Cultura ecologica de zmeur

Zmeurul (Rubus idaeus) este un arbust fructifer solicitat tot mai mult pe piata produselor ecologice. Este cultivat de mii de ani deoarece fructele au proprietati medicinale, iar ultimele cercetari au scos la iveala efectul anticancerigen si antioxidant al acestora.

Zmeurul produce incepand din al doilea an de la plantare. Zmeura de cultura din soiuri ameliorate este de dimensiuni mai mari, poate sa fie pastrata 1-2 zile si se preteaza la congelare. Cultivatorii de zmeur pot obtine venituri substantiale si sigure de la un an la altul deorece, se poate obtine preturi avantajose. Cheluielile sunt mici atat la infiintare cat si la intretinerea plantatiei. Zmeurul este o planta perene cu o durata de exploatare de 10 -14 ani.

Zonare

zona foarte favorabila - zona molidului si subetajul fagului;

zona favorabila: se poate cultiva si in zonele de campie;

zona nefavorabila: zonele cu temperaturi scazute si vanturi puternice.

Soiuri

GRADINA: 10 t/ha; recoltare in iulie;

WILLAMETTE: 6-10 t/ha; recoltare iulie;

RUBIN BULGARESE: 7-10 t/ha; recoltare iunie-iulie;

RUVI: 8-10 t/ha; recoltare iulie;

CITRIA: 9-11 t/ha; recoltare iulie;

STAR: 8-10 t/ha; recoltare iulie;

LORD GEORGE: 13 t/ha; recoltare iunie.

Amplasare

Zonele foarte favorabile: soluri mijlocii bine structurate, bogate in humus, nisipoase, aerisite, suficient de umede;

Zonele nefavorabile: solurile grele, reci, cu exces de umiditate.

Sistemul de conducere

pe spalier in benzi;

gard fructifer;

evantai.

Infiintarea plantatiei

se seaman un amestec de graminee perene pentru fan: cultura va fi infiintata in perioda de conversie de 3 ani, pentruca inbogateste terenul in humus.

se traseaza drumurilor principale si parcelarea; se va tine cont de orientarea randurile, care se face pe directia nord -sud sau pe terase.

se va incorpora odata cu aratura adanca si 30 de tone/ha de igrasamant organic provenit de la o ferma ecologica de cresterea animalelor.

platarea se face ori toamana ori primavara;

dimensiunea gropilor este de 30/30/30 cm;

distanta de plantare este de 2,5-3 m intre randuri si 0,5- 1 m pe rand;

find autofertile, soiurile de zmeur nu au nevoie de polenizatori.

Lucrari de intretinere

solul se intretine ca ogor negru;

la 2 ani se aplica 3/4kg gunoi de graj la metru patrat;

in perioada secetoasa este inecesar udatul;

primavara se suprima de la baza tulpinile uscate (de doi ani) care au rodit;

tulpinile anuale se raresc, lasanduse 18-20 tulpini la 1 metru liniar de banda lata de 50 cm;

drajonii de prisos se inlatura;

se fertilizeaza cu must de gunoi 3-4 l/planta (1 parte must si 4 parti apa);

Protectia fitosanitara se realizeaza prin selectarea unor soiuri reziste la boli si daunatori; arderea buruienilor; protectia organismelor in mod normal daunatorii (locuri pentru cuibarit, garduri naturale); si se aplica produse pe baze de plante, uleiuri vegetale aromatice si anumite pesticide clasice pe baza de sulf sau cupru.

Recoltarea

Recoltarea fructelor se face la 3-4 zile, de aproximativ 7-8 ori. Se recolteaza in cocosulete de plastic de 0,25-0,50 kg, asezate in ladite de tip olandez. Intr-o ora se pot recolta 3-4 kg de catre o persoana.

Pentru a se infiinta o plantatie comerciala de zmeur trebuie luate in considerare urmatoarele criterii economice financiare:

productia de fructe estimata la ha;

modul de valorificare,

beneficiarii productiei,

necesarul de forta de munca,

cheltuielile de investitii (terenul, tractorul viticol cu utilaje, suprafata de depozitare, sursa de apa, etc.)

Pentru a se putea lucra cu familia la principalele lucrari din ferma se poate infiinta exploatatii familiare de 0,2-0,5 ha in apropierea marilor orase.

Cei care detin suprafete mari pot face plantatii pe 5-20 ha.

Zmeură - fructe coapte şi parfumate

Întreţinerea unei plantaţii de zmeur necesită urmărirea a cel puţin patru obiective agrotehnice principale: fertilizarea plantaţiei, irigarea, curăţirea de buruieni şi combaterea bolilor şi a dăunătorilor

În acest articol ne oprim asupra lucrărilor de fertilizare şi de irigare a culturii, iar pentru ediţia următoare avem în vedere măsurile de protejare a plantaţiilor de zmeur, prin combaterea buruienilor, a bolilor şi a dăunătorilor.

Fertilizarea de întreţinere se face în funcţie de fertilitatea solului, de condiţiile climatice ale anului respectiv sau de vigoarea vegetativă a plantelor. Fertilizarea cu azot trebuie făcută cu cea mai mare atenţie.

O fertilizare unilaterală determină, în multe plantaţii, dezvoltarea excesivă a plantelor, producţii slabe şi probleme fitosanitare (apariţia bolilor şi, uneori, creşte frecvenţa dăunătorilor).

