vpr01-revista (ianuarie) layout 1agvps.ro/docs/revista/2015/01/vpr012015.pdf · 2015-01-27 ·...

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

PESCARULVÂNĂTORUL

Gerar la guracopcii

34

ANUL MMXV • NR. 25

IANUARIE

Cheile de diagnoză ecologicăa terenurilor de vânătoare

16

Șalăi la limitaînghețului

30

Reuniunea Foruluide Coordonare CIC pentruEuropa Centrală și de Est

5

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor

ing. Alin-Codru ManuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 25 /IANUARIE 2015ANUL MMXV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

16 34

15 30

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALEfectele „marginii” și „hotarului” în cinegetică5 EVENIMENTReuniunea Foruluide Coordonare CIC pentru EuropaCentrală și de Est9 PE }EAVA PU{TIIDespre vânătorii-modelși antimodele10 DE SEZONPe albul imaculat al zăpezii12 ETOLOGIELișițele14 ETIC~Iepurele de la Leghia15 STUDIUÎntoarcerea marilor carnivore16 STUDIUCheile de diagnoză ecologică a terenurilor de vânătoare18 DIN TERENAccidente la vânătoare20 ARME„Sabatti” producearme de vânătoare și tir22 DE SEZONPoveste de iarnă

24 CHINOLOGIEProtecție împotriva frigului25 FLORAAlbăstrelele26 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

28 COMPETI}IIRetrospectiva Campionatuluide pescuit al A.G.V.P.S. - 2014 (I)30 SPINNINGȘalăi la limita înghețului32 PESCUIT |N DELT~„Operațiunea Monstrul”34 PESCUIT LA COPC~Gerar la gura copcii36 PESCUIT PE RÅUPe Jiu, cu oscilante, la avați și somni38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~La muscărit cu ajutorul„peștelui pescar”39 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Muscărit de iarnă40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

Puterea de concentrare a mar-ginii, îndeobște cunoscută, esteconsiderată, pe bună dreptate,

un element important în cultura vâna-tului. Cu cât lungimea marginii, dintrediversele tipuri de peisaje din fondu-rile cinegetice, este mai mare, cu atâtcondițiile de biotip (habitat) sunt maidiverse și mai propice viețuirii fauneisălbatice, inclusiv a celei de interes vâ-nătoresc. Legătura dintre lungimeamarginii și mozaicitatea tipurilor de

peisaj, dintr-un anumit teren de vână-toare, este, de asemenea, ușor de în-țeles. Cu cât mozaicitatea este maimare, cu atât marginea este mai lungăși, implicit, biodiversitatea mai binereprezentată. Deci puterea de concen-trare a marginii, pentru fauna sălba-tică, este direct proporțională cumozaicitatea peisajului și lungimeaacesteia (marginii).

Bineînțeles că puterea de concen-trare a marginii trebuie evaluată în ra-

IANUARIE 2015 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Forul de Coordonare CIC 5Gâște pe zăpadă 10

Întoarcerea marilor carnivore 15Cheile de diagnoză ecologică 16

Arme vânătorești și tir 22

ianuarie

Efectele „marginii” și „hotarului” în cinegeticăN. ȘELARU

Efectele în discuție au fostsuccint prezentate, princomparație, în cadrul unuiCongres trecut al AGVPS,pentru a reliefa fenomenuldemobilizator al culturiifaunei cinegetice, de cătreunii gestionari responsabiliai acesteia, și al atragerii șiîmpușcării exagerate a ei,de către alți gestionarivecini, mai „deștepți”.

Foto: MUGUREL IONESCU

port cu specia de faună cinegetică și,mai ales, cu raza zilnică de activitatea acesteia (cu mobilitatea ei). Fiindcăsunt specii cu rază mică de activitate,de 2-4 km, precum iepurele și potâr-nichea, care se cantonează de obiceiîn apropierea marginii prezentate șispecii cu rază mare de activitate, pre-cum mistrețul, cerbul, ursul etc., carese deplasează, în mod obișnuit, pânăla peste 10 km distanță, uneori pânăpe la 30-40 km, pentru a se stabilizaîn zone cu condiții mai bune de hrană,liniște și adăpost. De regulă, în zonede margine.

Efectul de hotar, inventat ca ter-men semantic de colegul nostru pro-fesor, reprezintă, în fapt, o sintagmănouă în știința cinegetică, prin care sedorește a fi reliefat un alt aspect, cepoate fi benefic ori dăunător, dupăcaz, gestionării faunei cinegetice.

Orice bun gestionar de faună cine-getică își rezervă o zonă de refugiu(protecție), bine aleasă, spre centrulfondului de vânătoare preluat în res-ponsabilitate și începe vânătoareadinspre hotarele fondului spre aceastăzonă, pentru a-și proteja fauna cinege-

tică din gestiunea sa. Găsind liniște,adăpost și condiții propice de hrană,dacă zona de liniște este bine aleasă,fauna cinegetică, deranjată prin vână-toare din alte locuri, va învăța repedesă se retragă aici, renunțând la părăsi-rea fondului respectiv. O astfel de zonăde refugiu poate fi îmbunătățită prinadministrarea de hrană complemen-tară, înființarea unor puncte de atrac-ție și, mai ales, prin asigurarea liniștiinecesare faunei cinegetice. Deci, prinevitarea oricărui deranj îndeobște re-petat și prin vânătoare, în aceste zone.

Efectul unei asemenea politici ci-negetice nu poate fi decât pozitiv, atâtpentru faună, cât și pentru gestionariiacesteia și pentru vânători.

Dar „efectul de hotar” poate să fieși extrem de dăunător culturii vânatu-lui, atunci când punctele de atracție avânatului, inclusiv prin hrănire com-plementară la discreție, sunt ampla-sate, de vecinii „deștepți”, lângă limitafondului cinegetic rațional gestionat.Mai ales atunci când atragerea fauneicinegetice se practică în scopul vânăriiei nelimitate, uneori la adăpostul în-tunericului, de către astfel de vecini„deștepți”. Prin pândă de noapte,foarte greu de ținut sub control, șihoția descrisă, deliberat practicată, sepoate dijmui, efectiv și continuu,fauna cinegetică protejată și cultivatăde alții. De aici efectul distructiv “de

hotar”, despre care ne vorbea colegulnostru.

Ceea ce am relatat mai sus nu esteun lucru rarisim și nici totalmente ne-cunoscut în zilele noastre. Poate doarmai puțin popularizat, motiv pentrucare nu s-a putut crea o opinie demasă, stimulatoare, la adresa funcțio-narilor publici ai administrației cen-trale a statului în domeniul cinegetic,în sensul determinării acestora să ela-boreze totuși „instrucțiunile de hrănirecomplementară a faunei cinegetice”, lacare legea îi obligă, nu de curând, cide prin anul 2006 încoace.

Ar fi o posibilitate și o contribuțieconcretă a acestora la protejarea șiconservarea faunei cinegetice, precumși la susținerea intereselor gestionari-lor responsabili, în fața furtului agre-siv practicat de vecinii „deștepți”, carevor să culeagă, fără limite, ceea ce nuau cultivat și, de fapt, nu le aparține.

Deocamdată nu ne rămâne, însă,decât să așteptăm ieșirea din inacțiunea funcționarilor publici retribuiți înscopul administrării echitabile și res-ponsabile a faunei cinegetice, nicide-cum al examinării candidaților lacalitatea de vânător, al consilierii re-prezentanților asociațiilor clientelarepentru dobândirea șmecherească aunor fonduri cinegetice în gestiune, alrezilierii nejustificate, dar interesate, aunor contracte de gestionare etc.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Efectele „marginii”și „hotarului” în cinegetică

Ambele tematici de pe ordineade zi au fost propuse de condu-cerea executivă a AGVPS, au

fost acceptate de reprezentanții CIC șiau suscitat un interes aparte pentruparticipanți, pregătiți din timp în vede-rea unor discuții responsabile și convin-gătoare.

La întâlnire au participat reprezen-tanți de seamă ai CIC: dl. DieterSchramm – Președinte de onoare alCIC, dl. Imrich Šhuba - Vicepreședinteal CIC, dl. Toni Vrščaj – PreședinteleForului de coordonare CIC pentru Eu-ropa Centrală și de Est, dl. Tamás Mar-ghescu – Director general al CIC și dl.Filippo Segato – Secretar General alFACE.

A mai participat dl. András Deme-ter – din partea Comisiei Europene,alături de 34 de delegați din 11 țări(Bulgaria, Germania, Italia, Macedo-nia, Moldova, Federația Rusă, Româ-nia, Serbia, Slovenia, Slovacia și

Ungaria). Din cauza condițiilor meteonefavorabile, delegația Albaniei, careîși anunțase participarea, nu a reușit săajungă la Arad, fiind nevoită să se în-toarcă din drum.

Reuniunea s-a desfășurat în douăetape și a cuprins: lucrările Forului deCoordonare a CIC pentru Europa deCentrală și de Est, în 9 ianuarie, și opartidă de vânătoare la iepuri de câmp,cu o parte dintre oaspeții participanți,în 10 ianuarie. Lucrările Forului și ca-zarea oaspeților au avut loc în condițiideosebite, care s-au bucurat de apre-ciere unanimă, la Hotelul ContinentalForum din Arad.

Scurtă istorie a CICConsiliul Internațional pentru Vâ-

nătoare și Conservarea Vânatului - CIC(International Council for Game andWildlife Conservation/Conseil Interna-tional de la Chasse et de la Conservationdu Gibier) a luat ființă în 1928, Româ-

nia numărându-se printre cele 4 țăriinițiatoare, apoi și printre cele 23 fon-datoare, în anul 1930. Până în anul1999, CIC a avut sediul în Paris, iar înprezent sediul administrativ se află înorașul Budapesta, iar cel social înViena. Misiunea organizației este de apromova, la nivel internațional, vână-toarea durabilă, ca mijloc de conser-vare practică a faunei cinegetice, înbeneficiul vânătorilor și al naturii, pro-movând tradițiile naționale în acestsens. Prin vânătoare etică, în spirit du-rabil, vânătorii devin parteneri activi aiONG-urilor de conservare a faunei săl-batice și a mediului acesteia de viață,contribuind, prin activitatea lor, la ma-nagementul durabil al faunei cinege-tice.

CIC militează, în prezent, pentru re-cunoașterea vânătorii ca moștenire cul-turală la nivel internațional (Hunting asWorld Cultural Heritage), în scopul ob-ținerii reprezentării în cadrul UNESCO

IANUARIE 2015 | 5

La începutul lunii ianuarie s-a desfășurat la Arad cea de a 15-a Reuniune a Forului deCoordonare CIC pentru Europa Centrală și de Est. Organizată de AGVPS din România, cusprijinul AJVPS Arad, reuniunea a constituit un prilej de discuții interesante privindevoluția și utilitatea actuală a CIC, precum și poziționarea viitoare a acestuia în regiuneaEuropei Centrale și de Est. De asemenea, reuniunea a creat un cadru adecvat și eficientpentru prezentarea și dezbaterea problemei privind „Șacalul auriu” în regiunea EuropeiCentrale și de Est.

Reuniunea Foruluide Coordonare CIC pentruEuropa Centrală și de EstARAD, 8-10 IANUARIE 2015ALIN-CODRU MANU

LA ZIEveniment

și pentru colaborare, în parteneriat, învederea unui management durabil al ei(CPW).

Lucrările Forului de Coordonarepentru Europa Centrală și de Est

Deschiderea lucrărilor Forului a fostfăcută de dl. Tamás Marghescu, urmatde dl. ing. Toni Vrščaj și dl. dr. ing. Ne-culai Șelaru, care au urat bun venit oas-peților și au subliniat importanțareuniunii pentru vânătoare, în general,și pentru vânători. Dl. dr. ing. NeculaiȘelaru a reliefat, de asemenea, suportulfinanciar pe care CIC trebuie să îlacorde forurilor de lucru pe regiuni,precum și necesitatea existenței unuibuget financiar al fiecărui for în parte,pentru a nu fi nevoite țările membreși/sau delegațiile naționale să facăcheltuielile în numele CIC, peste coti-zațiile achitate anual de acestea.

Dl. Dieter Schramm a făcut apoi osuccintă trecere în revistă a evoluțieiCIC de-a lungul timpului, urmat de dl.Tamás Marghescu, care a prezentat oserie de aspecte cu care CIC-ul se con-fruntă în momentul actual, alături demodalități propuse pentru o mai bunăpoziționare a Forului pentru EuropaCentrală și de Est în regiune.

Problema privind „Șacalul auriu”- Prezentările reprezentanțilorDelegațiilor naționale

După o scurtă pauză s-a trecut lapartea a doua a reuniunii, prezentări șidezbateri pe tema șacalului auriu înEuropa Centrală și de Est.

Dl. dr. András Demeter a prezentatun material interesant, referitor la po-litica Comisiei Europene privind șacalulauriu, urmat apoi de dl. dr. Miklós Hel-tai, care a expus un material privindimplicațiile răspândirii șacalului, prinprisma experienței ungare.

Dl. dr. ing. Adrian Angelescu a con-semnat aspecte legate de dieta și com-portamentul alimentar al șacalului auriupe baza observațiilor făcute în România,urmat de dl. dr. Amit Dolev, care a pre-zentat online aspecte privind manage-mentul populațiilor supra-abundente deșacal din nordul Israelului.

După pauza pentru masa de prânz,lucrările au fost reluate cu o prezentarevideo a precedentei reuniuni a Foruluide Coordonare CIC, desfășurată laSkopje – Macedonia în anul 2013, ur-mate de prezentarea dlui. dr. KristofHecker, privind rezultatele chestiona-

rului transmis anterior delegațiilor na-ționale, cu privire la situația șacaluluiauriu în aceste țări. Din centralizarearăspunsurilor trimise de delegațiile na-ționale au rezultat, printre altele, câ-teva aspecte: • șacalul auriu este prezent într-o

mare parte din țările EuropeiCentrale și de Est și a început să-șiextindă arealul spre nord-vest, cuprecădere, încă din perioada anilor1990;

• problemele legate de apariția șiexistența șacalului auriu în acestețări datează din perioada anilor2000;

• managementul speciei trebuie săcuprindă includerea șacalului pelista speciilor permise la vânătoare

tot timpul anului, iar acolo undeabundă, și extinderea sezonului devânătoare;

• pentru prevenirea pagubelor produse de șacal, ar trebui revizuităposibilitatea recompensăriivânătorilor care vânează șacalul,crescută conștientizarea populației vis-à-vis de problema extinderiiarealului speciei, precum șinecesitatea colectării de noiinformații, pe baze științifice, desprespecie.

În continuare a urmat expunereaprezentărilor privind șacalul auriu, pre-gătite de reprezentanții delegațiilor na-ționale participante la reuniune. Dl. dr.Imrich Šhuba a prezentat lucrarea „Șa-


Reuniunea Foruluide Coordonare CICpentru Europa Centrală și de Est

calul auriu în Slovacia”, dl. Dimitar Nancev a prezentat „Șacalul în Bulga-ria”, dl. dr. ing. Neculai Șelaru a pre-zentat „Istoria, răspândirea și înmulțireașacalului auriu în Romania”, iar din par-tea Republicii Moldova a fost prezentatălucrarea „Șacalul în Republica Mol-dova”, autor dl. Oleg Ciocoi. În conti-nuare, din partea Federației Ruse, dl.Vagidov Zavurbec a prezentat aspectedespre șacalul auriu în regiunea vesticăa litoralului Mării Caspice - Makha-chkala și Derbent, iar din partea Slove-niei a luat cuvântul dl. Srečko Žerjav.

Au urmat o serie de discuții în urmacărora participanții au decis să pună lapunct un plan de acțiune cu mai multepuncte:• completarea unui plan de observații

privind statutul curent al șacaluluiauriu;

• producerea unui îndrumător stan-dard de bună pactică pentru moni-torizarea permanentă a șacalului;

• formarea unor echipe care să punăla punct un plan pentru stabilireaobiectivelor de management privindșacalul auriu;

• creșterea conștientizării, în rândulcomunității de vânători, dar și a pu-blicului larg, a fenomenului de ex-tindere a șacalului;

• încurajarea guvernelor pentru o co-operare oficială privind manage-mentul populațiilor de șacal auriu.

Rezoluția finală a Forului de Coor-donare CIC pentru Europa Centrală și

de Est - Arad, Romania, 9 ianuarie2015 - a fost confirmată în unanimitatede participanți și cuprinde următoareleconcluzii:

1. Vânătoarea durabilă constituie obază importantă pentru conservare;

2. Implementarea unui plan de ac-țiune care să răspundă fenomenuluirăspândirii extrem de rapide a șacaluluiauriu în Europa.

Lucrările Forului au fost încheiatede dl. Toni Vrščaj și dl. dr. ing. NeculaiȘelaru, care au subliniat, din nou im-portanța reuniunii, a prezentărilor șidezbaterilor ce au avut loc, o modali-tate de întărire a colaborării și informă-rii reciproce în problemele actuale ce seridică în fața comunității vânătorești

IANUARIE 2015 | 7

din Europa Centrală și de Est și la nivelinternațional.

După încheierea lucrărilor, oaspețiiau fost ivitați să participle la o cină fes-tivă, oferită în elegantul restaurant alHotelului Continental Forum Arad,ocazie cu care au fost servite preparatetradiționale românești și preparatealese din vânat.

