euservicestudy2015.files.wordpress.com · web viewdacă preferaţi să completaţi chestionarul...

Chestionar

ANEXA 1

CHESTIONARChestionar cu privire la notificarea sau comunicarea documentelor judiciare şi extrajudiciare în

materie civilă şi comercială în ţara dumneavoastră

euservicestudy2015.wordpress.com

Instrucţiuni: Întrebările de mai jos se referă la notificarea sau comunicarea documentelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială în ţara dumneavoastră, punând accentul pe notificarea sau comunicarea internă (nu internaţională) a documentelor. Atunci când nu există prevederi în alt sens, “notificare sau comunicare” se referă la notificarea sau comunicarea documentelor judiciare, iar “persoană” include de asemenea şi persoanele juridice. Exemplele scrise cu litere cursive sunt oferite doar ca scurte explicaţii şi nu vor limita în niciun fel răspunsul pe care doriţi să îl daţi.

V-am fi recunoscători dacă aţi putea completa întregul chestionar, deşi ştim că acesta este lung şi cuprinzător. Prin urmare, aveţi libertatea de a oferi răspunsuri doar la unele secţiuni, în special la acelea care se apropie mai mult de experienţa sau de cunoştinţele dumneavoastră.

Vă rugăm să luaţi în considerare că acest chestionar a fost realizat pentru toate cele 28 state membre şi nu este calibrat pe o anumită experienţă. În cazul în care răspunsul la o anumită întrebare se află în legislaţia statului membru de care aparţineţi, puteţi răspunde simplu “se află în lege” sau puteţi indica referinţa normativă în cauză: acest proiect are acces la legislaţia tuturor statelor membre. Totuşi, puteţi adăuga orice experienţă semnificativă sau puteţi face orice observaţie pertinentă, acolo unde este cazul.

Scopul acestui chestionar este de a colecta date pentru a putea realiza o analiză comparativă cu privire la notificarea sau comunicarea documentelor în state membre UE, cu scopul de a identifica obstacolele şi problemele ce ar putea beneficia de o intervenţie la nivel european. Răspunsurile sunt colectate sub protecţia anonimatului, cu excepţia cazului în care doriţi să fiţi incluşi în lista celor ce au contribuit la acest studiu, completând răspunsul la întrebarea nr. 1.5. În ceea ce priveşte confidenţialitatea, dacă răspundeţi la chestionar, ne permiteţi să vă colectăm răspunsurile şi să le utilizăm în legătură cu studiul asupra notificării sau comunicării documentelor în state membre UE (JUST/2014/JCOO/PR/CIVI/0049 - Study on the service of documents – Comparative legal analysis of the Member States’ relevant provisions and practices and minimum standards). Pentru orice nelămuriri, vă rugăm să ne contactaţi la adresa de e-mail < [email protected]>

Vă rugăm să citiţi cu atenţie fiecare întrebare, deoarece fiecare dintre acestea poate conţine mai multe puncte pentru care trebuie să oferiţi un răspuns. Vă rugăm să răspundeţi într-o manieră concisă, dar clară. De asemenea, puteţi oferi exemple, atunci când este cazul. Fiecare secţiune este prevăzută cu un spaţiu final pentru eventuale comentarii suplimentare. Vă rugăm să indicaţi orice chestiune practică sau obstacol cu care v-aţi confruntat referitor la subiectul secţiunii.

JUST/2014/JCOO/PR/CIVI/0049Pagina 1 din 27

mailto:[email protected]?subject=from%20the%20questionnaire

Chestionar

Pentru a facilita colectarea şi interpretarea chestionarelor, vă rugăm să oferiţi răspunsurile în limba engleză, dacă este posibil. Puteţi completa prezentul chestionar în limba engleză şi online (link-ul este de asemenea disponibil pe pagina noastră web < euservicestudy2015.wordpress.com >). Dacă preferaţi să completaţi chestionarul în format electronic (word/open office), acesta trebuie salvat şi trimit pe adresa de e-mail < [email protected] > . În cazul în care aţi completat chestionarul într-o versiune tipărită, vă rugăm să îl scanaţi şi să îl trimiteţi pe adresa de e-mail indicată mai sus. Orice solicitări de clarificări pot fi adresate la aceeaşi adresă de e-mail.


mailto:[email protected]?subject=from%20the%20questionnaire

Chestionar

1. Introducere. Date referitoare la respondent.

1 Această secţiune conţine întrebări generale referitoare la persoana care răspunde.

1.1 Vârsta:

1.2 Statul membru pentru care oferiţi răspunsurile:

1.3 Profesia:

1.4 Cum aţi aflat despre acest chestionar? [de exemplu, l-am primit prin poştă/poştă electronică; printr-un site web (vă rugăm specificaţi); prin reţelele de socializare (vă rugăm specificaţi)]

1.5 Dacă doriţi să fiţi incluşi în lista celor ce au contribuit la acest studiu, vă rugăm să completaţi numele şi informaţiile pe care doriţi să le includem (se vor supune aprobării şi revizuirii de către echipa de proiect): [ ]

2. Care sunt tipurile de documente ce se vor notifica sau comunica şi în ce împrejurări.

2 Această secţiune se referă la împrejurările în care legea impune ca notificarea sau comunicarea unui document să se realizeze, precum şi la diversele tipuri de documente ce trebuie acoperite de o asemenea notificare sau comunicare.

2.1 Care sunt documentele ce trebuie notificate sau comunicate pârâtului în vederea înştiinţării acestuia cu privire la începerea unei acţiuni judiciare împotriva sa, adică în ce constă un "act de iniţiere a unei acţiuni judiciare"? (de exemplu: o reclamaţie; o reclamaţie plus documentele aferente; un formular)

2.2 Există tipuri specifice de acţiuni civile în care conţinutul acestor documente este diferit de conţinutul celor din litigiile generale, comune? Dacă da, explicaţi.

2.3 O hotărâre pe fondul cauzei sau o hotărâre care pune capăt acţiunii în alt mod trebuie notificată sau comunicată întotdeauna părţilor sau există împrejurări în care una dintre acestea este scutită de notificarea sau comunicarea unei asemenea hotărâri? (de exemplu, în baza faptului că partea a fost informată pe cale orală cu privire la hotărâre în cadrul audierii; în baza faptului că partea s-a prezentat în faţa instanţei)


Chestionar

2.4 Pe lângă documentele de sesizare a instanţei sau pe lângă hotărârea pe fond, există alte tipuri de documente judiciare emise pe durata procedurilor ce trebuie notificate sau comunicate în mod obligatoriu conform legislaţiei din statul membru? (de exemplu, documente prin care se citează o parte sau un martor, în vederea audierii; trimiterea unei notificări către cealaltă parte cu privire la ordine judecătoreşti ce vizează gestionarea procedurilor pentru fiecare cerere înaintată instanţei)

2.5 Metoda de notificare sau comunicare prevăzută este diferită în funcţie de natura documentului ce trebuie notificat sau comunicat? Există forme de comunicare scrisă între instanţă şi părţile la un proces de drept intern ce nu sunt calificate drept notificări sau comunicări de documente, prin urmare nu au consecinţele legale prevăzute de legislaţia statului membru pentru notificarea sau comunicarea unui document?

2.6 Conform legislaţiei naţionale, iniţierea procedurii de punere în executare trebuie precedată întotdeauna de notificarea sau comunicarea hotărârii (sentinţei) ce trebuie pusă în executare asupra pârâtului (debitorului)? Dacă da, care sunt documentele ce trebuie notificate sau comunicate debitorului? Există o perioadă minimă fixă ce trebuie să se scurgă între momentul notificării sau comunicării sentinţei către debitor şi începerea procedurilor de executare împotriva acestuia?

