AL TREILEA RAPORT CU PRIVIRE LA OBIECTIVELE DE

DEZVOLTARE ALE MILENIULUI. REPUBLICA MOLDOVA

Versiunea 3

05august 2013

2

Cuprins:

Lista abrevierilor ..................................................................................................................................................... 4

Prefață .................................................................................................................................................................... 5

Sumar executiv ....................................................................................................................................................... 6

Introducere ........................................................................................................................................................... 10

Contextul național: turbulențe globale și provocări interne ................................................................................ 12

ODM 1 „Reducerea sărăciei extreme și a foamei”: o izbândă mică și încă nesigură ............................................ 16

ODM 2 „Asigurarea accesului la învățământul general obligatoriu”: probleme cu accesul și calitatea. .............. 19

ODM 3 „Promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor”: o șansă reală pentru accelerarea dezvoltării ...... 24

ODM 4 „Reducerea mortalității infantile”: progres important care trebuie menținut. ....................................... 29

ODM 5 „Îmbunătățirea sănătății materne”: evoluție sinuoasă, perspective incerte. .......................................... 33

ODM 6 „Combaterea HIV/SIDA, tuberculozei și altor maladii”: un obiectiv foarte problematic ......................... 38

ODM 7 „Asigurarea durabilității mediului”: este necesar un echilibru mai bun între societate și natură ........... 44

ODM 8 „Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare”: spre o integrare mai avantajoasă în economia globală .................................................................................................................................................................. 51

ODM: o agendă terminată sau încă nu? ............................................................................................................... 54

Agenda de dezvoltare post-2015 .......................................................................................................................... 57

Lista referințelor și surselor .................................................................................................................................. 60

Anexa A: Indicatori de monitorizare a ODM ......................................................................................................... 63

Anexa B. Reducerea inegalităţii de gen în angajarea la muncă ............................................................................ 68

Anexa C. Vegetația pădurilor Republicii Moldova ................................................................................................ 69

Anexa D. Ponderea suprafaţei acoperită cu păduri în diferite țări din Europei ................................................... 70

3

Lista tabelelor:

Tabelul 1. Evoluția indicatorilor ODM 1, perioada 2006-2011 și țintele intermediare și finale ........................... 16 Tabelul 2. Indicatori de cuprindere în învăţământ a copiilor, % din total, perioada 2003-2012 .......................... 20 Tabelul 3. Instituţiile de învăţământ primar şi secundar general ......................................................................... 20 Tabelul 4. Femei în poziţii decizionale la nivel local, % din total deținători de poziții ......................................... 24 Tabelul 5. Dezagregarea pe gen a funcţionarilor publici după nivele administrative și tipuri de funcție deținută, 1 ianuarie 2013 ..................................................................................................................................................... 24 Tabelul 6. Evoluţia câştigurilor salariale în funcţie de gen ................................................................................... 25 Tabelul 7. Evoluția incidenței HIV/sida, cazuri la 100,000 populație perioada 2000-2012 și țintele intermediare și finale .................................................................................................................................................................. 38 Tabelul 8. Evoluția indicatorilor ODM 7, perioada 2006-2011 Și Țintele intermediare Și finale ......................... 44 Tabelul 9. Fezabilitatea realizării țintelor intermediare (2010) și finale (2015) ale ODM .................................... 55

Lista figurilor:

Figura 1. rata brută de cuprindere a copiilor în vârstă de 3-6 ani în instituţii preşcolare, 2003-2012, % ............ 19 Figura 2. Rata mortalității infantile (RMI) și mortalității copiilor până la 5 ani la 1000 născuți vii ....................... 29 Figura 3. Ponderea copiilor de 2 ani vaccinati impotriva rujeolei ........................................................................ 31 Figura 4. Rata mortalității materne la 100 000 copii născuți vii (ODM 5 ținta 1) ................................................. 34 Figura 5. Rata avorturilor per 1000 femei de vârstă reproductivă ....................................................................... 35 Figura 6. Distribuția cazurilor noi de infecție HIV după calea probabilă de transmitere în Republica Moldova 1995-2011 ............................................................................................................................................................. 39 Figura 7. Evoluția indicatorului ODM 6 pentru TB, perioada 2006-2011 și țintele intermediare și finale ........... 40 Figura 8. Statutul persoanelor cu TB, 2010, % din incidența globală ................................................................... 41

Lista boxelor:

Boxa 1. Emigranții moldoveni își construiesc viitorul acasă ................................................................................. 18 Boxa 2. Ce cred managerii școlari despre reformă? ............................................................................................. 22 Boxa 3. Promovarea femeilor în funcții decizionale și politice – vocea unei primare .......................................... 27 Boxa 4. Studiu de caz / istorie de succes .............................................................................................................. 32 Boxa 5. Studiu de caz / istorie umană .................................................................................................................. 37 Boxa 6. Sărăcia și tuberculoza .............................................................................................................................. 42 Boxa 7. Serviciile publice de aprovizionare cu apă Și canalizare: cum să le facem accesibile pentru toți? .......... 48 Boxa 8. Studiu de caz / istorie umană .................................................................................................................. 52

4

LISTA ABREVIERILOR ANRCETI - Agenția Națională pentru Reglementări în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației

BNM - Banca Națională a Moldovei

BNS - Biroul Național de Statistică

CBGS - Cercetarea Bugetelor Gospodăriilor Casnice

CIMC - Conduita Integrată a Maladiilor la Copii

CNMP - Centrul Național de Medicină Preventivă

CNPF - Comisia Națională pentru Piețe Financiare

FGSTM – Fondul Global de combatere a SIDA, TB și Malariei

HIV – virusul Imunodeficienței Umane

IBBS – integrated Bio Behavioural Survey

ITS – Infecții Sexual Transmisibile

KAP - HIV Knowledge, Attitude, Practice (Cunoștințele, Atitudinile şi Practicile referitoare la HIV)

Mec - Ministerul Economiei

MFin - Ministerul Finanțelor

MM - Ministerul Mediului

ODM – Obiectiv de Dezvoltare al Mileniului;

ONG - Organizație nonguvernamentală

Strategia AAC - Strategia de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare

SIBC – Studiu Integrat Bio Comportamental

SIDA – Sindromul Imunodeficienței Dobândite

TB - tuberculoză

5

PREFAȚĂ Va fi semnată de un oficial public de nivel înalt.

6

SUMAR EXECUTIV Cadrul național de dezvoltare. După alegerile parlamentare din aprilie 2009, Republica Moldova a trecut printr-o perioadă de instabilitate politică, dar care în anul 2013 a fost depășită. Țara este guvernată de un nou Guvern condus de Prim-ministrul Iurie Leancă, care se bucură de un suport majoritar în Parlamentși are mandatul de a finaliza reformele-cheie demarate de precedentul Guvern. După ce în anul 2012 economia moldovenească a stagnat, reflectând efectul mixt al crizei economice europene și al secetei severe care a afectat sectorul agricol, începutul anului economic 2013 arată destul de promițător. Agricultura rămâne, în continuare, sectorul cel mai vulnerabil, dar și cu un potențial imens de creștere a cifrei de afaceri, veniturilor fermierilor și bunăstării comunităților rurale. Modernizarea economică, deopotrivă cu asigurarea ireversibilității cursului de integrare europeană, crearea locurilor de muncă și combaterea corupției, sunt prioritățile principaleasumate de Guvern pentru a asigura că dezvoltarease producepentru și prin intermediul oamenilor. Constrângerile-cheie ce restrâng marja de manevră a Guvernului pentru catalizarea proceselor de dezvoltare ținde utilizarea ineficientă a resursele financiare publice, capacitățile de politici încă insuficient dezvoltate și deficitul de resurse umane calificate în serviciul public. Aceste constrângeri și-au lăsat amprenta asupra felului în care țara a progresat pe calea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM).

ODM 1. Reducerea sărăciei extreme și a foamei. Pentru ODM 1, Republica Moldova a obținut progrese remarcabile, în anul 2012 fiind deja atinse țintele finale stabilite pentru anul 2015. Incidența sărăciei la pragul internațional de 4,3 dolari per zi a scăzut de la 34,5% în 2006 la 20,8% în 2012 (ținta finală - 23,0%). Ponderea populaţiei aflate sub pragul sărăciei absolute a scăzut de la 30,2% la 16,6% (ținta finală - 20,0%), iar cea a populației care suferă de foame– de la 4,5% la 0,6% (ținta finală - 3,5%). Creșterea economică, majorarea veniturilor remise de emigranțiși ajutorul social acordat de Guvern după o formulă care permite alocarea mult mai precisă a resurselor pentru a ajuta familiile cu adevărat sărace: aceștia sunt principalii factori care au favorizat progresul. O îngrijorare esențială este legată de inerția mai pronunțată a sărăciei rurale: dacă în orașele mari rata sărăciei absolute a scăzut între anii 2008 și 2012 de mai bine de două ori, de la 10,9% la 4,3%, atunci în sate aceasta s-a redus mai lent, de la 34,6% la 22,8%. Cauzele principale ale sărăciei rurale sunt vulnerabilitatea sectorului agricolși insuficiența de alternative ocupaționale în alte sectoare economice. Totodată, își spune cuvântul și faptul că încă nu a fost finalizat procesul de tranziție la alocarea ajutorului de stat pe baza testării veniturilor. Resursele statului, dacă ar fi alocate integral pe baza principiului de venituri testate, ar fi suficiente pentru eradicarea practic completă a fenomenului sărăciei din societate. Totodată, Guvernul recunoaște că pentru menținerea și fortificarea pe termen lung a progresului atins în combaterea sărăciei este indispensabil un model de creștere economică mai durabil din punct de vedere ecologic și mai incluziv sub aspect geografic și social și strategiile naționale și de sector elaborate în ultimii patru ani țintesc anume acest deziderat.

ODM 2. Asigurarea accesului la învățământ general obligatoriu. În acest domeniu Republica Moldova a realizat unele progrese, dar mai rămân și anumite restanțe. Către anul 2012, Ținta finală 3 privind cuprinderea în educaţia preşcolară este realizată; totuşi, provocarea principală rezidă în menţinerea succeselor realizate. Atingerea ţintei intermediare privind cuprinderea în educaţia preşcolară pentru copiii de 5-6(7) ani este posibilă, totuşi perspectiva este mai puţin certă în ceea ce priveşte realizarea ţintei finale. Realizarea Țintei 2, cea de menţinere a ratei înalte de alfabetizare printre tineri, este fezabilă pentru 2015. Atingerea Țintei 1, referitoare la sporirea ratei brute de înrolare în învățământul general obligatoriu ar putea fi considerată realistă, dar depinde de datele utilizate pentru calcularea ratelor: în acest sens, pe de o parte, anumite date oficiale demonstrează restanțe majore la înrolarea în educație; pe de altă parte, datele preliminare din alte studii, care țin cont mai bine de consecințele fenomenului de emigrare, arată o rată de înrolare mult mai bună. Pe termen lung, însă, persistă unele riscuri ce ameninţă înrolarea în educaţia generală obligatorie. Este puțin probabilă reducerea esențială a disparităţilor de acces la educaţia preşcolară între mediul urban şi cel rural şi pe grupuri de venituri. Totodată, disparităţile pe medii de reşedinţă privind accesul la educaţie determină semnificativ şi discrepantele dintre ratele de saracie dintre medile urban si rural, condiţionându-se reciproc. Printre constrângerile-cheie menţionăm: diferenţele demografice semnificative între mediul rural și cel urban; dificultățile de comunicare pe marginea reformelor; discrepanţele la nivelul datelor statistice; accesul redus la educaţie a copiilor din mediul rural, copiilor cu dizabilităţi şi copiilor romi, inclusiv la educația preşcolară. Prioritățile principale țin de utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale şi a resurselor financiare alocate sistemului educaţional, reevaluarea și reconceptualizarea politicii de cadre în învățământ şi ameliorarea calităţii instruirii. Guvernul abordează educaţia calitativă şi accesibilă ca pe un element indispensabil pentru a combate sărăcia într-o manieră durabilă. Totodată, pe termen scurt, devine o prioritate armonizarea

7

indicatorilor pentru calcularea ratelor de cuprindere a copiilor în sistemul de învăţământ, astfel ca datele să fie consistente și comparabile internaţional.

ODM 3. Promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor. Pe parcursul ultimilor ani se observă o evoluţie pozitivă, dar modestă și instabilă, în ceea ce privește reprezentarea femeilor în poziţii decizionale: printre primarii aleşi, ponderea femeilor a crescut de la 18,15% în 2007 la 18,51% în 2011; la nivelul consilierilor raionali - de la 16,48% în 2007 la 18,39% în 2011. Preocuparea majoră ține, din nou, de durabilitatea progresului atins. Totodată, majorarea ratei femeilor pe listele candidaţilor la funcţia deputaţilor în Parlament - nu a dus la majorarea ponderii femeilor printre deputaţi, menţinându-se la nivelul de 19,8% în noiembrie 2010 şi în 2011. Astfel, în pofida progreselor realizate, perspectiva este mai puţin certă în ceea ce priveşte realizarea ţintei finale privind promovarea femeilor în poziții-cheie. Insuficiența acţiunilor afirmative în cadrul legal-normativ, persistenţa stereotipurilor de gen – toate acestea reduc semnificativ oportunităţile femeilor de participare în poziţii decizionale. Ajustarea legislaţiei iniţiată de Guvern (pentru responsabilizarea partidelor politice şi altor structuri pentru respectarea echilibrului de gen prin aplicarea măsurilor afirmative), creează premise pentru abilitarea politică mai fermă a femeilor. Implementarea unor programe de educaţie de gen a tinerilor, iniţiate în sistemul de învăţământ general şi universitar, ar facilita transformarea rolurilor de gen ale femeilor şi bărbaţilor în societate şi în familie. Menţionăm că cadrul legal-normativ naţional stipulează prevederi de asigurare a unei plăţi egale pentru o muncă de valoare egală, însă se atestă unele discrepanţe de gen în salarizare. Discrepanţele sunt determinate de faptul ca femeile sunt promovate mai greu în raport cu barbatii: barbatii au şanse mai mari să obţină posturi mai înalte şi respectiv mai bine plătite. Probabilitatea plecării femeilor în concediul de maternitate alimenteaza reticenţa firmelor să le angajeze sau să le promoveze. Pentru anul 2010, salariul mediu al femeilor a constituit, circa 76,1% din salariul bărbaţilor. Noua metodologie statistică, aplicată din 2012 și care ține cont de salariile plătite pe tot parcursul anului (nu doar în lunile septembrie, cazul precedentei metodologii), atestă o situație mai bună – 87,8% în 2011. Astfel, având la bază noua metodologie, atingerea ţintei de diminuare a disparităţilor dintre salariile femeilor şi bărbaţilor (cu 10%) este deja realizată, fiind realistă şi pentru 2015. Asigurarea condițiilor pentru abilitarea politică a femeilor (prin acţiuni afirmative şi programe de instruire) şi pentru cea economică (prin programe de antreprenoriat şi de instruire), se prezintă, deci, ca priorități relevante pentru perioada post-2015.

ODM 4. Reducerea mortalității infantile. Ținta finală stabilită pentru anul 2015 privind mortalitatea infantilă și cea până la 5 ani au fost atinse precoce. Realizarea, până în 2015, a țintei privind rata de imunizări contra rujeolei încă este incertă din cauza scăderii, din diferite motive, în ultimii ani, a numărului de copii vaccinați. Experiența acumulată de țară în ultimul deceniu arată că campaniile de informare sunt cele mai efective instrumente pentru atingerea unui nivel de imunizări mai înalt. Ministerul Sănătății promovează activ, inclusiv cu suportul partenerilor de dezvoltare, sănătatea maternă și a copilului. Republica Moldova a implementat un șir de măsuri considerabile pentru a obține succese în acest domeniu. Acoperirea cu pachet gratuit și cuprinzător de asistență medicală și preparate necesare, odată cu introducerea sistemului de asigurări obligatorii în sănătate, a fost un element crucial în combaterea mortalității infantile și materne. Politicile de sănătate și programele naționale specifice pun prioritatea pe sănătatea mamei și a copilului. Dezvoltarea sistemului regionalizat de asistență perinatală, fortificarea urgenței pediatrice și secțiilor regionale de reanimare și terapie intensivă și ridicarea nivelului de cunoștințe prin instruirea medicală continue a personalului sunt, de asemenea, exemple de eforturi majore și cu impact deja vizibil. Implementarea Conduitei Integrate a Maladiilor la Copii (CIMC) și sistemului de evaluare individuală a cazurilor de mortalitate neonatală permite colectarea unor date relevante pentru elaborarea de intervenții efective. Există însă, ca și în cazul altor ODM-uri, disparități în mortalitatea infantilă. Mai vulnerabile sunt familiile din mediile rurale, sărace, social vulnerabile, în care se consumă alcool sau droguri. Romii sunt într-o măsură mare supuși riscului de mortalitate infantilă. Uneori, se depistează situații de neglijare a copiilor care pot duce la neacordarea în mod operativ a asistenței necesare. Cu toate că se depun eforturi de a implementa un mecanism de colaborare intersectorială în domeniul medico-social, asistența socială defectuoasă încă este unul din factorii majori pentru cazurile de decese infantile. Acoperirea cu servicii de supraveghere neurodevelopmentală a copiilor din grupurile cu risc înalt (îndeosebi nou-născuţi extrem de prematuri) pentru dezabilități neurodevelopmentale, intervenţie timpurie şi recuperare individualizată, ar putea fi mai eficientă în cazul regionalizării serviciului pentru creşterea accesului populaţiei vulnerabile, fapt care ar reduce dezabilitarea acestor copii. Lucrul în comun cu partenerii de dezvoltare și continuarea eforturilor începute sunt premisele principale pentru a asigura sustenabilitatea și amplificarea succeselor obținute.

ODM 5. Îmbunătățirea sănătății materne. În ultimii ani se menține la un nivel înalt accesul la servicii de sănătate perinatală, lucru caracteristic, de asemenea, și pentru accesul la serviciile medicale, ceea ce a permis

8

ca rata nașterilor asistate medical să rămână înaltă. În același timp, există inegalități ce țin de acces și calitatea serviciilor prestate, inegalități care se manifestă între populația rurală și urbană, asigurați și ne-asigurați, populația generală și grupuri marginalizate (femei de origine romă, persoane cu dizabilități, migranți). Rata mortalității materne are o evoluție sinuoasă, cu o ușoară tendință de înrăutățire, reflectând o multitudine de factori structurali din sectorul de sănătate și socio-economici. Evident, numărul mic de cazuri de decese determină variații semnificative și impredictibile, atunci când sunt raportate la 100000 nașteri vii. Este foarte important, însă, că în ultimii ani au fost implementate instrumente efective de identificare a cauzelor reale și de elaborare a măsurilor cost-eficiente de redresare a situației. În acest context, este îngrijorătoare accentuarea factorilor indirecți (nelegați de sarcină) ai mortalității materne, indicând carențe în supravegherea antenatală și în calitatea serviciilor de sănătate acordate. Cu toate că a fost implementat cu succes un sistem regionalizat și de referire a serviciilor perinatale, profesionalismul și operativitatea intervențiilor, în deosebi în stările de urgenţă, ar putea beneficia de îmbunătățiri considerabile. Implementarea metodelor didactice moderne bazate pe simularea stărilor de urgenţă în echipa multidisciplinară de specialişti din maternitate este crucială. Nivelul de cunoștințe și educație al femeilor despre necesitatea și importanța supravegherii medicale precoce în cazul sarcinii este un factor foarte important care poate reduce esențial incidența complicațiilor și deceselor. Îmbunătățirea accesului grupurilor vulnerabile și ridicarea calității serviciilor de planificare a familiei pentru aceste grupuri sunt, de asemenea, esențiale pentru atingerea țintelor ODM 5. Autoritățile au întreprins acțiuni ferme, iar angajamentele de a continua investițiile în domeniul dat conferă optimism pentru evoluția situației în viitor, fără riscuri majore. Totodată, Guvernul recunoaște că este imposibil de asigurat ca absolut toate nașterile să fie asistate de personal medical, iar rata mortalității materne să scadă la zero, deoarece există cauze care nu depind de autorități.

ODM 6. Combaterea HIV/SIDA, tuberculozei și altor maladii. Nici una din țintele pentru 2010 nu a fost atinsă, iar îndeplinirea lor pentru 2015, cu certitudine, nu mai este posibilă. Lupta cu maladiile infecțioase social-condiționate - prioritate majoră în politica de sănătate - nu a adus încă rezultate majore, iar viitorul apropiat, luând în considerație constrângerile financiare cauzate de retragerea Fondului Global pentru combaterea SIDA, tuberculozei și Malariei (GFATM), va aduce noi provocări. Infecția HIV/SIDA, deși încă concentrată în grupurile-cheie –consumatorii de droguri injectabile, lucrători ai sexului comercial și bărbați care fac sex cu bărbați – are tendințe clare de extindere spre populația generală. Ruta de transmitere s-a schimbat esențial, principala fiind cea sexuală. Infecția s-a feminizat, este tot mai mult prezentă în populația din penitenciare și tinde să se răspândească spre mediul rural. Regiunea transnistreană și cele mai mari municipii sunt lideri în prevalența HIV, deși toate măsurile de profilaxie și tratament sunt asigurate pe tot teritoriul țării din resursele GFATM. Mortalitatea asociată cu tuberculoza (TB) pare stabilizată, însă analiza situației curente nu sugerează o dinamică pozitivă pentru anii viitori. Este foarte alarmantă creșterea numărului de cazuri cu forme multidrogrezistente ale TB, creșterea abandonului tratamentului și succesul modest al tratamentelor DOTS Plus. Infecția TB continue să afecteze preponderent grupurile vulnerabile din punct de vedere social – persoane neangajate, persoane cu dizabilități, persoane fără adăpost și persoane ce suferă de alcoolism. Principalele probleme identificate în combaterea HIV și TB este rigiditatea și neatractivitatea serviciilor acordate pacienților, prestarea acestora doar în orașele mari, incapacitatea sistemului de a aborda multilateral necesitățile persoanelor bolnave, stigmatizarea și discriminarea. Retragerea resurselor financiare acordate de GFATM este o provocare majoră pentru sistem. Sursă de optimism servește existența unui răspuns consolidat și participativ din actori din societatea civilă, autorități, specialiști și parteneri de dezvoltare. Mecanismul de țară de coordonare a programelor naționale (Consiliul Național de Coordonare) are la dispoziție date foarte calitative și cuprinzătoare pentru elaborarea politicelor eficiente bazate pe dovezi epidemiologice relevante.

ODM 7. Asigurarea durabilității mediului. Țara a atins unele progrese în realizarea indicatorilor ODM 7, însă sunt necesare eforturi suplimentare la toate capitolele.Astfel, deși ținta finală privind ariile naturale protejate de stat (4,65%) a fost atinsă în 2006, nu sunt alocate resurse suficiente pentru elaborarea sistemului de management, asigurarea întreţinerii şi respectării regimului de protecţie a acestora. Suprafața zonelor împădurite a crescut cu numai 0,2% și ținta intermediară (stabilită la nivelul de 12,1% din suprafața țării) nu a fost atinsă. Formal, ponderea populaţiei cu acces la canalizare îmbunătăţită a crescut de la 43,3% în 2006 la 56,6% în 2012 și a depășit ținta intermediară (50,3%), dar mai mult de jumătate din sisteme sunt în stare nesatisfăcătoare. Ponderea populației cu acces permanent la surse îmbunătățite de apă a crescut, dar ținta intermediară a fost ratată. Evoluţiile date sugerează că ţintele finale pentru 2015 par greu de atins pentru toți indicatorii, cu excepția ariilor naturale protejate de stat și accesul permanent a populației la surse îmbunătățite de apă, iar în privința calității sunt restanțe la toți indicatorii. În contextul ODM 7, cei mai vulnerabili sunt locuitorii comunelor rurale, care nu au infrastructura sanitară și nu au acces la sisteme îmbunătățite de alimentare cu apă, canalizare și salubrizare. Principalele riscuri legate de aceste eșecuri sunt poluarea

9

mediului, înrăutățirea sănătății populației, degradarea terenurilor, reducerea recoltelor agricole și a veniturilor fermierilor. Principalele oportunități care ar putea servi la accelerarea atingerii ODM 7 ar fi cooperarea mai bună între entitățile ce activează pentru dezvoltarea durabilă, promovarea și aprofundarea participării active a întregii populații la protecția mediului, stimularea economiei verzi, utilizarea experienței UE de integrare a cerințelor de mediu în activitatea de dezvoltare economică.

ODM 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare. Progresul atins de Republica Moldova este unul satisfăcător, deși nu toți indicatorii relevanți au înregistrat tendințe îmbucurătoare. De partea pozitivă, Republica Moldova a atins progrese foarte bune în edificarea unei societăți informaționale (Ținta 6). Astfel, rata de penetrare a telefoniei mobile a atins în 2012 nivelul de 114,6%, comparativ cu 37,8% în 2006, ținta finală fiind stabilită la nivelul de 75,6%. Computerele personale demonstrau în 2012 o rată de penetrare cu 65% mai înaltă decât 2006, iar internetul – cu 75% mai înaltă, existând șanse reale de atingere a țintei stabilite pentru anul 2015. Este asigurat controlul și managementul prudent al datoriei externe (Ținta 3). Rata șomajului în rândul tinerilor de vârsta 15-24 ani rămâne o problemă (13,8%), dar atingerea țintei finale(10,0%) este posibilă odată cu materializarea eforturilor de îmbunătățire a climatului investițional. Pe balanța negativă, Ținta nr.1 „Dezvoltarea unui sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil şi non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor” a suferit o anumită recesiune ca urmare a șocurilor economice externe și problemelor interne cu care se confruntă mediul de afaceri. Guvernul este dedicat să aloce mai multe eforturi și resurse pentru atragerea unor investitori strategici în ramurile economice cu potențial de generare a locurilor de muncă și de extindere a lanțurilor de furnizori locali și pentru a valorifica pe deplin noile oportunități oferite de Zona de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător ce urmează a fi instituită ca parte a Acordului de Asociere semnat cu Uniunea Europeană.

ODM: o agendă finalizată sau încă nu? Republica Moldova a realizat cu succes câteva din obiectivele stabilite la intrarea în noul mileniu: sărăcia absolută și extremă au bătut în retragere, s-a îmbunătățit accesul la educația preșcolară, au fost atinse succese în reprezentarea politică a femeilor la nivelul administrației publice locale. Starea sănătății infantile și a copiilor cu vârsta sub 5 ani s-a îmbunătățit esențial. Câteva studii recente sugerează că nici la capitolul înrolării în educația obligatorie Republica Moldova nu mai stă atât de prost după cum se credea anterior. Pe de altă parte, nu putem afirma, nici pe departe, că eforturile de dezvoltare și-au atins scopurile, deoarece rămân o serie de restanțe critice unde trebuie intensificate eforturile de politici și acordate mai multe resurse. Acestea includ, în mod special, domeniul sănătății, inclusiv sănătatea maternă, combaterea HIV/SIDA și tuberculozei și obiectivele care țin de asigurarea durabilității mediului. Rămân încă multe de făcut pentru a abilita economic și politic femeile. Totuși, inegalitatea rural-urban este acea linie roșie care trece prin toate cele opt domenii în care Republica Moldova și-a stabilit obiective de dezvoltare și reprezintă provocarea generală pentru politicile de dezvoltare pentru perioada post-2015.

O privire prospectivă asupra agendei de dezvoltare post-2015: Așteptările oamenilor privind dezvoltarea țării pe termen lung, identificate în cadrul campaniei naționale de consultări post-2015 „Viitorul pe care și-l dorește Moldova” (susținute de PNUD-Moldova), țin de următoarele domenii: 1) dezvoltarea economică (educație, locuri de muncă, creștere economică durabilă), 2) dezvoltarea socială (având în vedere o societate mai incluzivă, tolerantă și solidară) și 3) ecologie și sănătate. Buna guvernare și drepturile omului au fost identificate de participanții la consultări careprezentând o prioritate-pivot care, într-un fel, concatenează cele trei domenii specifice menționate. Totodată, reducerea discrepanțelor rural-urban – discrepanțe care se manifestă prin inegalitatea veniturilor, șanselor și oportunităților, prin lacune de performanțe educaționale, lacune în atitudini și valori – s-a cristalizat ca cea de-a cincea prioritate majoră de dezvoltare. Așteptările oamenilor se reflectă în mod fidel în viziunea oficială de dezvoltare pe termen lung exprimată în Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020: Șapte soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei”. Cele șapte soluții identificate sunt: 1) studii relevante pentru carieră (cu accent pe educația vocațională și tehnică); 2) drumuri bune oriunde; 3) finanțe accesibile și ieftine; 4) business cu reguli clare de joc; 5) sistem de pensii echitabil și sustenabil; 6) energie furnizată sigur și utilizată eficient; 7) justiție responsabilă și incoruptibilă. Acestea reprezintă priorități de intervenție orizontală, de care în egală măsură vor beneficia toate sectoarele economice, toate grupurile sociale și fiecare om în parte.

10

INTRODUCERE În anul 2000, alături de alte 189 de țări, Republica Moldova a aderat la Declarația adoptată de Summit-ul Mileniului din New-York, angajându-se, astfel, să contribuie la realizarea a opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Cele opt obiective, revizuite și adaptate la prioritățile de dezvoltare naționale sunt:

Eradicarea sărăciei şi foamei;

Realizarea accesului la învăţământul general obligatoriu;

Promovarea egalităţii genurilor şi abilitarea femeilor;

Reducerea mortalităţii copiilor;

Îmbunătăţirea sănătăţii materne;

Combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei;

Asigurarea durabilității mediului;

Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare.

În anul 2004 a fost elaborat primul Raport Național privind realizarea ODM. Trei ani mai târziu, în 2007, după efectuarea analizei progresului și a unei serii de consultări cu societatea civilă și partenerii de dezvoltare ai țării, o mare parte din obiective a fost revizuită. În anul 2010 a fost elaborat cel de-al doilea Raport Național pe marginea ODM. Prezentul document este cel de-al treilea Raport Național prin care Guvernul Republicii Moldova dorește să comunice, într-o manieră onestă și obiectivă, progresul obținut de Republica Moldova în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în perioada 2010-2013, să identifice problemele cu care se confruntă țara pe această cale și să schițeze eventualele soluții și opțiuni pe care le are la dispoziție pentru a accelera evoluțiile pozitive și a le ranversa pe cele negative. Totodată,al treilea Raport Național își mai propunesă arunce o privire dincolo de orizontul anului 2015, pentru a identifica prioritățile care vor rămâne pe agenda de dezvoltare națională pe termen lung.