Fertilizarea organică de întreţinere poate asigura un echilibru de nutriţie a plantelor şi un nivel de fertilitate a solului corespunzător în toată perioada menţinerii plantaţiei pe acelaşi teren.

• Fertilizarea minerală. În general, la zmeur, se recomandă îngrăşămintele complexe. Cel mai bun echilibru în nutriţia plantelor îl asigură îngrăşămintele de tipul 1-2-3, adică cu un conţinut mai mic de azot, mediu de fosfor şi ridicat de potasiu. Pe solurile bogate în potasiu se pot folosi şi îngrăşăminte de tipul 1-2-2 sau 1-2-1.

La dozele pe care le recomandăm în continuare se va ţine cont de substanţa activă din îngrăşământ. De exemplu, la un îngrăşământ complex de tipul 5-10-22 vom avea în sol 5 kg N, 10 kg fosfor (P2O5) şi 22 kg potasiu (K2O).

• Fertilizarea cu azot. Ca aspect general, cu cât un soi este mai viguros cu atât se administrează mai puţin azot. Se va evita, în orice caz, administrarea tardivă a îngrăşămintelor cu azot, în timpul verii, fiindcă vor împiedica maturizarea lemnului şi, deci, iernarea corespunzătoare a plantelor.

Întreaga doză se poate aplica la pornirea în vegetaţie sau se poate fracţiona în două: o doză se dă la pornirea în vegetaţie şi alta la începutul înfloritului.

La soiurile remontante, doza se va fracţiona obligatoriu în două. Pe terenurile reci, primăvara se pot manifesta cloroze momentane, din cauza „foamei de azot”.

În acest caz, se vor folosi forme uşor accesibile de azot, se pot suplimenta îngrăşămintele cu maxim 10% şi se pot face stropiri cu îngrăşăminte foliare, care aduc un aport foarte mic de N în plantă, însă ajută plantele să depăşească mai uşor momentele dificile la pornirea în vegetaţie.

• Fertilizarea fosfatică. Pentru fertilizarea de întreţinere se folosesc, în mod obişnuit, doze de 70-100 kg/ha s.a., în diferite forme de îngrăşământ complex sau sub formă de superfosfat. Pe solurile calcaroase şi în solurile reci se recomandă fosfatul amoniacal, care este mai uşor asimilabil în aceste condiţii nefavorabile.

Epoca de aplicare: în cursul iernii, până la pornirea în vegetaţie, în cazul superfosfatului, sau la pornirea în vegetaţiei, în cazul îngrăşămintelor complexe.

• Fertilizarea potasică. Potasiul este necesar în cantitaţi de 150-250 kg s.a./ha, ţinând totuşi cont de aprovizionarea solului cu acest element. Astfel, pe solurile bogate în potasiu doza se reduce cu până la 50-60%.

• Fertilizarea cu magneziu. În multe plantaţii de zmeur se observă o carenţă în magneziu a plantelor. De aceea, recomandăm folosirea îngrăşămintelor complexe, îmbogăţite cu magneziu, în general 3-8%, care asigură un aport suplimentar de magneziu, suficient pentru majoritatea solurilor din România.

Acolo unde carenţa de magneziu este puternică, se poate aplica sulfatul de magneziu (în general 16% MgO), o formă uşor solubilă care asigură echilibrarea nutriţiei plantelor.

• Fertilizarea organică. Pentru a păstra nivelul şi calitatea humusului din sol se recomandă o fertilizare cu gunoi de grajd la fiecare 2-3 ani. Gunoiul se aplică la suprafaţa solului şi se încorporează uşor în sol. Se utilizează 25-30 tone gunoi de bovine bine descompus, toamna târziu sau în cursul iernii.

Alte tipuri de îngrăşământ organic: gunoiul de pasăre, în cantitate de 10 tone/ha; gunoiul de cal, 25-30 tone/ha; gunoiul de ovine, circa 10-15 tone/ha. Atenţie: nu se aplică gunoi proaspăt.

Irigarea culturii

Volumul de sol explorat de rădăciniile plantelor de zmeur este relativ scăzut, zmeurul având o înrădăcinare destul de superficială.

Astfel, în majoritatea zonelor din România, este necesar un aport suplimentar de apă, în timpul verii, prin irigare.

Există două metode de irigare, fiecare cu avantaje şi dezavantaje pentru cultura zmeurului: prin aspersiune şi prin picurare.

• Irigarea prin aspersiune este metoda cea mai ieftină şi asigură o bună aprovizionare cu apă a solului, nu numai pe rând, ci pe întreaga suprafaţă cultivată. Alt avantaj este acela că spală şi împrospătează foliajul.

Dintre dezavantaje menţionăm: consumul mare de apă pe unitatea de suprafaţă şi favorizarea dezvoltării bolilor la nivelul tulpinii şi fructelor, în special Botrytis, Didymella şi Clandosporium.

În funcţie de aprovizionarea cu apă a solului şi de tipul de sol, în timpul verii, se fac 1-2 udări săptămânal pe solurile mai grele şi 2-3 udări/săptămână pe solurile mai uşoare, cu norme de 200-250/ha (20-25 mm).

• Irigarea prin picurare (localizată) se foloseşte tot mai mult pe plan mondial. Se poate face prin conducte îngropate sau la suprafaţa solului, pentru care se folosesc norme mici de udare, dar cu o frecvenţă mai mare.