Partida de vânătoare la iepuri de câmp

Conform programului anunțat, înziua de 10 ianuarie mai mulți partici-panți, din țară și străinătate, la reuniu-nea Forului de Coordonare a CIC s-audeplasat pe Fondul de vânătoare Doro-banți, gestionat de AJVPS Arad, undeau luat parte la o vânătoare demonstra-tivă, organizată la iepuri de câmp. Dupăinstructajul de dimineață și informațiiledinaintea începerii partidei de vână-toare, invitații, conduși de personalulasociației, s-au deplasat spre standuri.

S-au efectuat trei goane, pe diferitesole întinse de teren agricol. Deși vre-mea a fost închisă, iar terenul destul degreu de parcurs, din cauza dezghețuluiși umidității abundente din sol, vânatulieșit a copleșit pur și simplu așteptărilevânătorilor. La încheierea celei de-atreia goane, în ciuda ploii reci care numai contenea, fiecare invitat s-a pututmândri cu cel puțin două – trei piesedobândite. Membrii vânători ai grupeiDorobanțu, care au participat la desfă-șurarea vânătorii, au dovedit, că disci-plina și respectarea eticii vânătorești faccasă bună cu rezultatele de calitate su-

perioară obținute în managementul vâ-natului. La finalul partidei, discuțiile en-tuziaste ale oaspeților, privind bogățiași calitatea vânatului din teren și al nu-mărului mare de iepuri de câmp văzuțiîn cele trei goane, cu certitudine peste200, au venit să reflecte, încă o dată,munca și eforturile depuse de persona-lul și membrii vânători ai AJVPS Arad,pentru gestionarea cu adevărat durabilăși rațională a faunei cinegetice din tere-nul vizitat. Partida de doar patru orede vânătoare s-a încheiat cu un frumostablou de 71 de iepuri, admirat din noude invitații participanți, care au adresatcuvinte sincere de laudă și mulțumiriorganizatorilor. După cum era și firesc,

ziua de vânătoare s-a încheiat cu omasă vânătorească, cu preparate tradi-ționale românești și preparate dinvânat, apreciate pentru gustul și măies-tria pregătirii lor.

Discuțiile purtate cu ocazia meseitradiționale, de după vânătoare, au re-liefat impresiile deosebit de apreciativeale invitaților, referitoare la primireacălduroasă din partea colegilor români,la succesul reuniunii Forului de Coor-donare CIC pentru Europa Centrală șide Est, precum și mulțumirile adusegazdelor, care s-au străduit și au reușitsă creeze o atmosferă de înaltă ținutăvânătorească pentru desfășurarea întâl-nirii.


Reuniunea Foruluide Coordonare CICpentru Europa Centrală și de Est

Dragă dle. dr. ing. Șelaru,Doresc să vă mulțumesc, de aseme-

nea, în numele întregului CIC, pentrumarea ospitalitate și primirea căldu-roasă pe care ați făcut-o Forului CICde Coordonare pentru Europa Cen-trală și de Est, pe 8 ianuarie. Nu esteo sarcină ușoară organizarea unuiasemena eveniment, cu două părți,conferința și vânătoarea, și trebuie săspun că îndeplinirea a fost excelentă.

Prezentările și discuțiile care auavut loc la Arad privind viitorul CIC-ului, și problemele adresate privindmanagementul șacalului auriu au fost

cu siguranță de folos și vor servi dreptîncurajări pentru coordonarea în vii-tor a eforturilor conjugate și pentruCIC, cât și pentru managementul pri-vind șacalul. Rezultatele constructiveale întâlnirii vor vorbi ele însele, așacum noi vom merge înainte pentru astrânge cooperarea noastră și comuni-carea în interiorul Forului de Coordo-nare și a CIC-ului în ansamblu.

Angajarea personală a dumnea-voastră pentru cauza noastră co-mună/mutuală, este o motivație marepentru noi toți. Mulțumesc încă odatăpentru atmosfera minunată, compa-

nia excelentă și oportunitatea de a văînsoți la vânătoare. A fost o adevăratăexperiență plăcută să vedem tradițiilepe care le aveți în Romania. Ne-a im-presionat în mod special plăcut atmos-fera din timpul mesei tradiționale dedupă vânătoare.

Cu siguranță a fost un timp minu-nat pentru toți, în ciuda vremii plo-ioase. Încă odată, CIC-ul urmărește cunerăbdare cooperarea de viitor cuAGVPS și cu Delegația CIC a Româ-niei.

Sper să vă revăd curând.Cele mai bune salutări,

Tamás MarghescuDirector general CIC

Scrisoarea dlui. Tamás Marghescu – Director general CIC

IANUARIE 2015 | 9

Am avut ocazia, în anii ante-riori, să întâlnesc, ca șef de co-tidian național, modele și

antimodele, adică vânători compe-tenți, oameni de toată isprava, capa-bili să găsească echilibrul just întresobrietate și camaraderie, între efor-tul colectiv și pasiunea personală, cu-noscuți și apreciați în asociațiile dincare fac parte, dar și ortaci dibaci,aflați între fronturi, care, surpinzător,„se descurcă” nemaipomenit în terito-riul unor interese provinciale pe carenu le pot traduce decât în limbajul„fuduliei ieftine”. Dincolo de neînde-mânare, transformată deseori în vir-tute, se întrevede, să-mi fie iertattermenul, o anumită formă de o am-biție șmecherească, de a arăta celordin jur că și ei, vânătorii- antimodel,pot sta în rând cu vânătorii veritabili,care practică o activitate rațională, detradiție, cu rădăcini adânci în istorie.Se vor a fi oameni cu ștaif vânătoresc,cu stil, distincție și sportivitate, însănu înțeleg că fariseismul și disprețulfață de fauna cinegetică sunt amen-date permanent de cei care, onest,responsabil și convingător, apărăcodul de etică vânătorească înainteaoricăror tentații.

Când intră în familia vânătorilor,de foarte multe ori fără o instruire se-rioasă, prea ușor după părerile unorprofesioniști avizați, unele persoanecu aer de model provincial devin, sur-pinzător de repede, antimodele, deparcă acesta ar fi scopul inițial pentrucare au ajuns să se autoconsidere vâ-nători autentici, cu patalama la mână.Se folosesc de un statut social mai ri-dicat, discutabil în unele cazuri, pen-tru a demonstra stimabililor camarazice VIP-uri sunt pe fondurile de vână-toare. Urcă țanțoș pe scena vânăto-rească numai din dorințe meschine șipractică o activitate stearpă, lipsită desoluții și efort de ținută, benefic pro-

tejării fondului cinegetic, aflat, se știe,în stadiu de declin. Cea mai intere-santă și nefastă consecință este scăde-rea valorii umane individuale și,câteodată, colective, concomitent cuafectarea imaginii acelora care con-duc, profesional și cu pasiune, desti-nele acestei activități la nivel național.Din acest motiv, vânătorul plin de no-blețe, care dă întotdeauna lecții deeficiență și înțelepciune celor din jurulsău, amendează, prin comportament,fudulia ieftină a oamenilor cu pușcanouă, versați în exces, grăbiți în atitu-dine și limbaj, mereu dispuși la oschimbare de direcție cu multe com-promisuri.

Pe vânătorul-model îl intereseazăangajamentul declarat, necondiționat,previzibilitatea și confirmarea uneistări de fapt benefică pentru proteja-rea și conservarea fondului cinegetic.Asta deoarece vânătorul „de rasă” știebine că există „camarazi de arme”,unii dintre ei stăpâniți de dorința dea vedea foc la gura țeavii cât mai des,care au ajuns vânători nu neapăratdin convingeri dominate de un crez,ci din motive străine de regulile scriseși nescrise ale vânătorii.

Nu mă simt îndemnat să justificcele afirmate anterior, însă inși fărăprincipii, care susțin că au dreptatecând ies din granițele eticii vânăto-rești, arată, pur și simplu, cum nu tre-buie să fie purtarea unui vânător.Există numeroase exemple și întâm-plări. Știm foarte bine, stimați cititori,câte erori sunt imputabile unor per-soane, care au greșit atunci când auscos arma din rastel și au tras fără con-trol, ignorând toate normele și regulileîn domeniu. Cunoaștem, de aseme-nea, de ce au fost în stare unii dintreortaci, dominați de nărav și triumfa-lism, oameni cu funcții sau dare demână, care se simt legitimați să afișezeo ținută lipsită de cutumele organizăriiși disciplinei vânătorești. Aceste ex-cese nu au nicio legătură cu reflexiacalmă, cu răspunderea vânătorească,toleranța și decizia cumpătată, cu grijapentru fauna cinegetică și respectulfață de lege, atribute pe care doar vâ-nătorul-model le poate avea. Eu, unul,pot avea încredere doar în vânătoriicare, nesiliți de nimeni, sunt reprezen-tativi pentru statutul de model în so-cietate. Mă unesc „în cuget și simțire”cu acești adevărați vânători.

Încerc să dau o definiție și vă invit să fiți de acord cu următoarea variantă: un model devânator ar fi o persoană care, prin valoare și calități, poate servi ca exemplu înasociație, grupă și societate. Pentru vânătorul-model contează regulile, buna-cuviință,solidaritatea. Antimodelul preferă surâsul șugubăț, trufia măruntă, încântarea de elînsuși. O activitate precum vânătoarea, cu provocări multiple și expuneri viclene înanumite situații, unde cinstea și corectitudinea umană nu sunt simple opțiunipersonale, nu poate funcțioana eficient fără vânători-model, de numărul și competențaacestora depinzând pasul înainte spre un ecosistem evoluat și împlinit.

Despre vânătorii-modelși antimodeleELIADE BĂLAN

Pe țeava puștii OPINIE

Deși nu se anunțase, după mie-zul nopții a început să ningă.Și nu așa, cu doi, trei, fulgi, ci

ninsoare așezată așa că, până dimi-neață, stratul de zăpadă depășea bini-șor zece centimetri. Când ne-am trezit,pe la 4:30, ninsoarea se oprise, iar în-tunericul era parcă luminat de albulzăpezii așternute peste câmpuri.

Adăpostul vegetației naturale După mai bine de o oră de mers

printre parcele și canale de irigație,am ajuns la locul stabilit pentru pândăla pasajul de dimineață. Din informa-țiile culese de cu seară, stolurileurmau să vină dinsprea partea stângăși să treacă în diagonală pe deasupraadăpostului unde ne așezasem.

Postul era așezat aproape de capă-tul unui canal de irigație, secat proba-bil de ceva vreme, cu puțin stuf șimulți scaieți, vegetație scăpată din fe-ricire de cositorile neîndurătoare care,de altfel, curățiseră în întregime vege-

tația canalelor cu apă, lăsându-lechele de-a dreptul și distrugând, odatăcu aceasta, și bruma de adăpost pen-tru vietățile sălbatice ale locurilor.

Standul era amenajat din stuf șicăptușit bine cu scaieți. Zăpada așter-nută peste noapte și chiciura formatăcamuflau foarte bine adăpostul, iar

deschiderile, pentru observare și tirofereau spațiu suficient și permiteaumișcări nestânjenite.

Peste costumul camuflaj am îm-brăcat o pelerină albă, cam strâmtă edrept, luată cu împrumut. Era oricumfoarte binevenită. Din nefericire, nuluasem de acasă costmul alb pentrucă nu fusese nici un semn că ar puteasă ningă. Era o lecție nouă pe care oînvățam vis-a-vis de neprevăzutul cepoate apare atunci când ieși în teren.Cu siguranță, la ieșirile următoare voipune în bagaj și echiamentul alb, indi-ferent de prognoza prezentată la știri!


DE SEZON

Când am pornit spre Insula mare a Brăilei, vremea eraînchisă, cu cer acoperit și nu foarte frig. Se anunțase oschimbare a condițiilor meteo, dar nu foarte drastică.Terenurile erau fie negre, cu arătură discuită, fieacoperite deja cu grâu mărunt sau rapiță de-o șchioapă.Noapte avea să ne aducă însă o mare surpriză…!

Pe albul imaculat al zăpeziiText și fotografie MAC

Vânătoare la gârlițe mari

IANUARIE 2015 | 11

Atrape pe albul zăpeziiAm verificat direcția vântului și am

ales locul pentru instalarea atrapelorde gârliță mare. De data aceasta adu-sesem un set de 24 de siluete. Era unmodel scoică nou, cu capetele atașabileîn patru poziții diferite, într-o culoareușor spre bej/cafea cu lapte, un modelcare nu mai fusese folosit pe locurileacelea. Aveam să vedem ce efect aveauși cât de bine vor reuși să atragă atențiasuratelor din înalturi. Pentru compara-ție, aveam și 10 siluete cu corp întreg,mai închise la culoare, undeva spre ce-nușiu, acoperite cu un material ușorplușat, mat, care absorbea lucirile lu-minii, siluete deja folosite pe acel terencu rezultate bune.

Am alcătuit două formații, cea mainumeroasă ușor la dreapta standului,iar cea cu siluete mai închise la culoare,la vreo 20 de metri spre stânga. Când

am terminat de așezat siluetele se iveauprimii zori.

Pasajul de dimineațăNe-am luat în primire standul, iar

un coleg, care avea echipament com-plet alb, s-a așezat la capătul fâșiei devegetație, mai aproape de formațiamică de atrape. Încadram astfel, pe am-bele laturi, cele două formații de silueteașezate pe intinderea din fața noastră.

Se luminase deja de-a binelea, iarprimul grup de gârlițe mari a trecutundeva, sus, și mai spre stânga față deunde le așteptam. Erau prea sus pentrua ne încerca îndemânarea tirului lazbor. Apoi au urmat câteva răzlețe,care au și coborât spre grupul mare deatrape. Două focuri au frânt zborul șiprimele două gârlițe au ajuns pe ză-padă. Au urmat alte stoluri, mai multsau mai puțin numeroase. Veneau

când mai sus, când mai jos, atrase desiluetele grupului mai mare de pe ză-padă. Nici măcar unul nu a părut să fieinteresat de grupul mai puțin numerosal atrapelor cenușii. Era un fapt curiosdeoarece acestea fuseseră deja testateși cu rezultate bune. Un fapt deveneaînsă evident. Pentru albul zăpezii, erauprobabil prea închise și contrastauprea puternic cu mediul înconjurător.Pe arătură sau pe grâu ar fi fost proba-bil alegerea favorită a păsărilor. Despreasta aveam să ne lămurim însă la o ie-șire viitoare.

Furați de frumusețea peisajului hi-bernal și de „V”-urile cârdurilor tot mairare, uitasem și de frig și de amorțealanemișcării din stand. Petrecusem încăo dimineață în mijlocul naturii, cu bu-curia unei partide reușite, iar la final,câteva gârlițe mari se odihneau pealbul imaculat al zăpezii ...!

GÂRLIȚĂ MARE LA CUPTORCU MERE ȘI PORTOCALEGastronomie vânătoreascăNANA NINA

Ingrediente necesare: o gârliță mare,bine curățată, o portocală, o lămâie,două linguri de mirodenii amestecate,două linguri de ulei de măsline, o lingurăde sare de mare, cinci linguri de miere.

Preparare: puneți gârlița într-otavă încăpătoare și crestați pielea dejur împrejur, cu un cuțit bine ascuțit,având grijă să nu pătrundeți carnea.Dați coaja portocalei și a lămâiei pe ră-zătoare și amestecați-le cu mirodeniile,

sarea și uleiul de măsline. Tăiați porto-cala și lămâia felii și umpleți gârlița cuele. Ungeți carnea cu amestecul obți-nut anterior și dați-o la cuptorulpreâncălzit până se rumenește ușor. Cufocul ușor redus în cuptor, lăsați-o încontinuare pentru alte 30 de minute,ungând-o din când în când cu grăsimeadin tavă. După acest timp tăiați pasă-rea la încheietura copanelor și a aripi-lor pentru a fi mai bine pătrunsă și

turnați mirea peste ea. Lăsați-o la focmic, în cuptor, până ce mierea de pepiept se caramelizează ușor. Scoatețigârlița din cuptor, înveliți-o cu o foliede aluminiu și lăsați-o timp de 15-20 deminute pentru a se frăgezi.

Servire: se servește cu garnitură delegume sau felii de mere caramelizateși/sau ciuperci, după preferință. Sosuldin tavă poate fi servit într-un bol se-parat pentru cei ce doresc să adaugeun plus de gust cărnii. Un pahar de vinroșu demisec-sec, shiraz, pinot noir, vaadăuga un plus de savoare bucatelor.Poftă bună!

Gătită cu atenție și preparată cu mirodeniile adecvate,gârlița mare poate fi o adevărată delicatesă, ce va atrageadmirația și aprecierile mesenilor.

L IȘIȚA (Fulica atra, L. 1758),face parte din Fam. Rallidae,alături de găinușa de baltă, câr-

stelul și cristelul.Dintre oaspeții de vară, lișița este

cea care, uneori, ne uimește prin nu-mărul foarte mare cu care „înnegrește”bălțile din țară la sosire. Este cunoscutămai peste tot, de la malul mării până înapele din zona de deal, purtând diferitedenumiri locale, din care vom amintidoar câteva: corlă, (deși credem că seface o confuzie cu găinușa de apă, carede fapt poartă această denumire multmai „legitim”), leșoaică, leșiță (Olt),lisarcă, listarcă (Banat), lișcă, sarcă(Transilvania), fără a insista asupraunor denumiri improprii și cu circulațielocală restrânsă (bâdârlău, găină deapă). Este foarte ușor de recunoscutdupă penajul negru mat, în contrastevident cu pata albă de pe frunte, ca-racteristici care nu se mai întâlnesc laalte păsări de apă de la noi. Pata albăapare, la juvenili, în prima iarnă. Ciocul

este ascuțit la vârf și, deasemenea, alb,ochii au irisul de culoare roșu-intens,picioarele au degete lungi și culoareaverzuie-oliv-cenușie, cu palmatură im-perfectă, în sensul că lobii ondulați,mai mari pe cele trei degete anterioare,nu sunt uniți între ei ca într-o palma-tură obișnuită. În timp ce pasăreaaleargă pe apă, lobii rămân desfăcuți,înlesnind deplasarea, iar când aleargăpe suprafețe neregulate, fiecare degeteste învelit de lobii săi, astfel că depla-sarea este ajutată, fără ca lobii să se im-prime. Dar într-un mers liniștit, pe unteren moale, urmele conțin și amprentaconturului lobilor. Aceștia au o culoaremai întunectă decât tarsul și metatar-sul.

