INSTITUTUL ŞTIINŢIFICO-PRACTIC DE BIOTEHNOLOGII

ÎN ZOOTEHNIE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

Cu titlu de manuscris

C.Z.U 636.2.082.612.017

FOCŞA VALENTIN

STUDIUL ŞI APLICAREA MARKERILOR GENETICI LA CREAREA TIPULUI DE TAURINE MOLDOVENESC

AL RASEI BĂLŢATĂ CU NEGRU

06.02.01. AMELIORAREA ŞI BIOTEHNOLOGIA REPRODUCŢIEI

ANIMALELOR

Teza de doctor habilitat în agricultură Autor: Focşa Valentin ____________

s. Maximovca, 2010

2

© Focşa Valentin, 2009

3

ADNOTARE

la teza de doctor habilitat în agricultură, Focşa Valentin „Studiul şi aplicarea markerilor genetici

la crearea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru”, Maximovca, 2009, include:

introducere, 7 capitole, concluzii, bibliografie din 239 titluri, 193 pagini text de bază, 46 figuri,

62 tabele , 16 anexe. Rezultatele obţinute sînt publicate în 75 lucrări ştiinţifice.

Cuvinte cheie: antigen, alelă, locus, hemoglobină, transerină, cazeină, ceruloplasmină,

amilaza, β–lactoglobulină, marker, cariotip.

Domeniul de studiu: imunogenetica şi ameliorarea taurinelor.

Scopul şi obiectivele: Studiul şi aplicarea markerilor genetici ai grupelor , sistemelor

proteice sanguine şi lactice în procesul de creare a tipului nou de taurine, studiul antigenelor şi

alelelor grupelor sanguine a raselor implicate (Roşie de stepă, Simmental, Bălţată cu negru şi

Holştein) în procesul de creare a tipului nou de taurine, determinarea variabilităţii genetice,

analiza filogenetică în dinamica generaţiilor, testarea citogenetică a taurilor reproducători.

Metodologia cercetării ştiinţifice: Folosirea testelor imuno- şi citogenetice la

identificarea particularităţilor genetice şi aplicarea acestora în procesul de creare a tipului nou.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică: A fost studiat spectrul antigenic, particularităţile

ereditare şi structura genetică a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru obţinut

în baza încrucişării taurinelor autohtone de rasele Simmental şi Roşie de stepă cu tauri

reproducători de rasele Bălţată cu negru şi Holstein, care au permis aprofundarea şi extinderea

bazelor teoretice şi practice de testare şi selectare a genotipurilor valoroase destinate pentru

creştere şi reproducţie, au fost stabiliţi markerii genetici (extinşi şi unicali) ai grupelor sanguine

şi sistemelor polimorfe proteice sanguine şi lactice, s-a studiat similitudinea şi divergenţele

genetice, legăturile la etapele creării tipului, identificată şi argumentată o nouă abordare în

crearea liniilor cu folosirea markerilor genetici, stabilită specifica şi originalitatea genofondului.

. Semnificaţia teoretică:În baza cercetărilor imunogenetice efectuate la toate etapele de

creare a tipului a fost stabilită structura antigenică, alelofondul, similitudinea şi distanţa genetică,

filogenia raselor implicate în crearea tipului nou şi metişilor lor.

Valoarea aplicativă a lucrării: Au fost stabiliţi markerii genetici, efectuată verificarea

paternităţii descendenţei,stabilit cariotipul taurilor reproducători utilizaţi în reţeaua de

însăminşări artificiale din ţară, marcate genetic 5 linii a tipului nou, elaborate 3 recomandări

practice.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice: Investigaţiile efectuate au fost implementate la

fermele taurinelor de rasă, Eleverul pentru creşterea taurilor, Banca genofondului republican a

Centrului Republican de Ameliorare şi Reproducţie a Animalelor.

4

РЕЗЮМЕ

на диссертационную работу доктора хабилитат сельскохозяйствнных наук Фокша

Валентина «Изучение и использование генетических маркеров при создании молдавского

типа черно-пестрого скота», Максимовка, 2009 год.

Работа состоит из введения, 7 разделов, выводов, 239 источников литературы, 193

страницы основного текста, 46 рисунков, 62 таблиц, 16 приложений. Результаты

опубликованы в 75 статьях.

Ключевые слова: антиген, аллель, локус, гемоглобин, транферин, казеин,

церулоплазмин, амилаза, β-лактоглобулин, маркер, кариотип.

Область применения: иммуногенетика и селекция крупного рогатого скота.

Цель и задачи: изучение и использование генетических маркеров групп крови,

полиморфных систем белков крови и молока в процессе создания черно-пестрого скота

молдавского типа, изучение антигенов и аллелей групп крови исходных пород (красная

степная, симментальская, черно-пестрая, голштинская породы) и их помесей, полученных

в результате скрещивания, выявление генетического разнообразия, изучение филогенеза в

динамике поколений, цитогенетическое тестирование быков-производителей.

Методология изучения: использование иммуно- и цитогенетических тестов для

выявления генетических особенностей в процессе создания нового типа.

Новизна работы: был изучен антигенный спектр групп крови и генетические

особенности животных нового типа, полученного на основе скрещивания исходных пород

(красная степная и симментальская) с быками черно-пестрой и голштинской пород,

которые позволили получить новые познания в области селекции и отбора животных с

применением генетических маркеров.

Теоретическое значение: на основе проведенных исследований на всех этапах

создания нового типа была установлена антигенная структура, аллелофонд, генетическая

дистанция и сходство, филогенез пород, участвующие в создании нового типа, а также их

помесей.

Практическая ценность: были установлены генетические маркеры, проведена

достоверность происхождения, установлен кариотип быков-производителей, генетическое

маркирование 5 линий быков, разработаны 3 практические рекомендации.

Внедрение результатов исследований: научные разработки внедрены на

племенных фермах республики, элевер для выращивания быков, Республиканский банк

генофонда Селекционного центра.

5

RESUME The report of the doctor habilitat in agriculture Focsha Valentin. The study and aplication

of genetical markers on the creation of the type of oxes moldovan of the race Baltat with blaсk,

Maximovca, 2009 includes: introduction, 7 chapters, conclusions, bibliography, of 239 titles, 193

pages, basiсal text, 46 figures, 62 tables, 16 anexes. The obtained results are publisnead in 75

scientifical works.

Key worols: antigen, alelă, locus, haemoglobin, transerin, chazein, cheruloplasmin,

amilaza, β-lactoglubulin, marker, cariotype.

Domain of the study: immunogenetics and the amelioration of oxes.

Aims and obiectives: the study and aplication of genetical protein markers of the groups,

sanguinical and milk-white systems in the process of creation of a new type of oxes, the study of

antigenes and aleles of sanguinical groups of the implicated races. Red of the Spepp, Semmental,

Baltat weth Black and Holstein..

Methodology of the scientifical research the using of tests imuno and chitogenical on the

identification of the genetical peculiarities and the aplication of these in the process of creation

of the new type.

News and scientifical originality: It was studid the antigenic spectrum, peculiarities of

the ereditation the genetical structure of the type, of the oxes moldovan of the race Baltat with

black obtined in the base of the crosing of the local oxes of the races Semmental and Red of the

steppe with the reproductive bulls of the races Baltat with black and Holstein which permitted

the steep and broadened the theoretical basis and practices destinated for the raising and

reproduction nuere stabilized genetical markeres.

Theoretical semnification: In the base of immunogenetical researches effectuated the

all stages of creation of the type was stabilized antigenetical structure alelophond and genetical

distance, philogeny of the implicated rases in the creation of a new type and theirs cross- breeds.

The practical value of the work: Wore stabilized the genetical markers of effectuated

the verification of the paternity of posteriry, stabilized chariotype of bulls used for artificial

insemination in the country genetically marked 5 lines of a new type, elaborated 3 practical

recommendations.

Implementation of the scientifical results: The effected investigations were

implemented on the farms for the bulls of the races the Elever for the rasing of the bulls, the

Bank of republican genophond of the Republican senter of the Amelioration and Reproduction of

the Animals.

6

LISTA

abrevierilor utilizate în teză

B.N. – rasa Bălţată cu negru

R.S. – rasa Roşie de sepă

S – rasa Simmental

F1, F3 … – metişi

r – similitudine genetică

d – distanţa genetică

Cα – coeficient de homozigoţie

Hl – heterozigoţia grupei

V – nivelul variabilităţii genetice

Na – numărul de alele efective

A, B, C … Z – locii grupelor sanguine

A1, Z', W'… – antigenele grupelor sanguine

G2Y2E΄1Q΄, G1I1... – alelele grupelor sanguine

AA AB BC DD... – genotipuri complexe

Am, Cp, Tf – locii proteinelor sanguine

αs1- Cn, β-Lg – locii proteinelor lactice

2n = 60, XY, – cariotipul

7

C U P R I N S U L

Foaia privind dreptul de autor...............................................................................................2

Adnotare................................................................................................................................3

Lista abrevierilor...................................................................................................................6

Cuprins..................................................................................................................................7

Introducere..........................................................................................................................10

1. Metode de creare şi testare a tipurilor noi cu aplicarea indicilor genetici.........................18

1.1. Încrucişarea ca metodă de creare a tipurilor şi raselor noi.....................................................18

1.2. Folosirea raselor de taurine valoroase la crearea tipurilor noi specializate pentru lapte........18

1.3. Rolul taurilor reproducători la crearea tipurilor noi de taurine specializate pentru lapte.......21

1.4. Diferenţierea interrasială a bovinelor după factorii antigenici...............................................26

1.5. Polimorfismul sistemelor proteice sanguine şi lactice şi utilizarea lor în ameliorare ..........30

1.6. Importanţa markerilor genetici în ameliorarea taurinelor......................................................32

1.7. Monitoringul genetic ca metodă de supraveghere şi manipulare a structurii

alelofondului în populaţii .............................................................................................................34

1.8. Utilizarea markerilor genetici la perfecţionarea procedeelor de ameliorare...........................37

1.9. Aspectele genetice ale filogenezei la bovine .........................................................................44

1.10. Aplicarea cercetărilor citogenetice la selectarea taurilor reproducători ..............................46

2. Material şi metodele de investigaţii....................................................................................50

2.1. Metoda de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru........................50

2.2. Metodele genetice aplicate la crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru...........56

3. Caracteristica raselor implicate în creare şi etapele de aprobare a tipului de taurine

moldovenesc al raseiBălţată cu negru........................................................................................59

3.1. Rasa Roşie de stepă.................................................................................................................59

3.2. Rasa Simmental......................................................................................................................61

3.3. Rasa Bălţată cu negru.............................................................................................................63

3.4. Rasa Holstein..........................................................................................................................64

3.5. Aprobarea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru la diferite etape

de creare.........................................................................................................................................66

3.6. Prima şi a doua etapă de creare a tipului................................................................................67

3.7. Etapa a treia de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru...............68

3.8. Etapa a patra de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru...............71

3.9 Caracteriul curbei de lactaţie a vacilor adulte.......................................................................73

8

3.10. Concluzii...............................................................................................................................74

4. Structura genealogică a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru...........77

4.1. Linia Rokmen 275932............................................................................................................78

4.2. Linia Eleveişin 1491007.........................................................................................................80

4.3. Linia Valiant 1650414............................................................................................................81

4.4. Linia Astronaut 1458744........................................................................................................82

4.5. Linia Butmeiker 1450228.......................................................................................................83

4.6. Ameliorarea ulterioară a structurii tipului nou.......................................................................85

4.7. Rezultatele testării taurilor reproducători după calitatea descendenţei..................................86

4.8. Indicii de creştere şi dezvoltare a viţelelor de tip moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.....87

4.9. Concluzii.................................................................................................................................94

5. Particularităţile genetice ale raselor iniţiale implicate în crearea tipului şi ale metişilor

lor obţinuţi de la încrucişarea lor cu taurii de rasele Bălţată cu negru şi Holstein...............95

5.1. Spectrul antigenic al raselor iniţiale şi metişilor lor...............................................................95

5.2. Formarea alelofondului tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru...............112

5.3. Microfilogeneza populaţiilor tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru......126

5.4. Variabilitatea genotipică a descendenţei..............................................................................135

5.5. Concluzii...............................................................................................................................138

6. Utilizarea markerilor genetici în ameliorarea tipului de taurine moldovenesc

al rasei Bălţată cu negru..........................................................................................................141

6.1. Verificarea paternităţii la taurine .........................................................................................141

6.2. Aplicarea markerilor genetici în analiza procesului de selecţie...........................................150

6.3. Utilizarea markerilor genetici la testarea taurilor după calitatea descendenţei....................157

6.4. Aplicarea markerilor genetici la segregarea factorilor ereditari în familii ..........................161

6.5. Utilizarea alelelor locusului-AEB la marcarea liniilor.........................................................162

6.6. Utilizarea markerilor genetici la selectarea tăuraşilor..........................................................167

6.7. Concluzii...............................................................................................................................169

7. Sistemele proteice polimorfe ale taurinelor.......................................................................172

7.1. Alelofondul sistemelor proteice polimorfe ale raselor implicate în crearea tipului de

taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.............................................................................172

7.2. Caracteristica genetică a unor populaţii de taurine după sistemele proteice polimorfe........173

7.3. Monitoringul frecvenţei genotipurilor şi alelelor în dinamica generaţiilor..........................177

7.4. Implicaţii ale sistemelor proteice polimorfe sanguine şi indicii productivi..........................183

7.5. Testarea citogenetică a taurilor reproducători .....................................................................185

9

7.6. Concluzii...............................................................................................................................186

Concluzii şi recomandări practice................................................................................................190

Bibliografie..................................................................................................................................194

Anexa 1. Act de implementare a elaborării, asociaţia agricolă „Rasvet”....................................212

Anexa 2. Act de testare imunogenetică, unitatea agricolă „Drujba” ..........................................214

Anexa 3. Certificat de implementare a elaborării, Centrul de Ameliorare..................................216

Anexa 4. Act de testare imunogenetică a metişilor de tip solicitat..............................................217

Anexa 5. Act de testareimunogenetică a tipului solicitat.............................................................219

Anexa 6. Act de testare a tăuraşilor de tip solicitat.....................................................................221

Anexa 7. Act de testare citogenetică............................................................................................222

Anexa 8. Act de testare a cariotipului..........................................................................................223

Anexa 9. Act de testare a cariotipului..........................................................................................224

Anexa 10. Act de testare genetică................................................................................................225

Anexa 11. Act de testare imunogenetică.....................................................................................226

Anexa 12. Act de testare imunogenetică a vacilor producătoare de tauri...................................227

Anexa 13. Act de predare recepţie a producţiei tehnico-ştiinţifică.............................................228

Anexa 14. Act de predare recepţie a producţiei tehnico-ştiinţifică.............................................229

Anexa 15. Act de predare recepţie a producţiei tehnico-ştiinţifică..............................................230

Anexa 16. Hotărîre de acordare a brevetului de invenţie............................................................231

Declaraţia privind asumarea răspunderii.....................................................................................234

CV autorului................................................................................................................................235

10

INTRODUCERE Actualitatea şi importanţa problemei abordate. În plan mondial creşterea taurinelor pentru

lapte este o ramură principală. Această situaţie a devenit reală datorită elaborării şi aplicării în

producţie a bazelor ştiinţifice ale selecţiei, creşterii şi ameliorării taurinelor de lapte. Pentru

sporirea eficacităţii metodelor de ameliorare a populaţiilor se practică elaborarea programelor de

lungă durată de selecţie şi sporire a producţiei pe baza folosirii principiilor şi metodelor genetice,

testării taurilor după performanţele proprii şi calităţile productive ale descendenţilor, folosirii

biotehnologiilor performante de reproducţie.

Un rol important la intensificarea producerii laptelui are sporirea producţiei pe baza

folosirii fondului genetic mondial la încrucişări în scopul ameliorării raselor locale cu

potenţialul productiv redus.

Din punct de vedere economic, în condiţiile tehnologiei industriale de producere a

laptelui, întreţinerea vacilor cu productivitatea anuală sub 4000 kg de lapte nu este îndreptăţită.

Afacerile agenţilor economici în producerea laptelui vor fi rentabile numai atunci, cînd

populaţiile vor fi completate cu taurine înaltproductive, bine adaptate la condiţiile specifice

tehnologiei industriale, taurine care ar asigura un conţinut înalt de grăsime şi proteine în lapte,

care ar elimina uşor şi intens laptele la instalaţiile moderne de muls şi ar asimila, converti bine

nutreţurile. Realizarea sarcinilor enumerate, în mare măsură, vor determina eficienţa producerii.

Eficacitatea creşterii taurinelor pentru lapte în mare măsură depinde de potenţialul genetic

al raselor, valoarea genotipurilor şi metodele genetice de ameliorare utilizate.

Creşterea taurinelor în Republica Moldova este o ramură importantă a agriculturii şi

principala în sectorul zootehnic, care asigură obţinerea produselor alimentare de o mare valoare,

precum şi materie primă pentu industria alimentară, uşoară şi farmaceutică. De la sfîrşitul

secolului XIX şi pînă în anii şaptezeci ai secolului XX agricultorii din ţară creşteau două rase de

bază Roşie de stepă şi Simmental. Rasele autohtone de taurine (Roşie de stepă şi Simmental, şi

metişii lor cu rasa Jersey) aveau un potenţial scăzut al productivităţii, erau slab adaptate la

mulsul mecanizat, prin urmare, nu corespundeau cerinţelor industriale de exploatare a taurinelor

de lapte, astfel, în faţa cercetătorilor şi specialiştilor din gospodăriile şi fermele de prăsilă a fost

pusă sarcina de a transforma rasele şi metişii existenţi în republică într-un tip specializat înalt

productiv de taurine pentru lapte prin metoda de încrucişare, cu folosirea genofondului celor mai

valoroase rase pentru lapte (Bălţată cu negru şi Holstein) din alte ţări.