O udare cu 10-15 mc/ha/zi timp de trei zile consecutiv poate asigura umiditatea corespunzătoare la nivelul rădăcinii.

CANTITĂŢI DE AZOT RECOMANDATE

Cantităţile se stabilesc în funcţie de vigoarea soiului, de tipul de sol şi de condiţiile climatice. În zonele în care regimul pluviometric în perioada de vegetaţie este mai mare de 350 mm: se dau 50 kg s.a./ha în plantaţiile tinere de 1-2 ani şi 25 kg s.a./ha în plantaţiile cu vigoare moderată.

În plantaţiile foarte viguroase (datorită fertilizării din anul precedent) nu se mai administrează azot sau se aolică maxim 10-15 kg s.a./ha.

În zonele cu regim pluviometric slab se folosesc:

- 100 kg N s.a., în plantaţiile tinere de 1-2 ani aplicat în două reprize: primăvara foarte timpuriu şi la începutul verii;- 75 kg N s.a./ha în plantaţiile cu dezvoltare moderată;- 40 kg N s.a./ha în plantaţiile foarte viguroase.

Zmeurul şi tăierile de formare

Zmeurul şi tăierile de formare

Zmeurul necesită lucrări de tăiere în tăiere în fiecare an, pe toată durata de

producţie a plantanţiei (10-12 ani).

Tăierile de formare încep de la plantare şi constă în tăierea drajonilor la 15-18

cm. În cursul primului an, tija rămasă ramificată va da lăstari de 50-80 cm

lungime, din care unii chiar cu flori. Pentru fortificarea tufei, inforescenţele se

elimină pe măsură ce apar. În acelaşi timp se dezvoltă noi creşteri de la baza

plantei sau din rădăcini şi care în toamnă ajung până la 70 cm.

În primăvara anului al II-lea, tulpina de doi ani se suprimă de la suprafaţa

solului. Din noile creşteri se aleg 1-2 tulpini de 1 an, la distanţă de 10 cm între

ele, care se scurtează la 1-1,2 m lungime. Celelalte creşteri se suprimă fără să

se lase cioturi, astfel se limitează producşia şi se favorizează dezvoltarea

sistemului radicular.

Cazul creşterilor mici

La plantele cu creşteri mici se recomandă ca în cursul vegetaţiei să se

suprime toate inflorescenţele, chiar şi acelea care apar în partea a doua a

verii. Ca urmare a acestor tăieri severe, în cursul anului al II-lea se formează

numeroşi drajoni. Tulpinile de doi ani se suprimă în luna august şi se aleg 8-10

tulpini pentru fiecare metru liniar de gard fructifer. Drajonii slabi, rău plasaţi

sau prea aglomeraţi se suprimă.

În anul III, imediat ce mugurii s-au umplut (aprilie) şi se cunosc mai bine

tulpinile afectate de îngheţ, se va face o verificare a modului cum au iernat.

Se scurtează tulpinile la 1,3-1,4 m, iar dacă vârfurile sunt degerate, se taie

până la partea viabilă.

Reţete de dulceţuri preparate în casă

Siropul de zmeură se prepară dintr-un kg fructe bine spălate, puse într-un borcan, unde se

zdrobesc cu o lingură de lemn. Se leagă borcanul la gură cu un tifon şi se ţine 2-3 zile,

amestecându-se zilnic pentru a nu prinde mucegai. Sucul lăsat în borcan se trece prin tifon

dublu sau triplu, udat în prealabil cu apă şi se stoarce. Se lasă acoperit 24 ore pentru

limpezire şi se trece în alt vas. La fiecare litru de suc se adaugă câte 1,25 kg zahăr şi

zeama unei lămâi pentru conservare şi păstrarea culorii (sau o aspirină zdrobită la un litru

suc). Totul se trece într-un vas smălţuit, cu volum dublu faţă de cantitatea de sirop. Se

amestecă până la dizolvarea totală a zahărului, se fierbe la foc mic timp de 30 minute şi se

amestecă continuu până dispare spuma. Siropul fierbinte se toarnă în sticle sterilizate şi

bine încălzite. După astupare ermetică, sticlele se acoperă cu pături până a doua zi şi apoi

se păstrează la loc răcoros.

Dulceaţa de zmeură - fructele proaspete (1 kg) se spală sub jet de apă şi se trec într-un vas

de 3-4 litri, în straturi alternative cu 1 kg zahăr, se adaugă zeama unei lămâi şi se lasă să

macereze 2-3 ore, după care se stropeşte cu o lingură de rom. Se pune la foc mic şi se

fierbe 20-30 minute, îndepărtând spuma cu o lingură de lemn. După răcire se trece

dulceaţa în borcane care se închid ermetic.

Jeleu de zmeură - fructele coapte se trec prin sită şi se decantează sucul limpede; se

adaugă o cantitate egală de zahăr şi se fierbe la foc mic, amestecând continuu cu o lingură

de lemn. Se încearcă dacă jeleul este bine legat, înmuind coada unei linguri de lemn în

pastă şi apoi introducând-o într-un vas cu apă rece; dacă pe coada lingurii rămâne o pastă

gelatinoasă, jeleul este fiert suficient, dar dacă se scurge total în apă înseamnă că mai

trebuie fiert.