Urmărind scopul de a promova ODM-urile și a informa o audiență națională și internațională cât mai largă, Raportul adoptă o structură simplă și prietenoasă pentru cititor. În primul capitol, Raportul constată care sunt cei mai importanți factori interni și cei globali care influențează politicile și procesele de dezvoltare naționale.

Urmează opt capitole unde, pentru fiecare ODM, sunt trasate tendințele principale în perioada recentă, este apreciată calitatea progresului realizat, sunt identificateprincipalele constrângeri și oportunități care ar putea să servească la „accelerarea”ODM-ului.

Capitolul zece ține de „agenda neterminată”, realizând o scurtă analiză a fezabilității ODM-urilor până în anul 2015 și identificând cauzele de nivel sistemic ce trebuie înlăturate pentru a menține dezvoltarea. Clarificând inter-conexiunea dintre ODM-uri, acest capitol arată cum pot fi rupte cercurile vicioase ale subdezvoltării și cum pot fi evitate capcanele unei sărăcii multidimensionale.

Ultimul capitol al acestui Raport încearcă să răspundă la întrebarea „ce va urma după 2015?”, elucidând rezultatele principale ale consultărilor naționale post-2015 „Viitorul pe care și-l dorește Moldova”, realizate cu sprijinul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova, și coroborând aceste rezultate cu viziunile Guvernului Republicii Moldova privind dezvoltarea pe termen lung a țării.

Autorii Raportului sunt Valeriu Prohnițchi (ODM 1 și ODM 8), Valentina Bodrug-Lungu (ODM 2 și ODM 3), Arcadie Astrahan (ODM 4, ODM 5 și ODM 6) și Valentin Cibotaru (ODM 7). Valeriu Prohnițchi a asigurat și coordonarea generală la etapele inițiale ale procesului, fiind succedat de Adrian Lupușor. Elaborarea Raportului a beneficiat de suportul acordat de multe autorități și agenții publice din Republica Moldova,inclusiv Cancelaria de Stat, Biroul Național de Statistică, Banca Națională a Moldovei, Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei, Comisia Națională a Pieței Financiare, Ministerul Finanțelor, Ministerul Sănătății, Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației, Departamentul Poliției de Frontieră și Ministerul Economiei. O serie de comentarii relevante și utile au fost primite de la membrii celor patru grupuri tematice de lucru care au fost create pentru a asigura o participare largă la elaborarea acestui raport („Sărăcie”, „Educație și gender”, „Sănătate” și „Mediu”) și de la staff-ul PNUD-Moldova. În particular, Raportul a beneficiat de sugestii valoroase oferite de Alexandru Oprunenco și Dumitru Vasilescu (PNUD-Moldova), Ghenadie Crețu (Organizația Internațională pentru Migrație), Larisa Boderscova (OMS Moldova), Elena Laur, Angela Capcelea, Larisa Vîrtosu și Ludmila Lefter (UNICEF-Moldova), prof. Petru Stratulat și sonf. Stelian Hodorogea (Institutul Mamei și Copilului), Rodica Scutelnic (Ministerul Sănătății), Alexandru Curașov

11

(InițiativaPozitivă), Valeriu Sava (SDC), Ala Negruţă, Elena Vutcarău (Biroul Naţional de Statistică), Maria Nagornîi, Veronica, Lopotenco Tatiana Pleșco (Ministerul Mediului), Vladimir Gîrneț (Agenția Ecologică Cahul), Nicolae Opopoli (Universitateade Stat de Medicină şi Farmacie “Nicolae Testemiţanu”, CNMP), Alexandru Coronovschi (Agenția Apele Moldovei), Tatiana Țugui (Guvernarea deșeurilor în cadrul Instrumentului European de Vecinătate și Partenieriat - IEVP East), Rodica Iordanov (AO EcoContact), Andrei Isac, consultant independent, expert în i politicile de mediu), Alexei Andreev, (AO „BIOTICA”), Elena Bivol (AO BIOS), Mihai Mustea (Centrul Național de Mediu), Victor Cimpoeș (AO Cutezătorul), Valentin Sașcov (Federația Națională a Fermierilor din Moldova), Valentina Gak (AP „Asociația Teritorială a primarilor din raionul Hîncești”), Alexandru Leșan, (primar, comuna s. Coșnița, r-l. Dubăsari), Nicolae Rusu (Asociația Utilizatorilor de Apă pentru Irigare „Coșnița”, r-l. Dubăsari), Arcadie Barbăroșie (Institutul pentru Politici Publice).

Autorii doresc să mulțumească tuturor celor care au oferit date și comentarii pentru elaborarea acestui Raport, menționând, totodată, că responsabilitatea pentru interpretarea datelor, analiză, concluzii și recomandările din Raport le aparține integral.

12

CONTEXTUL NAȚIONAL: TURBULENȚEGLOBALE ȘI PROVOCĂRI INTERNE

CADRUL POLITIC Perioada 2009-2013 a fost marcată de o serie de episoade de instabilitate politicăîn Republica Moldova. Tranziția de la un regim politic caracterizat de elemente autoritare la unul democratic a fost însoțită de exacerbarea diferențelor între componentele coaliției de guvernare vizavi de politicile și prioritățile de dezvoltare. Aceasta a frânat multe procese și reforme care au drept scop final îmbunătățirea standardelor de viață ale oamenilor, asanarea sistemului economic, transparentizarea guvernării etc. Formațiunile democratice aflate la guvernare au depus,totuși,eforturi pentru a îmbrățișa cultura guvernării în coaliție și, în rezultat, în mai 2013, au fost capabile să formeze o nouă coaliție de guvernare care a oferit sprijin Guvernului condus de Iurie Leancă. Astfel, Republica Moldova a trecut de la faza unor turbulențe politice la una de stabilizare, Guvernul având la dispoziție circa 1,5 ani pentru continuarea reformelor-cheie și consolidarea cursului de integrare europeană asumat de țară.

Integrarea europeană este opțiunea strategică aleasă în mod conștient de Republica Moldova.Această opțiune este dictată nu numai de dorința firească a țării de a reveni în familia europeană, dar și de interesul de a beneficia de un cadru de relații politice și economice propice pentru realizarea obiectivelor sale fundamentale de dezvoltare. O țară situată într-o zonă de confluență a unor interese multiple sau chiar antagoniste, Republica Moldova vede opțiunea pro-europeană ca fiind singura compatibilă cu prioritățile sale de dezvoltare economică, socială și democratică pe termen lung. Integrarea europeană mai profundă și racordarea unor aspecte esențiale ale legislației naționale la rigorile europene deja au generat rezultate vizibile. Astfel, în economia moldovenească au apărut ramuri economice noi, formate în urma investițiilor realizate de companii europene cu renume. În domeniul drepturilor omului au fost adoptate acte legislative fundamentale, menite să asigure principiile de non-discriminare, toleranță și respect reciproc.

Conflictultransnistrean nesoluționat este un factor esențial care încetinește dezvoltarea, atât pe malul drept, cât și pe malul stâng al Nistrului. Conflictul împiedică contactele inter-umane și economice, amplifică esențial riscurile de țară și costurile de finanțare externă, reduce atractivitatea Moldovei ca destinație pentru investiții și ca loc de trai pentru oamenii din alte țări și creează un fundal de stres permanent care împiedică autoritățile să se concentreze la agenda de dezvoltare pe termen lung. Totodată, regiunea transnistreană reprezintă o zonă de risc sporit sub aspectul câtorva ținte și obiective de dezvoltare, inclusiv în ceea ce privește HIV / SIDA.

GUVERNARE În comparație cu anul 2000, când au fost adoptate ODM-urile ca elemente care au ghidat politicile, actualaagendă de guvernaredemonstrează viziuni mult mai largi și cuprinzătoare asupra priorităților de dezvoltare. Astfel, Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova Integrarea Europeană: LIBERTATE, DEMOCRAŢIE, BUNĂSTARE 2013-2014 țintește trei obiective esențiale: asigurarea unui caracter ireversibil al procesului de integrare europeană, crearea de noi locuri de muncă bine plătite și prevenirea și combaterea corupției.

Viziunea de dezvoltare pe termen lung este exprimată în Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020: Șapte soluții pentru creșterea economică și reducerea sărăciei”1. Cele șapte soluții identificate în „Moldova 2020” reprezintă, de fapt, priorități de intervenție orizontală, de care în egală măsură vor beneficia toate sectoarele economice, toate grupurile sociale și fiecare om în parte. Acestea includ: 1) studii relevante pentru carieră (cu accent pe educația vocațională și tehnică); 2) drumuri bune oriunde; 3) finanțe accesibile și ieftine; 4) business cu reguli clare de joc; 5) sistem de pensii echitabil și sustenabil; 6) energie furnizată sigur și utilizată eficient; 7) justiție responsabilă și incoruptibilă.

O constrângere esențială în implementarea agendei de dezvoltare rezidă în capacitățile instituționale insuficiente ale autorităților de politici, instituțiilor și organelor statului. Au fost depuse eforturi pentru a fortifica aceste capacități: de exemplu, în anul 2012, au fost elaborate 31 propuneri de politici publice elaborate de toate ministerele; au fost adoptate planuri de dezvoltare instituționale pentru majoritatea organelor centrale de specialitate; este în proces de implementare Programul strategic de modernizare

1 Aprobată prin legea nr. 166 din 11 iulie 2012.

13

tehnologică a guvernării (e-Transformare)2. Totuși, slăbiciunile principale derivă din resursele umane care încă nu au atins un nivel de pregătire suficient, iar serviciul public, din cauza salariilor mici, încă nu a devenit competitiv în comparație cu oportunitățile oferite de sectorul privat.

Nivelul redus de venituri generat de economie are drept rezultat și un volum destul de restrâns de resurse publicede care dispune Guvernulpentru implementarea variatelor politici și proiecte de dezvoltare. Slăbiciuneadată este amplificată și de nivelul extins al economiei informale, în care veniturile și consumul nu sunt taxate. Conform unor estimări, cota economiei informale este de circa 45% din cea oficială (Schneider, Buehn and Montenegro, 2010), determinând o dependență înaltă a bugetului public de suportul extern.

FACTORI SOCIALI ȘI DEMOGRAFICI După mai bine de un deceniu de spor natural negativ, în 2011-2012 Republica Moldova a înregistrat un spor natural nul, determinat de creșterea ratei natalitățiiși de reducerea mortalității. Indicatorul dezagregat atestă însă o situație mult mai proastă în mediul rural decât în urban: în 2008-2012, rata medie a natalității în mediul urban a fost de 9,96 promile, la o rată a mortalității de 8,84 promile; în aceeași perioadă, o ratămai înaltă a natalității în mediul rural (12,02 promile) a fost însoțită de o mortalitate și mai înaltă (13,54 promile). Diferențele de atitudini față de sănătate, de stilde viață și alimentație, dar și inegalitatea de acces la serviciile de protecție a sănătății sunt principalele cauze ale acestui decalaj rural-urban în creștere.

Situația demografică alarmantă în mediul rural este și mai mult înrăutățită de fenomenul emigrării, care, pentru sate, este un adevărat exod al populației. Datele Biroului Național de Statistică sugerează că, în anul 2012, circa 7% din populația stabilă cu vârsta de 15 ani și mai mult din mediul urban era plecată la muncă peste hotare; pentru mediul rural, indicatorul era exact dublu, 14%.

Emigrarea intensă a forței de muncă este o constrângere-cheie pentru dezvoltarea regiunilor și comunităților locale. Deși emigrarea contribuie, pe termen scurt, la reducerea sărăciei, pe termen lung aceasta erodează resursa principală – capitalul uman – care poate să servească la dezvoltarea durabilă a comunităților și regiunilor moldovenești și, astfel, a țării în ansamblu (UN-Moldova, 2013).Emigrarea a cauzat depopularea aproape integrală a unor comunități rurale, generând provocări de politici inedite pentru Republica Moldova.

SITUAȚIA ECONOMICĂ În perioada 2010-2012 creșterea economicăa Republicii Moldova a fost destul de rapidă, rata medie anuală de creștere a PIB-ului fiind de 4,6%. Reflectând vulnerabilitatea economiei la șocurile externe și climaterice, această creștere a fost volatilă și lipsită de multiplicarea locurilor de muncă. Datele statistice oficiale arată că numărul populației ocupate în economia moldovenească în anul 2012 era cu 25% mai mică decât în 2000. Din nou, se atestă un dezechilibru rural-urban foarte înalt: dacă în perioada menționată populația ocupată în mediul urban scăzuse cu 4%, atunci în mediul rural – cu 37%, deocamdată fără nici un semn de redresare.

Această inegalitate rural-urban în oportunitățile de ocupare se reflectă într-o inegalitate acută și în creștere a veniturilor. Dacă în anii 2006-2007 veniturile medii ale populației rurale erau cu 25% mai mici decât ale celei urbane, atunci în 2011-2012 acestea erau deja cu 33% mai mici. Această inegalitate reflectă și diferențe vizibile în calitatea vieții: dacă în mediul urban venitul depășește cu 15% nivelul minim de subzistență calculat, atunci în sate venitul mediu este cu circa 13% sub nivelul mediu de subzistență.

Factorul-cheie care explică decalajul în creștere în ceea ce privește oportunitățile de angajare este nivelul de dezvoltare al sectorului privat. Satul moldovenesc a rămas în mare măsură dependent de activitatea agricolă (care angajează jumătate din populația rurală), principala alternativă la angajarea în sectorul agricol fiind angajarea în sectorul bugetar (21%). Sectorul agricol însă este extrem de plăpând: dacă în 2000-2012, valoarea adăugată brută (VAB) generată de sectorul agricol a crescut în medie cu numai 2,6% anual, atunci VAB generată de sectorul economic non-agricol a crescut cu 5%3. În aceeași perioadă, volatilitatea producției agricole a fost de zece ori mai mare decât a producției non-agricole4.

2Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.710 din 20 septembrie 2011. 3 În acest raport, sectorul economic non-agricol a fost definit ca suma tuturor activităților economice identificate în Clasificatorul Activităților Economiei Naționale cu codurile de la C (industria extractivă) până la K (tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate întreprinderilor) și nu include administrația și serviciile publice (codurile L-O). 4 Măsurată ca abaterea medie standard a ratelor de creștere a VAB.

14

FACTORI GLOBALI Încălzirea globală este un factor-cheie care reduce impactul politicilor anti-sărăcie ale Guvernului, în special în mediul rural. Secetele tot mai frecvente sunt o consecință a încălzirii globale și pot genera probleme cu accesibilitatea produselor alimentare și a nutrețurilor pentru animale, după cum, fără echivoc, a demonstrat-o seceta din 2007. Circa 90% din teritoriul ţării şi 80% din populaţia rurală dependentă de agricultură au fost afectate de recolta mică. Economiile şi veniturile populaţiei rurale au fost pierdute, pierderile totale ajungând la 1 miliard de dolari SUA, conform estimărilor oficiale (PNUD-Moldova, 2009, p.85).Alături de scăderea remitențelor, seceta a fost cauza principală a creșterii sărăciei în anul 2007 (MEC, 2009). În 2012 țara din nou a trecut printr-o secetă severă, însoțită de reducerea dramatică a productivităţii agricole. Din nou, producătorii mici și medii sunt grupul care a suferit cel mai mult de pe urma acestei secete (MAIA, August 2012, p.24).

Criza economică globală din 2009 a revelat vulnerabilitatea extremă a țării și fragilitatea modelului de creștere bazat pe emigrare. Ca efect imediat, criza a cauzat scăderea exporturilor, remitențelor și investițiilor străine directe. Dacă exporturile și remitențele au recuperat pierderile suferite în 2009-2010, investițiile străine încă nu au revenit la nivelul anterior crizei. În absența unor puternice „motoare interne” de creștere, Moldova va rămâne în viitorul previzibil dependentă de evoluțiile economice la scară europeană și globală.

La mijlocul anului 2008, întreaga lumea fost lovită de o creștere excepțională a prețurilor la produsele alimentare. Creșterea sărăciei extreme din mediul rural care s-a făcut observată în anul 2008 în mare parte poate fi atribuită scumpirii alimentelor (chiar dacă este greu de separat acest impact de impactul crizei economice și cel al secetei). În 2012, prețurile globale la produsele alimentare din nou au crescut. Deși în 2013 prețurile au înregistrat o anumită scădere, acestea rămân aproape de maximele istorice atinse în august 2012. În situația când 41% din cheltuielile familiilor urbane și 46% din a celor rurale sunt pentru produse alimentare, gradul de expunere a țării la o eventuală nouă escaladare a crizei alimentare globale rămâne destul de înalt.

Criza energetică, manifestată prin creșterea globală a prețurilor pentru energie, a avut un impact direct și asupra Republicii Moldova care este un importator net de energie. Față de anul 2007, prețurile de import ale resurselor energetice în anul 2011 erau cu 53% mai mari, continuând să crească moderat și în 2012. Conform datelor statistice, în 2011resurselor energetice tradiționale (energie electrică, gazul natural, cărbune) le-au revenit circa 8,8% din cheltuielile de consum ale gospodăriilor casnice din mediul urban și 8,3% din cel rural (BNS, 2012, pp.92-94), existând unele date îngrijorătoare că chintilele mai sărace cheltuiesc pentru energie mai mult decât cele mai prospere.

Bilanţul naţional rezerve-consum de apă din Republica Moldova este adecvat în raport cu resursele disponibile. În pofida acestui echilibru, anumite regiuni ale ţării se confruntă cu un deficit de apă, care ar putea să se acutizeze odată cu creșterea economiei, diversificarea necesităților sociale și accentuarea încălzirii globale (UNDP-Moldova, 2009, p.55). Aceasta va avea un impact major asupra sectoarelor economice (agricultura, industria alimentară) și comunităților locale vulnerabile (în special, în zona de Sud a țării).

IMPACTUL ASUPRA ODM-URILOR Factorii de influență prezentați mai sus explică în mare măsură balanța succeselor și eșecurilor țării în atingerea ODM-urilor. Fenomenul emigrării și remitențele asociate au ajutat multe familii moldovenești să evadeze din sărăcie, astfel încât ODM 1 (Eradicarea sărăciei şi foamei) are șanse clare de realizare. Însă realitățile economice rurale deprimanteexplică de ce sărăcia în sate este mult mai inertă și de ce rezultatele atinse nu sunt, deocamdată, durabile.

Educația este un determinant critic al bunăstării la nivel de gospodărie casnică (MEC, 2012). Astfel, ODM 2 (Realizarea accesului la învăţământ gimnazial) are un impact major asupra ODM 1 (Eradicarea sărăciei şi foamei). Faptul că în mediul rural accesul la educație reprezintă o constrângere structurală adânc înrădăcinată sugerează că și combaterea sărăciei rurale va fi mult mai complicată decât în mediul urban, unde accesul mai bun este complementat de un spectru ceva mai larg de opțiuni. Totuși, rezultatele examenelor de bacalaureat din anul 2013 sugerează că problema calității studiilor este una majoră, atât în mediul rural, cât și urban.

ODM 8 (Crearea unui parteneriat global pentru dezvoltare) are un impact major și direct asupra ODM 1 (Eradicarea sărăciei şi foamei), dar în mod indirect, influențează toate celelalte ODM. Or, nivelul de integrare în economia globală, gradul de penetrare al sistemului bancar în economia reală, nivelul de informatizare a societății și ocuparea tinerilor în muncă sunt factori economici și sociali critici care determină, în ultimă instanță, nivelul de venituri în bugetele publice și, implicit, capacitățile de finanțare ale statului pentru

15

atingerea unor asemenea obiective ca informarea mai bună a femeilor gravide despre riscurile legate de sarcină (ODM 4 Reducerea mortalităţii copiilor), îmbunătățirea condițiilor în maternități (ODM 5 Îmbunătăţirea sănătăţii materne), asigurarea condițiilor necesare pentru tratament și îngrijire paliativă ( (ODM 6 Combaterea HIV/SIDA şi tuberculozei), precum și alocarea mai multor resurse pentru extinderea acoperirii țării cu sisteme de acces la resurse sigure de apă, extinderea gradului de împădurire (ODM 7 Asigurarea unui mediu durabil). Investițiile realizate în aceste domenii până în prezent în Republica Moldova au fost, în mare măsură, finanțate de donatori globali, iar resursele alocate nu s-au dovedit suficiente pentru a atinge un progres ireversibil și calitativ.

Șomajul, veniturile mici şi sărăcia populaţiei rurale (ODM 1), împreună cu scumpirea resurselor energetice, a avut drept consecinţă creşterea considerabilă a tăierilor ilicite şi a braconajului (ODM 7).

Republica Moldova încă nu a reușit să atingă progrese remarcabile nici în promovarea egalității genurilor și abilitarea femeilor (ODM 3). Acest eșec are implicații majore asupra altor ODM-uri, or, literatura contemporană demonstrează o legătură strânsă, între, de exemplu, abilitarea femeilor și dezvoltarea economică (Duflo, 2012). Un nivel de dezvoltare economică mai înalt este asociat cu scăderea inegalităților de venituri între bărbați și femei, dar, pe de altă parte, abilitarea mai fermă a femeilor este un factor esențial de care poate beneficia dezvoltarea economică. Însă acest cerc virtuos este prea slab pentru a se autoîntreține, motiv din care Moldova are nevoie de politici mai dedicate și mai bine țintite pentru asigurarea egalității femei-bărbați și consolidarea legăturilor pozitive între abilitarea femeilor și dezvoltare.

16

ODM 1 „REDUCEREA SĂRĂCIEI EXTREME ȘI A FOAMEI”: O IZBÂNDĂ MICĂ ȘI

ÎNCĂ NESIGURĂ

TENDINȚE-CHEIE În anii 2010-2012Republica Moldova a înregistrat un progres foarte bun în realizarea indicatorilor aferenți ODM 1. Astfel, în 2012 ponderea populației cu un consum sub 4,3 USD per zi a atins nivelul de 20,8%, față de 34,5% în anul 2006, primul an când a fost calculat acest indicator. După cum arată Tabelul 1, această evoluție este perfect compatibilă cu țintele intermediare și finale stabilite. A fost atinsă, cu mult înainte de termen, și ținta care se referă la populația aflată sub pragul național al sărăciei absolute. Acest indicator a scăzut de la 30,2% în anul 2006 la 21,9% în anul 2010, iar în 2012 indicatorul a atins 16,6%. Țara a atins un progres impresionant și în combaterea sărăciei extreme, incidența căreia a scăzut la 0,6% în anul 2012. O importantă schimbare de tendință care s-a atestat în anii 2010-2011 este scăderea puțin mai accentuată decât în trecut a sărăciei în mediul rural, perioadă în care au fost scoși din sărăcie circa 226 mii oameni (MEC, 2012, p.5).

TABELUL 1. EVOLUȚIA INDICATORILOR ODM 1, PERIOADA 2006-2012 ȘI ȚINTELE INTERMEDIARE ȘI FINALE

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Ținta 2010

Ținta 2015

Ponderea populaţiei cu un consum sub 4,3 dolari per zi

34,5 29,8 30,4 29,5 26,8 23,4 20,8 29,0 23,0

Ponderea populaţiei sub pragul sărăciei absolute 30,2 25,8 26,4 26,3 21,9 17,5 16,6 25,0 20,0

Ponderea populaţiei sub pragul sărăciei extreme 4,5 2,8 3,2 2,1 1,4 0,9 0,6 4,0 3,5

Surse: MEC, 2012, pp. 11-15 și informația oferită pentru Raport de MEC pentru anul 2012;

O serie de factori au favorizat acest progres. Creșterea economică, reflectată și în veniturile populației, a fost una din principalele surse ale scăderii nivelului de sărăcie la nivel agregat. Transferurile remise de emigranți au fost un alt factor important al reducerii sărăciei. Totodată, noile programe sociale promovate de Guvern, în special ajutorul social alocat după o formulă mult mai precisă și echitabilă, au demonstrat un impact major asupra reducerii inegalității veniturilor și a incidenței sărăciei. În 2010-2012, creșterea prețurilor la produsele agricole a avut un impact net pozitiv asupra consumului în mediul rural, dar pare să fi moderat mult ritmurile de creștere a consumului în mediul urban.

În pofida scăderii remarcabile a incidenței sărăciei, este regretabil faptul că mai mult de jumătate de milion de cetățeni încă se califică ca săraci. Populația rurală este de 3 ori mult mai expusă riscurilor de sărăcie decât cea urbană și fiecare al patrulea sătean trăiește sub pragul național al sărăciei. Copii, în ansamblu, rămân mai vulnerabili la sărăcie: în 2011 rata sărăciei în rândul copiilor era de 19,6%, cu 2,1 puncte procentuale peste media națională. Fenomenul malnutriției, deși în retragere continuă, încă afectează fiecare al 10-lea copil de vârsta sub 5 ani.

ODM1 este strâns interdependent de evoluția altor ODM-uri. Astfel, educația (ODM2) este unul din cei mai puternici factori determinanți ai sărăciei. Persoanele care au studii superioare se confruntă cu un risc al sărăciei de 6 ori mai mic decât cele cu studii medii generale și 10 mai mic decât cu studii medii primare sau fără studii (MEC, 2012). La rândul lor, copiii care cresc în familii sărace au acces mai limitat la serviciile de educație decât alți copii, ceea ce generează un cerc vicios al sărăciei cronice și multigeneraționale. Totodată, nivelul de sărăcie, în special, în rândul populației rurale, este în mare parte influențatăde accesul limitat la resursele financiare pentru finanțarea investițiilor în agricultură (ODM 8). După cum este arătat în acest Raport în capitolul pe ODM 6, sărăcia, ca sursă a altor tipuri de vulnerabilități și cauză a marginalizării sociale, este unul din factorii-cheie ai mortalității materne.

CONSTRÂNGERILE CRITICE Reducerea sărăciei rămâne una din prioritățile-cheie ale Guvernului Republicii Moldova. Astfel, Strategia de Dezvoltare Națională „Moldova 2020” își propune ca până în anul 2020 încă cel puțin 150 mii de oameni să fie scoși din sărăcie. Totuși, persistă o serie de factori care ridică anumite semne de întrebare asupra faptului dacă succesul deja atins este durabil și dacă oamenii au atins nivelul de abilitare și deprinderi necesare pentru a nu cădea din nou în capcana sărăciei.

17

Premisa critică pentru rezolvarea durabilă a problemei sărăciei este crearea locurilor de muncă bine plătite. După un deceniu de pierdere continuă a forței de muncă și scădere a ratei ocupării (de la 60% în anul 2000 la 41% în anul 2012), este clar că recuperarea este posibilă numai printr-o îmbunătățire cardinală a mediului de afaceri moldovenesc. Acesta suferă, la moment, din cauza unor probleme regulatorii în asemenea domenii ca administrarea fiscală și vamală, licențierea și autorizarea companiilor, concurența, accesul la finanțare, protecția drepturilor de proprietate (Banca Mondială, 2013).

O constrângere esențială care reduce impactul politicilor este lipsa de suport din partea tuturor formațiunilor politice pentru programele anti-sărăcie definite de Guvern. Astfel, reforma politicii de asistență socială, prin introducerea ajutorului social, nu a primit încă susținerea tuturor partidelor politice importante și aceasta în pofida impactului major și vizibil pe care l-a avut noua politică în reducerea sărăciei.

Persistă o serie de constrângeri rigide și probleme structurale care limitează progresul. De exemplu, dispersarea populației rurale într-un număr mare de comunități mici, cu inter-conectivitate defectuoasă, reduce accesul producătorilor agricoli la piețele de desfacere și inhibă mobilitatea forței de muncă. Redresarea acestui factor implică un volum mare de investiții de capital din surse publice. Vulnerabilitatea climaterică a sectorului agricol este un alt factor care în viitorul previzibil va limita eficiența politicilor și resurselor alocate pentru reducerea sărăciei. În sfârșit, populația rurală demonstrează un anumit scepticism în ceea ce privește adoptarea unor noi tehnologii și metode agricole moderne care ar valorifica mai bine resursele agricole și ar stabiliza nivelul de venituri al populației rurale.

Factorii de natură globală își lasă amprenta asupra progresului înregistrat de Moldova în cadrul ODM1. Astfel, consecințele locale ale fenomenului de încălzire globală, au amplificat vulnerabilitatea economică, și așa destul de înaltă, a sectorului agricol (MAIA, 2012). Criza financiară din 2008-2009, soldată cu o recesiune economică în Europa și cu o răcire esențială a creșterii în Rusia și alte țări CSI, a însemnat un șoc major pentru economia moldovenească și a demonstrat cât de vulnerabilă rămâne țara în fața unor asemenea calamități economice. Indicatorii macroeconomici-cheie (deficitul contului curent, deficitul structural al bugetului) din 2012 arată că acest nivel de vulnerabilitate încă nu a fost redus, ceea ce va pune presiune asupra bugetelor private și public.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

Criza economică din Uniunea Europeană, alături de provocări, creează, cât de paradoxal nu ar părea la prima vedere, și unele oportunități pentru reducerea sărăciei în Moldova. Aflate în căutarea unor locații mai competitive, multe firme europene privesc spre țările din răsăritul Europei ca la potențiale țări-gazdă ale unor investiții în extinderea capacităților de producție. În urma unor asemenea relocări, în economia moldovenească deja au apărut ramuri industriale care nu existau încă acum câțiva aniși care sunt intensive în utilizarea forței de muncă. Astfel, Moldova are șansa de a valorifica interesul investitorilor europeni pentru destinații avantajoase ale investițiilor și de a oferi platformele și condițiile necesare pentru venirea noilor investitori, ceea ce va aduce cu sine crearea noilor locuri de muncă și reducerea sărăciei, la prima rundă, în mediul urban, iar ulterior, odată cu îmbunătățirea mobilității forței de muncă, și în cel rural.