În acest scop în Republica Moldova în anul 1974 a început crearea cu aplicarea celor

mai performante la acel moment metode de selecţie tipului de taurine moldovenesc al rasei

11

Bălţată cu negru prin încrucişarea taurinelor autohtone de rasele Roşie de stepă şi Simmental cu

cei mai valoroşi tauri de rasele Bălţată cu negru şi Holstein importaţi din SUA, Marea Britanie,

Germania, Rusia etc. A fost elaborat "Programul complex de creare a tipului nou de taurine

moldovenec al rasei Bălţată cu negru", care a permis obţinerea unor indivizi de tip nou cu un

potenţial genetic de 5000-6000 kg de lapte. Rezultatele muncii efectuate au fost evidente. Astfel,

către anul 1988 taurii reproducători de rasa Holstein se foloseau, practic, pentru întreg efectivul

de taurine din ţară, ceea ce a permis să se obţină deja în anul următor (1989) în ansamblu pe

republică, peste 4000 kg lapte de la fiecare vacă.

Din cele expuse rezultă importanţa geneticii taurinelor în obţinerea unei producţii

corespunzătoare cantitativ şi calitativ fapt care necesită o cunoaştre aprofundată a organismului

animal a legilor, mecanismelor şi fenomenelor care determină formarea, dezvoltarea şi evoluţia

taurinelor, care poate acţiona în direcţia formării unor indivizi, care să satisfacă tot mai deplin

cerinţele economice.

Ameliorarea potenţialului productiv al taurinelor poate fi accelerată în baza utilizării

indicilor imunogenetici care pot stabili atît la nivel de individ, cît şi la nivel de populaţii

markerii genetici care permit marcarea genotipurilor valoroase şi monitorizarea acestora în

descendenţă. Deaceea deopotrivă cu metodele tradiţionale clasice la crearea şi ameliorarea

tipului nou de taurine, au fost utilizate grupele sanguine, sistemele proteice polimorfe sanguine şi

lactice, cariotipul, care prezintă un interes deosebit, aceştia fiind constanţi în decursul vieţii

individului.

Cercetările efectuate de В.Н. Тихонов [174], П.Ф.Сороковой и др .[154], А.М.

Машуров [96] au stabilit polimorfismul antigenelor eritrocitare la taurine, fapt care permite

folosirea lor la determinarea structurii alelofondului şi ameliorarea caracterelor productive ale

genotipurilor, populaţiilor, tipurilor etc.

Markerii genetici a locilor grupelor sanguine se utilizează cu succes la stabilirea

particularităţilor genetice a raselor, tipurilor, liniilor, de asemenea a genotipurilor vacilor mame

producătoare de tauri ca cea mai activă parte a populaţiilor. La selectarea preventivă a taurilor

este util în primul rînd de selectat urmaşii taurilor testaţi după calitatea descendenţei în a căror

genotipuri sînt alelele solicitate. Eficacitatea ameliorării în mare măsură depinde de exactitatea

evidenţei animalelor şi autenticitatea pedigriului. Cu trecerea la îmsămînţarea artificială s-au

depistat multe erori în pedigriul animalelor de rasă. Multe erori în pedigriu se admit din cauza

neglijenţei specialiştilor: la înregistrarea datelor, la însămînţarea artificială, la colectarea

materialului seminal de la tauri, la înregistrarea concomitentă a fătărilor a mai multor

12

vaci, la aplicarea numerelor de înmatriculare etc. Deaceea un rol important în cercetările

efectuate a fost acordat verificării paternităţii descendenţei destinată pentru creştere şi

reproducţie. În condiţiile testării imunogenetice a populaţiilor taurinelor de rasă cînd sînt

cunoscute genotipurile parentale este posibilă nu numai verificarea paternităţii dar şi restabilirea

în unele cazuri a paternităţii adevărate a descendenţei.

La toate etapele de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru au

fost folosite testele imunogenetice. S-a efectuat monitoringul genetic pe locii grupelor sanguine

şi a sistemelor polimorfe proteice sanguine şi lactice.

Conform datelor bibliografice, polimorfismul proteinelor deopotrivă cu gupele sanguine,

este un indice obiectiv în studierea proceselor de ameliorare genetică la crearea raselor şi

tipurilor de taurine. Aceşti indici avînd un caracter constant în decursul vieţii, prezintă un model

genetic reuşit pentru studierea populaţiilor, efectuarea supravegherii moştenirii informaţiei

genetice a încrucişărilor interrasiale la crearea tipurilor noi la nivel de alele şi genotipuri.

Progresul ştiinţifico-practic în ramura geneticii a animalelor de fermă şi apariţia

diverşilor markeri genetici au creat o bază reală de ameliorare a genotipurilor. Sistemele

polimorfe a grupelor sanguine sînt unele din cei mai iportanţi indici genetici în organizarea şi

efectuarea lucrului de ameliorare, în studierea relaţiilor de înrudenie, similitudine şi divergenţe

genetice ître rase, tipuri, linii şi populaţii separate. Prin polimorfismul genetic al proteinelor

sanguine şi lactice se poate pronunţa asupra structurii genotipului, fără efectuarea încrucişărilor

hibridologice a animalelor. Polimorfismul este foarte răspîndit, el fiind constant la diverse specii

de animale de la cele mai simple pînă la vertebrate [206, 220].

Grupele sanguine, sistemele proteice polimorfe sînt utilizate în efectuarea monitoringului

genetic al informaţiei ereditare, la aprecierea distanţei şi similitudinii genetice, studierea

proceselor microevolutive la diverse etape de ameliorare a bovinelor [31, 58, 122, 167]. Este

important faptul ca la crearea structurilor genetice noi (liniilor, grupelor înrudite) în interiorul

raselor, tipurilor să fie posibilă diferenţierea obiectivă a acestora. Anume indicii imunogenetici

pot fi utilizaţi în calitate de factori obiectivi care reflectă structura genetică, marcîndu-le cu alele

şi genotipuri concrete.

Punerea în aplicare a metodelor genetice care determină diferenţierea structurii raselor,

tipurilor, liniilor, populaţiior permite excluderea încrucişărilor interrasiale nesistematizate,

menţinerea unor alele unicale responsabile de adaptarea la condiţiile autohtone, evidenţa

distanţei şi similitudinii genetice ale populaţiilor, grupelor de animale în scopul corectării

programelor de ameliorare la anumite etape ale procesului de ameliorare, pornind de la

alelofondul şi indicii genetici calculaţi.

13

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul cercetărilor a fost ca, concomitent cu metodele clasice de

ameliorare efectuarea studiului structurii genetice şi aplicarea markerilor grupelor sanguine,

sistemelor proteice polimorfe sanguine şi lactice la testarea genetică a populaţiilor, grupelor

înrudite în procesul de creare şi consolidare a tipului de taurine moldovenesc ale rasei Bălţată cu

negru.

Pentru atingerea acestui scop au fost stabilite următoarele obiective:

– folosirea încrucişării ca metodă de creare a tipului nou de taurine;

– rolul taurilor reproducători în crearea tipului nou de taurine specializat pentru lapte;

− studierea grupelor sanguine şi a alelelor taurilor reproducători de rasele Bălţată cu

negru şi Holstein şi a populaţiilor de vaci autohtone de rasele Simmental, Roşie de stepă ,

implicate în procesul de creare a tipului nou de taurine ;

− determinarea variabilităţii genetice a factorilor eritrocitari, alelelor grupelor sanguine ;

– punerea în evidenţă a sistemelor polimorfe proteice sanguine şi lactice la metişi de

diverse generaţii ;

− efectuarea analizei filogenice a tipului de taurine în dinamica generaţiilor ;

− stabilirea posibilităţilor utilizării markerilor genetici la selectarea taurinelor în procesul

de creare a tipului nou ;

− aplicarea în practică a verificării paternităţii descendenţei selectate pentru ameliorarea

populaţiilor ;

− testarea citogenetică a cariotipului taurilor reproducători în scopul excluderii unor

anomalii posibile la tăuraşii destinaţi pentru creştere şi reproducţie.

Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. Pentu prima dată a fost studiat spectrul antigenic,

particularităţile ereditare şi structura genetică a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată

cu negru obţinut în baza încrucişării taurinelor autohtone de rasele Simmental şi Roşie de stepă

cu tauri reproducători de rasele Bălţată cu negru şi Holstein, care au permis aprofundarea şi

extinderea bazelor teoretice şi practice de testare şi selectare a genotipurilor valoroase destinate

pentru creştere şi reproducţie.

În premieră au fost stabiliţi markerii genetici (extinşi şi unicali) ai grupelor sanguine şi

sistemelor polimorfe proteice sanguine şi lactice la taurii reproducători, rasele iniţiale şi metişii

de diverse generaţii proveniţi de la încrucişare în procesul de creare a tipului nou, s-a studiat

similitudinea şi divergenţele genetice, legăturile filogenetice dintre rasele iniţiale şi metişi la

etapele creării tipului, efectuat monitoringul genetic asupra moştenirii markerilor, identificată şi

argumentată o nouă abordare în crearea liniilor de tauri reproducători cu folosirea markerilor

genetici, stabilită specificitatea şi originalitatea genofondului .

14

În rezultatul investigaţiilor efectuate şi analizei triadelor (mama−tata−descendenţa) s-a

înfăptuit verificarea paternităţii tineretului de prăsilă, a mamelor producătoare de tauri şi a

tăuraşilor destinaţi pentru creştere la elever, s-a studiat cariotipul taurilor reproducători inclusiv

al celor de reproducţie autohtonă, utilizaţi pentru însămînţarea artificială şi s-a creat banca de

date a markerilor genetici ai taurilor reproducători şi ai vacilor-mame producătoare de tauri.

Datele obţinute sau utilizat la identificarea şi marcarea celor 5 unităţi genetice structurale de

tauri valoroşi cu genotipuri programate.

În baza datelor obţinute a fost elaborat Catalogul grupelor sanguine şi al cariotipului

taurilor reproducători folosiţi în reţeaua de însămînţări artificiale.

Importanţa teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării.. În baza studierii grupelor sanguine ale

metişilor obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă şi Simmental cu tauri de rasele Bălţată

cu negru şi Holstein a fost determinată structura antigenică şi alelofondul locilor A, B, C, F-V, J,

L, M, S, Z , care au fost utilizaţi în calitate de markeri genetici ai populaţiilor. Structura

imunogenetică a metişilor F1 − F4, similitudinea şi divergenţa genetică, cele mai răspîdite alele şi

alelele unicale moştenite Q, B1P΄, O1, EW, R2, X2, demonstrează particularităţile lor genetice în

comparaţie cu rasele autohtone iniţiale. Concomitent, au fost determinate sistemele proteice

polimorfe sanguine şi lactice , genotipurile complexe în 4 loci (amilaza, ceruloplasmina

transferina şi hemoglobina) care pot fi şi în continuare folosite la selectarea şi potrivirea

perechilor. A fost studiat cariotipul taurilor reproducători pentru excluderea anomaliilor posibile.

Rezultatele obţinute au permis stabilirea alelofondului fiecărei generaţie în parte, al

taurilor reproducători, al vacilor mame–producătoare de tauri , similitudinea şi distanţa genetică,

coeficientul de homozigoţie, numărul de alele efective ale metişilor, vacilor–mame producătoare

de tauri, ale taurilor reproducători, verificarea paternităţii descendenţei, determinarea cariotipului

la taurii reproducători utilizaţi în reţeaua de însămînţări artificiale. În rezultatul investigaţiilor

efectuate s-a creat ramificaţii în cele 5 linii noi cu folosirea markerilor genetici.

Rezultatele cercetărilor au fost folosite la elaborarea următoarelor recomandări practico-

ştiinţifice:

– „Каталог быков-производителей племпредпрятий Республики Молдова”,

Максимовка , 1985.

– Programul complex de ameliorare a rasei Bălţată cu negru tip moldovenesc până în

anul 2000” , Chişinău,1997.

– Metode de creare a tipului de taurine Bălţat cu negru moldovenesc, Maximovca, 2007.

15

Investigaţiile efectuate au fost parte componentă a Programelor de Stat privind

cercetările ştiinţifice prioritare aplicate pe problema “Zootehnia” 07.10.01 „Finalizarea etapei a

patra de creare a tipului solicitat de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru prin utilizarea

metodelor biotehnologice” (anii 1996−2000), 02.49.01 “Elaborarea tehnologiilor performante de

producere a laptelui prin optimizarea structurii, ameliorarea şi consolidarea caracterelor

genotipice şi fenotipice ale taurinelor de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru” (anii 2001–

2005), care s-a incheiat cu înaintarea documentaţiei tehnice pentru aprobarea tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

Aprobarea rezultatelor. Rezultatele cercetărilor au fost raportate la: Şedinţele anuale ale

Consiliului ştiiţific al IŞPBZMV anii 1982−2007; Conferinţa republicană “Генетические

основы селекции cельскохозяйственных растений и животных”, 25 aprilie 1984, Chişinău;

Conferinţa republicană „Научные основы адаптивной системы ведения

животноводства”, 18-19 noiembrie 1985, Chişinău; Congresul V al geneticienilor şi

selecţionarilor din Moldova, 1987, or.Chişinău; Conferinţa republicană „Вопросы

интенсификации и научно обоснованного ветеринарного обслуживания промышленного

животноводства”, 27 august 1987, or.Chişinău;

Conferinţa republicană a tinerilor savanţi, 26 august 1988, „Молодежь и интенсификация

агропромышленного комплекса”, 25 mai 1989, Chişinău;

Conferinţa republicană „Проблемы научного обеспечения животноводства Молдавии”,

1990; Congresul XVIII al Academiei Româno-Americane de Ştiinţă şi Arte, 13-16 iulie 1993,

Chişinău; Международный симпозиум «Молекулярная генетика и биотехнология в оценке

и изменении сельскохозяйственных животных», 24-26 мая 1994, Санкт-Петербург,

Пушкин; Conferinţa practico-ştiinţifică „Ameliorarea, reproducerea şi aprecierea masculilor

reproducători după calitatea descendenţei la animale şi păsări”, 24 iunie 1994, Chişinău;

Conferinţa practico-ştiinţifică ”Problemele actuale ale tehnologiei producerii producţiei

animaliere”, 23 iunie 1995, Maximovca; Conferinţa internaţională „Новi методи селекцii i

вiдтворення високопродуктивних порiд i типiв тварин”, 29–30 травня 1996, Киiв;

Conferinţa internaţională „Використання. Трансплантацii ембрiонов в селекцii i

видтворениi сiльськогосподарських тварин” Жовтень, 1997, Киiв-Аскания Нова;

Simpozionul ştiinţific jubiliar „65 ani ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova”, 7–8

octombrie 1998, Chişinău; Simpozionul III Naţional de Istorie şi Retrologie Agrară a Moldovei,

23–24 octombrie 1998, Chişinău; Международная научно-практическая конференция

„Эколого–генетические проблемы животноводства и экологически безопасные

технологии производства продуктов питания”, 1998, Дубровицы, Россия,; Congresul VII al

16

Societăţii Geneticienilor şi Amelioratorilor din Moldova, Chişinău, 1998; Мiжнародна

науково-виробнича конференцiя „Розведення, генетика тварин”, Киiв, 1999; Simpozionul

ştiinţific de zootehnie cu participare internaţională „Realizarea Zootehniei – o şansă pentru

România în mileniul III”, 9–10 decembrie 1999, Jaşi, România; Международная научно-

производственная конференция „Интенсификация производства продуктов

животноводства”, 30–31 октября 2002 , Жодино, Белорусcия; Simpozionul Ştiinţific

Internaţional „70 ani ai Universităţii Agrare de Stat din Moldova”, 7–8 octombrie 2003,

Chişinău; Simpozion Ştiinţific Internaţional „Realizări şi perspective în agricultură”, dedicat

ctitorului învăţămîntului agronomic universitar din Moldova “Haralambie Vasiliu –125 ani de la

naştere”, 21 ianuarie 2005, Chişinău; Международный научно-практический семинар

„Генетические маркеры в селекции животных” 21–22 июля 2005, г. Быкoво, Московская

обл. Россия ; Congresul VIII al societăţii ştiinţifice a Geneticienilor şi Amelioratorilor din

Republica Moldova, 29–30 septembrie 2005, Chişinău; Simpozion ştiinţific internaţional

„Realizări şi perspective în creşterea animalelor”, 4–5 mai 2006, Iaşi, România; Simpozionul

Ştiinţific Internaţional ,,Realizări şi Perspective în Creşterea Animalelor’’ consacrat jubileului

de 50 ani de la fondarea Institutului de Zootehnie şi Medicină Veterinară, 2006, Maximovca;

Мiжнародна конференцiя „Наукове забеспечення iнновацiйного розвитку аграрного

виробництва в Карпатському регiонi”, 7-8 червня 2007, м.Чернiвцi, Украiна.

Sumarul compartimentelor tezei.

Capitolul 1. Metode de creare şi testare a tipurilor noi cu aplicarea indicilor genetici.