2.7 Mai există şi alte titluri executorii în legislaţia naţională (cu excepţia măsurilor provizorii)? Este necesară în acest caz notificarea sau comunicarea prealabilă către debitor a documentelor înaintea iniţierii executării? Vă rugăm să oferiţi explicaţii cu privire la titlurile executorii existente. Notificarea sau comunicarea titlului executoriu către debitor se poate realiza abia în momentul luării primei măsuri de executare? Procedurile de executare pot fi suspendate sau încheiate pe baza faptului că hotărârea ce trebuie pusă în executare nu a fost notificată sau comunicată corespunzător debitorului în prealabil?

2.8 Alte comentarii:

3. Cine solicită efectuarea notificării sau comunicării (iniţiatorul).

3 Această secţiune se referă la ‘iniţiatorul’ notificării sau comunicării, adică persoana căreia legea îi impune să parcurgă paşii necesari astfel încât notificarea sau comunicarea să fie realizată de ‘executantul’ notificării sau comunicării. De obicei, acesta este participantul la acţiunea judiciară


Chestionar

care dispune realizarea notificării sau comunicării sau care hotărăşte asupra metodei de transmitere ce se va utiliza (dacă legislaţia naţională prevede mai multe opţiuni).

3.1 Cine este obligat prin lege în contextul acţiunii civile să parcurgă paşii necesari pentru realizarea notificării sau comunicării? Indicaţi toţi subiecţii. (de exemplu, instanţele (judecătorul în cauză sau grefierii), părţile sau orice alte persoane interesate ce au dreptul prin lege să iniţieze notificarea sau comunicarea documentelor judiciare sau extrajudiciare)

3.2 Acest lucru depinde de tipul de documente ce trebuie notificate sau comunicate sau de subiectul litigiului? Care sunt normele legale de stabilesc aceste criterii? Vă rugăm, explicaţi.


4. Cine realizează notificarea sau comunicarea (executantul).

4 Această secţiune se referă la persoana căreia i se încredinţează sarcina de a realiza notificarea sau comunicarea documentelor (aşa-numitul ‘executant’ al notificării sau comunicării).

4.1 Cui i se încredinţează sarcina de a realiza notificarea sau comunicarea documentelor? Indicaţi toţi subiecţii. (de ex. grefier, avocaţi, furnizori privaţi de servicii (de ex. operator servicii poştale), personal de către părţi). Acest lucru depinde de subiectul documentelor şi/sau de cel ce ia iniţiativa de a solicita notificarea sau comunicarea?

4.2 Este posibil ca o parte la acţiunea judiciară să notifice sau comunice documentele direct (de ex. prin poştă sau prin livrare personală la destinatar) sau este aceasta obligată să solicite intervenţia unui funcţionar al instanţei (grefier) sau a unei alte persoane competente autorizate legal în acest sens?

4.3 Notificarea sau comunicarea poate fi realizată de executant pe întregul teritoriu al statului (şi în străinătate) sau competenţa acestuia este limitată de lege? Dacă da, în ce fel? (de ex. grefierul poate realiza notificarea sau comunicarea doar în aria sa de jurisdicţie teritorială; avocaţii pot realiza notificarea sau comunicarea pe întreg teritoriul; este necesară o autorizaţie specială pentru a realiza notificarea sau comunicarea) Care sunt consecinţele realizării notificării sau comunicării în afara ariei de competenţă? (de ex. notificarea sau comunicarea este nulă; executantul este amendat)


Chestionar

4.4 Persoana responsabilă cu livrarea documentelor la destinatar răspunde personal în baza legii pentru respectarea regulilor şi procedurilor pe durata procesului de notificare sau comunicare? Dacă da, care sunt condiţiile şi limitele răspunderii prevăzute de lege?

4.5 Notificarea sau comunicarea poate fi realizată de operatori privaţi (servicii poştale, avocaţi, alţi furnizori de servicii sau de către parte personal) în cazurile în care legea impune ca răspunderea pentru notificarea sau comunicarea unui document să aparţină justiţiabililor (adică atât iniţiatorul cât şi realizatorul notificării sau comunicării este o persoană sau entitate privată, sau ambele funcţii sunt îndeplinite de însuşi justiţiabilul)? Dacă da, acest mod de notificare sau comunicare este permis la nivel general sau există restricţii prevăzute de lege în funcţie de natura acţiunii sau a persoanelor vizate de notificarea sau de comunicarea documentului sau din alte considerente? Ce condiţii prevede legea pentru a utiliza această metodă de notificare sau comunicare a documentelor? Care sunt garanţiile pentru păstrarea legalităţii şi corectitudinii procesului de notificare sau comunicare şi cum sunt asigurate drepturile apărării?


5. Destinatarul notificării sau comunicării.

5 Această secţiune se referă la persoana către care se face notificarea sau comunicarea.

5.1 Cui îi este adresată notificarea sau comunicarea? (de ex. părţilor, reprezentanţilor acestora, avocaţilor, soluţie mixtă) Depinde de tipul de acţiune, de subiectul litigiului şi/sau de faza în care se află procedurile? Cui i se va adresa notificarea sau comunicarea atunci când destinatarul este o persoană juridică? (de exemplu, doar reprezentantului legal; oricăruia din directori; oricărui angajat; oricărui agent sau angajat autorizat)

5.2 Părţile sunt obligate să numească un reprezentant autorizat în scopul notificării sau comunicării documentelor aferente procedurii? În ce împrejurări sau în ce tipuri de proceduri?

5.3 Există prevederi speciale pentru notificarea sau comunicarea documentelor către un destinatar minor sau aflat în incapacitate sau care nu poate primi din alte motive notificarea sau comunicarea? Ce se întâmplă în cazul în care destinatarul a decedat? (de ex. notificarea sau comunicarea se poate realiza colectiv către moştenitori în termen de un an de la decesul destinatarului; notificarea sau comunicarea nu se poate realiza către destinatar, dar trebuie efectuată individual către fiecare moştenitor)


Chestionar

5.4 Există prevederi speciale cu privire la notificare sau comunicare în cazurile în care există mai mulţi destinatari? (de ex. în Bulgaria, instanţa poate solicita părţilor ce nu se află în conflict să numească din rândul lor una care să realizeze notificarea sau comunicarea sau să numească un reprezentant pentru acestea)

5.5 Către cine trebuie/poate fi efectuată notificarea sau comunicarea personală a documentelor în cazul în care destinatarul are un reprezentant legal în cadrul procedurii, autorizat să accepte notificarea sau comunicarea documentelor în numele destinatarului? Există cazuri când legea dispune o notificare sau comunicare suplimentară de documente către destinatar sau înştiinţarea destinatarului cu privire la notificarea sau comunicarea documentelor în ciuda faptului că acestea au fost notificate sau comunicate deja reprezentantului autorizat?

5.6 Notificarea sau comunicarea poate fi realizată către avocatul părţii? În ce împrejurări?


6. Metode disponibile pentru notificarea sau comunicarea documentelor.

6 Această secţiune se referă la metodele disponibile în ţara dvs. pentru realizarea notificării sau comunicării documentelor.

6.1 Care sunt metodele de notificare sau comunicare disponibile în ţara dvs.?

6.2 În opinia dvs., care sunt metodele preferate (cel mai des folosite) de realizare a notificării sau comunicării? Care sunt cele mai eficiente?