EclipsaAcea perioadă de năpârlire și, deci,

de schimbare totală a penajului, areloc, pentru adulți, în intervalul iulie-oc-tombrie. A fost observată și o eclipsăparțială, însă numai la tineretul din

anul respectiv (august-noiembrie).Reamintim că, în perioada eclipsei, pă-sările nu pot zbura, își schimbă com-portamentul, devenind mai retrase șimai puțin zgomotoase.

ReproducereaPasăre monogamă, atinge maturi-

tatea sexuală după vârsta de un an, iarîn perioada de reproducere (martie-iulie) placa albă cornoasă de pe frunteamasculului este mai mare decât cea afemelei. Dar nu există un dimorfism se-xual pronunțat. Parada nupțială nu arenimic spectaculos în desfășurarea din-tre cei doi parteneri, constând doar înadoptarea unor atitudini caracteristice.Astfel, femela, care a fost un timp ur-mărită de către mascul, când îl acceptă,adoptă o atitudine supusă, în timp cepartenerul îi toaletează „tandru”, cuciocul, penajul de pe gât și piept. Mas-culul este cel care stabilește locul cui -bului, pe care apoi îl construiescamândoi, fie pe sol ferm, în desișul de


Păsările vânătoruluiETOLOGIE

Poate că pentru vânătorii mai tineri, această specie reprezintă nu numai începutuldeprinderii tirului la zburătoarele de apă, ci și realizarea primelor satisfacții. Modul deviață și obiceiurile acestor păsări pot trezi interesul observatorului care există în fiecarevânător, furnizând satisfacția descoperirii unor lucruri inedite, care cel puțin să o egalezepe cea de după slobozirea unui foc de armă. Rândurile de față își propun, cu modestie,să stârnească acest interes pentru cunoaștere. Și chiar dacă, mai târziu, dorința de a maivâna aceste modeste păsări scade, rămâne curiozitatea de a le observa ocazionalcomportamentul și modul de viață, pentru ca să fie verificate puținele informațiifurnizate aici și, în mod sigur, completarea lor. Oricum însă, amintirea primelor clipe deîncântare trăite pe malul bălții, cu pușca alături, sau poate numai cu binoclul la ochi, vastărui mereu. Iar dacă vânătorul este și pescar, cu atât mai bine, tentațiile de a observacomportamentul păsărilor vin de la sine… în timp ce își supraveghează și lansetele, într-o agreabilă asociere a utilului cu divertismentul ornitologic.

LișițeleMITICĂ GEORGESCU, dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

stuf, fie pe o moviliță vegetală pluti-toare „ancorată” ulterior de vreun ciotsau arbust și, mai des, pe un plaur. Dar,întotdeuna, masculul își stabilește unmic teritoriu circumscris cuibului, pecare îl va apăra cu îndârjire împotrivaoricărui intrus. Confruntările se fac prinizbituri cu pieptul, cu aripile și cu ghea-rele, până când învinsul este trântit pespate și, eventual, vârât forțat sub apă,dacă acolo are loc înfruntarea.

Au fost observate și situații mai bi-zare, când unii masculi din perecheaclocitoare, sau chiar indivizi solitari,sub influența hormonală proprie pe-rioadei de împerechere, căpătau uncomportament distructiv, stricând cui -buri, fie ale congenerilor, fie ale altorspecii de păsări. Începând cam de la ju-mătatea lunii aprilie, femela depunecâte un ou pe zi, timp de 7-12 zile, pecare le clocesc, pe rând, ambii parte-neri, pontele obișnuite fiind de 6-7 ouă.Nu sunt excluse două ponte pe an, in-clusiv amenajarea unui nou cuib, încazul distrugerii, prin inundații sau dinalte cauze, a primului cuib. Incubațiadurează, în medie, 22 de zile, dupăcare începe ecloziunea, pe rând, a pui-lor. Ei sunt nidifugi și pot merge la apădupă câteva zile.

S-a observat că, în timpul în careprimesc de la părinți hrană la cuib,există o concurență între pui, cei eclo-zați mai în urmă fiind dezavantajațifață de cei eclozați primii, care le pot șifura hrana (cleptoparazitism). În plus,s-a observat că primii eclozați se bucurăde hrănire cu prioritate din partea pă-rinților. La vârsta de cca. două luni,puii sunt apți de zbor.

DietaAnalize ale conținutului stomacal

au dus la concluzia că hrana vegetalăparticipă în procent de 84% în lista dehrană a lișiței și este formată din planteacvatice de suprafață sau submerse, încăutarea cărora lișița face scurte, darcaracteristice, scufundări. Astfel, deși sescufundă cu oarecare dificultate, proce-dează în felul următor: se oprește dinînot, înalță capul și basculează cu el în-ainte sub apă, unde poate ajunge doarpână la 2-3 m adâncime, pentru câtevazeci de secunde, culege hrana, apoi seridică la suprafață în același loc. Nu esteo foarte bună scufundătoare și nu poateface incursiuni subacvatice. Hrana ani-mală este alcătuită din microfauna deapă locală și, ocazional, mici batracieni,peștișorii pe care îi poate prinde, in-secte, mici crustacee și gasteropode.

Preferințe față de locSosind în februarie – martie, se sta-

bilește în bălțile și lacurile liniștite, care

trebuie să aibă neapărat desișuri de tre-stie, iar apa să nu fie prea adâncă, pen-tru nu forța „deosebitele” ei calități descufundător. Găsind aceste condiții,dacă au parte și de o iarnă mai ușoară,multe lișițe nu mai se grăbesc să pleceîn octombrie – noiembrie, spre nordulAfricii sau în Asia, și rămân la noi, de-venind sedentare sau, uneori, manifes-tând un eratism limitat, în căutareaunor ape neînghețate.

DeplasareaLișița petrece cea mai mare parte

a timpului pe apă. Înoată, în felul ei,iar la fiecare vâslire cu picioarele pre-văzute cu acei lobi, face și o mișcaredin cap. De regulă, evită, pe cît posi-bil, să zboare în caz de pericol și nuse scufundă, prima obțiune fiindaceea de a alerga, la propriu, pe apă,spre adăpostul oferit de stufăriș. Încele din urmă, dacă este totuși deter-minată să zboare, o face „cam în silă”,după o cursă pe picioare, pe suprafațaapei, lăsând în stânga și dreapta jerbede stropi, după care se desprinde cu ooarecare greutate, cu bătăi scurte șirepezi din aripi.

În zbor, se deplasează numai înlinie dreaptă, neputând să facă schim-bări rapide de direcție. În ciuda apa-renței sale de pasăre bondoacă, avândaripile relativ scurte și rotunjite, lișițaeste capabilă să parcurgă zborurilelungi de migrație, până nordul Africii,unde iernează, cu reprize zilnice fărăescală, de până la cca. 700 km/zi. Înmigrație, au fost găsite cadavre de li-

șiță în munții Alpi, la altitudine depeste 2.000 m, dovadă că este capa-bilă să zboare și la înăl țimi mari.

Sociabilă și gălăgioasăCum menționam la început, lișița

apare în stoluri de mii de exemplareprimăvara, când poposește pe bălți șilacuri, „înnegrindu-le” prin numărullor, datorită instinctului de asocierefoarte dezvoltat. Nu o deranjează, peapă, nici prezența diferitelor specii derațe, cu care se amestecă în căutareahranei. Repertoriul vocal al lișiței estefoarte diversificat, cu semnificații decomunicare obișnuită, cu chemăriîntre sexe ori congeneri și cu semna-lări de alertă. De pildă, se disting ur-mătoarele particule, kick…kowp…kouk…. Primăvara și în timpul nopți-lor, se face auzit acel sunet metalic,asemănător unui strănut răgușit, emisde femelă, cam în felul următor,pssiit…pssiit…

VânătoareaFără a pune probleme de tir de-

osebite, lișița se poate vâna la pândă,seara, sau dimineața, în apropiereaapei, dar și efectuând un fel de goanădintr-o barcă, silind păsările să se ri-dice în zbor. Pentru că tirul, la celeașezate pe apă, nu satisface orgoliulvânătorului. Un câine aportor estefoarte util, ca la oricare vânătoare (și)de păsări, mai ales la cele de apă. Car-tușele recomandate sunt cele cu alicede 2,5-3 mm, iar sezonul legal este1.09. - 31.01.

IANUARIE 2015 | 13

D e rănile aceste nu moareacum. Trebuie să-l omor eu,ca să nu se mai chinuie. Să-l

omor așa cum e scris în datina vână-torească să omori un iepure rănit: îl ri-dici cu stânga de picioarele dinapoi casă stea cu capul în jos și cu dunga pal-mei drepte îl lovești aspru după cap,după urechi. I se frânge cervicala șimoare îndată.

Cu greu prind în stânga periile dincapătul celor două labe cu oaselefrânte. Se mișca victima mea, labelebălăbăneau. Le am în mână și ridic. În-fiorare: simt în palmă cum se freacădeolaltă capetele oaselor rupte. Se lo-vesc deolaltă în tecile de piele, îșiprind așchiile și le rup, se pocneșteruptură de ruptură. De durere, iepu-rele își îngânjoaie spinarea, se zbate,horcăie și se vaită, în acel țipăt al spai-mei și al durerii pe care nu poți să-lauzi fară a fi mișcat. Dau să lovesc cumuchea palmei din dreapta. Așa, cumse zbate nenorocitul, lovitura meamerge alăturea, spre spate, trezind șimai aspru frecările ciolanelor. Încercîncă o lovitură. Poate că nu a fost unloc bun, poate că nu a fost destul detare. încă o dată. încă o dată! Doar decâte ori în trecut am sfârșit iepure cu

o singură lovitură, iar acum... Adevă-rat că așa, cu trupul bălăbănind înpieile fară sprijin ale picioarelor lungi,cu picioarele din față bătând în gol,capul când ridicat, când coborât, cuspinarea când întinsă, când gârbovită,loviturile mele nu erau așa cum ar fitrebuie să fie. Se mai adăuga și grabamea, și înfiorarea care m-a cuprins înfața acestui biet iepure chinuit „Așanu-l pot omorî! Ce să fac?”

Oare ce duh blestemat mi-a șoptitla ureche sfat diavolesc? L-am ascul-tat, cu toate că niciodată nu mai săvâr-șisem asemenea cruzime.

L-am trântit de pământ și când înzbătăile lui a ajuns să zacă o clipă peo latură, i-am pus bocancul pe coastăși am apăsat. Am apăsat cu toată greu-tatea trupu lui meu. „Așa se vor striviplămânii, inima, în curând”. Sub greu-tate, coșul pieptului s-a lățit, am simțitiarăși pocnet de oase. Bietul iepurepare că a încremenit, numai gura des-chisă mai încerca să pună în mișcarefoii plămânilor, numai ochii se înhol-baseră și mai ieșiți din orbite. Oarecâtă vreme să fi stat eu astfel apăsândși strivind? Mi s-a părut a fi foarte în-delungată. „În sfârșit!”mi-am zis, fiindîncredințat că am ajuns la capătul lu-

crării mele de călău fară milă. Mi-amridicat piciorul. S-a trezit licărirea deviață, care mai rămăsese ascunsă. A ri-dicat, bietul, capul, a bâțâit din pi-cioare. Îndată am pus călcâiul, parcăși mai apăsat, mai strivitor. Iarăși aș-teptare și altă trezire a celui crezutmort. Și încă odată!... în sfârșit!

Am răsuflat ușurat. Însă îndată mis-a pus pe inimă o greutate mare.

La focul din poiană, în jurul căruiase dezleagă ranițele cu bunătăți șisacul cu vorbe vesele, am născocit ominciună ca să pot răspunde celor cese mirau că stau deoparte, posomorât,cu fruntea aplecată.

Acasă m-au întrebat de ce vreau săjupuiesc eu acest iepure. Ținea de în-cercarea unei ispășiri să văd ce amfăcut în ultimul ochi al lanțului de cru-zimi. Am văzut: plămânii nu eraudecât un ciucure de carne viole tă, stri-vită, inima părea lățită. Iar oaselecoastelor aproape toate frânte.

Scrierea acestei întâmplări a fostca o pedeapsă. Prea puțină față degreutatea păcatului. Ea s-a adăugitînsă suferinței mele pe care o simt decâte ori îmi vine în minte acel iepurecare pentru mine a ieșit din anonimat:„iepurele de la Leghia”.


ETIC~

S-a întâmplat de mult, într-o zi de toamnă târzie, când cinci prieteni vânam cu copoii înpădurea Leghia din hotarul Cojocnei. Stârnit de undeva și pierdut de câini, iepurele fărănoroc a trecut în săritură peste drumeagul în care așteptam. Focul meu a fost aruncatdin epolare, fără ochire. Am făcut cei câțiva pași ca să ridic pe cel oprit în săritura sa șicare se mai zbătea între tufele din margine. Scârbă! împușcătură proastă: am rămas camîn urmă și snopul de alice n-a prins decât picioarele dinapoi ale iepurelui. Cu amândouăfracturate, bietul de el se străduia să se tragă, zgăpțind în pământ cu labele din față. Senecăjea, se opintea neputincios, în ochi cu groază, gâfâind în bătaia repezită a inimii.

Iepurele de la LeghiaIONEL POP

IANUARIE 2015 | 15

STUIDIU

N u mai puțin de 76 de experți înfaună sălbatică, inclusiv dinpartea A.G.V.P.S. din Româ-

nia, și-au adus contribuția la acest in-ventar animalier, demarat în anul 2011pentru 4 specii de carnivore prezente înEuropa: ursul, râsul, lupul și glutonul.

Cu excepția Belgiei, Danemarcei,Luxemburgului și Olandei, toate țărileadăpostesc, în mod permanent, celpuțin una dintre speciile mai sus men-ționate, care sunt răspândite pe o su-prafață totală de peste 1,5 milioane dekm2, din care circa o treime în spațiuleuropean.

Ursul, ale cărui efective sunt celemai numeroase (17.000 exemplare),este prezent în 22 de țări, lupul(12.000 exemplare) în 28, râsul (9.000exemplare) în 23, și glutonul (1.250exemplare) doar în trei țări nordice:Norvegia, Suedia și Finlanda. Cu toateacestea, unele populații de urs din Pi-

rinei sunt în real pericol, la fel și râsulîn munții Vosgi și lupul în Sierra Mo-rena - sudul Spaniei.

Această recucerire teritorială estecu atât mai remarcabilă cu cât ea areloc pe un continent unde densitateaumană este din ce în ce mai amenință-toare pentru speciile de faună salbatică.Astfel, Europa numără de două ori maimulți lupi decât Statele Unite ale Ame-ricii, în condițiile în care teritoriul săueste de două ori mai mic, iar densitatea

populației umane este de două ori și ju-mătate mai ridicată.

Autorii studiului consideră întoar-cerea marilor carnivore ca un semn că„modelul de partajare a teritoriului, încare oamenii și marile carnivore co-există, poate da randament la scaraunui continent”. Un model care seopune celui al separării spațiului în dis-cuție de peste ocean, în care acesteanimale sunt menținute în zonele con-sacrate exclusiv vieții sălbatice.

Există mai mulți factori care ex-plică revigorarea marilor carnivore:restaurarea populațiilor de ungulatesălbatice (cerbi, căpriori, cerbi lopătari,mistreți, capre negre și ibex) pe careacestea le preferă celor domestice, exo-dul rural spre orașe care le-a creat caleliberă pentru cucerirea de noi spații și,în special, legislația protecționistă eu-ropeană, instaurată odată cu Conven-ția de la Berna, din 1979, precum și aDirectivei Habitate din 1992.

Este însă durabilă această întoar-cere a speciilor emblematice care,aflate în vârful lanțului trofic, joacă unrol esențial în reglarea ecosistemelor?

Cazul Franței pare simptomatic.Aici lupul, prezent pe 90% din teritoriuacum două secole, dispăruse la sfârși-tul anilor 1930, pentru a reveni în1992, pe cale naturală, din Italia. Lasfârșitul iernii trecute, populația de lupera estimată la 300 exemplare.

Râsul a reapărut, și el, în munțiiJura din Franța, în 1974, ca urmare aintroducerii speciei în Elveția. Câtevanuclee au fost introduse și în Alpi, întimp ce în Vosgi, unde fusese introdusîn anii ’90, a cunoscut un declin rapid.

În ceea ce privește ursul, în ciuda adouă încercări de reintroducere din Slo-venia, în 1996-1997 și în 2006, mai tră-iesc doar vreo 20 exemplare în Pirineiifrancezi și cei spanioli. Lupul rămâne,așadar, cel mai capabil să se adaptezeși să supraviețuiască. „Demografia aces-tuia este mai dinamică decât cea a râsu-lui și ursului - explică Eric Marboutin,responsabil în cadrul Oficiului naționalal vânătorii și faunei sălbatice - prin ca-pacitatea sa de repro ducere, de supravie-țuire și de colonizare a speciei, el estecapabil să se adapteze la diferite medii,în timp ce viitorul râsului și ursului ră-mâne destul de incert”.