Statul dispune de mijloace financiare suficiente pentru a eliminapractic integral sărăcia, dar acestea nu sunt alocate în modul cel mai eficient și mai just. Studiile efectuate sugerează că prestația alocată în cadrul programului de ajutor social scade esențial incidența sărăciei în rândul beneficiarilor (Sandu și Sînchetru, 2011, p.18). Datele recente arată că profunzimea sărăciei este de numai 3,2%. La actualul prag al sărăciei, eliminarea integrală a sărăciei ar solicita circa 250 milioane lei anual. În realitate, în cadrul programului de ajutor social, în anul 2011 au fost cheltuiți peste 330 milioane lei. Astfel, Republica Moldova dispune de suficiente resurse pentru a reduce la zero sărăcia definită la pragul național, dar această cere o distribuție și mai precisă a resurselor alocate în cadrul ajutorului social: în prezent, 17% din resurse ajung, deși nu ar fi trebuit, la beneficiari cu venituri relativ mari.

Un impact și mai mare asupra sărăciei l-ar putea avea eliminarea integrală a compensațiilor nominative. Finalizarea procesului de tranziţie ar contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor financiare ale statului cu destinaţie socială şi la eradicarea sărăciei din rândul populaţiei. Resursele astfel eliberate ar putea fi canalizate spre majorarea beneficiilor acordate în cadrul ajutorului social. Însă abolirea completă a programului de compensații nominative nu se prezintă fezabilă din punct de vedere politic, ținând cont de nivelul foarte înalt de nepopularitate a acestei măsuri. Astfel, decizia de a nu mai admite noi beneficiari în cadrul programului de compensații nominative și eliminarea graduală a acestuia se prezintă ca cea mai oportună soluție.

18

Combinate cu mijloacele financiare necesare pentru a investi în afaceri durabile, educația și instruirea sunt ingrediente esențiale pentru ca moldovenii să poată „evada”definitiv din sărăcie. Emigranții moldoveni reveniți acasăoferă țării nu doar șansa de a scăpa de sărăcie pe termen scurt, dar și de a eradica în mod definitiv acest fenomen. O serie de istorii de succes ale emigranților reveniți și ale familiilor acestora (vedeți Boxa 1) demonstrează că noile cunoștințe, deprinderi și tehnologii învățate și economiile acumulate peste hotare pot să ajute în mod cardinal la ameliorarea situației emigranților reveniți acasă, dar și să creeze noi locuri de muncă în comunitate. În acest sens, este important ca statul să ofere suportul necesar pentru ca emigranții „să prindă din nou rădăcini” și ca abilitățile și resursele financiare pe care le-au acumulat peste hotare să poată fi valorificate din plin.

Totodată, pentru eradicarea durabilă a sărăciei, pe lângă instrumentele de redistribuire a veniturilor, sunt necesare programe complexe de reabilitare economică rurală. Deși resursele naționale sunt destul de limitate, există oportunități de finanțare externă, în particular, oferite de UE. Pentru valorificarea acestor resurse este necesară fortificarea capacităților autorităților publice locale (PNUD-Moldova, 2012), care ar trebui văzuți ca principalii agenți ai schimbării la nivel local. Instrumentele, influențe și impactul acestora se va consolida odată cu reforma descentralizării, pe care și-a asumat-o Guvernul. Totodată, programele de reabilitare economică rurală implică existența unui „campion național”, care ar promova în mod activ politicile de dezvoltare economică rurală. Potențiali candidați pentru acest rol sunt Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare, Ministerul Economiei și Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcțiilor.

BOXA 1. EMIGRANȚII MOLDOVENI ÎȘI CONSTRUIESC VIITORUL ACASĂ

Vasile Goncear din satul Hogineşti, Călăraşi, a muncit peste hotare timp de 12 ani, inclusiv în Italia, unde a muncit mai bine de cinci ani împreună cu soţia, la câteva fabrici de ceramică. Atunci când a adunat suficienţi bani pentru a-şi deschide propria afacere, a revenit în Moldova. Vasile Goncear a deschis o fabrică de ceramică în satul de baştină. „Deocamdată, produc ceramică utilitară, dar am utilaj şi pentru a produce ceramică pentru construcţii care, de regulă, se importă. Noi avem lut bun, avem forţă de muncă şi capacităţi - de ce să nu producem ceramica noastră?!”, se întreabă olarul, care până în prezent a creat 20 de locuri noi de muncă şi intenţionează să deschidă în curând încă 30.

După opt ani de muncă în Spania, Eugen Scurtu s-a întors în Moldova, la soţie şi la cei trei copii ai lor, iar împreună au lansat o afacere în domeniul energiei regenerabile. Întreprinderea pe care a creat-o împreună cu soția sa, Rodica Scurtu, pentru producerea peleţilor din biomasă: paie, resturi de floarea-soarelui, crengi de copaci, rumeguş. „Moldova dispune de multă materie primă, biomasă care poate fi utilizată mai raţional”, este convinsă Rodica Scurtu, soţia lui Eugen şi cea care-l susţine întru totul. La moment, sunt create cinci noi locuri de muncă, dar familia Scurtu planifică să extindă capacitatea de producere a utilajului achiziționat şi numărul de locuri de muncă create.

Antreprenorii din ambele cazuri au beneficiat de suport financiar din partea statului pentru lansarea afacerilor în cadrul Programului PARE 1+1.

„Bombonici"este una dintre cele mai renumite branduri moldovenești de haine pentru copii, de la nou-născuți până la vârsta de 4 ani. Ceea ce este cu adevărat surprinzător este faptul că societatea se află nu în Chișinău, dar într-un satrelativ îndepărtat, Sadaclia, raionul Basarabeasca (100 km de Chișinău). Directorul companiei este Silvia Lazu, o femeie tânără de numai 35 de ani. Silvia a studiat design vestimentar, iar ideea a apărut în 2004, după ce a născut primul ei copil. Afacereaeste una de familie, în care este implicat și soțul ei, director de vânzări, dar și rudele sale apropiate care la etapele inițiale au ajutat cu resurse financiare pentru a lansa afacerea. Pe lângă fabrica din sat, compania a deschis un magazin și în capitala. Începând cu numai 6 angajați, în prezent compania are 52 de muncitori. Compania servește nu numai piața națională, dar, de asemenea, a început să exporte produsele sale și în România.

Surse: După materialele din reportajul „Emigranţii” moldoveni vin să-şi construiască viitorul acasă, Cotidianul „Timpul”, ediția din 10 februarie 2012 și reportajul „Familia model! A făcut bani peste hotare şi a deschis o fabrică de confecţii în Moldova”, Publika TV, 25 martie 2012.

19

ODM 2 „ASIGURAREA ACCESULUI LA ÎNVĂȚĂMÂNTUL GENERAL OBLIGATORIU”: PROBLEME CU ACCESUL ȘI CALITATEA.

TENDINȚE-CHEIE În anii 2010-2012 Republica Moldova a înregistrat unele progrese în realizarea indicatorilor aferenți ODM 2. Astfel, cuprinderea în educația preșcolară s-a îmbunătățit continuu5. În ultimii 5 ani numărul instituţiilor de învăţământ preşcolar a fost în creştere cu 5,1%. Conform datelor oficiale, rata brută de cuprindere în învățământul preșcolar a copiilor de vârsta 3-6 ani a constituit 82,1% în 2012, în creştere ușoară faţă de 2011 (79,6%), dar mult mai semnificativă faţă de anul 2003 (61,1%). Nivelul actual al ratei de cuprindere depășește, astfel, ţinta ODM de 78% prevăzută pentru 2015. Tendinţe pozitive sunt înregistrate atât în mediul urban, cât şi în rural, însă discrepanţele dintre mediile de reşedinţă rămân semnificative. Dacă în mediul urban rata brută de cuprindere preşcolară a copiilor în vârstă de 3-6 ani este de 100,5%, atunci în mediul rural aproape 30% din copii nu frecventează grădiniţa, diferenţa constituind 19 p.p., reducerea disparităţilor fiind puţin probabilă către 2015 (Figura 1). Rata de cuprindere a copiilor de vârsta 6-7 ani în educaţie este în creştere, constituind în 2012 circa 93,5%, comparativ cu 92,2% în 2003 (Tabelul 2). Astfel, există anumite îngrijorări vizavi de realizarea ţintei ODM de 98% stabilite pentru 2015.

Nu există diferențe de gen în accesarea educației preșcolare. Totodată, experţii menţionează unele grupuri de copii, care au rate de înscriere considerabil mai mici în educația preșcolară: copiii de origine roma, copiii din familiile cu venituri mici (inclusiv gospodăriile cu copii mulți și familiile monoparentale) și copiii cu dizabilități (UNICEF-Moldova, 2011). În medie, copiii din familii mai puțin asigurate frecventează grădinițele în proporție de 63 la sută, pe când cei din familiile înstărite sunt înrolați în proporție de 92 la sută ((UNWomen, UNICEF-Moldova, 2013). Conforma datelor statistice numărul copiiilor cu deficienţe în dezvoltarea intelectuală sau fizică, care frecventează instituţiile specializate, este în scădere, de la 4,0 mii elevi în anul de studii 2007/2008 pînă la 2,3 mii în 2012/2013 (BNS, 2013). Situaţia este determinată de acţiunile de incluziune a copiilor cu necesităţi speciale în învăţământul general.

Nivelul de alfabetizare al populaţiei pe parcursul ultimilor ani a înregistrat o relativă stabilitate, constituind 99,4% în anul 2012. Cifra menţionată corespunde, practic, ţintei ODM – 99,5%. Diferenţele de gen sunt nesemnificative, menţinându-se la nivel de 1,2% în favoarea bărbaților.

FIGURA 1. RATA BRUTĂ DE CUPRINDERE A COPIILOR ÎN VÂRSTĂ DE 3-6 ANI ÎN INSTITUŢII PREŞCOLARE, 2003-2012, %

0

20

40

60

80

100

120

140

160

180

200

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

03 04 05 06 07 08 09 10 11 12

urban rural

5 Ţintele ODM au fost revizuite în 2007 și indicatorii de monitorizare au fost schimbaţi de la măsurarea ratei nete a înscrierilor la rata brută a înscrierilor, care reflectă numărul de înscrieri indiferent de vârstă. Trebuie menționat faptul că valorile indicatorilor, care în 2007 au fost considerați drept referințe pentru stabilirea scopurilor pentru 2010 și 2015, nu coincid cu datele oferite de către BNS (Guvernul Republicii Moldova, 2010). Totodată, experţii internaţionali recomandă revenirea la rata netă de cuprindere a copiilor în învăţământ.

20

Sursa: Biroul Național de Statistică

Deși unele date oficiale atestă o scădere graduală a cuprinderii în învățământul obligatoriu pe parcursul ultimului deceniu, alte date mai recente contrazic această concluzie. Astfel, rata brută de cuprindere în învățământul obligatoriu în 2011 a constituit, conform BNS, circa 89.7%, menţinându-se, practic, la nivelul anului 2010 (90,3%) (Tabelul 2). În același timp, alte studii realizate tot de BNS, (vedeți BNS, 2009) relevă un grad de cuprindere de 99,1% pentru copiii de 7-15 ani, fiind mai mare în mediul urban faţă de mediul rural (99,7% şi respectiv 98,8%). Acest nivel înalt de înmatriculare este sugerat și de rezultatele preliminare ale studiului MICS: rata netă de cuprindere în învăţămîntul primar – 98,7%, în învăţămîntul gimnazial – 96,3%. Totodată, dacă considerăm datele Anchetei Forţei de Muncă (sunt cercetate gospodăriile care sunt prezente în ţară) pentru anul 2012, rata brută în învăţămîntul primar este de 99,1%, iar în gimnazial de 102%; rata netă în primar – 92,1%, gimnazial – 93,3%. Astfel, bazându-ne pe cele mai recente studii, ţinta pentru 2015 este îndeplinită.

TABELUL 2. INDICATORI DE CUPRINDERE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNT A COPIILOR, % DIN TOTAL, PERIOADA 2003-2012

Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Ţinta 2010

Ţinta 2015

Rata brută de cuprindere în învățământ obligatoriu

95.1 94.6 94.4 92.0 91.6 90.9 90.7 90.3 90.1 89.7 95.0 98.0

Rata brută de cuprindere în învățământul preșcolar, a copiilor de vârsta 3-6 ani

61.1 66.1 70.7 70.1 72.6 74.4 75.5 77.1 79.6 82.1 75.0 78.0

Rata brută de cuprindere a copiilor de vârsta 3-6 ani în Mediul urban

80,4 84,8 89,2 87,2 88,8 90,8 91,9 94,5 98,0 100,

5

Rata brută de cuprindere a copiilor de vârsta 3-6 ani în Mediul rural

51,3 56,4 61,0 61,0 63,6 65,2 66,1 67,1 69,0 71,4

Rata de cuprindere a copiilor de vârsta 6-7 ani în instituţii de învăţământ

92.2 87.0 89.0 90.3 91.0 91.1 93.8 93.1 92.8 93.5 95.0 98.0

Ponderea copiilor înscriși în clasa întâi, după învățământul preșcolar*

78.8 69.1 75.6 81.7 n.a. n.a. 91.5 97.7 97.5 97.5 - -

Note: * - Datele prezentate nu includ datele de pe malul stâng al Nistrului şi mun. Bender; diferenţa până la 100% tine de ponderea copiilor înscriși în clasa întâi, care nu au absolvit învățământul preșcolar; Sursa: BNS;

TABELUL 3. INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR ŞI SECUNDAR GENERAL

2007-2008 2008-2009 2009-2010 2010-2011 2011-2012 2012-2013

Numărul de instituţii

1541 1526 1512 1489 1460 1397

Şcoli primare 94 92 91 85 83 108

Gimnazii 678 689 708 763 829 767

Licee 471 489 492 495 497 491

Şcoli medii de cultură generală

254 214 179 108 19 -

Şcoli pentru copii cu deficienţe în dezvoltare

37 35 35 33 29 28

Învățământ seral 7 7 7 5 3 3

Numărul de elevi 462783 436071 415462 396488 381418 367200

Sursa: MEd, 2013;

Chiar dacă admitem, așa cum sugerează anumite date, că Republica Moldova are deja o rată de cuprindere înaltă în învățământul gimnazial, trebuie de recunoscut că situaţia învățământului este una complicată. Pe de o parte, în ultimii ani au fost întreprinse eforturi semnificative de îmbunătăţire a calităţii educaţiei: modernizarea curriculumului, asigurarea didactico-metodică cu materiale şi manuale, îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale a instituţiilor de învăţământ, perfecţionarea cadrelor didactice. Pe de altă parte, persistă o insatisfacție generală față de calitatea educației formale, iar rezultatele examenelor de bacalaureat din sesiunea anului 2013, reflectând problemele de sistem care s-au acumulat pe parcursul anilor, confirmă, o dată

21

în plus, această constatare. Constatarea este susţinută de datele că 50% din elevii noştri nu au reuşit să treacă testul PISA, în anul 2009. Menținerea, pe parcursul a aproape un deceniu, a cheltuielilor pentru educaţie în Republica Moldova la un nivel înalt din PIB (8-9%) nu a adus, deocamdată, un impact economic şi social major (Guvernul Republicii Moldova, 2012). Dotarea materială este neomogenă, problemele fiind deosebit de grave în special în mediul rural (BNS, 2012).

O serie de factori au determinat această situaţie. Situaţia demografică nefavorabilă pe ţară (scăderea natalităţii, îmbătrânirea populaţiei, exodul populaţiei apte de muncă/ migraţia) are drept consecinţă scăderea numărului elevilor și scăderea eficienței utilizării rețelei școlare și infrastructurii serviciilor. Pe parcursul ultimului deceniu, populaţia din grupa de vârstă 3-23 cuprinsă în procesul de educaţie s-a redus cu 12,6% (BNS, 2012). Astăzi, structura reţelei de instituţii de învăţământ nu mai corespunde realității demografice a localităţilor, în special, a celor rurale. Încă nu a fost înlăturat definitiv factorul politic din procesul de alocare a resurselor în educaţie și politica de cadre. Totodată, părerile specialiştilor sunt împărţite în ceea ce privește metodologia de calculare a alocărilor per capita, aceasta necesitând, în viziunea multor actori, o abordare mai realistă.

Discrepanţele semnificative dintre mediile de reşedinţă cu referire la rata brută de cuprindere preşcolară a copiilor în vârstă de 3-6 ani sunt determinate în mare parte de frecventarea grădiniţelor din urbe inclusiv şi de către copiii din satele adiacente, de nivelul de angajare mai înalt al femeii din mediul urban, etc. Totodată, disparităţile pe medii de reşedinţă privind accesul la educaţie determină semnificativ şi discrepantele dintre ratele de saracie dintre medile urban si rural, condiţionându-se reciproc. Daca nu se prevede o reducere esentiala a acestor disparitati, aceasta are implicaţi şi asupra ratei de sărăcie. In general avem un cerc vicios: accesul mai limitat la educaţie în mediul rural predispune populaţia la sărăcie care, la rândul său crează bariere pentru accesul la educaţie (e.g. pentru a supravieţui şi a intreţine familia copiii lucreaza în camp în loc să meargă la şcoală).

Un alt factor îl constituie rigiditatea sistemului educaţional, care este slab corelat cu realităţile economice şi sociale. Cauza ţine şi de o colaborare insuficientă sau chiar inexistentă dintre şcoli şi agenţi economici.

ODM2 este strâns interdependent de evoluția altor ODM-uri. Astfel, starea economică (ODM1) are impact semnificativ, limitând accesul copiilor din familiile sărace la servicii educaţionale, favorizând exodul forţei de muncă (a cadrelor didactice tinere, a părinţilor cu copii–elevi), fapt ce generează un cerc vicios al sărăciei cauzate de educația insuficientă. La fel, calitatea educaţiei se află în relaţie directă cu sănătatea persoanelor (ODM 5,6,7, vedeți Lutz, 2013), aceasta determinând în mare măsură calitatea vieţii. Totodată, lipsa sau insuficienţa de locuri în instituţiile preşcolare afectează încadrarea femeilor în câmpul muncii, respectiv şi bunăstarea acestora (ODM3, vedeți UN-Women, 2011).

CONSTRÂNGERILE CRITICE

Sistemul de învăţământ se află într-un proces continuu de reformare și transformare. Pe parcursul ultimelor două decenii s-a atestat lipsa continuităţii pe unele segmente în politicile şi reformele educaţionale; imperfecţiunea mecanismelor de conducere strategică şi operaţională a învăţământului general. În acest context, o bună parte a populaţiei denotă un anumit grad de scepticism cu referire la posibilitatea eficientizării sistemului.

O alta constrangere ţine de fragmentarea territorial-administrativă pe multe localităţi de dimensiuni foarte mici complică administrarea şcolilor la nivel local şi crează importante costuri fixe legate de întretinerea blocurilor şi a personalului administrativ. Aceasta creaza presiuni majore asupra bugetului şi nu permite alocarea resurselor financiare suplimentare pentru îmbunatăţirea bazei tehnico-materiale şi dezvoltarea cadrelor didactice.

Reforma de optimizare a reţelei de şcoli în regiuni nu a fost consultată sufficient de bine cu comunităţile locale. Prin urmare, necesitatea reformei nu este înţeleasă la justa valoare, iar Ministerul Educaţiei se confruntă cu o rezistenţă majoră la nivel local în acest sens.

Persistă mai mulţi factori de ordin structural care limitează progresul. Astfel, mediul de reşedinţă este unul semnificativ care determină accesul la studii, copiii din localităţile rurale fiind mai dezavantajaţi (în special, cei din localităţile mici și îndepărtate). La fel, persistă elementele de segregare a celor ce învaţă pe criterii etnice, limba de instruire, apartenenţa religioasă, starea fizică şi mentală.

22

În contextul reformei de descentralizare, alături de progresele expectate, este posibilăcreşterea riscului alocărilor neadecvate a resurselor locale în educaţia copiilor. Drept exemplu poate servi situaţia cu lipsa acută de instituţii destinate educaţiei extraşcolare / complementare, care ţin de bugetul local.

Diferențele dintre datele statistice, datele obținute din surse diferite, determinată de metodologia diferită, insuficienţa indicatorilor de evaluare a performanţelor fiecărui elev, învățător și instituție, divizarea insuficientă a indicatorilor utilizați în prezent - toate creează obstacole serioase pentru eficientizarea managementului educației.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

Implementarea diferitor proiecte şi iniţiative susținute de donatori (cum sunt Parteneriatul Global pentru Educaţie, Educaţia de calitate în mediul rural din Moldova ş.a.) au drept finalitatemodernizarea sistemului educaţional din Republica Moldova şi pot contribui la asigurarea accesului la studii de calitate la toate nivelurile de învăţământ pentru toţi copiii. De exemplu, noua iniţiativă a Ministerului Educaţiei, care promovează instruirea asistată de calculator în şcoli “Conectează-te! Tehnologii informaționale pentru succes în învățare” este un instrument de impact pentru a spori calitatea şi relevanţa procesului educaţional. Or, în secolul 21 economia unei țări nu mai poate fi competitivă fără utilizarea tehnologiilor informaționale.

Implementarea Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive pentru anii 2011-2020 oferă oportunităţi pentru ca copiii să fie reintegrați în familie și să continue instruirea în instituțiile de învățământ la nivel comunitar.

Statul alocă mijloace financiare semnificative în educaţie (8,4% PIB în 2013), dar acestea nu sunt utilizate în modul cel mai eficient și adecvat. Utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale şi a resurselor financiare alocate sistemului educaţional poate contribui la ameliorarea calităţii instruirii, fără a mări necesarul de finanțare. Totodată, asigurarea şcolilor din mediul rural cu condiţii minime de igienă şi confort (apă potabilă, apă caldă, agent termic, grupuri sanitare etc.), spaţii cultural-sportive constituie oportunitatea pentru majorarea atractivităţii serviciilor educaţionale.

Descentralizarea, inclusiv în educaţie, este vazuta ca o oportunitate pentru dezvoltarea unor servicii calitative centrate pe necesităţile / interesele copilului, extinderea mandatului de management al resurselor financiare, materiale, umane.

Drept condiţie importantă în eficientizarea sistemului educațional se prezintă reevaluarea și reconceptualizarea politicii de cadre în învățământ. Ameliorarea problemei menţionate ar reduce şi unele disparităţi de gen existente la nivel de cadre didactice. În acelaşi timp, se impune formarea cadrelor didactice având în vizor problemele educaţionale specifice şi asigurarea incluziunii tuturor categoriilor de copii cu necesităţi educaţionale speciale.

Statul depune eforturi în ajustarea legislaţiei din domeniul educaţional la standardele internaţionale în vederea asigurării unei funcţionalităţi eficiente şi dezvoltării sistemice a învăţământului. Ajustarea actelor normative cu referire la sistemul de evidenţă a copiilor de vârsta şcolară, stabilirea responsabilităţilor părinţilor, cadrelor didactice, conducătorilor instituţiilor de învăţământ, organelor administraţiei publice locale vizând şcolarizarea copiilor, pot contribui la ameliorarea situaţiei.

Guvernul a adoptat Planul de acţiuni pentru susţinerea populaţiei de etnie romă pentru anii 2012-2015, care stipulează măsuri de cuprindere a copiilor de etnie roma în învăţământ.Implementarea consecventă a acestora poate contribui la majorarea accesului copiilor menţionaţi la studii.

Conform concluziilor mai multor studii din domeniul politicilor educaţionale, principalele cauze ale ratelor de înrolare reduse în învăţământul primar şi cel gimnazial printre anumite grupuri sociale sunt sărăcia și plecarea mai multor părinţi în alte ţări în scopul căutării unui loc de muncă. Eforturile statului în combaterea sărăciei, crearea locurilor de muncă atractive reprezintă precondiţie importantă în crearea posibilităţilor de acces la educaţie a tuturor copiilor.

BOXA 2. CE CRED MANAGERII ȘCOLARI DESPRE REFORMĂ?

„Ideea optimizării reţelei instituţiilor de învățământ general o consider una bună şi necesară. După o muncă intensă de informare, am convins şi părinţii de necesitatea acesteia. Eram convinsă că delegarea responsabilităţilor managerilor instituţiilor de învăţământ este o şansă de a ridica și dezvolta instituţia. Dar ne-am ciocnit de mai multe probleme, care afectează nu numai procesul optimizării propriu-zise, dar şi aşteptările populaţiei faţă de sistem:

23

Delegarea deciziilor cu referire la optimizare Consiliilor raionale și primăriilor, care sunt de multe ori ghidaţi de factorul politic;

Pregătirea insuficientă a managerilor în managementul financiar;

Factorul uman: unii manageri au rezerve faţă de transformări, dorind să-şi păstreze poziţiile;

Metodologia finanţării nefinalizată, cu deficienţe (există situaţii când Consiliul raional reduce finanţarea şcolilor cu mai mulţi copii în favoarea celor cu mai puţini), etc.

În vederea eficientizării procesului optimizării instituţiilor de învățământ propunem:

Monitorizarea strictă a procesului din partea Ministerului Educaţiei

Adoptarea unor mecanisme de responsabilizare a persoanelor abilitate la toate nivelele pentru implementarea optimizării

Asigurarea transparenţei avantajelor şi dezavantajelor experienţei în domeniu a şcolilor pilot.”

Manager, Gimnaziu, localitatea rurală

Surse: Interviu cu Manageri ai Gimnaziilor din Localitatea rurală

24

ODM 3 „PROMOVAREA EGALITĂȚII DE GEN ȘI ABILITAREA FEMEILOR”: O ȘANSĂ

REALĂ PENTRU ACCELERAREA DEZVOLTĂRII

TENDINȚE-CHEIE În anii 2010-2011 Republica Moldova a înregistrat unele progrese în realizarea indicatorilor aferenți ODM 3, reprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor la nivel local fiind în creștere. Astfel, se atestă o tendinţă de majorare treptată a numărului femeilor în poziţii decizionale la nivel local: printre primarii aleşi - de la 18,15% în 2007 la 18,51% în 2011, printre consilierii locali – de la 26,5% la 28,71%, iar la nivelul consilierilor raionali - de la 16,48% la 18,39% (Tabelul 4).

TABELUL 4. FEMEI ÎN POZIŢII DECIZIONALE LA NIVEL LOCAL, % DIN TOTAL DEȚINĂTORI DE POZIȚII

Poziţia 2003 2007 2011 Ţinta 2015

Preşedinte de raion 3,1% 3,1% 9,3% -

Primar 15,37% 18,15% 18,51% 25%

Consilier raional 10% 16,48% 18,39% 25%

Consilier local - 26,5% 28,71% 40%

Sursa: Comisia Electorală Centrală

La nivelul puterii legislative, începând cu alegerile parlamentare din 2009, conjunctura este favorabilă pentru femei, însă rezultatele nu tocmai pozitive. A crescut prezența femeilor pe listele candidaţilor la funcţia de deputat în Parlament de la 15,7% (1998), la 29% (2005), la 30,4 % în iulie 2009 și la 28,5% (2010). Reprezentarea efectivă a femeilor în Parlament este, însă, mai puțin îmbucurătoare: după majorarea ratei femeilor pe listele deputaţilor în Parlamentde la 22% în 2005 la 24,7% în iulie 2009, în urma alegerilor din noiembrie 2010 femeile reprezentau numai 19,8% din deputați (ținta 2015 fiind de 30%). Conducerea Parlamentului include în componenţa sa 1 femeie (din 4 persoane), trei femei fac parte din Biroul Permanent al Parlamentului (compus din 14 membri). Din cele patru fracțiuni parlamentare, doar una este condusă de o femeie. Actualul Parlament deține zece comisii permanente, trei dintre care sunt conduse de femei. În pofida episoadelor pozitive, acest nivel de reprezentativitate al femeilor nu este, astfel, suficient pentru realizarea ţintelor ODM.

În ceea ce priveşte reprezentarea femeilor în funcţiile de decizie la nivelul executivului central, s-a reliefat următoarea tendinţă: chiar dacă la nivelul ministerelor şi altor autorităţi ale administraţiei centrale există un echilibru de gen în distribuţia salariaţilor şi a poziţiilor de decizie, pe măsură ce se înaintează pe scara ierarhică, prezența femeilor scade. La nivel de Guvern promovarea femeilor rămâne neuniformă, constituind pe parcursul anilor în jur de 6% printre miniştri, cu mici excepţii. Totodată, în iunie 2013 după remanierile politice, 4 (25%) din cele 16 poziții de miniştri au revenit femeilor, iar o femeie a ocupat funcția de viceprim-ministru pe problemele din domeniul social.

TABELUL 5. DEZAGREGAREA PE GEN A FUNCŢIONARILOR PUBLICI DUPĂ NIVELE ADMINISTRATIVE ȘI TIPURI DE FUNCȚIE DEȚINUTĂ, 1 IANUARIE 2013

Funcţionari publici, total

Administraţia publică centrală

Administraţia publică locală

femei bărbaţi femei bărbaţi femei bărbaţi

Total 48.5 51.5 42.4 57.6 64.3 35.7

inclusiv: Funcţie de demnitate publică

25.4 74.6 31.2 68.8 18.2 81.8

Funcţie publică de conducere de nivel superior

30.0 70.0 30.0 70.0 - -

Funcţie publică de conducere 64.8 35.2 61.5 38.5 69.4 30.6

Funcţie publică de execuţie 73.2 26.8 73.5 26.5 72.8 27.2

Funcţie publică cu statut special 15.8 84.2 15.8 84.2 - -

Sursa: BNS;

Analiza prin prisma de gen a numărului funcţionarilor publici demonstrează că în 2013 ponderea bărbaților a constituit 51,5%, iar a femeilor – 48,5% din numărul total al funcţionarilor publici (Tabelul 5). Ponderea femeilor în „administrația publică” în ansamblu constituie 43.1%. Deși situația se prezintă, la prima vedere, favorabilă femeilor, ele sunt subreprezentate în funcţiile de demnitate publică (25,4%), funcţiile publice de

25

conducere de nivel superior (30%), precum şi în funcţiile publice cu statut special (15,8%), cifrele fiind în descreştere uşoară comparativ cu 2010. Astfel, un număr mai mic de femei participă la luarea efectivă a deciziilor. Pe de altă parte, femeile dețin ponderea majoritară în funcţiile publice de execuţie (73.2%).

