rata medie a profiturilor din alte industrii, sunt o caracteristică a industriei farmaceutice.

Într-un studiu publicat în 2003, Public Citizen’s Congress Watch notează că în 2002 profiturile medii ale companiilor farmaceutice din Fortune 500 reprezentau 17% din încasări, pe când profiturile medii ale companiilor din toate celelalte industrii reprezentau doar 3% din încasări.

PerioadaProfitul mediu pe încasări ale companiilor farmaceutice comparativ cu toate celelalte industrii din Fortune 500

1970 şi 1980 dublu

1990 de 4 ori

astăzi de 8 ori

17%

3%

PROFITUL ÎN INDUSTRIA FARMACEUTICĂ

Companiile farmaceutice susţin că au nevoie de aceste profituri ca să acopere costurile cercetării menite să creeze noi medicamente.

Un studiu din 2004 asupra costurilor medicamentelor a arătat că preţurile unor doctorii înregistrau diferenţe de 5.000%, 30.000% and 50.000% faţă de costul ingredientelor din compoziţia lor.

Ingredients cost / 100 tabletsDrug Selling price

Norvasc 14 cents $ 220

Prozac 11 cents $ 247

Tenormin 13 cents $ 104

Xanax 3 cents $ 136

cercetare 14%

profituri acţionari 17%

publicitate şi administraţie 31%

Mulţi oameni cred că etica afacerilor este o contradicţie în termeni, pentru că există un conflict inerent între etică şi urmărirea interesată a profitului. Atunci când etica vine în conflict cu profitul, susţin ei, afacerile aleg întotdeauna profitul în detrimentul eticii. Şi totuşi, cazurile prezentate sugerează o perspectivă întrucâtva diferită, pe care o adoptă tot mai multe companii.

CONCLUZII

Există în lumea reală afaceri proeminente care nu doar predică, ci practică efectiv business ethics. Aceia care consideră că etica afacerilor este un oxymoron sau visare idealistă se înşeală. Unele mari corporaţii respectă valorile etice şi acţionează în concordanţă cu ele.

Respectul faţă de valorile etice şi succesul financiar nu sunt incompatibile. Uneori, sacrificarea profitabilităţii pe termen scurt în favoarea unui comportament etic în afaceri poate fi extrem de avantajoasă pe termen lung.

Maximizarea profitului nu este singurul şi ultimul scop al tuturor afacerilor. Anumite corporaţii urmăresc în primul rând satisfacerea unor nevoi umane vitale, privind profitul ca pe o recompensă meritată pentru aceia care reuşesc să îndeplinească optim această funcţie socială.

CONCLUZII

Nu toate companiile operează întotdeauna etic. Însă chiar dacă adeseori companiile adoptă un comportament nonetic, de regulă un astfel de comportament nu este în mod necesar o bună strategie pe termen lung în business pentru o companie.

Etica afacerilor se construieşte pe ideea că un comportament etic este cea mai bună strategie de afaceri pe termen lung pentru o companie – concepţie adoptată de către tot mai multe corporaţii în ultimii ani.

ETICA AFACERILOR

Aceasta nu înseamnă că nu apar niciodată situaţii în care comportamentul etic nu se va dovedi păgubos pentru o companie.

Nu înseamnă nici că un comportament etic este întotdeauna recompensat sau că un comportament nonetic este întotdeauna pedepsit. Dimpotrivă, comportamentul nonetic este uneori avantajos, iar băieţii buni pierd câteodată.

A spune că un comportament etic este cea mai bună strategie în afaceri pe termen lung înseamnă numai că, pe termen lung şi cel mai adesea, comportamentul etic poate oferi unei companii importante avantaje competitive faţă de companiile care nu sunt etice.

ETICA AFACERILOR

Problema de adâncime este aceea că modul etic de acţiune în afaceri nu este întotdeauna clar pentru managerii unei companii.

ETICA AFACERILOR

In cazul Merck, managerii au avut convingerea fermă că era de datoria etică a companiei să finanţeze dezvoltarea noului medicament.

Şi totuşi chestiunea nu era atât de clară pe cât au susţinut ei.

Nu au managerii unei companii faţă de investitori şi acţionari datoria de a investi fondurile acestora în mod profitabil? Dacă o companie şi-ar cheltui toate resursele financiare în proiecte caritabile care pierd bani, nu ar ajunge la faliment? Nu ar fi atunci acţionariiîndreptăţiţi să susţină că managerii companiei le-au risipit banii într-un mod nonetic?

Chiar dacă multe probleme etice rămân dificile şi obscure şi după un studiu laborios, dobândirea unei înţelegeri mai profunde a eticii îl va ajuta pe manager să abordeze incertitudinile etice într-un mod mai adecvat şi mai informat.

Este atunci atât de limpede că Merck avea obligaţia etică să investească într-un medicament neprofitabil? Pot fi aduse argumente solide că Merck avea datoria să dezvolte medicamentul? Se pot aduce argumente valide pentru ideea că Merck nu avea o astfel de obligaţie? Care poziţie se susţine cu cele mai tari argumente?

ETICA AFACERILOR