Dacă în ultimul secol erau în pericol de dispariție, dincauza vânării intense sau a distrugerii habitatelor, înprezent efectivele populațiilor de carnivore mari dinmajoritatea țărilor europene au cunoscut o stabilitate șichiar o ușoară creștere. Aceasta este concluzia la care s-aajuns în urma unei evaluări, ale cărei rezultate au apărutîn revista Science, la sfârșitul anului trecut (Rusia,Ucraina și Bielorusia fac excepție de la acest calcul).

Întoarcerea marilorcarnivore în EuropaText și fotografie BIANCA IORIATTI

P entru capra neagră, primele„Criterii de stabilire a bonită-ții fondurilor de vânătoare”

au fost concepute mult mai târziu, dedoctorandul Mihai Bodea, în anul 1974.

În baza acestor criterii și a acelo-rași raționamente și considerente dis-cutabile, cercetătorii ICAS au elaborat,în anul 1975, o nouă lucrare intitulată„Îndrumări tehnice cu privire la sta-bilirea bonității fondurilor de vână-toare, a densității și a efectiveloroptime pentru speciile principale devânat”. La cele cinci specii precizatemai sus s-au mai adăugat, cu acest pri-lej, mistrețul și lopătarul.

Aceste „Îndrumări tehnice cuprivire la stabilirea bonității fondu-rilor de vânătoare, a densității și aefectivelor optime pentru speciileprincipale de vânat” au cuprins:• câte o cheie de diagnoză ecologică

a fondurilor de vânătoare pentrufiecare specie consideratăprincipală de vânat, printre care șicapra neagră;

• o fișă de calcul a bonității acestorfonduri de vânătoare pentrufiecare specie „principală” devânat;

• un tabel cu limitele categoriilor debonitate pentru fiecare specie„principală” de vânat;

• un tabel pentru stabilirea densitățiioptime pe specii „principale” devânat.


Fonduri de vânătoareSTUDIU

La originea actualelor „Chei de diagnoză ecologică aterenurilor de vânătoare pentru diversele specii defaună cinegetică” se găsesc primele Criterii provizoriide stabilire a bonității fondurilor de vânătoare,elaborate, în anul 1960, de un colectiv de cercetători aiICAS (Almășan H., Popescu C., Scărlătescu G.). La vremeaaceea, criteriile au fost elaborate experimental, doarpentru patru specii cinegetice și anume: fazan, iepure,căprior și cerb comun. În plus, cercetătorii ICAS nu aulucrat de unii singuri atunci, ci prin colaborare activă cupracticieni recunoscuți ca buni specialiști, în măsură săaplice rațional aceste criterii și să facă observațiipertinente în scopul îmbunătățirii lor și a rezultatelorobținute.

Cheile de diagnoză ecologicăa terenurilor de vânătoaredr. ing. NECULAI ȘELARU

La rândul ei, „Cheia de diagnozăecologică a fondurilor de vânătoarepentru principalele specii de vânat”cuprindea o multitudine de factoriabiotici și biotici, sistematizați în treigrupe de factori și anume:a) factori abiotici;b) factori biotici și de cultură

cinegetică;c) factori legați de activitatea

negativă a omului.

Fiecare factor în parte, din fiecaregrupă (a, b și c), era apreciat și punc-tat separat, potrivit părerii cercetăto-rilor ICAS, fiecare grupă totaliza unanumit număr de puncte, iar puncta-jul final era obținut prin însumareapunctajului primelor două categorii defactori (a și b) și scăderea celei de-atreia (c). Rezultatele la care se ajun-gea, de regulă aiuristice, erau amelio-rate, într-o oarecare măsură, princategoriile diferite de limite stabilitepentru densitățile optime ale diverse-lor specii cinegetice. Fiindcă nici așarezultatele nu erau satisfăcătoare șicredibile, deci acceptabile, acesteaerau corectate prin negociere cu prac-ticienii, pentru apropiere de efectivelereale estimate (evaluate) anual, peatunci mult mai responsabil, în teren.

Așa s-a ajuns ca la nivelul tuturorfondurilor de vânătoare din Româniasă fie stabilite, în modul totalmente su-biectiv descris, efective optime pentrufiecare din cele șapte specii, conside-rate „principale”, de faună cinegetică.

Mult mai târziu, în cursul anului2002, alți cercetători ai ICAS, condușide un controversat coordonator știin-țific, au elaborat, pe bază de contractbine retribuit cu statul (autoritateapublică centrală care răspunde de sil-vicultură), noi chei de diagnoză eco-logică a terenurilor de vânătoare,plagiate însă după cele elaborate înanul 1975, cu ușoare modificări, dindorința ascunderii faptei oneroase co-mise și a justificării banilor publici cudărnicie risipiți și, respectiv, încasați.În același scop au mai adăugat, la ve-chile chei, noi chei de determinare abonității terenurilor de vânătoare,pentru încă șase specii de faună cine-getică și anume: potârniche, cocoș demunte, urs, lup, râs și pisică sălbatică.

Noua lucrare a cercetătorilorICAS, finalizată la începutul anului2002, reprezintă în fapt o lucrare in-tegral plagiată din punct de vedere alconcepției (greșite) și doar parțial pla-giată în privința conținutului, dupălucrarea anterioară, datată 1975.Aplicarea celei din urmă s-a făcutînsă, cu rezultate mult mai puțin sa-

tisfăcătoare. Chiar de plâns, în cazulrâsului. Dar și a pisicii sălbatice, a co-coșului de munte și lupului.

Lucrarea în discuție, ca de altfel șiprecedentele, nu are nici un funda-ment științific, ci reprezintă doar oevidentă plăsmuire subiectivă, mate-rializată în puncte, a pretinsei influ-ențe bănuite a diverșilor factori demediu abiotic și biotic asupra unoradintre speciile de faună cinegetică.

Totuși, aceste ultime noi „Chei dediagnoză ecologică a terenurilor devânătoare pentru diverse specii defaună cinegetică” au fost impuseprin Ordinul nr. 393 din 30.08.2002,de un ministru încrezător, de cu totulaltă specialitate, al agriculturii, ali-mentației și pădurilor.

Rezultatele aplicării ad-litteram aacestor noi chei de diagnoză ecologicăa fondurilor de vânătoare, pentru celemai multe dintre speciile sedentare defaună cinegetică precizate, au fostmult mai mult decât dezamăgitoare.Fiind de notorietate acest aspect, nuare nici un sens să mai amintim co-hortele de iepuri ce se puteau calculaca efectiv optim pentru zonele demunte și chiar alpine, și de multitudi-nea de capre negre ce se puteau sta-bili, tot ca efective optime, pentruterenurile de deal. Putem doar pre-ciza faptul că aceste chei nu mai suntnici măcar teoretic aplicabile acum, încondițiile în care suprafețele produc-tive cinegetic ale fondurilor de vână-toare au pierdut mult din întindere șicalitate, în cei peste 12 ani trecuți dela stabilirea subiectivă a ultimilorefective optime de faună cinegetică.

Situația, de notorietate așa dupăcum precizam, poate fi consideratăfără rezerve, ca fiind de batjocură

pentru știința și practica cinegeticădin România.

În concluzie, colectivul de autori, co-ordonat de pretinsul și controversatulgradat cercetător al ICAS, a preluat in-tegral, de la predecesorii acestuia, o con-cepție absolut originală (românească)de stabilire subiectivă a bonității fondu-rilor de vânătoare pentru „principalele”specii de faună cinegetică, apoi a modi-ficat și completat deliberat transpunereaacesteia pe hârtie, pentru a nu fi acuzațide plagiat, finalizând-o într-o formă de-testabilă, transmisă ca anexă a ordinuluiministerial precizat.

Ulterior, partea din lucrare referi-toare la capra neagră a fost copiatăidentic în teza de doctorat a gradatuluicercetător al ICAS, în condițiile în carelucrarea a fost achitată din bani publiciși nu are absolut nimic comun cu ști-ința, ci reprezintă doar rezultatul unorplăsmuiri succesive, care conduc înfinal la rezultate șocante, în practica ci-negetică, pentru specialiști.

Având în vedere modalitatea des-crisă de determinare absolut subiectivăa efectivelor optime, pe specii de vânat,pentru toate fondurile cinegetice dinRomânia, precum și schimbările surve-nite, din 2002 până în prezent, în pri-vința caracteristicilor terenurilor și,implicit, a influenței factorilor legați deactivitatea antropică, te întrebi, pebună dreptate, cum mai pot fi calcu-late, cu pretenții științifice, cotele de re-coltă, pe baza unor astfel de efectiveoptime aiuristic stabilite și, adăugămnoi, de multă vreme perimate?

De asemenea, te întrebi, cu îngrijo-rare, încotro este îndreptată știința ci-negetică de către actualii pretinșicercetători științifici în domeniul nostrude activitate?

IANUARIE 2015 | 17

N oi toți, cei care ne putem încăbucura de clipele de libertateși relaxare petrecute în na-

tură, la o partidă de vânătoare, alăturide camarazi și de câinii noștri, trebuiesă înțelegem și să simțim ce este vână-toarea. Vânătoarea nu este un simplusport, cum este tirul. Vânătoarea estemai mult decât atât: ea înseamnă a cu-noaște obiceiurile animalelor, a recu-noaște urmele lăsate de trecerea lor, acunoaște noțiuni legate de ecologia șietologia vânatului. Un vânător trebuiesă cunoască epocile de vânătoare, me-todele de vânare, tipurile de muniție șicalibrele permise la vânarea diverselorspecii etc. Un vânător trebuie să știecum să își conducă câinele, cum să seîmbrace și de ce echipament auxiliarare nevoie. El trebuie să știe cum să secomporte după focul de armă, cum săurmărească vânatul rănit, cum să eva-lueze un trofeu. Pe lângă toate acestea,vânătorul trebuie să cunoască și să res-pecte regulile de organizare a unei vâ-nători, etica vânătorească și legislațiaîn vigoare. Dacă nu le respectăm peacestea din urmă, ne punem viațanoastră, pe cea a camarazilor și a go-nacilor în pericol. Iar dacă nu le respec-tăm pe cele enumerate mai devreme,nu ne putem numi vânători, ci doarmânuitori a unor obiecte periculoasedin metal.

În anul 2014, până în luna noiem-brie, se numărau deja 44 de incidentede vânătoare în țară. Răsfoind paginileinternetului, am putut găsi știri legatede tot felul de evenimente nedorite pe-

trecute în timpul partidelor de vână-toare, și nu sunt puține. Persoane devârste diverse, unii chiar paznici și pă-durari, vânători cu experiență sau înce-pători.

Referindu-se la această problemă,președintele A.G.V.P.S. menționa, ca șicauză principală, „…cadrul legal care adevenit mult mai permisiv obținerii ar-melor de vânătoare. Nu mai este instrui-rea atât de exigentă ca altă dată,examenul de vânător este mai ușor și s-a mai întâmplat ceva: o diminuare arăspunderii și a disciplinei în vânătoare”.

Multe dintre accidente se datoreazăfaptului că vânătorul își părăsește stan-dul în timpul goanei. Ceilalți camaraziîl știu într-un loc, îi identifică poziția,calculând unghiurile sub care nu sepoate trage. Schimbarea poziției îlpoate aduce în bătaia puștii unuia din-tre vecinii de stand. Se știe, că la depla-sarea dintre goane, arma se poartăfrântă sau cu încărcătorul deschis, alt-fel, în timpul deplasării, dacă arma esteînchisă și încărcată, ea se poate des-cărca accidental. Arma se încarcă doardupă ocuparea locului în stand și sedescarcă înainte de părăsirea acestuia.Arma se încarcă cu țevile în jos, sprepământ, în cazul armelor basculante, șiîn sus, în cazul armelor cu țevi fixe.Schimbarea standului indicat de orga-nizator nu este permisă. Vânatul se ur-mărește cu arma epolată până înapropierea liniei vânătorilor, pesteaceastă linie arma trecându-se ridicată.Din stand, la vânătoarea colectivă, setrage întotdeauna sub un unghi mai

mare de 45° față de linia standurilor.Nu se mai trage cu arma cu alice spregonaci, când aceștia s-au apropiat la120 m în padure și 200 m în câmp des-chis. Dacă se folosește o armă cu glonț,atunci nu se mai trage când aceștia auajuns la 200 m în pădure și 500 m încâmp deschis.

Nu trebuie să tragem fără să iden-tificăm, fără urmă de îndoială, vânatulși fără să ne asigurăm că se află sub dis-tanța unui tir eficient. Nu trebuie să po-vestesc de întâmplări auzite, căci amfost în situația de a auzi alicele șuie-rându-mi pe la urechi, de a fi întrebatăde ce nu am tras într-un vânat cândlinia gonacilor era deja mult preaaproape, de ce nu îmi schimb poziția înstand pentru a căuta un loc mai bun.La vânătoare suntem o echipă, ne res-pectăm pe noi, vânatul, natura și toateregulile pe care ar fi trebuit să ni le în-sușim la examinare.

Cunoașterea și respectarea legiiconstituie prima obligație de etică vâ-nătorească. Și aceasta, dintr-un singurmotiv, acela că trebuie să prețuimviața: pe a noastră, pe a camarazilornoștri, dar și pe cea a sălbăticiunilor șia câinilor noștri. Etica vânătorească afost impusă, în timp, prin „legi” ne -scrise ale vânătorii, transmise, de multeori, prin viu grai, de la o generație devânători la alta. Camaraderia, punctua-litatea, respectul pentru cei mai în vâr-stă, atitudinea în timpul vânătorii,toate acestea fac parte dintre ele. Ne-respectarea legilor nescrise ar trbui săatragă excluderea din grup.

Tot ceea ce ține de vânătoare tre-buie să se subordoneze liniștii, stăpâni-rii de sine, deschiderii, onestitatății,prieteniei, cumpătării. Rogu-vă, de ațiajuns la finalul acestui articol, meditațio picătură la acestea, reamintiți-vă re-gulile și rememorați dacă, vreodată,din repezeală, ați omis a respectavreuna dintre ele. Dacă am făcut-o și,cu toții, măcar o dată am greșit, să fimrecunoscători că suntem nevătămați șisă încercam, pe viitor, să ne purtăm cumai mare atenție.

Mi-aș dori tare mult ca numărulacestor incidente nefericite să scadă înacest an, și la bilanț să avem motive desperanță și bucurie. Să aveți în Noul Anvânători frumoase, animate de lătratulvesel al câinilor și ferite de tot ce-i rău.Purtați-vă cu atenție față de vânat, ca-marazi, câine și armă!


Început de anDIN TEREN

Accidente la vânătoareMARIA SĂVULESCU

Ne găsim la începutul unui nou an și în mijloculsezonului de vânătoare. Fiecare vânător are deja multeîntâmplări de povestit și multe dorințe de împlinit. Dinnefericire, sunt și vânători pentru care șirul povestirilors-a frânt… este vorba de cei care, fie și-au găsit sfârșitulla o partidă de vânătoare, fie s-au accidentat, străpunșifiind de răceala plumbului.


Arme de vânătoareARME

C ontinuând tradiția de seriozi-tate a predecesorilor, armeleproduse în prezent nu fac

rabat la calitate, având câteva carac-teristici comune. Țevile, din aliaj deoțel-crom-molibden de înaltă clasă,sunt ciocănite la rece și au interiorulcromat. Cutia mecanismelor, inițialun bloc din același aliaj, este frezatăde mașini unelte CNC. Are însă im-portanță și finisarea estetică a armelorSabatti, ca impregnarea manuală cuulei de in a patului din lemn de nuc,calitatea gravurilor etc. Toate acestea,ca și lungimea diferită a țevilor, nu-meroasele calibre oferite, greutateaadecvată și raportul preț/calitate alarmelor, le-a deschis drumul spre pie-țele de desfacere concurente, cea maimare parte a lor fiind exportate înS.U.A. După anul 2000, am găsit și încataloagele germane Frankonia, ofe-rite arme cu glonț sau alice modelMercury, executate la Sabatti. Aici amobservat și adaptarea recentă la solu-ții moderne, cum este patul sinteticavând un orificiu pentru introdus po-licarul, ori țeava multiradială.

Carabinele cu repetiție Sabatti învarianta grea sunt reprezentate demodelele Rover 870 (Fig. 1) ce oferă17calibre între .243 Win. și 9,3x62,inclusiv puternicele .300 Win.Mag. și.338Win.Mag. Modelul Rover 870Cammo are patul în culori de camu-flaj, iar cel destinat vânătorii la goanăRover Battue are șina înălțată. Celeclasice în varianta ușoară Rover 600DL (Fig. 2) au calibre mai mici: .222Rem.-.222 Rem. Mag.- .223 Rem. și 6mm PPC. Cea mai luxoasă este cara-bina Classic Safari EDL (Fig. 3), oarmă Dublu-Express cu două țevi bas-culante, platine laterale gravate cuscene de vânătoare, ejectoare auto-mate, adaptată pentru vânătoarea lagoană. Este oferită în calibrele :8x57JRS-9,3x74R- 7x65R-.30 Blaser-.444 Marlin. Tot vânătorii îi sunt des-tinate armele mixte Master cu țevisuprapuse, sus cea lisă cal.12/70, joscea ghintuită, calibrul minim fiind.222 Rem. iar cel maxim 9,3x74R.Arme de vânătoare cu țevi lise supra-puse, de cal. 12-16-20-28-.410, suntmodelele Falcon, Olimpio, Adler, Arte-mida, cu un singur trăgaci, selectiv.