Este profund studiată şi analizată literatura de specialitate în ameliorare şi crearea raselor,

tipurilor noi de taurine posibilităţii aplicării metodelor imungenetice în diferenţierea raselor,

tipurilor , populaţiilor, studierii filogeniei, marcării materialului genetic performant, efectuarea

verificării paternităţii descendenţei şi folosirea markerilor genetici în selectarea taurinelor.

Capitolul 2. Material şi metodele de investigaţii. Sînt profund elucidate metodele de creare

a tipurilor noi de taurine, inclusiv metodele de testare la toate etapele de creare, metodele de

cercetare imunogenetică, utilizarea acestora la studierea distanţei şi similitidinii genetice,

analizei filogenice şi aplicării lor în procesul de creare a tipului nou.

Capitolul 3. Caracteristica raselor implicate în creare şi etapele de aprobare a tipului de

taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru. Este efectuată caracteristica raselor autohtone

Roşie de stepă şi Simental crescute în ţară şi a raselor amelioratoare Bălţată cu negru şi Holstein

după exterior, calităţile tehnologice, potenţialul genetic productiv, avantajele şi dezavantajele

creşterii în condiţiile ţării.

17

Sînt analizate cele 4 etape de creare a tipului solicitat de taurine, efectuată testarea

producţiei de lapte şi comparată cu standardul scop, totalizate rezultatele aprobării metişilor la

fiecare etapă după creştere şi dezvoltare, producţia de lapte.

Capitolul 4. Structura genealogică a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru. Este analizată profund structura genealogică a tipului de taurine nou creat in cele 5 linii,

potenţialul genetic al producţiei de lapte, materialul seminal acumulat pentru reproducţie, indicii

de creştere şi dezvoltare, rezultatele testării taurilor după calitatea descendenţei.

Capitolul 5. Particularităţile genetice ale raselor iniţiale implicate în crearea tipului şi ale

metişilor lor obţinuţi de la încrucişarea lor cu taurii de rasele Bălţată cu negru şi Holstein.

Este realizat studiul spectrului antigenic al raselor iniţiale şi a metişilor lor formarea

alelofondului în cei 9 loci ai grupelor sanguine,studiată micrifilogeneza populaţiilor raselor

iniţiale şi a metişilor lor, efectuată analiza claustrică, studiată variabilitatea genotipică a

descendenţei destinată pentru creştere şi reproducţie.

Capitolul 6. Utilizarea markerilor genetici în ameliorarea tipului de taurine moldovenesc

al rasei Bălţată cu negru. Este realizată verificarea paternităţii tăuraşilor destinaţi pentru

reproducţie în scopul aplicării markerilor genetici în procesul de creare a tipului, la testarea

taurilor dupţ calitatea descendenţei, aplicarea markerilor genetici la segregarea factorilor

ereditari în familii, utilizarea alelelor locusului AEB la marcarea liniilor şi selectarea tăuraşilor.

Capitolul 7. Sistemele proteice polimorfe ale taurinelor. Este efectuat studiul alelofondului

sistemelor proteice polimorfe sanguine şi lactice a raselor implicate în crearea tipului nou şi

ametişilor lor, efectuat monitoringul frecvenţei alelelor şi genotipurilor complexe în dinamica

generaţiilor, implicaţia sistemelor proteice polimorfe şi indicii productivi, efectuată testarea

citogenetică a taurilor reproducători utilizaţi în reţeaua de însămînţări artificiale.

18

1. METODE DE CREARE ŞI TESTARE A TIPURILOR NOI CU APLICAREA

INDICILOR GENETICI

1.1 Încrucişarea ca metodă de creare a tipurilor şi raselor noi

Ameliorarea taurinelor prin încrucişare are o largă răspîndire în practică şi este utilizată

atît pentru transformarea raselor locale în populaţii înalt productive, cît şi pentru crearea raselor

şi tipurilor noi adaptate bine la condiţiile locale de creştere şi exploatare. Combinarea a două sau

mai multor rase duce nemijlocit la formarea genotipurilor metise cu caractere utile solicitate.

Metişii rezultaţi din încrucişare au un sistem ereditar flexibil şi o slabă putere de transmitere a

caracterelor utile însă o putere sporită de adaptare şi vitalitate ridicată, datorită bazei ereditare

îmbogăţite. Cea mai răspîndită încrucişare pentru formarea raselor noi prevede încricişarea a două

sau mai multe rase de taurine după scheme diferite în rezultatul cărora apare o rasă sau un tip

nou, care întruneşte caracterele valoroase ale raselor implicate în acest proces. Crearea raselor,

tipurilor şi populaţiilor noi de taurine este impusă de necesitatea înlocuirii raselor existente

autohtone care au potenţial genetic scăzut şi care nu satisfac cerinţele industriale de creştere şi

exploatare intensivă.

1.2. Folosirea raselor de taurine valoroase la crearea tipurilor noi specializate pentru lapte

Cele mai valoroase rase din lume specializate pentru producerea laptelui sînt rasele

Bălţată cu negru şi Holstein cu potenţial genetic foarte înalt – 8,0 – 11,0 mii kg lapte pe lactaţie.

Crearea raselor, tipurilor, populaţiilor noi de taurine specializate pentru lapte prin metoda

de încrucişare este una din cele mai răspîndite metode de ameliorare a raselor locale [8]. Produşii

îmbină, potenţialul valoros al producţiei de lapte, particularităţile specifice de exploatare la

instalaţii moderne de muls ale raselor amelioratoare şi buna adaptare la condiţiile specifice de

mediu a raselor autohtone.

В.Алифанов и др. [12], participînd la crearea tipului intrarasial specializat pentru lapte

de la încrucişarea raselor Simmental şi Holstein (Bălţată cu negru) în Staţiunea Experimentală a

Universităţii din Voronej, au studiat rezultatele încrucişării şi au stabilit că odată cu sporirea

cotei de participare a rasei amelioratoare la metişii F1, F2, F3 sporeşte producţia de lapte faţă de

19

rasa iniţială Simmental (3790 kg) corespunzător cu 534, 531 şi 501 kg. Autorii menţionează că

metişii de tip nou au caracterele morfoproductive şi funcţionale caracteristice rasei

amelioratoare. Forma de cupă a ugerului au avut 80% din produşi, cantitatea medie de lapte pe

zi 18,9-19,2 kg, viteza mulsului 1,51 – 1,70 kg/min, indexul ugerului 46,7 - 48,1%.

Б.Бекенев, Н.Гамарник [20] relatează că în regiunea Siberiei în ultimii 30 de ani savanţii

Institutului din domeniu (Сиб.НИПТИЖ) au efectuat încrucişări de ameliorare cu utilizarea

raselor Bălţată cu negru olandeză autohtonă şi de import cu creşterea „în sine” a genotipurilor

solicitate. Pentru sporirea producţiei de lapte a acestor genotipuri, înlăturarea unor deficienţe de

ordin tehnologic şi a exteriorului, a fost utilizată rasa Holstein, metişii rezultaţi din încrucişare

F3 şi F4 aveau producţia de lapte mai sporită – de la 300 pînă la 1000 kg lapte. Producţia de

lapte a 1207 vaci de acest tip nou a constituit 5504 kg lapte şi 3,8% grăsime.

H.Пархоменко, В.Мороз [113] au efectuat lucrări în regiunea Krasnodar, Rusia de

creare a tipului nou de taurine specializate pentru lapte, utilizînd rasele Roşie de stepă, Holstein,

Bălţată cu roşu. Autorii menţionează că viţelele metise obţinute, destinate pentru reproducţie, la

vîrsta de 18 luni au atins masa corporală de 372,9 kg sau cu 27,3 kg (10,8%) mai înaltă decît la

contemporanele rasei Roşie de stepă (P > 0,999). Rezultate similare au fost stabilite şi la tăuraşi

la aceeaşi vîrstă, masa corporală fiind de 408,7 kg sau cu 34,1 kg (9,1%) mai mult decît la

tăuraşii din rasa Roşie de stepă (P>0,999). Metişii F1, F2 şi F3 au avut cantitatea de lapte 5000 -

5500 kg corespunzător 14,2%, 18,6 şi 37,9% din efectivul de metişi obţinuţi. La metişi s-au

ameliorat considerabil caracterele morfoproductive ale ugerului, viteza mulsului, forma de cupă

a ugerului au avut-o 78,4 – 82,1%, pe cînd la rasa Roşie de stepă numai 54,7%, viteza mulsului

la metişii F3 a constituit 1,86 kg/min. Totodată autorii remarcă că criteriul de bază este

exprimarea tipului solicitat, producţia de lapte şi corespunderea cerinţelor standardului-scop de

creare a tipului nou.

M.Магомедов, Д.Залибеков, П.Aлигазиева [90], efectuînd cercetări asupra taurinelor

din rasa Roşie de stepă şi a metişilor F1 (Roşie de stepă x Bălţată cu negru) în Daghestan, au

constatat diferenţe esenţiale în dinamica creşterii tineretului taurin. La vîrsta de 18 luni masa

corporală a fost cu 6,1 kg mai sporită la metişi decît la rasa Roşie de stepă. Diferenţa producţiei

de lapte la vacile adulte metise Roşie de stepă x Bălţată cu negru pe lactaţia a treia a constituit

760 kg lapte.

T.Тарчоков [172], studiind metişii Schwyz x Holstein F1, F2 au constatat că ultimii aveau

o producţie de lapte mai înaltă pe I lactaţie cu 21 – 26%, iar pe lactaţia II cu 23,6 – 33,5%.

Metişii se deosebesc cu o lactaţie şi service – perioadă mai îndelungată şi nivelul producţiei de

lapte mai înalt faţă de rasa Schwyz.

20

П.Прохоренко, Г.Халимуллин, С.Гридина [137] menţionează că în zona Ural din

Rusia, pînă în anul 1978 s-a crescut tipul local al rasei Bălţată cu negru, care avea producţia

medie de 2500 kg lapte, grăsimea 3,7%. Începînd cu acest an ameliorarea prin încrucişare cu

rasa Holstein autorii constată că în prezent producţia de lapte la 49,9 mii vaci luate la evidenţă a

constituit 3295 kg lapte, grăsimea 3,76 ceea ce este cu 169 kg lapte şi 0,1% grăsime mai mult

decît la contemporanele de rasa Bălţată cu negru. În acelaşi timp calităţile tehnologice ale

ugerului au sporit, iar viteza mulsului a fost mai înaltă cu 0,2 kg/min.

C.Ламонов, С.Погодаев [86], efectuînd lucrări de ameliorare a rasei Simmental prin

infuzie de sînge cu rasa Holstein şi Bălţată cu roşu pînă la cota de 50% şi au constatat că

producţia de lapte a metişilor a crescut pînă la 3619,4 kg, grăsimea 3,71% pe cînd la rasa Bălţată

cu negru producţia de lapte a constituit 3096,4 kg, grăsimea 3,74%, adică cu 523 kg lapte mai

mult.

А.Шульга и др. [199] relatează că în regiunea Siberia începînd cu anul 1976 se

efectuează lucrări de creare a tipului nou din rasa Holmogor, care a fost obţinut în baza

încrucişării rasei autohtone Holmogor cu rasa Holstein. Tipul nou de taurine (n = 641) a avut

producţia de lapte de 5390 kg, grăsimea 3,91%, îmbină calităţile înalte de adaptare la condiţiile

extremale din nordul extrem al Rusiei.

S. Cramceaninov [3] a constatat că metişii de tip moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

după producţia de lapte pe 305 zile ale lactaţiei au avut cu 270-778 kg mai mult decît

contemporanele raselor autohtone (Roşie de stepă şi Simental), efectul economic de la

încrucişare fiind de 4,7 – 15,9%.

Н.Попов, А.Гриненко, И.Алексеева [132] comunică că în regiunea Moscovei a fost

creat un tip nou al rasei Bălţată cu negru „Nepeţinskii”. Vacile adulte, de rînd cu cantitatea înaltă

de lapte şi grăsime se deosebesc prin adaptabilitate înaltă la tehnologiile moderne de exploatare.

Acest tip a fost creat prin implicarea genofondului a şase rase: Bălţată cu negru autohtonă,

Holmogor, Jersey, BăOlandeză, Germană şi Holstein. Anume îmbinarea calităţilor valoroase ale

acestor rase a fost pusă la baza parametrilor tipului - model nou şi menţinerea acestora în

generaţiile posterioare. Acest tip include un efectiv de 5500 vaci cu producţia medie de lapte pe

lactaţie de 5500 kg, grăsimea 3,99%, proteine 3,21%.

В.Косолапов и др. [79] menţionează că în regiunea Kirov, Rusia a fost creat tipul nou

de taurine „Viatschii” care s-a obţinut prin încrucişarea rasei Istobin cu rasa Bălţată cu negru

olandeză. Genotipul populaţiei îmbină în sine cele mai valoroase calităţi cu diverse cote de

participare ale raselor Istobin, Bălţată cu negru estonă, Bălţată cu negru olandeză şi Holstein.

Vacile adulte de tip nou au o producţie de lapte semnificativ mai înaltă pînă la 705 kg pe lactaţie.

21

A.Eгиазaрян, П.Прохоренко, Е.Сакса [54] relatează că în regiunea Leningrad a fost

creat un tip nou de taurine prin încrucişarea rasei Bălţată cu negru autohtonă cu taurii de rasa

Holstein de selecţie americană şi canadiană. Prin selecţia direcţionată, utilizare intensivă a

taurilor amelioratori valoroşi şi alimentaţie calitativă în populaţia de 47148 vaci au fost obţinute

7404 kg lapte, 3,64% grăsime şi 3,04% proteină pe lactaţie, iar la fermele de elită (n = 34424) a

fost obţinută producţia de lapte de 7904 kg lapte pe lactaţie, 3,70% grăsime şi 3,07% proteină.

Э. Смирнов и др. [152] analizînd diferite variante de încrucişare la crearea tipului

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru în asociaţia agricolă „Rasvet” raionul Briceni au stabilit că

cea mai mai înaltă producţie de lapte au avut metişii rasei Simmental F2 şi F3 cu cota de

participare a rasei Holstein de 75 şi 87,5% care aveau respectiv cu 590 şi 686 kg (p< 0,01, p<

0,05) mai mult decît metişii F1, viteza mulsului a fost de 1,81 – 1,89 kg/min. Grăsimea în lapte

cu sporirea cotei de gene a rasei Holstein practic nu s-a schimbat.

Ю.Котляров, Н.Клундук, О.Янкина [82] în regiunea Primorsc, (Rusia) au efectuat

cercetări privind testarea producţiei de lapte a metişilor Bălţată cu negru x Holstein. Comparînd

producţia de lapte a metişilor F1, F2 cu contemporanele de rasa Bălţată cu negru, au constatat că

metişii F1 aveau producţia de lapte cu 348 kg (11,5%), iar metişii F2 cu 627 kg (20,7%) mai

înaltă.

A. Marcenco, Gh. Munteanu [7] efectuînd aprobarea a 3789 vaci metise a tipului nou

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru au stabilit că producţia de lapte a depăşit standardul scop

cu 1623 kg lapte şi 0.04% grăsime.

Н Василовский [33] relatează că producţia medie de lapte la metişii F2 şi F3 în

gospodăria experimentală „Criuleni” (n = 504) a costituit 5464 kg, grăsimea 3,57%, viteza

mulsului 1,69 kg/min, masa corporală medie 575 kg.

1.3. Rolul taurilor reproducători la crearea tipurilor noi de taurine specializate pentru

lapte

Experienţa acumulată în ţară şi peste hotare mărturiseşte că factorul principal în

ameliorarea calităţilor genetice ale taurinelor îl constituie taurii reproducători. Majoritatea

savanţilor şi practicienilor apreciază această influenţă la nivel de peste 90%. Deaceea la

elaborarea programelor de ameliorare şi creare a tipurilor, populaţiilor noi se atrage cea mai mare

atenţie selectării taurilor [68].

Н. Лазаренко и др. [85] menţionează că în scopul eficientizării selectării taurilor la

întreprinderea federală pentru creşterea taurilor „Moscovscoe” (Rusia), a fost elaborat un

22

program special de selectare, creştere şi testare a acestora. Pentru oţinerea taurilor se efectuează

monitoringul pedigriilor , producţiei de lapte şi a exteriorului vacilor producătoare de tauri, apoi

se selectează tăuraşii şi se procură pentru creştere. Autorii remarcă că datorită acestui program în

ultimii 5 ani producţia de lapte a populaţiei de vaci luată la evidenţă a sporit cu 1700 kg şi a atins

4945 kg, cu grăsimea de 3,77%, iar efectivul de 13,0% vaci producătoare de tauri au avut

producţia de peste 7000 kg lapte.

În ţările cu ramura taurinelor pentru lapte bine dezvoltată a fost elaborată şi în prezent

este foarte răspîndită testarea taurilor după exteriorul fiicelor. Testarea liniară a exteriorului

permite profilarea taurilor în rezultatul testării. Conform profilului liniar se stabileşte care

caractere concrete ale exteriorului taurul ameliorează. În afară de aceasta prin metoda liniară de

testare a exteriorului se poate efectua corectarea deficienţelor conformităţii corporale a

taurinelor.

И.Литвинов, С. Тяпугин [87] relatează că au efectuat testarea liniară la 20 tauri

reproducători după exteriorul fiicelor în perioada 30 – 120 zile după prima fătare. În rezultatul

testării s-a stabilit că cel mai bun taur după profilul liniar a fost taurul Lotos 633 din linia Primus

59, iar fiicele taurilor Abricos 559, Cubic2515, Lainer 664 şi Kiset 2929 au moştenit

mameloane sedimentare, copite slabe şi spinare încovoiată.

