atestarea 1 final

8/10/2019 Atestarea 1 Final

http://slidepdf.com/reader/full/atestarea-1-final 1/16



Posibilitatea de mişcare a abonatului şi schimbarea conectării pe interfaţa radio în starea inactivă a telefinuluimobil se numeşte – rouming sau moblilitate .

2. Localizarea în reţeaua PSDN – abonatul tot timpul este conectat doar la un singur comutător. Apelul adresat uabonat concret tot timpul va fi direcţionat către acest comutător.

În reţele mobile abonatul poate fi „conectat” la diferite comutătoare în dependenţă de locul aflării lui la momensosirii apelului şi pentru a putea direcţiona acest apel către abonatul dat este necesar de ştiut poziţia acestui abonadică pe teritoriul cărei celule sau grupului de celule el se află, aceast funcţie se numeşte – localizare .

Teoretic există 3 tipuri de localizare: 1)

Localizarea la nivel de celulă – cînd reţeaua „ştie” în permanenţă în ce celulă se află abonatul şi la sosireunui apel direcţionează acest apel în celula dată.

2) Localizarea la nivel de reţea – cînd se „ştie” doar că abonatul se află în reţea, dar nu se „ştie” pe teritoriucărei celule şi la apariţia unui apel el este trimis în toată reţeaua.

3) Localizarea la nivelul unui grup de celule – cînd se „ştie” că abonatul se află într -una din celulele unui grşi la apariţia apelului el este trimis în grupul dat de celule.

Primul tip – localizarea la nivel de celulă – are următorul dezavantaj: că în reţeaua în permanenţă se ocupăcanalele de semnalizare, deoarece mobilul trebuie să informeze reţeaua în permanent despre poziţia sa; dar areavantajul că apelul către abonatul este trimis direct în celula dată şi nu ocupă alte canale de apel

Al doilea tip – localizarea la nivel de reţea – are următorul dezavantaj: că la apariţia unui apel el se transmite întoată reţeaua şi aceasta poate duce la multe situaţii de imposibili tate de a forma mai multe apeluri concomitent; are avantajul că nu se ocupă canalele de semnalizare în permanenţă şi nu se consumă energie de la sursa telefonumobil în starea lui de aşteptare.

Al treilea tip – localizarea la nivelul unui grup de celule – reprezintă un compromis între primele două tipuri.

3. Transferul de legătură ( hand off / hand over ) – este o procedură de gestiune a resurselor radio necesare aces proceduri, reesă din posibilitatea de mişcare a abonatului în timpul desfăşurării unei convorbiri. Această funcţie permite de a menţine legătura pe toată perioada convorbirii, chiar dacă abonatul traversează teritoriul mai multocelule. Datorită mobilităţii calitatea transmisiei scade pe măsura ce abonatul se îndepărtează de emiţătorul staţie bază şi se apropie de emiţătorul altei staţiei.

Procedura de transfer automat a unei convorbiri dintr-o celulă în alta şi de pe un canal pe altul se numeşte – transferul de legătură ( hand off / hand over ).

Pentru realizarea hand over-ului sunt necesare următoarele condiţii: a) Monitorizarea permanentă a calităţii transmisiei convorbirii în cur s. b) Monitorizarea permanentă a calităţii semnalelor recepţionate de la emiţătoarele celulelor vecine. c) Definirea unei proceduri de decizie de schimbare a legăturii d) Definirea unei proceduri de cimutare rapidă a conexiunii de pe un canal dintr -o celulă pe alt canal în altă

celulă (sau aceeşi celulă). 6. Clasificaţi nivelurile de mobilitate. Particularităţile lor.

Noţiunea de mobilitate se referă în caz general la: a. Mobilitatea terminalelor – permite accesarea de către abonaţi a reţelei mobile cu ajutorul terminalelor

mobile în orice loc şi în orice moment de timp. Se presupune că abonatul mobil poate deplasa cu elterminalul mobil de telefon. Reţeaua mobilă trebuie să dispună de mijloacele de localizare, de identificar

accesare a ei din partea terminalelor mobile. b. Mobilitatea abonaţilor(persoanelor) – reprezintă posibilitatea unui utilizator de a accesa reţeaua de la oric

terminal mobil în baza unui cod sau parole (sau ambele)c. Mobilitatea serviciilor – reprezintă posibilitatea unui utilizator de a ccesa serviciile reţelei mobile indifer

de locul unde se află şi care sunt reţelele intermediare utilizate.

Gradul de mobilitate poate fi următoarele tipuri: a) Mobilitatea intrareţea – cînd abonatul mobil se deplasează doar pe teritoriul unei singure reţele



b) Mobilitatea intereţea – cînd abonatul poate să se deplaseze pe teritoriul mai multor reţele mobile orice loc

c) Mobilitatea naţională – cînd 2 sau mai multe operatori ale serviciilor mobile acoperă după înţelegteritorii diferite ale unei ţări şi abonatul din orice punct al ţării poate accesa abonaţii de pe totteritoriul ţării.