Lichiorul de zmeură (zmeurata) - se alege un kg fructe proaspete, care se torn într-o

damigeană cu 500 g zahăr, unde se ţin la macerat 5-6 zile la soare, cu agitare zilnică. Se

adaugă un litru alcool, se închide ermetic şi se lasă la macerat încă 2-3 săptămâni la loc

răcoros. Apoi se strecoară prin tifon dublu şi un strat subţire de vată. În lichiorul strecurat

se adaugă 100 ml rom şi se toarnă în sticle care se închid imediat cu dopuri sigure.

Sucul de zmeură se prepară din 200 g fructe amestecate cu fragi, afine şi căpşuni, spălate

şi stoarse prin tifon; se îndulceşte cu zahăr după preferinţă şi se consumă imediat.

Oţetul aromat de zmeură se obţine din 1,5 kg fructe zdrobite şi un litru oţet alb, care se

macerează timp de 10 zile; se strecoară şi se trece în sticle bine închise.

Spuma de zmeură cu griş - se prepară din 75 g fructe (eventual în amestec cu afine,

căpşuni şi vişine), din care se stoarce sucul; pulpa stoarsă se amestecă cu alte 75 g fructe

întregi, se fierbe uşor şi se strecoară. În sucul rezultat se adaugă treptat 20 g griş şi 15 g

zahăr, continuând fierberea încă 4 minute. Se amestecă spuma încă 5 minute la rece şi se

adaugă sucul extras din primul lot de fructe. Spuma are efecte benefice în gastrite

hiperacide, ulcere, dispepsii de putrefacţie, hepatită, rectocolită hemoragică, insuficienţă

cardiacă, hipertensiune, ateroscleroză, afecţiuni renale şi diferite boli infecţioase.

Băuturile răcoritoare se clasifică astfel: După conţinutul în dioxid de carbon:

- băuturi răcoritoare carbogazoase cu conţinut de dioxid de carbon de minimum 4 g/l;

- băuturi răcoritoare carbogazoase cu conţinut redus de dioxid de carbon, minimum 2 g/l;

- băutură răcoritoare fără dioxid de carbon (plate).

După natura materiilor prime folosite pentru gust şi aromă:

- pe bază de concentrat tip Cola;

- pe bază de sucuri sau sucuri concentrate de fructe şi/sau legume;

- pe bază de siropuri din fructe şi plante aromatice;

- pe bază de arome naturale (macerate sau uleiuri) şi/sau sintetice (aromă de migdale, rom,

etc.);

După natura îndulcitorului folosit:

- băuturi răcoritoare îndulcite cu zahăr sau cu zahăr şi glucoză;

- băuturi răcoritoare îndulcite cu zaharină sau cu alţi îndulcitori admişi de Ministerul Sănătăţii,

cu sau fără adaos de cantităţi reduse de zahăr (hipocalorice);

După natura apei folosite:

- băuturi răcoritoare preparate cu apă potabilă;

- băuturi răcoritoare preparate cu apă minerală de masă, cu menţiunea că pentru apele

feruginoase se procedează la eliminarea parţială a fierului.

Adaosurile de substanţe aromatizante, îndulcitori sintetici (zaharină, acesulfam K, aspartam),

coloranţi sintetici (tartrazină, Orange S, azorubină, Ponceau 4R, eritrozină, Patent blau V),

acizi alimentari (citric, tartric, ascorbic, fosforic), conservanţi (benzoat de sodiu) sau de alte

substanţe se vor face cu avizul Ministerului Sănătăţii şi în concentraţiile stabilite prin normele

de igienă.

Caracteristicile produselor finite. Proprietăţile organoleptice specifice fiecărui sortiment se

stabilesc prin normele tehnice de ramură. Nu se admite gust şi miros străin, de mucegai,

fermentat etc.

Băuturile răcoritoare hipoclorice cu zaharină sau alţi îndulcitori, cu sau fără adaos redus de

zahăr, păstrează caracteristicile chimice prevăzute în tabel, exceptând substanţa uscată

solubilă, grade refractometrice, 1-2; zaharina, mg/l, 110-150.

Băuturile răcoritaore fără dioxid de carbon (plate) se pot fabrica în cadrul tuturor categoriilor

prevăzute mai sus, cu excepţia dioxidului de carbon care lipseşte.

Menţionăm termenele de garanţie pe sortimente de produse: nepasteurizate, fără conservant

– 24 ore, nepasteurizate cu conservant – 7 zile, pasteurizate – 30 zile.

Precizăm că în cadrul fiecărei categorii de băuturi răcoritoare pot fi fabricate diverse

sortimente.

Fazele tehnologice şi principalele aspecte ce trebuie avute în vedere, la obţinerea acestor

produse, sunt prezentate în continuare.

Prepararea siropului de zahăr se realizează prin dizolvarea zahărului în apă, care se poate

face la rece sau la cald, cu apă obişnuită, potabilă dar se recomandă cea dedurizată.

Prepararea siropului la rece se face atunci când siropul se foloseşte în maximum 24 de ore de

la preparare. Nu trebuie ca siropul să aibă o concentraţie mai mică de 50 grade

refractometrice, în acest caz fiind uşor expus alterării microbiene, şi nici mai mare de 60 grade

refractometrice, în care caz, filtrarea este anevoioasă.

Prepararea siropului la cald se face atunci când siropul se foloseşte şi după o durată de

păstrare mai mare de 24 de ore. Se realizează şi o sterilizare a siropului, cu rezultate bune la

păstrarea lui şi a băuturilor răcoritoare; în plus, filtrarea se efectuează mai uşor.

