ТЕМА 2 . elaborarea mesajului scris

LOGO

ТЕМА 2. ELABORAREA MESAJULUI SCRIS

www.themegallery.com Company Name

2.1. Forma grafică și estetică a scrisorii 2.2. Elementele componente ale scrisorii

1.3. Cerințe actuale față de corespondența oficială


2.1. Forma grafică și estetică a scrisorii

Succesul unor scrisori este rezultatul unei munci şi experienţe îndelungate. Cei ce scriu trebuie:

să ţină seama de termenii de specialitate adecvaţi;să construiască corect frazele din punct de vedere

gramatical;să aibă un stil agreabil;să cunoască şi să respecte anumite norme şi

standarde de scriere.


Orice scrisoare echivalează cu o „carte de vizită” a celui ce o expediază. O scrisoare bine redactată poate aduce mari servicii: să ne reprezinte într-un loc unde nu putem participa, să ne apere interesele, atunci când din motive obiective nu o putem face personal.

Datorită tehnicilor de comunicare, a schimbărilor la nivel mondial, au apărut şi modalităţi noi şi rapide de transmitere a mesajelor, dar datorită existenţei telegrafului şi a telefonului, a telexului şi telefaxului, scrisorile oficiale continuă să-şi păstreze locul şi importanţa lor.


În ceea ce priveşte forma estetică de prezentare a scrisorilor trebuie respectate următoarele cerinţe:

plasarea echilibrată a textului dactilografiat pe coala de hârtie în funcţie de acesta;

păstrarea unei margini fixe în partea stângă a colii de hârtie (3-3,5);

alinierea capetelor de rând în partea dreaptă, cât mai uniform posibil (1,5-2);

alegerea din multitudinea de fonturi pe cele corespunzătoare cu scopul scrisorii. Pentru corespondenţa de afaceri se recomandă fonturi cu mărime de 12-14;


Impartirea textului în capitole. La actele şi documentele cu întindere mare, cu conţinut bogat şi variat, se folosesc: împărţirea textului în capitole şi subcapitole, având titluri şi subtitluri distincte; folosirea paragrafelor, a citatelor, a ,,trimiterilor” cu note de trimitere, prezentarea bibliografiilor.

Uneori, în cadrul textelor, se face apel la reproducerea unei părţi de text din alte lucrări. Citatele se disting de restul textului prin folosirea ghilimelelor. Acestea se amplasează fie la începutul şi sfârşitul textului reprodus, fie la începutul fiecărui rând al citatului.


Folosirea trimiterilor. În cuprinsul unor texte se iveşte uneori necesitatea introducerii unor explicaţii complementare. În acest sens, în cuprinsul textului, la locul unde este necesară explicaţia, se introduce un indicativ, asterisc (steluţă) sau număr, ce corespunde unei note care se scrie în subsolul paginii, sub o linie orizontală (la calculator aceasta se face automat, prin comanda ,,note de subsol”), pentru a despărţi textul de notă.


Structurarea tezei de licenţăTextul redactat al lucrării trebuie structurat corect. Lucrarea este culeasă la calculator :

dimensiunea caracterelor: 14; fontul : Times New Roman;interval: 1,5.

Textul lucrării se tapează pe o parte a foii, cu respectarea următoarelor cîmpuri :

din stînga – 30mm, din dreapta – 15mm, de sus şi jos – cîte 25mm.

Recomandări privind scrierea tezei de licență


Teza de licență are următoarea structură:cuprinsul sau planul tezeiintroducere,două capitoleîncheierea (concluzii şi recomandări),bibliografia,anexe.



Introducerea trebuie să cuprindă:actualitatea temei;scopul şi sarcinile tezei;suportul metodologic al lucrării, care conţine

revizuirea succintă a savanţilor, numele și prenumele lor;

structura tezei.



Capitolul I (teoretic), de regulă, trebuie să conţină desfăşurarea teoretică a temei. În ea se dezvăluie teoriile economice de bază, legislaţia care se referă la problema studiată şi analiza monografiilor la această temă. E necesar să dezvăluim esenţa economico-socială a categoriilor.



În capitolul II (practic), de regulă, se efectuează analiza economico-financiară a agentului economic. Tot aici se aplică materialului practic. Este necesar ca materialul practic colectat să fie analizat, prelucrat, sistematizat în dinamica evenimentelor studiate. Materialul practic trebuie reflectat în tabele, grafice şi diagrame care se prezintă în teză sub forma figurilor.La finele fiecărui capitol se face o concluzie succintă privind problema analizată (la dorinţa autorului).



Cerinţe faţă de structurarea lucrării:

În volum nu se includ Bibliografia si Anexele.


Volumul lucrării (pag.)

Numărul capitolelor

Numărul paragrafelor

Volumul introducerii și încheierii

Volumul capitolului 1

Volumul capitolului 2

48-50 2 2-3 2-3 15-20 20-25


Numerotarea paginilor – este continuă cu cifre arabe în mijlocul cîmpului de jos a foii. Foaia de titlu nu se numerotează. Numerotarea se începe de la Cuprins cu cifra 2.