În punctele b) şi c) pentru a efectua convorbiri este necesar ca: Să existe o înţeşegere între operatori de deservire reciprocă a abonaţilor

Să existe o interfaţă radio comună d) Mo bilitatea în spaţiu GSM – permite utilizatorului să se deplaseze pe teritoriul unei sau mai mult

ţări unde se utilizează sistemul GSM.

7. Enumeraţi regimurile de lucru ale ME în condiţiile ataşării lor la reţea. Particularităţile regimurilor.

În condiţiile de ataşare a telefonului există 2 regimuri de lucru: 1) Inactiv / pasiv / de aşteptare(stand by) – în această stare telefonul în regimul automat efectuează măsurăr

nivelul semnalului emiţătoarelor staţiilor de bază pentru a putea determina semnalul cu o calitate mai bun(adică semnalul la care raportul semnal/zgomot este mai mare) şi a alege ca staţia de bază la care să seconecteze emiţătorul să aibă cel mai mare semnal.

2) Activ / ocupat – regimul în care se vorbeşte la telefon; aici telefonul şi staţia de bază măsoară în continuunivelul semnalului pe canalul de trafic şi nivelul semnalului de la staţiile de bază vecine pentru a apreciafaptul de a continua legătura în curs de canalul care s-a început sau de a efectua schimbu legăturii pe altcanal: în cazul cînd nivelul semnalului pe canalul de trafic scade sub un nivel dat.

8. Explicaţi noţiunile:

a. mobilitatea abonaţilor; b. mobilitatea terminalelor;

c. mobilitatea servuciilor.a. Mobilitatea terminalelor – permite accesarea de către abonaţi a reţelei mobile cu ajutorul terminalelor

mobile în orice loc şi în orice moment de timp. Se presupune că abonatul mobil poate deplasa cu elterminalul mobil de telefon. Reţeaua mobilă trebuie să dispună de mijloacele de localizare, de identificaraccesare a ei din partea terminalelor mobile.

b. Mobilitatea abonaţilor(persoanelor) – reprezintă posibilitatea unui utilizator de a accesa reţeaua de la

orice terminal mobil în baza unui cod sau parole (sau ambele)c. Mobilitatea serviciilor – reprezintă posibilitatea unui utilizator de a ccesa serviciile reţelei mobile

indiferent de locul unde se află şi care sunt reţelele intermediare utilizate.

9. Enumeraţi condiţiile necesare pentru realizarea ROAMING - ului in diferite reţele.

10. Clasificaţi nivelele de localizare a abonaţilor. Avantaje. Dezavantaje.

Teoretic există 3 tipuri de localizare: 1) Localizarea la nivel de celulă – cînd reţeaua „ştie” în permanenţă în ce celulă se află abonatul şi la sosire

unui apel direcţionează acest apel în celula dată.

2)

Localizarea la nivel de reţea – cînd se „ştie” doar că abonatul se află în reţea, dar nu se „ştie” pe teritoriucărei celule şi la apariţia unui apel el este trimis în toată reţeaua.

3) Localizarea la nivelul unui grup de celule – cînd se „ştie” că abonatul se află într -una din celulele unui grşi la apariţia apelului el este trimis în grupul dat de celule.

Primul tip – localizarea la nivel de celulă – are următorul dezavantaj: că în reţeaua în permanenţă se ocupăcanalele de semnalizare, deoarece mobilul trebuie să informeze reţeaua în permanent despre poziţia sa; dar areavantajul că apelul către abonatul este trimis direct în celula dată şi nu ocupă alte canale de apel



Divizarea celulei are ca urmarea creşterea capacităţii de atîtea ori în cîte părţi ea a fost divizată.

16. Explicaţi conceptul de reutilizare a frecvenţei, utilizat în RCM.

Conceptul reutilizării frecvenţei principale – ce constă în utilizarea simultană al unuia şi aceluiaşi canal radio decătre mai mulţi abonaţi în zone geografice suficient îndepărtate pentru excluderea apariţiei intefeţelor izocanal

17. Explicaţi noţiunea de „Distanţă de reutilizare a frecvenţei”.

Distanţa minimă între 2 staţii de bază (BS) ce utilizează acelaşi set de canale se numeşte – distanţa de reutilizare(D)

Acest concept este cunoscut în televiziune şi în radiodifuziune unde cu ajutorul unui emiţător puternic se stărusă acopere o suprafaţă mai mare ţi cerinţa de bază este că la hotarile ariei de acoperire nivelul semnalului să fie m jos decît un nivel dat.

În sisteme de comunicaţii mobile se utilizează emiţătoare de putere mică sau foarte mică şi cerinţa principalăconstă în faptul că la hotarile ariei de acoperire nivelul semnalului nu trebuie să depăşească un nivel dat. În principiu distribuirea emiţătorului pe aria de acoperire nu trebuie să fie regulată, iar celulele nu trebuie să aibă oformă sau mărime anumită.