„Sabatti” producearme de vânătoare și tirMATEI TĂLPEANU

1

2

Compania Sabatti este situată în zona armurierilor dinApenini, Brescia, mai exact în localitatea Gardone.Muzeul Național de Istoria Armelor din Torino expune unpistol cu cremene, bogat ornat cu gravuri, lucrat deLodovico Sabatti (1674-1745), primul din lungul șir dearmurieri, făuritori de pistoale, archebuze și puști, dinaceastă familie în secolele XVIII-XIIX-XX. Antonio Sabattifondează, cu fiii săi, în anul 1960, companiaproducătoare de arme cu țevi lise, ghintuite, Dublu-Express, ori mixte, destinate vânătorii și tirului sportiv.Acum aceasta este condusă de nepoții fondatorului,Emanuele, Marco și Antonio.

3

4

5

6

7

PUBLICITATE

Sunt oferite și arme de vânătoare cuțevi lise juxtapuse, de cal. 12-16-20-28 și .410.

Însă prezentarea armelor produsede firma italiană nu ar fi completăfără menționarea unor oferte din ca-taloagele recente Frankonia. În cel din2014/2015 apar carabinele: Mercury870 GFK ,,Inox,, cu toate părțile me-talice din aliaj de oțel-crom-nichelStainless (Fig. 4), țeava de 56 cm, ca-libre .308 Win. - .30-06 și 9,3x62, fărăochire mecanică, magazin 4 gloanțe,patul sintetic, 3,2 kg; Mercury 870Luxus DL (Fig. 5) are țeava tot de 56cm, calibre .30-06 și 9,3x62, dar cuochire mecanică, pat Monte-Carlo dinlemn de nuc selecționat și impregnat,3,3 kg; Mercury 870 GFK CamoOrange (Fig. 6), țeava de 50 cm, cali-bre .308 Win.-.30-06 -8x57 IS-9,3x62,cu ochire mecanică pentru dibuit, patsintetic tip Monte-Carlo, 4 gloanțe,3,1 kg. Cel mai nou model, pentruVarmint și Tir sportiv, este Mercury870 Varmint Compact (Fig. 7), cuțeava multiradială, asimetrică și fărăghinturi, special forjată pentru proiec-tilele fără plumb, care au în generalcâteva inele în relief pentru contact cuinteriorul țevii. În catalogul din

2010/2011 apar armele cu țevi lisesuprapuse cal.12/76: Mercury Antik(Fig. 8),Mercury Jaguar (Fig. 9) șiMercury Artemide (Fig. 10), cu un sin-gur trăgaci, ejectoare automate, 5 șo-curi mobile pentru alice din plumb șialte 5 pentru alicele Steel, țevi de 71cm (la Artemide și 76 cm), greutatea3,2/3,3 kg.

Semiautomata Mercury Light, decal 12/76, cu pat sintetic, are țeavalungă de 71 cm, din aliaj de oțel, sis-temul însă este din aliaj ușor, bazat pepriză la gaz. Magazinul cuprinde 2cartușe, ce pot fi cu alice Steel. Patru

șocuri mobile sunt livrate cu arma, cecântărește numai 3 kg. Modelul Ful-gorTrap este un bock de cal.12/70,greu de 3,6 kg, destinat tirului spor-tiv. Are patul din lemn de nuc, cutalpa groasă din cauciuc ventilat, țe-vile lungi de 76 cm, au deasupra oșină ventilată, lată de 10 mm, și întrețevi una mai îngustă, ventilată și că-tarea luminoasă. Este livrat cu un setde șocuri mobile. Deși nu știm dacăarme Sabatti există în magazinelespecializate din țară, s-ar putea caaceastă succintă evocare să-i intere-seze pe vânătorii noștri avizați.

8

9

10

D e fiecare dată, sunt marcat deacel moment care inițiază unanume ritual. El începe, obli-

gatoriu, cu mult înaintea zilei în care

am decis plecarea spre o nouă “aven-tură” vânătorească. Acum, iarna, pre-parativele, care constau în alegerea cuminuțiozitate a vestimentației potri-

vite și a multor altor obiecte, strict ne-cesare și chiar de rezervă, dau farmeccu totul deosebit acestei preocupări.

Destăinuiri la ceas de GerarÎntotdeauna te susțin membrii fa-

miliei, care asistă, cu o curiozitatemereu nouă, la jocul tău pregătitor,de „copil mare”. Momentul emană ocăldură specifică sărbătorilor deiarnă, iar vânatul pe care îl vei aduceascunde o nouă poveste, cu întâm-plări petrecute, uneori, la sute de ki-lometri distanță de casă.

O ieșire în ianuarie, la păsări debaltă, în împărăția naturii dominatăde albul zăpezii, încremenite în ciu-date forme de gheață, face parte dinmiracolul vânătorii în actualul sezon.Iar seara, în repaus, într-o cabană, eștiatras de fascinația focului ațâțat lagura sobei.

Locuri unde încep poveștile de iarnă

Se îngână noaptea cu ziua. Capri-ciile iernii mă surprind în fiecareclipă. Acum câteva minute ploua cugheață, după care un vânticel tăios aschimbat totul într-o atmosferă cenu-șie, stăpânită de haosul fulgilor de ză-padă, mari și lipicioși. Mă bucur cănatura m-a ascuns, pe loc, sub un cos-tum alb de camuflaj, numai potrivitcu scopul vânătorii. Norocul pare săne surâdă. Împreună cu Cornel, urmă-


Vânătoare la gâșteDE SEZON

Poveste de iarnăText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Începutul de an te îndeamnă la acel dialog cu semenii tăi,pentru că simți imboldul de a comunica, de a transmitemai departe trăirile tale. Ianuarie este o lună plină detentații vânătorești, cu condiția ca pasiunea să teîndrepte către acele locuri în care natura îți poate oferidin minunatele ei bogății. Nu sta pe gânduri,îndrăznește!

rim traseul ,,soldaților,, trimiși în re-cunoaștere, doi gâscani gălăgioși care,plecați din mulțimea de gâște, mar-chează traseul, identifică eventualeleschimbări la sol, din văzduh, dau „in-dicați prețioase”, prin sunete mistice,primului stol care se va pregăti de…decolare.

Informațiile acestora se dovedescexcelente, mai ales că nu am ținutcont de direcția vântului și ratăm pa-sajul. Cu mișcări ca de cercetași, nerepliem pe o nouă poziție, situată lacirca două sute de metri de cea ini-țială, marcată artificial prin două mo-vilițe, alcătuite, încă de la începutulsezonului, prin grija vânătorilor, dinresturi de coceni, detaliu deja familiarzburătoarelor. Stihiile naturii neobligă la o sumară măsură de prote-jare a cartușelor, asigurându-le puținăcăldură cu corpul nostru.

Dimineața retrage pe nesimțitecortina vie a scenei nevăzute, făcândloc peisajului oferit de marele luciu deapă. Un tablou cu stufăriș, în care ne-grul îndepărtat, încet, încet, devinegri. Apoi biruitor, albul, din ce în cemai clar, dă culoare răsăritului și sem-nal gâștelor că a sosit momentul zbo-rului spre câmpiile cu hrană. Neascuțim urechile, căutând să ascultămprima zarvă binecunoscută a acestorași să ne stăpânim emoția acelei se-cunde în care, precum un roi mare șinegru de albine, sute și sute de gâște,

într-o infernală gălăgie, se ridică depe apă și urmează, cu o precizie ului-toare, drumul din aer, marcat de îna -intașii vestitori de cale liberă.

Stolul trece pe deasupra noastră,la 50-60 de metri înălțime, moment încare dăm slobod alicelor spre zbură-toarele grăbite, căutând să surprin-dem acea intersectare a „V”-ului, înmulte cazuri oferindu-ne satisfacțiadeplină a unui dubleu. Din cârd sedesprind trei gârlițe mari, planeazăcâțiva metri, după care vin spre sol,lovite de focul bine țintit.

De-abia acum simțim cum adrena-lina mai scade din intesitate, pentruscurt timp, deoarece o nouă „deco-lare” întunecă cerul. Culcați pe spate,în zăpada proaspătă, așteptăm apro-

pierea celei de a doua… ofensive. La-povița s-a întețit, reducând plafonulde zbor al gâștelor la circa 40 de metrideasupra noastră. Excelentă finalizarea scurtului pasaj, încununată cu încădouă „piese”.

Totul a intrat în normal. E liniște.Pe cer, câte o gâscă singuratică îșicaută alarmată cârdul. Ninsoarea amai încetinit. În drumul spre locul încare am lăsat autoturismul, pazniculde vânătoare, Nicolae Vasile, ne aș-teaptă pentru controlul de rutină alautorizației, completată după toate ri-gorile. Moment de plăcut bilanț și demulțumire sufletească.

Aici, la Baia, pe fondul Amara, eunul dintre locurile unde încep poveș-tile de iarnă.

IANUARIE 2015 | 23

CE VÂNĂM ÎN IANUARIEMAMIFERE: bizam, căprior (femelă), cerb comun (femelă și vițel), cerb

lopătar (femelă și vițel), câine enot, dihor comun, hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, nevăstuică, șacal, viezure, vulpe.

PĂSĂRI: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă su-dică, cioară-de-semănătură, cioară neagră, cocoșar, coțofană, fazan, gaiță,găinușă-de-baltă, gâscă-de-semănătură, graur, graur dobrogean, gugu-știuc, lișiță, porumbel-de-scorbură, porumbel gulerat, rață mare, rață mică,rață fluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață su-nătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru,sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, tur-turică; până la 20 ianuarie: gârliță mare, gâscă-de-vară.

B ineînțeles că partenerul nostrupatruped ne va însoți în acesteieșiri și va fi expus condițiilor

de vreme nu tocmai prielnice și niciprietenoase. Cum pasiunea pentru vâ-nătoare îi domină covârșitor simțurile,cățelul se lasă cuprins de febra parti-dei și, cel mai adesea, nu lasă să sevadă semnele, fie ale oboselii sau fri-gului ce depășește limita normală asuportabilității. De aceea atenția noas-tră, vis-à-vis de el trebuie sporită, maiales în zilele cu temperaturi scăzutesau cu precipitații, cum sunt lapovițași mai ales ploaia înghețată. Acesteaafectează negativ structura blănii câi-nelui, udând părul fin de la bază și re-ducând astfel protecția naturalăîmpotriva frigului. Asta, ca să nu maivorbim de cazul în care vânăm labaltă, iar câinele intră în apă pentruaportul pieselor doborâte.

Pentru a preveni și a ne proteja că-țelul, trebuie să avem grijă de câtevaaspecte. Înainte și după vânătoare îlputem acoperi cu o pătură, astfel încâtsă nu-l pătrundă frigul în timpul trans-portului. Pe vreme geroasă, înainte deînceperea partidei de vânătoare, lă-sați-l să alerge ușor, câteva minute sau

plimbați-l în lesă pentru a-și dezmorțiși încălzi un pic musculatura după cea stat ghemuit în cușcă, pe durata dru-mului. Este la fel ca încălzirea sporti-vilor înainte de începerea competiției.

Pe teren cu zăpadă și gheață avețigrijă de picioarele cățelului. Părul din-tre degete, la rasele la care acesta estemai lung, poate fi tuns pentru a re-duce acumularea gheții, care poateproduce leziuni neplăcute ale pielii.Dacă este vreme cu vânt rece, protejațicățelul în pauzele dintre goane și, maiales, la finele partidei. Dacă este ud,frecați-l cu un prosop, pentru a înde-părta excesul de apă de pe blană șiacoperiți-l cu o pătură pe timpul trans-portului înapoi spre casă.

Așa cum vara trebuie să fim atențila semnele încălzirii excesive a câine-lui, iarna trebuie să avem grijă la sem-nele acestuia în cazul hipotermiei.Dacă observați un tremurat excesivsau semne de nesiguranță la depla-sare, opriți câinele și puneți-l la adă-post. Pasiunea lui pentru vânătoare îlpoate solicita la efort maxim, până laepuizare, și atunci s-ar putea să fieprea târziu pentru a-l putea proateja.

Pentru rasele cu păr scurt, dar nu

numai, vestele protectoare pentruvreme friguroasă pot fi o soluție deajutor. Confecționate din diferite ma-teriale călduroase și/sau impermea-bile la apă, acestea au fost conceputepentru a păstra căldura corpului și a-lproteja de precipitații și temepraturilescăzute ale iernii. Fie că sunt confec-ționate din polarfleece sau din nailon,vestele pot proteja bine patrupedeleîmpotriva elementelor.

Modelul confecționat din neopreneste poate cel mai des folosit pentrucazurile în care cățelul trebuie să intreîn apa rece pentru aport. Acest modeleste folosit atât pentru rasele cu părscurt, cum este viszla, cât și pentrucele cu păr mai lung, cum este, spreexemplu, labradorul retreiver. Confec-ționate în croieli ingenioase, modelelenoi se pot fixa foarte ușor pe corpulcâinelui, protejând atât spatele, cât șiabdomenul, iar unele chiar și o partedin picioare. Culorile camuflaj, kakisimplu sau potocaliu fluorescent, sepot alege în funcție de tipul de vână-toare la care participă câinele și, de cesă nu recunoaștem, dau și un plus deatractivitate prin designul lor inge-nios!


AntrenamentCHINOLOGIE

Este iarnă și vremea rece aduce temperaturi scăzute,adesea considerabil sub zero grade Celsius. Sezonul devânătoare este încă în toim iar ieșirile, atât la vânatulmic cât și la cel mare, se fac adesea pe teren înghețat, fiecu zăpadă sau chiar numai gheață, iar lapovița,ninsoarea sau ploaia înghețată sunt fenomene obișnuitepentru aceast timp din an.

Protecția împotriva friguluiText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

P lanta înflorește în lunile iulie-septembrie, iar florile sunt ca-pitule mari, crestate pe

margini, fără miros, cu gust dulceag,de culoare albastră sau albă-roz.

Planta are tulpina ramificată, cuun aspect mătăsos, datorită perișori-lor de culoare verde-deschis care îiacoperă întreaga suprafață. Frunzuli-țele sunt lanceolate și crestate adânc.

Albăstrelele cresc prin locuri us-cate, pietroase, pe șanțuri și mai alespe lângă lanurile de grâu. Popular, al-băstreaua este cunoscută și sub denu-mirea de albăstrică, albăstriță, vinețea,vinețică, ghioc, floarea-grâului, floa-rea-paiului, clopoțel, floare-vânătă,floarea paiului, iarba fri gurilor, mătu-rice sau tătăișă vânătă.

Între proprietățile terapeutice suntcunoscute cele astringente, antiinfla-matoare, dezinfectante, diuretice,calmante, tonic-amare și antidia-reice. În scop terapeutic sunt folositedoar florile de culoare albastră, nu șicele alb-roz. Florile trebuie să fie cu-lese pe timp uscat, dimineața, cândsunt complet deschise și după ce rouas-a evaporat complet. După ce au fostculese, florile se pun la uscat în stratsuțire, în locuri uscate, la umbră sauîn poduri bine aerisite, după care se

păstreză în săculeți din hârtie sau dinpânză.

Preparatele din albăstrele, infuziași /sau maceratul, sunt folosite în afec-țiuni renale și ale veziculeiurinare, boli de ficat, dischinezie bi-liară, indigestii, tuse, bronșite, febră,reumatism sau gută. De asemenea,pentru unele boli de piele, cum ar fieczeme, prurit, furunculoza pleoape-lor, înțepături sau uscăciunea pielii,precum și pentru tonifierea și revigo-rarea tenului îmbătrânit. Tratamentulcu infuzie de flori de albastrele, subformă de comprese, este recomandatmai ales pentru ridurile de pe pleoapeși pentru ochii obosiți și iritați. Mascacu albăstrele are efecte regeneranteasupra pielii, epiderma devenind maisuplă și mai catifelată, iar datorită

efectelor calmante și tonifiante, albăs-trelele sunt recomandate și pentruameliorarea ridurilor, aplicându-se peten comprese cu infuzie de flori de al-băstrele.

Informațiile despre plantele medi-cinale, terapiile complementare, sauremediile naturale, pot fi de ajutor, darnu exclud și nu înlocuiesc tratamentelemedicale. Înainte de a utiliza plantelemedicinale în general, sub orice formă,este recomandată vizita la medic, iaradministrarea preparatelor din flori dealbăstrele să se facă numai la recoman-darea acestuia. Este foarte ușor să con-fundăm simptomele sau aspectul unorafecțiuni și, de aceea, opinia mediculuispecialist este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere și si-guranță.

IANUARIE 2015 | 25

Plante tămăduitoare FLORA

Albastrelele (Centaureacyanus) fac parte dinfamilia Asteraceae.Albăstreaua este o plantăierboasă, anuală, meliferă,cu înălțimea de până la unmetru, originară dinOrientul Apropiat.

AlbăstreleleDOCTOR PLANT

Leatherman Super Tool 300 esteun multi-instrument pentru profesio-niști. Cleștii de dimensiuni mai marisunt cele mai puternice produse vreo-dată de Leatherman, iar designul mâ-nerului înclinat ajută la manevrareaîn spații înguste. Mâner ergonomic,componente amovibile.