З. Пугачева, В.Грачев [139] începînd cu anul 1986 au studiat influenţa liniară a taurilor

din liniile Vis Bek Aidial, Montvic Ciftein, Ues Ideal şi Reflekşen Sovering din rasa Holstein.

Autorii au stabilit că cea mai înaltă producţie de lapte au avut fiicele taurilor din linia Vis Bek

Aidial, apoi au urmat fiicele taurilor din liniile Reflekşen Sovering şi Ues Ideal. Fiicele taurilor

din linia Montvic Ciftein au avut producţia de lapte scăzută. Autorii menţionează că este necesar

pentru sporirea producţiei de a aplica în continuare o selectare şi potrivire a perechilor mai

riguroasă, ţinînd cont de apartenenţa de linie a taurilor.

П. Прохоренко, С. Тяпугин [138] relatează că au efectuat studiul longevităţii productive

a vacilor în dependenţă de apartenenţa liniară în gospodăria „Molocinoe” (Rusia). Cea mai

înaltă durată a perioadei productive au avut vacile din linia Rotterd Pauli – 4,9 lactaţii, ce este

corespunător cu 1,0, 1,3, şi 1,0 mai multe lactaţii decît la vacile din liniile Primus 59, Annas

Adema 30587 şi Tantalus 2003.

Р. Тамарова, А. Суворов [170] au studiat metoda de obţinere a vacilor recordiste din

rasa Holştein prin diverse variante de potrivire a perechilor la ferma de elită „Dzerjinschii”

(Rusia). Ei au stabilit că vacile recordiste au fost obţinute prin crosarea a trei linii: Ues Ideal,

Montvic Ciftein, Reflecşen Sovering cu 75% cotă de participare a rasei Holstein. Prin crosare au

fost obţinute 35 vaci cu producţia de lapte pe cea mai înaltă lactaţie de 8931,5 kg, grăsimea

23

4,46%, proteine 3,16%. Prin potrivirea liniară a perechilor au fost obţinute 15 recordiste cu

producţia medie de lapte 9507,5 kg, grăsimea 4,46%, proteine 3,17%.

După cum afirmă Е. Воронина и др. [39], sistemul de potrivire a perechilor poate

schimba semnificativ constanta de bază , care caracterizează statutul genetic al unei populaţii şi

ca urmare inflenţează la eficacitatea selecţiei. Accelerarea procesului genetic se obţine la

potrivirea intraliniară a perechilor şi crosarea liniilor. Creşterea în linii şi crosările sînt foarte

apropiate, se completează reciproc la îmbinarea omogenă şi eterogenă de potrivire a perechilor.

Studiind eficacitatea creşterii taurinelor din rasa Bălţată cu negru prin folosirea metodelor de

potrivire intraliniară şi crosare a perechilor în gospodăria „Klinskoe”, regiunea Moscova au fost

stabilite 3 împerecheri intraliniare (n = 67) şi 15 crosări ale liniilor (n = 350). Cel mai bun

rezultat de la împerecherea intraliniară s-a constatat după producţia de lapte în linia Montvic

Ciftein - 7059 kg, ce este cu 1012 kg (14,3%) mai mult decît în linia Vis Bek Aidial şi cu 599 kg

decît în linia Refekşin Sovering. Autorii menţionează că la crosarea liniilor mai deplin se

utilizează resursele genetice potenţiale ale rasei. Calităţile valoroase ale unei linii suplimentează

calităţile altei linii şi se transmit în descendenţă. Din cele 15 variante de crosare, cea mai înaltă

producţie de lapte s-a obţinut de la crosarea liniilor Montvic Ciftein şi Reflecşen Sovering.

Е. Поставанева, Ю. Герасимов [133] în comunicările sale relatează că potrivirea

perechilor în ramura taurinelor reprezintă o combinaţie de gene parentale în rezultatul cărora se

formează zigota şi genotipul nou. În gospodăria „Zubţovschii” din regiunea Moscova (Rusia) se

efectuează lucrări de creare a tipului nou al rasei Bălţată cu negru cu constituţie robustă şi

producţia de lapte de 7000 – 7500 kg lapte. Pentru aceasta se utilizează metoda de potrivire

individuală a perechilor cu taurii din rasa Holstein testaţi după calitatea descendenţei cu efectul

selecţiei nu mai puţin de 200 kg (semnificaţia nu mai puţin de 60%).

Е. Сакса и др. [142] afirmă că în asociaţia de gospodării „Nevscoe” regiunea Leningrad

(Rusia) în decursul a 30 ani s-au aplicat împerecheri nominalizate ale taurilor reproducători din

rasa Holştein în populaţia de taurine de rasa Bălţată cu negru. În prezent în această populaţie cota

de participare a rasei Holstein la primipare constituie 90 – 94%. Producţia medie de lapte (n =

48137) a atins 7166 kg, grăsimea 3,62% , proteină 3,10%. Autorii constată că dacă în perioada

anilor 1995 – 2000 eficacitatea selecţiei după producţia de lapte a fost egală cu 36 kg lapte la 1

vacă pe an , atunci în perioada anilor 2001 – 2006 a constituit 57,7 kg pe an. În acelaşi timp

conţinutul de grăsime şi a proteinelor în lapte a rămas la nivelul precedent.

T. Матвеева [95] a efectuat analiza indicilor producţiei de lapte în 5 gospodării din

regiunea Leningrad (Rusia) în dependenţă de linia taurilor folosiţi la împerechere. Rezultatele au

demonstrat că vacile din cea mai numeroasă linie Vis Bek Aidial 933122 aveau o producţie de

24

lapte semnificativ mai înaltă decît a vacilor din linia Montvic Ciftein 95679 cu 314 kg lapte şi

10,9 kg grăsime, iar vacile din linia S.T.Rokit 252803 aveau cu 234 kg lapte şi 7,5 kg grăsime

mai puţin decît vacile din linia Vis Bek Aidial 933122. Autorul face concluzie că la momentul

actual la ameliorarea taurinelor specializate pentru lapte o mare atenţie trebuie de acordat

perfecţionării sistemului de creştere în linii.

Л. Овчинников [108] a studiat indicii longevităţii productive a vacilor în gospodăria

„Troiţcoe”, regiunea Celeabinsc (Rusia) în dependenţă de apartenenţa la linie. S-a stabilit că cea

mai mare durată de exploatare productivă au avut vacile din linia Vis Bec Aidial 933122 – 2454

zile (acestea depăşeau cu 41 – 396 zile vacile din alte linii), iar cea mai mică longevitate

productivă au avut-o vacile din linia Don Juan 1347 - numai 2058 zile. Autorul ajunge la

concluzia că longevitatea productivă este influenţată semnificativ de factorul „linia”.

В. Бекенев, Н. Гамарник [20] relatează că în Siberia (Rusia) s-a efectuat ameliorarea

taurinelor autohtone Bălţată cu negru cu taurii reproducători din rasa Bălţată cu negru olandeză.

Autorii remarcă că în rezultatul ameliorării s-a reuşit crearea a două linii - Smerci 59606 şi

Consul 10609. Fiicele taurilor din linia Smerci 59606 depăşeau cerinţele standardului scop pe

rasă cu 75%, grăsimea cu 85%, iar descendentele liniei Consul 10609 corespunzător cu 64,7 kg

şi 75,5%. Descendenţii acestor linii au o constituţie robustă, tipul specializat de lapte bine

exprimat.

Т.Усова [176] remarcă că creşterea în linii este cea mai performantă metodă de

ameliorare a raselor. Efectuînd cercetări în gospodăria de elită „Smena”, regiunea Moscova

(Rusia) în populaţia de taurine de rasa Ayrshire, la 8 linii a stabilit, că producţia de lapte mai

sporită pe 1 lactaţie au avut-o taurinele din linia Riihiviidan Urho Errant AAA 13093 – 5419 kg,

mai scăzută - taurinele din linia Tarnu 623 C – 5412 kg şi cea mai mică producţie de lapte a fost

la taurinele din linia Don Juan AAA 7960A – 4947 kg. Efectuînd crosarea intraliniară în

dependenţă de gradul de repetare a rudelor, s-a stabilit că la potrivirea intraliniară a perechilor

influenţa cotei materne este mai scăzută decît de la utilizarea crosului liniilor Iutter Romeo –

King Eranta. Autorul face concluzia că potrivirea intraliniară a perechilor de asemenea crosarea

liniilor trebuie aplicată cu considerenţa pedigriilor pînă la generaţia a treia a strămoşilor.

Н. Попов и др. [130] relatează că în anii 1991 – 1999 au efectuat în asociaţia ştiinţifică

„Poima” (Rusia) experienţa practico – ştiinţifică de creare a două populaţii de taurine cu

implicarea taurilor de diferite origini. Unii tauri utilizaţi erau din linia Ues Ideal 933122, alţii

fiind liderii rasei Bălţată cu negru din regiunea Moscova. Rezultatele testării pe lactaţia 1 a

fiicelor taurilor din linia Ues Ideal a demonstrat că producţia medie de lapte a acestora a fost mai

sporită decît a contemporanele taurilor lideri din rasa Bălţată cu negru locală cu 212 kg (p>

25

0,99), iar pe lactaţia a 3 a atins 600 kg (p > 0,95). Diferenţă semnificativă s-a stabilit şi la

conţinutul de grăsime + 18,4 kg (p > 0,95). Autorii remarcă că pentru ameliorarea în continuare a

populaţiei de taurine Bălţată cu negru din regiunea Moscova trebuie selectaţi tauri cu un nivel

mai înalt al caracterelor productive.

И. Суллер [165] menţionează că în prezent se nivelează potenţialul genetic al taurilor

autohtoni cu cel al taurilor de import. Importul taurilor nu influenţează creşterea productivităţii,

cum era prin anii1980, cînd producţia de lapte creştea odată cu sporirea cotei de participare a

rasei Holstein. La momentul actual creşterea producţiei poate fi influenţată numai de utilizarea

taurilor amelioratori.

И. Волохов, О. Пащенко, Д.Скачков [37] efectuînd cercetări la crearea tipului de

taurine din rasa Bălţată cu negru în regiunea Volgograd, prin încrucişarea cu rasa Holstein,

bazîndu-se pe crosurile interliniare, au stabilit că varietatea genetică a fiecărei rase sau tip este nu

numai o garanţie a creşterii productivităţii, dar şi o perioadă durabilă de existenţă. Crearea tipului

se efectuează în baza a 6 linii din rasa Holştein : Ues Ideal, Reflecşin Sovering, Montvic Ciftein,

Siling Traidjun Rokit , Hiltes şi Annas Adema. Aceasta permite obţinerea taurinelor de la

reproducerea “în sine”, ceea ce prevede programul de creare a tipului nou.

E. Florescu et. al. [4] efectuînd analiza performanţei fiicelor pe mai multe lactaţii a

taurilor (taţi de fii) au stabilit că din cei 34 tauri, 9 prezintă interes de ameliorare, cît şi pentru

munca de creare a liniilor moderat consangvine. Aceşti 9 tauri sînt remarcaţi şi în alte ţări vest-

europene fiind ramificaţii ale celor mai valoroase linii existente pe plan mondial.

В. Захаров, В. Труфанов [63] studiind eficacitatea încrucişării taurilor din rasa Holstein

cu taurinele din rasele Holmogor şi Bălţată cu negru în staţiunea experimentală „Stenchino”

regiunea Riazani (Rusia), remarcă că cea mai înaltă producţie de lapte au avut taurinele din linia

Vis Bek Aidial, iar cea mai scăzută taurinele din linia Siling Tradjun Rokit. Autorii fac concluzia

că încrucişarea taurilor de rasa Holstein cu taurinele din rasele Holmogor şi Bălţată cu negru a

sporit producţia de lapte în descendenţă cu 2,9 – 9,9% pe lactaţie. Cel mai mare adaos la

producţia de lapte (260 – 351 kg) au avut vacile metise din ambele rase cu cota de participare de

62,5% a rasei Holstein

Л. Никифорова [106] la testarea rezultatelor de ameliorare a primiparelor din diverse

linii şi diversă consangvinitate a rasei Holstein în gospodăria de elită „Novîi puti”, regiunea

Breansc (Rusia), a stabilit că în toate liniile ( Annas Adema 30587, Montvic Ciftein 95679, Nico

31652, Reflecşin Sovering 198998 şi Ues Ideal 933122) producţia de lapte a sporit a sporit odată

cu creşterea cotei de participare a rasei Holstein. În linia Annas Adema diferenţele au fost de 272

kg (F1) şi 339 kg (F3) lapte. La primiparele liniei Montvic Ciftein sporire semnificativă a

26

producţiei de lapte s-a stabilit la 3/8 – 1/2 şi 5/8 cotă de participare a rasei Holstein în

comparaţie cu primiparele cu cota 1/4 corespunzător cu 802, 581 şi 699 kg. Aceeaşi legitate s-a

stabilit şi la primiparele din linia Reflekşin Sovering. În liniile Ues Ideal şi Annas Adema

diferenţă semnificativă nu s-a stabilit .

1.4. Diferenţierea interrasială a bovinelor după factorii antigenici

Studierea detaliată a antigenelor grupelor sanguine la bovine a început cu utilizarea

metodei imunologice. Prin metoda izoimunizării, iar în unele cazuri şi heteroimunizării în anul

1941, în Statele Unite ale Americii au fost preparate serurile imunospecifice (reagenţi), cu

ajutorul cărora pe eritrocitele bovinelor au fost descoperite aproape 30 antigene ale grupelor

sanguine . Ulterior, datorită intensificării cercetărilor numărul antigenelor depistate a crescut

considerabil. S-a stabilit că antigenele grupelor sanguine se transmit ereditar codominant ca

elemente separate, sau ca grupe indivizibile, şi unele şi altele fiind numite fenogrupe. Analiza

capacităţii de moştenire a acestor fenogrupe a făcut posibilă separarea antigenelor în sisteme

independente. Astfel, s-a stabilit că fiecare sistem este controlat de loci cromozomiali separaţi,

purtători ai unui număr determinat de alele, şi fiecare dintre ei deţine controlul asupra moştenirii

fenogrupelor.

Diferenţele interrasiale pe antigenele grupelor sanguine au fost depistate pentru prima

dată încă la începutul secolului trecut , iar mai apoi şi de alţi cercetători [225, 227, 234, 235] ele

manifestîndu–se prin specificitatea, frecvenţa antigenelor şi combinaţiile ereditare ale lor.

Autorii menţionaţi cercetînd populaţiile de taurine de rasele Holstein, Jersey, Schwyz etc. au

demonstrat că fiecare rasă are un spectru specific de combinaţii ale antigenelor în fenogrupele

locilor B şi C şi frecvenţă diversă a alelelor, care pot fi utilizate pentru diferenţierea genetică a

raselor, populaţiilor şi grupelor de bovine. Prin cercetările ulterioare [204, 219, 220] s-a stabilit

că la taurinele de rasa Bălţată cu negru cele mai răspîndite alele au fost BOYD' şi BO3YA'E'3. În

rasa Jersey o frecvenţă înaltă s-a depistat la alelele BGKO2 , Y2A'B'E'G'K'O'Y'G", BGD' la

rasele Ayrshire şi Finlandeză markerul Y2D'G', la rasa Bălţată cu roşu Poloneză o frecvenţă

sporită a alelelor G",G2Y2E', BO1Y2D'.

La multe rase neînrudite s-au depistat alele din sistemul B care servesc ca markeri

specifici. De pildă, în cercetările efectuate de П.Сороковой и др. [154], s-a stabilit că alelele

locusului- B E'1G', G', OxE'1O', QE'1Q' mai frecvent sînt constatate la rasa Holmogor în

regiunile Moscova şi Arhanghelsk şi în alte zone de răspîndire a acestei rase. Alelele I2,

Y2D'G'I'Q' şi Y2D'E'1O' sînt caracteristice pentru rasa Bălţată cu negru din Olanda, O1I'Q',

I1Y2Y', A'1B' pentru rasa Sîciovskaia şi Simmental. O frecvenţă înaltă în rasa Kostroma s-a

27

depistat la alelele I1G'G", B2I1A'1B'E'3F'Q' la rasele Roşie de stepă şi Angler, alelele

G3O1T1A'2E'3F'2K', O1Y2Y', O2A'2J'2K'O', P1T1Y2E'3F'2O' şi D'E'2F'2G'O'.

În condiţiile actuale ale sectorului zootehnic intensificarea procesului de ameliorare

necesită folosirea metodelor noi care permit în termeni restrînşi obţinerea populaţiilor tipurilor

bine adaptate la condiţiile tehnologice de exploatare cu un nivel înalt al producţiei. Această

sarcină se complică prin posibilităţile existente de îmbinare în genotipul animalelor calităţi şi

caractere, care în pocesul de ameliorare se dobîndesc greu. Metodele imunogenetice prin analiza

datelor alelofondului raselor concrete de taurine şi a parametrilor genetici face posibilă obţinerea

informaţiei obiective despre nivelul variabilităţii caracterelor de ameliorare în populaţia

respectivă a taurinelor specializate pentru lapte.