18. Scrieţi două formule de calcul a distanţei de reutilizare a frecvenţei, explicaţi utilizarea lor .

√

[( ) ( ) ( ) ( )]

19. Clasificaţi celulele RCM în dependenţă de dimensiunea şi forma lor.

În dependenţă de dimensiunile geometrice celulile se clasifică în: 1) Picocelule – cu raza de acţiune de 10÷20m şi se utilizează la întreprinderi(birouri) sau locuri unde se adu

mulţi abonaţi(gară, aeroport) 2) Microcelule – cu raza de acţiune de 100m. 3) Celule medii – cu raza de acţiune de 100-200m.4) Celulele macro – cu raza de acţiune în dependenţă de sistem de la 2 la 10km 5) Celulele umbrelă – care acoperă o arie deja acoperită de mai multe celule.

20. Enumeraţi elementele de bază ale SCM şi funcţiile lor.

Elementele de bază sunt:

ME – Mobile Equipment – echipament mobil şi poate fi portabil sau transportabil BS – Base Station –staţia de bază MSC – Mobile Switching Centre – centru de comutaţie mobilă

LC – linii de conexiune Radiointerfaţa

ME – reprezintă un transiver ce funcţionează pe un canal radio duplex. În sistemul GSM ME conţine cartelaSIM(Subscriber Identity Number) – modulul de identitate a abonatului.

Funcţia de bază ME este legătura finală cu abonatul mobil (poate fi analogică sau digitală) BS – reprezintă elementul ce efectuează legătura cu ME prin interfaţa radio, conţine, de obicei, 2 antene derecepţie şi 1 de emisie sau antena de emisie este una din antenele de recepţie.

Pentru excluderea elementului fading, BS conţine cîteva receptoare şi tot atîtea emiţătoare egale cu numărul decanale utilizate în celulă.

Funcţiile de bază a BS constau în efectuarea legăturii finale cu abonatul, dirjarea resurselor radio, împerună cuMSC efectuează procesele de hand over.

MSC – comutarea canalelor în MSC reprezintă o centrală telefonică electronică automată.



Funcţiile de bază a MSC sunt efectuarea urmărirei generale a situaşiei în sistemele de comunicaţie mobile,dirijarea resurselor radio şi procedurilor de hand over, efectuarea legăturii dintre BS şi PSTN, realizînd în acest fo reţea globală, ce conţine toate bazele de date din reţea.

Reţea de telefonie mobilă PLMN – Public Land Mobile Network.

LC – există 1 tipuri de linii de conexiune: 1) Efectuează legătura dintre MSC şi BS, poate fi realizat prin cablul, fibră optică, undă radio. 2) Efectuează legătura permanentă între MSC şi PSTN, se divizează prin cablu sau fibră optică.

Funcţia de bază este transmiterea informaţiei pe diferite sectoare.

Radiointerfaţa – în dependenţă de sistemul se utilizează diferite interfeţe radio. Funcţia de bază constă în transmiterea informaţiei de la BS la ME şi invers.

21. Definiţi noţiunea de Sistem cu acces multiplu.

Sistemele în care pentru schimbul de informaţie dintre abonaţi se utilizează un canal comun de comunicaţie la caare acces liber fiecare abonat se numeşte – sistem cu acces multiplu

22. Desenaţi schema- bloc simplificată a sistemului cu acces multiplu. Explicaţi esenţa.

Forma generală a unui sistem cu acces multi plu este:

Unde

SI – este sursa de informaţie Ti – este emiţătorul Rx – este receptorul DI – este destinatarul de informaţie

23. Enumeraţi tipurile de acces multiplu. Avantaje şi dezavantaje.

Modul de alocare a canalelor permite de a realiza 2 tipuri de sisteme cu acces multiplu:1) Necontrolate – cînd fiecărui abonat i se alocă permanent pentru utilizarea un canal de comunicaţie, laapariţia necesităţii transmiterii informaţiei abonatul transmite informaţia prin canalul alocat fără a acţiona asupratransmiterii altor informaţii. Neajunsul constă în faptul că spectrul de frecvenţe nu se utilizează eficient fiind căabonat nu ocupă tot timpul canalul. Avantajul constă în faptul că abonatul în orice moment de timp poate transminformaţia.

2) Controlate – cînd canalele nu sunt fixate, fiecărui abonat, ei sunt gestionate de o sistemă centrală de cont

care duce evidenţa permanentă a stării fiecărui canal şi la apariţia unei cereri de apel(acces) din partea unabonat sistema centrală de dirijare alocă unul din canalele libere, abonatul ocupă acest canal pe perioadacomunicaţiei după care canalul se consideră liber şi poate fi din nou alocat altui abonat. Neajunsul constănecesitatea utilizării unui sistem central de control cu fiabilitate foarte mare şi cu viteză de lucru crescutAvantajul constă în creşterea eficienţii utilizării spectrului de 10-15ori faţă de acces necontrolat.

