Orice şedinţă de Consiliu Local are momentele ei care ar face praf ratingul celui mai în vogă serial de comedie. Şi orice regizor şi-ar putea găsi aici actorii perfecţi în roluri principale sau secundare, figuranţi sau maşinişti. Vacanţa mare, Doru Octavian Dumitru, diverşti artişti de standup comedy muncesc din greu să compună momente umoristice.

Anul VIII, nr. 44016 pagini, PREȚ: 2,99 leiApare săptămânal, 14 - 20 februarie 2011FONDATOR: AURELIAN GRAMA

pagina 4

Mureşeanul Sava a ajuns adjunct la Doi ş’un sfert

Răii de la DNA îl anchetează pe „samariteanul” Florea

Pe 22 decembrie, anul trecut, într-o discreţie aproape totală, omul lui Vasile Blaga, sighişoreanul Ştefan Zaha-ria Pop, a fost înlăturat, împreună cu adjuncţii săi, de la conducerea DGIPI (nouă ne-a rămas dragă denumirea de “Doi ş’un sfert), serviciul de informaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cine a venit în loc? Sălăjeanul Cristian Laţcău, la conducere, mureşeanul Mihai Sava şi arădeanul Adrian Jurcă, ca adjuncţi. Dar cine or fi băieţii ăştia şi cât de albaştri le sunt ochii?

Hărţuit de problemele oraşului, consilieri sau adversari politici, primarul Dorin Florea a mai fost „binecuvântat” cu un cadou de început de an. Care în ultima perioadă vizează tot mai mulţi politicieni autohtoni. Mai precis edilul a fost chemat la DNA Mureş pentru a da cu subsemnatul. Nu putem să-l comparăm cu Păsat sau Nicolescu, care au fost arestaţi sau propuşi spre arestare, dar ne pune pe gânduri „dezmorţirea” din rândul anticorupţilor mureşeni.pagina 5 pagina 3

Trag ca un cal zi de zi pentru binele oraşului...

pardon al nostru a tuturor. Vreau şi eu să

ajung o dată rege, să mă respecte toţi. Să tai şi să spânzur, asta-i pohta

ce-am pohtit!

Conduc judeţul, tai şi

spânzur primari aşa cum

vreau. Doar în pixul meu

stau banii de la Guvern

şi îi distribui cum vrea

muşchiul meu. Nu degeaba

mi se spune doamna de

fier. Mai ceva ca Marga-

ret Thatcher

În fiecare campanie electorală am dus partidul ăsta pe culmi nebănuite. Am bătut la judeţ, era să ajun şef la CJ,

fac legi şi moţiuni de cenzură în parlament. Mantia de ministru

mi se potriveşte

www.ziaruldem

ures.ro

Pe masa de şah a judeţului, turnurile, caii, nebunii, regina se întreabă cine va da şah la rege în următorul mandat. Şi mai ales cine este cu adevărat regele în acest moment

Pe raţionamentul arestărilor din vămile patriei

Cine este regele mureşean?

Am eu un dosărel la DNA pe

motiv de şpagă. Cotizez la forurile superioare că altfel

ciuciu contracte la Valpet-Astor. Dar vă jur că

nu ştiu cine-i regele ăsta. Pe bordura mea!

De când m-am răcit cu partidul parcă sunt

invizibil pe tabla de şah. Cred că la următoarea

partidă am fost sacrificat de la început. Totuşi şi nebunul

e valoros...merge pe diagonală

Cu toate migraţiile astea prin partide am ameţit de cap. Parcă sunt nebun.

Da ajungem noi din nou la guvernare şi pe mulţi

o să-i popesc şi eu

Din turnul de fildeş

al poeziei mele creaţia

nu mă lasă să păşesc în

rând cu simpli muritori.

Cu mine mureşenii pot

ajunge la gloria vechilor

greci, conduşi de poeţi

şi filozofi

DOD Molnar Gabor

Nicio măcar revoltă egipteană nu mă poate opripagina 12

2 Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011

gaz. sub presiune

Statutara alegere a unicului candidatVineri seara, liberalii din Târ gu-Mureş şi-au ales un nou preşedinte. De fapt, acelaşi ca până acum în perosana lui Ionela Ciotlăuş. Până vineri aceasta a ocupat postul de preşedinte interimar, transformându-se acum într-unul statutar. „A alege” presupune o obţiune, a lua o deiczie dintre două sau mai multe variante. Cum putem alege pe cineva dacă este un singur candidat? De ce pe or-dinea de zi a „Adunării generale” apare la punctul 5 „Prezentarea candidaturilor”, când miercurea trecută a fost ultima zi de depu-nere a potenţialelor candidaturi şi toată lumea ştie că Ionela Ciotlăuş candidează singură. Desigur, dacă s-ar proceda astfel o asemenea „alegere” nu ar mai fi statutară. Trecând peste discursurile mai mult sau mai puţin interesante, care au durat o oră şi 15 minute

fix, remarcăm un fapt interesant. PNL şi PD-L au ceva în comun la nivelul judeţului Mureş. În am-bele formaţiuni nu prea există competiţie internă, Doru Oprişcan şi Dorin Florea candidând şi ei sin-guri singurei la şefia organizaţiei municipale, respectiv a celei jude-ţene a PD-L. Vor fi cei care vor spune că asta denotă profesio-nalismul şi încrederea din partea colegilor de care se bucură aceşti „unici” candidaţi. Mai repede aş merge pe alte două variante: sau nu sunt alţi oameni în partid care să-şi asume o competiţie sau se merge pe principiul „ciocu mic şi joc de gleznă”, orice tentativă de opoziţie faţă de lideri fiind tăiată din rădăcini. Se induce ideea că actuala guvernare ar aduce cu un regim nu de mult apus. „Dictatură” şi „Revoluţie” sunt cuvinte pe care le auzim din ce în

ce mai des. Numai să nu ajungem la al XIII-lea Congres, cu acelaşi unic candidat reales. Mai este un lucru important ce trebuie spus: din 300 de membri activi convocaţi la Adunarea Generală au fost prezenţi 201. Acestora li s-au adăugat 50 de simpatizanţi şi alţi invitaţi. În rest, toate bune şi frumoase, liberalii se pregătesc, alături de PC, PSD şi PNŢCD să atace puterea şi să instaureze „dictatura respectării legii”, aşa cum spunea mai zilele trecute preşedintele PNL pe judeţ, Ciprian Dobre.

Sanda VIŢELAR

Cei de la Poliţia Locală Târgu Mureş au mai făcut o boroboaţă. În special şeful ei, arhicunoscutul Valentin Bretfelean. În timp ce se afla la un chef de zi de naştere într-un cunoscut restaurant din oraş, boss-ul localilor târgumureşeni avea la scară o maşină a instituţiei pe care o conduce. Doar transportul în comun sau taxi-urile nu se pretează a fi folosite de un om cu o astfel de funcţie. După informaţiile noastre respectivul autovehicul poate fi utilizat doar în interes de serviciu, nu pentru cel personal al angajaţilor instituţiei. Faptul că Bretfelean a mers la un chef ( chiar dacă este unul al potentaţilor oraşului) nu este sinonim, după cât ni se pare, cu obligaţiuni de serviciu, ci mai degrabă cu petrecerea timpului liber. Aşa că folosirea respectivului autovehicul în acest caz (plus personal, plus combustibil) poate fi un bun motiv de demitere sau cel puţin de avertisment din partea conducerii Primăriei Târgu Mureş. Doar Poliţia Locală (aşa cum îi spune şi numele) se află în totalitate în subordinea acestei instituţii.

Goborul LOCAL

Bretfelean şi taximetriştii Poliţiei Locale

„am citi deja toate tabloidele, am băut cafele, am fluierat

gagicile de pe stradă. Cât mai stă şefu’ la

cheful ăsta că ne plictisim de moarte”

Liberalizarea preţului gazelor nu va în-semna neapărat o scumpire a acestora ci - dimpotrivă - ar putea genera reducerea costurilor pentru consumatori, a declarat miercuri, 9 februarie, Frank Hajdinjak, di-rectorul general al companiei E.ON Româ-nia, în cadrul unei conferinţe de presă orga-nizată la Hotel Crowne Plaza din capitală.

Afirmaţia lui Frank Hajdinjak a venit în contextul în care cu două zile înainte de conferinţa de presă, prim-ministrul Emil Boc anunţase că preţurile reglementate la gaze şi la energie vor fi eliminate în intervalul cu-prins între anii 2013-2015, evident după ce autorităţile vor defini categoria consumatorilor vulnerabili şi vor gândi măsuri de protecţie a acestora. “Liberalizarea va fi bună şi pentru populaţie, acest lucru va genera o competiţie şi va conduce poate la o scădere a costuri-lor pentru consumatori. Întregul proces este de lungă

durată, iar preţurile nu pot fi liberalizate peste noapte”, a afirmat Frank Hajdinjak.Aha… deci mesajul e limpede: oamenii pot sta liniştiţi pentru că liberalizarea preţului gazelor e un lucru bun care nu înseamnă scumpire, ci poate ieftinire, iar dacă ar fi să avem totuşi o majorare a tarifelor aceasta nu se va petrece peste noapte. Poate doar peste zi…Presiunea e mare…Încolţit de jurnalişti cu întrebări diferite ca şi formă, dar cu acelaşi conţinut, şi anume scumpirile, big bossul de la E.ON a mărturisit că nu poate spune cu cât va creşte preţul gazelor în 2013, ca urmare a liberalizării aces-tora şi în condiţiile în care România are cel mai mic preţ al gazelor din Europa. “Va trebui să avem o creştere a preţurilor, dar nu pentru consumatorii casnici, ci pen-tru consumatorii industriali, care să reflecte situaţia reală, pentru că activitatea noastră în domeniul gazelor este sub presiune foarte mare şi nu este acceptabilă pe termen lung. Am solicitat creşterea preţurilor. Trebuie să avem o creştere graduală, rezonabilă. Trebuie să găsim un echili-bru între protecţia socială, industrie şi noi, jucătorii din sectorul energetic”, a precizat Frank Hajdinjak.Aha... deci big bossul de la E-ON a dat-o puţin la întors: iniţial se înţelegea că liberalizarea preţului va genera concurenţă pe piaţă şi reduceri de tarife, după care am aflat că - totuşi - vor fi scumpiri dar nu pentru con-sumatorii casnici, ci pentru cei industriali. Bine, şi atunci de ce mai introducem în ecuaţie protecţia socială a consumatorilor vulnerabili? Greu de spus dacă n-ai gaze deloc. Coincidenţă, răspunsul l-am aflat a doua zi, după ce m-am ospătat cu ceva mai multă iahnie de fasole decât ar fi trebuit, iar efectul a fost devastator. Ce bine e să ai gaze şi să le eliberezi! Pardon, să le liberalizezi!

Gheorghe Pop de Băseşti

Cine are gaze să le elibereze! Pardon, să le liberalizeze!

alooo?! gaz de France?! nu se aude prea bine în cască...

Merde! Ce facem, scumpim sau ieftinim? Cum? să sun la

gazprom? Merde!

Frank Hajdinjak, big bossul de la E.ON România, conştient că totul trebuie să aibă un preţ corect, chiar şi banalele gaze

Consilierul judeţean UDMR Kakasi Alexandru într-o dilemă grumandă asupra bugetului judeţean

Consilierul local Bogdan Buda explică de ce nu a participat la cea mai importantă şedinţă din an

„Doamne ce foame îmi produce dezbaterile astea pe buget. nu se

grăbeşte oare Lokodi să terminăm odată, că fac ăştia un paprikas bun la Tempo de îţi lasă

gura apă”

„auzi că la prima şedinţă de CL de anul acesta, când s-a dezbătut bugetul, nici un consilier psD nu a

participat. stai că suntem numai doi, eu şi cu Vlas. pe mine m-a prins boala iar pe Florin

drumurile în Dubai”

Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011 3Dai un ban, Dar MeriTă

Puii de la LocativSC Locativ SA, Societatea care se ocupă cu administrarea spaţiilor municipalităţii are un nou consiliu de administraţie. Adică un loc în care anumite personaje pot să câştige şi ele un ban în plus. Noii membri sunt tineri speranţe, care au reuşit în ultima perioadă să se gudure pe lângă vreun potentat al zile (indiferent de partid sau funcţie publică). Răsplata pentru efortul depus a fost acum rezolvată, de exemplu, pentru Ga-briela Oşan, membră PD-L, secretară a lui Maior, om cu state vechi în partid şi gaşcă. Împreună cu ea a devenit membru în consiliul de administraţie şi prietenul ei bun (bănuim că la recomandarea divei) Ovidiu Moldovan, un alt simpatizant

sau membru PD-L, hătrănit prin campanii electorale şi pus de afişe. Împreună cu ei au mai intrat nişte lupi tineri din UDMR, de care nimeni nu a auzit. Poate doar Benedek sau Kolozsvari.

Roman şi Maior sabotează parcarea lui FloreaUnul dintre punctele controversate de pe ordinea de zi a şedinţei de Consiliu Local de săptămâna trecută a fost apro-barea construirii unei parcări subterane în centrul oraşului. Fiind un proiect drag edilului Dorin Florea ne-am fi aşteptat să fie votat în masă de consilierii care formează majoritatea în CL. Surpriza a fost cu atât mai mare cu cât, doi dintre oamenii de bază ai primarului, pe plan administrativ şi

politic au hotărât să se abţină de la vot. Fapt ce a dus la respingerea hotărârii. Vorbim aici de viceprimarul Claudiu Maior şi de purtătorul de cuvânt al PD-L Mureş Ioana Ro-man. Ambii au decis (nu ştie nimeni de ce) să „saboteze” proiectul primăriei ce vizează transformarea centrului în şantier. Unul dintre motivele la care ne-am gândit noi ar fi grija pe care cei doi o au pentru viitoarea campanie electorală. În care Florea ar avea numai de pierdut în cazul în care circulaţia auto din P-ţa Trandafirilor ar fi fost blocată de planul grandoman al edilului. Iar şoferii târgumureşeni, enervaţi la culme de blocarea circulaţiei din oraş ar fi decis să nu-l mai voteze.

