l,tAIA$& ALTl'lA

CULTA

Natagd, b;rbaliiei psihanalistul

NataEa Alina Culea

NATA$A,BARBATII

$rPSIHANALISTUL

LIBREX PUBLISHINGBucuregti,20l6

CAPITOLUI,I.

LUCA

Stau rezemati pe marginea patului gi ml simt totalgoliti de orice emofie. Dormitorul pare firi viafi,lipsit de amprenta feminini. Lucrurile mele sunt

pedant impachetate in trei genfi mari de voiaj, iarrafturile goale semnaleazd o despirfire brusci, ca unfurt sentimental. O rami de tablou cuprinde un peisaj

monoton, dar fotografia din ea lipsegte.

Cind s-a terminat?... in acea dimineati, am gtiut clnu il mai iubesc, conEtientizam asta, dar oricit m-ag fistriduit s[ identific momentul ln care ne-am pierdut,nu reu$eam. CAnd chipurile noastre ca nigte migtivenefiene, pictate in zimbete fortate, s-au frint inamintiri trecute, dureros de indeplrtate?

...Cand eram in croaz\erd, pe Mediterana cea seniniin albastru, pe al cdrei cer inotau pesclruqi? Atuncicind am descoperit ci din tofi cei aflafi la bord, doar

eu aveam riu de mare?... Poate cind mi-ai spus c[ ifistric mereu toate vacanfele. Poate atunci...

Intuiam ultimele clipe, auzeam tic-tac-ul ceasului

nostru cu pendull... gi te-am rugat s[ pleclm doar

noi intr-un loc in care ne vom recrea viitorul, ce-mipirea atit de sumbru...Te-am intrebat, deqi ili gtiam

rispunsul, a$a cum fi-am gtiut mereu rispunsurile,dar... am sperat pentru o clipi. Mi-ai spus, pulinmirat, ci te simli mai bine cu prietenii tli, vacan{ele

in doi i1i par plictisitoare... Nu am mai insistat, nu

mai credeam nici eu in noi.

-,Jvv

...Poate in noaptea aceea, in care m-am trezit dintr-unvis, in care noi cideam ca intr-un abis flri sfArqitgi-am incercat zadarnic s[ te trezesc. Mi simfeammai singuri cu tine decit atunci cand eram realmentesinguri. O relafie este construiti din momente, unelefericite sau a$a sunt percepute de noi pe moment giacele momente pe care le considerim dureroase.Putem trece peste certurile nesemnificative dar hu Eipeste acele momente, acele piscuri emolionale in carei{i privegti partenerul ca gi cum nu l-ai mai cunoagtesau poate c[ nici nu l-ai cunoscut vreodati.

Azi, insi, nu mai pot pretinde ci suntem indr6gosti{i,nu mi mai pot minli singurd qi mi intreb cu ce rdmdicind certitudinea zilei de ieri te-a pirisit gi qtii citrebuie sa mergi mai departe, cind fixezi orizonturinoi gi ezifi si-ti indrepli paqii citre o zi pe care nureuqeqti s[ o asociezi cu nimic, nimic cunoscut.

Nu incerc si mi disculp, qtiu ci sunt o parteneridestul de dificili gi si arunc acum mifa moarti incurtea vecinului nu imi sti in fire. Blnuiesc ci e dificilsi ai o relalie cu o partener[ ca mine, de multe orinemulpmiti, mereu in clutarea a ceva nedefinit.Cu toate acestea, nu mi invinovifesc de nimic, nu teinvinovifesc nici pe tine, ce sens ar avea? Amindoi amajuns la capltul a ceea ce am crezut ci ne reprezintl,dar drumul nostru impreund a fost superb, amintirilenoastre vor rimine mereu cu noi, am crescutimpreun5. gi ne-am redefinit unul pe altul. Pdni aici.

Aziplec.

Nataga, cea care iubea un tinir cu sprAncene arcuite a

permanenti mirare, a plecat deja, in locul ei a risirit

6

.c><:

altcineva, o neconvenfionali hotlrAtl s[ schimbe

regulile jocului.

Trei bagaje mari, o geanti de mini, o fati, un biiat qi

gase ani cu clipe de neuitat, nerepetabile'

Luca mi ajutl qi incirclm gribili bagajele in magini'

lnainte ca totul si devini insuportabil de real' Pirea

emofionat acum, in ultimul moment' Eram calml'

aveam sentimentul clar ci nu mai era nimic de fbcut'

nimic de spus.

lmi reproqez totuqi finalul, mi-ag fi dorit sl procedez

altfel. Dar existl diplomafie in finaluri?

Nu am trintit uqi, nu ne-am reproqat nimic, finalul

a venit firesc, ca o consecinfi de mult timp intuit6'

Finalurile dramatice se pot metamorfoza in inceputuri'

pe cind desplr{irile linigtite sunt ireversibile'

Ciudat cum amintirea sfirqitului poate conta peste

ani, uneori mai mult decit relafia in sine" ' qi da'

atunci vei prefera s[ fi avut mai multl demnitate, si

nu ai ce s[-{i reProqezi...

Un Bucuregti prifuit gi inecat in cildurl se proiecta

fugar in fafa noastri, iar el conducea concentrat'

Tlcerea dintre noi devenea tot mai apisitoare 9i

gindurile tot mai strline. Ciudat, totul plrea la fel,

deEi, pentru noi, lumea s-a schimbat iremediabil' Ce-i

pasl lumii de inci o poveste de dragoste, sfirqiti in

cognifa iluziilor? Cu ce era povestea noastrl trecuti

mai speciali decAt celelalte? Cu nimic, doar ci era a

noastri...a fost a noastri.