SI 1

SI 2

SI N

S1(t)

S2(t)

S N(t)

Ti 1U1(t)

U2(t)

U N(t)

U∑(t)

Rx Tx

SI N

Ti 2

Ti N

Rx 1

Rx 2

Rx N

U ∑(t)

U'

1(t)

U 2(t)

U ' N(t)Canalul comun de

perturbaţii şi acţiuni externe

DI 1

DI 2

DI N



24. Descifraţi FDMA. Principiul, avantaje şi dezavantaje ale FDMA. FDMA se caracterizează prin faptul că un canal radio poate fi folosit la un moment dat de un singur utilizatoralt utilizator va putea utiliza acelaşi canal radio la eliberarea lui de alt utilizator.

Principiu FDMA poate fi lămurit prin următoare schemă:

Dacă unui sistem de comunicaţie mobilă i se alocă o bandă de frecvenţă F1÷F2, această bandă se împartsectoare care se numesc canale cu Δf c, formîndu-se n canale.

Între 2 canale vecine există o bandă de gardă pentru ca semnalul canalelor vecine să nu influenţeze reciproc u pe celalalt.

Neajunsurile:1) Necesitatea existenţei benzii de separare duce la micşorarea numărului total de canale 2) Numărul de comunicaţii simultane este redus deoarece o purtătoare poate deservi un singur abonat Avantajul constă în faptul că se pot defini canalele de bandă îngustă în care fadingul este plat (adică nesele

în frecvenţă) Canalele de comunicaţie trebuie să asigure transmiterea informaţiei în 2 direcţii.

25. Descifraţi FDD şi explicaţi principiul de multiplexare. Avantaje şi dezavantaje ale FDD. FDD (F requency Duplex Di vision) – este o bandă de frecvenţă alocată de la F1÷F2 ce se divizează în 2 begale, separate între ele, cum este prezentat în următoare figură:

Fiecare bandă f 1, f 2 şi f 3, f 4 se separă în canalele şi fiecare bandă se uilizează doar pentru semnalul sau informtransmisă într -o singură direcţie. În sisteme de comunicaţii mobile banda de jos se utilizează pentru transmit

Canalul 1

Canalul 2

Canalul 3

F

F 2

f1f2f3f4

F 1 t

Δf c

Δf 3

BS→ME ME→BS

F 1 F 2 F

1 2 n 1 2 n

f 1 f 2 f 3 f 4

2 2

ΔFd

F



în direcţia ME→BS, iar cea de sus pentru transmiterea inversă BS→ME. Canalul duplex 2 este prezentaaceiaşi schemă(partea de jos). ΔFd – este distanta în frecvenţă a canalului simplex în canalul duplex.

26. Descifraţi TDD şi explicaţi principiul de multiplexare. Avantaje şi dezavantaje ale TDD. TDD (Time Duplex Division) are următoare formă:

Funcţionare în timp a unui canal format prin FDMA pentru duplexarea TDD se organizează împărţind timpulucru în nişte intervale mici de timp cu durata T, în aşa mod ca în prima jumătate a perioadei T se efectuetransmiterea informaţiei într -o direcţie, de exemplu ME→BS, iar în următoare jumătate a perioadei Tefectuează transmiterea în direcţia inversă, adică BS→ME, după care ciclul se repetă periodic cu perioada T.

Dacă banda canalului simplex este B, atunci la FDD banda canalului duplex va fi 2B, în cazul TDD bandacanalului se împarte în secvenţe egale de timp, iar vitezele de transmitere vor fi de 2 ori mai mici ca în cazul FD

27. Descifraţi TDMA. Principiul, avantaje şi dezavantaje ale TDMA. Sensul TDMA constă în miltiplexarea în timp a mai multor comunicaţii pe unul şi acelaşi canal(pe una şi ace purtătoare de frecvenţă).

Principiul TDMA poate fi lămurit prin următoare figură:

Avantajele TDMA sunt:1) Cerşterea eficienţii utilizării spectrului 2) Simplificarea echipamentului BS(pentru utilizator se utilizează un receptor sau emiţător)

3)

Micşorarea consumului de energie de către staţia mobilă 4) Sloturile în care nu emite staţia mobilă se folosesc pentru măsurarea cîmpului

Dezavantajele TDMA sunt:1) Formarea sloturilor de timp presupune referinţa unui segment de timp şi sincronizarea tuturor abonaţilor 2) Datele trebuie transmise prin interfaţa radio de n ori mai repede pentru a avea aceeaşi viteză ca şi în cautilizării unui canal de către un utilizator

S1 S2 S3 Si Sn....... .......