Hărţuit de problemele oraşului, consilieri sau adversari politici, primarul Dorin Florea a mai fost „binecuvântat” cu un cadou de în-ceput de an. Care în ultima perioadă vizează tot mai mulţi politicieni autohtoni. Mai precis edilul a fost chemat la DNA Mureş pentru a da cu subsemnatul. Nu putem să-l comparăm cu Păsat sau Nicolescu, care au fost arestaţi sau propuşi spre arestare, dar ne pune pe gân-duri „dezmorţirea” din rândul anticorupţilor mureşeni.Ultima săptămână a fost una plină de activităţi pentru procurorii DNA din întreaga ţară. Dacă cei de la Bucureşti sau Argeş dispun arestări preventive, percheziţii, ridicări cu mascaţi, pe plaiuri mureşene unii politicieni sunt chemaţi la declaraţii. Dorin Florea, căci despre el este vorba, a fost chemat la începutul săptămânii trecute pe la DNA. Motivul nu este foarte clar, deşi a fost explicat de edil într-o conferinţă de presă. “M-au chemat să dau declaraţie că m-a reclamat cineva că n-am dat banii la ter-mie, că nu i-am dat autorizaţie unei persoane care vrea să facă stabiliment în „Weekend”. M-am prezentat şi le-am răspuns la întrebări”. Declaraţia spusă de bună voie şi ne silit de nimeni ne-a mirat foarte mult. Mai ales că în alte cazuri asemănătoare, edilul a tăcut chitic, sărmana presă chinuindu-se serios să afle de-spre ce este vorba. Calcului e simplu: mai bine anunţ eu chemarea la DNA decât să o afle pre-sa şi să mă spurce că am probleme cu justiţia

la fel ca şi colegii mei. Vorba aia: cea mai bună apărare e atacul. Pedeliştii foc şi pară pe proprii parlamentariToată floarea cea vestită a partidului principal de la guvernare s-a arătat oripilată de votul din Parlament. S-au întrecut în declaraţii belicoase, au condamnat şi mai ales s-au disociat de re-spectiva decizie. Pe scurt, ce reiese este că ni-meni nu este de vină, principalul „inculpat” fiind sistemul. Care nu se vrea schimbat. Să-i luăm pe rând. “Pot să vă spun că parlamentarii care au votat astăzi au făcut un mare rău României”, a declarat Traian Băsescu, marţi seară la TVR. Regele s-a simţit lezat de „trădarea” propriilor deputaţi care şi-au apărat proiectul. „Desigur, primii responsabili politic şi moral sunt cei de la putere care trebuiau să asigure majoritatea pentru ridicarea imunităţii şi să voteze toţi cu “bilele la vedere”, ca să vedem toţi cine şi cum a votat. După decizia Camerei Deputaţilor, am un singur mesaj pentru domnul Păsat şi pentru PDL: domnul Păsat să îşi dea demisia din Parla-ment şi din partid, iar conducerea PDL să îi ceară acest lucru public”, a postat pe propriul blog europarlamentarul PD-L Monica Macovei. Am fi extrem de impresionaţi dacă recomandările sau solicitările fostei ministru s-ar pune în practică. Dintre toţi, cel mai drastic a fost al nostru preşedinte al PD-L Mureş şi secretar executiv al portocaliilor la nivel naţional. „Du-te şi supune-te cercetării. Păsat, să îl ia dracul, să se ducă să se supună. Procurorul

zice ceva şi judecătorul spune afară sau înăuntru. Şi Ridzi, să o ia dracu’. Trebuia să se supună. Boala e alta, graviditatea e alta”, s-a descărcat primarul, supărat pe colegii cu pro-bleme sănătos-penale.Dobre dă cu piatra în curtea PD-LDeputatul liberalo-social Ciprian Dobre nu a ratat momentul pentru a arunca pisica în tabăra duşmanilor de la PD-L. Pe tema votu-lui din Camera Deputaţilor în privinţa arestării preventive a lui Păsat. În opinia parlamentaru-lui mureşean cei de la putere vor justiţie numai pentru reprezentanţii celorlalte partide. Pentru ai

lor se p a r e

că nu e voie. În-

trebat de ce el şi colegii săi nu au votat pentru ridicarea imunităţii sau păstrarea ei, Dobre a replicat că nu se dorea punerea pe cârca opoziţiei un eventual eşec, aşa cum s-a întâmplat în cazul Ridzi. Asta deşi unii spun că abţinerea de la vot reprezintă tot o formă vot binevoitor la ad-resa lui Păsat.

Anchetatoru’ de doi bani

„Cruciada” DNA ajunge şi în Mureş

Răii de la DNA îl anchetează pe „samariteanul” Florea

„La câte dosare am prin serta-rele celor de la Dna, mă doare-

n cot de reclamaţiile de acum. e ca o picătură

într-un ocean”

Bugetul judeţean din 2011, surprinzător, l-a depăşit pe cel din anul precedent. Dacă în 2010, atât la capitolul venituri, cât şi la chel-tuieli bugetul CJ Mureş (cel iniţial fără rectificări) a fost de 233,15 milioane de lei în acest an au-toritatea judeţeană va încasa 325,26 milioane şi va cheltui aproximativ 443,62 milioane lei. Diferenţa de 118 milioane va fi suportată din excedentele bugetelor precedente. Cu alte cuvinte, din banii pe care Consiliul nu i-a chel-tuit în trecut. Deşi pentru alte instituţii buge-tele au scăzut în loc să crească, observăm o dublare a cheltuielilor CJ pentru anul în curs. Un lucru care nu poate decât să ne bucure, pentru că înseamnă mai multe proiecte, investiţii, bani pentru localităţi etc. „Am în-cercat să asigurăm în primul rând fondurile cu care trebuie să demarăm proiectele euro-pene, atât cofinanţarea cât şi plata TVA-ului şi avansarea tuturor investiţiilor pentru că banii europeni vin în decontare ulterioară şi nu în avans.” , a declarat Lokodi. În schimb, pen-tru salarizarea personalului instituţiei banii nu ajung decât până în luna septembrie. „Suntem deficitari la cheltuieli salariale, numai până în septembrie putem să asigurăm fondul de sala-riu”, recunoaşte Lokodi.

Florea dă bani pe străzi şi reparaţiiLa municipiul situaţia nu este atât de roz. Deşi edilul local afirma la începutul anului că bugetul local este „uşor redus”, datele ce reies din pro-iectul de hotărâre îi infirmă declaraţiile. Astfel veniturile proprii estimate a se încasa în cursul anului 2011 reprezintă numai 79,20% faţă de bugetul lui 2010 iar sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat repartizate muni-cipiului sunt cu 26,22 % mai mici faţă de anul trecut. Mai bine stăm cu subvenţii de la buge-tul de stat şi de la alte bugete sunt în sumă de 43.632.658 lei, reprezentând 81,60% faţă de

cele prevăzute în bugetul local pe anul 2010. Şi în această situaţie de austeritate bugetară, banii au fost repartizat mai mult spre sectorul de reparaţii străzi, borduri şi pavaje. Aproxima-tiv 70% din buget se va direcţiona pentru ast-fel de lucrări. La capitolul unor investiţii care să ducă la crearea de locuri de muncă, municipiul nu se poate lăuda foarte mult. Abia 30% din buget se duce pentru cheltuieli de capital. Asta deşi din ce în ce mai mulţi tîrgumureşeni şi-au pierdut sau îşi vor pierde locul de muncă. Un alt punct sensibil, aprobat fără obiecţii de con-silieri, a fost proiectul ce viza creditul furnizor de aproape 16 milioane de euro, destinat ex-

clusiv pentru reparaţii. Cu acest credit, gradul de îndatorare al oraşului care este acum la 16% va creşte simţitor, apropiindu-se de limita prevăzută de lege. CU alte cuvinte, dacă va fi nevoie pe viitor de bani pentru o urgenţă a oraşului nu se va mai putea apela la credite ca sursă de finanţare.

Buget vs câini comunitariLa Reghin consilierii locali au părut mai preocupaţi de problema câinilor fără stăpân decât de proiectul de buget. Dacă dezbaterea veniturilor şi cheltuielilor municipiului pentru anul în curs a durat aproximativ 5 minute, pen-tru finanţarea unei fundaţii care se ocupă de câi-nii comunitari s-a discutat mai bine de jumătate de oră. Aici mai mulţi consilieri şi-au manifestat „dragostea” pentru aceste animale rămase fără stăpân, pe care o fundaţie locală îi trimite la adoptat chiar în Germania. Lucrurile poate ar fi degenerat dacă nu intervenea primarul Nagy Andras. „Domnii consilieri care vor să se implice în această problemă ar trebui să vină în raziile de capturare a câinilor să vadă în ce condiţii se lucrează şi cum stăm”, a conchis edilul..

Ionel ALBU

Săptămâna bugetelor pe bandă rulantăSăptămăna ce tocmai a trecut a fost esenţială pentru problemele economice ale judeţului şi municipiilor mureşene. Au fost aprobate atât bugetul Consiliului Judeţean Mureş cât şi cele ale Consiliilor Locale din Târgu Mureş şi Reghin. Deşi se decidea finanţarea tuturor proiectelor importante ale instituţiilor respective, fiecare proiect de hotărâre a trecut aproape fără obiecţii. Unii ar spune că nu a existat o dezbatere suficientă, alţii că aleşii au lucrat foarte bine în comisiile de specialitate. Adevărul stă întotdeauna la mijloc.

4 Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011

azorel vulgaris

„Am avut sesizări de la prieteni dar şi de la cetăţeni cu privire la comportamente neadecvate noaptea în cartierele mari.” Balint Stefan, consilier local UDMR, către şeful poliţiei municipale

„Până nu văd idei concrete privind investiţii care să aducă bani şi nu idei fanteziste cum că vin americanii, nu o să votez împrumu-tul. […] Câte hotărâri aiurea am votat şi câţi bani am cheltuit aiurea, acum vă împotriviţi unor sume pentru plăcuţele bilingve.” Molnar Jozsef, consilier local UDMR

„În general oamenii care iubesc animalele iubesc şi oamenii.” Maria Precub, vice-primarul municipiului Reghin

David Csaba, consilier local UDMR: „Florea ca şi şef al PD-L Mureş poate ar tre-bui să facă instrucţie cu consilierii locali ai propriului partid.”Răspunsul:Ioana Roman, consilier local PD-L:

„Poate facem o pauză ca domnul primar să facă instrucţie cu noi.”

„Eu nu mă bag peste ministru deşi el se bagă peste copacii noştri.”Dorin Florea, primarul municipiului Târgu-Mureş

„Nu ne pronunţăm şi nici nu suntem disperaţi să candidăm, dar s-a stabilit la nivel central să se facă un sondaj de opinie, iar cei mai bine clasaţi să candideze.”Dinu Socotar, prim-vicepreşedinte PC Mureş

„Acţiunile concrete înving „gargara politicianistă.”Claudiu Maior, vice-primarul municipiului Târgu-Mureş

„Am ascultat cu foarte mare plăcere şi mie îmi place să visez, dar studiile dumneavoastră ţin de SF în Târgu-Mureş.”Bakos Levente, consilier local UDMR

„Din păcate acolo (Apold – n.r.) este o zonă foarte dificilă pentru că, cu un sac de făină, în vreme de iarnă ai cumpărat toţi electorii.”Ciprian Dobre, preşedintele PNL Mureş

„Putem găsi formule de ciolan, oricând dacă vrei să fii ciolănar poţi găsi aseme-nea formule. Dar nu asta e esenţa lucruri-lor să ajungi la ciolan, avem o misiune mai importantă, ea trebuie să îndeplinească speranţele românilor.”Alexandru Petru Frătean, preşedintele PSD Mureş

„Pacienţii, interesul lor? Să plătească... cei care au votat altfel decât verde-portocaliu. Ei nu mai au dreptul la servicii medicale şi poate că parcurgând distanţa până la cea mai apropiată unitate sanitară, vor realiza importanţa unui primar verde-portocaliu.”Conf. univ. dr. Silviu Morariu, şeful Departamentului de sănătate al PC

Orice şedinţă de Consiliu Local are momentele ei care ar face praf ratingul celui mai în vogă serial de comedie. Şi orice regizor şi-ar putea găsi aici actorii per-fecţi în roluri principale sau se-cundare, figuranţi sau maşinişti. Vacanţa mare, Doru Octavian Dumitru, diverşti artişti de stan-dup comedy muncesc din greu să compună momente umoristice. Alţii, primar sau consilieri, i-ar întrece automat. Azi vi-l prezen-tăm pe Molnar Gabor.