1. Vârful ascuțit al cleștelui -forma ideală pentru manevrarea pie-selor mici sau în spații înguste;

2. Clește regular - pentru pridereasau manevrarea materialelor;

3. Tăietor de sârmă - fălci 154 cmînlocuibile - a însemnat o reducere agreutății. Această dimensiune îl facede trei ori mai rezistent decât oțelulinoxidabil al sculelor uzuale;

4. Tăietor sârmă - fălci 154 cm în-locuibile – pentru sărmă dură;

5. Sertizor sârmă - pentru îmbina-rea sârmelor electrice;

6. Seritzor sârmă - pentru realiza-rea conexiunilor electrice;

7. Dezizolator sârmă - pentru în-depărtarea în siguranță amai multortipuri de izolator sârmă;

8. Cuțit 420HC - un oțel carbon deînaltă calitate, inoxidabil, care este re-zistent la coroziune și poate fi ușor deîntreținut;

9. Lamă zimțată 420HC - pentrutăierea cu ușurință a sforilor centuri-

lor. Fabricat din oțel inox 420HC;10. Lamă ferăstrău - realizat din

420HC oțel inoxidabil, gândit pentrua lucra la mișcarea de tragere, carenecesită mai puțin efort, cu pericolscăzut de rupere;

11. O sulă, este un instrumentcare poate fi folosit pentru a crea saude a mări găuri în piele sau pânză maitare;

12. Riglă (9 in/22 cm);13. Deschizător de conserve;14. Deschizător sticle;15. Mini – pilă oțel inoxidabil

420HC cu o suprafață rugoasă pentrua netezi atât lemn căt și suprafețe me-talice;

16. Șurubelniță Phillips; 17. Șurubelniță dreaptă de di-

mensiuni mari;18. Șurubelniță dreaptă de di-

mensiuni medii;19. Șurubelniță dreaptă de di-

mensiuni mici.


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

Leatherman Super Tool 300

Chemătoare rață - Feedin’ Mal-lardTM - 100% rezistentă la îngheț,reproduce chemarea rațelor la loculde hrănire, include curea..

CHEMĂTORI PRIMOSCurea de armă Niggeloh Driven Hunt

Curea de armă din Neoprenegândită pentru vânătoarea activă,ce ajută la manevrarea armei îndeplină siguranță. Ușor de montatpe armă, material rezistent.

PESCUITRetrospectiva 2014 28

Șalăi la limita înghețului 30„Operațiunea monstrul” 32

Gerar la gura copcii 34Pe Jiu, cu oscilante 36

Muscărit de iarnă 39

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

ianuarie

IANUARIE 2015 | 27

Activitatea continuă pe malurile apelor, uneori chiarpe apele înghețate, dacă grosimea gheții o permite.Putem practica toate metodele de pescuit tradiționale,raportându-ne, totuși, la comportamentul peștilor, acăror hrănire scade mult în intensitate sau înceteazăcomplet. Cele mai bune rezultate se obțin la pescuitulrăpitorilor. Pescuitul la copcă, în apele colinare și de șes

stătătoare, poate aduce satisfacții atît la speciile pașnice- obleț, babușcă, roșioară, caras, plătică, dar și la peștiirăpitori - știucă, șalău sau biban. În zonele neînghețateale apelor curgătoare, canale de fugă ale hidrocentra-lelor sau în zonele cu turbioane și curenți, în zilele înso-rite, putem avea partide reușite la clean, scobar saumreană. Pescuitul salmonidelor este interzis.

CE PESCUIM ÎN IANUARIE

V om prezenta, în continuare, lo-cațiile și podiumurile de pre-miere, pentru toate disciplinele

și categoriile acestui campionat.

PESCUIT STAȚIONAR

Finala categoriei CADEȚI - U 14 – Băieți

S-a desfășurat în perioada 5-6 iulie,în organizarea AJVPS Olt, pe acumula-rea Rusciori din localitatea Scornicești.Podiumul s-a prezentat astfel:1. Pall Zalan - AVPS Târnava Mare

Odorheiu Secuisc;2. Duțu Robert Daniel - AJVPS Olt;3. Răduț Teodor Claudiu - AJVPS Olt.

Finala categoriei TINERET - U 18 – Băieți

S-a desfășurat în perioada 15-17august, în organizarea AVP Silva Mar-

pod Sibiu, pe acumularea Sard delângă Alba Iulia. Podiumul s-a prezen-tat astfel:1. Marginean Mihai - AJPS Cluj;2. Morozan Vlad - AJVPS Maramureș;3. Iakab Alfred - APS Rika Baraolt.

Finala categoriei SPERANȚE - U 23 – Băieți

S-a desfășurat concomitent cu Fi-nala de TINERET, în aceeași organizareși pe aceeași locație. Podiumul s-a pre-zentat astfel:1. Pop Paul - AVP Silva Marpod;2. Agoston Szilamer - AVPS Târnava

Mare Odorheiu Secuiesc;3. Poiană Doru - AVP Silva Marpod.

Finalele FeminineFinalele feminine, la toate catego-

riile de vârstă, s-au desfășurat conco-mitent, în perioada 1-3 august, în

organizarea AJVPS Salaj - CSPS, pe ba-zinul piscicol Corbu- Constanța.Podiumurile s-au prezentat astfel:

CADETE U-14:1. Ispas Anamaria Denisa - AJVPS

Sălaj;2. Moldovan Flavia Adriana - AJVPS

Mureș;3. Mureșan Amalia - AJVPS Sălaj.TINERET U-18:1. Antal Timea - APS Rika Baraolt;2. Mateescu Sara - Acvila București;3. Nițu Lavinia - AJVPS Brăila.SPERANȚE U-23:1. Lozincă Bianca - AJVPS Bacău;2. Cupa Lavinia - AJVPS Sălaj.SENIOARE:1. Lozincă Isabela - AJVPS Bacău;2. Mateescu Carolina - AVPS Acvila

București;3. Oltean Andreea - AVPS Potaissa

Turda.

Finala „A” SenioriÎn perioada 28-31 august s-a desfă-

șurat Finala „A” Seniori – pescuit sta-ționar a campionatului A.G.V.P.S. dinRomânia. Programată în cadrul întru-nirii anuale a Comisiei de Pescuit Spor-tiv și Competiții pe Canalul Siderurgicdin Călărași, aceasta a fost organizatăde A.J.V.P.S. Călărași, cu concursulClubului de Pescuit Sportiv Staționar


RetrospectivaCampionatului de pescuital A.G.V.P.S. - 2014 (I)MUGUREL IONESCU

Ca în fiecare an, începând cuacel concurs experimental din1958, concursurile de pescuit,organizate și patronate deA.G.V.P.S. din România, s-audesfășurat și în anul 2014, latoate disciplinele șicategoriile omologate deregulamentele internaționaleși adaptate prin regulamenteinterne propri. Pisteconsacrate, care au găzduit,an de an, competiții, dar șipiste noi sau redescoperite,au fost puse la dispoziție deasociațiile afiliate aleA.G.V.P.S., contribuind lareușita deplină a acestuicampionat.

Retrospectiva 2014COMPETI}II

PESCUIT LA CRAP

Desfășurată în perioada 25- 29iunie, etapa a doua- finală a disciplneiPescuit la Crap, din cadrul Campinatu-lui de Pescuit al A.G.V.P.S., a fost găz-duită de celebrul carpodrom de laCorbu, pistă de concurs de talie mon-dială, administrată de S.C. RIG SER-

VICE S.A. S-au întrecut cele mai bune6 cluburi din țară.

Etapa premergătoare, găzduită deacelași bazin piscicol, a reunit la startulcompetiției reprezentanții a 10 cluburi,clasate la final în următoarea ordine:OVIDIUS - 4 puncte - 1.256,28 kg,CARP UNITED - 7 puncte - 1.140,63kg, GREEN LAKE - 15 puncte - 881,74

kg, SENZOR- 15 puncte- 882,88 kg,ENERGY CARP - 18 puncte - 755,72 kg,ABBARA CARP TEAM - 18 puncte-726,93 kg, AVPS ACVILA - 22 puncte -621,07 kg, PELICANUL - 26 puncte -541,05 kg și CLUB CRAP CORBU CCC- 26 puncte- 396,91 kg.

Podiumul s-a prezentat astfel:1. CARP UNITEDCosmin Tudor - Bogdan Drăgan,Vasile Ivan - Mitică Bontaș - MihaiPripon, Virgil Zaiț - GheorgheClampă, Florin Murgeanu - CătălinDuță, manager Nicolae Repciuc - 3 puncte - 1.749,47 kg. 2. GREEN LAKEAlin Jantea - Adrian Ghiță, AlexandruDragnea - Vali Bosman - Dan Stoica,Mircea Neacșu - Florin Pate, GeorgeAlexandru - Iulian Petre, managerViorel Nedelea - 6 puncte – 1.245,09 kg.3. OVIDIUSFlorin Mașu - Dan Badârcea - IohannKraus, Ionuț Voicu- Radu Lixandru,Nicu Dinescu- Claudiu Popa- MariusDin, manageri Alexandru Călina șiVali Vesa - 10 puncte- 964,54 kg.

În numărul viitor vom prezenta ac-tivitatea competițională, desfășurată în2014, în cadrul disciplinelor SPINNINGși MUSCĂ ARTIFICIALĂ.

IANUARIE 2015 | 29

din cadrul A.G.V.P.S. În final, podiumul s-a prezentat ast-

fel: 1. Cașeru Marius - AJVPS Vrancea

5 pct. – 11.030 g;2. Popa Dragoș - AJVPS Arad

8 pct. - 11.540 g;3. Stanciu Toni - AJVPS Vrancea

8 pct. – 11.010 g.

Finala disciplinei PESCUITSTAȚIONAR – categoriaECHIPE/CLUBURI/ASOCIAȚII

S-a desfășurat în perioada 26- 28septembrie, reunind la start numai 5echipe, cele mai motivate, dar și celemai bine susținute de sponsori. Podiu-mul a fost ocupat de următoareleechipe:1. ENERGO TEAMAVPS Târnava Mare OdorheiuSecuiesc Tudor Octavian, VuculescuBogdan, Ghioghiu Andrei, SzilagyiZsolt, Benzar Zsolt, Orosz Attila – 27 puncte – 193.260 g;2. MAROS MIXAVPS Silva Marpod SibiuGăvan Alexandru, Koszorus Botond,Farkaș Adrian, Poiană Doru, BucurAndrei – 29 puncte – 191.260 g;

3. CORVIN 2Trabucco - AJVPS HunedoaraMalița Cristian, Szatmari Ștefan,Lupei Ioan, Bodocan Tudor,Necreală Florin – 47 puncte - 156.620 g;

Podiumul individul s-a prezentatastfel:1. Tudor Octavian – 4 puncte –

41.190 g;2. Găvan Alexandru – 4 puncte –

41.180 g;3. Vuculescu Bogdan – 5 puncte –

40.590 g.

Au rămas în divizia „A”, în ordineaclasării, următorii concurenți: Matees-scu Constantin- Maty, Koszurus Bo-

tond- Boti, Sabău Săvinel- Nuțu, Pe-truța Lucian, Bucur Andrei, FarkașAdrian, Benzar Zsolt, Baba Iosif, RancuTiberiu, Lozincă Florin, Szilagy Zsolt șiRădulescu Remus.

Finala de Pescuit la FEEDERS-a desfășurat în perioada 19- 21

septembrie și a adunat la start cei maibuni 27 pescari de feeder din cadrulA.G.V.P.S. După terminarea concursu-lui, podiumul s-a prezentat astfel: 1. Vuculescu Bogdan - AJVPS Arad

- 2 puncte – 21.440 g;2. Benzar Zsolt - AVPS Târnava Mare

Odorheiu Secuiesc - 3 puncte –20.840 g;

3. Petrișor Adrian - AJVPS Arad - 3 puncte – 19.570g

C el puțin, înainte de îngheț, știucă șalăii se ațin pe acele zonecu ștepi sau cocioc, unde tem-

peraturile sunt puțin mai mari, datoritămateriei vegetale de pe substrat. Înplus, cum și alte specii de pești cautăaceleași arii, șalăii vor avea și prada înapropiere, necesară supraviețuirii pesteiarnă. Deci știu unde să insist, căci pes-cuitul pe apă foarte rece, la șalău, nu eca... vara. Dincolo de echipamentulspecific, trebuie să vă înarmați cumultă răbdare și să învățați să încetinițipână la extrem prezentarea nălucilor.Este un pescuit pentru cei cu nervi deoțel, pentru că, dincolo de frigul care-ți pătrunde în oase, nici nu poți animaplasticul ca în celelalte sezoane, și nicirecuperarea nu trebuie să fie rapidă.

Echipamentul nu trebuie să difereneapărat de cel folosit în restul anului,dar câteva schimbări în „sistem” vă potaduce mai multe capturi la finalul uneizile de iarnă, și așa foarte scurtă.

O lansetă cu vârf mai moale, caresă flexeze ușor, reprezintă un avantajîn detectarea mușcăturilor foarte dis-crete: de multe ori, când reiei recupe-rarea sau când ridici vârful lanseteiușor, simți o greutate la capătului firu-lui. Rostul vârfului mai elastic este capescarul să detecteze șalăii care au

apucat năluca, înainte ca aceștia sădetecteze că lucrurile nu sunt tocmai„în regulă”. Atacurile peștilor sunt

departe de violența din restul anului,cei mai mulți „se atârnă” în nălucă șiîi percepeți ca pe o greutate doar când

ridicați lanseta, în aceste cazuri, șanselesă-i înțepați sunt „fifty-fifty”. De aceea,


Pescuit la răpitoriSPINNING

Perioada de tranziție de la temperaturile scăzute daracceptabile ale toamnei la cele din jurul lui zero grade,prevestitoare ale iernii, aștern tăcerea peste activitateașalăilor. Pescuitul pe o apă aflată în pragul înghețuluieste întotdeauna dificilă și provocatoare, pentru căpeștii nu se hrănesc activ, metabolismul lor este în modde conservare a energiei, iar când o fac, ferestrele dehrănire sunt limitate - fie după prânz, fie spre apus,cum am descoperit în ultimele partide pe Gostilele, înultimele zile ale lui decembrie. Aproape că l-aș comparacu pescuitul de primăvară, foarte greu și el, din cauzaperioadelor de dinainte de depunere și imediat după,când localizarea șalăilor poate pune probleme chiar șipe o apă pe care o cunoști de 20 de ani.

Șalăi la limita înghețuluiText și fotografie ANDREI ZABET

e bine să urmăriți nu doar mișcările fi-rului, ci și vârful lansetei.

În al doilea rând, firul capătă im-portanță capitală pe apă rece: dacă înrestul anului, orice textil e bun pentrușalău, iarna, apa este mai limpede,peștele mai apatic și mai circumspect,

iar singurele fire care vă pot spori șan-sele de succes sunt fie cele din nailon,fie cele din fluorocarbon. Asemeneafire prezintă mai natural năluca și auceea ce textilului îi lipsește: elongațiesau, mai popular spus, elasticitate. Nuuitați că pescuiți în condiții în care șa-

lăul abia dacă pune gura pe nălucă. Cutextil veți avea mai puține atacuri, pecare există toate șansele să le ratați.

Stilul recuperării este, după cumaminteam mai sus, cât mai lent cu pu-tință: nu ridicăm exagerat lanseta,maxim până la ora 10-11, folosindanalogia cu cadranul unui ceas, nu re-cuperăm rapid, ci cu ture foarte încetede manivelă și neapărat cu pauze de 2-3 secunde și chiar mai mult, între fie-care tur de manivelă. Stilul este unulîn care târâm năluca pe substrat, acolounde stau șalăii, deci în imediata lorzonă de atac.

Nălucile folosite pot fi orice fel deplastice montate pe jiguri, cele pe carele folosiți în mod curent, însă e binesă experimentați cromatic și să desco-periți o culoare și o formă anume, lacare aveți cele mai multe atacuri. Eceea ce se numește „pattern” sau tiparal zilei. De asemenea, în prag deiarnă, nu uitați nălucile de reacție și,în special, cicadele, pescuite în acelașistil ca plasticele, fiindcă sunt uneledintre cele mai bune năluci de apărece pe care le-am încercat vreodată.Important este să încetiniți pe cât sepoate prezentarea și capturile vorveni.

IANUARIE 2015 | 31

Cu apele naturale, ne cam lămu-risem. O incintă cu debit con-trolat, fără legătură naturală

cu exteriorul, ar fi singura soluție.Și am găsit incinta!... Și am găsit și

oameni de treabă, extraordinari, carene-au înțeles corect pasiunea și ne-aupermis accesul în acest „paradis”.

ExpedițiaDupă trecerea bărcii peste dig,

prin locul special amenajat, ne întâm-pină o rețea imensă de canale, între-

rupte de ghioluri, adiacente la acesteasau chiar traversate, bordate de stuf șipapură, o imensitate în care te pier-deai din primele sute de metri. Cu câ-teva repere inițiale trasate decunoscători, dar și cu multe telefoanede direcționare pe parcurs, ajungemîn zonele recomandate și ne apucămde treabă.

Aceeași ceață deasă, plafon denori la joasă înălțime, dar și cu știu-culițe, destule, care atacau apatic șiveneau în drill-uri calme, parcă știind

că vor fi eliberate și nu trebuie să serănească prea tare.

Schimbăm loc după loc, în căuta-rea “monstului”, cu satisfacția uneizile frumoase, de-a dreptul bogatăfață de cele precedente.

Pescuiam alternativ, cu două lan-sete, una mai robust, echipată cu firtextil, dar și cu strună textilă, produc-ție poroprie, confecționată dintr-o ațăpe care am cumpărat-o din Ungariacu peste 15 ani în urmă. Nu mai știuce scria pe ambalaj, dar îmi amintesccă arăta o știucă, ceea ce mi-a dat în-credere. Este extrem de eficientă cândștiucile sunt mofturoase, permițând omișcare foarte liberă a nălucii. Cea-laltă lansetă era mai flexibilă, cevamai lungă, pentru lanseuri controlateîn ghioluri, echipată cu fir monofila-ment și strună din titan “fără memo-rie”, achiziționată la recomandareaunor prieteni, destul de scumpă, darperformantă.