O serie de factori au favorizat progresele, la nivele unde acestea au fost obţinute. Asumarea angajamentelor în contextul tratatelor internaţionale cu privire la egalitatea de gen, inclusiv a recomandărilor Comitetului ONU pentru Eliminarea Discriminării împotriva Femeilor, cu referire la promovarea femeilor în poziţii decizionale, au motivat Guvernul să fortifice eforturile prin includerea dimensiunii de gen în elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor publice. Adoptarea cadrului legal-normativ în domeniul egalităţii de gen6, sporirea nivelului de familiarizare a diferitor categorii a populaţiei cu privire la egalitatea de gen în cadrul proiectelor ONG-lor cu suportul organizaţiilor internaţionale, pledoaria reprezentantelor organizaţiilor de femei, stabilirea dialogului dintre Guvern şi OSC sunt exemplele unor acţiuni consecvente în domeniu.

În pofida progreselor menţionate, femeile continuă să fie subreprezentate atât în procesul electoral, cât şi în cel politic şi decizional, or cifrele menţionate sunt departe de a reflecta structura demografică a populaţiei, unde femeile reprezintă 51,9% şi bărbaţii – 48,1% din populaţie.

Cadrul legal-normativ naţional stipulează prevederi expres cu referire la asigurarea unei plăţi egale pentru o muncă de valoare egală. Ținând cont de datele disponibile, bărbaţii şi femeile aflaţi în situaţii comparabile pe piața muncii din Republica Moldova sunt plătiţi egal pentru exercitarea aceleiaşi funcţii. Totodată, potrivit statisticilor, se atestă discrepanţe de gen în salarizare, salariul femeilor reprezentând, în medie, pe ţară 76,1% din salariul bărbaţilor în anul 2010 și 87,8% în 2011 (Tabelul 6). Menţionăm faptul că, începând cu 2011, BNS utilizează o nouă metodologie de calcul, care denotă o situaţie mai favorabilă în domeniu, dar nu permite compararea datelor în timp7.

Disproporţiile identificate pe parcursul anilor se datorează faptului că bărbaţii ocupă, tradiţional, funcţii ierarhic mai superioare şi mai bine plătite şi predomină în sectoarele economiei unde salariile sunt mai înalte, în timp ce femeile constituie majoritatea în sectorul social, unde nivelul salariilor este redus. Astfel, femeile lucrează mai ales în agricultură (24,1%), administraţie publică, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială (29,9%), precum şi în comerţ, hoteluri şi restaurante (22,2%). Pe grupe de ocupaţii, femeile sunt, mai ales, lucrători necalificaţi (26,2%), lucrători în servicii şi comerţ (21,7%) şi specialişti cu nivel superior de calificare (18,4%). Ca statut profesional, femeile sunt în marea majoritate salariate (75,0%, comparativ cu 0,5% care au o afacere proprie şi 20% care lucrează pe cont propriu)8.

Menţionăm faptul că femeile au o pondere mai mică în viaţa publică, antreprenoriat şi unele domenii de muncă din motiv ca acestea alocă mai mult timp treburilor casnice şi educării copiilor, în special în mediul rural, unde concepţiile tradiţionaliste privind rolul femeii în societate sunt mai puternic înrădăcinate şi unde acestea sunt transmise tinerelor generaţii. Conform datelor studiilor, femeile se dedică cu 2 ore pe zi mai mult activităţilor şi grijilor gospodăreşti/casnice9.

TABELUL 6. EVOLUŢIA CÂŞTIGURILOR SALARIALE ÎN FUNCŢIE DE GEN

2006 2007 2008 2009 2010 2011

Bărbaţi, lei 2162,6 2489,9 2910,1 3144,0 3439,5 3252,8

Femei, lei 1472,7 1808,6 2134,0 2403,0 2619,0 2856,3

Salariul femeilor în raport cu salariul bărbaţilor, %

68,09 72,6 73,3 76,4 76,1 87,8

Sursa: BNS

ODM 3 este strâns interdependent de evoluția altor ODM-uri. Astfel, egalitatea dintre femei și bărbați este percepută în calitate de premisă și indicator al dezvoltării durabile axată pe oameni (ODM 1)10. La fel, educația (ODM 2) este unul din cei mai puternici factori de sensibilizare / conştientizare a egalităţii de gen de către

6 Legea nr.5-XVI cu privire la asigurarea de şanse egale între femei şi bărbaţi (2006), Programul Naţional de Asigurare a Egalităţii de Gen pentru anii 2010-2015 ş.a. 7 În 2011 au fost introduse o serie de modificări metodologice, care nu permit compararea datelor în timp. Dacă în 2003 – 2010 datele se referea doar la luna septembrie a fiecărui an, în 2011 – 2012 datele se referă la întreg an (calendaristic) de raportare. Schimbări importante s-au produs și la aspectul cuprinderii: datele pentru 2003 – 2010 cuprind unităţile raportoare cu 20 şi mai mulţi salariaţi, pe când începând cu 2011 - toate unităţile raportoare cu 1 şi mai mulţi salariaţi. 8www.statistica.md 9 Utilizarea timpului în Republica Moldova http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4055 10 Policy responses: Now & Beyond 2014. UNECE Regional Report. UNECE Regional Conference, Geneva ,1‐2 July 2013.

26

diferite categorii a populaţiei. Totodată lipsa sau insuficienţa locurilor în instituţiile preşcolare afectează încadrarea femeilor cu copii de vârstă preşcolară în câmpul muncii (UN-Women, 2011).

CONSTRÂNGERILE CRITICE

Republica Moldova dispune de un cadru lega-normativ solid privind egalitatea de gen, dar cu mai multe puncte slabe la capitolul asigurării implementării acestuia (cum ar fi caracterul declarativ, deficienţe în mecanismul de monitorizare și soluționare a cazurilor de discriminare în bază de gen etc.). Lipsa acţiunilor afirmative în legislaţia naţională limitează asigurarea şi menţinerea stabilităţii în abilitarea politică a femeilor. Astfel, în pofida creşterii relative a reprezentării femeilor în consiliile raionale şi locale, precum şi în Parlament, progresul atins nu este durabil. Promovarea şi aflarea femeilor în structurile decizionale nu poate fi anticipată, depinzând în mare măsură de contextul politic, dar şi de liderii fiecărui partid.

Persistenţa stereotipurilor de gen, confirmată prin diverse studii şi analize11, afectează atât implicarea femeilor în activitatea politică (inclusiv practicile de înaintare a candidaţilor în cadrul partidelor), cât şi decizia populaţiei de a vota în favoarea femeilor.

Factorii de natură globală își lasă amprenta asupra progresului înregistrat de Moldova în cadrul ODM 3. Astfel, criza economică globală, prin impact direct asupra economiei Republicii Moldova, a condus la reducerea continue a locurilor de muncă. Atractivitatea joasă a locurilor de muncă, insuficienţa acestora, în special la nivel rural, condiţionează menţinerea femeilor prioritar în domeniul social, la locuri bugetare, mai puţin plătite, dar relativ stabile.

Femeile sunt mai puțin angajate în activitatea de antreprenoriat. Conform datelor statistice, ponderea femeilor antreprenoare din numărul total de antreprenori constituie 27,5%, cu o prevalență în mediul urban. Deficiențe în sistemul de îngrijire a copiilor, dependența financiară a femeilor, persistenţa stereotipurilor sunt factorii care limitează implicarea acestora în domeniul antreprenoriatului. Potrivit experților, întreprinderile deținute și conduse de femei, sunt mai limitate în resurse și au posibilități mai reduse de creștere12.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

Ţintele ODM 3 reprezintă indicatori strategici ai politicilor Guvernului în domeniul asigurării egalităţii de gen13. Este important ca tendinţele de creştere a numărului de femei antrenate în activitatea politică să fie susţinute şi consolidate. Prezenţa voinţei politice a Guvernului de realizare a angajamentelor internaţionale şi naţionale în domeniul egalităţii de gen14, în special în contextul parcursului european, se prezintă drept potenţial factor de succes în promovarea femeilor în poziţii decizionale.

Eforturile Guvernului, APL şi ONG-lor în vederea eliminării stereotipurilor de gen şi a barierelor structurale (cum sunt dezvoltarea de servicii adresate îngrijirii copiilor preşcolari, persoanelor cu dizabilităţi / a bătrânilor; graficele flexibile de activitate ale femeilor şi bărbaţilor), dezvoltarea programelor axate pe concilierea vieţii profesionale cu cea de familie şi sporirea numărului de bărbați care iau concediu pentru îngrijirea copiilor, toate acestea oferă perspectiva pentru implicarea mai activă a femeilor în viaţa politică şi publică.

Ajustarea legislaţiei (responsabilizarea partidelor şi altor structuri pentru respectarea echilibrului de gen prin aplicarea măsurilor afirmative), iniţiată de Guvern, creează premise de facilitare a abilitării femeilor. Implementarea unor module / programe de educaţie de gen a tinerilor, iniţiate în sistemul de învăţământ general şi universitar, pot facilita transformarea rolurilor de gen ale femeilor şi bărbaţilor în societate şi în familie.

Dezvoltarea societăţii este puternic afectată de fenomenul migraţiei, care are atât efecte negative cât şi pozitive. Or, experienţele pozitive acumulate cu referire la statutul femeilor în ţările europene, acumularea de resurse financiare, pot facilita deciziile femeilor de a se implica în mediul antreprenorial, în viaţa politică şi publică.

11 Participarea femeilor și bărbaților din Republica Moldova în procesul decizional. Rezultatele sondajului de opinie. CPD. Chişinău, 2012; Women’s Needs Assessment. UN Women, Chisinau, 2011. 12Aculai E. Condiţiile de creare şi dezvoltare a întreprinderilor: analiză prin prisma de gen. BNS, UNWomen, UNDP. Chişinău, 2009, p.89 www.statistica.md 13 Programul de activitate al Guvernului „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare” pentru perioada 2011-2014; Programul Naţional de Asigurare a Egalităţii de Gen pentru anii 2010-2015. 14 A se vedea Programul Naţional de Asigurare A Egalităţii de Gen pentru anii 2010-2015; Programul de Activitate al Guvernului Republicii Moldova - Integrarea europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare, 2011-2014.

27

Statul acordă prioritate majoră şi alocă resurse dezvoltării sectorului antreprenorial. Dezvoltarea programelor de antreprenoriat, în special pentru femei şi tineri, vor îmbunătăţi situaţia lor socio-economică, vor stimula implicarea lor în procesul decizional.

BOXA 3. PROMOVAREA FEMEILOR ÎN FUNCȚII DECIZIONALE ȘI POLITICE – VOCEA UNEI PRIMARE

„Legislaţia naţională stipulează drepturi egale pentru femei şi bărbaţi de participare la procesul decizional. În realitate femeilor le este mai complicat să participe la alegeri şi să ocupe poziţii de conducere.

Soarta femeilor, în acest sens, depinde în mare parte de conjunctura politică, la fel de voinţa conducerii partidului politic. Persistenţa stereotipurilor tradiţionale limitează implicarea activă a femeilor în viaţa politică. La fel, cultura politicienilor lasă de dorit.

De multe ori succesul şi promovarea femeilor depinde şi de insistenţa acestora, de autopromovare. Dar la nivel rural, în condiţii socio-economice dificile, femeilor le este greu să se implice şi să depăşească greutăţile legate de activitatea politică şi publică. Deseori femeile sunt puse în faţa dilemei: ori familia, ori lucrul.

În acest context, introducerea acțiunilor afirmative ar responsabiliza partidele să promoveze femeile, ar facilita implicarea acestora în politică.”

Primară, localitatea rurală

Surse: Interviu

28

29

ODM 4 „REDUCEREA MORTALITĂȚII INFANTILE”: PROGRES IMPORTANT CARE

TREBUIE MENȚINUT.

TENDINȚE-CHEIE

Țintele intermediare și finale în ceea ce privește reducerea ratei mortalității infantile (RMI) și a copiilor cu vârsta sub 5 ani (RMS5) au fost atinse. În pofida faptului că în 2008 definiția „copil născut viu” a fost ajustată prevederilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), incluzând noi-născuții mai grei de 500 g, rata mortalității infantile a crescut doar pentru un an, după ce a revenit pe tendința de scădere, atingând în 2012, pentru prima dată în istoria Republicii Moldova, o valoare mai mică de 10 (mai exact, 9,8, ținta pentru 2015 fiind de 13,2). Mortalitatea copiilor până la 5 ani de asemenea a scăzut stabil din 2009 încoace, atingând în anul 2012 nivelul de 12,1 la 1000 născuți vii (Figura 2). Totuși, în pofida faptului că „tema pentru acasă” este făcută în ceea ce privește ODM 4, acești indicatori nu sunt nici pe departe similari cu cei ai statelor Uniunii Europene (4,3 în 2011)15.

FIGURA 2. RATA MORTALITĂȚII INFANTILE (RMI) ȘI MORTALITĂȚII COPIILOR PÂNĂ LA 5 ANI LA 1000 NĂSCUȚI VII

Surse: Ministerul Sănătății al Republicii Moldova;

Mai mulți factori, pe parcursul ultimilor 12 ani, au contribuit la acest succes, mai cu seamă introducerea în 2004 a Asigurărilor Obligatorii de Sănătate, garantând, astfel, un pachet de servicii și medicamente gratuite pentru copii și gravide. Un anumit impact l-a avut și implementarea prevederilor documentelor principale de politici în sănătate, precum Reforma Sistemului de Asistență Medicală Primară. Programul Național de Perinatologie, implementat în republică în 3 faze mari: fortificare (1998-2002), optimizare a funcţionării (2003-2007) şi modernizare (2006-2014) a sistemului de perinatologie, care a contribuit important la reducerea mortalităţii infantile pe contul celei neonatale precoce (cu 50 la sută). Acest succes a fost posibil pe contul regionalizării serviciului de perinatologie/neonatologie, în 3 nivele, echipării cu dispozitive medicale esenţiale a maternităţilor de toate nivelele şi cu echipamente sofisticate a centrelor perinatale de nivelul II şi III, precum şi implementării intervenţiilor esenţiale pentru mame şi nou-născuţi şi a tehnologiilor moderne necesare pentru îngrijirea şi creşterea supravieţuirii copiilor extrem de prematuri. Cu toate aceste realizări decesele infantile rămân să fie cauzate de cele neonatale pe contul prematurităţii (60%) precum şi copiilor din primele 3 luni de viaţă (30%), în deosebi pe contul malformaţiilor congenitale. Eforturi susţinute sunt necesare pentru acordarea

15Eurostat database.

30

calitativă a serviciilor prestate în maternităţi, care au corespuns standardelor în medie în 80% cazuri, şi spitalele pediatrice16.

Republica Moldova a fost printre primele țări din Regiunea Europeană a OMS care, începând cu anul 1998, au implementat inițiativa de Conduită Integrată a Maladiilor la Copii (CIMC), ca cea mai eficientă strategie de îmbunătățire a sănătății mamei și copilului. La acea etapă, mortalitatea la domiciliu se ridica mai sus de 20 per 1000 copii născuți vii, copii din Moldova sufereau de malnutriție și insuficiență de vitamina D. În jumătate din decesele survenite până la 5 ani, cauza principală era patologia respiratorie, inclusiv jumătate care puteau fi prevenite. Programul CIMC în Republica Moldova și-a propus să abordeze principalele cauze de deces ale copiilor prin îmbunătățirea abilităților personalului medical în managementul cazului, a performanței sistemului de sănătate și a practicilor de îngrijire în familii și la nivel de comunitate. Scopul proiectului a fost să sprijine realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în Moldova de reducere a ratei mortalității infantile și a mortalității copiilor cu vârsta sub cinci ani. UNICEF, în parteneriat cu Centrul PAS, a apreciat impactul CIMC ca fiind unul crucial în micșorarea acestui indicator (UNICEF, PAS, 2011).

Mortalitatea până la vârsta de 5 ani la domiciliu s-a micșorat pe parcursul acestor ani de 2 ori, la fel ca și mortalitatea infantilă la domiciliu (în 2010, indicatorii erau de 3,0 și, respectiv, 2,3). Băieții au un risc mai mare decât fetele de mortalitate până la vârsta de 5 ani, diferența mărindu-se considerabil din 2007 (în 2010 – 16 băieți și 11 fete). Mortalitatea la domiciliu s-a micșorat inclusiv datorită accesului îmbunătățit la serviciile de asistență primară, programului unic garantat, dar și lucrului de informare efectuat cu părinții și îngrijitorii copiilor referitor la semnele de pericol și adresabilitatea în cazul acestora. Un aport considerabil la micşorarea acestui indicator l-au avut Campaniile naţionale de educaţie familială şi mobilizare comunitară realizate în cadrul proiectului Regionalizarea Serviciilor Pediatrice de Urgenţă şi Terapie Intensivă din Republica Moldova” (REPEMOL) şi Programului de Perinatologie. Cauzele principale ale mortalității sub 5 ani au rămas aceleași – patologia respiratoare, trauma și intoxicațiile, infecțiile virale acute și bolile diareice acute.

Studiul Demografic și de Sănătate din 2005 a înregistrat disparități față de valoarea medie a RMI naționale de 13 decese la 1.000: 23 în mediul rural, 31 în regiunea de sud și 20 în prima chintilă. Pentru RMS5, copiii din mediul rural sunt afectați de rate mai mari (30 per 1,000) decât copiii din mediul urban (20 per 1000), copiii din chintila inferioară (29 per 1,000) - mai mari decât copiii din chintila superioară (17 la 1.000). Copiii din regiunea de sud a țării au cea mai mare rată a mortalității sub 5 ani (38 per 1,000), iar copiii din Chișinău au cele mai mari șanse de supraviețuire în primii cinci ani de viață. Deși nu există date dezagregate stratificate despre RMI pe criteriul etnic, studiul PNUD din 2007 susține că RMI în grupul de romi este de două ori mai mare comparativ cu non-romii (29 față de 17 la 1.000). Studiul prezintă o curbă de concentrare care demonstrează o inechitate pronunțată a mortalității infantile care defavorizează copiii săraci (Centrul PAS, 2010). Conform studiilor recente, nivelul de vaccinare a copiilor romi nu este semnificativ mai mic, ei prezentând mai mult probleme de migrație, evidență târzie și nașteri timpurii. Aceasta se confirmă într-un studiu recent realizat de UNICEF „Imunizarea copiilor mici, cunoştinţe şi aptitudini” (2012). Acoperirea familiilor rome cu polițe de asigurare obligatorie este net mai mică. Astfel, doar circa 35% dintre romi dispun de poliţe de asigurare medicală individuală, comparativ cu 71,2% în alte grupuri etnice (UNICEF, 2012).

Există, astfel, câteva grupuri deosebit de vulnerabile. Raportul de evaluare a Inițiativei de Conduită Integrată a Maladiilor la Copii în Republica Moldova în anii 2000-2010 a identificat că vulnerabilitatea, așa cum este percepută de către managerii de sănătate și de lucrători în domeniul sănătății, este mult mai frecvent asociată cu următoarele categorii de populație: mame singure sau familiile cu mulți copii, familii sărace, părinți șomeri, părinți tineri, deținuți, pacienți PTH și TB, mamele cu „comportament imoral”, populația de etnie romă, adepții unor grupuri religioase (din cauza reticentei de a accesa servicii medicale și respingerea intervențiilor medicale). O tendință recentă și omniprezentă este reprezentată de mamele emigrante și populațiile mobile. Aceleași tendințe de inechitate legate de familiile vulnerabile se atestă și în alte studii recente (Centrul PAS, 2009).

Mortalitatea infantilă și cea până la 5 ani a scăzut de asemenea și în Transnistria, înregistrând, în 2009, valoarea de 8 per 1000 copii născuți vii și, respectiv, 10 per 100017. Ratele generale de imunizare sunt raportate că ar fi atins circa 80%, ceea ce trebuie să fie considerat ca fiind un nivel scăzut. Nivelurile de imunizare pentru copii sunt, totuși, de peste 90% și se extind la antigene noi, cum ar fi hepatita B, rubeola, Haemophilus gripal de tip B. Imunizarea universală împotriva rota-virusului a început în mai 2012, iar în 2013

16 Sursa „Raport asupra studiului de evaluare a necesităţilor sănătăţii mamei şi copilului”, Chişinău, 2013

17 Conform datelor prezentate de autoritățile regiunii.

31

va fi introdusă vaccinarea împotriva Pneumococului (raportul expertului superior în drepturile omului T. Hammarberg, 2013).

În 2012, după 5 ani de declin și după ratarea țintei intermediare, rata de vaccinare a copiilor de 2 ani împotriva rujeolei a revenit în albia de complianță a țintelor (97%) (Figura 2). Ministerul Sănătății a fortificat considerabil strategia de comunicare referitor la beneficiul vaccinării și a întreprins câteva campanii active majore de promovare a imunizării, inclusiv conform Programului Național de Imunizări 2011-2015. Vaccinul ROR se administrează gratuit la 1 și 6-7 ani. După mai muți ani de lipsă, în 2011 au fost înregistrate câteva cazuri de îmbolnăviri la copii nevaccinați de origine romă.

FIGURA 3. PONDEREA COPIILOR DE 2 ANI VACCINATI IMPOTRIVA RUJEOLEI

Surse: Ministerul Sănătății al Republicii Moldova;

Studierea atitudinilor părinților față de vaccinare a atestat că marea majoritate (95%) a respondenţilor consideră că vaccinurile au o acţiune benefică asupra sănătăţi copilului, iar circa 98,4% au indicat faptul că copilul lor este vaccinat. Respondenţii din mediul rural, cu un nivel mai mic de instruire şi cei din chintila de jos au un nivel mai mic de cunoştinţe despre beneficiile vaccinurilor18.

CONSTRÂNGERILE CRITICE O constrângere importantă pentru un rezultat și mai bun de a reduce mortalitatea infantilă este nivelul de educație și informare a îngrijitorilor (părinților). O evaluare a cazurilor de deces la domiciliu și în primele ore după spitalizare a relevat că în jumătate din aceste cazuri copii manifestau semne de boală în ziua precedentă, dar părinții nu au solicitat ajutor, invocând lipsa de cunoștințe, lipsa telefonului, distanța mare până la instituția de sănătate și teama de spitalizare. Familiile sunt sărace și mai există și semne de neglijență față de copii. Studiul de asemenea concluzionează că lipsa asistenței sociale și implicării autorităților locale, de asemenea, figurează ca factori ce determină nivelul mortalității.19

Accesul redus la servicii de sănătate a grupurilor vulnerabile, inclusiv în mediile rurale este o constrângere, impunând acțiuni generale de îmbunătățire a accesului la servicii de sănătate pentru toate grupurile. Aceasta ar trebui să includă îmbunătățirea atitudinilor lucrătorilor medicali pentru un serviciu de sănătate atractiv pentru toți.

18Studiul Naţional Cunoştinţele, Atitudinile şi Practicile Familiilor în Domeniul Îngrijirii şi Dezvoltării Timpurii a Copiilor. 2009. Raport Sumar. 19 Ministerul Sănătății, Ministerul Protecției Sociale și a Familiei și Fundația Lumos.

32

Integrarea în societate şi creşterea calităţii vieţii copiilor cu dezabilități neuro-motorii nu sunt la nivelul cuvenit şi depind de punerea eficientă în aplicare a sistemului integrat de intervenţie timpurie şi recuperare individualizată.

Capacitatea redusă de monitorizare și evaluare - cu toate că mijloace eficiente de monitorizare a mortalităţii perinatale/neonatale precoce se implementează în sistemul sanitar, aceste instrumente pentru monitoringul mortalităţii postneonatale, precum şi capacităţile manageriale ale specialiştilor din asistenţa medicală primară au efecte limitate.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

În august 2012 Guvernul și Ministerul Sănătății și-a reconfirmat eforturile, semnând „Angajamentul global pentru supraviețuirea copiilor: Promisiune reînnoită” care este o inițiativă globală UNICEF privind continuarea eforturilor în vederea salvării vieții copiilor mici.

Existența donatorilor și partenerilor importanți care lucrează în domeniul protecției sănătății mamei și a copilului asigură un suport important guvernului în eforturile sale20.

Existența serviciul regionalizat în perinatologie, sistemului național de diagnostic și supraveghere a nou-născutului, elaborarea şi aprobarea mecanismului de colaborare intersectorială în domeniul medico–social în vederea prevenirii şi reducerii ratei mortalităţii infantile şi a copiilor cu vîrsta de pînă la 5 ani la domiciliu, fortificarea bazei tehnico-materiale și implementarea tehnologiilor noi (ambulanțe specializate și echiparea secțiilor regionale de reanimare și terapie intensivă) și centrele de pregătire continuă a pediatrilor în terapia intensivă și de urgență - toți aceștia sunt factorii care conferă optimism în privința durabilității succesului și chiar speranță de îmbunătățire în perioada post 201521.

BOXA 4. STUDIU DE CAZ / ISTORIE DE SUCCES

”Supravieţuirea Iuliei a fost un miracol…”22 O sută treizeci de dosare sunt stocate în baza de date a pacienţilor de la Centrul de diagnostic şi monitorizare neurologică al Institutului Mamei şi Copilului din Chişinău. Fişierul Iuliei poate fi găsit printre ele. S-a născut prematur în octombrie 2007 cu o greutate de numai 1100 grame. Mama copilului, Eugenia Guilă de 29 ani, care anterior pierduse un copil, îşi aminteşte: „Supravieţuirea Iuliei a fost un miracol care s-a produs datorită competenţei şi atenţiei personalului, şi, la fel de important, datorită unor aparate sofisticate de care nu mai văzusem până atunci”. Specialistul Centrului de diagnostic a comentat astfel: „Aplicarea unui program integral de diagnostic şi monitorizare, care include măsuri speciale de reabilitare pe o perioadă de doi ani, înregistrează rezultate foarte bune la copiii prematuri. Metodologia aplicată asigură depistarea la timp a afecţiunilor neurologice la nou-născuţi şi reabilitarea lor ulterioară. Aşa se explică faptul că Iulia este un copil sănătos şi inteligent.” Proiectul ”Modernizarea sistemului moldovenesc de perinatologie”, implementat din 2006 cu sprijinul SDC, a contribuit la regionalizarea serviciilor de îngrijire perinatală și la îmbunătățirea sistemului de referire între maternități. Proiectul a consolidat capacitatea secțiilor neonatale de terapie intensivă de a salva nou-născuții prematuri cu o greutate mică și foarte mică la naștere. Cu scopul reducerii riscului de invaliditate a nou-născuților prematuri, Centrul de diagnostic și monitorizare neurologică, creat în Chișinău, oferă servicii de monitorizare neurologică și de dezvoltare.

20 Guvernul Elveției, Japoniei, Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, UNICEF, PNUD, Swiss Agency for Development and Cooperation (SDC), Banca Mondială. 21 Vezi adăugător referitor la cadrul instituțional și campaniile de informare referitoare la sănătatea mamei și a copilului în continuare în descrierea ODM5. 22http://www.swiss-cooperation.admin.ch/moldova/ro/home/Studii_de_caz

33

ODM 5 „ÎMBUNĂTĂȚIREA SĂNĂTĂȚII MATERNE”: EVOLUȚIE SINUOASĂ, PERSPECTIVE INCERTE.

TENDINȚE-CHEIE Îmbunătățirea sănătății materne rămâne o prioritate strategică a Republicii Moldova. Pe parcursul ultimilor două decenii situația s-a îmbunătățit considerabil, iar valorile principalului indicator – rata mortalității materne - s-au apropiat, conform mediei glisante23 către media pe întregul continent european (care este de 11,57 în 2012). În același timp, rata mortalității materne rămâne aproximativ de 3 ori mai mare ca media pe țările UE24 (15.31 față de 5,8).

Moldova a implementat politici esențiale pentru a asigura servicii perinatale calitative. Odată cu introducerea sistemului de asigurare obligatorie de asistență medicală în 2004, Guvernul și-a asumat calitatea de asigurat pentru a oferi acces necondiționat și gratuit la servicii de calitate și medicamente total compensate unui șir de grupuri vulnerabile, inclusiv copiilor, femeilor gravide și mamelor cu 4 și mai mulți copii, persoanelor cu dizabilități. Prin Programul Naţional de Perinatologie susţinut de reprezentanţa UNICEF, guvernele Elveţiei şi Japoniei, cu asistenţa tehnică a OMS, a fost implementat sistemul regionalizat de asistenţă perinatală în trei niveluri, ce oferă intervenţii de bază şi comprehensive pentru asigurarea unei sarcini şi maternităţi sigure. Autorităţile publice locale au renovat capital 12, parţial 18 din cele 38 maternităţi din republică. Guvernul a adoptat Politica Naţională de Sănătate a Republicii Moldova pentru anii 2007-2021 și Strategia de Dezvoltare a Sistemului de Sănătate pentru anii 2008 – 2017, ambele punând accent pe sănătatea maternă, a copilului la început de viață și a tinerilor. Strategia Naţională a sănătăţii reproducerii pentru anii 2005-2015 a pus accentele pe planificarea familiei, maternitatea fără risc, sănătatea sexual-reproductivă a adolescenţilor şi tinerilor, sănătatea sexual-reproductivă a bărbaţilor, avortul şi serviciile de întrerupere a sarcinii. Toți acești factori contribuie în mod direct la îmbunătățirea sănătății materne. De asemenea, s-a implementat Conceptul Maternitate Prietenoasă Familiei prin aplicarea unor tehnologii noi şi cost-eficiente25.

Toate acestea au permis să păstreze rata nașterilor asistate de personal medical calificat la un nivel foarte bun (media 99,4 pentru deceniul 2002-2011). Ținta pentru 2010 a fost atinsă, conferind un optimism rezonabil că ținta finală pentru 2015, de asemenea, va fi atinsă.Totodată, viziunea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) asupra ţintei a doua din ODM 5 este mai largă şi nu se limitează doar la rata naşterilor asistate de către personalul medical calificat, aşa cum se estimează în Republica Moldova. Conform OMS, asistenţa calificată pentru fiecare naştere, înseamnă prezenţa moaşei calificate, prezenţa altor lucrători profesionişti, prezenţa condiţiilor necesare, inclusiv acces la preparate medicamentoase, transport, la serviciile obstetricale de urgenţă, asistenţa nou-născutului. Este important de a menține nivelul înalt de acces la serviciile medicale, reducând, în același timp, diferențele de acces general la servicii medicale între populația rurală și urbană (ponderea persoanelor care au beneficiat de servicii medicale în ultimele 4 săptămâni este 16,8% în mediul rural și 22,9% - în urban), precum și cele dintre persoane asigurate și cele fără de asigurare medicală (23% și 9%, respectiv, vedeți BNS, 2012 (c)).