“Gândiţi-vă, de câte ori am luat hotărâri aiurea? Câţi bani au fost aruncaţi aiurea?”, a rostit firesc, dezinvolt, cuceritor de adevărat Molnar Gabor în şedinţa CL din 8 februarie 2011. Era supărat pentru că cei din rândul paralel, PDL-iştii adică, susţineau că n-ar fi bani pentru plăcuţe bilingve pe şcoli sau că directo-rii acestora ar trebui să le solicite. “Am luat cu-vântul din ’92, e caraghios dacă noi discutăm despre sume, buget, bani cheltuiţi şi cineva să-mi spună că facem economie pe inscripţii bilingve, şi să decidă directorii de şcoli care e regula în Târgu Mureş”, a mai întrebat el. Da chiar aşa dle Molnar, vorba aceea, wtf?! Dar sperăm că până la şedinţa viitoare pregătiţi un raport detaliat şi ne lămuriţi aşa măcar cu o sumă aproximativă, câte proiecte a votat CL aiurea, câţi bani a aruncat CL aiurea? Că doar tot dvs ne-aţi sfătuit: “uneori regulamentele au atâta valoare ca şi cei care le citesc, să avem grijă de regulament, dar şi ce se întâmplă pe lângă sau împotriva regulamentului”.

Filosofia e grea

Să nu vă imaginţi că dl Molnar nu stăpâneşte la perfecţie limba română. Că doar de-aia are timp să-şi facă griji pentru plăcuţe în alte limbi, nu? Atâta doar că în şedinţele astea de circ, pardon, de consiliu, oamenii încearcă să se exprime atât de diplomat, atât de so-fisticat, să mascheze interesele care sunt în spatele hotărârilor atât de mult, că până la urmă nici ei nu mai înţeleg ce întreabă şi nici cei care trebuie să răspundă nu mai au ce răspunde. Cităm tot din Molnar: “Adresez o întrebare către toţi cei care cred că ar pu-tea să răspundă (provocator, n.r.), acest ma-terial a fost prezentat Consiliului local acum 6 sau 7 luni şi atunci s-a formulat ideea că e o idee care poate fi chiar bună (poetic, n.r.), dar ar trebui să se prezinte în comisii nişte materiale care să fie citite, analizate, şi eu adresez doar întrebarea tuturor, de ce nu au făcut demersuri ca aceşti consilieri ignoranţi să aibă posibilitatea să analizeze nişte mate-riale să aibă o părere mai documentată, la limita capacităţii fiecăruia (nevinovat, comic, n.r.). Domnule primar, dacă 6 sau 7 luni de zile nu a fost timp să se pregătească să primim aceste materiale, iar ca eu să votez că aşa e bine şi important, nu pentru asta am fost trimis aici (discurs diletant, n.r.)”. Sau alta, fără explicaţii: “am auzit o prezentare a unei situaţii, eu aş dori să ştiu cine şi când va da răspuns la această întrebare, fiindcă nu este

o strigare în van fără motivaţie, eu aş dori ca înainte să trecem la celelalte puncte, să mi se spună cine va da răspuns, până la ce dată şi eu aş prefera să fie un răspuns care să fie soluţie pentru problemă”. Genial Molnar, nu? Cei care transcriu şedinţele cu siguranţă sunt de acord cu noi.

Exemplul şefului – Mioriţa

“Aş da un răspuns la câteva prostioare care au apărut în diverse locuri” a sintetizat pri-marul Florea înainte de a dezvălui din mo-zaicul gândurilor sale atotadministrative, într-o conferinţă de presă, miercuri. Ei, şi de la faptul că marţi se discutase în CL despre câinii noştri vagabonzi am ajuns la explicaţia pentru Bucureşti şi cum plâng maidanezii. Cităm: Oamenii au mentalitatea că toate leg-ile sunt modificate de Parlament. Nu. Se pot modifica la propunerea categoriilor sociale sau profesionale. Aşa şi cu legea câinilor. Apropo, că s-a discutat în CL că nu ştiu câţi câini sunt, dar n-am văzut unul al dracului (consilier, nu câine, n.r.) să vină cu o iniţiativă legislativă să zică dom’ primar, uite aici trei articole, i le-am transmis noi lu Doru’ Oprişcan (parlamentar care să rezolve problema, n.r.). Apropo, la ze-lul cu care au luat câinii de pe stradă, i-au luat şi pe ai lui cu un drum. Doru’ are nişte câini maidanezi pe care îi ţine, el e foarte mare iubi-tor de câini. Îl înţeleg perfect, are grijă de ei,

le dă să mănânce, se joacă cu ei. No, câinele maidanez e ca dracu’, când se apropie de tine şi se uită cu ochii ăia plânşi deja începi să dai în bengă. Aşa e. Sunt câinii aia cerşetori, cerşetorii nu se uită cu ochii ăia la tine, cum îi dai bani cum îi ţîpă în bască, dar câinele, îi dai, se uită şi la partid şi la derbedeu şi la scârţ, cu ochii ăia umezi, nu ai cum să rezişti tentaţiei. Nimeni nu-şi pune problema provenienţei. Ni-meni nu pune problema că am o lege atât de dură pentru unul care are un câine şi-l ţine. Eu am văzut nişte ţărănoi pe Valea Prahovei, cu nişte căini de... mioritic. Vine câte un copil nărod, c-are mama isterică, nu ştiu ce, cutare, o prinde de păr pe mă-sa, până nu-i cumpără căţelul nu pleacă de acolo. Îi iau, îl ţine trei zile până îi pişă sofaua, după aia îl aruncă afară, cum unde, pe străzile capitalei şi Oprescu îi ia că doar ce-l doare pe el capu de Primărie. Şi pe urmă îl muşcă pe japonezul principal, pe chin-ezu secundar şi auziţi tot felul de nu ştiu de ce nu. Eu încă o dată, îmi dă mâna, i-am rezolvat cu stabiliment cu tot, cu exportul în Germania, deci am fost solicitat la maxim, sigur n-am fost să văd ce vor face cu câinii acolo dar ei sunt mai îndrăgostiţi ca noi. Trimitem trimestrial, pleacă în Germania, vin cu maşina după ei, e altceva când mergi cu maşina după câine decât cu ţiganu’ cu lasoul, e incompatibilitate”. Mulţumim, domn’ primar, am râs cu lacrimi. Pe când dăm conferinţa live, în prime time?

Câine până la moarte’

ROMÂNIAJUDEŢUL MUREŞ

CONSILIUL JUDEŢEAN

Tîrgu Mureş, 07.02.2011

COMUNICAT DE PRESĂA fost lansată licitaţia pentru desemnarea prestatoruluiserviciilor de realizare materiale de promovare în cadrul proiectului„Promovarea judeţului Mureş”

În data de 28 ianuarie 2011 a fost publicat pe SEAP Anunţul de participare nr. 114701 pentru atribuirea Contractului de achiziţie pentru serviciile de re-alizare materiale de promovare în cadrul proiectului „Promovarea judeţului Mureş”. Termenul limită pentru primirea ofertelor este 22 februarie 2011.Obiectul achiziţiei este realizarea de materiale de promovare a judeţului Mureş de o calitate superioară şi anume: • 3.000 de DVD-uri de prezentare a judeţului, • 9.000 de broşuri, • 18.000 de pliante, • 3.000 de afişe.Materialele vor fi elaborate în şase limbi: română, maghiară, engleză, franceză, germană şi italiană.Proiectul are o durată de implementare de 25 de luni şi este finanţat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 – Dezvoltarea durabilă a turismului regional şi local, Domeniul major de intervenţie 5.3 – Promovarea potenţialului turistic şi crearea infrastructurii necesare, în scopul creşterii atractivităţii României ca destinaţie turistică.

PREŞEDINTELokodi Edita Emőke

DOD Molnar Gabor

“Nici nu ştiţi cât mă antrenez pen-tru şedinţele astea. oricum nimeni nu spune pe şleau lucruri, eu le mai spun, ne mai distrăm că vorba lu’ Florea, e ca draq viaţa”

Consilierul local Molnar Gabor într-un moment de sinceritate absolută, cu intersectări de comedie

Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011 5vulpea se cuNoaşte după coadă

În ultimii 20 de ani, Sălajul s-a jertfit şi a dat ţării doi oameni care au marcat forever serviciile secrete româneşti: Virgil Măgureanu (Dom’ Profesor, Şarpele cu ochelari... pour les connaisseurs, fost şef al SRI în primii ani de după Revoluţie) şi Virgil Ardelean (Vulpea, pentru prietenii din afara terenului de tenis), fost şef al Doi ş’un sfert pentru o bună bucată de vreme, până acum vreo 2 ani. Primul s-a pierdut în contopirea cu braţele vânjoase, marinăreşti, ale partidului aflat acum la guvernare, pârâtul PDL, iar al doilea printre picioarele berbecuţului care-l ascundea în blană pe păduchele spion Omar Haysam, în fuga lui spre lumea liberă.Dar să revenim în prezent, când Şarpele cu ochelari îşi lansează cărţile cu amintiri din copilăria securistică a României prin librării obscure din ţară şi Vulpea respiră încă în preajma Puterii, dar împotriva ei, prin fiul său Alin, vulpoi mai tânăr şi mai fin, cu afaceri în zone chiar interesante. În timpul liber, atunci când îşi ţine respiraţia, Vulpea îşi numeşte, şiret, oamenii la şefia DGIPI, chiar în anul de graţie 2010, al reformei statului.Aşadar, Sălajul s-a mai sacrificat o dată, şi l-a jertfit pe altarul ţării pe Cristian Laţcău, fost şef al Biroului de Luptă împotriva Crimei Organizate Sălaj, instituţie arondată BCCO Clujului. Cine e Laţcău, coleg de judeţ şi amic cu Vulpea, în zona Şimleu Sil-vaniei? Păi să-l lăsăm pe curajosul senator de Satu Mare, Valer Marian, să ne explice, aşa cum a făcut-o într-o scrisoare deschisă adresată, recent, ministrului de Interne, Traian Igaş, omul lui Falcă, cumătrul lui Băsescu: “În data de 22 decembrie 2010 l-aţi împuternicit şef al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă (serviciul de informaţii al Ministerului Administraţiei şi In-ternelor) pe comisarul Cristian Laţcău, până atunci şef al Biroului de Luptă împotriva Crimei Organizate Sălaj (unde avea 7-8 sub-alterni). Numirea acestuia este dubioasă şi neavenită din mai multe puncte de vedere. În primul rând, comisarul Laţcău nu are pregătirea, experienţa şi competenţa necesară pentru o aseme-nea funcţie. Fiu de subofiţer de miliţie ca şi dumneavoastră, s-a angajat după absolvirea liceului (în perioada 1992-1993) sergent la o unitate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale, de unde a intrat în poliţie ca subofiţer (şofer), iar ulterior a fost avansat ofiţer, deşi nu avea terminată facultatea (de drept), pe care a ab-solvit-o la Universitatea de Vest Vasile Goldiş din Arad, în forma de învăţământ la distanţă, în perioada 2004-2005 (aproximativ în aceeaşi perioadă în care aţi absolvit-o şi dumneavoastră). În al doilea rând, comisarul Laţcău are mari probleme de integritate, fiind catalogat de poliţişti şi de cetăţeni din judeţul Sălaj drept "un incompetent şi un corupt mai mare decât fostul inspector şef Şoric de la Neamţ". Astfel, comisarul Laţcău este acuzat că trafica maşini din străinătate şi că făcea cămătărie, precum şi că încasa taxe de protecţie de la valutiştii şi cămătarii din munici-piul Zalău.”

Falcă ne mai dă una peste falcăOau! Oau! Câţi asemenea Şorici or mai fi puşi la afumat prin pivniţele Ministerului de Interne? Păi tot senatorul Marian ne explică nouă şi ministrului Igaş: “Tot în 22 decembrie 2010 l-aţi numit adjunct al şefului Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă pe comisarul Adrian Jurcă, până atunci şef de birou în cadrul Serviciului de Informaţii şi Protecţie Internă (SIPI) Arad, care, de asemenea, nu are nici pregătirea adecvată, fiind absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, şi nici probitatea necesară, fiind suspectat de acte de corupţie. Care au fost criteriile de pregătire, experienţă, competenţă şi integ-ritate în baza cărora i-aţi numit pe comisarul Cristian Laţcău şef al Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, iar pe comisarul Adrian Jurcă adjunct al acestuia? Dacă este adevărat că Laţcău vă este consătean, fiind născut, ca şi dumneavoastră, în localitatea Cris-tian judeţul Sibiu, şi dacă aveţi vreo relaţie de rudenie ori de afinitate cu acesta?”