6.3 Sunt permise metode speciale de notificare sau comunicare diferite de cele stabilite de lege? (de ex. prin e-mail sau reţele de socializare) În ce situaţii? Cum poate fi autorizată sau utilizată o asemenea metodă specială? (de ex. doar în baza unui ordin judecătoresc la cererea părţii; atunci când funcţionarul curţii o consideră oportună)

6.4 Dacă sunt disponibile simultan mai multe metode de notificare sau comunicare în baza legii, cine are autoritatea să o aleagă pe cea care se va utiliza? Există o ierarhie prevăzută de lege între diversele metode de notificare sau comunicare?


Chestionar

6.5 Părţile pot conveni, de exemplu, într-un contract, asupra utilizării unei metode specifice de notificare sau comunicare? Poate fi această metodă diferită de cele prevăzute de lege? Poate fi aceasta specificată drept metodă exclusivă?

6.6 Dacă iniţiatorul notificării sau comunicării este instanţa, ce mijloace de transmitere poate utiliza pentru a livra documentul către destinatar?

6.7 Care sunt opţiunile în cazul în care iniţiatorul este parte în proces?

6.8 Dacă notificarea sau comunicarea documentelor intră în responsabilitatea unui funcţionar al curţii sau grefier, poate acesta să livreze documentele către destinatar prin poştă/mijloace electronice sau este obligat să le înmâneze personal?

6.9 Despre certificarea notificării sau comunicării. Cum este documentată livrarea documentului către destinatar? Ce informaţii se înregistrează în legătură cu livrarea? Există formulare standard pentru înregistrarea rezultatului livrării? Dacă da, aceste formulare au fost introduse prin lege sau prin reguli ce nu au caracter legislativ? Cine are competenţă pentru a adopta sau modifica aceste formulare? Care este valoarea juridică a certificatului de notificare sau comunicare? Poate fi acesta contestat ulterior sau declarat ca fiind fals? Destinatarul trebuie să depună la instanţă o confirmare de primire a notificării sau comunicării? Când şi în ce mod?

6.10 Există metode de livrare prin care procesul sau rezultatul livrării nu este înregistrat sau nu se raportează instanţei sau organului judiciar responsabil cu acţiunea în contextul căreia a fost necesară notificarea sau comunicarea documentelor? Dacă da, cum sunt garantate drepturile de apărare pe durata procesului?

6.11 Când se consideră că notificarea sau comunicarea personală este realizată în mod valabil? Şi în caz de notificare sau comunicare teoretică?

6.12 Dacă notificarea sau comunicarea se realizează prin livrarea fizică a documentului, ce se livrează în fapt destinatarului? Pot fi notificate sau comunicate doar documentele originale sau copii autentificate ale acestora sau şi livrarea unor copii simple (neautentificate) este considerată notificare sau comunicare validă? Cine certifică o copie ca fiind autentică?


Chestionar

6.13 În cazul în care nu există cerinţe referitoare la autenticitatea documentului livrat, cum se asigură veridicitatea şi fidelitatea conţinutului documentului primit?

6.14 În cazul în care sunt disponibile alte metode de livrare (precum fax sau comunicare electronică), specificaţi care sunt cerinţele legale cu privire la autenticitatea documentului de notificat/comunicat. (cum se asigură că o copie livrată reflectă în mod real conţinutul documentului original)?

6.15 Este asigurată confidenţialitatea documentelor notificate sau comunicate? În ce fel? (de ex. acestea sunt sigilate într-un plic fără însemne de identificare pe acesta; confidenţialitatea nu este asigurată, documentele sunt livrate pur şi simplu şi pot fi citite de orice primitor)


7. Notificare sau comunicare personală şi notificare sau comunicare teoretică. Locul/adresa de notificare sau comunicare.

7 Această secţiune se referă în mod specific la notificarea sau comunicarea personală, adică atunci când documentele sunt livrate direct (în persoană) de executant destinatarului, precum şi la notificarea teoretică, atunci când documentele sunt livrate unei alte persoane, după cum permite legea. De asemenea, se referă la locul unde trebuie să se realizeze notificarea sau comunicarea.

7.1 Notificarea sau comunicarea personală a documentelor către destinatar este o metodă permisă? Dacă da, cum şi de către cine este aceasta realizată?

7.2 Unde se va realiza notificarea sau comunicarea? Conform prevederilor legale, notificarea sau comunicarea către o persoana fizică se poate realiza doar la locul de reşedinţă a acesteia (sau la locul unde locuieşte aceasta) sau se poate realiza şi în alte locuri prevăzute de lege (de ex. la locul de muncă, oriunde poate fi găsită aceasta în momentul notificării sau comunicării)? (de ex. la locuinţa destinatarului, la locul de muncă, la altă locaţie cunoscută, oriunde se află aceasta) Cine hotărăşte cu privire la locul unde se va efectua notificarea sau comunicarea? Notificarea sau comunicarea se poate efectua la un domiciliu sau loc specificat de destinatar într-un contract sau într-un alt document? Notificarea sau comunicarea se va efectua la domiciliul curent sau la cel înregistrat (indicat oficial), în cazul în care acestea diferă? Notificarea sau comunicarea la adresa înregistrată este considerată întotdeauna ca fiind efectuată în mod valabil, chiar dacă există probe clare că destinatarul nu mai locuieşte la acea adresă? (a se vedea întrebarea 10.1 de mai jos)


Chestionar

7.3 Este obligatoriu ca părţile la o procedură să indice o adresă în scopul notificării sau comunicării documentelor aferente procedurii? În ce împrejurări sau în ce tipuri de proceduri? Notificarea la adresa specificată este întotdeauna validă pe durata procedurilor până în momentul în care destinatarul o actualizează?

7.4 Există prevederi ale legislaţiei naţionale care să determine adresa de notificare sau comunicare a documentelor, în cazul în care destinatarul este o persoană juridică sau o societate, adică, există locuri stabilite prin lege unde se poate efectua în mod valid notificarea sau comunicarea către o persoană juridică sau societate?

7.5 Dacă da, această adresă trebuie să coincidă întotdeauna cu locul sediului social al persoanei juridice sau societăţii sau există posibilitatea efectuării notificării sau comunicării către un asemenea destinatar în oricare alte locuri? (de ex. determinat de elemente faptice, precum desfăşurarea activităţilor profesionale sau lucrative)

7.6 Cum se efectuează notificarea sau comunicarea dacă destinatarul nu este prezent în locul unde se încearcă notificarea sau comunicarea? Ar trebui încercat în alt loc/încercată o altă metodă de notificare sau comunicare? Cine decide asupra a ceea ce este de făcut? (de ex. documentele se vor lăsa în cutia poştală; se mai încearcă o dată în zilele ce urmează; se încearcă un alt loc de notificare sau comunicare a documentelor; se încearcă o altă metodă de notificare sau comunicare; documentele sunt predate înapoi iniţiatorului care va decide asupra paşilor de urmat în continuare)

7.7 Documentele pot fi notificate sau comunicate destinatarului acestora doar în persoană (notificare sau comunicare personală) sau legea permite livrarea documentelor către o altă persoană sau într-o altă manieră (notificare sau comunicare teoretică)? Cine poate fi această altă persoană? Poate fi aceasta un minor (sub 18 ani)?