Rata mortalității materne este unul dintre cei mai sensibili și reprezentativi indicatori care oglindesc situația statului atât din punct de vedere a sistemului de sănătate, cât și socio-economic. Succesul în atingerea țintei intermediare pentru 2006 a încurajat Guvernul să revizuiască în anul 2007 ținta pentru 2010, micșorând-o de la 21 la 15 cazuri. Valoarea indicatorului pentru ținta finală a rămas cea inițială, 13.3 cazuri, din motivul că angajamentele chiar ușor mai ambițioase în acest sens ar necesita investiții colosale de care Republica Moldova nu dispune la moment. Însă ținta stabilită pentru anul 2010 nu a fost atinsă nici la nivelul planificat inițial (21 de cazuri), valoarea indicatorului situându-se, de fapt, la un maxim istoric de 44 ,5 pentru ultimul deceniu (Figura 4).

23 Vezi descrierea specificului interpretării indicatorului în continuare 24 European Health for All Database (HFA-DB) [online database]. Copenhagen, WHO Regional Office for Europe, 2012 (http://data.euro.who.int/hfadb). 25 Aprobat prin Ordinul MS nr.327 din 04.10.2005.

34

FIGURA 4. RATA MORTALITĂȚII MATERNE LA 100 000 COPII NĂSCUȚI VII (ODM 5 ȚINTA 1)

Surse: Ministerul Sănătății al Republicii Moldova;

Este necesar de specificat că indicatorul dat generează o anumită incertitudine în monitorizare din cauza că structura sa, raportată la 100000 copii născuți vii poate înșela în valori aparent statistic semnificative. Acest indicator este elaborat pentru o evaluare mai concludentă în țările, unde rata este mai mare de 100. Pentru țări ca Republica Moldova este bine de mai utilizat valorile în cifre absolute și media glisantă pentru ultimii 3 ani pentru evaluarea mai concludentă a tendinței (Greenwell, 2011). Astfel, în perioada 2002-2012, numărul absolut de cazuri a variat între 6 (2006, 2007, 2011) și 18 (2010) decese pe an. Media glisantă pe 3 ani ne permite să apreciem tendința în mod linear, și aceasta, începând cu 2007 oferă motive de îngrijorare.

Un pas important a fost introducerea în 2005 a Conceptului de audit confidenţial a fiecărui caz de proximitate de mortalitate maternă, mortalitate perinatală26 și a Anchetei Confidenţiale de analiză a cazurilor de deces matern la nivel naţional27. Aceste instrumente permit autorităților să identifice cauzele reale ale deceselor materne, cauze care pot fi medicale şi ne-medicale (sociale, familiale, etc.), să evalueze ştiinţific cazurile de deces matern, să identifice factorii de îngrijiri sub-standard la nivel de comunitate şi la nivel de instituţii medicale, să formuleze recomandări realistice, de creştere a calităţii îngrijirilor femeilor gravide, parturientelor şi lăuzelor în Republica Moldova, să monitorizeze implementarea recomandărilor și să asigure participarea intersectorială la implementarea recomandărilor Anchetei Confidenţiale. Un aport important în implementarea Anchetei confidenţiale a decesului perinatal la nivel naţional îi revine Iniţiativei „Salvarea Mamelor şi Nou-născuţilor” Federaţiei Internaţionale de Obstetrică şi Ginecologie (FIGO) care a susţinut în perioada 2006-2010 proiectul „În urma cifrelor – implementarea unei abordări noi de analiză a deceselor perinatale”. Principala reuşită a proiectului a fost reducerea cu 11% a ponderii nou-născuţilor la termen în mortalitatea neonatală în perioada 2006-201128.

Revizuirea individuală a cazurilor permite să explicăm, astfel, maximul indicatorului ratei mortalității materne în 2010. Gripa pandemică H1N1 a fost cauza decesului a 7 din 13 femei care au decedat din cauze indirecte, nelegate de sarcină. Aceeași situație nefastă a fost comună pentru un șir de alte state din Europa de Est (WHO, 2013, p.19). În general, creșterea substanțială a cazurilor de deces din cauze indirecte, de la 12% din total în 2003 la 50% în 2011, este o tendință alarmantă. Această dinamică atestă un șir de carențe la diferite

26 Aprobate prin Ordinul MS nr.330 din 04.10.2005 (ordinul este abrogat prin Ordinul MS nr.343 din 12 octombrie 2009, care reglementează în prezent această activitate) și Ordinul MS nr.248 din 16.06.2006 27 Cu privire la implementarea Anchetei Confidenţiale de analiză a cazurilor de deces matern la nivel naţional şi cazurilor de proximitate de deces matern la nivel de instituţie. Ordinul Ministerului Sănătăţii şi a Protecţie Sociale din RM Nr. 330, 4 octombrie 2005. 28STRATULAT, P.; GARDOSI, J; CURTEANU, A.; CARAUS, T.;PETROV, V. Improving quality of perinatal care through Confidential Enquiries in Moldova. Entre Nous. The European Magazine for Sexual and Reproductive Health. Statistics and stories: Improving the Quality of Maternal and Neonatal Health in Europe. No. 70-2010, ISSN 1014-18485; Andre Lalonde, Rachel Grelier. FIGO Savinf Mothers and Newborns Initiative 2006-2011. International Journal of Gynecology and Obstetrics 119 (2012) S18-S21

35

etape de acordare a serviciilor medicale, identifică o rată mare de maladii extragenitale ale femeilor de vârstă fertilă și atenționează despre necesitatea de îmbunătățire a asistenței medicale de urgenţă multiprofil în cazurile de proximităţi de deces matern.

Dintre cauzele obstetricale directe ale deceselor materne cea mai frecventă este hemoragia (fiecare a treia femeie între 2009-2011). Preeclampsia și eclampsia29 sunt pe locul doi din cauzele directe. Prin proiectul moldo-elveţian de modernizare a serviciului perinatal au început să fie implementate abordări moderne de creştere a calităţii asistenţei medicale de urgenţă obstetricală (instruire în bază de simulare, consultarea cazurilor grave la distanţă, instruire la distanţă). Un lucru pozitiv este că a scăzut semnificativ rata avorturilor extra-spitalicești (de la 3,34 la 0,83), iar în 2011 nu s-a înregistrat nici un caz de deces în urma complicațiilor de avort. Guvernul a întreprins, conform Strategiei Naționale a Sănătății Reproductive, pași concreți, inclusiv la nivel normativ, pentru a reduce rata avortului ca metodă de contracepție. Rata avorturilor în ultimii ani este menținută la nivelul țintei stabilite în Strategie (15 la 1000 femei de vârstă reproductivă, Figura 5). Dar mai sunt necesare eforturi susținute pentru colectarea datelor specifice și elaborarea măsurilor pentru abordarea problemelor de calitate a informării și a consimțământului informat pentru proceduri de sterilizare (CNȘPMP și ORC Macro, 2005). Aceasta este valabil și pentru indicatorii incluși în 2007 în sistemul de monitorizare - rata prevalenţei contraceptivelor, rata naşterilor la adolescente, cuprinderea cu asistenţă antenatală, cererea neacoperită a planificării familiale (Guvernul Republicii Moldova, 2010).

FIGURA 5. RATA AVORTURILOR PER 1000 FEMEI DE VÂRSTĂ REPRODUCTIVĂ

Surse: Ministerul Sănătății al Republicii Moldova;

Sărăcia este unul din principalii factori ale deceselor materne. După datele evaluării aspectelor sociale pentru anii 2006-2008, putem trage concluzia că sărăcia este factorul principal care a contribuit la survenirea deceselor materne: din pături social-vulnerabile au fost aproape 2/3 din femeile decedate (19 la număr), inclusiv 16 au declarat venituri sub minimumul de existenţă, 12 – erau necăsătorite sau trăiau în concubinaj, 8 femei făceau abuz de alcool sau utilizau droguri, 5 au raportat că au fost abuzate. Din numărul total de femei decedate 19 au fost din mediul rural, alte 4 – din centre raionale şi numai 6 erau din oraşe (Friptu et al., 2010). Datele din 2011 relevă că cel mai frecvent decedează femeile tinere cu vârsta între 20–30 ani (4 cazuri sau 67% din total), dintre care 3 din sectorul rural şi doar un caz din sectorul urban (centrul raional).

29Cunoscută și ca toxemia gravidica, preeclampsia este o afectiune care apare la femeile insarcinate. Este caracterizata printr-o valoare crescuta a presiunii arteriale, însoțită de un nivel proteic urinar crescut. Eclampsia reprezintă faza finala si cea mai grava a preeclampsiei si apare când preeclampsia este lăsata netratata.Eclampsia poate cauza coma sau chiar decesul mamei si a copilului si poate apare înainte, in timpul sau după naștere.

36

Migrația, combinată cu alți factori sociali nefavorabili, este un risc pentru mortalitatea maternă. În 2011 o doamnă a decedat la două zile după ce s-a întors de la muncă din Rusia din cauza unui accident vascular cerebral. Condițiile de muncă nefavorabile în care lucrează femeile însărcinate, atât în Moldova, cât și peste hotare pot servi ca factori de risc pentru mortalitatea maternă. Un studiu recent arată că accesul la servicii de sănătate pentru emigranți și familiile lor în Republica Moldova este influențat negativ de factorul financiar (lipsa poliței, 44,9% din total) și de formalitățile de tipul îndreptărilor de la medicul de familie (24,2%). Setul de obstacole în accesarea serviciilor medicale pentru emigranții noștri în străinătate este unul diferit faţă de Republica Moldova (Ministerul Sănătății, 2010).

Nu există date concludente referitor la echitatea și accesul la servicii de calitate pentru anumite grupuri marginalizate (cum ar fi femei de origine romă sau femei cu dizabilități mintale și intelectuale din instituții sociale și în comunități). Există rapoarte prin vizite de monitorizare care atestă o insuficiență majoră de metode de contracepție contemporană și informare la aceste grupuri (Doina Ioana Străisteanu, 2012). Elucidarea acestora este posibilă însă la o asigurare calitativă a anchetării individuale confidențiale.

CONSTRÂNGERILE CRITICE Informarea insuficientă este o constrângere esențială în reducerea riscurilor pentru sănătatea maternă. Nivelul înalt de accesibilitate la servicii (acces la personal medical calificat pentru naștere asistată) sugerează probleme cu nivelul de informare a populației generale și a femeilor despre importanța luării la evidență, inclusiv cu scopul evaluării și excluderii factorilor de risc legate de sarcină și a cauzelor extragenitale grave. Educația și informarea femeilor este foarte importantă. Folosirea, dar și eficiența, serviciilor de planificare familială este redusă, în special pentru familiile din mediul rural, și aceasta în pofida existenței unei rețele de 47 cabinete de planificare familială. Accesul la contraceptive gratuite disponibile este aproape nul.

De asemenea, există carențe la nivel de sistem medical. Cu toate că sistemul regionalizat de asistență medicală perinatală este bine pus la punct, în unele cazuri grave nici nivelul terțiar - Institutului Mamei şi Copilului – nu are capacitatea tehnică și specializată necesară pentru a face față patologiilor multiple grave. O colaborare cu alte centre de excelență medicală disponibile ar fi binevenită, cum este sugerat și de practica internațională. Din cele 14 cazuri grave de proximitate de deces matern asistate în 2011 în cadrul Spitalului Clinic Republican („near miss cases”), doar 1 caz s-a soldat cu deces matern, cauzat de transfer tardiv. Evaluarea cazurilor din 2011 relevă că în 85% de cazuri au fost condiţionat evitabile la o anumită etapă de intervenţie.

Rezerva principală în reducerea nivelului mortalităţii materne, este asigurarea şi promovarea măsurilor de profilaxie a deceselor materne. Pentru obţinerea rezultatelor stabile în prevenirea mortalităţii materne, rolul primordial, şi în continuare îi revine asistenţei medicale primare, care trebuie să asigure un monitoring total și adecvat al gravidelor cu un sistem eficient şi bine organizat, care garantează referirea şi accesarea serviciilor medicale, inclusiv celor specializate, indiferent de locul de trai şi statutul social al gravidei. Eșecul de a lua la evidență în mod activ, precoce și conform standardelor existente poate fi, de asemenea, o constrângere critică. Astfel, în 2011 cele mai vulnerabile din punct de vedere al accesului la servicii de sănătate calificate rămâneau femeile din localităţile rurale, cu 5 cazuri de decese materne din totalul de 6 cazuri. Dintre ele, 4 au fost femei care deja aveau copii și cunoșteau despre necesitatea supravegherii, iar 2 din ele aveau un statut social satisfăcător.

Supravegherea continua de către medicii specialiști la etapa acordării asistenţei medicale specializate de ambulatoriu şi spitaliceşti în cazurile determinate de maladii extragenitale necesită îmbunătățire considerabilă.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

Cu toate că determinanții sociali ai sănătății materne sunt cruciali, există unii factori care pot fi modificați pentru a duce la o micșorare a ratei mortalității materne. Autoritățile depun eforturi considerabile pentru a îmbunătăți continuu sănătatea maternă și colaborează activ cu parteneri de dezvoltare, specialiști și societatea civilă. Pentru proiecte reușite comune realizate în trecut cu autoritățile moldovenești, Moldova a fost selectată de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca unică ţară-pilot din Europa pentru implementarea Strategiei Internaţionale „Graviditate fără risc”, direcţionată spre sporirea calităţii serviciilor femeilor gravide şi nou-născuţilor pentru atingerea scopului „Un început sănătos de viaţă” fiecărui copil născut. Iniţiativa OMS „Graviditate Fără Risc” în R. Moldova a contribuit la promovarea asistenţei perinatale bazate pe dovezi ştiinţifice, planificarea şi implementarea tehnologiilor oportune în asistenţa perinatală, fortificarea institutului

37

de moaşe, pregătirea capacităţilor naţionale pentru studii operaţionale cu impact direct în sănătatea mamei şi nou-născutului.

Problema sănătății materne se află permanent în atenția Colegiului Ministerului Sănătăţii. Acesta a elucidat, în iulie 2012, un şir de probleme atât de ordin medical, cât şi de ordin social, şi a determinat măsuri în toate cele 4 arii de intervenţii: dirijare, finanţare, consolidarea capacităţilor şi prestare de servicii. Totodată, în luna decembrie 2012 a fost iniţiat procesul de elaborare a raportului de analiză a cazurilor de deces matern în baza anchetei confidenţiale de către Comitetul Naţional de Anchetă Confidenţială a Deceselor Materne.

Sunt în derulare proiecte importante comune cu parteneri de dezvoltare care vor avea impact pozitiv asupra calității serviciilor perinatale şi pediatrice. În particular, este vorba despre două proiecte moldo-elveţiene foarte importante: „Modernizarea sistemului de perinatologie”, aflat în cea de-a treia fază de implementare și „Regionalizarea serviciilor Pediatrice de Urgenţă şi Terapie Intensivă (REPEMOL)”, faza a II-a”. Mai multe subdiviziuni în cadrul instituțiilor medicale specializate au fost deschise sau fortificate: Secţia Primire Urgentă din cadrul Institutului Mamei şi Copilului, sunt finisate lucrările în Secţia Reanimare şi Terapie Intensivă mixtă din cadrul Spitalului Raional Cahul, în Institutul Mamei şi Copilului a fost instituit şi dotat cu echipamente Centrul Informaţional de Toxicologie. În paralel, se lucrează la actualizarea protocoalelor și standardelor în domeniu și la instruirea personalului relevant. Se petrec campanii de comunicare și educație, inclusiv la nivel național în cadrul proiectului REPEMOL şi de perinatologie și cu alți parteneri internaționali de dezvoltare – UNICEF, OMS și UNFPA.

BOXA 5. STUDIU DE CAZ / ISTORIE UMANĂ

Nina, 34 ani, care trăia în concubinaj cu partenerul său fără adăpost, fără surse de existență migrează din sat in sat. Autoritățile publice locale din satele în care se oprea Nina nu au avut nici o informație despre ea, nici când a rămas însărcinată. Familia pierduse contactul demult. Nu s-a adresat și nu a stat la evidență pentru a urmări sarcina. A născut intr-o casă părăsită, unde întâmplător, la lumina unei lămpi improvizate, a fost găsita de vecini. Cu toate că serviciile operative au reacționat prompt, din cauza hemoragiei masive si a timpului pierdut, Nina a decedat în spitalul din Orhei. Din păcate și copilul, născut prematur, cu patologii severe, nu a putut fi salvat. Surse:Raport de investigare a cazului de către comisia de specialitate a MS

38

ODM 6 „COMBATEREA HIV/SIDA, TUBERCULOZEI ȘI ALTOR MALADII”: UN

OBIECTIV FOARTE PROBLEMATIC

TENDINȚE-CHEIE În pofida tuturor eforturilor depuse, nu a fost posibil de stopat creșterea incidenței HIV/SIDA și a mortalității asociate cu tuberculoza. Nici una din țintele obiectivului nu au fost atinse pentru anul 2010, în pofida revizuirii lor semnificative în 2007 și a eforturilor concentrate ale actorilor implicați. Maladiile social condiționate continue să fie o provocare majoră pentru autorități și societate, iar țintele finale 2015 pentru indicatorii stabiliți nu vor fi îndeplinite. Atât infecția HIV, cât și tuberculoza au fost combătute pe parcursul ultimilor ani conform programelor naționale specifice cu suportul financiar substanțial din partea Fondului Global de combatere a HIV/SIDA, Tuberculozei şi Malariei (GFATM). Micșorarea treptată a volumului finanțării și retragerea acestuia după 2015 impune dificultăți adiționale și face imperativă adoptarea unor decizii ferme pentru eficientizarea intervențiilor.

Deși incidența HIV/SIDA atât în populația generală, cât și printre persoanele tinere (între 15 și 24 ani) a rămas relativ stabilă în 2009 și 2010, indicatorii sunt departe de cei preconizați, iar din 2011 încep a crește din nou. În așa fel, după o creștere substanțială din 2000 până în 2008 (de la 4 cazuri la 100000 populație la 19.4), incidența HIV/SIDA în populația generală atinge 18.5 la 100000 populație în 2012 (CNSP, 2012). Ambele ținte stabilite pentru 2010 privind infecția HIV/SIDA au fost ratate semnificativ (incidența generală – 17,1 în loc de 9,6 și incidența printre tineri 21,6 în loc de 11,2).

TABELUL 7. EVOLUȚIA INCIDENȚEI HIV/SIDA, CAZURI LA 100,000 POPULAȚIE PERIOADA 2000-2012 ȘI ȚINTELE INTERMEDIARE ȘI FINALE

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 Ținta 2010

Ținta 2015

Populație generală 4,0 5,5 4,7 6,2 8,4 12,5 14,7 17,4 19,4 17,1 17,1 17,6 18,5 9,6 8,0

Populație de 15-24 de ani*

10,4 10,5 9,0 9,8 13,4 20,1 18,8 21,2 16,1 19,6 21,6 18,4â 18,5 11,2 11,0

Notă: * - inclusiv partea stângă a Nistrului; Surse: Biroul Național de Statistică, Ministerul Sănătății al Republicii Moldova;

Conform estimărilor numărul real al persoanelor infectate cu HIV este de cel puțin două ori mai mare (UNGASS 2011). Conform datelor de la instituția care coordonează tratamentul depistarea în jumătate din cazuri se face la o etapă tardivă (SDMC - Spitalul de dermatologie și maladii comunicabile), iar conform SIME HIV30 primesc tratament doar 30 % din numărul estimat de persoane care îl necesită.

La toți indicatorii, cele mai afectate regiuni au rămas a fi municipiile Bălți, mai multe orașe din stânga Nistrului (inclusiv Tiraspolul) și municipiul Chișinău - cu prevalența de 764.07, 474.87 și 114.87 respectiv. Prevalența este substanțial ridicată pe malul stâng al Nistrului. În așa fel, către finele anului 2012 prevalenţa totală a infecţiei HIV a constituit 142,38 cazuri la 100 mii de populaţie, inclusiv pe malul drept – 115,43, iar în teritoriile de est – 320,31 (aceeași sursă). Aceasta se înregistrează în pofida faptului că toate cheltuielile pentru activitățile de tratament și prevenire se asigură totalmente conform activităților din Programul Național de prevenire şi control a infecţiei HIV/SIDA/ITS din fondurile GFATM fără bariere pentru teritoriul de pe ambele maluri ale Nistrului.

Pe parcursul ultimilor ani epidemia HIV/SIDA s-a modificat considerabil. Ea încă rămâne una concentrată în grupurile de risc, afectând, în special, grupul utilizatorilor de droguri, lucrătoarele sexului comercial, bărbații care fac sex cu bărbați, dar și grupul persoanelor din penitenciare (amplasate pe malul drept al Nistrului). Însă structura cazurilor noi raportate la căile probabile de transmitere ne vorbește despre mărirea vulnerabilității femeilor la infectare (51,57% în 2010 comparativ cu 16% la începutul epidemiei în Republica Moldova). Calea principală de transmitere este cea sexuală (86,26% în 2011), în timp ce transmiterea prin utilizarea drogurilor injectabile s-a micșorat considerabil, ceea ce mișcă epidemia prin partenerii grupurilor-cheie spre populația generală. Preponderent, infecția HIV se înregistrează în rândul persoanelor tinere apte de muncă, de vârstă reproductivă. Se observă, de asemenea, o tendință de mărire a numărului celor afectați din mediul rural.

30 Sistemul Informațional de Monitorizare și Evaluare HIV

39

FIGURA 6. DISTRIBUȚIA CAZURILOR NOI DE INFECȚIE HIV DUPĂ CALEA PROBABILĂ DE TRANSMITERE ÎN REPUBLICA MOLDOVA 1995-2011

Surse: Ministerul Sănătății et al, 2012;

Consiliul Naţional se Coordonare a programelor naţionale de profilaxie şi control al infecţiei HIV/SIDA infecţiilor cu transmitere sexuală şi de control al Tuberculozei (CNC TB/SIDA), care constă din autorități centrale, organizații ale societății civile, comunității afectate de HIV si din grupurile vulnerabile, parteneri de dezvoltare și alți actori relevanți, a întreprins acțiuni semnificative pentru a colecta date calitative și cantitative relevante pentru elaborarea politicelor eficiente. Au fost efectuate în mod regulat studii, inclusiv biocomportamentale (IBBS), de evaluare a cunoștințelor, atitudinilor și practicilor (KAP) în populația generală și în rândul tinerilor, diferite cercetări sociologice și altele. Evaluarea efectuată de către experți internaționali în 2011 a programului național de prevenire și control al HIV/SIDA/ITS a identificat rezerve și posibilități de îmbunătățire a managementului programului. A fost recomandată sporirea folosirii adecvate a datelor colectate, concentrarea eforturilor eficiente în prevenire și lucrul focusat cu grupurile-cheie, reducerea impactului negativ al epidemiei, în special, oferind tratament, îngrijire și susținere persoanelor care trăiesc cu HIV și membrilor populațiilor-cheie, realizarea sinergiei cu alte părți ale sectorului de sănătate.

Testarea și consilierea voluntară la HIV este asigurată în toată țara, cu cifre impresionante pentru femeile gravide. Serviciul urmează a fi îmbunătățit conform analizelor și recomandărilor recente pentru a exclude testarea masivă ineficientă în populația generală (în total, aproximativ trei sute mii de persoane testate), a aduce serviciul mai aproape de beneficiar și a-l face mai atractiv pentru grupurile-țintă, inclusiv prin utilizarea testelor rapide in cadru servicii VCT prin ONG.

Studierea statutului socio-economic al persoanei cu HIV, relevă că marea majoritate a persoanelor cu HIV trăieşte la limita sărăciei: veniturile nu le ajung respondenţilor nici pentru strictul necesar sau le ajung doar pentru strictul necesar (Malcoci, 2012). Aceste persoane încearcă singure să soluţioneze problemele financiare cu care se confruntă sau sunt ajutaţi de către familiile lor. Doar unele persoane au menţionat în interviu că au beneficiat de suport din partea statului sau a ONG-urilor la tratarea maladiilor asociate, procurarea rechizitelor şcolare, suplimentelor sau produselor alimentare.

Fiecare a opta femeie este supusă violenţei sexuale în familie, ceea ce ceea ce măreşte vulnerabilitatea acestora la HIV ca urmare a comportamentului partenerilor lor sexuali (MS, MMPSF și CNMS, 2010). Femeile tinere se confruntă cu mai multă violenţă sexuală, comparativ cu femeile mai în vârstă. Femeile din mediul rural îndură toate formele de violenţă în proporţii semnificativ mai mari comparativ cu femeile mediul urban. Deşi noua legislaţie cu privire la violenţa bazată pe gen a fost promulgată, femeile încă nu caută ajutor din afară, în astfel de situaţii. Situația este similară pentru femeile de pe ambele maluri ale Nistrului (Scutelnic, Cantarji et al., 2011).

Indicatorul integrat al cunoştinţelor tinerilor despre transmiterea HIV are valoarea de 38,2% - proporția celor care răspund corect la 4 întrebări de bază referitor la transmiterea HIV. Marea majoritate a adolescenţilor

40

intervievaţi cunosc căile de transmitere HIV. Totuşi, în timpul unui studiu sociologic calitativ în toate discuţiile de grup a existat cel puţin o persoană care avea cunoştinţe foarte vagi sau nu ştia nimic despre HIV/SIDA. Aceștia sunt cu precădere băieţi care afirmă că în instituţiile de învăţământ unde îşi fac/şi-au făcut studiile nu au abordat acest subiect31.

Infecția cu tuberculoză rămâne o problemă foarte alarmantă. Aceasta încă nu poate fi considerată sub control, chiar dacă rata mortalității asociată cu TB a scăzut, fiind aproape de țintă în 2010 și 2011 (15,5 și 16,1 respectiv), revenind în 2012 sub nivelul anului 2001 (14,4 la 1000 populație). Analizând tendințele de evoluție a epidemiei (Figura 7) nu se poate spune cert dacă obiectivul final va fi atins.

FIGURA 7. EVOLUȚIA INDICATORULUI ODM 6 PENTRU TB, PERIOADA 2006-2011 ȘI ȚINTELE INTERMEDIARE ȘI FINALE

Sursa: Ministerul Sănătății al Republicii Moldova;

Incidența totală prin tuberculoză (TB) a scăzut de la maximul istoric de 133,9 in 2005 la 113,2 în 2010. Acest succes a fost datorat intensificării colaborării între specialiștii pulmonologi și medicina primară. Peste tot în țară se recomandă tratamentul spitalicesc și tratamentul direct observat în perioada de continuare, după ce maladia devine ne-contagioasă. Însă factorii alarmanți principali sunt identificați a fi depistarea tardivă a maladiei – 38% din cazurile raportate în 2011 au fost tuberculoză pulmonară destructivă, iar 37,4% au fost cele cu spută pozitivă. Din păcate, acest indicator este actual și pentru copii – 25,3% (23 copii) din toți au avut forme destructive la diagnosticare. Incidența totală la copii, de asemenea, a crescut cu 11% comparativ cu 2010.

Rezultatele la tratament continuă să se înrăutățească. Doar 52,4% din pacienții noi diagnosticați în ultimele 12 luni completează efectiv tratamentul, iar rata abandonului este foarte mare – 12%. Acest abandon duce, inclusiv, la apariția și răspândirea tuberculozei drog-rezistente. În 2011, din toate cazurile de tuberculoză cu spută pozitivă, formele drogrezistente numărau 26,3%. Evaluarea DOTS Plus (tratamentului direct observat pentru MDR) la cazurile de multidrogrezistență (MDR) a arătat că doar în 48.7% cazuri s-a înregistrat succes la tratament, iar 26,1% au abandonat.

Determinanta socială a infecției cu tuberculoză este foarte pronunțată. Lipsa condițiilor sanitare de bază și nerespectarea standardelor minime de calitate a alimentației favorizează contractarea bolii. În structura persoanelor cu TB se evidențiază semnificativ așa grupuri vulnerabile ca neangajații, locuitorii din mediul rural, emigranții, persoanele ce suferă de alcoolism, persoanele cu dizabilități, persoanele fără adăpost (Figura 8).

31 Raport studiu sociologic calitativ. OPINII, PERCEPȚII, ATITUDINI ŞI EXPERIENŢEALE ADOLESCENȚILOR PRIVIND CONSILIEREA ŞI TESTAREA VOLUNTARĂ LA HIV, Chisinau 2012, EU, UNICEF, TDV

41

FIGURA 8. STATUTUL PERSOANELOR CU TB, 2010, % DIN INCIDENȚA GLOBALĂ

76.7

10.7 8.6 1117

7.2

44.1

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

Neangajați Persoane cu dizabilitati

Pensionari Alcoolici Migranti Persoana fara adapost

Locuitori rurali

Notă: suma nu este egală cu 100% deoarece o persoană poate să întrunească mai multe caracteristici; Sursă:L. Domente, MS.

CONSTRÂNGERILE CRITICE Atât persoanele cu TB, cât și cele cu HIV/SIDA sunt foarte stigmatizate și discriminate. În studii extensive a fost arătat nivelul de stigmatizare și discriminare a persoanelor care trăiesc cu HIV și/sau TB. Astfel, în percepția populației Moldovei, persoanele cu HIV sunt pe locul trei din grupurile cele mai discriminate, după persoanele cu dizabilități și persoanele sărace (Malcoci, 2010). Până la 75% din persoanele care trăiesc cu HIV mai mult de 15 ani și 34,9% din cei care trăiesc cu HIV până la 4 ani au experiența de divulgare involuntară a statutului lor de către lucrătorii medicali32. Mai bine de 2/3 din cei care s-au simțit discriminați în ultimul an, au menționat că au fost discriminați de către reprezentanții instituțiilor medicale33. Nerespectare drepturilor omului duc la reticența persoanelor față de sistemul medical și are drept consecință respingerea testărilor și tratamentului, perpetuând epidemia. De asemenea, lipsesc alternative de tratament în comunitate pentru persoane cu TB, având în vedere unele date despre transmiterea nozocomială (intra-spitalicească) a infecției TB. Deținuții în penitenciare încă nu primesc îngrijiri medicale la aceleași nivel ca și în sistemul public din motive sistemice (inclusiv de acreditare și ajustare a serviciilor medicale), fiind un grup de risc sporit atât pentru TB, cât și pentru HIV.