Comisarul Sava şi ţuicile de Batoş - UilaBuuun. Investigaţiile senatorului Marian s-au oprit aici, dar ne revine nouă sarcina să creionăm profilul celuilalt adjunct, mureşeanul Mihai Sava. A fost mulţi ani, alături de Ciprian Dea-conescu, omul de încredere al lui Valentin Pescari la DGIPI Mureş. De când Pescari a devenit şeful IPJ Mureş, în vara lui 2010, comisarul-şef Sava a asigurat interimatul. Şi, iată că, din decem-brie 2010, a fost promovat adjunct la DGIPI pe ţară, lăsându-l, probabil, interimar pe Deaconescu. Cum să ne explicăm as-censiunea fulgerătoare a lui Mihai Sava? Păi o variantă ar fi competenţa sa deosebită şi rezultatele senzaţionale obţinute la DGIPI Mureş, despre existenţa cărora, sincer, n-am auzit nimic! O a doua variantă, ar fi mâna binecuvântată a fostului şef, Va-lentin Pescari, mare fan şi prieten al lui Vulpii, adversar de multe ori la tenis de câmp (pe terenurile din Târgu Mureş) al fostului şef al Doi ş’un sfert. De altfel, într-un interviu acordat ZMS anul trecut, Pescari ne spunea: “Virgil Ardelean a fost probabil cel mai bun şef pe care l-a avut această direcţie, un profesionist desăvârşit. Toată lumea spune că e un om controversat, dar pentru ce e controversat... nu s-a spus niciodată... Nu a avut nicio legătură cu infractori, nu a fost vreodată anchetat... Vă spun din punctul de vedere al unui profesionist, nu că-l laud eu...”Pe vremea aceea, după spusele lui Pescari, Vulpea era şef de direcţie în cadrul Direcţiei Generale de Mobilizare din Ministerul de Interne, deci nu departe de sfera de influenţă a ministrului, am spune noi.Şi dacă Vulpea are prieteni în Târ-

gu Mureş, cu care joacă tenis, şi dacă fiul său e asociat într-o firmă de alcoale cu o rudă a lui Pescari şi dacă Mihai Sava are o superproducţie de fructe în întinsele livezi din zona Batoş - Uila, de care se îngrijeşte simpaticul Iarca Janczi, din care face anual sute de litri de ţuică... care-i problema? Nu e loc de controversă, nu-i aşa? Adică adjunctul la Doi ş’un sfert pe ţară se îndeletniceşte cu producţia de ţuică la scară mare şi noi îl felicităm pentru calitatea de mare fermier...Suntem, de asemenea, curioşi ce mere au ajuns, la un moment dat, pe masa copiilor asistaţi de DGASPC Mureş, unde, până mai an, doamna Sava era director general adjunct... Doar curioşi... Şi dacă acea casă de 180 mp aflată în construcţie e finalizată. Şi câte hectare de livadă, sunt, cu totul, la Batoş – Uila? Poate vreun cititor atoateştiutor binevoieşte şi ne ajută. Doamne ajută! Şi binecuvântează generozitatea Vulpii, care nu-şi uită prietenii/

partenerii de business şi sparring-partnerii de la tenis şi-i recompensează cu

ce poate şi el...George Major

Mureşeanul Sava a ajuns adjunct la Doi ş’un sfert pe serviciul VulpiiPe 22 decembrie, anul trecut, într-o discreţie aproape totală, omul lui Vasile Blaga, sighişoreanul Ştefan Zaharia Pop, a fost înlăturat, împreună cu adjuncţii săi, de la conducerea DGIPI (nouă ne-a rămas dragă denumirea de “Doi ş’un sfert), serviciul de informaţii al Ministerului Administraţiei şi Internelor. Cine a venit în loc? Sălăjeanul Cristian Laţcău, la conducere, mureşeanul Mihai Sava şi arădeanul Adrian Jurcă, ca adjuncţi. Dar cine or fi băieţii ăştia şi cât de albaştri le sunt ochii?

Băi, am aci o listă cu şefii dgipi pe

următorii 10 ani ... Nu v-o arăt că scrie pe ea secret de serviciu, da’ să ştiţi că toţi sunt oameni de treabă, din familie sănătoasă, chiar dacă n-au şcoală şi maniere

cum aţi vrea voi...

Ministrul Agriculturii, satisfacut de producţia de tauri de la Tofalău, secondat de veterinarul Kelemen, gata să-l ajute cu un sfat de specialist

cu tauri cum am văzut aici la semtest, putem să călărim liniştit agricultura româ-

nească poate aşa rămâne gestantă.

valeriu dragă, grijă mare cu

călăritul, să nu iasă copii din flori agricole modificate genetic,

că nu e aşa de simplu ca la soia.

8lecha noche, bcm!

„Everybody ok? (Vă simteţi bine?, tradu-cere aproximativă, prietenii ştiu de ce, n.r.)”. Muzica răsuna din boxe în sala de sport a complexului UMF într-o pauză scurtă din timpul meciului CSU Medicina – Unic Piatra Neamţ. Adevărul e că lista de melodii aleasă pentru repausurile de la meciurile de volei binedispune pe toată lumea, cei care se distrează prin cluburi recunosc piesele mai uşor, fetele sunt şi ele mai relaxate. Să continuăm deci... “We have everything in the South America. (Avem de toate în America de Sud, din nou traducere aproximativă, n.r.). / You want to smoke marijuana we have many. (Vreţi să fumaţi marijuana, avem destulă, n.r.). /You like cocain? We have it, too. (Vreţi cocaină, avem şi cocaină). You’ve got the wine, we have the coca, togheter we can get high. (Voi aveţi vinul, noi cocaina, împreună ne putem sparge în figuri, tradu-cere şi mai aproximativă, n.r., că doar nu era să scriem, împreună ne putem droga?! , n.r.). Cuuuum? Aşa ceva într-o sală de sport, în timpul unui meci la profesionişti?! Dap. Şi să vedeţi ce efect motivaţional – inspiraţional a avut...

Final incendiarDivizionara A de volei feminin CSU Medic-ina CSŞ Târgu-Mureş a învins sâmbătă, 5 februarie, cu scorul de 3-2 (24-26, 26-28,

29-27, 25-17, 16-14), formaţia VC Unic LPS Piatra Neamţ, la capătul unui meci de-a dreptul nebun, contând pentru etapa a XV-a a campionatului naţional. Aşa cum puteţi vedea am pierdut primele două se-turi, dar am revenit şi am câştigat alte două, iar în ultimul am obţinut victoria supremă. Bun DJ-ul totuşi, nu, ce vă spuneam? Filmul ultimului set: mureşencele conduc cu 3-1 în setul decisiv, după care scorul devine 3-5, 4-7 şi 5-8; tribunele aplaudă frenetic sperând în egalare, care nu întârzie să se producă: 8-8!; echilibrul e total: 9-9, 10-10, 11-11; mai sunt doar câteva mingi de jucat; „medicinistele” au nervii mai tari şi se detaşează: 13-11 şi 14-12!; oaspetele nu vor însă să se predea: 14-14; Branko Gajic parcă e un leu în cuşcă, transmiţând elevelor sale din energia sa; e 15-14 şi minge de meci!; oaspeţii atacă, unul din arbitri ridică steagul indicând că mingea respinsă în primă fază de fetele noastre a atins o bârnă din tavanul sălii, dar arbi-trul de la fileu face semn că meciul poate continua, atacă fetele noastre, mingea nu mai e scoasă de moldovence şi punctul e al mureşencelor: 16-14! Victorieeee! „Medici-nistele” încing o mică horă a bucuriei, în timp ce pe ochii câtorva voleibaliste din Piatra Neamţ se preling lacrimi. „Să vă fie ruşine, v-aţi bătut joc de munca noastră!”, strigă o jucătoare moldoveancă. Oficialii

Fair play mioritic

Volei “în stil mafiot”, scandalCe se întâmplă când principiile etice din cluburi sau din lumea interlopă sunt promovate în săli de sport? Dezmăţ cu nervi vărsaţi de antrenori, bodyguarzi care intervin în forţă, poliţişti şi rezultate controversate. Săptămâna trecută a fost una cu şarm atât pentru CSU Medicina cât şi pentru BC Mureş.

am numărul 10. În fotbal e al

coordonatorului, playmakerului,

aşa vreau să fiu. lider şi pe teren şi

trendsetteriţă în fashion şi dans

Pfai, da ce bine bate lumina din reflectoare aici în sală, şi ce frumos se văd fetele. mă bucur

că şi noi cei de la electrica facem treabă bună. no, să vedem,

ardelence sau moldovence să aleg?

9we can get high?

în Bulgaria cu BC Mureşechipei oaspete se năpustesc la arbitri şi la masa oficială pentru a solicita explicaţii. Valerjan Luka de la gazde e şi el aproape imposibil de potolit de stewarzi. Deşi par-tida s-a încheiat, tensiunea e la cote max-ime! “Să-mi bag p... în voi”, mai transmite galeş o jucătoare moldoveancă. Apoi, stu-poare! Una din fetele de la CSU Medicina CSŞ revine cu ochii în lacrimi de la cabine. „A fost spart vestiarul!”, se aude o veste halucinantă. Sala se goleşte, iar pe parchet rămân doar jucătoarele. După ora 19.30, apare şi Poliţia. Se fac primele constatări, deloc bune: au fost furate zece telefoane mobile, bani şi acte de identitate. Sârboaice sunt încremenite şi parcă nu înţeleg ce se petrece. După un timp, apare şi echipa de criminalişti. Se iau declaraţii şi amprente şi se fac supoziţii. În sfârşit, jucătoarele sunt lăsate să plece. E deja ora 20.30. Criminaliştii mai rămân. Pleacă şi ei după ce probele sunt adunate. Parcă totuşi n-ar mai trebui să difuzăm melodia aceea totuşi... În weekendul trecut CSU Medicina a dat piept cu U Cluj, iar următorul meci acasă va fi pe 2 martie. Primăvara sperăm să fie mai liniştită...

Scandal în Bulgaria cu BC MureşÎn cupele europene nu există probleme de corupţie sau arbitraj. Mit sau nu? Baschetbaliştii de la BC Mureş Târgu-Mureş au pierdut duminica trecută, cu scorul

de 101-68, meciul din campionat în faţa formaţiei CSA Steaua Turabo Bucureşti, la capătul unui meci în care au fost depăşiţi clar la toate capitolele. Marţi, 8 februarie, la Samokov în Bulgaria, în meciul cu Rilski Sportist, contând pentru Liga Balcanică, ”ti-grii” au mai primit o lecţie umilitoare. După ce au condus partida în prima repriză şi au recuperat spectaculos în a doua, chiar au luat conducerea pentru scurt timp, în final bulgarii au înscris în ultima secundă!, şi au câştigat cu 85 – 83. Antrenorul Csaba Deri a protestat la masa oficialilor susţinând că repunerea mingii în joc, înainte de coşul fi-nal al bulgarilor, a fost neregulamentară şi că oricum timpul de joc a expirat. Degeaba. Aşa a rămas, înfrângere. Nu-i prea bine să rişti mereu să pierzi la ultima aruncare, dar BC Mureş insistă cu această tactică. Apoi, joi 10 februarie, BC Mureş a câştigat cu scorul de 95:79 jocul disputat în localitatea Pravets din Bulgaria, în compania echipei Balkan Botevgrad, în cadrul Ligii Balcanice. După acest rezultat, situaţia în grupă este următoarea: BC Mureş se poate califica de pe locul trei în grupă, dacă pe 22 februarie Rilski Sportist Samokov câştigă în Bar con-tra celor de la Mornar, iar BC Mureş câştigă acasă în 1 martie cu Mornar Bar cu cel puţin 16 puncte diferenţă. În orice altă situaţie BC Mureş termină grupa pe locul patru şi este eliminată. Ce-am învăţat azi? Nu jucaţi la pariuri...

Maria, Ioana, tu eşti campioana...

tibi draghe, mai stăm? Uite ce frumos e şi aici la volei, păcat că

pierdem astea primele două seturi, dar hai să mergem la o cafea, nu mai stăm la restul,

că fetele astea oricum nu ne remarcă

eu am grijă de consumatori, consumaţi tot cu

moderaţie, dar parcă fetele astea sunt minunate toate. la Fcm

mă enervez că nu jucăm nimic, aici măcar e suspans şi uite, am câştigat

Sunt Valerjan luka şi vreau să joc în filme. asta a

fost şansa mea, să arăt că pot fi expresiv. Sunt, sau nu sunt?

asta-i întrebarea!

Un centru de fertilizare aduce con-tracte cu barza

O fertilizare in vitro de stat ar ajuta multe cupluri sunt de părere specialiştii mureşeni. Deocamdată viitoarele cupluri au la dispoziţie tratament de fer-tilizare la Obstetrică Ginecologie în Târgu Mureş. La Clinică se face investigaţia cuplului, dar nu sunt ki-turi pentru anumite determinări hormonale. Aşadar pacientele sunt trimise la laboratoare private. Dar un centru de fertilizare in vitro ar ajuta mult la in-vestigarea şi tratamentul cuplurile sterile, mai ales dacă se va porni programul implementat de Min-isterul Sănătăţii şi se vor aloca fonduri astfel încât cuplurile cu probleme să beneficieze de gratuitate. Aşa ceva să existe şi la Târgu Mureş poate că barza ar fi solicitată mai des.

Pensia anticipată a devenit un lux

Proverbul „La plăcinte înainte, la război înapoi” se potriveşte de minune mureşenilor. Până să nu dea Guvernul o lege mai aspră a pensiilor, mulţi se înghesuiau pe la Casa de Pensii să-şi depună con-tractele pentru pensionarea anticipată, fiind sătui de atâta muncă şi discursuri ale patronilor. Pensia anticipată li se aplică celor care au depăşit cu mai mult de opt ani stagiul complet de cotizare, care este de 35 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi, aceştia nefiind penalizaţi. De la 1 ianuarie, de când e musai să plătească penalizare 0,75% din valoarea pensiei, dacă nu au stagiul complet de cotizare, pentru fiecare lună în care nu au cotizat, nu se mai înghesuie pe la ghişeu cu actele. Condu-cerea Casei de Pensii Mureş recunoaşte că numărul mureşenilor care şi-au depus cereri a scăzut mult. Dar lumea merge, se interesează, înghit în sec când aud noile condiţii, şi ori se mai gândesc, ori scrâşnesc din dinţi şi îşi continuă activitatea. Nu e momentul de risipit banii.

10trei doamne, trei azile!

Primul bloc târgumureşean (pe lângă multe altele) cu risc seismic ridicat a fost făcut publicităţii săptămâna trecută. Nu mai puţin de 60 familii stau cu „sabia lui Damocles” deasupra capului. Ago-niseala lor de-o viaţă poate dispărea la cea mai mică „revoltă” a pământului. Deşi cunoşteau problema, autorităţile locale au tăcut chitic. Motivul principal a fost: „să nu se sperie lumea”. Totuşi fiecare dintre noi are dreptul să afle adevărul: atât locatarii cât şi posibilii cumpărători. mai ales când este vorba de case şi vieţi.