-@

La semafor, Luca opregte, iar eu am timp si citesc opancarti galben6: ,,indrizneqte si triiegti!" Parclm-ag fi trezit dintr-un somn de-o viafi. Pancarta aceeami-a salvat via{a gi va deveni pivotul central al tuturoracliunilor mele viitoare... Ce prdpastie desparte ,,atrii" de ,,aindrdzni si triiegti'l Unii descoperd sensulviefii dupd ani de ciutare, in opere consacrate, infilosofia vreunui Descartes, in religie, eu l-am gisitintr-o pancarti galbeni gi sufletul mi-a treslrit in faladescoperirii, ca gi cum asta aE fi agteptat, indemnul decare aveam nevoie acum. Zdmbesc vag, pentru primadati dupl mult timp. Acum Etiam cd totul va fi bine,nu gtiam cum, dar asta conta mai pufin.

Ajungi in fafa blocului, ne oprim gi ne uitim unul laaltul. Nu gtiu ce si spun.

Oricum, orice am fi spus, nu ar fi schimbat cu nimiclucrurile in privin{a noastrd.

- Eqti bine...?

- Da... rispund automat. Cred ci e vital acum si fimipocrili pAni la capit, deci suntem... bine.

- $tii, Luca... nu e,,adio", noi suntem mai mult deatAta.

- $tiu, crede-md c6 nu ag fi vrut sl se termine aga.

Ne evitim ochii gi intru in cas6. Uga protesteazi,scArldind in urma mea, fhcAndu-l pe Luca si dispariintr-un trecut clar segmentat. O canapea extensibilitroneazd. in mijlocul camerei. Aici md voi trezi deacum inainte, ln diminefile fbrd el, fari bralele qi

cildura degajatide corpul lui. Ce gind ciudat, chiar gi

-xl'O

('u irccste ginduri va trebui s[ mi obignuiesc, nu doar

crr o rcalitate fbri el.

'liag jaluzele groase de bambus 9i plang' resemnat, cei

lusc iuri care ar fi meritat altii, ce ar fi putut exista. .. poate'

At't'itsta a fbst prima noapte singuri din cele ce vor urma'

M uur acomodat cu noua mea viati, cu singuritatea

slraIiului meu. Me descompun in singularitatea

lit't'irrci zile cetrece, mereu altfel, dar tot {brd el. incerc

sii nri rnut punctul de echilibru din relafie cu el inrcll[iir r)lea cu mine, pini la urml imi place compania

nr('ir, rni incurajez. M-am obiqnuit si imi beau singur6

rirleauit (ciudat, pare chiar mai savuroasi in unele

tlirrrincfi), s[ adorm cu perna in brafe qi si visez cu

or'lrii clcschiqi la o viaji de aventuri nea$teptate, care

sit-nri ritscoleasci sufletul obosit de rutini.

$tiu ce vreau! Aga m-am trezit lntr-o diminea{iscnirti. M-am trezit cu soarele slrutdndu-mi ochii qi

rr)-arn lrotirit si-mi marchez noua viafi cu un tatuaj,

run simbol al libertifii si al durerii acesteia, ce vine ca

un accesoriu nelipsit. Mi-am indreptat pagii citre un

salcrn de tatuaje gi mi amuza gindul decizieispontane'

Am ignorant cabinetul neprimitor 9i durerea ce

plutea printre instrumentele metalice, pentru c6,

inlr-o o16, pe mina mea risirise un trandafir cu un

spin pronunfat. Am plecat incintati, l[sAnd in urmlmirosul de cerneali pentru tatuaje, caietele lor cu

schile gi colecfia lor de piercing-uri.

Zllele trec rapid, serviciul ocupdndu-mi majoritatea

timpului, iar seara m[ obosesc alergAnd in parc. Am

mare grij6, sa nu ml gindesc la trecutul care imi mai

-xrcbAntuia noua viaf6, insi, pe zi cetrecea, se estompa indepirtare. Aqa se mai scurge o luni.

lntr-o duminici, Luca mi vi ztteazd,.Vine ferche zait, cala o primi intilnire, gi-n ochi ii citesc un scop anume.Vrea si revin la el, nici nu e subtil, de altfel. Cuvintelelui sunt ezitante gi nu mi conving. Nu suferd pentruci nu mai suntem impreuni, doar se simte singur,conchid scrutAndu-i ochii... Poate noua viafi il sperie,absenta femeii il deconcerteazl, dar, mai mult decAtatXt, absenla atagamentelor migilite in cadrul relalieinoastre. Nici el nu mai crede in noi, probabil ci e felullui de a-gi linigti congtiinfa. Nu gtiu de ce, dar asta miintristeazi mai mult decdt despirfirea in sine. Si gtiic6.viala decurge la fel firl tine...

Bem o cafea impreuni qi el imi spune noutifile,iar pentru citeva momente eram iar in trecut. imicumpiri briogele preferate, pe care mi le aduce cugesturi triumfhtoare. Mi uitam la el de parca l-ag fivdzut prima oari. Tiecuserd doar doui siptimini, iarel era neschimbatfizic, dar spafiul dintre noi cipitasedimensiuni astronomice, transformdndu-ne instriini, oarecum jenali ci s-au intilnit. ii spun bl6ndcl nu are rost si mai incercim, cd nu ne mai iubimgi ci amindoi meritlm un viitor mai bun alituri dealtcineva. Banal, desigur, dar aqa era qi situalia noastrldin acel moment, o treapti pe care nu o puteam siri.il asigur ci ne vom gisi amdndoi iubirea. imi ascultpropriile cuvinte, aproape convingitoare, gi imi dorescs[ mi cred. Ml contrazice o vreme, dar ochii lui, incare obiqnuiam si citesc ca intr-o carte deschisi, imidau dreptate. Luca s-a resemnat.

l0