Л. Максимова, И. Петрачкова, [93] constată că în procesul de creare a tipului nou al

rasei Ayrshire din Karelia (Rusia) se manifestă modificări in raportul genotipurilor. În tipul creat

a sporit de 2 ori frecvenţa antigenelor B2, G2, O1, O2 , P2, Q, P´ şi s-a redus frecvenţa antigenelor

E´2, G΄, Q΄. Prin analiza alelofondului populaţiilor implicate în crearea tipului nou s-a stabilit că

alelele B2, B2 O1, I2, B΄΄, G΄΄ ,G΄΄ sînt „paşaportul genetic” ale acestora.

А. Рыбин [141] efectuînd un studiu amplu a spectului antigenic la 3 rase (regiunea

Nijnaia Povoljia) Simmental, Bălţată cu negru, şi Roşie de stepă în baza cărora se crea 3 tipuri

noi prin încrucişarea cu rasa Holstein a stabilit că metişii Simmental x Holstein se deosebeau

prin antigenele B2, G2, G3, I2, P2, Q, T1, O´´, G´´ de metişii Holstein x Bălţată cu negru, iar de

metişii Roşie de stepă x Holstein prin antigenele B2, G2, I2, P2, B´´, I´´, J´2, Q´.

Р. Чисыма, У. Ооржак [189] au cercetat structura imunogenetică la Iac crescuţi în

republica Tuvină în 2 gospodării „Bai-Tal” şi „Kara-Holi” (n = 110), comparînd aceste date cu

datele obţinute în Buriatia şi Mongolia. La iacii din Buriatia afirmă autorii mai frecvente erau

antigenele A2,G2, B2,X1, W, V, F, H´, Z (55,0 – 99,1%) La iacii din Mongolia mai des se

întîlneau antigenele E, L´, V, F, Z (71,0 – 100,0%), la cei din Tuvinia antigenul A2 are o

frecvenţă intermediară intre iacii din Buriatia şi Mongolia, antigenul G2 are frecvenţă rară iar

antigenul O2 era la acelaşi nivel. Autorii remarcă că cu toate că iacii din cele 3 populaţii au

particularităţile sale, aceştea au similitudine genetică şi mărturisesc geneza comună.

Е. Шукюрова [198] studiind spectrul antigenic al rasei Hereford în staţiunea

experimentală din Birobidjan (Rusia) au stabilit 40 antigene în 8 loci a grupelor sanguine.

Frecvenţa acestora varia de la 0 (antigenele J´2, K´) la 99,9% (antigenul F). Cele mai răspîdite în

populaţia studiată au fost antigenele Y2, D´, I´, C1, C2, R, W, F, H´, o frecvenţă mai redusă la

antigenele Z´, B2, G3, I1, I2, O1, T1, T2, B´, G´, G´´, X1, C´, L´,M şi n-au fost depistate antigenele

K´, Y´, B´´, U, U´, U´´.

28

C.Oxaпкин и др. [110], la rasa Holmogoro-Peciorsk au depistat 24 alele ale locusului–

B, cele mai răspîndite fiind E'1G'G" (0,168), A'O' (0,120), O1I1A'E'3K' (0,100), adică aceleaşi ca

şi la rasa Holmogor din regiunele Moscova şi Arhanghelsk. La taurinele din populaţia

gospodăriei experimentale din Narian-Marsk autorii au identificat un număr mai mare de alele, o

parte din care se întîlnesc la rasele Bălţată cu negru olandeză şi Holstein (B1Y1A'1E'3P'Q'G, Y2A,

I2Q, I , G", G2Y2E'1Q'), iar altă parte– la rasa Holmogor (E'G'G", A'O', O1T1A' E'3K', QE'Q').

В. Макаров и др. [91] au selectat 121 vaci modelate cu genotipuri sintetice complicate

care aveau cota de participare 18 -20% a rasei Istobin, 40 - 42% Holstein x Bălţată cu negru şi 38

– 40% Bălţată cu negru, care aveau un exterior bine exprimat pentru tipul de lapte , cu ugerul

bine dezvoltat de la care s-au colectat mostre sanguine pentru determinarea spectrului

antigenelor.Autorii remarcă că în alelofondul locusului AEB au fost stabilite 49 alele, nivelul

homozigoţiei fiind de 5,43%. Frecvenţă înaltă au avut alelele G´2Y2E΄1Q´ (0,153), Q´I´´, (0,095),

O4Y2A´1 I´´ şi I2 (0,0579), Q4E´3G´G´´ (0,0455), Q4E´3G´´ (0,0372), O2A´2J´1K´O´ (0,0289) , b

(0,0537). Aceste alele sînt specifice pentru rasele Bălţată cu negru şi Holstein şi în etapa

apropiată vor fi prezente în genotipurile taurilor, De asemenea în acest lot au fost stabilite alelele

specifice rasei Istobin şi Olandeză: Y2E´2Q´Y´(0,0413), Y2E´1F´2J´1 (0,00826), O4E´1F´2G´O´G´´

(0,00413), care sînt unicale pentru această populaţie.

După numărul de alele se poate pronunţa asupra nivelului de homozigoţie a rasei. Astfel,

la rasa Islandeză care o perioadă îndelungată a fost crescută izolat, în sistemul B al grupelor

sanguine au fost depistate 28 alele, iar nivelul homozigoţiei a constituit 12,3%. În rasele Bălţată

cu roşu şi Roşie daneză s-au stabilit 23 şi 24 alele, nivelul homozigoţiei fiind respectiv 24,8% şi

16,0%, în timp ce la rasele Finlandeză, Simmental germană, Roşie poloneză şi Roşie cehă s-au

constatat corespunzător 79, 100, 132, 144 alele cu nivelul homozigoţiei 5,4%, 9,0%, 6,5 şi 8,0%

[96].

Л.Эрнст, П.Сороковой [200] au făcut o analiză comparativă a alelofondului raselor

crescute în Rusia: Bălţată cu negru, Holmogor, Sîciov şi Ayrshire, în rezultat menţionînd că

numărul alelelor locusului B la rasele Roşie daneză şi Ayrshire era de 2-3 ori mai redus decît la

aceleaşi rase din fosta Uniune Sovietică. Acest fapt demonstrează că ameliorarea contribuie la

reducerea variabilităţii genetice şi conduce la micşorarea numărului de alele din sistemul B al

grupelor sanguine.

W.Flak et al. [213] la rasele de origine germană (Bălţată şi Brună) n-au constatat

schimbări esenţiale în frecvenţa alelelor locusului B al grupelor sanguine în decurs de 10 ani.

Totodată, în cercetările lor, K.Walawski et al. [238], G.Grzybovski et al. [237, 238] au stabilit

la rasa Bălţată cu negru poloneză reducere a frecvenţei alelelor B2O1Y2D', Q,

29

B1OxY2A'2G'P'Q'G", O1A', G2Y2E'1 ale locusului B şi sporirea frecvenţei alelelor P1I', B2O1,

I1OxA'1E'1K, I' , B1OxA'1I'P', răspîndite la taurii utilizaţi pentru însămînţarea artificială.

В.Дeконе и др. [49] relatează că, sub influenţa ameliorării, la rasa Brună letonă s-a

observat o frecvenţă sporită (0,8529) la 6 alele din sistemul B al grupelor sanguine O1,

B2O1Y1D', B1P', b, BO2Y1A'2E'3G'P'Q'G", Y2Y', frecvenţa lor constituind, peste 85% din

alelofondul acestui sistem.

Е. Елемесов, Н.Попов, А. Алентаев [57] studiind alelofondul tipului nou de taurine

creat în baza încrucişării raselor Aulatină x Bălţată cu negru în zona de sud a Kazastanului au

stabilit la rasa Aulatină 51 alele toate aproape identice ca la rasa Bălţată cu negru. Cele mai

răspîdite alele ale locusului AEB au fost G2Y2E´1Q´ (0,1798), I2 (0,1497) , G1I1A´´(0,0657),

Y1E´3G´Y´G´´ (0,0745) cele mai rar întîlnite Y2G´G´´ (0,0087), G3O1T1A´2E´3F´2K´ (0,0043),

G2I1Y2E´3Q´G´´ (0,0087).

В. Прожерин, Б.Завертяев [135] relatează că populaţia de taurine din regiunea

Arhanghelsc (Rusia) este o bună parte a rasei Holmogor şi prezintă un mare interes ştiinţific dat

fiind că aceasta se află în epicentru unde s-a creat această rasă şi este un genofond unical. În

locusul AEB au fost stabilite 46 alele 3 din ele : B2I2Y2G´G´´, B2G3KA´B´G´O´G´´ şi B2´E3´G´.

Frecvenţa sumară alor a fost 0,044 la vaci, 0,063 la taurii reproducători şi 0,061 la vacile mame

producătoare de tauri. S-a stabilit că mai bine de jumătate din tineretul taurin a populaţiei a

moştenit alelele A´O´´, E´2G´G´´, QE´Q´, O2Y2I´, G2Y2E´2Q´, O2 cu frecvenţa sumară de 0,586.

Frecvenţa la 11 alele din cele stabilite B2G3KEF´O´, Y2, B2I2, OD´G´Q´G´´, B1OXA´O´P´Q´,

O2Q´, B2O2B´, OA´1, B2Y2A´1,G´I´P´G´´, B2Y2A´2G´P´Q´G´´era foarte joasă.

Markerii genetici, în special alelele sistemului B ale grupelor sanguine, permit depistarea

relaţiilor filogenetice între rase chiar şi peste un timp îndelungat după individualizarea lor.

А.М.Машуров [97], comparînd alelofondul populaţiilor de taurine cercetate din rasa

Simmental cu datele obţinute de П.Анисимов [13] care a studiat rasa înrudită Sâciov, a stabilit

că alela O3QA'2E'3F'Y' a locusului B este mai frecventă la rasa Simmental, iar alela I1K'– la

rasa Sîciov, în timp ce alelele BGKE'2F'O şi BGKE'2F'G'O' sînt comune pentru ambele rase iar

în genofondul populaţiilor de taurine de rasa Bălţată cu negru românească se regăsesc genele

reproducătorilor de rasa Friză Holstein, mai ales alela G2Y2E'3Q' care a fost introdusă masiv în

alelofond prin genotipurile a 44 tauri importaţi din S.U.A, Olanda şi Germania [10].

De subliniat faptul că există şi divergenţe intrarasiale în frecvenţa alelelor în diverse

zone geografice. De exemplu la rasa Simmental din regiunea Voronej (Rusia), o frecvenţă mai

înaltă s-a depistat la alelele O3QA'2E'1F'Y'2, O1I'Q', Q; în Ucraina la aceeaşi rasă a fost

constatată frecvenţa înaltă a alelei O1Q', iar în Polonia la alelele O1I', Ox , G1Qx , G1QxA' [220].

30

Л.Г.Сухова, Ф.Ф.Лазарева [168], în cadrul investigaţiilor efectuate la încrucişarea

taurilor reproducători de rasa Holstein cu vaci de rasa Bălţată cu negru din Ural, (Rusia), au

constatat o schimbare semnificativă a genofondului rasei materne, unde peste 25% din

descendenţă a moştenit markerul G2Y2E'Q'.

Л. Пархоменко, В. Захаров [112] efectuînd o analiză amplă a datelor obţinute de la

cercetarea grupelor sanguine a rasei Roşie de stepă din regiunele Cubani, Orenburg şi Omsk au

stabilit că în populaţia din Orenburg lipsea antigenul Z´, în populaţia din Cubani nu s-a depistat

alelele locusului AEB I1, T1A´ şi I1QT2D´E´2I´P´B´´, iar în populaţia din Orenburg ponderea

acestor alele a fost pînă la 10%. Alela I1QT2D´E´2I´P´B´´ în această populaţie s-a stablit pentru

prima dată fiind răspîndită la taurinele autohtone. În populaţia din regiunea Cubani s-a constatat

un nivel jos al homozigoţiei.

Н.А.Попов, Ю.В.Саморуков [123] menţionează că în crearea raselor şi tipurilor de

bovine, alelele grupelor sanguine reprezintă paşaportul acestora, el servind la determinarea

apartenenţei de rasă, iar folosind frecvenţele alelelor, se pot calcula distanţele şi similitudinile

genetice între rase, tipuri şi grupe de animale.

După cum relatează Л.П.Прахов, О.А Басонов [134] studiul relaţiilor de înrudire, a

raselor, liniilor, populaţiilor de taurine, de asemenea a similitudinii şi divergenţei genetice este

necesar pentru organizarea ameliorării aprofundate, luîndu-se în considerare frecvenţa

antigenelor şi alelelor grupelor sanguine.

Divergenţele intrarasiale în frecvenţa alelelor grupelor sanguine se explică prin faptul că

la însămînţarea artificială a efectivului-matcă se utilizează un efectiv limitat de tauri

reproducători.

1.5. Polimorfismul sistemelor proteice sanguine şi lactice şi utilizarea lor în ameliorare

Un interes aparte prezintă şi polimorfismul genetic al proteinelor sanguine şi lactice, cu

ajutorul cărora se poate pronunţa asupra structurii genotipului, fără efectuarea încrucişărilor

hibridologice a animalelor. Polimorfismul este foarte răspîndit, el fiind constant la diverse specii

de animale – de la cele mai simple pînă la vertebrate [206, 230, 231, 232, 233].

În prezent la taurine este studiat mai profund polimorfismul proteinelor, care cuplează

şi transportă în organismul animalului diverse substanţe biologic active: albumina (Al),

transferina (Tf), hemoglobina (Hb), cazeina (Cn), beta-lactoglobulina (β-Lg) precum şi proteine -

ceruloplasmina(Cp), amilaza (Am), fosfataza alcalină (F) etc. care posedă proprietăţi specifice

de catalizare.

31

În mai multe surse bibliografice este descrisă caracteristica genetică a polimorfismului

proteic la diverse rase, în baza cărora au fost analizate pedigriurile şi legăturile de rudenie ale

acestora. S-a stabilit divergenţe considerabile în frecvenţa alelelor locilor Hb şi Tf la bovinele

crescute în ţările din Europa, Asia şi Africa. Polimorfismul hemoglobinei şi transferinei la

bovine este studiat pe larg. La unele rase, inclusiv Roşie poloneză , Bălţată cu roşu, Bălţată cu

negru, Kazahă cu capul alb, Roşie estonă în locusul hemoglobină au fost depistate doar un

singur tip. Alela HbB este mai răspîndite la rasele Simmental, Jersey şi Zebu indian. Se

presupune că genotipul acestor rase s-a creat în dependenţă de migrarea animalelor. Frecvenţa

alelelor în locusul hemoglobină varia la rasele Simmental, Brună de Transilvania, Jersey şi

Indiană între 0,122 şi 0,355 [7] .

La examinarea frecvenţei alelelor în locusul transferină la bovinele Bos taurus şi Bos

indicus s-au evidenţiat două direcţii de migrare: una porneşte din India spre Africa de Sud şi de

Est: cea de a doua – din India, trecînd prin Turcia, spre Europa. Pe măsura îndepărtării de la

India se reduce frecvenţa alelelor TfB şi TfE , sporind frecvenţa alelei TfA [206].

L.Dola, M. Oriman [210] în populaţiile de taurine Bălţată cu roşu, au studiat

polimorfismul Tf, Am, Hb. În locusul transferină aceştia au stabilit 3 alele – A, D, E, frecvenţa

cărora a constituit 0,4028, 0,5454, 0,0518, iar în locusul amilază – două alele, B şi C, cu

frecvenţa de 0,4328 şi 0,5672.

Y.Al-Trimeti et al. [205] au studiat structura genotipurilor în locii transferină şi

hemoglobină la rasele Friză poloneză autohtonă şi Charolaise. Alelele TfA , TfD , TfE au fost

depistate la ambele rase cu frecvenţa corespunzătoare 0,464, 0,500, 0,036 la rasa Friză şi

0,363, 0,428 , 0,191 la rasa Charolaise.

Există suficiente date bibliografice vizînd polimorfismul amilazei şi ceruloplasminei

.Н.Букатару и др. [28] au studiat genofondul rasei Jersey în Republica Moldova, constatînd că

în locii ceruloplasmină şi amilază frecvenţa alelelor a constituit CpA – 0,8736, CpB – 0,1264;

AmB – 0,9321, AmC – 0,0679.

Testînd polimorfismul proteinelor sanguine la 22 rase de taurine, Л. Жебровский, С.

Бабуков, К. Иванов [58] au stabilit că în locusul amilază divergenţe esenţiale de la cele medii

s-au depistat la rasele Iakută (AmB – 0,101), Peciorsk (AmВ - 0,390) Bălţată cu negru (AmB –

0,311), frecvenţa medie a acestei alele fiind de 0,654.

Un rol teoretic important se atribuie proteinelor sanguine pentru studierea legăturilor

posibile între genele ce controlează proteinele sanguine şi manifestarea caracterelor productive la

animale.

32

L.Dola et al. [210] menţionează că unele segmente ale cromozomilor în 20 loci care

deţin controlul asupra grupelor sanguine (10 loci), proteinelor sanguine şi enzimelor (6 loci), şi

lactoproteinelor (4 loci), au corelaţie vădită cu producţia de lapte, ceea ce confirmă influenţa

grupului de loci asupra acestei producţii .