Memoria peliculeiFoloseam toate tipurile de năluci,

pentru a le testa eficiența, clasice saumai moderne, dar și lingurița prefe-rată, clasica BALZER TURKY de 20 g,primită în dar de la… un „cunoscător”.

Mă uit la ea și îmi vin în minte me-morabilele cuvintele ale lui Marin Mo-raru, din finalul filmului „OperațiuneaMonstrul”, făcut după scenariul nemu-ritorului pescar și vânător, Titus Popo-vici, vizionat de cel puțin 20 de ori.

„Armez, firul vâjâie, pleosc!..., con-trolez, simt cum lingura se scufundăîncet spre el, și el se mișcă încet, con-


Pescuit în Delta DunăriiDE SEZON

„Operațiunea Monstrul”Text și fotografie MUGUREL IONESCU

Deltă, invadată de ape mari, cum nu am văzut niciodatăîn această perioadă a anului, îi dezamăgea chiar și pelocalnici care, neacoperind nici costul benzinei, nu maiieșeau cu bărcile. Unii își rezolvau problemele pe laTulcea, alții reparau sau confecționau plase noi,întrețineau motoarele sau bărcile, în așteptarea unorvremuri mai bune. Dar timpul nostru se derula, iarvacanța se apropia de sfârșit. Trebuia să găsim ceva…

IANUARIE 2015 | 33

știent de forța lui. Recuperez încet,încet, înceeet…, calm, calm, caaalm…,și iată că, brusc, atacă, o vâlvătaieuriașă, coada lui aruncând apa la mariînălțimi.”

Ei, n-a fost chiar așa! De fapt, lan-sez controlat, cu stop pe fir, la 1,5 – 2 m de perdeaua de stuf, o zonă bună,dar neutră ca aspect. După câteva se-cunde de la contactul cu apa încep sărecuperez lent lingura care, dupădouă, trei fandări, pornește lateral,către larg, deviată de o forță con-stantă, dar fără mișcări bruște. Niciatacul nu s-a resimțit, fapt care m-aconvins că am de-a face cu un peștemare, care a înghițit bine lingura.Evaluez scurt situația: varga medium-light, de 2.70 m, excelentă pentru lan-sări lungi, dar cam incomodă pentru

apropierea peștelui; firul monofila-ment, fluo, de 0.26mm; struna Tita-nium 7-Strand Leader, 23cm, test 9kg;minciogul mare, cu gura largă șicoada lungă, la îndemână. La dimen-siunea știucii, nici nu se punea pro-blema scoaterii cu mâna, eventual cuun lip-grip, dar care ne lipsea.Se mișcă fără smucituri, continuu, cuaceeași forță ca la început, păstrânddistanța față de barcă, trăgând firul înstânga și în dreapta, apoi se apropiede barcă, încercând evadarea pe de-desubt. Aici am avut ceva emoții, firulmonofilament putând fi ușor retezatde ranforsările chilei sau de elicia mo-torului. Dar a ieșit, s-a ridicat spre su-prafață, și mi-a dat ocazia de a băgaminciogul sub ea. Mișcarea clasică deînvăluire și secundele de respiro din-

naintea ridicării în barcă. Gata! Sepredase! Lingurița era în fundul bran-hiilor, struna rămânând doar cu 4cmîn exterior.

RecapitulămUltima zi de pescuit, ultimele lan-

seuri ale zilei, un loc cu nimic mai deose-bit decât celelalte, lingurița preferată,lanseta echipată cu strună de titan - în-tâmplare, inspirație, dacă era stuna meaobișnuită, din ață, nu rezista nici 5 se-cunde - și multă perseverență, credințăpână în ultimul moment. Din nou, răs-plata bine-meritată. De panoplie!

Câți centimetri, câte grame? Maicontează? Vă las să apreciați singuriși să sporiți, astfel, farmecul unei fru-moase povești de toamnă, depănată lagura sobei…

Ingrediente: 2,5 kg carne de știucă,dezosată și tocată, 500g slănină crudăde porc, tocată, maț de porc, proaspătsau sărat, o căpățână de usturoi, o in-florescență de busuioc uscat, o jumă-tate de linguriță de cimbru, pipermăcinat, sare, boia de ardei dulce.

Preparare: se amestecă știuca to-cată cu slănina de porc și se lasă la

rece, pentru întrepătrunderea arome-lor. Se prepară amestecul din usturoipisat mărunt, busuioc, cimbru, piper,sare și boia. Se întinde compoziția ini-țială pe o planșetă, se presară cuamestecul de mirodenii, după care sefrământă bine. Se introduce umpluturaobținută în mațele de porc și se lasă laaer, la zvântat, cel puțin 24 de ore.

Dacă avem condițiile necesare, cârnațiipot fi afumați, 24 de ore, la fum recede plop.

Servire: pot fi serviți prăjiți, întigae, sau fripți, la grătar, calzi saureci, ca aperitiv sau fel principal, cugarnitură de murături asortate, însoțițide un rozé demisec/sec. Poftă bună!

Este o mâncare tradițională, care se prepară în preajmaCrăcinului de ortodocșii de rit vechi. Are o puternică încăr-cătură semantică și religioasă, semnificând, prin conținut,înfrățirea apei cu pământul și aerul, iar prin preparare,purificarea prin foc.

CÂRNAȚI LIPOVENEȘTIDIN ȘTIUCĂGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

G erul de la finele lui decem-brie a prins în strânsoarea-ide clește apele bălților. Apoi,

zilele geroase au alternat cu zile cutemperaturi mai mult decât blânde,urmate din nou de frig și ninsoare.Așa se face că gheața poate fi, pe alo-curi sigură, iar în alte zone, prea sub-țire pentru ieșirea la pescuit la copcă.Dar gândul la prima ieșire pe gheațăne dă ghes, iar de pe raftul unde amlăsat-o anul trecut, trusa de pescuit neîmbie la prima ieșire la copcă.

Atenție la gheață Gheața este un teren alunecos,

atât la propriu cât și la figurat, faptpentru care este bine să-i acordămtoată atenția și să fim precauți atunci


Pescuit la copcăDE SEZON

Pescuitul la copcă are farmecul lui aparte, iar în timpul iernii, bibanul, șalăul, chiar șiștiuca, nu refuză un buchet de libelule oferite pe o mormâșcă ce joacă atrăgător înapropierea substratului. Acestora li se adaugă o mare parte din „mărunțisul” apelor. Cucât condițiile de pescuit au fost mai vitrege, cu atât mai mare va fi satisfacția capturiloraduse pe luciul gheții.

Gerar la gura copciiText și fotografie MAC

când ne aventurăm la un pescuit lacopcă.

„Citirea” gheții ne poate oferi in-formații de care trebuie să ținemseama. Culoarea, structura, grosimeași, nu în ultimul rând, distanța dintrecopci, sunt elemente ce trebuie atentluate în seamă, pentru a fi mereu însiguranță și pentru a nu ne supunenici unui pericol.

Gheața groasă de 8 cm este, deregulă, considerată sigură pentru opersoană de greutate medie, cea de 10 cm pentru mai multe persoane,aflate la cel puțin 2-3 metri una dealta, iar la 12-14 cm, gheața poate su-porta un ATV sau snowmobil. Găurilede testare a gheții trebuie făcute înce-pând de la margine și la 15-20 demetri jur-împrejurul locului în care nehotărâm să facem copcile, pentru a fisiguri că ne aflăm pe o suprafață degheață cu grosime uniformă. Distanțadintre copci trebuie să nu fie mai micăde 3 m, iar copcile să nu depășească20-30 cm diametru. Atenție la gheațaacoperită cu strat de zăpadă! Nu luațiîn calcul grosimea stratului de zăpadăcând măsurați grosimea gheții.

Să revenim la pescuitPutem folosi năluci artificiale,

twistere mici, lingurițe sau mormâște.Le jucăm pe verticală, testând diferiteadâncimi, până când localizăm peștii.Un sonar ne poate fi de mare ajutor,mai ales dacă suntem pe locuri noi șinu le cunoaștem, la fel și o freză pen-tru gheață. Peștișorul viu poate aveaun real succes la răpitori. Putem fo-losi boișteni, porcușori sau, mai ales,ghiborț, dacă avem în gând, în mod

special, șalăul. Bibanii nu vor refuzanici o mormâșcă garnisită cu mo-meală vie. Viermușii, dar mai ales „li-belulele”, dau rezultate bune.„Libe lulele” trebuie păstrate însă cugrijă, umezite, fie în cârpă sau hârtiede ziar, în cutiuțe, ferite de frigul deafară.

Confort și siguranțăÎmbrăcămintea călduroasă este

esențială. Protejarea de frig, dar maiales de vânt, este un lucru ce trebuiefoarte serios considerat. Nu uitați, nuorice haină groasă protejează și devânt, iar vântul poate crea un discon-fort considerabil, mai ales dacă ne po-ziționăm în porțiuni larg deschise pebaltă, fără protecția stufului sau a ma-lurilor înalte. Mănușile și căciula nutrebuie să lipsească din dotare, și eledin matrial călduros și impermeabil.Încălțămintea călduroasă nu trebuieneglijată. Se spune că „frigul de la pi-cioare te cuprinde”, și este foarte ade-vărat. Două perechi de ciorapi îninteriorul unui bocanc impermeabil laapă și căptușit cu material termoizo-lant pot oferi un confort sporit și nepot proteja de îngheț și degerături. Otalpă izolatoare și aderentă ne va oferiun plus de siguranță și tracțiune pegheață și ne va ușura efortul la depla-sare.

Urmăriți buletinul meteo cu celpuțin o zi înaintea ieșirii; 24 de ore cutemperatură peste 0 grade Celsiusreduc sensibil siguranța gheții! Dacăvremea ține cu noi și pasiunea nu sedezminte, ne vom putea bucura dinplin de o partidă de pescuit, pe vremede Gerar, la gura copcii!

IANUARIE 2015 | 35

«Citirea» gheții nepoate oferi informații

de care trebuie să ținemseama. Culoarea,structura, grosimea și, nuîn ultimul rând distanțadintre copci, sunt elementece trebuie atent luate înseamă, pentru a fi mereuîn siguranță și pentru a nune supune nici unuipericol”.

V ă voi împărtăși, în cotinuare,câteva repere bazate pe pro-pria-mi experiență, cu spe-

ranța că, adaptându-le la condițiilespecifice în care pescuiți, vă vor fi defolos.

Pentru avați, când apa râului are oturbiditate crescută, folosesc, cu bunerezultate, oscilantele argintii, cu rapor-tul lungime-lățime de 1/2 și 1/3, iaratunci când apa este limpede, oscilan-tele argintii, dar și pe cele aurii, cu ra-portul lungime lațime de 1/4 și 1/5. Înfuncție și de lungimea oscilantelor,greutatea optimă pentru cele mai late,mi s-a părut a fi cuprinsă între 8 și 12grame, iar pentru oscilantele tip slim,între 6 și 10 grame. Dacă aceste nălucisunt mai grele sau mai ușoare față deaceste limite, nu mai evoluează prinapă așa cum îmi doresc.


Pescuit pe râuSPINNING

Din marea varietate de năluci metalice, lingurileoscilante s-au dovedit a fi, pentru mine, cea mai bunăalegere, din categoria acestor năluci, în pescuitul laspinning, pentru avați și somni. Chiar dacă, din punct devedere al aspectului, față de alte tipuri de năluci, nu suntfoarte arătoase, la evoluția prin apă, dată de pricepereași îndemânarea pescarului, năluca prinde viață și unaspect cât se poate de natural. Cu forme tip „pară”,„pișcot”, „banană”, „frunză”, până la cele de tip slimsunt, în anumite cazuri, primele pe “lista de bucate”pentru pretențioșii avați sau mofturoșii somni.

Pe Jiu, cu oscilante, la avați și somniText și fotografie DORU DINEA

De foarte multe ori, la avați, pescu-iesc „la scurt”, adică fără să lansez,numai plasând ușor oscilanta pe apă,după care execut mișcări de dandinare,în special înspre suprafață. Aceleașimișcări le execut și mai în larg, adicăexact cât îmi permite lungimea lanse-tei, dar și pe lângă mal, chiar pe lângăpereții acestuia. Dandinarea oscilantei,indiferent de forma acesteia, o execut,de obicei, cu mișcări mai vioaie, dar nubrutale. S-a întâmplat, destul de des,să prind avați de dimensiuni mari la ojumatate de metru sau un metru depăr-tare de propriile picioare. Atunci cândlansez năluca la distanță, în larg sauparalel cu malurile, cea mai potrivitărecuperare este în stilul jerking, la caresmuciturile și accelerările le realizezuneori mai scurte, iar alteori maiample. În cele mai multe cazuri, atacu-rile asupra nălucii sunt hotărâte, chiarbrutale dar, uneori, sunt și atacuri dis-crete, ca o „lăsare” pe fir. Având guraca de porțelan, riscul ca peștele săscape în drill este mare și, de aceea, amîntodeauna grijă ca ancorele nălucii săfie cât mai bine ascuțite, frâna muline-tei bine reglată și să nu slăbesc tensiu-nea din lansetă.

La pescuitul somnului cu oscilante,le-am folosit, în special, pe cele mailate, dar au dat rezultate și cele subțiri,

tip slim. În funcție de lungime, suntmulțumit de oscilantele cu greutăți cu-prinse între 15 și 25 de grame. Maidau rezultate bune și oscilantele cugreutățile de 10-12 grame, în zoneleapei cu adâncimi mai mici și curent celmult moderat .

Una din tehnicile de evoluție pentruoscilante, în pescuitul somnilor, este șicea „la scurt”, la care mișcările de dan-dinare sunt executate cât mai aproapede albia râului. Aceste mișcări sunt lente,iar când năluca este pe cădere aștept, decele mai multe ori, contactul acesteia cusubstratul. Când lansez oscilanta dealungul malurilor, o fac mai mult înspreaval. Cu ajutorul curentului apei, înaintesă cobor pick-up-ul mulinetei, după ceoscilanta atinge apa, cu degetele de lamâna liberă prind firul de linie, dupăcare îl eliberez, puțin câte puțin, timp încare năluca e dusă ușor în aval și co-boară către adâncuri. Orientând adecvatși vârful lansetei, o dirijez în acest felcătre zonele inaccesibile de lângă mal,aflate în aval, la depărtare de mine.Când consider că năluca se află într-unloc bun, cobor pick-up-ul mulinetei șiîncep să execut, din vârful lansetei, miș-cări ale oscilantei, cât mai apropiate desubstrat, după care recuperez încet unu-doi metri de fir, iar în noul loc execut ia-răși mișcările oscilantei.

Tehnica „rostgolit la vale” o aplicmai mult în zonele în care cunosc, câtde cât, configurația substratului. Lan-sez năluca perpendicular pe direcția decurgere a apei sau puțin înspreamonte. După ce atinge apa, o las săcoboare pe substrat și las curentul să orostogolească unu sau doi metri, cuvârful lansetei coborât, poziționat pedirecția nălucii . După rostogolire, ridicușor vârful lansetei, iar năluca se ridicăde pe substrat și execută mișcările os-cilatorii. Recuperez rezerva de fir întimp ce cobor vârful lansetei, opresc re-cuperarea și las din nou năluca săatingă substratul. Curentul apei rosto-golește iarăși oscilanta și repet mișcă-rile, până când năluca ajunge mult înaval, după care o recuperez folosindalte tehnici.

De cele mai multe ori atacurile asu-pra nălucii sunt progresive, dacă pot sămă exprim astfel, asemănătoare cu ogreutate ce se agață de nălucă și se mă-rește în timp. Alteori, pur și simplu, nă-luca se oprește brusc din evoluție, parcălovindu-se de un zid și îmi ia destultimp să conving uriașul mustăcios de lacapătul firului să se miște din acel loc.

Pentru oscilante, un rol foarte im-portant îl au „inimioarele”, acele acce-sorii care se montează pe ineleledespicate, lângă ancore. Reprezintă sti-muli puternici, ce măresc eficacitateaacestor năluci. Totuși, la oscilantele detip slim, eu prefer să nu folosesc acestecodițe, pentru a nu le îngreuna sauchiar bloca evoluția, jocul prin apă și,de aceea, le vopsesc ancorele, de obi-cei, în culoarea roșie.

Un mic amănunt, dar de o mareimportanță, este legat și de colorituloscilantelor, indiferent de forma con-structivă a acestora. Unele oscilante,mai vechi, au oxidat și și-au schimbat,parțial sau total, coloritul, în modurifoarte ciudate și interesante. În specialcând apa râului este limpede sau are oturbiditate mai scăzută, tocmai cuaceste oscilante am cele mai bune re-zultate. De aceea, și anumitor oscilantenoi, pe care le achiziționez, le înlăturinelele despicate și ancorele, după carele introduc în pământul din glastrelecu flori, care mai tot timpul este umed.După o anumită perioadă de timp, ca-pătă aspectul acela ciudat, dar pe pla-cul peștilor. Nu le curăț, ci doar leclătesc cu puțină apă, le montez ineleledespicate și ancorele și sunt pregătitepentru pescuit.

Repet, aceste informații se bazeazăpe propriile observații și experiențe, iardacă doriți să le folosiți, lauți în calculadaptabilitatea la condițiile locale alezonelor în care pescuiți.