7.8 Cum se realizează notificarea sau comunicarea teoretică? (de ex. notificarea sau comunicarea către o altă persoană care locuieşte la aceeaşi adresă, introducerea documentelor în cutia poştală aferentă adresei) Este necesară urmarea unor paşi suplimentari? (de ex. funcţionarul trebuie să trimită o scrisoare recomandată către destinatar în care să specifice persoana care a acceptat notificarea sau comunicarea în numele său)


Chestionar

7.9 Există împrejurări în care legea impune ca notificarea sau comunicarea personală ca fiind obligatorie? Dacă da, aceste situaţii depind de subiectul cauzei, de natura documentului sau de statutul persoanei din procedură? (de ex. în cazul Italiei, într-o procedură de evacuare a chiriaşului, notificarea sau comunicarea trebuie făcută personal; în Austria, notificarea sau comunicarea către deţinuţi trebuie efectuată de grefier, personal)

7.10 Dacă legea statului membru prevede locaţii alternative pentru notificarea sau comunicarea documentelor, îi este permis societăţii sau persoanei juridice să indice una din aceste locaţii limitând astfel locurile unde notificarea sau comunicarea documentelor către aceasta să poată fi efectuată valabil?


8. Notificarea sau comunicarea prin poştă.

8 Această secţiune se referă la notificarea sau comunicarea prin poştă atunci când notificarea sau comunicarea este încredinţată serviciului poştal de către executant (de ex. un funcţionar al instanţei sau grefier) sau direct de iniţiator în vederea livrării documentelor la adresa specificată.

8.1 Este permisă notificarea sau comunicarea documentelor prin poştă? Este această metodă reglementată de norme specifice? Vă rugăm, explicaţi.

8.2 Notificarea sau comunicarea prin poştă este efectuată de orice furnizor de servicii poştale sau doar de anumiţi furnizori autorizaţi? (de ex. doar de furnizorul naţional de servicii poştale publice; de orice alt furnizor autorizat, inclusiv cei privaţi)

8.3 Cine duce documentele la furnizorul de servicii poştale? (de ex. iniţiatorul notificării sau comunicării; executantul notificării sau comunicării; orice altă persoană)

8.4 Dacă notificarea sau comunicarea este realizată prin poştă, este operatorul de servicii poştale obligat să respecte norme specifice sau să urmeze proceduri specifice diferite de cele prevăzute pentru scrisorile simple de natură privată? Vă rugăm, explicaţi. Cine este responsabil cu informarea operatorului poştal referitor la natura specială a documentului? Există standarde de vreun fel pentru notificarea sau comunicarea prin poştă? (de ex. utilizarea unor plicuri specifice, cu anumite însemne pe acestea)

8.5 Cum se realizează livrarea în cazul în care destinatarul nu este prezent la adresă? Pot fi documentele notificate sau comunicate altor persoane? În asemenea cazuri, trebuie urmaţi


Chestionar

paşi suplimentari? (de ex. operatorul trebuie să trimită de asemenea o scrisoare recomandată către destinatar în care să specifice persoana care a acceptat notificarea sau comunicarea în numele său) Cum se realizează notificarea sau comunicarea în cazul în care nu se află nimeni la adresă pentru a accepta documentele? (de ex. documentele sunt lăsate în cutia poştală şi notificarea sau comunicarea se consideră ca fiind efectuată; documentele sunt păstrate la oficiul poştal pe o perioadă determinată şi se lasă un aviz în cutia poştală; documentele sunt returnate executantului sau iniţiatorului notificării sau comunicării)

8.6 Ce se întâmplă în cazul în care numele destinatarului nu apare nicăieri la adresa specificată pentru notificare sau comunicare? Operatorul poştal trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a-l localiza?

8.7 Cum se asigură dovada primirii documentelor? Se utilizează un formular standard? Cum se trimite dovada primirii înapoi iniţiatorului notificării sau comunicării? Care este valoarea juridică a dovezii primirii? Poate fi aceasta contestată ulterior sau declarată ca fiind falsă? Cine completează certificatul de notificare sau comunicare? (de ex. operatorul poştal; executantul notificării sau comunicării)

8.8 În opinia dvs., este notificarea sau comunicarea prin poştă eficientă? Există probleme sau obstacole de vreun fel referitor la acest tip de notificare sau comunicare? Vă rugăm, explicaţi. (de ex. uneori operatorul de servicii poştale nu caută în mod corespunzător destinatarul la adresa specificată; nu există reglementări clare ce trebuie urmate de operatorul de servicii poştale; documentele sunt pierdute; există întârzieri; dovada primirii nu este returnată)

8.9 Dacă notificarea sau comunicarea documentului judiciar sau extrajudiciar se realizează prin servicii poştale, trebuie acestea din urmă să folosească un formular standard specific diferit de formularele de înregistrare utilizate în cazul scrisorilor recomandate obişnuite? Ce alte detalii suplimentare conţin aceste formulare specifice în comparaţie cu formularele pentru scrisorile recomandate obişnuite ("dovada de primire")? Aceste formulare specifice sunt reglementate de instrumente legislative în statul membru? Cine ataşează plicului aceste formulare specifice: expeditorul documentului sau operatorul poştal? Dacă sunt prevăzute formulare specifice, operatorul de servicii poştale este capabil să completeze în practică aceste formulare într-o manieră corespunzătoare? Poştaşul trebuie să urmeze o procedură specială pe durata efectuării notificării sau comunicării în comparaţie cu procedura de urmat pentru livrarea scrisorilor recomandate obişnuite? Dacă da, care sunt detaliile specifice referitoare la această procedură de livrare? Cum este verificată conformitatea cu aceste cerinţe în cazul notificării sau comunicării în străinătate?


Chestionar

8.10 Cum sunt abordate problemele legate de traducere şi transcriere într-un alt alfabet atunci când notificarea sau comunicarea documentelor emise de instanţe din alte state membre trebuie efectuată de operatorii de servicii poştale într-un stat membru diferit?


9. Refuzul de a primi notificarea sau comunicarea. Absenţa părţilor. Notificare sau comunicare deficitară.

9 Această secţiune se referă la refuzul de a primi notificarea sau comunicarea documentelor, absenţa părţilor (de ex. neprezentarea în faţa instanţei atunci când notificarea sau comunicarea s-a realizat corespunzător) şi la alte aspecte legate de o notificare sau comunicare deficitară, inclusiv la modul şi locul de remediere a notificării sau comunicării deficitare. Prin notificare sau comunicare ‘deficitară’ se înţelege o notificare sau comunicare ce nu s-a realizat conform tuturor cerinţelor prevăzute de lege şi care nu poate (după caz) atrage consecinţele legale inerente notificării sau comunicării documentelor. În funcţie de prevederile legale, notificarea sau comunicarea poate fi invalidată de orice deficienţă sau doar de anumite deficienţe considerate a fi mai grave.

9.1 Care este baza legală în care destinatarul poate refuza notificarea sau comunicarea documentelor? Cum are loc refuzul şi cum se înregistrează acesta? (de ex. prin restituirea doar a formularului sau şi a documentelor, şi prin ce metodă: poştă, livrare personală )? Destinatarul este informat de executantul notificării sau comunicării cu privire la posibilitatea şi consecinţele refuzului de a accepta notificarea sau comunicarea? Există o perioadă de timp în care notificarea sau comunicarea poate fi refuzată? Care sunt consecinţele unui refuz justificat de a primi notificarea sau comunicarea?