În gospodăria experimentală a Academiei Veterinare din Cazani (Rusia) Р. Хаертдинов

и др. [178] au studiat genotipurile în 4 loci a sistemelor proteice polimorfe lactice (α s1-Cn, β-Cn,

k-Cn, β-Lg) la 134 vaci de rasa Holmogor, 84 vaci din rasa Holstein din Ungaria şi 123 metişi şi

au stabilit că pentru rasa Holstein din Ungaria cele mai răspîndite genotipuri au fost BB A1A2

AA AB şi BB A2A2 AA AB. Frecvenţa acestora a fost 2,5 – 3 ori mai înaltă în comparaţie cu

rasa Holmogor şi a constituit respectiv 20, 24 şi 13,1%. În afară de aceasta la rasa Holstein din

Ungaria s-au stabilit 5 genotipuri care nu se întîlneau în populaţia rasei Holmogor. Metişii

Holmogor x Holstein in comparaţie cu rasele pure au avut un număr mai mare de genotipuri

complexe . Au apărut genotipuri noi ca : BB A2A2 AB AA, BB A1A1 BB BB, BB A1A2 BB BB,

BB A1B AA AB, BB A1B AA AB, BC A1A3 AA BB, BC A2A2 AA AB, care nu se întîlneau la

rasele iniţiale.

După părerea lui В.И.Глазко [43] unii cercetători depistează o legătură reciprocă cu

producţia de lapte, alţii infirmă acest lucru deoarece aceasta depinde de caracterul de creare şi

selecţie a populaţiei concrete.

Б. Иолчиев, В. Сельцов [66] au efectuat cercetări privind legăturile între producţia de

lapte şi genotipurile locusului k- Cn în gospodăria de elită „Maslovschii” regiunea Voronej. Cea

mai înaltă producţie de lapte au stabilit la genotipurile heterozigote - cu 98 kg mai mult faţă de

taurinele cu genotipul AA şi cu 143 kg lapte faţă de genotipurile BB. Fiicele taurului Cosmos

180 cu genotipurile heterozigote AB pe cea mai înaltă lactaţie au produs cu 108 kg lapte mai

mult decît la cele cu genotipurile homozigote.

П.И.Петков [117], studiind coeficientul repetabilităţii caracterelor producţiei de lapte

pentru 5 lactaţii la 206 vaci înalt productive de rasa Holstein, a stabilit că la vacile cu genotipul

heterizigot Am BC şi CAFS producţia de lapte este mai stabilă decît la cele cu genotipul

homozigot.

A.Д.Комиссаренко и др.[74], Р.М.Шмитт [195] relatează că vacile cu genotipurile Tf

AE aveau o producţie de lapte mai înaltă.

Prin urmare, datele bibliografice cu privire la existenţa unei corelaţii între sistemele

proteice polimorfe şi caracterele productive sînt contradictorii [21, 74, 148]. Există legături

genetice deosebite, care nu se încadrează în pleiotropie, heterozis etc. De aici şi cercetătorii fac

concluzii diferite.

33

1.6. Importanţa markerilor genetici în ameliorarea taurinelor

Eficacitatea ameliorării în mare măsură depinde de exactitatea evidenţei animalelor şi

autenticitatea pedigriului. Odată cu trecerea la îmsămînţarea artificială s-au depistat multe erori

în pedigriul animalelor de rasă.

După cum s-a menţionat mai sus în baza studierii grupelor sanguine a fost elaborată o

metodă eficientă de monitorizare a provenienţei taurinelor. Aplicarea acestei metode permite

selectarea tineretului taurin autentic pentru reproducţie, mai ales a tăuraşilor, care au o influenţă

deosebită în ameliorarea cirezilor în legătură cu colectarea materialului seminal pentru

însămînţarea artificială.

În acest context au fost publicate mai multe lucrări ştiinţifice, autorii cărora confirmă că

erorile la înregistrarea paternităţii în fişele de evidenţă variază de la 5% pînă la 42% [12, 101,

141].

П.Сороковой и др. [154] au comunicat rezultatele cercetărilor întreprinse asupra 18725

taurine de prăsilă în gospodăriile din regiunile Moscova, Smolensk, Kostroma din Rusia, în

cadrul cărora au fost depistate erori în fişele de înregistrare în medie la 24,3% din efectivul

studiat. Autorii insistau la aplicarea expertizei imunogenetice obligatorii a taurinelor din ţară,

argumentînd prin faptul că erorile admise reduc eficacitatea selecţiei şi testării reproducătorilor

după calitatea descendenţei.

В.Назаренко [103], totalizînd rezultatele testării populaţiilor de prăsilă la rasa Roşie de

stepă în Ucraina, menţionează că erorile admise în evidenţa tineretului taurin varia de la 19,5%

la 37,8%. Erorile la înregistrarea tatălui au constituit 17,4–37,8%, la înregistrarea mamelor 3,3-

20,5%.

Mulţi cercetători specifică faptul că expertiza autenticităţii provenienţei (verificarea

paternităţii) cu utilizarea grupelor sanguine contribuie nu numai la evitarea erorilor admise la

înregistrarea paternităţii în fişele de evidenţă, dar şi la restabilirea paternităţii adevărate, acolo

unde au avut loc aceste erori [125].

Totalizînd cele expuse, concluzionăm că utilizarea markerilor genetici, în particular a

grupelor sanguine, face posibilă reglementarea evidenţei animalelor de rasă, selectarea tăuraşilor

de prăsilă autentici, testarea lor veridică după calitatea descendenţei, asigurînd oportunitatea şi

direcţia principală a activităţii de ameliorare a animalelor de rasă.

34

1.7. Monitoringul genetic ca metodă de supraveghere şi manipulare a structurii alelofondului în populaţii

Creşterea şi înmulţirea pe linii este una din cele mai importante metode de ameliorare a

animalelor de rasă, care contribuie la sporirea producţiei obţinute. Scopul principal al acestei

metode constă în utilizarea prin reproducţie a calităţilor valoroase ale taurinelor de rasă pentru

obţinerea descendenţei cu aceleaşi calităţi şi asigură progresul ameliorării rasei.

Marcarea genetică a liniilor şi familiilor de taurine permite monitorizarea înrudeniei

genetice a descendenţei cu fondatorul liniei, evită lucrul cu liniile şi familiile formale. Mai mult

ca atît, monitoringul genetic accelerează procesul de ameliorare şi consolidare a liniilor şi

grupelor înrudite. La această temă a fost publicat un şir de lucrări ştiinţifice [18, 19, 24, 26, 30,

31, 36, 38, 56, 127, 136, 166] .

Г. Сердюк и др. [146] studiind infuenţa taurilor de diversă selecţie (rasele Schwyz,

Olandeză, Holstein) în gospodăria de elită „Lesnoe” regiunea Leningrad în ultimii 27 ani asupra

formării alelofondului au stabilit că ameliorarea direcţionată este factorul decesiv. Ca rezultat al

cercetărilor a fost elaborată metoda individuală de testare a valorii taurilor după alelele

alternative ale fiicelor care sporeşte eficacitatea selectării cu 10 – 15%.

И.Коронец [78], analizînd în decurs de 15 ani structura imunogenetică a liniilor şi

grupelor înrudite Bălţată cu negru din Bielarusi a identificat 60 alele principale în locusul AEB.

Similitudinea genetică a celor 11 linii studiate s-a încadrat în limitele 0,9280 – 0,9500.

Conform datelor obţinute de В.Чернушенко [187] în grupa înrudită Likior ZCV-585,

este util de a menţine markerul G3O1T1A'2E'3F'I'K' prin metoda selectării taurilor continuatori

cu acest marker.

А. Констандогло, В. Фокша [75] relatează că în Republica Moldova au fost realizate 3

etape de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru la care a fost studiat

polimorfismul grupelor sanguine, a proteinelor sanguine şi lactice în scopul studierii structurii

genetice,legăturilor filogenetice a raselor implicate în crearea acestui tip (Simmental, Roşie de

stepă, Bălţată cu negru şi Holstein). Prin cercetările efectuate s-a stabilit că rasele Simmental şi

Roşie de stepă se deosebeau prin frecvenţa antigenelor I1, B´, O´, G´´,W, C´, H´´. Metişii obţinuţi

de la încrucişare cu rasele amelioratoare Bălţată cu negru şi Holştein au moştenit antigenele

raselo implicate în creare tipului. Odată cu sporirea cotei de participare a raselor amelioratoare la

metişii Simmental x Bălţată cu negru sporeşte frecvenţa antigenelor I2, G´´,J, L respectiv de la

0,0 la 36,4% de la 8,8 la 36,7% de la 26,5 la 46,1% şi de la 47,0 la 52,4% (P> 0,05-0,001). La

metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru sporirea cotei de gene a rasei amelioratoare treptat

diminua frecvenţa antigenelor T1, R2, C´, V corespunzător de la 10 la 2,3%, de la 68,1 la32,3% şi

35

de la 44,7 la 18,8%, iar frecvenţa antigenelor B2, G2, I1, E´3, O´ creşte. Autorii ajung la concluzia

că prin implementarea acestei metode la crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru se

monitorizează structura genetică a genofondului de tip solicitat.la nivel de antigene şi alele.

Н. Богатноу, А. Хрунова, В. Захаров [24] remarcă că componenta necesară în

ameliorarea raselor , tipurilor de taurine este monitoringul genetic, care permite determinarea

efectului selecţiei, monitorizarea modificărilor în populaţii şi luarea deciziilor de înlăturare a

tendinţelor negative. În ameliorarea rasei Holmogor menţionează autorii markerii grupelor

sanguine se utilizează o perioadă îndelungată. Fiecare taur adus la Întreprinderea pentru creşterea

taurilor trece controlul genetic ceea ce ridică nivelul de evidenţă şi face posibilă efectuarea unui

şir de elaborări. Populaţiile cercetate pînă la 90% din efectiv au 13-15 alele a locusului AEB

acestea fiind „paşaportul genetic” al rasei. Totodată în dinamica generaţiilor sînt schimbări

esenţiale. Dacă în anul 1980 au fost depistate 30 alele în locusului AEB atunci la momentul

actual acestea s-a micşorat de 2 ori.. A sporit şi coeficientul homozigoţiei de la 6,0 – 7,0% la

10,0 – 11,0% .Vastitatea modificărilor genetice afirmă autorii depinde de indicii viabilităţii

taurinelor, calitătile de întreţinere şi exploatare.

Prin cercetările sale А. Попов, М. Дедов, В. Колесник [131] în gospodăria de elită

„Crasnoiarujschii”, zona cernozeomă centrală din Rusia în scopul paşaportizării genetice a 215

vaci rasa Simmental au fost stabilite 73 alele ale locusului AEB din ele cele mai răspîndite au

fost 18. Autorii remarcă, că formarea ulterioară a structurii genetice a populaţiei este

condiţionată de alelele-marker care corelează cu producţia de lapte la etapa actuală. Cea mai

înaltă producţie de lapte aveau taurinele care au moştenit alelele B1G2KO4A´1E´3G´G´´, B1G2O1,

P1Z2I´A´2I´G´´, G3O1T1A´2E´3F´2K´.

К.Гуркович, В.Чернушенко [46] au constatat că la crearea liniilor noi Kolos şi Amur

în rasa Schwyz este raţională utilizarea taurinelor cu markerii locusului B: B2P2J'2P'B" şi

BGKOxA'B'O', aceste animale evidenţiindu-se printr-o producţie de lapte mai sporită.

В.Вaляженков, О.Егоров [32] au studiat 9 linii în rasa Kostroma .Cea mai consolidată

s-a dovedit a fi linia Ladka, în care peste 60% din descendenţi sînt purtătorii markerului deţinut

de întemeietorul acestei linii. Autorii menţionează că utilizarea markerilor face posibilă

diferenţierea în linii şi se poate efectua monitoringul nivelului homozigoţiei. Aceeaşi opinie o

susţin şi savanţii B.Ceменов и др. [144], Л. Максимова, Л.Шульга [93], Г.Цiлуйко [183,

184].

А.Машуров [97] este de părerea că la crearea liniilor prin monitoringul genetic apare

posibilitatea de a judeca altminterea despre noţiunea de linie şi continuatorii acesteia, despre

necesitatea de a depista noi întemeietori ai liniilor. Comparînd producţia de lapte în două linii ale

36

rasei Simmental – Florian 374 şi Fasadnik 642 în cireada gospodăriei „Elanskii”, regiunea

Smolensk (Rusia) autorul a stabilit că producţia de lapte şi conţinutul de grăsime al vacilor din

linia Florian în decursul a 5 generaţii au sporit, iar în linia Fasadnik la trei generaţii au rămas

neschimbate. Autorul explică acest fenomenul în cauză prin consolidarea genetică insuficientă a

liniei Fasadnik.

А.Всяких, Т.Бахмутовa [42] în cercetările efectuate în gospodăria „Pahomov” regiunea

Moscova, au constatat că liniile se diferenţiază prin frecvenţa markerilor. De exemplu, markerul

O1Y2D'G'Q' este caracteristic pentru taurinele din ramura Bukvari a liniei Enkeli 304,

markerul I2Y2Y', – pentru ramura Mirovoi a aceleiaşi linii.

П.Сороковой и др. [162], utilizînd markerii genetici pentru evidenţierea genotipurilor taurilor

din liniile noi ale rasei Sîciov, au stabilit că la segregarea genotipurilor taurilor heterozigoţi

Vojak, Liux şi Rassadnik o parte din fiice au moştenit genele bunicii Kupava cu markerul G",

iar o altă parte markerii tatălui – E'3G', I1Y2G'G" şi b. Fiicele cu primul marker, în comparaţie cu

semisurorile lor aveau în prima lactaţie o producţie de lapte mai sporită cu 849 kg.

K. Гуркович и др. [42, 43] în cercetările lor de asemenea au ajuns la concluzia că

moştenirea markerilor şi segregarea lor în descendenţa liniilor şi familiilor influenţează în mod

diferit cantitatea producţiei obţinute.

Н. Попов [127] efectuînd experienţă practico-ştiinţifică în scopul utilizării

monitoringului genetic în diferite variante de potrivire a perechilor a stabilit că alotipul

populaţiei din gospodăria experimentală „Poima”, regiunea Moscova include 65 alele. Cele mai

răspîndite au fost alelele B1,I1, O2A´2,J´2K´O´, O4Y2A´2I´´, O4E´3G´´, Q´I´´. Autorul remarcă că

este oportună utilizarea alelelor la selectare, potrivire a perechilor şi formării structurii populaţiei

ceea ce contribuie la aprofundarea metodei de creştere în linii, selectarea şi obţinerea la comandă

a taurilor pentru formarea structurii genetice a populaţiilor.

В. Глазко и др. [44] au efectuat o analiză a structurii genetice a rasei Sură ucraineană în

timp de 9 ani în gospodăria „Polivanovca” Ucraina. Autorii remarcă frecvenţa alelelor locusului

AEB în aceactă perioadă s-a modificat semnificativ. A sporit frecvenţa alelelor

BGKY2E΄G´O΄G΄΄, O΄A΄D΄G, G΄I΄G΄΄ iar alelele BP´QA´D´, QTY2A´B´D´G´,

BGKQY2B´D´E´I´O´ sînt pe cale de dispariţie. Coeficientul homozigoţiei a sporit de la 0,0511 la

0,0776.

П.Сороковой, Н.Букаров [160] au studiat markerii genetici în scopul analizei producţiei

de lapte în descendenţa taurului Master 001 de rasa Holstein constatînd că fiicele căror li s-a

transmis markerul G2Y2E'1Q' aveau o producţie de lapte mai înaltă.

37

Б. Подоба [120] menţionează, că la crearea rasei Ucraineană de carne cea mai mare

pondere a markerilor genetici a revenit raselor Charolaise (30–37%), Kiană (23–25%),

Simmental (21–25%) şi Sură ucraineană (17–19%).

Б.Подоба и др. [121] la ferma de elită a gospodăriei „Ciaika” regiunea Kiev, au

demonstrat principiile şi metodologia aplicării markerilor genetici în ameliorarea taurinelor de

rasa Bălţată cu negru ucraineană, fapt ce permite efectuarea monitoringului genetic al

populaţiilor, generaţiilor, liniilor şi structurii raselor, modificarea programelor de ameliorare la

anumite etape.

Conform datelor obţinute de В.Буркат и др. [30] la analiza structurii populaţiilor de

animale un rol semnificativ îl are alelofondul grupelor sanguine prin care se verifică nivelul

consolidării şi diferenţierii anumitor grupe, tipuri şi rase de animale.

În acest fel după cum menţionează Н.Попов [122, 124], monitoringul genetic sporeşte

eficacitatea creşterii şi reproducţiei grupelor înrudite de taurine valoroase. Prin intermediul

markerilor imunogenetici se efectuează selectarea taurilor lideri de valoare, adaptaţi la condiţiile

autohtone, şi certificarea ulterioară a tipurilor noi de taurine.

Din sursele bibliografice studiate rezultă că markerii genetici pot fi utilizaţi cu succes la

diferenţierea genetică a raselor, tipurilor, liniilor, grupelor înrudite, familiilor, la restabilirea

genotipurilor solicitate la premergători, obţinuţi prin potrivirea nominalizată a perechilor.

Conform opiniei susţinute de В.Назаренко [103], aceasta crează noi posibilităţi de aplicare a

metodei privind programarea genotipurilor de animale.

1.8. Utilizarea markerilor genetici la perfecţionarea procedeelor de ameliorare

În procesul de ameliorare a taurinelor o importanţă deosebită prezintă testarea calităţilor

de prăsilă şi a viitoarelor producţii la o vîrstă precoce. În această direcţie se efectuează diverse

cercetări, inclusiv imunogenetice [ 27, 45, 104, 177, 178, 196, 217]. În baza studiului

concepţiilor genetice se poate afirma că influenţa markerilor genetici, deci a alelelor grupelor

sanguine şi productivitatea taurinelor poate fi condiţionată de pleiotropie, segregare şi heterozis.