Filtrarea siropului are drept scop obţinerea unui sirop limpede, se realizează cu ajutorul

filtrelor cu pânză sau cu plăci. Fiecărei şarje de sirop de zahăr filtrat i se verifică refractometric

concentraţia, limpiditatea şi caracteristicile organoleptice.

Cupajarea constă în amestecarea tuturor componentelor conform reţetei de fabricaţie, în

bazine de cupajare prevăzute cu agitator. Cupajul obţinut se lasă în repaos timp de 24 de ore,

după care se trece în fabricaţie. Se are în vedere ca substanţa conservantă, adusă de

ingrediente sau adăugată în cupaj, să asigure în produsul finit o cantitate de 0,3 g/l. Cupajul se

verifică din punct de vedere al conţinutului de substanţă uscată solubilă şi se prepară o probă

de băutură la care se verifică proprietăţile senzoriale şi fizico-chimice.

Tratarea apei pentru prepararea băuturilor răcoritoare duce la obţinerea apei potabile

dezaerate, dedurizate şi răcite, condiţii necesare în primul rând unei bune împregnări cu CO2.

Dezaerarea apei se face cu scopul îndepărtării aerului dizolvat în apă, ceea ce asigură o

conservare mai bună a băuturii faţă de acţiunea microorganismelor şi de păstrarea aromelor.

Se face într-un dezaerator sub vid.

Dedurizarea apei se face în instalaţii de dedruizare cu schimbători de ioni. Apa care se

foloseşte la prepararea băuturilor răcoritoare trebuie să aibă o duritate de maximum 6 grade

germane, ceea ce contribuie la limpiditatea şi la calitatea gustativă a acestora.

Răcirea apei se face la o temperatură de +5oC, în schimbătoare de căldură multitubulare sau

cu plăci.

Impregnarea apei cu dioxid de carbon se face într-un saturator. Dioxidul de carbon se

introduce în saturator la presiunea de 5-6 bar şi are o circulaţie în contracurent cu apa.

Impregnarea băuturilor răcoritoare cu CO2 s-a dezvoltat pe două direcţii: impregnarea separată

a apei, care se amestecă ulterior cu siropul de cupaj şi impregnarea concomitentă a siropului

de cupaj cu apa. Primul procedeu se aplică în prezent în instalaţiile de capacitate mică, iar al

doilea, care se extinde din ce în ce mai mult, se aplică la instalaţiile moderne, de mare

capacitate.

Dozarea-închiderea băuturilor răcoritoare foloseşte butelii de sticlă spălate, în maşina de

spălat sticle şi controlate. Formarea spumei la dozare se poate evita, urmărind ca atât siropul

cât şi apa să fie aproximativ la aceeaşi temperatură. Sticlele se capsulează cu capsule

metalice, prevăzute în interior cu rondele de plută sau de material plastic. Tendinţa actuală la

ambalare este de folosire a buteliilor de material plastic sau de materiale complexe, cu

închidere cu buşon filetat, condiţionate în prealabil.

Navetele cu sticle se depozitează în spaţii curate, răcoroase, ferite de razele solare sau de

înghet.

CRESTEREA ZMEUREIFructele zemoase si aromate ale zmeurii sunt o completare bine venita gradinii de acasa sau plantatiilor comerciale din Romania. Planta zmeura poate fi incadrata ca facand parte dintr-una dintre cele doua tipuri de plante fructifere: care cresc vara sau care cresc toamna. Tipul care creste vara produce o recolta bogata intre inceputul lui iulie si inceputul lui august. Zmeura care rodeste toamna, cateodata denumita incorect vesnic productiva, produce o recolta mare toamna si o mica recolta vara viitoare. Tipic, oricum, zmeura care produce toamna este tunsa anual, astfel ea are fructe numai toamna.

Florile zmeurii se autopolenizeaza, ceea ce inseamna ca polenul provenit de la o cultura poate produce formarea fructelor ori carei alte plante din acceasi cultura. Albinile sunt atrase de cantitatile abundente de nectar produs in florile de zmeura si sunt responsabile de 90 -95 % din polenizare.

Nuielele zmeurii sunt rotunde cu spini mici si cateodata cu numerosi ghimpi. Multe plante de zmeura fara spini nu sunt potrivide climatului din Romania.

ALEGEREA LOCULUI SI A SOLULUI

Zmeura creste cel mai bine in lumina soarelui si in locuri aerisite, protejate de vanturi directe. Zone cu o drenare defectuasa, unde apa sta dupa ploaie nu sunt acceptate. De asemenea, plantele de zmeura, capsunile si plantele din familia solanaceelor (rosiile, cartofii si vinetele) au multe boli in comun. Pentru a reduce riscul bolilor la plantiile noi, asteptati cel putin 3 ani inainte de a le planta in aceste locuri.

Soiuri de zmeura

Boyne.Fructul fraged, de dimensiune medie este lucios si de un rosu inchis cu gust aromat. Este bun pentru procesare si pentru a fi consumat proaspat. Nuiele sunt moderat viguroase si puternice, rezistente la iarna si foarte productive. Soiul de zmeura Boyne este cel mai indicat pentru sistemele de tundere pe spalier cand nuielele fructifere sunt legate la sarma, pe partea exterioara a randului. Productii peste medie.