9.2 Care sunt consecinţele unui refuz nejustificat de a primi notificarea sau comunicarea? (de ex. notificarea sau comunicarea se consideră a fi efectuată; notificarea sau comunicarea poate fi reînnoită prin metode specifice)

9.3 Ce se întâmplă dacă destinatarul nu se prezintă la proces? Este instanţa obligată să verifice dacă notificarea sau comunicarea s-a efectuat în mod valabil sau deficitar? Ce se întâmplă dacă se descoperă că notificarea sau comunicarea s-a efectuat deficitar? (de ex. notificarea sau comunicarea se va repeta; procesul este încheiat)


Chestionar

9.4 O notificare sau comunicare deficitară poate fi remediată? În ce fel? (de ex. prin prezentare în faţa instanţei; prin reînnoirea notificării sau comunicării dispusă de judecător) Remedierea notificării sau comunicării deficitare are efecte retroactive? Remedierea notificării sau comunicării deficitare este posibilă şi în favoarea intimatului? (de ex. dacă pârâtul se prezintă în faţa instanţei sau confirmă notificarea sau comunicarea, orice deficit se consideră a fi remediat şi intimatul nu trebuie să mai facă niciun demers; dacă intimatul reînnoieşte notificarea sau comunicarea în termenul limită dat de judecător, deficitul este remediat, având efecte procedurale şi materiale începând cu data primei notificări sau comunicări deficitare)

9.5 Când poate fi considerat un destinatar al notificării sau comunicării ca fiind ‘absent’ (adică, destinatarul nu se prezintă în faţa instanţei şi pot exista consecinţe juridice cum ar fi: procesul poate continua sau judecătorul poate da o hotărâre împotriva părţii absente )? Care sunt consecinţele pentru o parte absentă în caz de notificare sau comunicare validă? Când o parte este declarată a fi absentă, va afecta acest lucru maniera în care vor fi efectuate notificările sau comunicările viitoare? (de ex. notificarea sau comunicarea se realizează prin simpla depunere a documentelor la instanţă)

9.6 Legea permite judecătorului să emită o hotărâre de vinovăţie împotriva părţii absente? În ce împrejurări?

9.7 Partea absentă se poate alătura într-un moment ulterior al procesului? Ce tipuri de activităţi va putea desfăşura aceasta? Acest lucru depinde de validitatea notificării sau comunicării? (de ex. poate desfăşura doar activităţile ce nu sunt interzise la acel stadiu de proces; poate desfăşura toate activităţile; nu se poate folosi de anumite mijloace de apărare ). Poate o parte absentă să conteste validitatea notificării sau comunicării asupra sa pe baza faptului că într-adevăr nu i s-a notificat sau comunicat documentul într-o manieră compatibilă cu dreptul său la apărare (a se vedea întrebarea 11.3)?

9.8 Există vreun remediu împotriva hotărârilor, inclusiv a celor definitive, date în urma unei proceduri în care notificarea sau comunicarea documentelor a fost deficitară, astfel încât destinatarul nu a fost înştiinţat corespunzător cu privire la procedură? Vă rugăm, explicaţi.



Chestionar

10. Adresă necunoscută.

10 Această secţiune se referă la două chestiuni diferite: (a) notificarea sau comunicarea către un destinatar a cărui adresă există dar nu este cunoscută iniţiatorului şi/sau executantului notificării sau comunicării şi poate fi căutată – în unele ţări, se conturează distincţia între găsirea adresei reale în detrimentul simplei încredinţări la adresa înregistrată; (b) diversa situaţie în care trebuie trimisă o notificare sau comunicare către un destinatar ce nu are o adresă stabilă şi care nu poate fi găsit.

10.1 Cum se va efectua notificarea sau comunicarea către un destinatar atunci când acesta are o adresă, dar nici iniţiatorul şi nici executantul nu o cunoaşte (adresă există dar este necunoscută)? Cui i se încredinţează sarcina de a realiza căutarea şi găsirea adresei? (de ex. funcţionarul de instanţă, iniţiatorul notificării sau comunicării; de asemenea, specificaţi dacă în practică, această sarcină este realizată de o altă parte) Care sunt paşii ce trebuie urmaţi pentru a găsi destinatarul? Este suficientă găsirea adresei înregistrate sau trebuie găsită locuinţa reală a acestuia? (a se vedea întrebarea 7.2 de mai sus)

10.2 Dacă destinatarul nu poate fi localizat, care sunt paşii prevăzuţi de lege ce trebuie urmaţi pentru realizarea unei notificări sau comunicări valabile? (acesta este cazul în care destinatarul nu are nicio adresă sau nicio adresă înregistrată)

10.3 O persoană interesată să localizeze un destinatar se poate adresa instanţelor sau altor organe judiciare în vederea găsirii acestuia? Dacă aceste proceduri sunt disponibile persoanelor interesate, în ce condiţii pot fi acestea iniţiate? Dacă nu există proceduri judiciare oficiale la dispoziţia persoanelor interesate, ce alte mijloace pot utiliza acestea pentru localizarea destinatarului (servicii din sectorul privat, baze de date accesibile, registre)?

10.4 Care este costul mediu pentru utilizarea unor astfel de servicii din sectorul privat sau pentru căutare în registre?

10.5 Instanţele sau orice autoritate sunt obligate prin lege să ia măsuri din oficiu pentru a identifica locaţia unui pârât căruia trebuie să i se notifice sau comunice un document într-o procedură civilă? Dacă da, în ce împrejurări se aplică o asemenea obligaţie (această obligaţie depinde de subiectul cauzei, de natura documentului de notificat sau comunicat sau de calitatea destinatarului (persoană fizică sau juridică etc.))? Intervenţia din oficiu a instanţelor sau a altor autorităţi depinde de situaţia care duce la lipsa de informaţii cu privire la locul unde se află destinatarul? (de ex. adresa dată este incompletă sau incorectă; adresa este corectă, dar persoana nu mai locuieşte acolo – "ultima adresă cunoscută"; nu există informaţii cu privire la adresa fizică, dar sunt disponibile alte date, precum adresa de e-mail


Chestionar

sau numărul de telefon; nu există absolut nicio informaţie cu privire la locul unde se află destinatarul).

10.6 Cum se realizează notificarea sau comunicarea către persoanele a căror locaţie nu este cunoscută? Notificarea sau comunicarea se realizează prin metoda de notificare sau comunicare teoretică? Cum şi în ce împrejurări?

10.7 Dacă persoana se prezintă în instanţă într-un moment ulterior al procedurilor? Există reguli speciale în afara celor pentru partea absentă menţionate mai sus la punctul 9.7 ?


11. Notificarea sau comunicarea "fictivă" sau "constructivă". Fraudă privind notificarea sau comunicarea.

11 Această secţiune se referă la metodele fictive sau constructive de notificare sau comunicare, adică metodele în care notificarea documentului se bazează pe o premisă legală şi pe faptul că există dovezi faptice că documentul ce trebuia notificat sau comunicat nu a ajuns în realitate la destinatar.

11.1 Care sunt metodele "fictive" sau "constructive" de notificare sau comunicare a unui document conform legislaţiei naţionale? Când pot fi utilizate aceste metode? (de exemplu, doar după ce toate celelalte metode au fost epuizate fără succes; doar dacă adresa sau locaţia unde se află nu este cunoscută; dacă destinatarul este o persoană cu reşedinţa în străinătate; atunci când sunt prea mulţi destinatari) Este necesară o autorizaţie specială din partea judecătorului? Notificarea sau comunicarea "fictivă" poate fi realizată prin livrarea documentelor către instanţă?

11.2 Când se consideră un document ca fiind notificat sau comunicat conform acestor metode? (de ex., după 30 zile de la efectuarea notificării sau comunicării teoretice; după scurgerea a 10 zile de la primirea de către destinatar a avizului poştal ce îl informează că documentele sale pot fi ridicate de la oficiul poştal)


Chestionar

11.3 Care sunt căile de atac prevăzute de legislaţia naţională ce protejează drepturile de apărare în cazul unei notificări sau comunicări teoretice sau "fictive"? Există vreo cale specială de atac prevăzută de lege având ca scop anularea valabilităţii unui act material de notificare sau comunicare a documentelor sau obiecţiile împotriva procedurii de notificare sau comunicare se vor face în cadrul căii de atac împotriva sentinţei/hotărârii definitive ce rezultă ca urmare a unei notificări sau comunicări eronate?