În cazul pleiotropiei, genele care influenţează caracterele polimorfe, deţin, concomitent,

controlul asupra unor caractere productive. Conform teoriei de segregare, gena-marker este

dislocată pe acelaşi cromozom cu genele care determină un anumit caracter productiv. De

asemenea genele markere pot fi condiţionate de efectul heterozis, care influenţează favorabil unu

sau cîteva caractere utile.

38

Sursele bibliografice includ deja o serie de lucrări ştiinţifice vizînd studierea relaţiilor

dintre producţia taurinelor şi markerii genetici. S-a stabilit existenţa unor legături pozitive între

markerul O1Y2D' şi procentul de grăsime în lapte la rasa Roşie daneză. O relaţie pozitivă între

grăsimea din lapte markerul I2 [220] s-a constatat şi la rasa Bălţată cu negru de origine olandeză

. J.Trela [226] a stabilit că în rasa Bălţată cu negru de origine germană şi daneză prezenţa

markerului M (locusul M) conduce la scăderea producţiei de lapte cu 382 – 658 kg pe o

lactaţie.

A.Вахер cu colaboratorii [34] menţionează că vacile de rasa Bălţată cu negru de origine

estonă cu markerul B2O1Y2D' , locusul B au o producţie de lapte mai redusă în comparaţie cu

cele care n-au moştenit acest marker.

Conform datelor lui Э.Воробьев [38], producţia de lapte a vacilor de rasa Holmogor în

prezenţa markerului D'E'3G'O' a fost mai sporită decît media pe lot, în timp ce la vacile cu

markerul E'1G' aceasta era cu mult mai scăzută decît media pe populaţie.

П.Сороковой и др. [153] au studiat markerii grupelor sanguine în dependenţă de

producţia de lapte în rasa Sîciov, s-a constatat o superioritate veridică a acestei producţii pentru

două lactaţii cu 1198 kg lapte şi 0,18% grăsime la fiicile taurului Kreiser care au moştenit

markerul G1Y2E'2G'Y' , în comparaţie cu semisurorile după tată cu markerul A'1E'1G'.

Н. Хаируллина и др. [180] menţionează că în ramura taurinelor pentru lapte un rol

important are ameliorarea caracterilor productive cu folosirea markerilor genetici. Efectuînd

cercetări la taurinele rasei Bălţată cu negru în mai multe gospodării din Başcortostan (Rusia) au

stabilit că cele mai specifice alele au fost B1B2O1O2O3, OXQ şi I1I2Y1Y2D´. Taurinele care au

moştenit aceste alele aveau o producţie de lapte semnificativ mai sporită faţă de contemporane

pe 1 lactaţie cu 199 – 600 kg. Diferenţa producţiei de lapte pe cea mai înaltă lactaţie a fost

respectiv 102 – 455 kg, coeficientul de corelaţie între frecvenţa alelelor şi nivelul producţiei de

lapte pe 1 lactaţie a fost 0,89 ± 0,14 (P> 0,95) pe cea mai înaltă lactaţie – 0,48 ± 0,11.

П.Клабуков и др. [72] au generalizat datele obţinute în 34 gospodării, unde au fost

studiate grupele sanguine la un efectiv de circa 18 mii taurine. S-a stabilit, că în populaţia

gospodăriei de elită „Lesnîe Poleanî” regiunea Moscova vacile cu markerul D'E'3F'G'O' aveau o producţie de lapte mai sporită în comparaţie cu cele care au moştenit markerul E'2G'. În

gospodăria de elită „Gorşihа” regiunea Iaroslavi la rasa Iaroslav vacile cu markerul A' se

deosebeau printr-un procent de grăsime în lapte mai înalt faţă de cele căror li s-a transmis

markerul O1.

И.Литвинов и др. [88] au cercetat în 3 gospodării ale regiunii Volgograd din Rusia

dinamica coeficientului de corelaţie al producţiei de lapte la vaci din 13 linii care au moştenit 25

39

din cei mai răspîndiţi markeri în locusul B de la tată stabilind că la purtătoarele markerilor

B1O2Y1A'1, E'2I'P'2Q' şi G1Y2E'2Q' media producţiei de lapte era mai înaltă cu 724±108 kg.

А.Истомин др. [67], în gospoodăria de elită „Lesnoe” regiunea Peterburg, Rusia au

stabilit că fiicele taurului Stefen 54488( ameliorator după conţinutul de grăsime în lapte), care

au moştenit markerul tatălui O3Y2D'E'3 au avut cu 0,1% mai multă grăsime în lapte comparativ

cu cele la care acest marker lipsea.

C.Егоров, С.Шадманов [55], în gospodăria de elită „Petrovskii” regiunea Peterburg au

stabilit că lotul de vaci cu markerul BO3Y2D' avea o productivitate mai mare cu 419 kg lapte şi

0,11% grăsime decît media pe populaţie.

О.Сухова, В.Деева [167] au demonstrat că fiicele taurului Ulan 615 de rasa Bălţată cu

negru care au moştenit markerul G" au avut o productivitate net superioară cu 598 kg lapte pe

lactaţie în comparaţie cu lotul de semisurori cu markerul l2.

И. Литвинов и др. [88] studiind alelofondul locusului AEB al rasei Bălţată cu negru în

regiunea Vologda în gospodăriile „Rodina”, „Molocinoe”, ”Curchino”, „Prisuhonschii” în 13

linii au stabilit 123 alele. Taurinele care au moştenit de la tată alelele B1O2Y1A´1E´2I´P´2Q´ şi

G2Y2E´1Q´ indiferent de linie şi gospodărie aveau o producţie mai înaltă de lapte. În medie

producţia de lapte a taurinelor care au moştenit alela B1O2Y2E´3G´P´2Q´ era mai înaltă cu 724 ±

108 decît la contemporane. S-a stabilit o legătură inconstantă între alela G2Y2E´1Q´ şi producţia

de lapte. Coeficientul de corelaţie se schimba haotic în dependenţă de anul naşterii. S-a stabilit o

legătură corelativă între alela G1A´1E´1D´Q´ cu durata service-perioadă pe 1 lactaţie. În medie pe

12 ani coeficientul corelaţiei a fost egal cu 0,07 ± 0,01 (P> 0,05),însă în dinamică el varia de la

0,10 la 0,01. Autorii fac concluzia că constanta legăturilor între alelele locusului AEB şi nivelul

caracterelor productive între timp se modifică de aceea este necesar monitorizarea permanentă a

acestori legături.

П.Сороковой, В.Вороненко [161] au constatat în rasa Angler o influenţă pozitivă a

markerilor I2 şi I1O2QA'2E'1K'Q' asupra producţiei de lapte şi conţinutului de grăsime pe prima

lactaţie. M.Гуркович и др. [46], analizînd producţia de lapte în rasa Sîciov în gospodăria de elită

„Sîciovkа”, regiunea Smolensk din Rusia, a stabilit că lotul de vaci heterozigote care îmbinau

markerii G3O1T1A'2E'3F'2I'K' cu Q; G3O1T1A'2E'3F'2I'K' cu B1I1Q'; E3G'G" cu I'Q'; I1Y2I' cu

E3G'G"; I1Y2G'G" cu b; I1Y2G'G" cu E3G'G" depăşea media pe cireadă cu 200 – 579 kg lapte

şi 8 – 20 kg grăsime pentru o lactaţie.

V. Focşa [5] analizînd producţia de lapte în dependenţă de moştenirea markerilor genetici

a locusului AEB la metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru a

stabilit că metişii F1 care au moştenit markerii I2 şi B2O1Y2D´ aveau producţia de lapte de 3445

40

– 3637 kg cu 366 – 558 kg mai mult în comparaţie cu metişii care au moştenit markerul Q´ (P<

0,05). La metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru F2 care au

moştenit markerul B1O3Y2A´2E´3G´P´Q´G´´ aveau producţia de lapte pe 1 lactaţie cu 721 kg mai

puţină decît la cei cu markerul G2Y2E´1Q´ (p< 0,05).

Т.Бахмутова [19] menţionează că în populaţia de vaci din rasa Schwyz cu grăsimea

sporită în lapte o frecvenţă mai înaltă aveau markerii G2OxE'F'O', B1I1A'1B'E'3F' şi E'1G". La

vacile-recordiste după producţia de lapte s-a constatat o frecvenţă mai pronunţată a markerilor

G2OxE'F'O' şi B1I1A'1B'E'3F'Q'.

А.Бaранов [17], analizînd încrucişarea vacilor din rasa Kostroma cu tauri de rasa Schwyz

de selecţie americană, a stabilit că în dependenţă de combinaţia factorilor ereditari ai taurinelor

supuse încrucişării, descendenţa avea indici productivi diferiţi. El menţiona că factorii ereditari

ai tatălui marcaţi cu markerul G3O1T1Y2E'F'2 , se combinau efectiv cu cei ai mamelor cu

markerul B2O3QT1A'D'. În aceste combinaţii diferenţa după producţia de lapte a depăşit cu 640

kg şi 0,28% grăsime în comparaţie cu media pe populaţie.

Ю. Кривенцов и др. [83] remarcă că selectarea taurinelor după longevitatea de

exploatare cu evidenţa grupelor sanguine face posibilă cunoaşterea şi manipularea procesului

genetic de ameliorare. Efectuînd cercetări privind identificarea unor pîrghii de simplificare a

analizei locusului AEB şi folosirea acestuia în ameliorarea longevităţii productive. Au fost

selectate 1274 fiice de la 143 tauri la care au fost calculaţi indicii longevităţii productive. S-a

stabilit că cu sporirea numărului de antigene în alele sporeşte indecele longevităţii productive.

Fiicele care au moştenit antigenul recesiv al tatălui au avut longevitate productivă de 3,96 lactaţii

ce a fost cu 0,7 lactaţii (P> 0,01) mai puţin decît fiicele care au moştenit 5 şi mai multe antigene

în alele.

П.Сороковой и др. [155] studiind genotipurile cu markerii locusului B al grupelor

sanguine la vacile primipare de rasa Bălţată cu negru în gospodăriile de elită din regiunea

Moscova, au stabilit că cel mai înalt procent de grăsime aveau vacile cu markerii I2/G" care,

după cantitatea de lapte, puţin cedau genotipurilor cu markerul G"/b şi G"/ B1G2KOxY2A'2Q',

depăşindu-le însă după conţinutul de grăsime în lapte.

В. Чернушенко, А.Камошенков, В.Бобичева [188] menşionează că elaborarea noilor

metode şi procedee genetice care ar spori eficacitatea ameliorării taurinelor este o problemă

actuală şi în continuare. Efectuînd cercetări în scopul utilizării locusului AEB în ameliorarea

rasei Schwyz în regiunea Smolensc (Rusia) prin diferite variante de potrivire a perechilor în

dependenţă de genotip au format 2 loturi: I – obţinut de la potrivirea omogenă (în genotipul

părinţilor au fost alele identice a locusului AEB) şi lotul II – obţinut de la potrivirea eterogenă a

41

părinţilor ( nu aveau alele comune în locusul AEB). Analiza variantelor a demonstrat că

primiparele obţinute de la potrivirea omogenă aveau perimetrul toracic puţin mai mic şi trunchiul

mai scurt decît la cele obţinute prin potrivirea eterogenă. Aceste calităţi se menţin şi după fătările

ulterioare. Pe I lactaţie primiparele obţinute de la potrivirea omogenă aveau greutatea corporală

mai mică cu 10 kg în comparaţie cu cele obţinute de la potrivirea eterogenă. După producţia de

lapte diferenţa dintre loturi a fost nesemnificativă şi varia între 15 – 132 kg lapte.

И.М.Дунин и др. [52], în urma unei analize genetico-statistice ample în firma agricolă

„Leto” din Iaroslavi, Rusia unde s-a efectuat încrucişarea rasei Holstein cu rasa Simmental, au

demonstrat că metişii cu markreii O1A´, G΄G˝,D΄E´F΄G´O΄aveau o producţie de lapte mai înaltă

(respectiv 5500, 5405 şi 5305 kg) decît contemporanele cu markeri alternativi.

Н.Хайруллинa и др. [180] au studiat un efectiv de 526 taurine de rasa Bălţată cu negru

din Başkortostan (Rusia), în rezultat constatînd că cei mai frecvenţi markeri în locusul B s-au

dovedit a fi B1B2O1O2O3OxQ şi I1I2Y1Y2D'. Purtătaorele acestor markeri sînt mai productive şi

depăşesc semnificativ contemporanele după producţia de lapte pe prima lactaţie cu 199-600 kg,

iar diferenţa pe cea mai înaltă lactaţie constituie 102–455 kg.

И. Литвинов, Н. Литвинов, О. Хромова [89] au efectuat o analiză amplă privind

stabilirea unor corelaţii a alelelor locusului AEB cu caracterele productiv utile în rasa Bplţată cu

negru şi au stabilit că taurinele cu unele alele concrete indiferent de apartenenţa de linie şi

populaţie se caracterizează cu producţie înaltă de lapte. În particular alela I2 a locusului AEB

frecventă în liniile Anas Adema 30587, Tantalus 203, Primus 59, Vis Aidial 933122, alela

B1O2Y1A´1E´3G´P´2Q´G´´ în liniile Anas Adema 30857, Primus 59 şi Vis Bek Aidial, alela

Y2A´2 în liniile Anas Adema 30587 şi Vis Bek Aidial în populaţiile din gospodăriile „Rodina”,

„Moscovscoe” şi „Curchino” au avut o producţie mai înaltă în comparaţie cu media pe populaţie.

Taurinele care au moştenit alelele B1O2Y1A´1E´3G´P´2Q´G´´ şi Y2A´2 în toate gospodăriile au

avut o producţie înaltă de lapte şi semnificativ depăşeau contemporanele pe prima lactaţie

respectiv cu 313, 344 şi 440 kg . Rezultate identice au fost obţinute şi pe cea mai înaltă lactaţie

corespunzător cu 347,1161 şi 583 kg lapte. Coeficientul de corelaţie între frecvenţa alelelor şi

nivelul producţiei de lapte pe 1 lactaţie a fost egal cu + 0,17 ± 0,07 (P> 0,05). Autorii fac

concluzia că la selectarea preventivă a tăuraşilor pentru creştere şi reproducţie mai ales selectaţi

de la taurii testaţi care au moştenit alelele solicitate să fie luate în consideraţie.

В. Макаров и др. [91] studiind producţia de lapte la 121 vaci cu genotipuri sintetice

modelate au stabilit că producţia medie a acestora a fost de 7153 kg lapte şi 3,96% grăsime. Cea

mai înaltă producţie de lapte a fos marcată de alelele: B1G2O4Y2A´2E´3G´Y´, B2O1B´, Y1G´G´´,

42

Y2E´3G´O´G´´, A´1E´3G´, B1O3A´1E´3P´2Q´, Iar conţinutul înalt de grăsime de alelele

B1G2KO4Y2A´2O´I´´, G1I1A´´, I1O2A´2E´1K´Q´, I1J2O´, O4Y2D´E´1F´2O´, Y2E´1I´Q´.

În literatura de specialitate există date vizînd implicaţiile caracterelor productive cu

markerii altor loci ai grupelor sanguine. Spre exemplu, Л.Вахер и др. [34] menţionau, că lotul

de vaci studiat din rasa Roşie estonă, purtătoare a markerilor locusului A genotipurile A/A aveau

o producţie de lapte mai redusă respectiv cu 467 şi 398 kg decît lotul de vaci din aceeaşi rasă cu

genotipul a/a.

Diferenţă în producţia de lapte a fost constată şi după markerii locusului L al grupelor

sanguine. Л.Вахер и др. [35] la vacile din rasa Roşie estonă, А.Слепченко [151] la rasa Roşie

Gorbatov au stabilit legături pozitive ale markerului L cu producţia de lapte.

Efectuînd cercetări în scopul stabilirii unor legături corelative a alelelor locusului AEB cu

producţia de lapte şi conţinutul de grăsime în cadrul rasei Simmental în gospodăria „Drujba”,

Republica Başcortostan У. Гумеров, С. Исламова [41] au stabilit că alelele A´2; Y´; A´2 şi

P1A´2I´ aveau legătură pozitivă cu producţia de lapte. Producţia medie a genotipurilor cu aceste

alele a constituit corespunzător 4599; 4380; 4592 şi 4560 kg lapte ceea ce este cu 302; 491; 469

şi 409 kg mai mult decît cele care n-au moştenit aceste alele. Un conţinut de grăsime mai înaltă

s-a asociat cu moştenirea alelelor A´2E´3I´, P1E´2I´ şi P1E´2 media grăsimii în lapte fiind de 3,84

– 3,89% ceea ce este cu 0,04 – 0,09% mai înaltă decît la cele care n-au moştenit aceste alele.

Mai mulţi cercetători au studiat efectul aditiv posibil al alelelor grupelor sanguine, care

manifestă legături corelative cu indicii productivi [29, 48, 73, 96, 157, 163, 181] în rezultat, s-a

stabilit, că sporirea producţiei de lapte şi a procentului de grăsime se observă în cazul cînd la

indivizi se acumulează cîţiva markeri, ei corelînd pozitiv cu aceste caractere. De menţionat, că

perspectiva utilizării acestor corelaţii la ora actuală nu este bine cunoscută. Cauza constă în

faptul că implicaţia aceloraşi markeri cu carcaterele productive în diverse populaţii se manifestă

în mod diferit uneori avînd chiar un impact negativ asupra producţiei.