După ani de chinuri, umblat pe la primărie, notari, telefoane încoace şi încolo, 60 de locatari din Târgu Mureş vor putea răsufla uşuraţi curând, pentru că în sfârşit se vor termina nopţile de nesomn, săritul din pat noaptea la două când pereţii trosnesc şi scârţâie din toate încheieturile, pentru că blocul unde locuiesc are un grad ridicat de risc seismic. Blocul din str. Nicolae Grigo-rescu nr 4, scările A, B şi C, a fost construit în anul 1962. Dar proiecţia şi execuţia lucrărilor a fost aşa de bine gândită, încât după trei ani blocul a început să pârâie din toate încheieturile la fiecare mişcare de pământ, după cum îşi amintesc bătrânii. La cel mai mic cutremur, îl paşte pericolul să se aleagă doar molozul din el. Iar bulinuţa roşie, pe care ar trebui să o aibă, nu s-a pus nici în ziua de astăzi. Locatarii spun că nici nu se ştie cine ar trebui să facă acest lucru.

Probleme vechi şi noiIleana Lutyan s-a mutat în bloc din au-gust 1963 şi, după doi ani, spune ea, au început să apară tot felul de surprize la pereţi. Degeaba au început să se plângă pe la autorităţi, că blocul a rămas aşa, proaspăt construit de trei ani, şi pace. Fără să se mai facă intervenţii de reabilitare. „Din 1965 au început problemele. De la Spaţiul Locativ au ştiut, noi eram chiriaşi în anii aceia, dar nu au făcut absolut nimic. În fiecare doi, trei ani mă duceam şi de-geaba, nimeni nu a făcut nimic. Acuma e şi mai rău”, s-a plâns femeia. Ileana Lutyan locuieşte la parterul blocului, chiar pe colţ, iar crăpătura care străbate peretele de la camera mică şi o parte din peretele de la camera mare, se lărgeşte pe zi ce trece. Parcă trasă la indigo, crăpătura apare şi pe peretele din camera mică, pe care femeia a astupat-o, dar fără prea mari şanse. Fisu-rile îşi spun cuvântul. „Noaptea pocneşte,

pur şi simplu mi-e frică ca nu cumva să cadă afară peretele. Nici nu am amenajat camera aceea”, a adăugat femeia. Ajutor de la GuvernDupă aproape o jumătate de secol, de trăit cu frica în sân în blocul bântuit şi de cel mai mic cutremur, fără să aibă şanse prea mari să-şi mute domiciliul, cei 60 de locatari au primit o mână de ajutor de la Ministerul Dezvoltării pentru reabilitarea blocului. Guvernul României a aprobat săptămâna trecută Programul de acţiuni pe anul 2011, privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de consolidare pentru reducerea riscului seis-mic în clădirile de locuit multietajate care prezintă pericol public. Pentru toată ţara s-a aprobat o sumă de 8 milioane lei. Din această sumă şi la Târgu Mureş se va aloca o parte, pentru proiectul de consolidare a clădirii în cauză. Despre restul clădirilor af-late în aceeaşi situaţie încă nimic. Până se va produce o tragedie.

Arina MOLDOVAN

Oficialii de la Bucureşti când au nevoie de leacuri pentru sănătate, dau fuguţa la cel mai bun spital să se trateze. De preferabil în străinătate. Aşa că le-a venit ideea să închidă cât mai multe spi-tale de prin ţară. Şi aşa ei şi familiile lor nu se tratează pe aici. Din analizele fără de sfârşit de la Ministerul Sănătăţii, spitalul din Sărmaşu a ajuns pe lista neagră. Va ajunge azil de bătrâni. Fapt ce i-a enervat rău de tot pe sărmăşeni, care s-au unit „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”, săptămâna trecută, pe treptele spitalului, şi au început să strige cât îi ţineau plămânii „Luptăm, luptăm, spitalul nu-l lăsăm”. Nici frigul care îţi intra până la oase nu l-au simţit bătrânii bolnavi, care au ieşit în pi-jamale afară din spital strigând că vor spital, doar doar de i-a auzi şi pe ei cineva de la putere. Mămicile cu puradei în braţe s-au răţoit că nu au bani de transport ca să meargă la alt spit-al şi pe jos nu se deplasează. Nemulţumirea localnicilor este cu atât mai mare cu cât nu li se dă nici măcar o explicaţie de ce spitalul lor se desfiinţează. Se îngrozesc la gândul că vor fi nevoiţi să parcurgă distanţe mari până la o unitate medicală care să le asigure servicii medicale de specialitate. Asta ar veni la Târgu Mureş sau la Luduş. Distanţa între cele două e cam aceeaşi: 40-60 km, străbătuţi cam într-o oră, timp în care pacientul poate să dea ortu popii liniştit. Dacă e să se deplaseze, transportul costă dus-întors 20 lei. Peste încă o

săptămână iarăşi se întorc la control, alţi 20 lei. La asta se mai pune banii pentru transportul în oraş, „atenţii” pentru medic, asistentă, etc. Cei mai bătrâni au nevoie de însoţitor, iar din pensia amărâtă mai dau vreo 20 şi ceva lei şi uite aşa îmbogăţim transportatorii. Soluţia...azilulRăspunsul autorităţilor pentru aceste probleme a fost clar. Dacă nu le convine să se interneze în azil, că şi aşa locuri vor fi destule. La Sămaşu este deja un azil privat cu şase paturi, din acest an se va mai deschide încă unul cu 50 de paturi, plus mai vine spitalul reprofilat. Mai rămân tinerii să se gândească ce fac, copiii, dar lor nu li greu să se deplaseze pe jos, sau cu căruţa că e mai ieftin. Situaţia spitalului a fost dezbătută şi redezbătută de „n” ori la Ministerul Sănătăţii, autorităţile locale şi judeţene, mare brânză nu s-a schimbat. Spitalul e tot pe lista neagră încă. A fost şi ministrul Sănătăţii pe la Târgu Mureş săptămâna trecută. Cum a venit aşa a şi plecat, fără să dea un răspuns clar pentru bieţii pacienţi. În mintea omului stă doar necesi-tatea reorganizării spitalelor. Trebuie resurse financiare şi umane acolo unde există dotare cu aparatură şi personal calificat. Ce nevoie are pacientul... rămâne nedezbătut.

Observatorul din sănătate

Sărmaşu, oraşul cu trei azile şi nici un spital

În aşteptarea cutremurului

„nu vrem bani nu vrem valută, vrem ca Cseke să ne ...lase draqu spitalul în pace”

Uite aici s-a crăpat din ’’63. aş-teptam să se dărâme blocul peste

noi. Bine că a venit coana Udrea cu ajutorul că altfel era vai de noi

Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011 11zBor deasUpra

UnUi CUiB de Ciori

Unele femei n-au primit de la Domnul darul de-a fi scorpii. Ori-cât ar încerca, nu le iese. Geloase poate pe cele care sunt scorpii şi atunci când nu doresc, îşi încearcă norocul în altă direcţie. De pildă, se fac vrăjitoare. E un brand mult mai puternic şi chiar mai seducător de-cât, de pildă, al muzei. În general muzele sunt văzute ca nişte piţi-poance inculte şi cam subţire îm-brăcate. Ba chiar transparent indi-ferent de anotimp. Să fii vrăjitoare e altceva, presupune maturitate, stil, versatilitate. Într-un cuvânt, femeie stăpână pe mătură. Dorul de mătură e atât de aprig uneori, sentimentul sublimului atât de în-aripat, încât cum pun mâna pe-o ustensilă şi-o vără între picioare şi iau drumul cerului, ţinând-o tot în-tr-un chicot şi-o suspinare.

De ceva vreme încoace nişte doamne culte şi deose-bit de simandicoase din anturajul literar-academic al Clujului s-au pomenit că au darul vrăjitoriei. Prima care a avut revelaţia a fost Casandra, alt-fel o perlă şlefuită minuţios de mâna geniului şi o apariţie de-a dreptul plăcută. Cum stătea ea într-o zi la dezbateri la un seminar despre poezia trubadurilor cu nişte masterande sofisticate de la Filologie, a simţit dintr-o dată căldură neobişnuită şi mâncărimi defel diplomate între, mă rog, picio-are. Ca să nu se dedea scărpinăturilor direct acolo între studente, s-a scuzat şi degrabă a ieşit afară. S-a dus direct la toaletă. Ridicându-şi fusta de tot fără să mai stea pe gânduri constată ceva mirobo-lant. Între picioare i se ivise o coadă de măturoi. Vânjoasă şi agitată. Cum a pus mâna pe ea să o pipăie, desigur cu o privire îngrozită însă nu lipsită de oarecare atracţie păcătoasă, coada a început să se uuumfle, să vâjâie dând a se roti. Simţind coada zbătându-i-se între pulpe Casandra, fermă ca o alpinistă, a apucat-o zdravăn cu amândouă mâinile. Strânsă cu-ndemânare coada a zvâcnit mai întâi în stânga şi dreapta, s-a opintit, a pârâit de câteva ori şi-n cele din urmă şi-a luat zborul. Lunecând pe ea când într-o parte, când în cealaltă, Casandra ţipa mai curând surprinsă decât speriată, încercând să-şi găsească linia de echilibru. Coada, frenetică de-a dreptul o purta bâzâind din toaletă în toaletă, o ridica până spre tavan, dar când să se lovească cu capul de perete îşi schimba direcţia, se rotea prin aer pentru a coborî în picaj spre tronul de tihnită zăbavă al veceului. Cu toată groaza ce-o încercase Casandra începu să se simtă întremată de adrenalină, să prindă roşeaţă în obraji şi să râdă în hohote de una singură. După vreo cinşpe minute de zbor, coada de măturoi se înmoaie, dă semne de blazare, îşi încetineşte vâjiitul şi o aterizează în dreptul uşii pe proaspăta piloată paranormală. În răgazul în care şi-a tras sufletul după plăcuta uvertură Casandra a avut revelaţia unei noi di-mensiuni, emoţionante, a realului. Aşa că s-a gân-dit să transmită secretul mai departe, să facă din vrăjitorie un modus vivendi al filoloagelor. Şi-a dres ţinuta în faţa oglinzii de la toaletă, şi-a dat cu peria prin păr, şi-a corectat rujul pe buze şi a revenit în sala de curs unde masterandele o aşteptau agitate şi zgomotoase. Jovială, aproape perpelită Casandra se puse la catedră. Cu gest solemn extrase coada dintre picioare prezentând-o fetelor oarecum ce-remonios. Apoi rezumă în cuvinte pline de freamăt experienţa traversată şi le propuse să facă un ex-periment, o probă de praxiologie vrăjitorească.

Cine vrea să-ncerce, cine doreşte? Fetele se cam codeau la-nceput. Cine ştie ce-o fi cu drăcia aia. Una dintre masterande mai curajoasă, Sănduţa, îşi luă inima-n dinţi, oferindu-se să încerce instrumen-tul. Îl luă în mâini cu evlavie, şi-l aşează între picio-are mângâindu-l de-a lungul. Îl gâdilă sub guşă – ciudata lui guşă nicidecum închipuită, ci foarte asemănătoare celei de curcan – dar instrumentul rămâne bleg. Mai încearcă o dată. Nimic. Casandra, amintindu-şi rapid detaliile aventurii îi sugerează Sănduţei să-şi dea jos blugii de pe ea şi să încerce cu instrumentul direct pe cracul gol. Deodată coada începe să se rotească pre-cum sfredelul izbind-o pe călăreaţă când de un perete, când de celălalt. Căuta parcă o direcţie şi, cum prinse un geam deschis, ţuşti, o zbură pe Sănduţa afară bâzâind în rotocoale peste brazii din curtea Filologiei. Panicată de iniţiativa instrumen-tului neascultător Casandra ieşi la geam şi-i strigă Sănduţei: ţine-te bine, să nu-i dai drumul din mâini

orice-ar fi! La drept vorbind, nimeni nu ştia cum se conduce in-strumentul, cum se frânează şi cum se opreşte, dar era bine să-l strângi în mâini. Preţ de vreo două ceasuri Sănduţa a planat pe deasu-pra Clujului peste catedrale, peste cartierele prăfuite, peste Cetăţuie şi turnul de paraşutişti, pe care-l lovea în joacă cu piciorul, peste Făget şi Fe-leac, pe deasupra livezilor din Dâmbul Ro-tund. Toate astea le-a aflat Casandra după ce Sănduţa a revenit în sala-aeroport de la Filologie. De-atunci practica datului cu mătura a înlocuit cursurile de creative writing, iar psi-hanaliza focului dinlăuntru a deturnat pasiunea pentru literaturi comparate.