Nova. Fructul este de o buna calitate, rosu deschis, de marime mediu spre mare, putin acid. Sunt bune pentru consum proaspete sau inghetate. Rezistenta buna la iarna, cu putini ghimpi. Productii peste medie.

Festival. Fructul lucios, rosu deschis are o dimensiune medie si este foarte atragator. Sunt foarte bune pentru consum proaspete si bune inghetate. Plantele sunt scurte, dar viguroase, aproape fara tepi siau o buna rezistenta la iarna. Este imun la virusul mozaic, tolerant cu malura pinten si susceptibil la rugina tarzie a frunzei. Productii mari.

Killarney. Fructul este de o buna calitate, rosu deschis, de marime mediu spre mare cu gust aromat. Sunt bune pentru inghetat. Fructul tinde sa se inmoaie la temperaturi ridicate. Nuielele sunt spinoase si cresc rapid. Susceptibile la mucegai si la anthracnoza. Productie foarte mare.

Reveille. Fructul mare, moale are un gust foarte bun pentru a fi consumat proaspat, dar este bun numai pentre congelat. Nuielele viguroase tolereaza temperaturile fluctante ale iernii. Productie medie.

K 81-6.Fructul foarte mare, ferm are un gust foarte bun. Rezistent la mucegaiul prafos si la rugina tarzie galbena. Tolerant cu tumoarea coroanei, dar susceptibil putregaiurilor fructului, taciunelui zburator si putregaiului radacinii Phytophthora. Nuiele au o inaltime medie cu putini spini la baza.

Latham. Fructul de dimensiune mediu spre mare are o culoare atractiva rosu deschis. Este foarte bun pentru consevare si congelare, dar putin sfaramicios pentru consum ca fruct proaspat. Fructele rodesc o perioada indelungata. Plantele viguroase sunt productive si au o rezistenta excelenta la iarna. Are nevoie de spalier. Tolerant cu mai multi virusi.

Haida. Fructele de un rosu inchis sunt mari, ferme si mai dulci decat Boyne. Sunt foarte bune proaspete sau conservate. Plantele viguroase cresc abundent si au foarte putini spini. Productii cu potential ridicat.

Soiuri de zmeura rosie care rodesc toamna

Plantele de zmeura care se coc toamna sunt recomandate pentru partea de sud a tarii (doua treimi) unde sezonul de dezvoltare este mai lung. Soiurile timpurii care rodesc toamna pot fi plantate in zonele cele mai nordice, dar inghetul poate distruge recolta intreaga inainte ca recolta sa poata fi culealsa.

Summit.Fructul de dimensiune mic spre mediu este rosu deschis, ferm si lucios cu o foarte buna aroma. Sunt excelente pentru procesare. Se coc la inceputul lui august, facand din soiul Summit o buna alegere pentru nordul Romaniei. Nuielele viguroase necesita spaliere.

Britten de toamna.Acest nou soi are fructele medii, de culoare rosu inchis, uniforme. Productii mai mari si o aroma mai puternica decat soiul Bliss de Toamna. Plante viguroase care au spini imprastiati.

Bliss de toamna.Este considerat a fi soiul standard de zmeura care se coace toamna in Romania. Aceste fructe mari, de un rosu inchis au o aroma placuta, slaba, dar sunt moi si putin faramicioase. Nuielele sunt viguroase si cu spini si au productii in mod obisnuit mai mari decat soiul Heritage. Fructele se coc la mijlocul lui august.

Ruby.Este soiul de zmeura care produce fructul cel mai mare din Romania. Fructele sunt rosii inchise, moderat ferme si putin acre. Nuiele viguroase, productive cresc numeroase mladite si spini imprastiati. Productiile sunt egale sau mai bune decat a soiului Heritage. Au nevoie de un sol bine drenat.

Caroline.Zmeura mare, rosie cu un gust excelent si cu viata de stanca. Are o viguare buna, muguri moderati si cu productii mai bune decat soiul Heritage. Are o toleranta mai buna la rugina galbena si la putregaiul radacinii decat soiul Heritage. Are un sezon lung de producere a fructelor.

Heritage.Fructul este ferm si de dimensiune medie, cu calitati de lemn. Acesta rodesc la sgarsitul lui august in partea sudica a Romaniei. In mod normal cu o productie mai scazuta

decat soiurile Bliss de toamna si Summit. Nuielele sunt puternice, viguroase si rezistente. Se dezvolta cel mai bine in zone calde, protejate.

PLANTAREA.

Alegeti zona de cultivare cu 1 sau 2 ani inainte de plantare. Verificati umiditatea, drenajul intern al solului pentru a fi adecvat si instalati tigle de drenare daca este necesar. Adaugati cantitati mari de materiale organice precum gunoiul natural si vegetatie verde. Asteptati un an inainte de plantare daca s-au folosit erbicide persistente pe baza de triazime, precum atrazime si simazime. Combateti buruienile perene prin aplicari de erbicid nerezidual sistemic sau prin cultivari frecvente. Faceti un test al solului din acel loc. inainte de plantare, incorporati orice ingredient nutritiv recomandat – in special fosfor, potasiu si oxid de calciu. Fosforul din sol trebuie sa fie de 25 ppm (parti pe milion); potasiul din sol trebuie sa fie de 100 ppm. Arati sau sapati cu sapa rotativa zona care urmeaza a fi plantata cu o toamna inainte de plantare. Pentru a preveni eroziunea, puteti planta locul in forma de secara.