11.4 Legea naţională prevede vreo cale excepţională de reexaminare disponibilă unui destinatar care nu a putut beneficia de drepturile sale la apărare într-o procedură judiciară din cauza faptului că a fost informat în realitate despre acea procedură doar după ce termenul limită pentru depunerea căilor ordinare de atac a expirat? Dacă există o astfel de cale excepţională de reexaminare (de ex. care poate fi similară celei prevăzute la Articolul 19(4) din Regulamentul cu privire la notificarea sau comunicarea documentelor), care sunt caracteristicile principale ale acesteia?

11.5 Care este baza legală în care prezumţia că documentul a fost notificat sau comunicat în mod valabil poate fi contestată de destinatar în cazurile unei notificări sau comunicări teoretice sau atunci când se aplică o metodă de notificare sau comunicare "fictivă"? Care sunt obligaţiile procedurale ale unui destinatar care doreşte să se opună prezumţiei de notificare sau comunicare a unui document (ce trebuie acesta să demonstreze sau să susţină în faţa instanţei, care sunt termenele limită pentru înaintarea unei căi de atac)? Care sunt consecinţele legale în cazul în care calea de atac a destinatarului are succes?

11.6 Ce poate face o instanţă sau o autoritate responsabilă cu procedura în cazul în care constată că partea doreşte să evite în mod intenţionat notificarea sau comunicarea al cărei destinatar este? Există măsuri sau sancţiuni procedurale disponibile prin care să fie abordat un astfel de comportament fraudulent al părţii?

11.7 Există măsuri procedurale în caz de fraudă cu privire la procesul de notificare sau comunicare comisă de 'iniţiatorul' notificării sau comunicării (de ex. dacă un reclamant, pentru a se recurge la o metodă de notificare sau comunicare "fictivă" ascunde în mod intenţionat adresa în faţa instanţei responsabile cu procedura), sau 'executantul' notificării sau comunicării (de ex. un grefier sau operatorul poştal nu face nicio încercare să livreze documentele, ci doar reportează în mod mincinos faptul că documentul nu a fost notificat sau comunicat; sau poştaşul nu respectă regulile speciale prevăzute pe durata procesului de notificare sau comunicare)?

11.8 Alte comentarii:JUST/2014/JCOO/PR/CIVI/0049

Pagina 17 din 27

Chestionar

12. Utilizarea tehnologiei pentru notificare sau comunicare.

12 Această secţiune se referă la utilizarea tehnologiei pentru efectuarea notificării sau comunicării documentelor (de exemplu, prin e-mail, prin poştă electronică certificată sau printr-o platformă ICT).

12.1 Se poate utiliza tehnologia (de ex. Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor) pentru notificarea sau comunicarea documentelor în ţara dvs.? Vă rugăm, explicaţi. Este permisă metoda de notificare sau comunicare prin e-mail? Există o platformă internă sau metode interne de notificare sau comunicare se implică utilizarea ICT?

12.2 Dacă da, pentru ce tipuri de proceduri este prevăzută o asemenea metodă? Există restricţii (în general sau pentru anumite tipuri de proceduri) referitoare la disponibilitatea/accesul la această metodă de notificare sau comunicare a documentelor pe baza persoanei destinatarului? (de ex. profesanţi în domeniul juridic, persoane juridice, companii sau alte entităţi de afaceri etc.)

12.3 Există proceduri prevăzute de legislaţia naţională prin care notificarea sau comunicarea electronică este obligatorie (nu există metode tradiţionale alternative, iar persoana este obligată să accepte notificarea sau comunicarea electronică şi nu poate trece pe durata procedurilor la o formă de livrare fizică a documentului) şi dacă da, pentru ce tip de părţi se aplică (avocaţi, firme etc.)?

12.4 Există situaţii/proceduri prevăzute de legislaţia naţională în care notificarea sau comunicarea electronică poate fi efectuată către destinatar fără un acord prealabil din partea acestuia? În cazul în care este necesar acordul prealabil al destinatarului pentru notificarea sau comunicarea electronică în proceduri judiciare sau extrajudiciare, acest acord poate fi dat în general (pentru orice proceduri viitoare) sau doar pentru o procedură specifică ce a fost deja iniţiată?

12.5 Există măsuri de siguranţă speciale prevăzute de legislaţia naţională cu privire la efectuarea notificării sau comunicării electronice? (de ex., neaplicabilitatea prezumţiilor referitoare la data şi valabilitatea notificării sau comunicării, mecanism de reexaminare ce permite contestarea notificării sau comunicării)

12.6 Cum are loc notificarea sau comunicarea electronică a documentelor din punct de vedere tehnic? (de ex. prin conturi de utilizator cu înregistrare prealabilă, prin care se vor descărca


Chestionar

documentele de pe o platformă dedicată, sau prin e-mail) Cum se stabileşte data notificării sau comunicării electronice?

12.7 Cum se asigură securitatea transmiterii documentelor către destinatar? Dacă documentele sunt notificare sau comunicate prin e-mail, este necesară o semnătură electronică autorizată sau este posibilă notificarea sau comunicarea documentelor prin mesaje tip e-mail obişnuite? Dacă este posibilă această variantă din urmă, cum poate fi verificată autenticitatea mesajului şi cum pot fi eliminate orice îndoieli referitoare la natura veridică a mesajului?

12.8 Există restricţii care împiedică utilizarea metodelor de notificare sau comunicare electronică către rezidenţii unui alt stat decât cel în care are loc procedura (de ex. înregistrarea prealabilă pe o platformă este prevăzută doar pentru rezidenţii statului respectiv) şi cum sunt justificate acestea? Există şi alte obstacole practice cu privire la notificarea sau comunicarea electronică în alt stat decât statul membru în care au loc procedurile? Dacă rezidenţii altui stat membru pot fi notificaţi prin metodele de notificare sau comunicare electronică stabilite la nivel naţional, vor putea fi aceştia trataţi diferit pe durata procesului de notificare sau comunicare faţă de rezidenţii statului în cauză?

12.9 Dacă notificarea sau comunicarea prin metode ICT nu este permisă în ţara dvs., există în prezent planuri pentru implementarea ICT în notificarea sau comunicarea documentelor? În orice caz, există proiecte ce vor fi implementare în viitorul apropiat?

12.10 În opinia dvs., notificarea sau comunicarea prin mijloace ICT este mai eficientă, mai rapidă şi/sau mai ieftină? Care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale notificării sau comunicării electronice?


13. Costurile de notificare sau comunicare.

13 Această secţiune se referă la costurile de notificare sau comunicare.

13.1 Cum se stabileşte costul serviciului de notificare sau comunicare a documentelor? (de ex. constă într-o sumă fixă, diferă în funcţie de metoda de notificare sau comunicare, depinde şi de distanţa unde se află destinatarul). Costurile de notificare sau comunicare a


Chestionar

documentelor extrajudiciare se stabilesc în mod diferit de costurile aferente documentelor judiciare? Dacă da, explicaţi în ce mod.

13.2 Care este costul mediu pentru notificarea sau comunicarea la nivel naţional a documentelor judiciare? (Dacă suma depinde de metoda de notificare sau comunicare, vă rugăm să specificaţi un cost mediu pentru fiecare metodă)

13.3 Care este costul mediu pentru notificarea sau comunicarea în străinătate a documentelor judiciare? (Se vor avea în vedere atât notificarea sau comunicarea transnaţională din ţara dvs. către străinătate precum şi notificarea sau comunicarea transnaţională din străinătate către ţara dvs. (Dacă suma depinde de metoda de notificare sau comunicare, vă rugăm să specificaţi costul mediu).