Diva cu floare în păr

Clubul vrăjitoarelor

12 Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011

walk like an egyptian

La plecare, bagajele erau pregătite, totul era pus în cele mai mici detalii, dar socoteala de acasă nu s-a prea potrivit cu oferta soarelui egiptean, care i-a servit un concediu de să-l ţină minte toată viaţa. Dacă tot l-au asaltat ziariştii de pe Dâmboviţa la sosire pe scara avionului, am făcut şi noi acest lucru, într-un mod ceva mai paşnic, ardeleneşte, pentru a vedea ce şi cum e cu aceste evenimente din Egipt. Încă din start am aflat că Herlea este un „privilegiat” al sorţii, în 1999, tot într-un concediu, fiind martor la marele cutremur din Turcia. Şi aşa, pe 25 ianu-arie, alături de soţie şi copii a luat zborul către Egipt, optimişti şi plin de speranţă pentru un concediu plăcut în ţara piramidelor. Dar.... „Nu am ştiut nimic de evenimentele din Egipt decât în drumul de la aeroport la hotel unde eram cazaţi în Cairo. Noaptea, am văzut străzile pline de tancuri, maşini de poliţie, armată, cât poate nu am văzut decât la demonstraţiile de 23 au-gust cum se făceau înainte de 1989. Am ajuns în Cairo în 26 ianuarie la ora 2 dimineaţa, în prima zi după prima manifestaţie, care a fost o floare de câmp faţă de ce a urmat” a spus Herlea.Excursia continuă, protestele iau amploareŞi turiştii noştri şi-au văzut de excursia lor, dar surprizele continuau să-şi facă prezenţa. Prima zi a concediului, a coincis cu vizitarea Muzeul de Egiptologie, a fabricii de parfumuri şi de pa-pirusuri. După ieşirea din obiectivele vizitate, familia Herlea fiind parcă cu un pas înaintea manifestanţilor, începeau şi protestele de stradă. Nebunie peste tot, manifestanţi, străzi blocate,

tot setul complet pentru o revoluţie de mare amploare, cu protagoniştii noştri prinşi în mijloc şi căutând o cale de a ajunge la hotelul unde erau cazaţi. A urmat a doua zi, 17 ianuarie, cu o vizită în Alexandria, unde de asemenea, protes-tatarii au început jocul de glezene s-a continuat acelaşi vacarm general ca şi în ziua anterioară. Dacă tot au venit oamenii noştri până în Egipt, musai să cunoască şi tainele marelui fluviu, Nilul fiind a doua parte a sejurului în Egipt cu vizitarea Moscheei Mohammed Ali şi a cartierului Coptic. Dar tămbălăul general a pus piedică planurilor, aceştia mulţumindu-se cu piramida în trepte de la Sakkara din Memphis, după care au revenit în Cairo. Noaptea nu avea să fie un sfetnic bun, ra-falele de mitralieră din preajma hotelului nefiind o invitaţie la somn.„În noaptea de 28 spre 29 ianuarie, a început coşmarul, în sensul că la 3 şi jumătate fix dimineaţa am fost treziţi din somn de focuri de mitralieră, urmate de focuri de mitraliere de companie, folosite probabil de pe transportoare blindate. Se pare că în noaptea aceea au fost cei mai mulţi morţi” ne-a mărturisit şeful de ocol. Periada de şedere în Cairo expirase, zvonurile vuiau că criminalii erau eliberaţi din puşcării. Problema care se pune acum era ajungerea la aeroport pentru altă destinaţie. “Cu greutăţi am ajuns la aeroport, unde era o nebunie de nede-scris. Era ceva ca pe un stadion de fotbal, toată lumea urla, toată lumea vroia bilete, toţi vroiau să plece. Am stat 4 ore ca să pot cumpăra un bilet pentru un avion care trebuia să decoleze la 19 cu destinaţia Luxor. Acolo ne-am îmbarcat pe un vapor şi a doua zi dimineaţa ni s-a spus că

totul este în regulă, să traversăm Nilul, iar apoi să vizităm Valea Regilor” spune HerleaAlo, Ambasada română, mă puteţi ajuta ?Nesiguranţa, numărul mare de civili din zona obiectivelor turistice au permis doar vizitarea templele de la Karnak, acesta fiind mai bine păzit de armată. A urmat apoi zilele de sechestru, când, îmbarcaţi pe vapor nu li s-a permis să coboare, situaţie care a început să le întindă la maxim nervii. Nesiguri pe ce le rezervă zilele următoare, au căutat un sprijin. A fost încercată varianta Ambasadei Româner de la Cairo. Dar surpriză….“Am început să mă agit că se apro-pia terminarea sejurului, nu puteam coborî de pe vapor, şi am sunat la Ambasada României din Cairo. Dânşii au avut un comportament puţin cam straniu, parcă erau căzuţi din Lună. I-am întrebat ce se întâmplă cu mine, cu familia mea în situaţia asta ? Mi-a spus: îţi dăm un număr de telefon de la Tarom din Cairo şi interesează-te dumneata cum merg avioanele, că noi nu ştim. Şi numărul de telefon care mi l-au dat a fost greşit, am revenit cu un telefon şi mi l-au dat corect. Le-am spus: dacă pierd cursele către Hurghada, apoi către Cairo, eu ce fac în Egipt, pentru că Ambasada ar trebui să aibă grijă de cetăţenii români. Mai stai dumeata vreo zi, două, pe undeva printr-un hotel, mi-au răspuns şi cât că nu le-am spus că sunt căzuţi în cap” a precizat Herlea.Excursia a continuat, cu vizitarea Barajului de la Aswan, dar problemele nu s-au oprit aici. Demonstraţiile pro Mubarack erau în toi, baraje şi filtre cât cuprinde, împânzite pe drumul de reîntoarcere către Cairo. “A început din nou să mi se facă frică. Civilii, înarmaţi cu săbii, bâte, formau baraje din 200 în 200 de metri, şi te opreau şi te controleau. Mi-a fost frică deoarece arătau înspăimântător, noroc cu şoferul şi ghidul nostru, s-au purtat destul de civilizaţi cu el, şi cu noi, şi nu s-au creat nici un fel de probleme. A fost acea teamă că nişte bezmetici oricând te pot lovi sau să spargă maşina. După părerea

mea aceşti civili cred că erau pro Mubarak, şi mi s-a părut ciudat că armata permitea acestor civili să oprească maşinile, fiind în apropiere. Eram pregătiţi şi cu bani, să le dau, doar să trecem de aceste baraje, să ajungem teferi la aeroport.” şi-a continuat povestea Herlea Home sweet homeDupă o aşteptare de 8 ore în aeroportul din Cai-ro, turiştii noştri s-au îmbarcat pe avionul care avea să-i aducă teferi în ţară, lăsând în urmă piramidele, soarele nordului Africii, pe Hosni Mubarak şi pe milioanele de egipteni ieşiţi în stradă să răstoarne actuala putere. “Această ex-cursie nu s-a bazat doar pe aceste evenimente tragice şi de neuitat. A fost şi o parte bună, deoarece jumătate din excursie am realizat-o în ce priveşte obiectivele vizitate. Firma de tu-rism de acolo a avut mare grijă de noi, a făcut tot ce se poate, managerul general al firmei a stat cu noi în aeroport până ce ne-a văzut plecaţi în siguranţă. S-au purtat extraordinar de bine, ghizii, şoferii, au fost deosebit de responsabili cu noi, fără ei nu puteam ajunge la aeroport pen-tru a veni acasă” spune Herlea. Cu toate aceste probleme, protagonistul istorisirii noastrea lăsat să se înţeleagă un posibil come back în Egipt, dar în cu totul alte lucuri şi condiţii. “Chiar am glumit cu soţia şi copiii, că o parte din excursie fiind un eşec, nefiind asigurate toate serviciile plătite, firma să ne acorde despăgubiri. Am spus că, dacă tot e să primim înapoi ceva despăgubiri, şi ni se oferă o nouă excursie în Egipt, dar doar de la Luxor în jos, nu la Cairo. Eu, sincer, m-aş duce deoarece în aceea zonă nu au fost prob-leme mari. Nu pot spune acelaşi lucru despre soţia şi ficele mele, ele fiind foarte marcate de aceste evenimente. Cu regret spun că nu am văzut Valea Regilor, cu toate templele de acolo, şi Complexul arheologic de la Abu Simbel care este ceva extraordinar. Parcă m-aş mai duce în Egipt, dar nu să fim doar patru persoane, ci într-un grup mult mai mare” a concluzionat Herlea.

Alin ZAHARIE

Vinerea trecută, primarul municipiului nostru drag s-a gândit să-şi omagieze fostul coleg de breaslă, primarul Bernady Gyorgy, ducându-i un buchet de flori, ca răspuns la refuzul urmaşilor acestuia, în fruntea cu doamna Lokodi de a accepta trocul cu sediul Prefecturii primăriei Târgu Mureş. Nimic nou sub soarele cu dinţi al iernii 2011, „iu-birea” dintre primar şi formaţiunea politică alb-verde fi-ind una binecunoscută. Presa chemată în parcul din faţa sediului parohiei reformate, la statuia fostului primar al Târgu Mureşului l-a tot aşteptat pe edilul şef aproape o

jumătate de oră. A venit, i-a dăruit buchetul de flori, şi-a spus păsul jurnaliştilor prezenţi şi apoi a plecat. Şi aşa, cei care activează în mass media locală au fost din nou nevoiţi să guste din lipsa de punctualitate a unora. Au mai fost şi alţii de prin alte părţi care ne-au cam lăsat să aşteptăm, dar care apoi au venit şi şi-au făcut treaba. Mă refer aici la cei de la Korn. Astă vară ne-a cam lăsat să-i aşteptăm la conferinţa de presă de la Peninsula. Pe ei însă, i-am iertat repede după concertul de excepţie care a ur-mat. Greu de făcut o comparaţie între cele două exemple,

mai ales ca provin din domenii şi lumi cu totul diferite. Să rămânem la cea a noastră, cu neserioşii ei pe care trebuie să-I aşteptăm să vină cât de cât la fix la ora anunţată. Nu de alta dar presa, bună, rea, are şi ea rostul care ar trebui luat în seamă. Octavian Paler spune că “uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări ? Aşteptările diferă între ele ca oamenii”.

Să aşteptaţi bine !

Aşteptându-l pe Godot în faţa statuii lui Bernady

Şeful de la Ocolul Silvic Târgu Mureş în excursia vieţii lui

Valeriu Herlea şi revolta egipteanăInteresul întregului mapamond a fost captat de evenimente-le din nordul Africii, unde milioane de oameni ieşiţi în stradă i-au cerut demisia preşedintelui Hosni Mubarak. Fiind o ţară cu o cultură legendară, turiştii din întreaga lume optează pentru vizitarea ei, a piramidelor şi a altor vestigii ale isoriei univer-sale. Printre aceştia am dat şi de mureşeni de-ai noştri, printre care şi Tudor Valeriu Herlea, pasionat al drumeţiilor în întrea-ga lume, care alături de soţie şi doi dintre copii a lăsat codrul verde (el fiind şeful Ocolului Silvic din Târgu Mureş) şi a optat pentru frumuseţile nordului Africii.

În Cairo lângă hotelul unde a fost cazată familia Herlea

Clădire în flăcări în timpul revoltei din Cairo

13Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011L

file de arhivă

Au încercat să deturneze un avion de pe Aeroportul din Târgu-Mureş. Zbor spre libertate sau pur şi simplu terorism aerian? Curaj, disperare sau inconştienţă? Ori poate ceva din fiecare? E greu de spus, chiar şi acum la aproape 40 de ani de la acel moment. Poate nici chiar ei nu mai ştiu motivaţia certă care i-a îndemnat să facă un asemenea gest extrem. În orice caz, unul dintre puţinele din cazuistica românească de gen. Erau 7 tineri mureşeni, cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani. Cu multă minuţiozitate au pus la punct un plan. Primele contacte în vederea planificării acţiunii, au avut loc cu patru luni înaintea datei convenite, însă planificarea propriu-zisă şi temeinică, cu sarcini clare şi concrete pentru fiecare dintre ei, a avut loc cu doar două luni înainte de data preconizată pentru acţiune. Întâmplător - sau nu? - informaţia referitoare la deturnarea avionului, „a răsuflat” cu trei zile înainte de data hotărâtă. Aşa cum reiese din documentele anchetei care a urmat după are-starea tinerilor, depistarea lor a presupus măsuri excepţionale din partea organelor de Securitate din mai multe judeţe.

Extinderea cercetărilorÎn timpul anchetei întreprinse de Securitatea mureşeană, s-a stabilit faptul că despre acţiunea celor 7, mai aveau cunoştinţă încă alţi 5 mureşeni, dar care, datorită unor ezitări, nu s-au mai implicat în acţiunea propriu-zisă. Renunţaseră pe parcurs, dar se făceau totuşi vinovaţi de ceva anume: omisiunea de denunţ. Aceştia erau: - R.V. - născut în anul 1950, în com. Deag-Mureş, conducător auto, domiciliat în Târgu-Mureş, neîncadrat în muncă; - B.L. - născut în 1941, în Târgu-Mureş, strungar la Întreprinderea „Electromureş”, domiciliat în Târgu-Mureş; - D.M. - născut în 1950, în Corunca-Mureş, în prezent militar în termen la U.M. 01347 Murfatlar, fost muncitor neca-lificat la Tipografia din Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-Mureş; - B.E. - născut în 1950, în comuna Band-Mureş, fără ocupaţie, domiciliat în Târgu-Mureş; - T.Z. - născut în 1953, în Târgu-Mureş, elev la Liceul Industrial din Târgu-Mureş, domiciliat în Târgu-MureşPe data de 17 septembrie 1971, au fost arestaţi patru dintre ei, iar cel de-al cincilea o zi mai târziu, printr-o procedură specială întrucât era militar în termen.