O altă constrângere majoră evidențiată este incapacitatea de abordare complexă a necesităților persoanelor care trăiesc cu HIV sau/și TB. Lipsesc mecanismele intersectoriale, clar stipulate la nivel normativ, de evaluare și asistență complexă bazată pe necesitățile și vulnerabilitățile specifice ale persoanelor care suferă sau sunt la risc de a contracta HIV sau TB. Mecanismul de coordonare de țară a politicilor în combaterea HIV și TB (CNC TB/SIDA) încă nu valorifică din plin în acțiunile sale toate instrumentele pe care le are la dispoziție, cea mai mare parte a lucrului fiind realizat de Ministerul Sănătății, partenerii de dezvoltare și [sub]recipienții Fondului Global, mai puțin fiind implicate alte autorități centrale și locale. În managementul și implementarea Programului Național nu sunt folosite toate datele disponibile cu privire la monitorizare și evaluare (M&E)

32 Stigma index a persoanelor care trăiesc cu HIV. 2012. League of People Living with HIV of Moldova 33 Malcoci Ludmila, „Statutul socio-economic al persoanelor cu HIV: Studiu sociologic”, Fundația Soros - Moldova, 2012;

42

pentru a coordona şi modela răspunsul naţional la HIV astfel încât să corespundă modelului epidemic34. Multe din aspectele sociale implicate în asistența complexă individuală țin de responsabilitatea autorităților publice locale, care nu au nici capacitatea tehnică, nici resursele financiare necesare pentru a le face față.

Retragerea finanțărilor majore ale Fondului Global în 2015 este evidențiată ca una din provocările cruciale ale sistemului. Aceasta va impune reduceri selective din volumul de activități din programele naționale, va cere eficientizarea răspunsului și mobilizarea resurselor naționale disponibile. Criza și reducerile de fonduri la nivelul donatorilor regionali și internaționali are, de asemenea, potențial negativ asupra unor activități complementare în răspunsul național HIV și TB.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

În 2012 a fost modificată legea privind controlul și profilaxia HIV, cu introducerea și fortificarea normelor de combatere a discriminării pe bază de statut HIV, garanții adiționale pentru asigurarea confidențialității informației personale despre sănătate (statut). Mai multe acte normative modificate au aliniat legislația Moldovei la standardele europene și internaționale în respectarea drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV, servind drept o bună practică la nivel regional. Un șir de măsuri și instruiri ale personalului medical întreprinse deja par să dea rezultate pozitive în acest aspect.

Au fost deschise Centre Regionale de Asistență Socială pentru persoanele care trăiesc cu HIV și Centre Comunitare pentru asistența persoanelor cu TB, planificate să fie preluate și susținute din resursele naționale.

Autoritățile implicate, societatea civilă și organizațiile persoanelor cu HIV au fost instruite, având la moment un potențial enorm de dezvoltare. Implicarea lor, inclusiv în prestarea de servicii orientate spre necesitățile reale ale grupurilor cheie și partenerii lor, poate deveni un sprijin esențial în lupta cu epidemia.

Existența informației extensive epidemiologice – probabil domeniul HIV și TB este cel mai bine studiat din sectorul sănătății publice – conferă optimism în succesul viitoarelor eforturi pentru o politică eficientă de combatere a infecțiilor HIV și TB. Împreună cu partenerii de dezvoltare autoritățile au identificat provocările curente și au elaborat instrumente efective de abordare cost-eficientă a acestora.

BOXA 6. SĂRĂCIA ȘI TUBERCULOZA

Petru, 27 ani, a început tratamentul pentru tuberculoză pentru prima dată în 2006. De fiecare dată însă nu a reușit să-l ducă efectiv până la capăt – avea de asigurat traiul a 3 copii minori. În localitatea sa nu avea posibilitate să se angajeze, iar asistența socială nu avea mecanisme să-i susțină decent pe perioadele de spitalizare. De aceea Petru după 4 luni de la debutul tratamentului a fost nevoit să plece pentru a lucra în Moscova în calitate de hamal. Ultima dată a fost adus la spital în stare extrem de gravă direct de la gara de tren. Maladia era într-atât de avansată că Petru nu a mai putut fi salvat.

34 Raport de Evaluare Comună şi anexe PROGRAMUL NAŢIONAL DE PREVENIRE ŞI CONTROL HIV/SIDA ŞI IST PENTRU 2011-2015. 26 iulie 2011

43

44

ODM 7 „ASIGURAREA DURABILITĂȚII MEDIULUI”: ESTE NECESAR UN ECHILIBRU

MAI BUN ÎNTRE SOCIETATE ȘI NATURĂ

TENDINȚE-CHEIE Republica Moldova a realizat succese în atingerea unor indicatori ODM 7 însă în aspect calitativ și de durabilitate sunt necesare încă eforturi mari (Tabelul 8). Astfel, ținta finală privind ariile naturale protejate de stat a fost atinsă încă în 2006, dar nu sunt alocate resurse financiare şi umane suficiente pentru elaborarea sistemului de management, asigurarea întreţinerii şi respectării regimului lor de protecţie. Suprafața zonelor împădurite a crescut doar cu 0,2% față de 2006 și ținta intermediară n-a fost atinsă (Anexa 1). Comparativ cu alte ţări, RM denotă indici foarte mici specifici resurselor forestiere. Ponderea suprafaţei acoperită cu păduri este una dintre cele mai mici în Europa (Anexa 2). Totodată, circa 40% din arboreți nu corespund condiţiilor de creştere (Capcelea et al., 2012, p. 9), adică speciile plantate nu sunt prețioase pentru ecosistemele locale. Conform Strategiei de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare în ţară există circa 2000 sisteme de alimentare cu apă înregistrate, din care 50% sunt considerate ca fiind în stare tehnică satisfăcătoare (dar de cele mai multe ori sunt în stare precară), 44% necesită reabilitare completă, 1% trebuie abandonate, iar pentru 5% din sisteme nu există date disponibile. Ponderea populației cu acces permanent la surse îmbunătățite de apă a crescut în 2012 cu 16% față de 2006, dar ținta intermediară n-a fost atinsă. Ponderea populaţiei cu acces la canalizare îmbunătăţită a crescut cu circa 13% față de 2006, ceea ce a permis atingerea țintei intermediare. În prezent, doar 25% dintre sistemele de canalizare sunt în stare satisfăcătoare (Strategia AAC, p. 38). Staţiile de purificare a apelor uzate în sistemul de protecţie a resurselor acvatice ocupă unul din cele mai importante locuri. Majoritatea staţiilor lucrează la indici foarte reduşi, necesită reconstrucţie cu modernizare tehnologică a treptelor de epurare. În anul 2011 din 198 de stații de purificare doar 34 unităţi dispuneau de normativele deversării limitat admisibile, iar 17 funcţionau cu epurare normativă. S-au încadrat în normativul autorizaţiei de folosinţă specială a apelor, doar apele evacuate de la staţiile de epurare a ÎM “Regie Apă-Canal” Bălţi, Fabricii de zahăr Glodeni, S.A. “Servicii Comunale, Floreşti” (Anuarul Inspectoratului Ecologic de Stat, 2011, p. 55-56). Această evoluţie sugerează că ţinta finală pentru 2015 va fi atinsă doar de indicatorii privind ariile protejate pentru conservarea diversităţii biologice și accesul permanent a populației la surse îmbunătăţite de apă. Volumul emisiilor substanțelor poluante de la sursele staționare s-a diminuat semnificativ față de 2006 (cu 24,5%), dar sunt la nivelul anului 2001, deci sunt în corelare cu volumul producției, fiind utilizate echipamente și tehnologii vechi. Volumul emisiilor substanțelor poluante de la transportul auto s-a majorat cu 33,5% față de 2002, cauzele fiind termenul mare de exploatare a vehicolelor. Astfel, circa 76% din autovehiculele aflate în inventarul agenţilor economici de toate tipurile de activitate economică din numărul lor total înregistrat la sfârşitul anului 2009 avea termenul de exploatare de peste 10 ani (MM, 2011, p. 46).

TABELUL 8. EVOLUȚIA INDICATORILOR ODM 7, PERIOADA 2006-2011 ȘI ȚINTELE INTERMEDIARE ȘI FINALE

Sursa 2006 2007 2008 2009 2010 Ținta 2010

2011 2012 Ținta 2015

Gradul de împădurire, % BNS35, 10,7 10,7 10,9 10,9 10,9 12,1 10,9 10,9 13,2

Arii naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice, %

MM36, BNS

4,65 4,76 4,76 4,76 4,76 4,65 4,76 4,76 4,65

Proporţia locuitorilor cu acces permanent la surse îmbunătăţite de apă, %

CNMP37, BNS

46 47 53 55,0 57* 59 59* 62* 65

Populaţia cu acces la canalizare îmbunătăţită, %

CNMP, BNS

43,3 43,9 45,7 47,9* 50,7* 50,3 54,6* 56,6* 65

PIB la un kg combustibil convenţional consumat, lei, preţuri curente

MM, BNS 13,8 17,29 20,09 20,42 22,77 - 22,45 -

Emisiile de bioxid de carbon de la sursele staţionare şi transportul auto, tone per capita

0,03 0,04 0,05 0,03 0,03 - 0,04 0,04 -

35 Biroul Național de Statistică 36 Ministerul Mediului 37 Centrul Național de Medicină Preventivă

45

Note: * - Diferite surse de date sunt în unele cazuri contradictorii.

Rezultatele pozitive înregistrate au fost condiționate de un șir de factori: susținerea proiectelor în domeniul protecției mediului de către partenerii de dezvoltare a ţării, includerea unor acțiuni de protecție a mediului în Programul de Guvernare 2009-2012, realizarea proiectelor de mediu de către agențiile guvernamentale, sectorul academic și organizațiile neguvernamentale, etc. Realizările ar putea fi și mai mari dacă acești factori ar fi valorificați în măsură deplină.

Accesul la apă și canalizare de calitate are efect direct asupra sănătății oamenilor, însă doar o parte a populației dispune de aceste servicii.Conform informaţiei furnizate de către unităţile și întreprinderile care dispun de sisteme de alimentare cu apă aflate în gestiune şi care livrează apă menageră şi industrială,în 2012, circa 68,9% din populaţia urbană şi 22,7% din cea rurală a beneficiat de servicii de alimentare cu apă. În multe cazuri apeductele se construiesc fără sisteme de canalizare, ceea ce cauzează poluarea mediului și creează riscuri mari pentru sănătatea populației. Acces la sistemul public de canalizare au avut circa 50,1% din populația urbană şi 1,0% din localităţile rurale. Se constată o inegalitate în aspect geografic în accesul la aceste servicii esențiale. Astfel, cea mai mare pondere a populaţiei deservite de sistemul public de alimentare cu apă în 2012 se înregistrează în Unitatea Teritorial Administrativă Găgăuzia - 66,6% şi mun. Chişinău - 66,4%, urmată de regiunea Sud - 48,8%, Nord - 30,5% şi Centru -27,4%. Conform cercetării bugetelor gospodăriilor casnice (CBGC) de către BNS datele sunt mai optimiste, dar discrepanța majoră între accesul populației urbane și rurale la surse îmbunătățite de apă se păstrează(Figura 9).

FIGURA 9. PROPORŢIA LOCUITORILOR CU ACCES PERMANENT LA SURSE ÎMBUNĂTĂŢITE DE APĂ, % . PROPORŢIA LOCUITORILOR CU ACCES LA CANALIZARE ÎMBUNĂTĂŢITĂ, %

0

20

40

60

80

100

120

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Urban

Rural

Chișinău

Regiunea Nord

Regiunea Centru

Regiunea Sud

În multe cazuri apeductele se construiesc fără sisteme de canalizare, ceea ce cauzează poluarea mediului și creează riscuri mari pentru sănătatea populației. Acces la sistemul public de canalizare a avut circa 50,1% din populația urbană şi 1,0% din localităţile rurale. CBGC evidențiază unele momente la care trebuie de atras o atenție deosebită. (Figura 10)

46

FIGURA 10. PROPORŢIA LOCUITORILOR CU ACCES LA CANALIZARE ÎMBUNĂTĂŢITĂ, %

0,0%

10,0%

20,0%30,0%

40,0%

50,0%

60,0%

70,0%80,0%

90,0%

100,0%

Urb

an

Rura

l

Chișinău

Regiu

nea

Nord

Regiu

nea

Centr

uR

egiu

nea

Sud

Urb

an

Rura

l

Chișinău

Regiu

nea

Nord

Regiu

nea

Centr

uR

egiu

nea

Sud

Retea publica Sistem propriu

2006

2007

2008

2009

2010

2011

Dacă în mediul urban continuă să se dezvolte rețelele publice ale serviciilor, atunci în mediul rural – sistemele proprii. Astfel, în 2012 accesul populației la rețelele publice de canalizare a constituit la oraș 75,4%, iar la sat – 1,6%. Cei care pot să-și permită (33,2%) și-au construit sisteme proprii de canalizare, deci păturile vulnerabile nu au acces la aceste servicii. Pe de altă parte, sistemul propriu de canalizare se realizează de obicei fără a ține cont de cerințele de mediu și de sănătate, ceea ce nu asigură siguranța lui. Sursele de poluare a apei de suprafaţă şi subterane provin în principal din sistemele de sanitaţie individuale ale gospodăriilor casnice, deversările de apă uzată municipală insuficient tratată sau netratată, precum şi infiltraţiile din locaţiile de management inadecvat al deşeurilor solide şi deversările de la staţiile electrice şi întreprinderile industriale.Ponderea probelor de apă cu abateri de la normele sanitare în sursele centralizate de apă s-a majorat până în 2012 cu 15% față de 2006. Cea mai nefavorabilã situație privind calitatea apei din sursele subterane folosite în scopuri potabile, s-a creat în raioanele Călărași, Ceadâr-Lunga, Glodeni, Strãșeni şi Ştefan Vodă (MM, 2011, p. 79-80).

Problemele de mediu sunt dependente de evoluția altor ODM-uri. Șomajul și sărăcia populaţiei (ODM 1) împreună cu scumpirea energiei a avut drept consecinţă creşterea tăierilor ilicite şi a braconajului. O situaţie alarmantă se constată la consumul real de lemn de foc în RM, care, practic este egal cu creşterea medie totală a pădurilor Moldovei (Capcelea et al., 2012, p. 36). Accesul limitat la serviciile publice, inclusiv infrastructura de aprovizionare cu apă și canalizare, este o componentă a ratei inalte a saraciei in mediul rural. Gospodăria casnică medie în Moldova actualmente cheltuie 5% din venitul lunar disponibil pentru serviciile AAC. Analiza micro-accesibilităţii gospodăriilor casnice grupate după decile, în conformitate cu metodologia BNS, confirmă că cele mai sărace decile ar trebui să cheltuiască 15% din venitul disponibil pentru a-şi permite servicii AAC de standard minim. Acesta este un cost prea înalt pentru gospodăriile casnice vizate. Conform evaluării, doar patru din decilele gospodăriilor casnice cu cel mai înalt venit pot să-şi permită să achite serviciile AAC. Ca rezultat, în prezent, mai mult de 50% din populația țării consumă apă necalitativă. Apa potabilă de calitate proastă cauzează până la 15-20% din îmbolnăvirile de boală diareică acută şi hepatită de tip A, 22-25% din maladiile gastrointestinale şi 100% din cazurile de fluoroză dentară (ODM 6) (MM, 2011, p. 29). Anemiile şi malformaţiile congenitale sunt condiţionate în mare parte de conţinutul ridicat de nitraţi în apa de băut (Șalaru, 2012). Într-o ţară care se află într-o etapă iniţială de dezvoltare socio-economică, investiţiile în AAC pot avea un impact socio-economic enorm. Aproximativ 10% din povara globală a maladiilor din lumea întreagă ar putea fi prevenite cu îmbunătăţiri efectuate în privinţa apei, sanitaţiei, igienei şi gestionării mai bune a apei în toată lumea. Povara maladiilor legate de apă cade în mod neproporţional asupra ţărilor în curs de dezvoltare, şi în special asupra copiilor cu vârsta mai mică de 5 ani, 30% din decesele în această categorie fiind atribuite accesului inadecvat la apă şi sanitaţie (OECD, 2011, p. 3). Populația rurală este expusă mai mult acestor factori decât cea urbană. Educația (ODM2) ecologică contribuie la schimbarea atitudinii față de resursele naturale și de mediu. Aceste aspecte sunt legate de drepturile omului întrucât viața oamenilor este dependentă de un mediu sănătos și durabil. Astfel, avem un cerc vicios care ar putea fi compensat de unul virtuos numai cu anumite eforturi și sprijin din partea Guvernului (Figura 1111):

47

FIGURA 11. DEZVOLTAREA DURABILĂ: COMPENSAREA CERCULUI VICIOS DE CERCUL VIRTUOS

CERCUL VICIOS CERCUL VIRTUOS

CONSTRÂNGERILE CRITICE Integrarea slabă a problemelor ecologice în politicile şi programele ţării. Direcţiile principale ale politicii ecologice a RM sunt formulate în multiple legi adoptate, convenţii internaţionale ratificate, decizii şi hotărâri guvrnamentale, strategii, concepţii de mediu, programe și planuri de mediu. Totuși, RM nu are o politica comprehensiva si integrată de mediu și principiile de dezvoltare durabilă nu sunt încadrate în politicile şi programele naţionale. Aceasta lipsește și în Strategia de Dezvoltare Națională „Moldova 2020”. Strategia prevede că protecţia mediului va fi corelată în funcţie de acumulările bugetare în urma obţinerii rezultatului preconizat. Instituțiile de ramură soluționează în mod izolat problemele economice, ecologice sau sociale fără asigurarea sinergiei activitățilorDocumentele de politică ale Guvernului RM în sectorul apelor nu sunt coerente, nu sunt coordonate, iar instituţiile din sectorul apelor nu asigură schimbul de informaţie (OECD, 2011). În virtutea priorităţilor identificate în cadrul negocierilor noului Acord de Asociere Republica Moldova-Uniunea Europeană, RM urmează să-şi reformeze politica de mediu în concordanţă cu reglementările Uniunii Europene (Ministerul Justiției, 2010).

Lipsa de continuitate a strategiilor și politicilor de mediu afectează calitatea mediului. Atunci când odată cu schimbarea guvernului are loc și revizuirea priorităților și modificarea componenței cadrelor ce gestionează și monitorizează realizarea acestor politici și strategii, calitatea activităților se reduce substanțial. Situația politică instabilă și lipsa de cooperare și coordonare între reprezentanții diferitor partide din cadrul aceleași instituții guvernamentale afectează calitatea documentelor strategice. Astfel, unele strategii naționale și de sector au omis includerea cuprinzătoare a ODM-urilor. Conform Strategiei AAC, instituțiile actuale care activează în sectorul de aprovizionare cu apă şi canalizare sunt fragmentate, au politici inadecvate și personal insuficient, fiind incapabile să administreze problemele curente ale sectorului. Cooperarea și coordonarea slabă dintre agențiile guvernamentale, precum și cu societatea civilă acutizează această problemă. Există provocări legate de gestionarea resurselor naturale. Astfel, cererea la apă este în creştere, iar alocarea resurselor de apă limitate între ramurile economiei naționale şi cerințele de mediu necesită integrarea deplină a considerentelor de aprovizionare, cerere, calitate a apei şi stare ecologică. Deși în unele documente de strategie și politici sectoriale (Strategia AAC, Strategia energetică a RM, Strategia de Dezvoltare Durabilă a Agriculturii) există prevederi bune, acestea sunt slab realizate din diverse motive, inclusiv lipsa acoperirii financiare, lipsa specialiștilor în ramurile conexe domeniului apă și canalizare, lipsa instrumentelor motivaționale, corupție etc.

Impactul schimbărilor climatice, deșertificării este în creștere, dar strategiile existente în domeniu nu au caracter practic. Conform estimărilor, resursele de apă de suprafaţă disponibile se vor diminua cu 16-20% până în anul 2020. Aceasta înseamnă că siguranţa aprovizionării cu apă pentru toţi utilizatorii va fi periclitată în anul 2020, când intensitatea utilizării apei va atinge 100%. (PNUD, 2010, p. 74). Dezvoltarea urbană în zonele geografice cu deficit de apă poate impune necesitatea gestionării minuţioase din perspectiva accesului limitat la aprovizionarea cu apă în viitor. Aceasta afectează în particular partea de nord a ţării, care se află sub stresul apei şi unde există localităţi cu densitate urbană relativ mare. Lipsaprogramelor reale de adaptare, atenuare și combatere pe termen scurt, mediu și lung cu stimularea investițiilor și activităților, precum și a mecanismelor

48

clare de realizare reduce substanțial eficiența acțiunilor întreprinse întru diminuarea impactului calamităților naturale. Numărul sporit de evenimente climatice extreme (inundații, furtuni, secete,etc.) necesită atât strategii practice de atenuare, reabilitare, cât și construirea infrastructurii necesare și capacități sporite de reacție.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

Cooperare mai bună între entitățile ce activează pentru mediu ar duce la rezultate mai bune. Deși o cooperare formală există și este promovată de Ministerul Mediului în formă de întruniri cu ONG-urile de mediu, consultări cu populația asupra aspectelor legislative, audieri publice, deocamdată nu există mecanisme clare de susținere a inițiativelor locale. Documentele strategice ce reglementează domeniul aprovizionării cu apă și canalizare definesc o serie de obiective comune ce pot fi realizate prin implementarea parteneriatelor public-privat (Expert Grup, 2010, pag. 73). Transparența mai înaltă în alocarea banilor din Fondul Ecologic Național și cele locale, precum și implicarea activă a societății civile în elaborarea și realizarea proiectelor gestionate de guvern ar conduce la rezultate vizibile și palpabile în atingerea indicatorilor de mediu.

Promovarea și punerea în practică a economiei verzi și-a dovedit utilitatea în alte state. Principiile economiei verzi sunt simple și nu necesită cheltuieli mari. Adăugător, mecanismele de motivare a economiei verzi în Republica Moldova ar permite realizarea investițiilor și implicarea sectorului privat în protecția mediului.

Promovarea și aprofundarea participării active a întregii populații la protecția mediului este calea esențială de soluționare a problemelor de mediu. Participarea populației la elaborarea și implementarea activităților de protecție a mediului ar reduce substanțial necesitățile de cheltuieli publice și intervenții ale autorităților centrale și locale. Pentru a aprofunda participarea sunt necesare activități susținute de educație și sprijinul inițiativelor creative de mobilizare a resurselor locale și motivare a participării.

Susținerea păturilor vulnerabile pentru a asigura accesul acestora la serviciile publice de aprovizionare cu apă, canalizare și salubrizare. Deoarece o întreprindere comunală nu este obligată să presteze servicii sociale și să absoarbă pierderile de la gospodăriile casnice care nu-şi pot permite serviciile, implementarea infrastructurii AAC eficiente în toată ţara trebuie să fie însoţită de o schemă socială pentru a subvenţiona achitarea datorată de gospodăriile casnice sărace întreprinderilor comunale, permițându-le să-şi recupereze costurile.

Experiența Uniunii Europene de integrare a cerințelor de mediu în orice activitate de dezvoltare economică este o resursă utilă pentru Republica Moldova. În prezent are loc armonizarea legislației la cea a UE. O atenție deosebită necesită elaborarea mecanismelor clare de implementare a obligativității respectării spiritului și literei noii legislații.

Ministerul Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat, CNMP, Agențiile de Dezvoltare Regională, ONG-urile ar putea deveni lideri reali și agenți ai schimbării și asigurării transparenței și lichidării corupției in domeniul mediului. Pentru aceasta este necesară o voință politică nestrămutată întru conservarea naturii, promovarea incorporării politicilor de mediu în toate sectoarele economiei naționale, eliminarea oricăror tendințe de izolare și „concurență“ în abordarea problemelor de mediu, proliferarea pe larg a informației de mediu în rândul populației, motivarea tuturor cetățenilor și organizațiilor în respectarea legislației ecologice și realizarea activităților necesare.

BOXA 7. SERVICIILE PUBLICE DE APROVIZIONARE CU APĂ ȘI CANALIZARE: CUM SĂ LE FACEM ACCESIBILE PENTRU

TOȚI?

“Avem nevoie stringentă de ajutor. Deși populația comunei noastre este conectată 100% la apeduct, doar 10% din familii au acces la canalizare. O altă problemă e stația de purificare, care e veche cu capacitate mare care se folosește doar parțial și consumă foarte multă energie”, susține dl. Alexandru Leșan, primarul comunei Coșnița raionul Dubăsari cu o populație de 5699 de persoane.

Situația cu apa, canalizarea și managementul deșeurilor în această localitate este mai bună comparativ cu alte sate din RM, cauza fiind că în comună funcționează o fabrică de conserve, care anterior a contribuit la dezvoltarea infrastructurii locale. Starea sistemelor de aprovizionare cu apă și canalizare de cele mai multe ori nu este satisfăcătoare. La începutul anului 2006, doar 50,8% (1015 din 1998) din sistemele de alimentare cu apă erau în stare satisfăcătoare, restul necesitau reconstrucție, finalizarea construcției sau nu mai puteau fi restabilite. În același timp doar 24,6% din sistemul comunal de canalizare a apelor reziduale era în stare satisfăcătoare (Expert Grup, 2010, p. 67). Datele statistice pe țară arată o discrepanță majoră între numărul populației rurale conectate la apeducte și al celei conectate la canalizare. În multe cazuri la sistemul de apă și

49

canalizare sunt conectate doar obiectele sociale din localitate (școala, grădinița, etc.). Frecvent apeductele se construiesc fără sisteme de canalizare, ceea ce cauzează poluarea mediului și riscul mare pentru sănătatea populației. Sistemele de purificare sunt fizic uzate şi moral învechite, se exploatează mai bine de 25-30 ani fără a fi reconstruite şi nu corespund cerinţelor privind tehnologiile de tratare. Calitatea apelor din fântâni, deseori şi din sistemele de distribuire, aproape pe întreg teritoriul țării nu corespunde standardului „Apa potabilă”. Un volum redus de apă trece prin stațiile de epurare. În anul 2009, circa 85% din apele reziduale evacuate în bazinele de suprafață nu au fost purificate de sistemele existente. Eficacitatea funcţionării staţiilor de epurare pe întreg teritoriul ţării nu s-a îmbunătăţit comparativ cu anii precedenți (Anuarul IES, p. 76) Aceasta este una din motivele reducerii (în mediu cu 4 ani) speranţei de viaţă în spațiul rural față de cel urban.

Un studiu al OMS (Hutton şi Haller, 2004) care a analizat un număr mare de programe de aprovizionare cu apă şi canalizare a gospodăriilor casnice a constatat că un (1) EUR investit în infrastructura AAC produce beneficii economice în valoare de la 5 până la 28 EUR preponderent din economisirea timpului în urma accesului bun la servicii, câştiguri în timpul productiv al populaţiei şi cheltuieli reduse în ce priveşte bolile posibil asociate apei (Strategia AAC, p. 12). Deci, asigurând populația cu acces permanent la surse îmbunătăţite de apă şi canalizare a gospodăriilor casnice, contribuim la îmbunătățirea sănătății și calității vieții, deci contribuim la soluționarea și altor ODM-uri.

50

51

ODM 8 „CREAREA PARTENERIATULUI GLOBAL PENTRU DEZVOLTARE”: SPRE O

INTEGRARE MAI AVANTAJOASĂ ÎN ECONOMIA GLOBALĂ

TENDINȚE-CHEIE Particularitatea esențială a ODM 8 constă în faptul că acesta include atât aspecte care țin de integrarea țării în procesele și sistemele economice globale, cât și aspecte care țin de coeziunea socială internă.

În ceea ce privește „Dezvoltarea în continuare a unui sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil şi non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor” (Ținta 1), progresul nu este univoc. În perioada 2004-2009 ponderea exporturilor de bunuri și servicii în PIB a scăzut de la 51% la 37%, o ușoară recuperare urmând în anii 2010-2012 (media de 43%). Creșterea rapidă a deficitului comercial (de la 25% în medie în 2000-2002 la 50% în 2006-2008, cu ușoară redresare la 40% în 2010-2012) atestă, la nivel fundamental, înrăutățirea competitivității economiei naționale.Sistemul bancar demonstrează o expansiune, lentă, dar fermă, ponderea creditului bancar acordat economiei crescând de la 14,3% din PIB la 40,9% din PIB în 2012. Ponderea în PIB a investițiile străine directe nete a crescut de la 3,7% în 2003 la un maxim istoric de 11,4% în 2008, după care au sucombat drastic, reflectând consecințele crizei financiare globale. În general, riscurile externe și dezechilibrele economice persistă, fiind în mare parte amplificate de modelul bazat pe consum pe care s-a sprijinit economia moldovenească în ultimul deceniu. Republica Moldova depune eforturi pentru a deveni mai atractivă ca destinație pentru investițiile străine și pentru a valorifica mai bine avantajele oferite de poziția sa geografică și cadrul comercial în deplină liberalizare.

Problema închiderii terestre încă nu și-a găsit o soluție fermă prin modernizarea infrastructurii de transport și vamale (Ținta 2). Investițiile publice în infrastructura de transport au crescut esențial în 2009-2012, în mare parte finanțate de donatori, dar impactul acestora se va materializa abia pe termen mediu. Autoritățile sunt de părerea că odată cu redresarea infrastructurii transporturilor, Republica Moldova poate deveni un nod comercial al transportului din regiune. Pe parcursul ultimilor 4 ani Guvernul a întreprins anumite măsuri cu intenția de a schimba situația spre bine. Spre exemplu, în 2009 a fost deschis portul de la Giurgiulești, astfel producătorii naționali au obținut ieșire la Marea Neagră. Totuși, capacitatea redusă a portului nu poate rezolva problema în totalitate, urmând a fi alocate eforturi pentru dezvoltarea infrastructurii de transport terestru și aerian.

În pofida tuturor vicisitudinilor economice și financiare externe și interne, datoria externă a rămas în limite menajabile (Ținta 3). Ponderea datoriei externe în PIB a scăzut de la media de 119% în 2000-2002 la 74,3% în 2007-2009, crescând din nou la 81,5% în 2010-2012. Datoria de stat externă, a urmat o traiectorie similară, scăzând de la 53,5% în medie în 2000-2002 la 17,7% în 2010-2012. Această scădere a presiunii datoriei a fost posibilă grație creșterii economice. Totodată, Guvernul, susținut și de principalii săi parteneri de dezvoltare, a depus toate eforturile pentru contractarea unor credite externe în condiții cât mai avantajoase.