13.4 Costul notificării sau comunicării depinde de naţionalitatea iniţiatorului notificării sau comunicării?

13.5 Costul notificării sau comunicării documentelor este stabilit înainte sau după efectuarea acesteia? Poate fi acesta prevăzut ex ante realizării notificării sau comunicării?

13.6 Cine suportă costurile de notificare sau comunicare? (de ex. una dintre părţile la proces, instanţa; sunt suportate întotdeauna de iniţiatorul notificării sau comunicării; destinatarul) Costurile de notificare sau comunicare a documentelor sunt incluse în taxele judiciare pe care trebuie să le plătească o parte pentru proces sau sunt acestea suportate separat de către părţi? Când se plăteşte costul notificării sau comunicării, înainte sau după efectuarea acesteia? Dacă acest cost este suportat de una dintre părţi, îşi poate aceasta recupera suma în cazul în care va câştiga procesul?

13.7 Există o altă metodă disponibilă în general în procedurile civile prin care un document judiciar sau extrajudiciar să poată fi notificat sau comunicat la un cost scăzut?

13.8 Există vreo prevedere de scutire de la plata costurilor cu notificarea sau comunicarea? În ce împrejurări? (de ex. sunt scutite anumite categorii de litigii; sunt scutite părţile cu venituri mici; sunt scutite părţile care beneficiază de programe de asistenţă juridică; depinde de iniţiatori)


Chestionar


14. Timpul aferent notificării sau comunicării.

14 Această secţiune se referă la durata notificării sau comunicării şi la alte aspecte legale referitoare la timpul aferent notificării sau comunicării.

14.1 În medie, cât durează efectuarea notificării sau comunicării la nivel naţional în ţara dvs.? (Dacă depinde de metoda de notificare sau comunicare, vă rugăm să specificaţi o durată medie pentru fiecare metodă)

14.2 În medie, cât durează efectuarea notificării sau comunicării transnaţionale trimisă din străinătate către ţara dvs.? (Dacă depinde de metoda de notificare sau comunicare, vă rugăm să specificaţi o durată medie pentru fiecare metodă) În medie, cât durează efectuarea notificării sau comunicării transnaţionale trimise din ţara dvs. către străinătate? (Dacă depinde de metoda de notificare sau comunicare, vă rugăm să specificaţi o durată medie pentru fiecare metodă; estimăm că răspunsul poate depinde în mare parte de cooperarea autorităţii străine, dar este totuşi o informaţie de valoare)

14.3 Durata notificării sau comunicării poate fi prevăzută ex ante? Este prevăzută o durată maximă a serviciului de notificare sau comunicare? Ce se întâmplă atunci când a expirat durata maximă?

14.4 Dacă sunt identificate întârzieri, care sunt în opinia dvs. cauzele de întârziere cel mai des întâlnite? Dacă sunt întâmpinate întârzieri în notificare sau comunicare, au acestea consecinţe legale asupra acţiunii judiciare? Pot întârzierile prejudicia poziţia oricăreia dintre părţi? În caz de întârziere, se pot solicita informaţii cu privire la cauzele întârzierii şi/sau se pot primi actualizări cu privire la starea notificării sau comunicării?

14.5 Cum se determină ‘data notificării sau comunicării’ conform legii? (Atunci când legea consideră notificarea sau comunicarea efectuată; dacă depinde de metoda de notificare sau comunicare, vă rugăm să specificaţi data pentru fiecare metodă) ‘Data notificării sau comunicării’ este aceeaşi atât pentru partea emitentă cât şi pentru cea receptoare? (Sau legea prevede date diferite de notificare sau comunicare pentru partea emitentă şi pentru cea receptoare? A se vedea, de exemplu, art. 9 din Regulamentul privind Notificarea sau Comunicarea)


Chestionar

14.6 Notificarea sau comunicarea se poate efectua în orice zi, la orice oră din zi? (de ex. notificarea sau comunicarea se poate efectua doar în zilele lucrătoare între orele 7am şi 9pm; notificarea sau comunicarea poate fi efectuată în orice zi, inclusiv sărbătorile legale, dar doar între orele 8am şi 8pm; notificarea sau comunicarea poate fi efectuată în orice zi, la orice oră)

14.7 Timpul aferent notificării sau comunicării actului de iniţiere a unei acţiuni judiciare cauzează suspendarea procedurilor?


15. Probleme legate de limba notificării sau comunicării.

15 Această secţiune se referă la limba în care se efectuează notificarea sau comunicarea, nevoia de traducere şi competenţele lingvistice din ţara dumneavoastră.

15.1 În ce limbă se poate efectua notificarea sau comunicarea internă (naţională) a documentelor în ţara dvs.? (luaţi în considerare atât limba solicitării de notificare sau comunicare cât şi limba documentelor ce trebuie notificate sau comunicate)? În ce limbă se poate efectua în ţara dvs. notificarea sau comunicarea transnaţională a documentelor?

15.2 Care sunt consecinţele notificării sau comunicării documentelor într-o limbă diferită de cea(cele) admise? Poate instanţa sau partea să ofere dovezi cu privire la faptul că destinatarul cunoştea limba în care s-a efectuat notificarea sau comunicarea?

15.3 Dacă este necesară traducerea într-o limbă permisă, trebuie aceasta certificată, legalizată şi/sau realizată de un traducător autorizat? Ce părţi sau documente trebuie traduse? (de ex. doar elementele relevante pentru a înţelege cererea; întregul text al cererii; cererea şi documentele justificatoare)

15.4 În opinia dvs., referitor la notificarea sau comunicarea transnaţională, care este nivelul de competenţă lingvistică al autorităţilor naţionale şi al persoanelor ce efectuează notificarea sau comunicarea? (vă rugăm să luaţi în considerare şi limbile străine care pot fi folosite pentru notificare sau comunicare conform declaraţiei făcute de stat în baza Regulamentului privind Notificarea sau Comunicarea)


Chestionar

15.5 Aţi întâmpinat vreodată obstacole ce ţin de probleme de limbă? Aţi considerat vreodată limba ca fiind un obstacol pentru notificare sau comunicare? Vă rugăm, explicaţi.


16. Notificarea sau comunicarea transnaţională. Cunoaşterea Normelor UE şi a altor instrumente.

16 Această secţiune se referă la cunoştinţele pe care le deţineţi dvs. şi la cunoştinţele din ţara dvs. cu privire la normele din afara spaţiului naţional referitoare la procesul de notificare sau comunicare (de ex. normele UE şi alte norme internaţionale).

16.1 Notificarea sau comunicarea transnaţională a documentelor urmează aceleaşi reguli ca şi notificarea sau comunicarea naţională a documentelor? Dacă nu, vă rog să explicaţi pe scurt cum diferă. (de ex. notificarea sau comunicarea în afara jurisdicţiei implică o anumită autorizaţie sau permis) Care sunt metodele permise pentru a realiza notificarea sau comunicarea transnaţională? Este permisă notificarea sau comunicarea prin poştă internaţională? În opinia dvs., care sunt cele mai utilizate metode pentru notificarea sau comunicarea transnaţională?