Circumstanţe agravanteSituaţia lui D.M. era ceva mai delicată, întrucât cu un an în urmă fusese încorporat ca militar în termen, iar la momen-tul arestării se afla sub arme. „D.M. fiind şi militar în termen - consemna în rechizitoriul său lt.col. de justiţie militară Ţarcă Tiberiu - a avut şi misiunea de a procura arme de foc prin sus-

tragere de la depozitul unităţii militare din care face parte.” Era o circumstanţă agravantă care va cântări mult atunci când se vor pronunţa condamnările. Situaţia soldatului D.M. era de altfel explicată şi comandantului U.M. 01337 Murfatlar, printr-o adresă trimisă de lt.col. Ţarcă. Acesta îi menţiona comandan-tului faptul că D.M. se face vinovat de „omisiune de denunţ...şi a promis coinculpatului K.A. că îi va procura armament în scopul deturnării unui avion în scopul trecerii frauduloase a frontierei R.S.R. Totodată, inculpatul D.M. a promis că va pleca şi el în străinătate cu avionul respectiv şi a fost înştiinţat despre faptele ce intenţionau a se săvârşi, însă nu a denunţat acest lucru.” Pe parcurs însă, D.M. s-a răzgândit şi nu numai că nu a mai procurat armamanetul pe care se obligase - ceea ce, trebuie să recunoaştem, era foarte greu în condiţiile respective -, dar s-a răzgândit şi în ceea ce priveşte plecarea peste graniţă alături de ceilalţi membri. Asta însă nu l-a scutit de urmări.

„...aerul din România pentru mine este otrăvit...” Lui P.I., membru în grupul celor 7 arestaţi pe Aeroport, Secu-ritatea i-a ridicat carnetul P.C.R. pentru a-l returna Comitetului municipal de partid Târgu-Mureş. După explicaţiile de rigoare cuprinse în adresa trimisă instituţiei, Securitatea mureşeană a avut grijă să insereze şi câteva pasaje semnificative din cu-prinsul scrisorilor interceptate de la bătrânul pensionar, cel ce avusese sarcina ca la două zile după plecarea lor din ţară, să le expedieze părinţilor acestora. „Nu fiţi supăraţi pe mine, dar nu am altceva de făcut - scria P.I. părinţilor săi - aerul din România pentru mine este otrăvit, aşadar las România şi-mi caut liniştea într-o altă ţară...Pentru voi mă doare foarte tare că trebuie să vă las aici, dar ura mea faţă de regim este atât de puternică încât întrece această durere a mea...” T.C., membru U.T.C., scria şi el la adresa României cuvinte deloc măgulitoare. „...în această blestemată Românie - scria acesta părinţilor - mă simt de parcă aş fi un animal sălbatic domesticit, care fiind închis în-tr-o cuşcă, îşi râvneşte libertatea, însă îi este aproape imposibil să fugă, deoarece îngrijitorul lui crud şi barele de fier îl păzesc cu severitate aşa cum suntem şi noi...” Ancheta Securităţii mureşene asupra celor 5, a mai pus în valoare faptul că „ei cunoşteau faptul că membrii grupului, în caz de nereuşită vor prăbuşi aeronava.” Era o circumstanţă deosebit de agravantă pentru întregul grup care va cântări şi ea greu atunci când se vor pronunţa sentinţele.

SentinţeleTrebuie remarcat de la bun început, un lucru pe care l-am mai spus şi în prima parte a acestui articol, şi anume că întreaga anchetă a acestui caz, de la arestarea celor 7, produsă pe

data de 8 septembrie 1971 şi până la pronunţarea sentinţelor, pe data de 14 octombrie 1971, totul s-a desfăşurat foarte operativ. Pe data de 5 octombrie 1971, întregul lot de 12 membri, a fost trimis în judecata Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti. Un complet format din cinci membri - colonel de justiţie militară Sitaru Valeriu în calitate de Preşedinte, lt.col. de justiţie Munteanu Fănică, în calitate de judecător şi coloneii Ştefănescu Marin, Ivan Constantin şi Florea Petre, în calitate de asesori populari - au pronunţat sentinţele. Condamnările pronunţate s-au situat între 12 şi 3 ani. Cele mai aspre pedepse le-au primit cei din grupul celor 7, în timp ce ceilalţi 5 membri, care se dovediseră mai cooperanţi în anchetă, au primit pedepse mai mici. Pe data de 18 octombrie 1971, toţi cei 12 se aflau deja depuşi în Penitenciarul Târgu-Mureş, loc unde urmau să-şi execute pedeapsa...şi să mediteze unde anume apăruse defecţiunea. Nu aveau de unde să ştie cine „sifonase” şi nici bănuieli măcar nu aveau. Ar fi interesant de ştiut, peste ani, dacă C.C., tânăra din Miercurea-Ciuc care se destăinuse unei prietene despre intenţia de a fugi peste graniţă, a prietenului ei, a avut vreodată remuşcări despre crasa inconştienţă pe care o dovedise în relaţia cu prietena ei, informatoare a Securităţii, cea care provocase tăvălugul de arestări de la Târgu-Mureş.

Nicolae BALINT

La Târgu-Mureş

Cercetări extinse în cazul încercării de deturnare a unui avion

Adresa privind solicitarea de extindere a cercetărilor şi asupra altor 5 mureşeni

Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 201114dragostea din eter

Nu vreau să-mi imaginez ce-i în capul ălora care îşi aşteaptă viitorul/viitoarea soţie într-un mod ne-natural... şi anume expediat/ă prin poştă, direct la domiciliul clientului. Aparent pare o absurditate, dar roboţeii de companie vor deveni o certitudine peste câţiva ani şi nu puţine sunt vocile care susţin că aceşti roboţei umanoizi pot juca şi rolul unui partener de viaţă veşnic îndrăgostit, înţelegător, afectuos, tandru, harnic şi respectuos. Aş putea enumera multitudinea de calităţi cu care vor fi înzestrate creaturile acestea, dar lipsa sufletului anulează cu sine celelalte catralioane de posibile calităţi. Deşi bine-cunoscuta vorbă din popor spune că legile naturii nu pot fi încălcate de nimeni fără ca acel cineva să plătească în vreun fel sau altul, nu mare mi-ar fi mirarea dacă maşinăriile nenăscute încă vor constitui acea evitare a legii. Se pare că excepţia de la regula legată de forţele naturii, contrar celorlalte, va atinge un succes remarcabil în rândul pământenilor. Oare cine conştientizează că decadenţa de care ţinem cu toţi dinţii, acea involuţie căreia ne supunem în mod voluntar atinge cote putrede, soldându-se cu câte un certificat de deces psihic pentru fiecare dintre noi?Am rămas de-a dreptu’ oripilată când am citit într-o revistă primită în cutia poştală (Şcoala EDU) aberaţiile unei cititoare legate de dorinţa de a avea un robo-iubit: „ ...avem tot felul de parteneri, ani-male, plante, avataruri. De ce nu şi un iubit hyper inteligent? Acesta ne poate schimba viaţa în bine, ne-ar putea corecta defectele naturale cu condiţie să fie programat în acest scop. Dacă nu, devine o combinaţie letală...” Grădina asta a lui Dumnezeu, nu mai are garduri, biata de ea. No, fata mamii, îţi urez încă de pe acum să ai o căsnicie fericită şi dă Doamne să-ţi fie corectate tăte defecţiunile natu-rale, inclusiv aia care-ţi afectează tărtăcuţa. Dovadă că bărbaţii nu sunt cu nimic mai inteligenţi decât

noi, am găsit şi o declaraţie pe măsură, în aceeaşi revistă „ Robotul face tot ce îţi doreşti, în afară de sex care nu mă interesează.” – spunea un respect-abil domn în timp ce încerca să îşi ascundă două-trei zâmbete, probabil. Am înţeles perfect neintere-sul pe care l-aţi expus scurt şi la subiect, dar aş fi de acord cu varianta dumneavoastră, stimate domn, în cazul în care aţi alege să vă mutaţi definitiv un-deva în pustietate, unde doriţi şi să vă puneţi doar roboţica în bagaj. O viaţă plăcută! Înţeleg să ne îndobitociţi cu totu’, dar să ne găsim partener de viaţă fără suflet... doamnelor şi dom-nilor ingineri şi arhitecţi, ar trebui întocmite câteva proiecte pentru nişte sanatorii, ar fi imperios ne-cesar, de fapt. Vă mulţumesc anticipat, O viitoare soţie a unui bou cu sufleţel de îngeraş.

Denisa CHEBUŢIU

Pe care-l/o tentează un/o robo-iubit/ă?

Căpriţă bătrână de nouăşpe’ ani, tot caut prin spatele blocului în care locuiesc izu’ ăla care ne oferea fericirea de copilaşi când ne jucam ore-n şir de-a v-aţi as-cunselea sau Omu’ Negru (Ora şapte a venit, Omu’ Negru n-a sosit!). Fugeam până ne săreau capacele, ajungeam pe la căşi uzi leoarcă, însetaţi, murdari pe pantaloni, mucoşi (la propriu), cu găuri în ambii genunchi ş.a.m.d. DA! Asta zic eu, o copilă mai măricică căreia îi e dor de un şotron jucat pe scările din faţa blocului. Până şi nenea care mereu fugea după noi cu bâta pentru că îi speriam găinile îmi lipseşte. Ce să mai zic de tata şi gaşca lui de oameni fericiţi că au descoperit Coca-Cola şi bananele? Ăia simt până în mădulare schimbările de după revoluţie. Nu contest faptul că avansarea în dome-niul informaticii are părţile ei necesare, dar unii şi nu cei mai puţini dintre noi nu conştientizează pericolele, îşi con-struiesc viaţa pe net unde îşi pierd per-sonalitatea. Atunci nu putem aştepta să vină vreo schimbare tam-nesam, că doar nici para aia mălăiaţă nu i-a picat în gura lui Nătăfleaţă, până la urmă... l-a lovit drept în cap, determinându-l pe leneş să reacţioneze. Dacă noi vom percepe acei robo-parteneri() ca fiind mai mult decât definiţia ştiută până acu’, para nu va mai avea niciun efect. Frate-mio, la cei paişpe

ani ai lui, ar sta într-o încăpere cu patru pereţi, bine izolată, cu mâncarea servită doar atât cât să nu rabde foame şi cu un calculator performant înăuntru, 80 de ani nu s-ar mişca de acolo, nici el, nici limba lui veşnic scoasă. Ăştia de trei ani nu mai au jucării de pluş, luptă să câştige la jocu-rile cu bătăi online. Pe viitor, grădinile botanice se vor trans-forma în grădini etnobotanice. Şi vom merge cu familia la iarbă verde acolo...

Denisa CHEBUŢIU

Şotron vs jocuri cu bătăi

Florea şi Dobre contre pe prostituateCei doi „duşmani” politici ai judeţului, Dorin Florea şi Ciprian Dobre au ajuns să se contrazică şi pe subiectul prostituatelor. Dacă primarul vrea să le spioneze cu camere de supraveghere, ca mai apoi să publice imaginile pe site-ul primăriei, deputatul vrea altceva. Mai exact montarea lor în parcările din oraş, unde se sparg maşinile celor care l-au făcut primar pe Florea. „Târgumureşenii nu l-au votat pe Florea ca să se ocupe de prostituate”, a afirmat sus şi tare parlamentarul. Edilul nu s-a lăsat mai prejos şi le-a spus jurnaliştilor că Dobre foloseşte respectivele servicii şi de aia nu vrea să fie supra-vegheate. Cu asemenea conducători ne merităm soarta, nu-i aşa?

15Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011

ce e scris(oare) rămâne?

Tabăra de mieiMinistrul Agriculturii, Valeriu Tabără a declarat într-o vizită la Tîrgu Mureş că doreşte să încurajeze vânzarea de miei autohtoni şi că în preajma sărbătorilor de Paşti, românii să cumpere miei româneşti. Am putea spune că este foarte bună ideea ministrului Valeriu Tabără, dar sunt foarte curios cum îi sprijină pe ţăranii autohtoni să aibă o producţie bună de miei, pentru că subvenţiile pe agricultură din România sunt mici în comparaţie cu cele din statele europene şi în consecinţă străinul îşi permite să facă o ofertă mai bună la carnea de miel decât românul care cheltuieşte mult mai mult cu întreţinerea animalelor. În altă ordine de idei, ministrul Agriculturii Valeriu Tabără ar face bine să se intereseze ce se întâmplă în localităţile Dedrad, Beica şi Ideciu, unde zeci de miei au murit din cauze necunoscute până în prezent. Unii veterinari spun că ar putea fi alimentaţia greşită pe care fermierii au acordat-o animalelor. Nu se ştie, dar dacă nu se iau măsuri, producţia de miei româneşti ar putea avea de suferit în favoarea celor din ”taberele” străine.

Transparenţă pe împărţirea funcţiilor în instituţiile publiceSăptămâna trecuta, primvicepreşedintele Partidului Conservator filiala Mureş, Silviu Morariu a venit cu o propunere interesantă pentru colegii din Uniunea Social Liberală, înfiinţată în urmă cu 3 săptămâni. Ceea ce a adus Morariu în atenţia partenerilor din opoziţie şi doreşte în primul rând să propună colegilor de la Bucureşti este ca fiecare partid, care este membru al Uniunii să-şi prezinte încă dinaintea începerii campaniei electorale, oa-menii pe care-i vor numi în funcţiile de conducere ale deconcen-tratelor. Morariu susţine că în acest fel partidele ar da dovadă de transparenţă, iar oamenii ar şti din timp care sunt echipele propuse de fiecare partid să conducă instituţiile publice. Reacţia celorlalţi lideri din PNL şi PSD a fost destul de clară şi au spus că în acest moment nu este cazul să se discute despre oame-nii care ar putea prelua şefia deconcentratelor. Mai mult, atât Dobre cât şi Frătean au declarat că principalul obiectiv este atât câştigarea alegerilor locale cât şi a celor parlamentare şi pe urmă cu siguranţă vor fi discutate şi aspectele legate de destinele instituţiilor publice.