Șomajul în rândul tinerilor rămâne o problemă gravă, cu importante implicații economice, sociale și politice (Ținta 4). După ce rata șomajului printre tinerii de vârsta 15-24 ani a atins un minimum istoric de 11,2% în anul 2008, presiunile au început din nou să crească (17,8% în 2010). Emigrarea, mai mult chiar decât generarea noilor locuri de muncă în economie, a fost supapa principală care a permis reducerea ratei șomajului tinerilor la 13,1% în 2012. În 2012, femeile tinere, în special, cele din mediul urban, păreau puțin mai predispuse șomajului decât bărbații tineri.

Ținta 5, Asigurarea accesului populației la medicamente esențiale, este greu de monitorizat deoarece nu a fost asigurată colectarea datelor statistice relevante.Indicatorul monitorizat este numărul localităţilor unde există instituţii medico-sanitare primare, dar nu există asistenţă farmaceutică, în conformitate cu care exista peste 60 de asemenea localități, toate rurale.

Moldova a atins progrese remarcabile în ceea ce privește Ținta 6 „Edificarea societății informaționale”. Nivelul de penetrare al telefoniei fixe s-a dublat, crescând de la 16,6 la 100 locuitori în anul 2000 la 33,9 în anul 2012. Telefonia mobilă a demonstrat o evoluție de-a dreptul spectaculoasă, nivelul de penetrare crescând de la 10% în 2003 la 78% în 2009 și la 119,7% în 2012. Dacă în 2007, 20,8 din 100 gospodării aveau acces la computer personal, în 2012 nivelul era deja de 58,0 din 100 gospodării. În paralel cu aceasta, a crescut și accesul la internet, rata de penetrare a acestuia crescând de la 23,4 per 100 locuitori în 2007 la 57,0 per 100 locuitori în 2012.

52

CONSTRÂNGERILE CRITICE În mediul de afaceri persistă probleme care limitează accesul exportatorilor la piețele de desfacere. Unele din aceste probleme sunt cu caracter regulator. În alte cazuri, este vorba de instituții de stat care încă nu și-au asumat pe deplin rolul de facilitare a comerțului. Au fost insuficiente eforturile pentru atragerea unor investitori strategici în ramurile economice cu potențial de generare a locurilor de muncă și lanțurilor de furnizori locali. De asemenea, se manifestă presiunile externe exercitate asupra Republicii Moldova din partea unor țări în vederea renunțării la obiectivul de liberalizare a relațiilor comerciale cu UE, ceea ce ar putea să aibă un impact dezastruos asupra potențialului de export al țării.

Deși o serie de donatori acordă țării resursele pentru finanțarea unor mari proiecte de reabilitare a infrastructurii rutiere, deficitul resurselor publice impune amânarea proiectelor de reabilitare a drumurilor locale și regionale. Aceasta duce la limitarea accesului fermierilor la piețele de aprovizionare cu inputuri agricole și la piețele de desfacere. Mai mult decât atât, calitatea proastă a drumurilor locale și regionale are impact și asupra prețurilor la care sunt realizate bunurile la nivel local, inclusiv produse alimentare, medicamente, etc. Își spun cuvântul și capacitățile reduse de valorificare eficientă a resurselor alocate de donatori.

Reforma lentă a sistemului justiției este o altă constrângere critică. Chiar dacă sistemul bancar și-a extins prezența în economie, finanțele nu au devenit mai accesibile, în special pentru grupurile vulnerabile. Una din cauze este de origine sistemică și ține de încrederea redusă a publicului față de sistemul bancar. La rândul său, aceasta este determinată de lipsa de transparență a relațiilor de proprietate în sistem.

Șomajul tinerilor este în mare parte rezultatul eșecului sistemului de învățământ de a presta servicii educaționale de calitate. Deși în toate țările șomajul în rândul tinerilor este mai înalt decât în populația generală, în Republica Moldova există o problemă gravă cu relevanța și calitatea studiilor primite de tineri în educația profesională, ceea ce complică integrarea acestora pe piața muncii. Rata redusă de creare a noilor întreprinderi mici și mijlocii, în special în mediul rural și nivelul redus de educare economică și abilități antreprenoriale ale tinerilor complică și mai mult inserțiunea acestora pe piața muncii.

Chiar dacă țara a atins progrese cantitative impresionante în edificarea unei societăți digitale, agenda de dezvoltarea rămâne plină. Serviciile de telefonie mobilă, computerele și internetul încă nu sunt accesibile celor mai sărace categorii ale populației. Tehnologiile încă nu sunt utilizate suficient de larg în școli, ceea ce întârzie alfabetizarea digitală a tinerilor.

POSIBILE OPORTUNITĂȚI ȘI FACTORI DE SUCCES

Crearea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între UE și Republica Moldova, care ar putea fi legiferată prin semnarea în 2014 a Acordului de Asociere între cele două părți, este o oportunitate extraordinară pentru dezvoltarea relațiilor comerciale ale țării. Republica Moldova poate continua eforturile sale de liberalizare comercială și cu alte țări care reprezintă interes major (SUA, Canada, țările din Orientul Apropiat, China).

În mod inevitabil, Moldova va trebui și în viitor să depindă de finanțarea oferită de partenerii săi externi pentru a-și reabilita infrastructura de transport rutier. Reabilitarea rețelei de transport este foarte costisitoare, dar odată cu trecerea timpului, devine și mai costisitoare. În acest context, este extrem de important de asigurat o valorificare judicioasă și transparentă a resurselor alocate (EXPERT-GRUP, 2012).

Republica Moldova a inițiat o ambițioasă reformă a educației vocațional-tehnice, care va îmbunătăți esențial calitatea instruirii și va asigura studenților deprinderi relevante și căutate pe piața muncii. În 2012 a fost elaborată Strategia pentru dezvoltarea educației vocaționale / tehnice pentru perioada 2013-2020, care presupune intervenții sistemice și profunde pe termen scurt, mediu și lung. Strategia a fost salutată de angajatori, sindicate și partenerii externi de dezvoltare, aceasta răspunzând celor mai stringente priorități pe piața muncii.

BOXA 8. STUDIU DE CAZ / ISTORIE UMANĂ

Elena și Marin Hâncu de 6 ani se află la muncă în Spania și își vizitează rudele, inclusiv și fiul Sorin, în mediu de 2 ori pe an. De când au plecat, soții au reușit să întoarcă datoriile, să amenajeze și să mobileze întreaga gospodărie, precum și să facă careva economii pentru studiile fiului și să deschidă o potențială afacere de familie în domeniul tâmplăriei. Elena și Marin ar dori să revină în țară, însă, „lipsa de încredere în ziua de mâine, drumurile dezastruoase, birocrația înală și serviciile medicale de proastă calitate” îi împiedică să facă

53

acest lucru la moment. Soții au afirmat că nu vor reveni în țară până când situația nu se va îmbunătăți în ceea ce ține de serviciile publice și infrastructura de bază necesară unui trai confortabil, iar pentru anul viitor, planifică să-și aducă fiul în Spania, pentru a continua studiile universitare. Familia Hâncu a afirmat că cunosc mai mulți moldoveni care împărtășesc dorința ca pe viitor să revină în țară, însă așteaptă anumite schimbări de substanță la nivelul infrastructurii sociale și economice, a serviciilor publice și a calității vieții în general. În pofida situației economice dificile din Spania, Elena și Marin, la fel ca și mulți alți moldoveni, preferă să nu revină deocamdată și chiar să accepte condiții mai modeste de salarizare, afirmând că situația în Moldova este și mai proastă.

Surse: Interviu

54

ODM:O AGENDĂ TERMINATĂ SAU ÎNCĂ NU?

RADIOGRAFIA ȘI FEZABILITATEA REALIZĂRII OBIECTIVELOR DE DEZVOLTARE ALE MILENIULUI ODM 1Eradicarea sărăciei și a foamei. Toate cele trei ținte intermediare și finale definite pentru ODM 1 au fost deja atinse. Provocarea majoră constă în menținerea progresului, în special ținând cont de riscurile economice și presiunile sociale în mediul rural. Totodată, Republica Moldova trebuie să mențină eforturile de majorare a veniturilor populației la nivele comparabile cu țările din Europa Centrală și de Est.

ODM 2 Asigurarea accesului la învățământul general obligatoriu. În linii mari, se poate afirma că pentru ODM2 Republica Moldova a realizat unele progrese, dar cu impact contradictoriu. Îngrijorarea principală ține de utilizarea eficientă a bazei tehnico-materiale şi a resurselor financiare alocate sistemului educaţional şi ameliorarea calităţii instruirii. Educaţia calitativă şi accesibilă trebuie abordată în calitate element indispensabil pentru a combate sărăcia într-o manieră durabilă.

ODM 3 Promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor.Ţinta1 intermediară privind reprezentarea femeilor la nivel decizional în consiliile locale, în consiliile raionale, în funcţia de primar a fost atinsă, totuşi perspectiva este mai puţin certă în ceea ce priveşte realizarea ţintei finale. Ţinta intermediară privind reprezentarea femeilor în Parlament este realizabilă, totuşi perspectiva este mai puţin certă în ceea ce priveşte realizarea ţintei finale. Noile date statistice atestă o îmbunătățire a salarizării femeilor în raport cu bărbații.

ODM 4 Reducerea mortalității infantile.Țintele obiectivului privind mortalitatea infantilă și cea până la 5 ani au fost atinse precoce. Realizarea, în 2015, a țintei ratei de imunizări contra rujeolei încă este incertă, din cauza scăderii, din diferite motive, în ultimii ani a numărului de copii vaccinați. Campaniile de informare sunt cele mai efective instrumente. Ministerul Sănătății promovează activ, inclusiv cu partenerii de dezvoltare sănătatea maternă și a copilului. În același timp nivelul mortalității încă nu a fost redus la nivelul țărilor din Uniunea Europeană.

ODM 5 Îmbunătățirea sănătății materne. Specificul calculării ratei mortalității materne și numărul mic de cazuri contribuie la incertitudinea atingerii țintei pentru 2015. Acesta depinde în mod foarte mare de constrângeri și factori structurali, greu de schimbat. Cât privește rata nașterilor asistate de personal medical, cu menținerea investițiilor existente, a accesului la servicii de sănătate reproductivă și, în general, la servicii de sănătate la un nivel bun atingerea țintei finale este posibilă.

ODM 6 Combaterea HIV/SIDA, tuberculozei și altor maladii.Toți cei trei indicatori - incidența HIV/SIDA în populația totală, incidenţa HIV/SIDA printre persoanele de 15-24 de ani și rata mortalității asociate cu tuberculoza – nu se înscriu pe o traiectorie favorabilă. Este practic imposibilă atingerea țintelor stabile pentru anul 2015.

ODM 7 Asigurarea durabilității mediului. Ținta finală este atinsă doar în ceea ce privește ariile naturale protejate de stat. Este puțin probabil că vor fi atinse țintele finale pentru ceilalți indicatori, iar în privința calității sunt restanțe majore pentru toți indicatorii ODM 7. Totodată, este necesar de precizat definițiile indicatorilor și de armonizat metodologia națională de calculare a accesului populaţiei la surse îmbunătăţite de apă, salubrizare şi canalizare cu cea internațională, astfel ca datele să fie comparabile internațional. Tot odată, aceste date trebuie să fie dezagregate după gen atât în localitățile urbane, cât și rurale.

ODM 8 Crearea unui parteneriat durabil pentru dezvoltare. Evaluarea fermă a progresului pentru ODM 8 este dificilă din cauza faptului că au fost definiți valori-țintă finale doar pentru 2 din cele 6 ținte. Realizarea țintei finale pentru rata șomajului tinerilor este posibilă, dar va depinde de capacitatea țării de a asigura un climat atractiv pentru crearea și dezvoltarea întreprinderilor. Ținta 6 pentru edificarea unei societăți informaționale deja a fost atinsă, cu excepția indicatorului penetrării telefoniei fixe, care este deja nerelevant;or, telefonia fixă cedează tot mai mult teren în fața celei mobile, penetrarea căreia a depășit nivelul de 100%.

O evaluare telegrafică a progresului la nivel de ținte, pentru fiecare ODM este realizată în

55

Tabelul 9. Anexa 1 include mai multe detalii privind evoluția istorică a principalilor indicatori de monitorizare a progresului.

56

TABELUL 9. FEZABILITATEA REALIZĂRII ȚINTELOR INTERMEDIARE (2010) ȘI FINALE (2015) ALE ODM

Obiectivul / ținta Fezabilitate țintelor

2010 2015

ODM 1. Reducerea sărăciei extreme şi a foamei

Ţinta1. Reducerea ratei populaţiei cu un consum sub 4,3 dolari pe zi/persoană (la PPC) de la 34,5% în 2006 pânăla 29% în 2010 şi pânăla 23% în 2015

Ţinta 2. Micşorarea ponderii populaţiei sub pragul absolut al sărăciei de la 30,2% în 2006 pânăla 25% în 2010 şi pânăla 20% în 2015

Ţinta 3. Micşorarea ponderii populaţiei sub pragul sărăciei extreme de la 4,5% în 2006 pânăla 4% în 2010 şi pânăla 3,5% în 2015

ODM 2. Realizarea accesului universal la învăţământul gimnazial obligatoriu

Ţinta 1. Asigurarea accesului pentru toţi copiii la învăţământul general obligatoriu. Majorarea ratei brute de înmatriculare în învăţământul general obligatoriu de la 94,1% în 2002, până la 95% în 2010 şi până la 98% în 2015

Ţinta 2. Menţinerea ratei de alfabetizare în grupul de persoane cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani la nivelul de 99,5 %

Ţinta 3. Majorarea ratei de înrolare în programele preşcolare pentru copii de 3-6 ani de la 41,3% în 2002 până la 75% în 2010 şi 78% în 2015, iar pentru copii de 6-7 ani de la 66,5% în 2002 până la 95% în 2010 şi 98% în 2015, precum şi reducerea cu cel puţin 5% a discrepanţelor dintre regiunile rurale şi urbane, dintre grupurile dezavantajate şi cele cu venituri medii.

ODM 3. Promovarea egalității de gen și abilitarea femeilor

Ţinta 1. Majorarea reprezentării femeilor în funcţii decizionale: creşterea reprezentării femeilor la nivelul de luare a deciziilor (de la 26,5% în consiliile locale în 2007 la 40% în 2015, de la 13,2% în consiliile raionale în 2007 la 25% în 2015, de la 18% femei primari în 2007 la 25% în 2015 şi de la 22% femei deputaţi în Parlament în 2005 la 30% în 2015)

Ţinta 2. Reducerea inegalităţii între sexe pe piaţa muncii: prin micşorarea discrepanţei dintre salariile femeilor şi bărbaţilor cu cel puţin 10% din 2006 până în 2015 (salariul mediu al femeilor constituind 68,1% din cel al bărbaţilor în 2006).

ODM 4. Reducerea mortalității copiilor

Ţinta 1. Reducerea ratei mortalităţii infantile de la 18,5 (la 1.000 nou-născuţi vii) în 2006 până la 16,3 în 2010 şi până la 13,3 în 2015.

Ţinta 2. Diminuarea ratei mortalităţii copiilor cu vârste până la 5 ani de la 20,7 (la 1.000 nou-născuţi vii) în 2006 până la 18,6 în 2010, şi până la 15,3 în 2015.

Ţinta 3. Menţinerea ponderii copiilor cu vârste până la 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei către anii 2010 şi 2015 la nivel de cel puţin 96%.

ODM 5. Îmbunătățirea sănătății materne

Ţinta 1. Micşorarea ratei mortalităţii materne de la 16 (la 1.000 nou-născuţi vii) în 2006 până la 15, 5 în 2010 şi până la 13,3 în 2015.

Ţinta 2. Menţinerea numărului naşterilor asistate de personal medical calificat în perioada anilor 2010 şi 2015 la nivelul de 99%.

ODM 6. Combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei și altor boli

Ţinta 1. Stabilizarea răspândirii infecţiei HIV/SIDA către anul 2015. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100.000 de locuitori de la 10 cazuri în 2006 până la 9,6 cazuri către anul 2010 şi 8 cazuri către anul 2015.

Ţinta 2. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100.000 de locuitori cu vârste între 15-24 ani de la 13,3 cazuri în 2006 până la 11,2 cazuri către anul 2010 şi 11 cazuri către anul 2015.

Ţinta 3. Stoparea răspândirii şi derularea procesului de reducere a tuberculozei către anul 2015. Reducerea ratei mortalităţii asociate cu tuberculoza de la 15,9 la 100.000 de locuitori în 2002 până la 15,0 în 2010 şi până la 10,0 în 2015

ODM 7. Asigurarea durabilității mediului

Ţinta 1. Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării şi reducerea degradării resurselor naturale, creşterea gradului de împădurire de la 10,3% în 2002 până la 12,1% în 2010 şi până la 13,2% în 2015.

Ţinta 2. Creşterea proporţiei ariilor protejate pentru conservarea diversităţii biologice de la 1,96 în 2002, la 4,65 % în 2010 şi până la 4,65 % în 2015.

Ţinta 3. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 până la 59% în 2010 şi până la 65% în 2015.

Ţinta 4. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la canalizare îmbunătăţită de la 31,3% în 2002 până la 50,3% în 2010 şi 65% în 2015.

ODM 8. Crearea unui parteneriat durabil pentru dezvoltare

Ținta 1. Dezvoltarea unui sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil şi non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor.

Ținta 2. Soluţionarea problemei închiderii terestre a Republicii Moldova, prin modernizarea infrastructurii de transport şi vamale

Ținta 3. Monitorizarea problemei datoriei externe

Ținta 4. Elaborarea şi implementarea strategiilor pentru tineri. Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor până la 15% în anul 2010 şi până la 10% în anul 2015.

Ținta 5. Asigurarea accesului populaţiei la medicamentele esenţiale

Ținta 6. Edificarea societăţii informaţionale. Dublarea către anul 2015 a numărului de abonaţi ai telefoniei fixe şi mobile faţă de anul 2006 şi creşterea numărului de calculatoare personale şi celui al utilizatorilor de Internet cu o rată de cel puţin 15% anual.

Surse: evaluările autorilor raportului;

ANALIZA PRINCIPALELOR CAUZE ALE EȘECULUI ÎN REALIZAREA ODM-URILOR În general, după cum ilustrează Tabelul 9, progresul Republicii Moldova în realizarea ODM-urilor este mixt. Cu o mare certitudine, ODM 1 va fi atins. Totuși, riscurile principale care ar putea să ranverseze progresul țin de

57

vulnerabilitatea înaltă a sectorului agricol, slaba diversificare a oportunităților de ocupare în mediul rural și tranziția nefinalizată a politicilor de asistență socială la principiul de țintire a veniturilor.

Situația este promițătoare și în cazul ODM 4. Guvernul va trebui însă să continue eforturile de a asigura și a lărgi accesul general la serviciile medicale de calitate, în special pentru grupurile vulnerabile, care sunt la risc pentru mortalitatea infantilă. Asistența socială a familiei și educarea îngrijitorilor referitor la semnele de pericol conform CIMC este un factor important, continuarea fortificării personalului medical la toate nivelele pentru identificarea la timp a riscurilor și educarea îngrijitorilor, dezvoltarea în continuare a centrelor perinatale și de intervenție timpurie – acestea sunt ingredientele-cheie pentru a menține și consolida mai departe progresul atins.

Lucrurile sunt mai puțin clare în cazul ODM 2, ODM 3 și ODM 8, unde pe alocuri au fost admise derapaje, pe alocuri sunt atinse și progrese importante. ODM 2 se prezintă ca unul central, în acest context, realizarea acestuia fiind o premisă pentru a schimba pe termen lung stereotipurile culturale de gender (ODM 3) și pentru a spori coeziunea socială și integrarea mai strânsă a țării în procesele globale (ODM 8).

În cazul ODM 5, 6 și 7, situația este mult mai dificilă, și este clar că obiectivele stabilite, cel mai probabil, nu vor mai fi atinse. Deși în capitolele respective au fost prezentate problemele existente la nivel de sector, analizele arată că există și o serie de factori sistemici care au împiedicat țara să atingă un progres mai vizibil pe calea sa spre ODM.

Una din cauzele fundamentale care au determinat eșecurile în atingerea câtorva obiective este faptul că multe autorități nu au „îmbrățișat” de la bun început filosofia de dezvoltare care a stat în spatele ODM-urilor. Astfel, obiectivele naționale de dezvoltare pentru perioada post-2015 trebuie să asigure, de la bun început, participarea autorităților în definirea indicatorilor și țintelor asumate.

Pe parcursul anilor, în multe instituții a fost pierdută „memoria instituțională” (fie din cauza reorganizărilor, fie a fluctuației personalului) și a slăbit interesul față de obiectivele care au fost asumate inițial. Fragmentarea și volatilitatea instituțională și-a lăsat amprenta, în particular, asupra sectorului de aprovizionare cu apă şi canalizare, unde instituțiile au personal insuficient, capacitățile de elaborare de politici și de a administra problemele curente ale sectorului sunt joase. Această problemă ar putea fi rezolvată printr-o monitorizare mai atentă din partea Guvernului privind continuitatea unor documente majore de politici.

A existat o problemă cu coordonarea strategică a politicilor relevante pentru unele domeniiacoperite de ODM-uri. De exemplu, au fost implementate proiecte de construcție a apeductelor fără asigurarea sistemului de canalizare și epurare. A exista și o lipsă de cooperare între organizațiile și instituțiile naționale relevante. La următoarele etape, va fi necesară o distribuție mai bună a responsabilităților și competențelor și asigurarea unei coordonări strategice de nivel înalt a obiectivelor de dezvoltare, care ar putea să aibă loc fie la nivel de Guvern, fie de Președinție.

Au existat numeroase problemecu datele statistice: deși au fost formulate obiective de dezvoltare și anumiți indicatori de monitorizare, nu au fost elaborate metodologii pentru calcularea unor indicatori-cheie. De asemenea, există dubii privind calitatea unor date furnizate.Obiectivele de dezvoltare post-2015 vor trebui să se bazeze pe o evaluare mult mai serioasă a cadrului național de date statistice.

Concentrarea pe aspecte formale, cantitative, fără analiza impactului calitativ a politicilor, a fost o greșeală. De exemplu, în cazul ODM 7, s-a putut observa că majorarea suprafeței pădurilor a fost atinsă prin plantare de specii care nu corespund condiţiilor de creştere locale și sunt mai puțin prețioase. Aceasta implică, pentru viitor, alocarea unor resurse umane și financiare mai mari pentru evaluarea calitativă a impactului politicilor și programelor adoptate.

Constrângerile financiare severe și-au lăsat amprenta asupra ODM-urilor. Aceasta creează provocări și incertitudini majore privind finanțarea ulterioară a proceselor. Această îngrijorare este deosebit de relevantă în cazul ODM 6 și ODM 7. Este clar că avem de a face cu o problemă structurală profundă, care va fi posibil de rezolvat pe termen lung numai odată cu consolidarea sectorului privat. Totodată, o prioritate strategică pe care trebuie să și-o asume Guvernul este cea de reducere a ponderii economii informale, pentru ca baza impozabilă să se extindă cât mai mult și să asigure încasări bugetare necesare pentru implementarea unor obiective de dezvoltare pe termen lung.

58

AGENDA DE DEZVOLTARE POST-2015

VOCEA CETĂȚENILOR În perioada noiembrie 2012 – martie 2013 în Republica Moldova a derulat campania de consultări naționale post-2015 „Viitorul pe care și-l dorește Moldova”. Scopul acestei campanii a fost de a consulta părerea cetățenilor, inclusiv din grupurile vulnerabile și comunitățile deprivate (identificate pe baza Indicelui de Deprivare al Ariilor Mici38), referitor la prioritățile de dezvoltare și viitorul pe care ei îl văd pentru țară. Consultările propriu-zise au fost precedate de o informare activă a societății despre acest exercițiu, în vederea mobilizării unui număr cât mai mare de participanți la consultări. În rezultat, un număr total de circa 7500 de cetățeniau participatla acest proces, prin intermediul a circa 15 focus-grupuri, 10 mese rotunde, un sondaj de opinie reprezentativ la scară națională și un sondaj on-line39.

Astfel în cadrul consultărilor naționale au fost identificate cinci subiecte majore care au atras cele mai multe îngrijorări și frustrări din partea celor care au participat la consultările post-2015. Trei din cele cinci subiecte sunt „sectoriale”:

„Subiectul economic”: educație, locuri de muncă și dezvoltare economică durabilă. Cele mai importante năzuințe ale oamenilor au fost legate de încurajarea activității antreprenoriale, afirmarea activă a drepturilor la muncă decentă, eradicarea sărăciei, gestionarea mai eficientă a efectelor sociale ale migrației forței de muncă, o educație mai calitativă, o infrastructură mai accesibilă și rezistentă și fortificarea unei economii naționale bazate pe inovație.

„Subiectul social”: societate incluzivă, tolerantă și solidară. La acest subiect, cele mai frecvent menționate priorități sunt edificarea unui sistemde pensii just și eficient, politicide protecție socială adresate celor mai vulnerabili, incluziunesocială mai largă, o societate mai tolerantă și ne-discriminatorie, și edificarea unei societăți mai educate (având la bază „cei șapte ani de acasă”, după cum au menționat majoritatea celor intervievați).

„Subiectul ecologie și sănătate”. La acest aspect, participanții au evidențiat câteva priorități, cum ar fi asigurare cu apă și sistemede sanitație adecvate, managementul deșeurilor și utilizarea unor surse de energie regenerabilă.

Adiacentă tuturor celor trei subiecte „sectoriale”, în procesul de consultări a apărut o prioritate orizontală pe care am putea să o numim „Buna guvernare și drepturile omului”. Îmbucurător este faptul că tinerii și copiii au menționat în mod deosebit de frecvent această prioritate, ceea ce dă speranțe pentru o societate moldovenească tot mai activă și mai implicată. La acest aspect, cele mai importante accente au fost puse asupra unor asemenea imperative ca justiția,statul de drept, combaterea corupției, respectarea drepturilor omului și guvernare deschisa.

Totodată, consultările publice au scos în evidență o particularitate a contextul național de dezvoltare care constă în discrepanța dintre mediul rural și cel urban. Reducerea acestei discrepanțe – care se manifestă prin inegalitatea veniturilor,șanselor și oportunităților, lacune de performanță, lacune în atitudini și valori – s-a cristalizat, astfel, ca cea de-a cincea prioritate majoră de dezvoltare.

Guvernul intenționează să utilizeze rezultatele acestor consultări în două modalități:

Dândun sens politic vocii oamenilor și aspirațiilor formulate de aceștia, în cadrul strategiilor și programelor de dezvoltare pe care le va adopta pentru orizontul de dezvoltare post-2015 și ajustarea strategiilor existente la rezultatele acestor consultări, și

Utilizând experiența consultărilor propriu-zise, pentru a consulta viitoarele politici de dezvoltare.

VIZIUNEA GUVERNULUI Viziunea oficială de dezvoltare pe termen lung este expusă în Strategia Națională de Dezvoltare „Moldova 2020: ŞAPTE soluţii pentru creşterea economică şi reducerea sărăciei”. Strategia a fost elaborat într-un cadru larg de participare, implicând societatea civilă, partenerii de dezvoltare, funcționari și oficiali publici de rang

38 Baza de date IDAM este accesibilă la http://www.mec.gov.md/deprivarea-localitatilor-rurale/. 39 Informații detaliate despre organizarea procesului de consultări sunt disponibile la http://www.un.md/2015/.

59

înalt. Strategia a fost audiată și dezbătută în Parlamentul Republicii Moldova și aprobată prin lege40. „Moldova 2020” menține abordarea inter-sectorială a precedentei Strategii Naționale de Dezvoltare 2008-2011, dar abordează cele mai critice constrângeri care împiedică dezvoltarea durabilă a țării. Aceste constrângeri au fost identificate în rezultatul aplicării unei metodologii de analiză a constrângerilor critice care se bazează pe un fundament științific solid și și-a găsit o aplicare internațională largă. Cele șapte priorități ale „Moldovei 2020” au fost formulate în felul următor:

1. Studii relevante pentru carieră; viziunea de dezvoltare este că corelarea mai bună dintre cererea pieţei forţei de muncă şi oferta educaţională va avea un impact considerabil asupra creşterii economice și reducerii sărăciei. Parteneriatul dintre sistemul educaţional şi beneficiarii serviciilor (angajați, angajatori) va genera o ofertă educaţională care va corespunde cantitativ, calitativ şi structural necesarului de forţă de muncă. Aceasta, la rândul său va contribui la reducerea ratei şomajului, inclusiv a tinerilor (răspunzând astfel priorităților asumate în cadrul ODM 8) şi a fluxului cetăţenilor care pleacă peste hotare, precum şi a ratei populaţiei expuse riscului sărăciei sau excluziunii sociale (ODM 1).

2. Drumuri bune, oriunde; această prioritate derivă din constatarea că economia Republicii Moldova este bazată, în mare măsură, pe agricultură şi industria produselor agricole, de aceea, o infrastructură rutieră solidă, un transport rutier bine funcţional şi centre logistice multimodale vor asigura accesul producătorilor agricoli la pieţele de desfacere locale şi externe. Reabilitarea drumurilor din ţară va asigura diversificarea economiei rurale și va avea un impact social enorm, în particular, prin asigurarea accesului oamenilor la serviciile publice.

3. Finanțe accesibile și ieftine;pentru sporirea accesului la finanţare Guvernul mizează pe dezvoltarea intermedierii financiare, optimizarea costurilor resurselor financiare și optimizarea condiţiilor de garantare a creditelor şi împrumuturilor. Obiectivul autorităţilor pentru 2020 este de a dispune de un sistem financiar care în modul cel mai eficient transformă economiile salariaților, emigranților, firmelor, etc., în investiții.