T

F

F2

F1

t

Banda de protecţie

t

F

f 1

f 2

t t+T/2 t+T t+3/2T t+2T t+5/2T

ME→BSBS→ME



3) Într-un moment de timp un slot poate fi accesat de un singur utilizator, în caz contrar apar coliziunaccesare şi toţi abonaţi primesc refuz de accesare.

28. Desenaţi structura cadrului şi sloturilor TDMA.Un cadru TDMA constă din S1...Sn sloturi, in slot de timp are următoare formă:

Canalul i format prin procedura FDMA se se împarte în nişte secvenţe mai mari de timp, numite cadre TDMcare la rîndul său se împart în n sloturi(ferestre) de timp Sn (n este diferit pentru diferite sisteme de comunicmobile).

În fiecare slot de timp poate fi trensmisă sau recepţionată informaţia doar unui singur abonat, iar celelalte slode timp sunt ocupate de către alţi abonaţi, rezultă că pe acelaşi canal pot lucra concomitent n abonaţi, faptul codoar în aceea că acest canal i este alocat fiecăruia din n abonaţi doar pe intervalul de timp Si.

Un slot de timp are constă din: S – biţi de start SYN – biţi de sincronizare DATA – secvenţe pentru transmiterea sau recepţia informaţiei utile P – secvenţa în timpul căreia se efectuează măsurarea parametrilor canalului F – secvenţa de finalizare a sloturilor G – secvenţa de separare între 2 sloturi vecine.

Cel mai mare volum de timp este ocupat de secvenţele DATA, care practic la jumătatea acestor secvenţintroduce o procedură de măsurare a calităţii semnalului.

Canalul duplex în TDMA se obţine prin FDD sau TDD(mai rar).

29. Explicaţi funcţiile elementelor sloturilor cadrului TDMA.

30.

Ce metode se utilizează pentru ocuparea sloturilor temporale în cadru TDMA? Esenţa lor Principalele tehnici de acces ale sloturilor Si în sistemele de comunicaţii mobile sunt: a) Acces aleator sincron – în acest caz fiecare utilizator emite la momentul apariţiei necesităţiitransmitere(aleator), dar numai la începutul ferestrei de timp(sincron)

b)

Acces de detectarea stării canalului – accesul unui canal de către un utilizator se efectuează doar în ccînd utilizatorul „ascultă” eterul şi detectează un canal liber, dacă nu apar coliziuni se efectuează transmisiacest slot se menţine ocupat atîtea cadre TDMA, cît timp poate dura transmiterea; după terminarea comunicsistemul detectează lipsa informaţiei în slotul corespunzător şi el poate fi ocupat de alt utilizator.

31. Descifraţi PRMA şi explicaţi principiul de funcţionare. PRMA este utilizat în special în sistemele de comunicaţii mobile pentru transmiterea datelor care sunt orgamiîn pachete (o consecutivitate de date care conţine informaţia despre destinatar(începutul de pachet), sursa utrebuie trimisă informaţia(sfîrşitul pachetului) şi nişte informaţii de servicii despre pachet).

O întrebare importantă este alegerea lungimii pachetului, din punct de vedere al eficienţii transmiinformaţiei utile secvenţele cu această informaţie în pachet trebuie să fie cît mai mari, iar secveţele cu inform

auxiliară (adresa, sincronizarea, începutul şi sfărşitul) trebuie să fie cît mai mici, din acest punct de ved pachetul trebuie să aibă o lungime cît mai mare, însă din cauza necesităţii de retransmitere a pachetelor lungilor nu poate fi foarte mare. Astfel în fiecare segment al pachetelor se găseşte un compromis.

Transmiterea prin pachete permite de a comprima informaţiile utile şi pe unul şi acelaşi canal pot fi transm pachetel ale utilizatorului.

În comunicaţie vocală activitatea vocală constituie aproximativ 38% din convorbire, ocuparea unui canacătre un utilizator indică la o lungime de 38%, în cazul organizării comunicaţiei vocale în pachete se transmit d pachetele ce conţin informaţii utile, iar în timpul rămas pot fi transmise pachete de date sau de alţi abonaţi.

S SYN DATA P DATA F G



Principală caracteristică a PRMA costă în rezervarea unui slot temporal pe durata transmisiei, acestaefecuează prin efectuarea unui schimb de informaţii între BS şi utilizatori. BS transmite în regiuneadifuziune(pentru toţi abonaţii din aria de acoperire) semnale despre sloturi ocupate şi lebere. Abonaţii careformate pachete pentru transmitere adresează un apel sau cerere de ocupare a unui pachet într -un slot dat şi dnu există alţi abonaţi se tranmite cîte un pachet în fiecare slot, în caz contrar toţi abonaţi primesc refuz şi în caurmător acest pachet este indicat ca pachetul liber.