16.2 Aţi efectuat sau solicitat vreodată notificare sau comunicare transnaţională a documentelor? S-a realizat eficient sau aţi întâmpinat vreo problemă? Vă rugăm, explicaţi. (de ex. probleme legate de limbă sau de costuri; regulile sunt neclare; întârzieri; dovezile de primire a notificării sau comunicării internaţionale prin poştă nu sunt returnate şi sunt pierdute)

16.3 Notificarea sau comunicarea către persoanele cu reşedinţa în străinătate, inclusiv către persoane juridice, poate fi efectuată prin metoda "fictivă"? (de ex. "remise au parquet" în Franţa) În ce împrejurări? (de ex. notificarea sau comunicarea "fictivă" cum ar fi notificarea sau comunicarea prin publicare, poate fi utilizată doar după ce încercarea de a efectua notificarea sau comunicarea la o adresă din străinătate s-a dovedit a fi fără succes) Notificarea sau comunicarea către o persoană cu rezidenţă în străinătate poate fi efectuată către un agent sau mandatar al unei părţi al cărui contract a fost încheiat în ţara dvs., indiferent dacă agentul a fost împuternicit prin procură sau i s-au conferit puteri de reprezentare? În ce împrejurări? Există paşi suplimentari ce trebuie urmaţi pentru a notifica sau comunica un document către o astfel de persoană?

16.4 În aplicarea unei metode de notificare sau comunicare fictivă,legea naţională prevede diferenţieri pe baza faptului că destinatarul are reşedinţa în străinătate şi/sau nu are nicio


Chestionar

adresă în scopul notificării sau comunicării în statul membru în care se desfăşoară procedura? Când se consideră un document ca fiind notificat sau comunicat conform acestor metode?

16.5 Poate un executant străin să efectueze notificarea sau comunicarea pe teritoriul ţării dvs.? Are acesta nevoie de autorizaţie în acest sens?

16.6 Este permisă notificarea sau comunicarea către persoanele prezente în teritoriu în vederea sprijinirii procedurilor străine? Instanţele din statele membre desfăşoară căutări de adresă pe baza unei scrisori de solicitare adresată lor (ca formă de asistenţă judiciară furnizată instanţei solicitante)? Dacă da, acest tip de asistenţă judiciară este acordată în aceeaşi măsură atât în relaţiile naţionale cât şi în cele internaţionale (de exemplu, atunci când instanţa solicitantă este o instanţă străină)?

16.7 Dacă notificarea sau comunicarea ca sprijin pentru o procedură străină se realizează în relaţii transfrontaliere cu un alt stat membru, instanţele solicitante vor accepta Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 în domeniul obţinerii probelor drept baza legală pentru asistenţă judiciară sau aceste solicitări se vor efectua conform altor baze legale (sau pe bază de "comity" sau bună înţelegere între state)?

16.8 Sunt luate în considerare şi li se dă curs cererilor speciale venite din partea autorităţilor străine? (de ex. în cazul în care iniţiatorul notificării sau comunicării sau autorităţile străine solicită respectarea unei metode specifice pentru a satisface exigenţele privind validitatea sau privind metoda de notificare sau comunicare)

16.9 Cunoaşteţi prevederile Regulamentului 1393/2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială şi ale versiunii anterioare, Regulamentul 1348/2000? Aţi utilizat vreodată oricare din prevederile acestuia în plan profesional?

16.10 Există prevederi ale legislaţiei interne ce implementează Regulamentul 1393/2007 în statul membru de care aparţineţi? Vă rugăm să le specificaţi.

16.11 În opinia dvs., aveţi suficiente cunoştinţe cu privire la normele UE referitoare la notificare sau comunicare? În opinia dvs., aveţi suficiente cunoştinţe cu privire la alte norme transnaţionale


Chestionar

referitoare la notificare sau comunicare? (cum ar fi Convenţia de la Haga din 1965 privind notificarea sau comunicarea)

16.12 În opinia dvs., autorităţile naţionale au suficiente cunoştinţe cu privire la normele UE referitoare la notificare sau comunicare? Aţi experimentat vreodată o notificare sau comunicare eşuată din cauza necunoaşterii normelor UE?

16.13 Aţi întâmpinat vreodată obstacole ce au depins de cunoaşterea normelor UE cu privire la notificare sau comunicare? Aţi considerat vreodată cunoaşterea normelor UE drept obstacol pentru notificare sau comunicare? Vă rugăm, explicaţi.

16.14 Alte comentarii asupra acestei secţiuni:

17. Notificarea sau comunicarea către stat şi entităţile statului.

17 Această secţiune se referă la notificarea sau comunicarea către stat sau entităţile statului sau către un stat străin şi entităţile sale.

17.1 Cum se realizează notificarea sau comunicarea către stat şi/sau entităţile statului? (de ex. prin toate metodele obişnuite; doar prin anumite metode; trebuie realizată doar către anumite entităţi – precum Ministerul Justiţiei) Care sunt, dacă există, diferenţele faţă de notificarea sau comunicarea obişnuită?

17.2 Notificarea sau comunicarea către stat variază în funcţie de tipul de litigiu? (de ex. pe lângă distincţia acta iure imperii şi acta iure privatorum)

17.3 Cum se realizează notificarea sau comunicarea către statele străine (inclusiv alt stat membru) sau către o entitate a statului străin? Este necesară vreo autorizare guvernamentală sau administrativă sau procedură specială?



Chestionar

18. Notificarea sau comunicarea documentelor extrajudiciare. Efectele materiale ale notificării şi comunicării în general.

18 Această secţiune se referă la notificarea documentelor extrajudiciare şi, în sens general, la efectele notificării sau comunicării documentelor (văzută deseori ca materie procedurală) asupra dreptului material şi asupra relaţiilor materiale.

18.1 Este permisă notificarea sau comunicarea documentelor extrajudiciare? Ce documente extrajudiciare pot fi notificate sau comunicate? (aviz de plată, acte notariale, orice acte)

18.2 Care sunt situaţiile în care un document extrajudiciar se va notifica sau comunica oficial (în conformitate cu normele interne referitoare la notificarea sau comunicarea documentelor) în absenţa unei proceduri judiciare?

18.3 Poate fi notificată sau comunicată drept document judiciar o intenţie de a iniţia o procedură de arbitraj?

18.4 Notificarea sau comunicarea documentelor extrajudiciare este diferită de cea pentru documentele judiciare? Dar costul diferă? Dacă da, explicaţi pe scurt în ce fel.

18.5 În general, notificarea sau comunicarea documentelor are consecinţe conform normelor de drept material? Ce consecinţe şi în ce mod? Care este efectul notificării sau comunicării asupra limitelor de timp sau termenelor limită materiale? Este acest efect retroactiv? (‘material’ este utilizat aici în sens larg, incluzând, de exemplu, norme referitoare la prescripţie)

18.6 O notificare sau comunicare deficitară are vreun efect material? În ce împrejurări?


19. Jurisprudenţă.

19 Această secţiune se referă la orice hotărâre importantă care a interpretat, creat sau modificat prevederi referitoare la notificarea sau comunicarea documentelor.

19.1 Puteţi enumera cele mai importante hotărâri care au interpretat sau aplicat o prevedere referitoare la notificarea sau comunicarea documentelor sau care au creat/anulat/modificat


Chestionar

o regulă cu privire la notificarea sau comunicarea documentelor şi care, în opinia dvs., este relevantă pentru prezentul studiu? Vă rugăm să indicaţi cauza(ele), cu numărul de referinţă şi cu o scurtă explicaţie a conţinutului acesteia(acestora).

Vă mulţumim foarte mult pentru timpul acordat participării la acest studiu referitor la notificarea sau comunicarea documentelor în statele membre UE!


euservicestudy2015.files.wordpress.com · web viewdacă preferaţi să completaţi chestionarul...

Documents