IANUARIE 2015 | 37


Amintirile veriiMUSC~RIT

La muscărit cu ajutorul„peștelui pescar”Text și fotografie DORU DINEA

Sunt situații când, datorită faptului că peștii, din anumite motive, nu vor să atacemomelile artificiale, descoperi, vrând - nevrând, metode neconvenționale, atât pentruspinning cât și pentru fly. Până aici nu este ceva neobișnuit, deoarece orice pescarîncearcă metode noi și, uneori, năstrușnice, pentru a trezi interesul peștilor. Câteodată,însă, am descoperit metode noi de evoluție pentru năluci sau tehnici noi de purtare amuștelor artificiale prin apă într-un mod cu totul întâmplător, când pescuiam normal,folosind tehnicile cunoscute.

Astfel mi s-a întâmplat la o par-tidă de pescuit cu musca artifi-cială, când prindeam, cu

rezultate destul de bune, roșioare. De-terminant a fost faptul de a avea mon-tate în capătul leader-ului două mușteartificiale, la distanțe de aproximativ 50-60 cm una față de cealaltă. La aceastăpartidă de pescuit, ca și la altele, reu-șeam să prind roșioare la ambele mușteartificiale, fiind conștient de faptul căpeștii nu atacau muștele neapărat înacelași timp. În schimb, la această par-tidă, când aveam prinsă o roșioară maimare, în special în apropierea malului,am observat că, dacă slabeam puțin firulși lăsam peștele să mai înoate puțin îna -inte de a-l scoate din apă, cealaltămuscă, cea liberă, era atacată de alțipești care, de cele mai multe ori, se prin-deau singuri în cârlig. Observând ce seîntâmplă, am plusat, și când lansam ladistanță și reușeam să prind un pește launa din muștele artificiale, nu aduceampeștele repede către mine, ci îl tractamușor, câte 1-2 metri. După această ma-nevră, stopam recuperarea, slăbeampuțin firul și dădeam voie peștelui să înoate mai lejer 10-15 secunde dupăcare, din nou, aduceam ușor peștele,după care urma o altă pauză în recupe-

rare. Înainte de a sălta roșioara afarădin apă, o mai lăsam, cu firul slăbit,chiar și 20-30 de secunde, să înoate înapropierea malului. Nu procedam înacest fel de fiecare dată când aveam unpește prins la una din muștele artificiale,ci numai la anumite intervale de timp.

Folosind această metodă, am reușitsă prind reginuțe și bibani. Am prins re-ginuțe și pescuind normal, în schimbbibanii au atacat muștele, cel puțin înaceastă partidă, numai când am folositaceastă metodă.

Am observat de asemenea că, înfuncție de specie, peștii atacau muscaartificială rămasă liberă numai dacăaceasta acționa într-un anumit fel.Când roșioara prinsă la una din mușteînota aproximativ liniar, într-o anumitădirecție și cu viteze mici sau medii, reu-șeam să prind la cealalaltă muscă regi-nuțe sau alte roșioare. În schimb, cândroșioara prinsă înota cu viteze mari șiîn zig-zag, deci nu pe un traseu liniar,numai atunci reușeam să prind bibani.De cele mai multe ori bibanii erau dincei mici dar, uneori, se nimerea săatace musca și câte unul mai mare.

Am pescuit și cu două muște ude șicu ambele uscate, dar și cu una udă șicealaltă uscată. Nu a contat ce tip de

muscă a rămas liberă, deoarece peștiiau atacat, în funcție de cum purta peș-tele prins musca rămasă liberă, întreape sau la adâncime, și muștele ude,dar și pe cele uscate.

Eu am denumit roșioara prinsă launa din muștele artificiale și care, cufirul lăsat slăbit, purta cealaltă muscă li-beră prin apă, „peștele pescar”, deoa-rece, fără ajutorul ei, nu aș fi reușit săexecut asemenea evoluții. De aceea, nicinu căutam să o obosesc foarte mult și,după ce înota cu firul slăbit, o săltam pemal, o eliberam cât mai repede din câr-ligul muștei și îi dădeam urgent drumul

Acest „pește pescar” poate să fie dinorice specie, nu neapărat roșioară, darmie mi-a fost cel mai la îndemână înaceastă partidă, deoarece atacau muș-tele relativ constant și le prindeam celmai bine. Mare atenție ca, după ce amadus la mal „peștele pescar”, care sepresupune că acumulează un stresfoarte mare, să îl eliberăm cât mai re-pede, ca să aibă șanse de supraviețuirecât mai mari.

Nu știu cât de etică veți găsi această„metodă”, știu că se practică frecvent înpescuitul bibanilor, la spinning, cu douătwistere, dar mi s-a părut interesantă șiam ținut să v-o împărtășesc.

După lungi discuții privind ale-gerea unui loc optim acesteiprime partide a anului, am ho-

tărât că sub barajul Lugaș, de pe CrișulRepede, în bazinul de liniștire, undeexistă acele casete de beton în care apaare 1,3-1,5 m, iar curentul este aproapestaționar, putem avea șanse la vreunbiban ce pândește flămând lângă pere-tele de beton.

Pentru distinsul cititor ce-mi ono-rează rândurile, fac o mică descriere alocului, deci aceste casete sunt ca otablă de șah, unele cu adâncimea men-ționată, iar lângă acestea altele cu plat-forme de beton, pe care apa nu are maimult de 0,3-0-4 m, deci, stând pe aces-

tea, ne-am propus să pescuim în celevecine, cu apă adâncă, casetele avânddimensiunea de 2x2 metri.

Sosiți la locul visat, luându-ne cos-tumele termoizolante, ne-am amplasatfiecare pe câte o platformă, pescuind încea învecinată.

Mi-am montat o vargă specială pen-tru nimfe, clasa 3/4, de 356 cm lungime,șnur sinking, și un forfac de 3 m din firde silon de 0,14 mm, suficient pentrutalia peștilor, oricum mai puțin bătăioșiîn apa ce nu trecea de 2-3 grade.

La capătul forfacului am pus o nimfăclasică, un binecunoscut „carabete”, les-tat pe curbura acului cu ață de plumb,corpul din lână galbenă și o mică perucă

roșie din pană genetică de cocoș, iar deasupra acestuia, la 30 cm, am legat oaltă nimfă, tot bine lestată, un „gama-rus”, model ce l-am mai descries, în modrepetat, în coloanele revistei.

Deasupra canalului de fugă, mii depescăruși cădeau ca torpile vii, culegândpeștișorii zăpăciți de torentul uzinării hi-drocentralei, deci alegerea noastră a fostînțeleaptă, bazinul de liniștire fiind la200 m lateral și neafectat de viitură.

Conduceam atent nimfele pe fun-dul casetei, sesizând uneori fine pișcă-turi, până în clipa în care mi-am datseama că trebuie să răspund cu înțe-pare, așa că, privind mai atent vârfulvergii mele supersensibile, am înțepatprompt și, bucuria muscarului, unbiban frumușel făcea volte înainte de aintra în minciogul paletă, apoi colegulridică victorios minciogul, arătându-miun frumos scobar luat la „gamarus”.

Fac o mică paranteză, la un concursde muscă, finală județeană, tot pe Criș,cu colegul Ionică Dejeu, prindeam, înmod nesperat, tot cu nimfe, frumoșimorunași, unii aproape de kil.

Continuăm să pescuim, prinzândbibani burtoși, amicul luând încă unscobar, când ne-am trezit cu câtevasute de cormorani ce curățau albia depește, fenomenul fiind în amplificarean de an. Aici menționez că, luna tre-cută, vizitând țara vecină, am văzut laUgra, împușcați, grămezi de cormoranicare drămuiseră pescariile.

Dar, revenind la povestea noastră,după sosirea stolurilor de cormoranin-am mai avut nici o șansă și am ple-cat acasă, cu amintiri mai bune și mairele.

Deși sunt minus opt grade, dupăun drum de 15 minute, pe o șosea pecare eram unicul călător, ajung la ba-rajul Tărian, unde apele râului auadâncimi de 2-6 metri și-n care șalăi,știuci, avați, cleni capitali și somnipândesc prada adusă de ape.

Îmi montez repede lanseta, o mi-nunată vargă germană de 240 cm,echipată cu un DAM Quick, un fir tex-til de 0,20 mm, o strună de oțel de 30

cm și un vobler original Rapala, de 15cm, vibrator sinking, care, nu odată,a reușit să-mi aducă în strună răpito-rii flămânzi.

Lansez sub pieptarul de piatrăbrută, într-un anafor adânc, las vo-blerul să coboare în adâncuri, îl maisalt nițel din vârful lansetei, și uneorisimt că se mai lovește de fundul albiei.Montura mea e cam la 40 metri demine, când simt că voblerul s-a agățatde ceva. Speriat, trag instinctiv și simto greutate enormă în mânerul lanseteicare se curbează puternic, iar muli-neta, cârâind ușor, cedează firul.

Știu că am pește mare în strună,trage amarnic de tare, dar nu am

emoții tehnice, doar pasionale, pro-ducătoare de adrenalină. Peștele facerondouri largi în adâncul anaforuluiși, deodată, văd știuca mare, lungă,cu coada lată ca un evantai, cautândscăpare în adâncuri. O țin în strună,încet-încet cercurile sunt mai mici,apoi o văd culcată pe luciul apei cris-taline, cu voblerul bine ancorat în col-țul gurii larg deschise.

E obosită, resemnată, o iau înminciog, o pun pe mal și-i curm sufe-rința. Simt că m-a cuprins frigul, oripoate de emoție am un tremur ușor,beau un ceai cald, nelipsit de la nici opartidă, și-n căldura mașinii gonescspre casă unde, după o poză, agăț„crocodilul” de cârligul cântarului, iaracul se oprește la 4.650 grame.

Pentru începutul de an, un gândbun și urări de FIR ÎNTINS tuturor co-legilor.

IANUARIE 2015 | 39

Păstrându-mi un vechiobicei, am început noul an,chiar din prima zi, cu opartidă de spinning, la cealtceva, decât la știucă.

Muscărit de iarnăTITUS PINTEA

Profitând de o zi caldă în plin Gerar, însoțit de un vechiamic muscar, ne-am propus o tentativă cu muște umedeși nimfe, bucurăndu-ne că-n orele prânzului temperaturatrecea de 10 grade Celsius.

O ȘTIUCĂ DE ANUL NOUTITUS PINTEA

• 5 rulmenți• Rulment cu role pentru sistemul Anti-Revers Quick-Set rulment cu role

anti-revers• Pinion alamă prelucrat mecanic• Tambur aluminiu• Manivelă de aluminiu• Angrenaj eliptic de precizie• RESII: Rotor echilibrat computerizat


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

ABREVIS

Safina Noir FD + RDJACKALL TN 65

BARACUDA

Năluca tip lipless crankbait, scu-fundătoare, cu sistem de echilibraredin tungsten, recomandată pentrupescuitul știucii și al altor răpitori dinapele de șes sau de munte (șalău,avat, somn, păstrăv de lac etc.).

Disimularea greutății din tungstenîn locul gurii permite mărireacamerelor de rezonanță la interiorpentru sunete tip rattling, mai intenseca niciodată. TN 65 este perfectechilibrat, astfel încât năluca să poatăevolua chiar și la cele mai mici vitezede recuperare, pentru situațiile cuadevărat dificile, când activitatea dehrănire a speciilor-țintă este aproapeinexistentă. Designul long-cast îți per-mite să-l lansezi la mare distanță,pentru a acoperi maxim de apă într-un timp minim. Datorită sistemului deechilibrare cu tungsten, special creatde Jackall, în momentele de repaus,acest vobler stă cu capul lipit de sub-strat și cu restul corpului suspendat,asemenea unui peștisor-pradă care sehrănește. De asemenea, acest sisteminovator reduce riscul agățărilor înobstacolele submerse.

Produsele din seria TN 65 suntconsiderate de mulți pescari profe-sioniști ca fiind cele mai performantevoblere rattling din lume.

Calități vânătorești - rezolvare din numărul trecut

Art.-Nr. Model BB Raport m/ømm Greutaterecuperare

O.SFR25 25 FD 5+1 4,8:1 360/0,15 220 gO.SFR30 30 FD 5+1 4,8:1 240/0,20 220 g

Art.-Nr. Model BB Raport m/ømm Greutaterecuperare

O.SFRR30 30 RD 5+1 4,8:1 240/0,20 250 gO.SFRR40 40 RD 5+1 4,8:1 300/0,25 300 g

Capacitate mulinetă: 0,26 mm/155 mRaport recuperare: 5,2:1Rulmenți: 10Tambur: Al.+Grf.

Mulinetă pentru spinning cu un designdeosebit și o construcțierobustă, având sistemanti-răsucire pentru fir șitambur metalic cu muchietitanizată. Mulineta esteconfecționată dinmateriale special tratateîmpotriva coroziunii.

Master SpinSMD2000

Vând carabină Rossler Titan 6 Exclu-siv – Austria, calibrul 30.06, cu mon-taj rapid și lunetă Schmith & BenderZenith 3 – 12x50, cu punct roșu, ande fabricație 2007, stare excelentă.Preț 1.950 euro.Relații la tel. 0748-144.314.

Vând mixtă Sabatti Forest 12/76 –9.3x74R, an de fabricație 2013, armănouă, nefolosită. Preț 980 euro. Relații la tel. 0748-144.314.

Vând armă de vânătoare IJ 74, stareperfectă, cutie metalică, husă pieleplus anexe, preț 1.000 RON. NicolaeApostol, vânător din 1953, Constanța,str. Țepeș Vodă 25, bl. 1, ap. 5. Tel.0721-463.538.

Vând armă de vânătoare belgiană cal.16, cu cocoașe exterioare, vechime100 de ani, preț 1.200 USD. T. Eugen– Arad. Tel. 0257-372.497.

Vând cățel de vânătoare, rasa brakgerman cu păr scurt, în vârstă de 9luni, cu toate vaccinurile făcute și mi-crocip, preț 150 euro. Tel. 0721-741.589.

FEBRUARIE 2015

IANUARIE 2015 | 41

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 D 2.27 7.48 14.35 20.182 L 3.16 8.39 15.28 21.073 M 4.08 9.26 16.17 21.564 M 4.49 10.17 17.05 22.44 L.P. 7.31 17.285 J 5.36 11.08 17.51 -6 V 0.40 5.22 11.37 17.117 S 1.24 6.09 12.49 18.358 D 2.12 7.57 13.37 19.229 L 2.56 8.45 14.39 20.1110 M 3.48 9.33 15.16 21.0211 M 4.41 10.29 16.08 21.5612 J 5.39 11.25 16.49 22.51 U.P. 7.21 17.4013 V 6.37 12.19 17.43 -14 S 0.31 5.08 12.34 18.0415 D 1.21 6.38 13.05 19.0116 L 2.13 7.27 13.56 19.4917 M 2.59 8.21 14.44 20.3718 M 3.45 9.16 15.34 21.3619 J 4.31 10.11 16.31 22.24 L.N. 7.10 17.4920 V 5.25 10.56 17.26 -21 S 0.10 5.42 12.17 17.5622 D 1.11 6.22 13.03 18.4923 L 1.57 7.11 13.51 19.3624 M 2.46 8.58 14.42 20.2725 M 3.41 9.46 15.41 21.11 P.P. 7.01 17.5826 J 4.39 10.41 16.39 -27 V 0.31 5.37 13.36 18.2628 S 1.21 6.23 14.23 19.14

ORIZONTAL: 1) Rămas fără muniție la o vânătoarede lei (fig.). 2) Te arată încruntat cu degetul. 3) Serie de produse – Gri – Seve! 4) Marginile scua-rului! – Cai din Dobrogea prezenți la echitație! –Prinde haina vânătorului. 5) Animale… pentru în-chinat – Cerc imperfect. 6) Lăudați pentru rezulta-tele bune la vânătoare. 7) Oi amestecate! –Coșulețul cu hrană la vânătoare. 8) Întărită latemperaturi înalte – Extrase din citat! 9) Perioadedistincte de vânătoare – Jumătate dintr-o namilă!– Cap de coiot! 10) Nuanțe în blana vulpii – Aducevânătorul în preajma apei.VERTICAL: 1) Făcut să pară ceea ce nu este. 2) Ar-monică cu clape, la o petrecere vânătorească (pl.).3) Păstrează urma vânatului – Vas popular de apădulce – Pește de baltă cu apă limpede. 4) Duce vâ-nătorul de nas – A pune laolaltă. 5) Efectul uneihălci… între fălci. 6) Păstrează ochelarii – Belciug.7) Semn de ploaie pentru vânător – Cazate la hotel!– Vânătorul cel mai bun. 8) Trai! – Vânează numaipentru ei înșiși. 9) Înălțimea vânătorului – Întreg,fără lipsuri. 10) Întrecerea obișnuită a vânătorilor.Dicționar: OTE.

Taine vânătoreștiION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 600 lei, TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui. Dumitru Teodor la tel. 021-270.80.60 / 0727-985.219 / 0751-079.671

sau d-lui Buzatu Florin, la tel. 0732-333.113.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2015).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica PublicitateMICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările și vaccinurile înscrise în acestea, cu cip și cu atestat de proveniență.

Sunt disponibili pentru vânzare:• o femelă de copoi slovac, în vârstă de 8 luni, cu dresaj incipient la mistreţi;

• un mascul şi o femelă de pointer, în vârstă de peste un an, scoşi în teren;• 2 masculi şi o femelă de copoi ardelenesc în vârstă de 4 luni, din părinţi excelenţi pentru

vânătoarea de mistreţi, premiaţi în expoziţii de lucru;• 2 masculi şi o femelă de jagdterier, în vârstă de 2 luni.

vpr01-revista (ianuarie) layout 1agvps.ro/docs/revista/2015/01/vpr012015.pdf · 2015-01-27 ·...

Documents