Modul de funcţionare a PRMA este prezentat în următoare figură: Cadrul K

Cadrul constă din 8 sloturi. În cazul K+1: S3, S4 sunt libere, abonatul 4 se adresează cu cerere de acces. În cazul K+2: la S3 se adresează abonatul 12, abonatul 4 primeşte slotul 4. Utilizarea PRMA are un neajuns şi anume: laun trafic intens un pachet poate aştepta in timp f oarte îndelu

pentru şi dacă el ar fi transmis cu o reţinere mare în comunicaţiile vocale ar apărea un discomfort legat cu apaunor intervale nedorite de lipse de semnal, de aceea pachetele cu o întîrziere mai mare de 0,01ms sunt exclusemisie de către sistem, ce duce la pierderea unei părţi a unui sunet sau a sunetului întreg ce este mai suportabicomunicaţiile mobile.

Transmiterea prin PRMA are un avantaj ce constă în faptul că hand over -ul în interiorul unei celule sau dincelulă în alta devine mult mai simplu şi se efectuează daor în intervalele în transmiterea dintre 2 pachete, adic

finalizarea unui slot, dar mai multe cazuri la finalizarea unui cadru.

32.

Descifraţi CDMA şi explicaţi principiul de funcţionare. În lume există peste 270mln. de abonaţi CDMA, 68% din ei au acces la serviciile 3G, semestrial aproxim17mln. de abonaţi devin abonaţii CDMA. În Asia penetrarea CDMA atinge nivelul de 43% din toţi abontelefoniei mobile, din ei 79% au acces la servicile CDMA(date le anului 2000) Numărul total de abonaţi în Aeste aproximativ de 120mln.

Tehnica CDMA face parte din familia mai generală a transmisiilor cu spectrul extins. Principiul sistemuluspectrul extins poste fi lămurit prin următoarea figură:

Cererile pentru adresări R11 R5 L R3 R1 R8 LS1 S2 S3 S4 S5 S6 S7 S8

11 5 4,6 _ 1 8 _ 2

R11 R5 L L R1 R8 L

11 5 _ 4 1 _ 6 2

K+1

R11 R5 L R4 R1 L

11 5 12 4 1 _ 6 2

K+2

f

Δf

ΔF

| D(f) |E/Δf

E/ΔF



Idea principală a sistemului cu spectrul exstins constă în faptul că semnalul util ce poate fi transmis într -o bade frecvenţă cu lăţimea Δf şi avînd energia E, iar E/ Δf (densitatea spectrală a energiei) se extinde în bandfrecvenţa ΔF, care este mult mai largă decît Δf cu condiţia păstrării invariabile a nivelului de energie semnalului. Acesta duce la faptul că nivelul total al semnalului în spectrul extins se află la nivelul zgomotulnu poate fi interceptat de oarecare abonat, doar dacă nu se cunosc procedurile de „extragere” a acestui semnalsemnalul de zgomot.

Metoda de extindere a spectrului permite de a exclude bruiajul semnalului util.Metodele de extinder e a spectrelor de frecvenţă urmăresc:

Extinderea în conformitate cu un cod

Necesitatea sinconizării transmisiunilor între abonaţi Necesitatea utilizării unui dispozitiv ce ar exclude „înecarea” unui semnal mai slab de către un semnal puternic Necesitatea efectuării codificării informaţiei şi a canalului de transmisie pentru optimizarea performa

globale şi maximizărea cantităţii de informaţie transmisă în sistem.

33.

Descifraţi şi explicaţi FH/SS. În cazul FH/SS comunicaţia este comutată succesiv pe toate canalele sistemului extins prin saltul de frecve

Consecutivitatea salturilor de frecvenţă trebuie să fie aceeaşi cît la emisie, atît şi la recepţie.

Se cunosc 2 variante ale metodei FH/SS: lentă şi rapidă În varianta rapidă se realizează 2 sau mai multe salturi de frecvenţe pentru fiecare simbol transmis. În varianta lentă fiecare simbol transmis ocupă 2 sau mai multe salturi de frecvenţă. În metoda FH/SS condiţia de canal de bandă îngustă din punct de vedere al interferenţei intersimbol se reduc

micşorarea benzii de modulaţie faţă de banda de coerenţă, acesata duce la o distribuire neuniformă a puteri banda de emisie(ΔF), însă are dezavantajul că emiţătorul şi receptorul ME şiBS să efectueze salturi sau comusincrone conform aceluiaşi cod la viteză mărită.

FH/SS are 3 variante de implimentare:1. ortogonală 2. aleatorie3. combinată

La varianta ortogonală fiecărui utilizator i se repartizează o secvenţă din V salturi de frecvenţă în aşa mod cfiecare moment de timp dat fiecare utilizator(abonat) utilizează salturi de frecvenţe diferite; capacitatea totasistemei creşte în comparaţie cu tehnicile FDMA şi TDMA aproximativ de 3÷4 ori, însă este limitată de num N de salturi.

Δf

ΔF

f1 2 3 ... i ... n

| D(f) |

Abonatul1 1 5 9 40 134 70

Abonatul 2 8 13 17 62 4

... ...

