Liceul Academiei de Ştiinţe

Limba şi literatura română

Profesor : dr. Inga Sorocean, grad didactic superior

ZBURĂTORUL

după I. Heliade-RădulescuLa doamna A*** M***

"Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate, Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc; Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine! Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da; şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine, În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;

Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucisează, Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng, Si tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază, Pornesc dintr-înşii lacrimi, şi plâng, măicuţă, plâng.

Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare! Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit! Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare; În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.

Oar' ce sa fie asta? Întreabă pe bunica: O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător.Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica, Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor.

Şi unul să se roage, că poate mă dezleagă; Mătuşele cu bobii fac multe şi desfac; Şi vrăjitorul ăla şi apele încheagă; Aleargă la ei, mamă, că doar mi-or da de leac.

De cum se face ziuă şi scot mânzat-afară S-o mân pe potecuţă la iarbă colea-n crâng, Vezi, câtu-i ziuliţa, şi zi acum de vară, Un dor nespus m-apucă, si plâng, maicuţă, plâng.

Brânduşa paşte iarbă la umbră lângă mine, La râuleţ s-adapă, pe maluri pribegind; Zău, nu ştiu când se duce, că mă trezesc când vine, Şi simt că mişcă tufa, auz crângul trosnind.

stare de somn, tînjeală, lâncezeală

Atunci inima-mi bate şi sar ca din visare, Şi parc-aştept... pe cine? şi pare c-a sosit. Acest fel toata viaţa-mi e lungă aşteptare, Şi nu soseşte nimeni!... Ce chin nesuferit!

În arşiţa căldurei, când vântuleţ adie, Când plopul a sa frunză o tremură uşor Şi-n tot crângul o şoaptă s-ardică şi-l învie, Eu parcă-mi auz scrisul pe sus cu vântu-n zbor;

Si când îmi mişcă ţopul, cosiţa se ridică, Mă sperii, dar îmi place - prin vine un fior Îmi fulgeră şi-mi zice: “Deşteaptă-te, Florică, Sunt eu, viu sa te mângâi...” Dar e un vânt uşor!

Oar' ce sa fie asta? Întreabă pe bunica: O şti vrun leac ea doară... o fi vrun zburător;Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica, Ori du-te la moş popa, ori mergi la vrăjitor”.

Aşa plângea Florica şi, biet, îsi spunea dorul Pe prispă lângă mă-sa, ş-obida o neca; Junicea-n bătătură mugea, căta oborul, Şi mă-sa sta pe gânduri, şi fata suspina.

Era în murgul serii şi soarele sfinţise; A puţurilor cumpeni ţipând parcă chema A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Şi vitele muginde la jgheab întins păşeau.

Dar altele-adăpate trăgeau în bătătură, În gemete de mumă viţeii lor strigau; Vibra al serii aer de tauri grea murmură; Zglobii sărind viţeii la uger alergau.

S-astâmpăra ast zgomot, ş-a laptelui fântână Începe să s-audă ca şoaptă în susur, Când ugerul se lasă subt fecioreasca mâna Şi prunca viţeluşă tot tremură-mprejur.

Încep a luci stele rând una câte una Şi focuri în tot satul încep a se vedea; Târzie astă-seară răsare-acum şi luna, Şi, cobe, câteodată tot cade câte-o stea.

Dar câmpul şi argeaua câmpeanul osteneşte Şi dup-o cină scurtă şi somnul a sosit. Tăcere pretutindeni acuma stăpâneşte, Şi lătrătorii numai s-aud necontenit.

cuvânt ce exprimă o schimbare de atitudine fiinţă, lucru care aduc nenorocire

E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veşmântul său cel negru, de stele semănat, Destins cuprinde lumea, ce-n braţele somniei Visează câte-aievea deşteaptă n-a visat.

Tăcere este totul şi nemişcare plină: Încântec sau descântec pe lume s-a lăsat; Nici frunza nu se mişcă, nici vântul nu suspină, Şi apele dorm duse, şi morile au stat. ..................................................................... "Dar ce lumină iute ca fulger trecătoare Din miazănoapte scapă cu urme de scântei? Vro stea mai cade iară? vrun împărat mai moare? Ori e - sa nu mai fie! - vro pacoste de zmei?

Tot zmeu a fost, surato. Văzuşi, împeliţatu, Că ţintă l-alde Floarea în clipă străbătu! Şi drept pe coş, leicuţă! ce n-ai gândi, spurcatu! Închină-te, surato! - Văzutu-l-ai şi tu?

Balaur de lumină cu coada-nflăcărată, Şi pietre nestemate lucea pe el ca foc. Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curată; Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!

Pândeşte, bată-l crucea! şi-n somn colea mi-ţi vine Ca brad un flăcăiandru, şi tras ca prin inel, Bălai, cu părul d-aur! dar slabele lui vine N-au nici un pic de sânge, ş-un nas - ca vai de el!

O! biata feţişoară! mi-e milă de Florica Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slăbit Şi s-a pălit copila! ce bine-a zis bunica: Să fugă fata mare de focul de iubit!

Că-ncepe de visează, şi visu-n lipitură Începe-a se preface, şi lipitura-n zmeu, Şi ce-i mai faci pe urmă? ca nici descântătura, Nici rugi nu te mai scapă. Ferească Dumnezeu!"