De Ziua Îndrăgostiţilor, la Mitică!Cocheta cramă din strada Revoluţiei nr.11 administrată de familia Cristian şi Cecilia Dendea, avându-l de chelner pe simpaticul Berec-zky, Árpi bácsi al obişnuiţilor casei, pregăteşte o surpriză plăcută de Ziua Îndrăgostiţilor! Pentru prima oară, Cecilia va pregăti un meniu special, după o reţetă secretă, moştenită de pe vremea ex-preşedintelui Republicii Populare Române, de la bucătăreasa Erzsike néni care a gătit pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej. „M-am gândit să pregătesc celor care ne vor trece pragul în zilele de 12-13 şi 14 februarie, un meniu constând din Ruladă Cecilia, un Cheese cake şi un pahar de vin, la alegere, totul la un preţ de 25 de lei”, a spus Cecilia Dendea. Am încercat să aflu reţeta, dar şi dacă aş avea toate datele şi gramajul exact, tot nu aş reuşi să fac la fel, cu Rulada pregătită de Cecilia, pentru că fiecare bucătar îşi păstrează secretul de fabricaţie! Acel gram de suflet ce se adaugă la orice preparat face diferenţa! Trebuie reţinut doar atât că rulada e sărată, cheese cake-ul e dulce şi vinul e la alegere, alb sau roşu, astea fiind me-niul zilei, dar clienţii vor putea comanda orice din lista de meniuri! Crama dispune de 40 de locuri, pentru rezervări sunaţi la numărul de telefon 0265 219 061 sau 0745 381 761.

Am primit scrisoarea de la tine ce m-a bucurat din cale afară, aflând că sunteţi bine, sănătoşi! Aista e cel mai important lucru de pe pământ, să ştii, Letiţia mea!Ce să-ţi mai zic despre noi, mai multe decât ţi-am zis şi data trecută: încercăm să rezistăm vremurilor astea grele, cu neca-zurile care-s pe oameni şi nu pe deal. Că bine ar fi să se mai dea de pe noi!Dar să nu mă văicăresc, ştii că nu e genul meu! Hai să-ţi zic ceva haios, tu! A fost copilu’ lui Şinu la practică, auzi, tu, la cabinetul medical. Acilea la şpitalul din sat. Se va mândri el şi la nepoţi că el a fost ultimul Mohican care a făcut practică la şpitalul ăsta, că în curând ăsta se va transforma. În ce?! Auzi: în casă de bătrâni! Păi, de aia că mai avem vreo două prin zonă! Apoi, trăim totuşi cu spreanţa că-şi va revizui atitudinea băiatul ăsta, Cseke. Ştiai că numele lui înseamnă Biciul lui Dumnezeu? Adică Attila. Apoi mai bici, nu ştiu cum ar putea fi! Că ne-a tăbăcit! No, dar să nu uit de partea hazlie. A fost unul, mort de beat, adus cu salvarea la şpital. L-au trezit ăştia cumva. I-au băgat perfuzii. Omul tot se agita ca să demonstreze că el poate um-bla, şi e mai treaz decât guvernanţii! Auzi, că nu mai are nici pe dracu, că doar nu băuse decât una mică! Aiurea! Abia îl ţineau

doi că nu prea avea echilibru! Băiatul lui Şinu, ca practicant avea misiunea de a-l obloji! Vai, ce ne-am distrat când ne-a jucat scena cu ăsta de repeta într-una, cu limba împleticindu-se în gură mai rău decât picioarele, “măi, omule, măi”. Şi rânjea amabil în stânga, în dreapta. Habar n- avea cum a ajuns acolo şi se mira ce vor ăştia de la el. Nu-ţi spun cine era, că no, i se poate întâmpla oricui! Dar imaginează-ţi , dacă omul avea ceva mai grav decât delirium tremens, (zic eu, aşa, că şi asta e ceva grav), până îl plimbă la cel mai apropiat şpital, dacă e şi vio-lent omul şi se apucă şi strică totul până găsesc ăştia un şpital comasat! Nu crezi că e mai mare paguba? Dar dacă, doamne fereşte, moare pacientul? Că am ajuns o ţară plină de domni Lăzărescu!Apoi, ar mai fi de povestit, Letiţia, mea. Aşteptăm acum să ve-dem ce-o mai fi cu arestările, cu vameşii, că doar ce altceva să povestim decât vedem la ştiri? O fi furat ăştia şi până acum, zic eu, dar amu s-au uns prea tare, ori ne trebe nişte praf în ochi, tu, ca să nu ne plângem că tăte s-au scumpit şi n-avem o leţcaie prin buzunare!No, te pup, Letiţie dragă! Aştept să-mi scrii!

Prietena ta, Raveca

La sfârşitul săptămânii ministrul Sănătăţii, udemeristul Cseke Attila a venit la Târgu Mureş, într-o vizită de lucru. Programul zilei a inclus o plimbare prin Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, pe la secţiile proaspăt renovate, şi una la Clinica de Oncologie şi Medicală III. Am remarcat că în 2010, Ministerul Sănătăţii a alo-cat bani frumoşi pentru modernizarea unor clinici şi secţii din judeţul Mureş, ceea ce nu poate decât să ne bucure. În întâm-pinarea ministrului au fost managerii celor două spitale din Târ-gu Mureş, doctorul Florin Gomotîrceanu şi Konrad Judith, dar şi preşedintele Consiliului Judeţean, Lokodi Edita Emoke. Dacă v-am arătat în ce a constat vizita ministrului Cseke, trebuie să vă redau şi mesajele pe care mai marele Sănătăţii româneşti le-a lansat pentru pacienţi, şi întreg personalul medical.În primul rând vreau să vă vorbesc despre cea mai interesantă şi discutată decizie a ministrului Sănătăţii din ultima perioadă: reorganizarea unităţilor spitaliceşti cu paturi din România. Din capul locului menţionez că ministrul Cseke Attila, a afirmat la Târgu Mureş că rămâne ferm pe poziţie şi nu renunţă la ideea comasării şi desfiinţării spitalelor. Şi asta în pofida tuturor pro-testelor şi ale semnalelor de alarmă trase atât de pacienţi, cât şi de reprezentanţii autorităţilor locale din oraşele sau comunele unde urmează să se aplice aceste măsuri de comasare sau desfiinţare a unităţilor spitaliceşti cu paturi. Cum era şi firesc, ministrului Cseke Attila i s-a cerut să explice care sunt argumentele care au stat la baza emiterii unui astfel de proiect de hotărâre, prin care să lase comunităţi de zeci de mii de oameni fără unitate spitalicească. Mai concret, jurnaliştii s-au referit la Spitalul Sărmaşu, care în opinia ministrului şi după nu ştiu ce analize, trebuie desfiinţat şi transformat în Azil de Bătrâni, în condiţiile în care deja în zona oraşului Sărmaşu există trei astfel de cămine care au har Domnului suficiente locuri libere. Ministrul Sănătăţii nu a putut da un răspuns foarte clar şi a spus doar că va fi făcută încă o analiză în fiecare judeţ, în urma căreia se va decide care vor fi spitalele desfiinţate şi care vor fi cele comasate.

N-am putut uita de renumitul Institut de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu Mureş, aflată pe lista unităţilor spitaliceşti care urmează să fie desfiinţate. Interesant şi ciudat în acelaşi timp, ministrul Cseke Attila n-a stat de vorbă cu nimeni din conducerea Institutului deşi au fost făcute sesizări şi de aici, către Ministerul Sănătăţii. Medicii au dorit să atragă atenţia că măsura comasării cu Spitalul de Urgenţă va duce la distrugerea unui institut de elită, care iată, deja a ajuns la cel de-al treilea transplant pe anul 2011, două dintre ele fiind premiere medi-cale naţionale. Este foarte mare păcat că managerul IBCvT şi ministrul Sănătăţii nu au stat la o masă să discute eventualele soluţii pentru ca decizia să fie mai bine analizată. Dar cine sunt eu să spun cine şi cum să se întâlnească? Poate că decizia este deja luată şi aşteaptă doar să fie aprobată în şedinţa de Gu-vern. Ce este şi mai interesant, este faptul că reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, în frunte cu ministrul Cseke Attila vor-besc despre importanţa unei astfel de reforme şi că pacientul va fi cel mai avantajat de această măsură. Păi aici vin şi spun că pacienţii, cei mai mulţi dintre ei se opun şi deja s-au strâns şi semnături într-o petiţie on-line, unde au semnat peste 50 de mii de oameni, actuali şi foşti pacienţi ai Institutului. Oare acest lucru nu trebuie luat în calcul? Poate că aşa cum ne-a obişnuit puterea din ziua de azi, ar spune că semnatarii au fost manipulaţi şi aduşi cu autocarul de cei din Opoziţie. Păi dacă este sceptic ministrul, îl invit să dea o tură prin saloanele Institutului Inimii din Târgu Mureş şi să în-trebe mamele a căror copii au fost practic salvaţi de la moarte de iscusinţa specialiştilor. P.S. Vă promit încă de pe acum, că săptămâna viitoare voi veni în faţa dumneavoastră cu informaţii interesante, despre cum a ales ministrul Sănătăţii să lase de izbelişte mulţi dintre pacienţii care au nevoie de intervenţii chirurgicale şi numai prin simplul fapt că va aloca mai puţini bani pentru aşa ceva. Veţi fi şocaţi.

Dr. Mengele

Din corespondenţa Ravecăi

Draga mea Letiţie, dragă!

PACIENTUL ROMÂN

Comasarea şi desfiinţarea spitalelor din România continuă

16 Anul VIII, nr. 440 | 14 - 20 februarie 2011

broscuţa oac

Ministrul sănătăţii Cseke Attila într-o vizită fulger prin saloanele spitalelor mureşeneLiberalii Akos Mora şi Marius Ichim într-o discuţie aprinsă în timpul alegerilor

pentru preşedinţia PNL Tîrgu Mureş

Domnilor bolnavi nu-i aşa că vă simţiţi mai bine după reforma pe care

eu şi Levi am gândit-o pentru voi?

Ticule, la noi

în spitale se moare pe

capete. Toţi în frunte cu

băsescu fugiţi ca iepurii

prin spitalele de afară.

Hai...joc de glezne şi afară

din salon că

nu mai avem aer

Măi akos, mi-am pus pielea la bătaie în alegerile trecute.

acum e rândul tău să-ţi asumi candidatura la primărie.

Lasă Marius că găsim noi pe altcineva să se frigă. uite la Ionela

...frumoasă e, deşteaptă e, vorbeşte bine...de ce să nu candideze ea?

Cică... Într-un sătuc de câmpie, a venit un investi-tor însoţit de secretarul lui. A bătut la prima poartă întâlnită în cale şi i-a spus proprietarului: „Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe (verzi!). Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro. Ţăranul a fugit repede la balta din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului şi a încasat cei 10 euro. Apoi le-a povestit vecinilor ce afacere bună a făcut el. A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro.După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor: „Văd că afacerea merge. De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.”Ţăranii, bucuroşi nevoie mare, au dat fuga la baltă, au cules câte broscuţe au putut şi i le-au predat inves-titorului, primind fiecare câte 20 de euro pe bucată. După alte câteva zile, acesta s-a întors acasă la el şi l-a lăsat pe secretarul său să mai adune broscuţe încă două săptămâni. Înainte de a pleca, le-a spus: „Dragii mei, sunt nevoit să mă întorc urgent la mine acasă ca să mă ocup de afaceri. Vă promit însă că la întoarcere, am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bu-cata.” Şi a plecat, în uralele sătenilor.A doua zi, secretarul investitorului i-a adunat pe sătenii şi le-a ţinut următorul discurs: „Fraţilor, m-am gân-dit la o afacere pentru voi. Şeful meu se va întoarce peste două săptămâni şi vă va plăti câte 60 pe euro de broscuţă. Daca vreţi, eu vă pot vinde înapoi broscuţele pe care mi le-aţi dat, pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60 şi veţi câştiga astfel câte 25 de euro. Profitul vostru va fi frumuşel şi fără niciun efort. Ce spuneţi?” Sătenii s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei curând. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat care pe unde a putut şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata. Secretarul in-vestitorului a luat banii şi s-a făcut nevăzut. Iar sătenii au rămas cu broscuţele, cu banii daţi şi cu datorii la creditori.A se citi în loc de “ţărani” ...români, în loc de broscuţe miliardele de euro, iar în loc de investitor şi secretar... FMI şi Banca Mondială. (V.M.)

Relaţia de amor a României cu Finanţele mondiale

Lecţii despre navigarea pe Internet Pentru ca traficanţii de persoane să nu aibă acces în rândul mi-norilor pe viitor, reprezentanţii Centrului Regional Târgu Mureş al Agenţiei Naţionale Împotriva Traficului de Persoane le-au făcut elevilor de la Colegiul Al. Papiu Ilarian o scurtă prezentare despre riscurile la care se expun atunci când navighează pe in-ternet pe unde nu trebuie, cu ocazia Zilei Siguranţei pe Internet. În cadrul activităţii, elevii au fost avertizaţi de către specialiştii în combaterea traficului de persoane asupra riscurilor utilizării internetului prin postarea de fotografii personale, a datelor de identificare, a adresei de domiciliu, relatarea relaţiilor din cadrul familiei, nevoia de bani. De asemenea, au fost informaţi cum şi unde să anunţe când sunt ameninţaţi sau hărţuiţi de persoane necunoscute şi să nu răspundă unor oferte cum ar fi recrutarea de fotomodele, prezentatoare de modă sau de oferirea de lo-curi de muncă în străinătate. Activitatea a făcut parte dintr-o serie de acţiuni de informare a populaţiei tinere, şi nu numai, în cadrul campaniei de prevenire “Foloseşte internetul cu grijă...traficul de minori are feţe ascunse”.