Saltul de frecvenţă pe fiecare bandă de frecvenţă



La varianta aleatorie fiecare utilizator activ are de asemenea un set de salturi de frecvenţă, însă aceste setursunt corelate între ele şi în aşa mod într -un moment de timpdat 2 sau mai mulţi abonaţi pot utiliza concomacelaşi salt de frecvenţe. Acest fapt duce la apariţia interfeţei dintre semnalele diferitor abonaţi, însă în rezu poate fi brusc mărită capacitatea sistemei.

Există metode de restabilire a semnalului perturbat sau bitul de informaţie perturbat poate fi aruncat(ignoaceasta poate duce la apariţia unor erori în comunicaţie, doar nivelul lor este foarte mic.

În varianta combinată fiecărei celule îi este repartizat un set de secvenţe ortogonale, acelaşi set utilizînddoar în celulele aflate la o distanţă foarte mare decît distanţa de realizare. Specefic este faptul că nu se efectuesincronizarea secvenţelor în sistem şi aceste secvenţe sunt necorelate.

Interfaţa izocanal apare numai în celule amplasate mai departe decît distanţa de reutilizare(D). Suplimeaceastă interfaţă se micşorează datorită necorelării secvenţelor, adică saltul de frecvenţe se efectuează în difecelule în timp diferit. Statistica arată că ecvenţele identice din celulele diferite pot avea aceeaşi purtătoarefrecvenţă, doar o singură dată pe perioada secvenţei.

34. Descifraţi şi explicaţi DS/SS. Metoda DS/SS constă în multiplicarea fiecărui bit de informaţie cu o consecutivitate de cod foarte lungă

biţi). Aceste consecutivităţi prezintă aşa numitele funcţii Walsh(succesiuni de „0” şi „1”). La aceeaşi viteztransmiterea informaţiei este necesară o viteză de bit mult mai mare şi un canal cu o bandă mult mai largă. A principiu se utilizează pe larg în sistemele de comunicaţii mobile şi constă în faptul că informaţia utiltransmite în eter fiind multiplexată cu una sau cîteva secvenţe ortogonale; este important faptul că emiţătorureceptorul să fiu sincronizaţi. Schema-bloc a principiului DS/SS este:

35. Descrieţi procedura de formare a seturilor de canale în SCM.

Set de canal utilizat într-o celulă reprezintă un număr de canale nevecine(nu sunt amplasate pe frecvenţe alătuVom studia procedura de repartizare a seturilor de canale în celule de forma hexagonală utilizînd 2 factori: i

care se mai numesc factori(parametri) de deplasare.Procedura constă din:

1. Se alege o celulă oarecare de pe teritoriul ce trebuie acoperit şi acestei celule iniţiale i se atribuieoarecare set de canale.2. Cele mai apropiate 6 celule care vor utiliza acelaşi set de canale se determină deplasîndu-se din cecelulei iniţiale perpendicular pe fiecare din laturile celulei iniţiale cu i unităţi (sub unitate se subînţelege dist

dintre 2 celule vecine).3. Sub un unghi pozitiv în sens geometric(de la o linie contra acelor de ceasornic) de 60º se deplasează celule. Celulei obţinute i se atribui setul iniţial de canale 1. 4. Se alege o oarecare celulă ce se află între celulele ce au primit deja un set de canale şi se repetă 1÷3. 5. Procedura se termină atunci cînd toate celulele cuprinse între celulele cu setului 1 au primit cîte 1 secanale (toate seturile trebuie să fie diferite; diferite seturi de canale nu pot utiliza unul şi acelaşi canal).

36. Explicaţi procedura de distribuire a seturilor de canale în celulele RCM.

+ + +++ +

SI x+A x+A+B x+A+B x+A

A B C C B

x+A+B+C

Secvenţe de extensie

DI

Semnalul util x Destinatar de

informaţie

sau sursa de

informaţie



Pe teritoriul acoperit se formează grupul de celule numite clustere (ce constă din 7 celule, şi se indică cu o lmai groasă) Numărul de celule în cluster se calculează conform următoarei formule:

k= i2 + ij + j2 = 22 + 2*1 + 12 = 7 (pentru cazul dat)

40. Explicaţi noţiunea de ∆F d . Distanta în frecventa între purtătoarele canalelor simplex intrun canal duplex.

41.

Explicaţi cum se calculează numărul de canale intr-o celulă a cluster -ului.

| |

| |

42. Desenaţi planurile de frecvenţă ale sistemelor EGSM, GSM900, DCS1800, PCS1900 Benzi de frecvenţă la emisie (în direcţia ME – BS)EGSM 900 : 880 – 915 MHz,GSM 1800 : 1710 -1785 MHz,GSM 1900 : 1850 -1910 MHz.