4. Business cu reguli clare de joc;evaluând în mod obiectiv resursele, condițiile și perspectivele economice ale țării, Guvernul îşi propune să îmbunătăţească mediul de afaceri moldovenesc, astfel încât riscurile şi costurile afacerii să fie considerabil mai mici decât în ţările din regiune. Aceasta va avea un impact economic și social major, exprimat în creşterea investiţiilor interne şi străine, majorarea numărului de întreprinderi fiabile, crearea a noi locuri de muncă atractive, sporirea productivității muncii şi ameliorarea competitivității exporturilor moldovenești. În acest context, „indicatorul de progres” va fi depășirea, de către Republica Moldova, a nivelului mediu din regiune, în principalele clasamenteeconomice „Doing Business”, Indicele de “Libertate Economică” şi Indicele Competitivităţii Globale.

5. Sistem de pensii echitabil și sustenabil;această prioritate răspunde năzuinței oamenilor de a se bucura de un sistem de pensii echitabil şi sustenabil, care le-ar asigura un trai decent după pensionare. Guvernul vede aceasta ca pe premisă indispensabilă pentru coeziunea socială. Totodată, reforma sistemului de pensii presupune construirea noilor piloni care ar asigura durabilitatea sistemului. Finanţarea unor eventuale majorări de pensii din mijloace din afara sistemului de pensii reduce şansele de reuşită a altor reforme, inclusiv şi cele ale celorlalte priorităţi de dezvoltare.

6. Energie furnizată sigur, utilizată eficient; viziunea la care aspiră Guvernul Republicii Moldova este ca în anul 2020 să existe un complex energetic competitiv şi eficient, care va asigura toţi consumatorii cu resurse energetice calitative, în mod accesibil şi fiabil. Pe aceasta se va baza, de fapt, modelul de dezvoltare durabilă a economiei naţionale, unul care va reduce și sărăcia energetică prin sporirea accesibilităţii economice a resurselor. Guvernul vede ca fiind de maximă prioritate reducerea dependenţei de importurile resurselor energetice şi consolidarea securităţii energetice, pentru atingerea căreia, vor fi dezvoltate interconexiunile de transportare a resurselor energetice şi va fi asigurată integrarea în sistemul energetic european.

7. Justiție responsabilă și incoruptibilă; în consonanță cu opiniile exprimate de cetățenii care au participat la consultările naționale post-2015, Guvernul Republicii Moldova împărtășește viziunea unei justiţii aflate în serviciul cetăţeanului. Ca și finalitatea reformei din domeniul justiţiei, Guvernul anticipează că justiţiabili vor fi mulţumiţi de o justiţie imparţială, calitativă, responsabilă şi realizată în termene optime, cu zero toleranţă faţă de corupţie, pentru o dezvoltare durabilă a ţării, iar sistemul

40 Legea nr. 166 din 11 iulie 2012

60

justiţiei va oferi remedii efective pentru o creştere economică inclusivă, justiţie socială şi securitate umană.

CARE AR FI OBIECTIVELEDE DEZVOLTARE DURABILĂ POST-2015? Cum ar putea fi armonizate prioritățile de dezvoltare, așa cum sunt văzute de oameni, și cele oficiale? În esență, acestea sunt perfect convergente, doar că perspectivele diferă. În cadrul consultărilor naționale post-2015 „Viitorul pe care și-l dorește Moldova” oamenii au exprimat anumite viziuni de dezvoltare care mai degrabă pot fi calificate ca fiind niște obiective dezirabile (de stare, de nivel dorit de dezvoltare). Prioritățile identificate în „Moldova 2020” ar putea fi privite ca niște obiective catalizatoare (adică, careabilitează societatea și oamenii să atingă nivelul de dezvoltare dorit). Legând între ele cele două perspective, eventualele Obiective de Dezvoltare Durabilă post-2015 ar putea fi privite ca niște obiective funcționale care asigură că toți oamenii vor avea capabilitățile necesare pentru a putea să valorifice impactul pozitiv adus de „Moldova 2020” și pentru aurmări propriile aspirații de dezvoltare și de bunăstare.Astfel, am putut identifica zece Obiectivede Dezvoltare Durabilă post 2015 care țintesc crearea unor condiții care să permită ruperea cercurilor vicioase ale sărăciei și abilitarea funcțională a oamenilor.

1. Protecția sănătății mamei și copilului; 2. Promovarea dezvoltării timpurii şi integrării copiilor / persoanelor cu dizabilităţi în societate 3. Reducerea mortalității cauzate de HIV/SIDA, tuberculoză şi maladiile non-infecţioase (cardio

vasculare, oncologice); 4. Îmbunătățirea nutriţiei şi asigurarea cu micronutrienţi (I, Fe, acid folic) 5. Asigurarea cuprinderii universale a copiilor în învățământul preșcolar și obligatoriu (clasele 1-9); 6. Crearea locurilor de muncă decente și ocuparea deplină; 7. Edificarea unei societăți inovaționale și creative; 8. Dezvoltarea durabilă a comunităților rurale; 9. Orașul verde – economie verde - țară fără deșeuri; 10. O societate a oportunităţilor egale pentru femei și bărbați; 11. O guvernare calitativă, inclusiv la nivel local;

Astfel, o parte dintre obiectivele post-2015 vin să asigure continuarea eforturilor pentru realizarea unor Obiective de Dezvoltare ale Mileniului pe care Republica Moldova a eșuat să le realizeze. Altele sunt noi, formulate pentru a răspunde noilor priorități de dezvoltare care au apărut ori s-au accentuat pe parcursul ultimului deceniu. Luate împreună, acestea nu creează o „agendă separată” de dezvoltare, ci doar vin să „umanizeze” obiectivele generale de dezvoltare pe care Republica Moldova și le-a stabilit în cele mai importante strategii naționale și de sector pentru a răspunde noilor provocări în adresa dezvoltării sale durabile.

61

LISTA REFERINȚELOR ȘI SURSELOR

Adrian Lupuşor, Ana Popa, Alex Oprunenco, Petru Bacal, Valeriu Prohnițchi, „Priorităţile de politici pentru promovarea Parteneriatului Public-Privat în sectorul transporturilor, energiei, apei şi managementului deşeurilor pentru 2010-2013”, Centru Analitic Independent Expert Grup, 2010.

Andre Lalonde, Rachel Grelier. FIGO Saving Mothers and Newborns Initiative 2006-2011. International Journal of Gynecology and Obstetrics 119 (2012) S18-S21.

Arcadie Capcelea, Aurel Lozan, Ion Lupu [et al.]., „Studiul analitic privind consumul de masă lemnoasă în Republica Moldova”, Agenţia “Moldsilva”, 2011. – 48 p.

Banca Mondială, „Republica Moldova: priorități de politici pentru dezvoltarea sectorului privat”, Chișinău, iunie, 2013;

BNS / Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova, „Aspecte privind nivelul de trai al populației în 2011”, Chișinău, 2012 (a);

BNS / Biroul Național de Statistică, „Educația în Republica Moldova. Publicație statistică 2011/2012”, Chișinău, 2012 (b);

BNS, „Accesul populației la serviciile de sănătate. Rezultatele studiului în gospodării, august‐octombrie 2010. Sinteza”, Chișinău, 2012 (c);

BNS, Utilizarea timpului în Republica Moldova, 2013 http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=4055

Centrul PAS, „Studiul de analiza a echitații in sănătatea mamei si copilului”, comandat de UNICEF, 2009;

CNȘPMP / Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Preventivă / și ORC Macro, „Studiul Demografic și de Sănătate din Republica Moldova”, Calverton, Maryland, 2005;

CNSP / Centrul Național pentru Sănătate Publică/, „Buletin informaţional privind situaţia epidemiologică în HIV în 2012”, 2013;

Duflo Esther, „Women Empowerment and Economic Development”, Journal of Economic Literature, 2012, 50(4), 1051-1079;

Friedrich Schneider, Andreas Buehn and Claudio E. Montenegro, „Shadow economies all over the world. New estimates for 162 countries from 1999 to 2007”, World Bank, Policy Research Working Paper 5356, July 2010;

Friptu Valentin et al., „Ancheta Confidenţială a Mortalităţii Materne. Primul raport de analiză confidenţială a mortalităţii materne în Republica Moldova. 2006 – 2008”, Chișinău, 2010;

Guvernul Republicii Moldova, „Al Doilea Raport cu privire la Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului Republica Moldova”, 2010;

Guvernul Republicii Moldova, „Strategia Națională de Dezvoltare Moldova 2020”, adoptată prin Legea nr. 166 din 11 iulie 2012;

Greenwell Fern, „Improved measurement and monitoring of MDGs in Moldova: targets, indicators, definitions, data sources, progress analysis”, Results of technical support missions by specialized statistician expert, June 2011;

Gr. Prisăcaru, V. Ţapiş, V. Stîngaci [et al.]., „Protecţia mediului în Republica Moldova: Anuarul IES – 2011”, Inspectoratul Ecologic de Stat, Ch. : Continental Grup, 2012. – 248 p.;

Hammarberg Thomas, Expert superior ONU „Raport privind Drepturile Omului în Regiunea Transnistreană a Republicii Moldova”, Februarie, 2013;

Ion Şalaru, „Aspecte privind calitatea apei potabile şi riscurile pentru sănătatea populaţiei”,Conferința Internațională „Provocările din sectorul apă şi canalizare în Republica Moldova, 6 Noiembrie 2012. Chișinău;

Iuliana Cantaragiu, „Asigurarea unui mediu durabil: Aportul societatii civile si al sectorului privat la atingerea tintelor nationale ale ODM 7 in Republica Moldova”, Inst. de Politici Publice, Center for Economic

62

Development, Expert-Grup Independent Think-Tank. - Ch. : Inst. de Politici Publice, 2012 (Tipogr. “Almor-plus”). - 53 p. ISBN 978-9975-4415-6-8).

Lutz Wolfgang, „Toward a 21st Century Population Policy Paradigm: Fostering the Human Resource Base for Sustainable Development”, presentation for the UNECE Regional Conference, Geneva, 2013;

MAIA / Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova, „Evaluarea comprehensivă pentru aprecierea impactului secetei din 2012 în Moldova”, August 2012;

Malcoci Ludmila, „Statutul socio-economic al persoanelor cu HIV: Studiu sociologic”, Fundația Soros - Moldova, 2012;

MEC / Ministerul Economiei al Republicii Moldova, „Raport privind sărăcia în Republica Moldova 2011”, Chișinău, 2012;

MEC / Ministerul Economiei al Republicii Moldova, „Raport privind sărăcia în Republica Moldova 2008”, Chișinău, 2009;

MEd / Ministerul Educației al Republicii Moldova, „Raport de activitate pentru anul 2012”, Chișinău, 2013;

Ministerul Sănătății, „Sănătatea migranţilor moldoveni. Impactul situaţiei social-economice”, Chișinău, 2010;

Ministerul Sănătății et al., „Republica Moldova. Raport despre progresele înregistrate în combaterea infecţiei HIV/SIDA, Ianuarie 2010-decembrie 2011”, Chișinău 2012;

MS, MMPSF și CNMS / Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, Centrul Național de Management în Sănătate/ „Vulnerabilitatea femeilor din Republica Moldova la HIV și SIDA”, 2010;

PNUD-Moldova, Raportul Național de Dezvoltare Umană 2009-2010, „Schimbările climaterice în Republica Moldova: impactul socio-economic și opțiunile de politici pentru adaptare”, 2009;

PNUD-Moldova, Raportul Național de Dezvoltare Umană 2012, „Aspirațiile europene și dezvoltarea umană a Republicii Moldova”, 2012;

Politica de mediu a Republicii Moldova se orientează spre standardele Uniunii Europene, 2010, http://www.justice.gov.md/libview.php?idc=7&id=419

Raportul Naţional privind Starea Mediului în Republica Moldova, 2007-2010, MM, Academia de Ştiinţe şi Institutul de Ecologie şi Geografie. Tipografia “Nova-Imprim” SRL. – 2011. – 192 p. ISBN 978-9975-4224-4-4

Raportul Naţional privind Dezvoltarea Umană intitulat „Schimbările Climatice în Republica Moldova: Impactul socio-economic şi opţiunile de politici pentru adaptare”, PNUD, Centru Analitic Independent Expert Grup. 2009

Sandu Veronica și Sînchetru Alexandru, „Analiza experienței în implementarea legii privind ajutorul social”, Centrul Analitic Independent EXPERT-GRUP, Chișinău, 2011;

Scutelniciuc Otilia, Cantarji Vasile [et al.], „Women’s vulnerability to HIV/AIDS in Transnistria”, 2011;

Strategia de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare a Republicii Moldova (versiune revizuită). Ch., , 2012, 71 p.

Stratulat, P. si al. Raport asupra studiului de evaluare a necesităţilor sănătăţii mamei şi copilului, Chişinău, 2013

Stratulat, P.; Gardosi, J; Curteanu, A.; Caraus, T.;Petrov, V. Improving quality of perinatal care through Confidential Enquiries in Moldova. Entre Nous. The European Magazine for Sexual and Reproductive Health. Statistics and stories: Improving the Quality of Maternal and Neonatal Health in Europe. No. 70-2010, ISSN 1014-18485.

UN Women, „Women’s Needs Assessment”, Chisinau, 2011;

UNICEF, „Studiu analitic cu privire la situația romilor în comunitățile cu pondere sporită a populației roma”, 2012;

UNICEF, PAS, „Evaluarea Inițiativei de Conduită Integrată a Maladiilor la Copii în Republica Moldova Anii 2000-2010. Raport Final”, Chișinău, 2011.

UNICEF-Moldova, „Analiza situației copiilor vulnerabili, excluși și discriminaţi din Moldova”, Chișinău, Noiembrie, 2011;

63

UN-Moldova, „Brief interim report on the National Consultations on the post-2015 Development Agenda “The Future Moldova Wants”, Reporting period: November 2012 – January 2013, 2013, downloadable at http://www.un.md/key_doc_pub/MDGInterimreport_22_02_2013.pdf;

UNWomen, UNICEF-Moldova, „Cererea şi oferta facilităților de îngrijire a copilului în Republica Moldova din perspectiva educaţiei timpurii și angajării femeii în câmpul muncii”, 2013 (schița Raportului);

WHO, „The European Health Report 2012: charting the way to well-being”, 2013;

ANEXA A: INDICATORI DE MONITORIZARE A ODM Țintele Indicatorii Sursa 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Obiectivul 1. Reducerea sărăciei extreme și a foamei

Ținta 1. Reducerea numărului de oameni, al căror consum este mai mic de 4,3 USD pe zi (în termeni de PPC) de la 34,5 % în 2006, pânăla 29% - în 2010, și 23% - în 2015

Ponderea populaţiei sub pragul de 4,3 dolari pe zi la PPC (cheltuieli de consum pe persoană), %

MEc 34,5 29,9 30,4 29,5 26,8 23,4 20,8

Ținta 2. Reducerea numărului de persoane care trăiesc sub nivelul sărăciei absolute, de la30,2% în 2006, până la 25% - în 2010, și 20% - în2015

Ponderea populaţiei sub pragul naţional absolut al sărăciei (rata sărăciei absolute), %

BNS 30,2 25,8 26,4 26,3 21,9 17,5 16,6

Indicele profunzimii sărăciei, % BNS 7,9 5,9 6,4 5,9 4,5 3,2 2,9

Ponderea celei mai sărace chintile din populaţie în consumul naţional, %

BNS, MEc

8,2 8,1 8,3 7,9 8,1 8,7 8,9

Ținta 3. Reducerea numărului de persoane care trăiesc sub limita sărăciei extreme, de la 4,5%în 2006 la 4% în 2010 și 3,5% în 2015

Ponderea populaţiei aflate sub nivelul minim de consum alimentar, exprimat în valoare energetică (2282 kcal/zi) (rata sărăciei extreme), %

BNS 4,5 2,8 3,2 2,1 1,4 0,9 0,6

Obiectivul 2. Asigurarea accesului la învățământul general obligatoriu

Ţinta 1. Garantarea oportunităților pentru toți copiii de a se înscrie în învățământul general obligatoriu. Sporirea ratei brute a înscrierilor în învățământul general obligatoriu de la 94,1%în 2002 la 95% în 2010 și 98% în 2015.

Rata brută de înmatriculare în învăţămîntul general obligatoriu

BNS, MEd 92.0 91.6 90.9 90.7 90.3 90.1 89.7

Rata abandonului şcolar

MEd n.a n.a. n.a n.a. n.a n.a n.a

Ponderea copiilor care, fiind înscrişi în clasa I, absolvesc învăţămîntul general obligatoriu

MEd n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a.

n.a

Ţinta 2. Menținerea ratei de alfabetizare pentru populația de 15-24 ani la nivelul de 99,5procente.

Rata alfabetizării BNS 99.6 99.6 99.6 99.6 99,6 99,6

99.4

Ţinta 3. Sporirea ratei înscrierilor în cadrul programelor preșcolare pentru copiii de 3-6 ani –de la 41,3 procente în 2002 la 75 de procente în 2010 și 78 de procente în 2015, și pentru copiii de 6-7 ani – de la 66,5 procente în 2002 până la 95 de procente în 2010 și 98 de procente în2015, precum și reducerea

Gradul de încadrare a copiilor în instituţiile preşcolare * de 3/6 ani

BNS, MEd

70.1 72.6 74.4 75.5 77.1 79.6 82.1

Gradul de încadrare a copiilor în instituţiile preşcolare

BNS, MEd

90.3 91.0 91.1 93.8 93.1 92.8 93.5

65

Țintele Indicatorii Sursa 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

până sub 5 procente a discrepanțelor dintre zonele rurale și cele urbane, dintre grupurile dezavantajate și cele cu venituri medii.

* de 6/7 ani

Rata copiilor înmatriculaţi în clasa I care au fost încadraţi în programe de educaţie preşcolară

BNS MEd 81.7 n.a. n.a. 91.5 97.7 97.5 97.5

Obiectivul 3:Promovarea egalității de gen și împuternicirea femeilor

Cota mandatelor deţinute de femei în Parlament

BNS 21.8 21.8 21.8 24.7 19,8

19,8 19,2

Ţinta 1. Sporirea reprezentării femeilor în posturile de luare a deciziilor. Sporirea reprezentării femeilor la nivelul luării deciziilor de la 26,5 procente în consiliile locale în 2007 la 40 de procente în 2015, de la 13,2 procente în consiliile raionale în 2007 la 25 de procente în 2015,de la 18 procente femei primari în 2007 la 25 de procente în 2015 și de la 22 de procente femei membre ale parlamentului în 2005 la 30 de procente în 2015.

Numărul femeilor alese în autorităţile administraţiei publice locale *in consilii locale

CEC

26.5

28,7

Numărul femeilor alese în autorităţile administraţiei publice locale *in consilii raionale

CEC

16,48

18.39

Numărul femeilor alese în autorităţile administraţiei publice locale *printre primari

CEC 18,15

18,51

Ţinta 2. Reducerea inegalității genurilor în ocuparea forței de muncă. Reducerea inegalității genurilor pe piața muncii, prin reducerea disparității dintre salariile femeilor și ale bărbaților cu cel puțin 10 la sută până în 2015 (odată ce salariul mediu al femeilor reprezenta 68,1% din salariul mediu al bărbaților în 2006).

Ponderea femeilor angajate în economie, pe tipuri de activităţi economice41

BNS

Cota salariului mediu al femeilor în raport cu salariul mediu al bărbaţilor

BNS 68,09 72,6 73,3 76,4 76,1 87,8

Obiectivul 4:Reducerea mortalității infantile

Ţinta 1. Reducerea mortalității infantile de la 18,5 cazuri la 1000 de nașteri vii în 2006 la 16,3în 2010 și 13,2 în 2015.

IR2. Rata mortalităţii infantile, la 1000 născuţi-vii

BNS, MS 11,8 11,3 12,2 12,1 11,7 10,9 9,8

Ţinta 2. Reducerea ratei mortalității copiilor sub 5 ani, de la 20,7 (la 1000 de nașteri vii) în2006 la 18,6 în 2010 și 15,3 în 2015.

IR1. Rata mortalităţii copiilor pînă la 5 ani, la 1000 născuţi-vii

MS, BNS 14,0 14,0 14,4 14,3 13,6 13,4 12,1

41 Anexa B

66

Țintele Indicatorii Sursa 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Ţinta 3. Menţinerea proporţiei de copii sub 2 ani, vaccinaţi împotriva rujeolei, la cel puţin 96 de procente până în 2010 şi 2015.

IR3. Ponderea copiilor de 2 ani vaccinaţi împotriva rujeolei42

MS, BNS 96,9 94,7 94,4 .. 90,3 91,1 97

Obiectivul 5:Îmbunătăţirea sănătăţii materne

Ţinta 1. Reducerea ratei mortalităţii materne de la 28 (la 100.000 nou-născuţi vii) în 2002pânăla 15,5 în 2010 şi până la 13,3 în 2015

IR1. Rata mortalităţii materne, la 100 000 născuţi-vii

MS, BNS 16 15,8 38,4 17,2 44,5 15,3 30,4

Ţinta 2. Menţinerea numărului naşterilor asistate de personal medical calificat, pe parcursul anului 2010 şi 2015 la nivel de 99%

IR2. Rata naşterilor asistate de personal medical calificat

MS 99,6 99,5 99,5 99,2 98,9 99,4

Obiectivul 6:Combaterea HIV/SIDA,tuberculozei şi altor maladii

Ţinta 1. Stabilizarea răspândirii infecţiei HIV/SIDA către anul 2015. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100.000 populaţie de la 10 în 2006 până la 9,6 în anul 2010 şi 8 cazuri în anul 2015

IR1. Incidenţa HIV/SIDA4, cazuri la 100 000 locuitori

MS, BNS 14,7 17,4 19,4 17,10 17,1 17,6 18,5

Ţinta 2. Reducerea incidenţei HIV/SIDA la 100.000 de persoane în grupul cu vârste cuprinse între 15-24 de ani de la 13,3 în 2006 până la 11,2 în 2010 şi 11 cazuri în anul 2015

IR2. Incidenţa HIV/SIDA printre populaţia în vîrstă de 15-24 ani4, cazuri la 100 000 locuitori

MS, BNS 18,77 21,21 16,08 19,59 21,01 18,63 21,28

Ţinta 3. Stoparea până în anul 2015 a răspândirii tuberculozei şi începerea procesului de reducerea maladiei. Reducerea ratei mortalităţii asociate cu tuberculoză de la 15,9 la 100.000 de locuitor în 2002 până la 15,0 în 2010 şi până la 10,0 în 2015

Rata mortalității asociate cu tuberculoza MS 19.3 20.2 17.4 18.0 17,8 16,1 14.4

Obiectivul 7. Asigurarea durabilității mediului

Ţinta 1. Integrarea principiilor dezvoltării durabile în politicile şi programele ţării şi reducerea degradării resurselor naturale, creşterea gradului de împădurire de la 10,3% în 2002 până la 12,1% în 2010 şi până la 13,2% în 2015.

Gradul de împădurire, % Agenția Moldsilva,

BNS,

10,7 10,7 10,9 10,9 10,9 10,9 10,9

Ţinta 2. Creşterea proporţiei ariilor protejate pentru conservarea diversităţii biologice de la 1,96 în 2002,

Arii naturale protejate pentru conservarea diversităţii biologice, %

MM 4,65 4,76 4,76 4,76 4,76 4,76 4,76

42 Inclusiv datele din stânga Nistrului

67

Țintele Indicatorii Sursa 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

la 4,65 % în 2010 şi până la 4,65 % în 2015.

Ţinta 3. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 până la 59% în 2010 şi până la 65% în 2015.

Proporţia locuitorilor cu acces permanent la surse îmbunătăţite de apă, %

BNS, CNMP

46 47 53 55,0 57* 59* 62*

Ţinta 4. Majorarea ponderii populaţiei cu acces la canalizare îmbunătăţită de la 31,3% în 2002 până la 50,3% în 2010 şi 65% în 2015.

Populaţia cu acces la canalizare îmbunătăţită, %

CNMP, BNS

43,3 43,9 45,7 47,9* 50,7* 54,6* 56,6*

PIB la un kg combustibil convenţional consumat, lei, preţuri curente

MM, BNS 13,8 17,29 20,09 20,42 22,77 22,45 n.a.

Emisiile de bioxid de carbon de la sursele staţionare şi transportul auto, t. per capita

MM, BNS 0,03 0,04 0,05 0,03 0,03 0,04 0,04

Obiectivul 8. Crearea parteneriatului global pentru dezvoltare

Ținta 1. Dezvoltarea unui sistem comercial şi financiar transparent, bazat pe reguli, previzibil şi non-discriminatoriu, prin promovarea exporturilor şi atragerea investiţiilor.

Exporturi de bunuri, % din PIB Mec, BNS

30,8 30,4 26,3 23,6 26,5 31,6 29,8

Ponderea tranzacţiilor comerciale internaţionale efectuate pe baza acordurilor de liber schimb, % din total

MEc 53,6 37,6 36,8 36,4 35,4 36,0 34,9

Balanța comerțului cu bunuri, % din PIB MEc -48,2 -53,4 -54,6 -36,7 -39,8 -42,4 -42,1

Credite acordate economiei de băncile comerciale, % din PIB

BNM 30,0 38,1 37,8 31,9 32,0 33,9 39,8

Prime de asigurare, % din PIB CNPF 1,25 1,36 1,33 1,35 1,27 1,22 1,24

Cifra de afaceri a întreprinderilor cu capital străin și mixte cu capital străin, % din total cifră de afaceri pe economie

BNS 28,2 27,9 27,7 26,6 28,1 28,8 29,5

Investiţii străine directe (nete), % din PIB BNM 7,6 12,3 11,7 2,7 3,4 4,0 2,2

Ținta 2. Soluţionarea problemei închiderii terestre a Republicii Moldova, prin modernizarea infrastructurii de transport şi vamale

Capacitatea de trafic a arterelor rutiere internaţionale, 10 mii unităţi pe zi

n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a.

Ponderea investiţiilor în sectorul de transporturi în total investiţii publice, %

BNS 19,5 6,6 17,6 7,2 16,4 10,7 n.a.

Ponderea investiţiilor în dezvoltarea transportului aerian şi naval în total investiţii în transport, %

BNS 28,4 13,8 23,7 27,5 58,7 15,4 n.a.

Capacitatea de trafic a posturilor vamale, 1000 unităţi pe zi

n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a. n.a.

68

Țintele Indicatorii Sursa 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Ținta 3. Monitorizarea problemei datoriei externe Datoria publică externă, % din PIB MFin 20,7 16,2 12,9 15,7 18,9 16,3 17,1

Datoria externă, % din PIB BNM 73,0 75,4 67,4 80,2 82,3 77,7 84,6

Deservirea datoriei publice externe, % din total venituri la bugetul de stat

MFin n.a. 5,2 4,1 6,6 4,9 5,6 4,4

Ținta 4. Elaborarea şi implementarea strategiilor pentru tineri. Reducerea ratei şomajului în rândul tinerilor până la 15% în anul 2010 şi până la 10% în anul 2015.

Rata șomajului în rândul tinerilor cu vârsta de 15-24 ani, %

BNS 17,1 14,4 11,2 15,4 17,8 14,9 13,1

Ținta 5. Asigurarea accesului populaţiei la medicamentele esenţiale

Numărul localităţilor unde există instituţii medico-sanitare primare, dar nu există asistenţă farmaceutică

MS, BNS n.a. n.a. 75 64 38 107 38

Ținta 6. Edificarea societăţii informaţionale. Dublarea către anul 2015 a numărului de abonaţi ai telefoniei fixe şi mobile faţă de anul 2006 şi creşterea numărului de calculatoare personale şi celui al utilizatorilor de Internet cu o rată de cel puţin 15% anual.

Nivelul de penetrare a telefoniei fixe la 100 de locuitori

BNS 28,4 30,3 31,3 31,9 32,6 33,2 33,9

Nivelul de penetrare a telefoniei mobile la 100 locuitori

ANRCETI 37,8 52,6 67,9 78,1 85,4 100,8 114,6

Nivelul de penetrare a computerelor personale la 100 locuitori

ANRCETI 12,4 15,6 n.a. 20,5 n.a. n.a. n.a.

Nivelul de penetrare a utilizatorilor Internet la 100 locuitori

ANRCETI 21,2 23,4 n.a. 37 n.a. n.a. n.a.

Note: n.a. – datele nu sunt disponibile Surse: indicate în coloana 3

69

ANEXA B. REDUCEREA INEGALITĂŢII DE GEN ÎN ANGAJAREA LA MUNCĂ IR 1. Ponderea femeilor angajate în economie pe tipuri de activitaţi economice, %

2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Agricultură, economia vînatului, piscicultura

47.5 46.0 45.5 43.4 44.4 43.4 43.7

Industrie 44.3 44.4 45.8 44.5 44.1 43.0 44.2

Construcţii 9.5 9.4 11.5 11.9 8.9 8.4 8.8

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; Hoteluri şi restaurante

57.6 59.2 58.3 56.9 58.3 57.9 58.7

Transporturi şi comunicaţii 27.9 28.7 25.0 25.7 22.8 23.4 25.8

Adminstraţie publică, Învăţămînt, Sănătate, Asistenţă socială

67.7 70.3 69.7 69.2 68.7 69.5 69.6

Alte activităţi 51.2 53.9 55.2 56.2 56.0 55.8 54.8

70

ANEXA C. VEGETAȚIA PĂDURILOR REPUBLICII MOLDOVA

71

ANEXA D. PONDEREA SUPRAFAŢEI ACOPERITĂ CU PĂDURI ÎN DIFERITE ȚĂRI DIN EUROPEI

ȚARA/CONTINENTUL

Suprafaţeiacoperită cupăduri (% dinsuprafațateritoriului)

Finland 74.0

Sweden 67.1

Slovenia 63.3

Estonia 54.3

Russian Federation 49.4

Latvia 47.6

Austria 47.0

Montenegro 46.5

Bosnia and Herzegovina 42.7

Portugal 42.2

Kosovo 41.3

Slovakia 40.2

Croatia 39.6

Spain 37.1

Macedonia 35.6

Italy 34.6

Czech Republic 34.3

Bulgaria 34.3

72

Andorra 34.2

Lithuania 34.0

Luxembourg 33.5

Germany 31.8

Norway 31.0

Switzerland 30.7

Poland 30.4

Greece 29.6

Albania 29.3

France 28.5

Romania 27.7

Serbia 23.6

Hungary 22.4

Belgium 22.0

Ukraine 16.6

Denmark 11.9

United Kingdom 11.8

Netherlands 10.9

Ireland 10.1

Republic of Moldova 10.0

Isle of Man 6.1

73