Sistemul de plantare favorit in Romania este „sirul ingust de arbusti”. Plantati plantele de zmeura rosie la o distanta de 1 metru pe rand si intre randuri la cel putin 2 metri.

IRIGAREA

Plantele de zmeura produc fructe de o mai buna calitate si in cantitati nai mari. Acestea sunt de obicei mai putin susceptibile bolilor si infestatiilor cu insecte daca li se administreaza apa necesara pe tot parcursul perioadei de crestere.

Puteti iriga plantele de zmeura cu o udare prin irigare cu picurare sau prin scurgere inceata. Irigarea prin picurare foloseste de obicei tevi de plastic sau benzi cu emitatori sau cu ajutaje/stuti la intervale egale. Volumul apei utilizat este controlat prin tipul si numarul de emitatori si de timpul de aplicare. Irigarea prin picurare are nevoie de o alimentare cu apa curata si filtrata pentru a preveni infundarea.

TUNDEREA

Imediat dupa adunarea ultimei recolte, taiati de la nivelul pamantului si indepartati toate nuielele din plantatie care tocmai au facut fructe. Aceste nuiele flori oricum vor muri in curand si prin indepartarea lor se elimina sursa de boala si ofera noilor mlastari mai mult spatiu de dezvoltare. Nu taiati varfurile nuielei pana primavara viitoare cand veti putea determina nuielele moarte si pagubele iernii.

Tunderea in perioada de hibernare. Faceti aceasta tundere primavara dupa ce a trecut pericolul daunelor provocate de iarna dar inainte de aparitia unei noi vegetatii. Daca inca nu ati taiat nuielele batrane si nu ati rarit noi mlastari dupa cum s-a descris la taierea de vara, faceti acest lucru acum.

MANAGEMENTUL INSECTELOR

Bunele practici de cultivare vor reduce de obicei problemele legate de insecte, pentru ca nuielele sanatoase pot sa isi revina mai usor dupa atacurile insectelor. Cativa daunatori devin ocazional mai abundenti, in ciuda bunei practici de cultivare. Masurile de combatere chimice

vor fi utilizate temporar. Anumiti daunatori insecte vor fi in permanenta neplacuti daca exista multe plante salbatice gazda in apropierea plantatiei.

Viermele con al zmeurii

Baza locurilor ofilite se coloreaza in purpuriu si capetele rupte arata precum taietura unui cutit. Adultul viermelui con este o musca mica, gri de aproxinativ doua treimi din dimensiunea unei muste de casa. Mustele apar primavara imediat dupa ce a inceput vegetatia si isi depun ouale in muguri noi sau in varful tinerilor vlastari. Acestia sunt viermi care mamanca in interiorul tuplinii si o inconjoara in intregime. Viermii lucreaza in partea de jos a tulpinii mai jos de punctul de ruptura si stau acolo toata

Viermele gauritor con cu gatul rosu

Adultul viermelui con cu gatul rosu este un gandac albastru negricios lung aproxinativ de 2 cm. Apare pe nuiele la sfartitul lui mai si in iunie. Gatul gandacului este distinctiv fiind de culoare rosu cupru. Acesta isi depune ouale in scoarta nuielelor si larvele gauresc pe sub scoarta. Gaura provoaca trunchiului umflaturi de un diamentru de la 1 la 3 cm, mai multi cm de-a lungul nuielei. Pana la sfarsitul toamnei aceste umflaturi contin viermi alb crem lungi de pana la 1 cm.

Pentru a combate, taiati si ardeti toate nuielele cu umflaturi anormale pe parcursul toamnei si al iernii. Daca problema persista va trebui sa folositi un insecticid inainte de inflorire pe nuiele.

MANAGEMENTUL BOLILOR

Antracnoza, taciunele pinten, taciunele batut, ofilirea Verticillium si mucegaiul gri sunt cele mai importante boli fungice care afecteaza zmeura in Romania. Mucegaiul prafos apare sporadic si nu este o problema serioasa mai multi ani. Putregaiul radacinii Phitophthora a fost diagnosticat in mai multe parti ale tarii, si taciunele de foc, cauzat de o bacterie, a fost confimat. Bolile cauzate de virusi sunt larg raspandite in Romania si pot constitui factorul limitator al productiei de zmeura in anumite zone.

O diagnosticare corecta a problemei este primul lucru catre un management eficient al bolii. Un management al bolii consecvent este esential pentru o productie pe termen lung a zmeurii. Se realizeaza cel mai bine printr-o abordare completa, care trebuie sa includa plantarea unor soiuri rezistente (cand se cunoaste si este disponibil) si folosirea practicilor de combatere atat chimice cat si de cultivare.

MANAGEMENTUL BURUIENILOR

Buruienile intra in competitie pentru apa, agenti de nutritie si lumina in perioade de dezvoltare si de rodire. Acestea pot de asemenea adaposti boli si daunatori insecte si pot interveni in practicile de cultivare si la recoltare. Pentru a reduce problemele legate de buruieni va trebui sa folositi o combinatie de soiuri potrivite, de straturile de protectie si ierbicide potrivite.

PROPRIETATILE ZMEUREIZmeura, atat de cunoscuta si apreciata pentru dulceata si aroma ei, are numeroase intrebuintari si beneficii asupra ntregului organism. Pe cat este de mic si aromat acest fruct, pe atat este de bogat in substante si elemente necesare bunei functionari a organismului.