Benzi de frecvenţă la recepţie (în direcţia BS – ME)EGSM 900 : 925 – 960 MHz,GSM 1800 : 1805 – 1880 MHz,GSM 1900 : 1930 – 1990 MHz.Bandă canal

f c : 200 kHz = 0,2 MHz.

43. Calculaţi numărul total de canale în sistemele EGSM, GSM900, DCS1800, PCS1900. Numărul de canale radio şi frecvenţele lor EGSM 900 : 174,GSM 1800 : 374,

GSM 1900 : 299.

44. Explicaţi numerotarea canalelor de trafic în sistemele EGSM, GSM900, DCS1800.

45. Explicaţi din ce cauză la proiectarea RCM este necesar ca ∆F ME-BS să fie egal cu ∆F BS- МЕ .

46. Definiţi unităţile de măsură a nivelului relativ în telecomunicaţii: B, dB, dBm, dBu0, dBμ (dBu), dBu0

Bell — reprezintă expresia relaţiei dintre două unităţi efectuînd logaritmarea zecimală a acestei expresii.Deobicei această unitate se utilizează mai rar iar în TLC se utilizează noţiunea de decibell(d B) cee

reprezintă a zecea parte a Bellului.

Decibellul poate fi utilizat şi ca relaţia a două mărimi identice la aşa mărimi ca: tensiunea, curen presiunea sonoră, cîmp electric, valoare de sarcină electrică, patratul cărora în sistemele liniare proporţionale cu puterea.

Pentru obţinerea aceleiaşi valori numerice a relaţiei de putere, logaritmul relaţiei mărimilor enumerate sus, se înmulţeşte cu 20. De ex. P1, P2, reprezintă două puteri exprimate deobicei în [W], atunci relaţiaexprimată în dB va putea fi notată astfel:

10lg P1 / P2 [dB],



şi dacă P1, P2 reprezintă puterea disipată de un echipament în care circulă curenţii I1, I2 atunci această expreste:10lg P1 / P2 = 10lg I1

2R 1/I2

2R 2 = 10lg I1

2/ I2

2 + 10lg R 1/ R 2 =

10lg (I1/ I2)2 + 10lg R 1/ R 2 = 20lg I1/ I2 + 10lg R 1/ R 2;

dBW — valoarea absolută a puterii în proporţie cu 1W exprimată în dB; 1. dBm — valoarea absolută a puterii în proporţie cu 1 mW exprimată în dB; 2. dBm0 — nivelul de putere absolută faţă de 1 mW exprimată în dB referit ca punctul zero al nivelrelativ; 3. dBμ (dBu) — nivelul absolut al cîmpului electromagnetic faţă de cîmpul egal cu 1μV/m [dB]; 4.

dBu0 — nivelul absolut al tensiunii faţă de U=0,775V[dB], care se consideră nivel relativ al punctului al tensiunii în dB; 47. Indicaţi relaţia dintre dB şi Np şi invers. Între dB şi Np există următoarea relaţie:

1Np = (20lg℮)dB = 8,686dB 1dB = (0,05lnNp) = 0,1151Np, 48. Indicaţi formula de calcul a frecvenţilor benzii B n , utilizate în telecomunicaţii. Indicaţi care frecve

se include şi care nu se include în banda dată.

n

n F 103...3,0 ,

unde n este numarul benzii de frecvenţă

49. Enumeraţi simbolurile de notare ale benzilor de frecvenţă, utilizate în telecomunicaţii şi de expl

notarea lor în limbile engleză şi romană.ELF – Extra Low Frequency — frecvenţă extra joasă;

ULF - Ultra Low Frequency — frecvenţă ultra joasă; VLF - Very Low Frequency — frecvenţă foarte joasă; LF - Low Frequency — frecvenţă joasă; MF – Medium Frequency — frecvenţă medie; HF - High Frequency — frecvenţă înaltă; VHF- Very High Frequency — frecvenţă foarte înaltă; UHF – Ultra High Frequency — frecvenţă ultra înaltă;

SHF – Super High Frequency — frecvenţă super înaltă; EHF – Extra High Frequency — frecvenţă extra înaltă.

50. Indicaţi frecvenţele benzii I, II, III, IV, V a regiunii I pentru televiziune şi radiodifuziune.

Notare Bandă de frecvenţă (MHz)

Regiunea I Regiunea II Regiunea III

I

IIIII

IV

V

47 — 6887,5 — 108174 — 230470 — 582

582 — 960

54 — 6888 — 108174 — 216470 — 582

582 — 960

54 — 6887 — 108174 — 230470 — 582

582 — 960

51. Indicaţi simbolurile de notare a 7 benzi de frecvenţă pentru comunicaţii satelit şi spaţiale. Aduce -ţ

exemplu de notare şi frecvenţele benzii corespunzătoare.

Nr.

de

ord.

Simbol Satelit (GHz) Spaţiale

Regiune Exemple Frecvenţanominală

Exemple(GHz)

atestarea 1 final

Documents