Respectînd normele existente de redactare a lucrărilor ştiinţifice, în lucrări nu se permite adresarea la persoana întîi, conţinutul se redă de obicei de la persoana a treia. De exemplu, în locul expresiilor „eu consider”, „după părerea noastră” etc, se recomandă utilizarea formelor: „autorul consideră”, „este corect”.



Trimiterile şi remarcile constituie elementul obligatoriu al tezei şi în cadrul ei trebuie să existe minimum – 20 trimiteri.

Trimiterile la sursele bibliografice sunt scrise între paranteze pătrate după numele autorului fiecărui citat – indicând numărul de ordine a sursei din bibliografie şi pagina citată. De exemplu, V.L. Lungu [16, p.24] consideră că…

Sau trimiterea poate fi scrisă și la sfărșitul propoziției, după care se pune punct, spre exemplu

Autorul consideră că... [16, p.24].



Tabele, diagrame, grafice, scheme. Cele mai semnificative şi interesante date

trebuie prelucrate şi introduse în tabele, diagrame, scheme.

În centru se indică numărul tabelului (fără simbolul Nr.), care este constituit din doua cifre: prima – numarul capitolului, al doilea – in continuare numarul tabelului din acest capitol, dupa care se indică denumirea tabelului si in paranteze patrate sursa. Exemplu:Tabelul 1.4. Analiza managementului [12, p. 34]



Denumirea figurii se indică sub figură în felul următor:Fig.1.1. (prima cifra indica – nr. capitolului, a doua – numerotarea figurii) și în continuare Denumirea.Bibliografia se include la sfîrşitul lucrării, ea conţine lista literaturii utilizate la elaborarea tezei, citate în conformitate cu regulile stabilite.Bibliografia tezei de licenţă include minimum 30 de surse bibliografice.Badea F. Managementul producţiei industriale. Bucureşti: Economica, 1998. 327 p.



2.2. Elementele componente ale scrisorii

Conform uzanţelor internaţionale scrisoarea oficială are următoarea structură: ˇ antet; ˇ numărul şi data; ˇ referinţele;ˇ adresa destinatarului; ˇ formula de salut/de adresare; ˇ obiectul scrisorii; ˇ conţinutul; ˇ formula de încheiere/de salut; ˇ semnătura;ˇ anexe.


ANTETULÎn general, hârtia folosită pentru corespondenţă

are antetul tipărit sau gravat, plasat în partea superioară, pe mijloc sau în partea stângă a paginii. Uneori apar completări ale antetului în subsolul paginii. În lipsa unui antet tipărit acesta este dactilografiat.

Forma şi grafica antetelor este extrem de variată, dar el trebuie să fie simplu şi cu aspect plăcut, fără elemente ornamentale inutile, îndeplinind, pe lângă funcţia de identificare şi informare şi pe cea de publicitate.


Antetul cuprinde: elementul grafic (Numai pentru antetele instituţiilor

centrale de stat, sunt folosite în antet tricolorul şi stema ţării.);

denumirea societăţii; forma sa juridică; adresa şi sediul central (se indică strada, numărul,

localitatea, codul poştal, ţara); codul fiscal; contul bancar şi banca unde societatea are deschis

contul respectiv;


numărul de telefon, precedat de prefixul oraşului, eventual şi cel al ţării (în cazul corespondenţei cu partenerii străini);

numărul de fax; adresa electronică.


Numărul şi data înregistrării unei scrisori sunt elemente de mare importanţă. Ele determină identitatea scrisorii, momentul de la care curg obligaţii şi stă la baza clasării numerice şi cronologice.

Numărul şi data se scriu în general sub antet ca şi cum ar face parte din acesta sau în dreapta lucrării, în partea opusă antetului, în dreptul rândului al doilea al acestuia. Denumirea lunii se scrie în litere (22 octombrie 2002).


Pentru a evita confuziile, trebuie să ţinem seama că data se scrie diferit în alte limbi. Forma britanică este asemănătoare celei româneşti: mai întâi ziua şi apoi luna (16th january). În SUA şi în unele părţi ale Asiei se scrie mai întâi luna şi apoi ziua (january 16, 2002). Modul standard internaţional este anul, luna, ziua.


REFERINŢELESe plasează de obicei în partea stângă a colii de hârtie sau în acelaşi rând cu data, în partea dreaptă. Referinţele sunt incluse în scrisoare în scopul identificării cu mai mare uşurinţă a departamentului sau persoanei care a redactat scrisoarea. Referinţa se notează prin abrevierea Ref. şi include iniţialele angajatului care a redactat scrisoarea precum şi diferite numere de ordine emise de secretariat sau registratură, numărul de dosar al contractului etc. Exemplu: Ref.: VN/822/1.X.2002.


ADRESA DESTINATARULUISe plasează fie în partea stângă a colii de

hârtie, fie în partea dreaptă

LOGO

www.themegallery.com

ТЕМА 2 . elaborarea mesajului scris

Documents