Cunoscuta si sub denumirea de "rug de munte", zmeura este renumita pentru parfumul, gustul si proprietatile sale hranitoare si curative. Acest fruct cu un gust dulce-acrisor reuseste sa acopere necesitatile nutritive ale organismului uman datorita continutului mare de vitamine, minerale, pectine si substante de natura flavonoidica. Zmeura, consumata proaspata, contine si un nivel ridicat de vitamina C (aproximativ 50 mg/%), reusind astfel sa acopere o mare parte din necesarul zilnic din aceasta vitamina.

Zmeura este fructul care are o activitate antioxidanta de 50 de ori mai puternica decat capsunile, de 3 ori mai mare decat kiwi si de 10 ori mai mare decat rosiile. O portie de zmeura (125 g) are 60 de calorii, un gram de grasimi, 0 mg de colesterol, 0 mg de sodiu, 14 g de carbohidrati, 9 g de fibre, 6 g de zaharuri, un gram de proteine. Contine, de asemenea, 50% din DZR de vitamina C, 4% din DZR de vitamina A si fier si 2% din DZR de calciu.

Zmeura are proprietati antimicrobiene si anticarcinogene si este o sursa de vitamina C, magneziu, cupru, calciu. O cura cu zmeura poate valora mai mult decat cateva folii cu medicamente pentru stomac, scaderea nivelului colesterolului crescut, boli de inima, tulburari de tranzit intestinal, afectiuni oculare sau pulmonare, diabet, raceala, obezitate, raguseala.

Zmeura contine un antioxidant numit acid elagic care are un rol foarte important in prevenirea distrugerii membranei celulare si prin neutralizarea radicalilor liberi.

Antocianinele din zmeura ii dau acestui fruct proprietati antioxidante, dar si antimicrobiene, inclusiv abilitatea de a preveni dezvoltarea unor bacterii si ciuperci (de exemplu, Candida albicans care provoaca des infectii vaginale si este una din cauzele sindromului de colon iritabil). Mai mult, unii cercetatori sustin ca zmeura are potential sa inhibe dezvoltarea celulelor canceroase si a unor tumori in diverse parti ale corpului, inclusiv colon.Profita si congeleaza cat mai multa zmeura. Proprietatile sale se pastreaza foarte bine, chiar si in astfel de conditii.

Beneficiile ceaiului din frunzele de zmeur

Ceaiul din frunze reuseste sa elimine toxinele din organism si sa-i ofere acestuia vitalitate. Sub forma de gargara, ceaiul de frunze de zmeur contribuie la tratarea afectiunilor faringiene, avand actiune antispastica. Ceaiul din frunze de zmeur este reglator hormonal puternic, anti-acid, antiseptic intestinal, astringent, cicatrizant, digestiv, diuretic, dezinfectant, hemostatic. Folosit extern, ceaiul din frunze de zmeur este antiseptic, astringent, cicatrizant.

Iata cate indicatii are: dismenoree, sindrom premenstrual, uter fibromatos, chist ovarian, fibrom uterin, noduli mamari, tulburari specifice premenopauzei, hemoragie, hemoragie uterina, pielonefrita, cistita, prostatita, ulcer gastro-duodenal, gastrita, diaree, enterocolita, gastrita hiperacida, ulcer gastric, tuse, raceala, bronsita, afectiuni ale prostatei. De asemenea, compresele cu ceai din frunze de zmeur se pot aplica in tratamentul unor eczeme infectioase, conjuctivita, nevralgii dentare, eruptii tegumentare.

Beneficiile mugurilor de zmeur

Mugurii de zmeur au un rol important in tratarea afectiunilor ovariene, reprezentand un ajutor in ameliorarea simptomelor menopauzei (dureri de cap, usturimi in zona genitala etc.). Pe de alta parte, acestia ajuta la reglarea indicelui glicemic si previn imbatranirea. Femeilor le este indicat un tratament cu ceai de muguri de zmeur, deoarece el contribuie la resorbirea chisturilor ovariene sau a nodulilor mamari. Conform cercetarilor, gelul obtinut din zmeura uscata poate contribui la incetinirea evolutiei diferitelor forme ale cancerului.

Zmeura in curele de slabire

Acest fruct varatic, dar care poate fi stocat cu succes la congelator si consumat iarna, este bogat in vitamine, minerale, antioxidanti si fibre. Sarac din punct de vedere caloric, el este o alegere perfecta pentru cei care incearca sa slabeasca. In plus, ajuta digestia si sistemul imunitar, protejand organismul si de anumite boli.Continand 8 grame de fibra la o cescuta, zmeura este una dintre cele mai bune surse de fibre. Contine si Vitamina C si mangan, dar si folati, Vitamina B2 si B3, potasiu, magneziu, acizi grasi omega 3, cupru si fier, conform suite101.com. In cantitati mici se regasesc Vitamina A, E, calciu si fosfor.

Bogata in antioxidanti, zmeura are efect antimicrobian, tinand sistemul digestiv sanatos. Concentratia mare de fibre solubile ajuta digestia, dar tine si nivelul zaharului din sange sub control.

Vitamina C protejeaza organismul de actiunea radicalilor liberi, intareste sistemul imunitar si maresta absorbtia de fier. Manganul continut tine oasele puternice si imbunatateste activitatea tiroidei. In plus, zmeura are proprietati antibacteriene, antivirale si contine un acid ce lupta chiar cu cancerul.