O importanţă aparte are şi studierea implicaţiilor markerilor genetici cu capacităţile

adaptive şi reproductive ale taurinelor [116, 156, 191, 192]. În acest context И. Заднепрянский

[61] menţionează că la Iak lipsesc antigenele Z´, L care condiţionează flexibilitatea adaptivă a

bovinelor din toate rasele crescute în zonele de sud ale Rusiei.

А. Хрунова, Н. Богатноу, В. Захаров [184] menţionează că in rasa Holmogor în ultimii

ani se observă o reducere a vastităţii genetice. Numărul de alele în locusul AEB s-a micşorat de

2-3 ori. Paralel cu acestea se elimină şi alelele unicale specifice rasei. Micşorarea variabilităţii

genetice afirmă autorii duce nu numai la pierderea calităţilor specifice ale rasei dar şi provoacă

micşorarea capacităţilor de adaptare, reduce imunitatea la unele maladii şi micşorează termenul

43

de exploatare. De aceea este necesar de a lua la evidenţă strictă genotipurile cu alele unicale în

scopul reproducerii şi tirajării genelor unicale în scopul salvării rasei.

H. Gregorius [216] a stabilit dependenţa viabilităţii embrionilor în raport cu indicele

similitudinii părinţilor după grupele sanguine. Odată cu sporirea divergenţei genetice a

antigenelor la împerecherea indivizilor, creşte şi viabilitatea embrionilor. S-a constatat că la

creşterea heterozigoţiei la vaci de la 6 pînă la 45% mortalitatea embrionară s-a redus de la 56

pînă la 31%.

Г.Иванов [64] afirmă сă vacile la încrucişarea cu tauri care aveau aceeaşi similitudine a

antigenelor mai des veneau în călduri repetate.

M. Nei [222] au depistat o corelaţie pozitivă între nivelul heterozigoţiei şi durata optimă

a service-perioadei la vaci. A.Виникас и др. [36] constată că odată cu sporirea indicelui

similitudinii genetice la împerechere, fecunditatea se reduce. А.Машуров [96] menţionează

faptul, că paralel cu creşterea nivelului heterozigoţiei indicii calitativi ai spermei la tauri se

ameliorează.

Crearea raselor de taurine cu rezistenţă sporită la factorii de mediu şi diferite maladii

după cum menţionează T .Шуябов, Ш. Бахарчиев [196] este tot atît de important ca şi

selectarea după caracterele productive. Studiind rezistenţa după 4 indici ai sîngelui (cantitatea de

proteine, imunoglobulinele, activitatea lizoţimei şi a complementului) în legătură cu cei 9 loci ai

grupelor sanguine la rasa Roşie de stepă (n = 1607) şi a hibrizilor lor cu Zebu (n = 1155) au

stabilit că loturile de taurine care au moştenit markerii B2Y2G1P΄2G´´ (n = 24) şi O1I΄Q΄ (n = 19)

nivelul celor 4 indici de rezistenţă a fost mai înalt decît media pe populaţiile cercetate. Totodată

la metişii obţinuţi de la încrucişarea cu Zebu indicii imunităţii erau mai înalţi decît la rasa Roşie

de stepă.

В.Назаренко [105] în baza tipizării grupelor sanguine a 10995 bovine, a stabilit, că la

încrucişarea bovinelor cu indicii similitudinii reduşi fertilitatea vacilor era mai înaltă cu 5,7–

6,3%, numărul căldurilor repetate mai mic cu 0,13 – 0,14, iar durata service-perioadei mai joasă

cu 21,6 – 27,2 zile.

O serie de autori au studiat şi problema influenţei anticorpilor naturali către antigenul J la

fecunditate. Conform datelor prezentate de П.Сороковой, А.Машуров и др. [157],

В.Корешков [76], В.Максименко [92], anticorpii naturali către antigenul J se întîlnesc foarte

rar la taurine, fapt ce poate influenţa negativ fecunditatea vacilor la împerecherea cu taurii

purtători ai antigenului J.

Elaborarea metodelor de testare a rezistenţei taurinelor la unele maladii presupune

căutarea markerilor genetici, prezenţa or lipsa cărora corelează cu riscul de îmbolnăvire. Prin

44

multiple cercetări s-a stabilit că analiza şi planificarea proceselor de ameliorare în populaţii se

efectuează prin testele imunogenetice prin care se pot evidenţia legăturile posibile ale markerilor

şi sensibilitatea la cele mai răspîndite maladii.

А. Коровушкин [77] prin analiza efectuată privind legăturile posibile ale markerilor

imunogenetici cu cele mai răspîndite maladii în gospodăria „Avangard” regiunea Riazani a

format loturile: martor din taurinele care au fost reformate din populaţie după longevitate şi nu

din cauza unor maladii şi celelalte loturi din turinele reformate după cele mai răspîndite maladii,

în dependenţă de locusul A. Autorul a stabilit că vacile care au fost reformate după longevitate

frecvenţa antigenuli A1 era de 0,0566, la loturile cu maladii de inimă, endometrite şi pneumonii

frecvenţa varia de la 0,1818 la 0,0625. La taurinele reformate din cauza avorturilor, maladiile

membrelor, leucoză şi mastită frecvenţa antigenului A1 a fost mai joasă decît la lotul

martor.Frecvenţa antigenului A2 în comparaţie cu antigenul A1 la taurinele reformate după

longevitate era mai înaltă (0,2170), la cele afectate de leucoză frecvenţa a fost de 2 ori mai

sporită (P> 0,001), iar la cele cu avorturi repetate de 4,5 ori mai joasă P> 0,001. La taurinele cu

membrele afectate acest indice a fost de 13,6 ori mai jos (P> 0,001).

În acest fel, utilizarea pe larg a metodelor imunogenetice permite rezolvarea unui şir de

sarcini în domeniul selecţiei, intensifică considerabil pocesul de ameliorare, fapt ce asigură

creşterea productivităţii taurinelor de lapte.

1.9. Aspectele genetice ale filogenezei la bovine

Posibilitatea de a determina nivelul variabilităţii genetice prin utilizarea markerilor a

atras atenţia cercetătorilor spre un aşa indice cum este distanţa genetică, cu ajutorul căreia se pot

depista divergenţele şi similitudinile genetice între grupe, populaţii linii, tipuri, rase de bovine

cu diferit grad de rudenie filogenetică.

Pentru studierea relaţiilor de înrudire a diferitelor grupe de animale mai mulţi cercetători

[53, 59, 114, 216, 223] au propus şi au aplicat metode de apreciere a similitudinii genetice. Deşi

există anumite divergenţe în metodele de apreciere, toate acestea se bazează pe analiza

concentraţiei de gene. А.Серебровский [147], pentru prima dată în anul 1926, a încercat să

aprecieze similitudinea şi divergenţa genetică a populaţiei, bazîndu-se pe repartizarea

concentraţiei de gene în diverse loturi de găini. Această metodă fiind însă dată uitării,

coeficientul lui А.Серебровский a rămas neutilizat în cercetări. Pe de altă parte, odată cu

descoperirea distanţelor genetice, a apărut posibilitatea de descriere a dinamicii structurii

genetice a populaţiilor în dependenţă de specificul procesului microevolutiv.

45

O.Baker et al. [208], folosind datele polimorsmului biochimic la peste 200 rase, au

alcătuit pedigriul pentru 10 grupe principale de bovine.

J.Avise, C.Aguadro [207] în urma unor analize vaste au făcut următoarele concluzii:

1) amplituda distanţelor genetice se deosebeşte la diferite clase de vertebrate;

2) importanţa distanţelor genetice între specii depinde de clasa speciei la care aceasta

aparţine;

3) divergenţele între clase după distanţele genetice ale interspeciilor corespund

divergenţelor între clase după heterozigoţia medie a locilor.

M.West-Eberhard [228] consideră că divergenţele distanţelor genetice între specii şi clase

depind de amplituda variabilităţii genetice a grupelor la care aparţin speciile studiate. C.Manwell

et al. [221] au constatat că din cei 30 loci utilizaţi pentru calcularea distanţei genetice, o

semnificaţie determinantă o au doar 5 loci, celorlanţi 25 revenindu-le o pondere neînsemnată.

Autorii presupun că aceasta este consecinţa condiţiilor de selectare în care se află grupele de

animale supuse studierii, condiţiile în cauză fiind adaptive pentru variantele alternative ale

acestor 5 loci. Iată de ce, pentru costatarea corectă a similitudinii genetice este necesar de a

cerceta minuţios alelele identice în fiecare locus şi heterozigoţia medie a genomului. Calcularea

distanţei genetice trebuie să se efectueze pe cel puţin 14 loci poli- şi monomorfi, aceste limitări

depinzînd de sarcinile cercetării.

Н. Хаирулина и др. [180] au studiat similitudinea genetică la 6 linii din populaţia de

taurine de rasa Bălţată cu negru din Başcortostan (Rusia). Autorii remarcă că cele mai înrudite au

fost liniile Vis Bek Aidial 933122 şi Boi 1532 (r =0,67), apoi Edvald 19 şi Posedan 239 (r =

0,53), Vis Bek Aidial 933122 şi Atlet 4 (r = 0,49). Indicii similitudinii genetice înalţi remarcă

autorii demonstrează crosarea intensă a acestor linii.

La studierea particularităţilor genetice ale indivizilor valoroşi este suficient de a aplica

distanţele genetice calculate pe baza datelor chiar şi a doi loci. Spre exemplu, П.Шубин,

Э.Ефимцев [197], în urma analizei populaţiilor la cerbii de casă pe locii transferină şi esterază,

comparîndu-le cu structura genetică a populaţiilor sălbatice, au stabilit că ultimii posedau un

genofond specific şi evoluţionau relativ independent una faţă de alta.

R.Grami et al. [215] au comparat frecvenţa alelelor la Zebu Balladi (rase de origine

europeană, asiatică, africană) şi Zebu Sanga constatînd că Zebu Balladi nu are nici o legătură de

rudenie cu rasele asiatice. Din cele europene mai aproape de Zebu Balladi a fost lotul raselor de

munte.

А.Романов, Г.Цилуйко [140] au descoperit o diferenţă genetică semnificativă (59,5 –

67,7%) între tipurile interrasiale Cernigov şi Pridneprovsk. Autorii consideră că utilizarea

46

indicilor similitudinii antigenice face posibilă depistarea divergenţelor dintre grupele genealogice

la tauri, fapt de o importaţă deosebită la crearea de noi rase.

C.Шадманов и др. [194] în baza distanţelor genetice, au întocmit pentru un şir de rase

dendrograme care ilustrează relaţiile lor genetice. În rezultat, rasele supuse analizei au fost

diferenţiate în două grupe, una incluzînd rasele europene cealaltă – rasele asiatice.

А.Машуров и др. [99], studiind aspectele genetice ale filogeniei la rasa Roşie bielarusă,

au ajuns la concluzia că nu este raţional a folosi pentru ameliorare rasa Angler, din cauza

similitudinii genetice sporite a acestor rase.

Н.Бердичевский и др. [21] au constatat o legitate clară care demonstrează că

genofondul rasei Carpatică brună a fost creat ţinîndu-se cont de particularităţile factorilor

ecologici, de genofondul precedent şi cel participant la creare. Studierea taxonomiei genetice a

raselor şi structurilor componente, în opinia autorilor, este o necesitate de verificare a nivelului

divergenţei genetice. Acelaşi lucru l-au menţionat А.Машуров şi В.Черкащенко [98].

Л.Прахов, O.Басонов [134], remarcă că studierea legăturilor de rudenie de asemenea

similitudinii şi distanţelor genetice între rase, tipuri, linii, populaţii sînt necesare pentru

organizarea direcţionată a ameliorării. În acest caz grupele sanguine sînt indicii indispensabili.

Prin cercetările spectrului antigenic a raselor Bălţată cu negru daneză şi Bălţată cu negru

autohtonă în gospodăria de elită „Novinchi” regiunea Nijnii Novgorod (Rusia) autorii au stabilit

respectiv 44 şi 40 antigene. La rasa Bălţată cu negru autohtonă n-au fost stabilite antigenele G1,

T1, T2, şi B´. În ambele rase n-au fost depistate antigenele Z´ (locusul AEA) şi Y´ (locusul AEB).

Similitudinea genetică între populaţii a fost de 0,908 ceea ce mărturiseşte despre provenienţa

comună a acestora.

Сalcularea distanţei genetice între rase şi întocmirea în baza acestora dendrogramelor

urmăreşte scopul de a informa selecţionatorul referitor la căutarea variantelor optime ale

încrucişărilor de perspectivă [16, 175, 185]. Analiza clausteră a liniilor în limitele populaţiilor,

raselor poate fi utilă la elaborarea programelor de ameliorare a bovinelor, iar în unele cazuri – la

corectarea acestor programe la anumite etape.

1.10. Aplicarea cercetărilor citogenetice la selectarea taurilor reproducători

Una dintre metodele de depistare a anomaliilor la animalele de rasă este testarea structurii

cromozomilor, întrucît aceştea deţin informaţia genetică care determină cei mai importanţi indici

ai organismului din generaţie în generaţie. Numărul cromozomilor, precum şi particularităţile

morfologice sînt constante şi individuale pentru fiecare specie de animale. După cum afiră I.

47

Vacaru-Opriş [9] împerecherile în cadrul populaţiilor pot conduce la apariţia de variaţii

cromozomale tranzitorii şi persistente de tipul inversiilor, translocaţiilor, deleţiilor sau deficienţe

în gametogeneză, rezultînd semisterilitatea, de aceea este necesar de implementa testele

citogenetice mai ales la masculi pentru evitarea acestor dereglări genetice.

Un aspect de importanţă majoră în cercetările citogenetice îl prezintă identificarea

aberaţiilor privind numărul de cromozomi şi structura lor, dat fiind faptul că aceasta poate

influenţa caracterele productive ale animalelor. La bovine s-a depistat un şir de anomalii

cromozomice care influenţează caracterele productiv utile [60, 61, 149, 202, 203, 229, 236].

Una din cele mai răspîndite aberaţii la bovine este translocarea între primul şi cel de al 29-lea

cromozom.

Pentru prima dată această translocare a fost descrisă de I.Gustavsson et al. [218] în anul

1964 în cadrul studierii leucozei la bovine. În continuare, I.Gustavsson [219] au analizat

amănunţit aberaţia cromozomică în rasa Şchwyz la 1173 animale, demonstrînd că la indivizii

heterozigoţi frecvenţa ei a constituit 14%, la homozigoţi –0,34%. După datele prezentate de А.

Яковлев, В. Качура [70], această anomalie a fost depistată la 60 rase de bovine. Conform legii

lui Mendel, translocaţia se trnsmite prin ereditate, jumătate din descendenţă avînd cariotipul

normal, iar altă jumătate fiind purtătoare a acestei anomalii .

O frecvenţă înaltă a translocaţiei (TR) 1/29 a fost depistată la taurii de rasa Roşie de stepă

[106], în timp ce la taurii de rasele Bălţată cu negru şi Ayrshire această anomalie nu s-a

înregistrat.

В.Качура [71] a constatat particularităţi rasiale de răspîndire a TR 1/29 la rasele

Simmental, Montbiliard, Lebedinsk, precum şi la metişii acestora .

И.Илюшинa и др. [65] au efectuat cercetări la 370 tauri reproducători din rasele

Simmental, Schwyz, Holmogor, Bălţată cu negru, Limousine, Charolaise, Hereford şi Kalmîcă

la 12 întreprinderi de prăsilă, depistînd că TR 1/29 există doar la 12 tauri de rasa Simmental în

stare heterozigotă, din care 6 erau înrudiţi cu fondatorul liniei Signal ŢS-239.

Se cere menţionat faptul că translocaţiile pot servi ca una din formele de evoluţie a

speciilor. Translocaţiile Robertson reprezintă un nou material genetic care poate reflecta „efectul

de poziţie” a genelor moştenite de către organism.

В.Орлов и др. [109] presupun că translocaţia Robertson poate predomina crossingover-

ul lîngă centromerul indivizilor heterozigoţi, contribuind la menţinerea unor combinări de gene

care, după cum menţionează Ю.Демин др. [50], А.Канапин и др. [69], pot fi considerate ca

material valoros pentru investigaţii fundamentale.

48

La bovine se întîlneşte foarte frecvent himerismul 60 XX/XY (freemartinismul), descris în

mod detaliat în literatura de specialitate. În majoritatea cazurilor acest fenomen se constată la

gemeni de sex diferit, au fost descrise cazuri cînd viţca – freemartină s-a născut de una singură

[212].

Taurii reproducători cu himerismul XX/XY au o producţie de spermă scăzută, în

descendenţă deseori predomină viţelele [211].

Proporţia celulelor cu cariotipul XX şi XY la freemartini este diferită, rămînînd însă

constantă pe parcursul vieţei individului. La unii tauri celulele cu cromozomii XX ating 100%.

În acelaşi timp la gemeni de sex diferit freemartinismul se manifestă nu întotdeauna [212].

După cum comunică А.К.Носач, А.Яковлев [106], în majoritatea cazurilor că raportul

de sexe în descendenţă este deplasat spre masculin sau feminin nesemnificativ şi nu are o

tendinţă pronunţată. O anumită corelaţie între celulele cu XX şi XY cromozomi şi capacităţile de

reproducţie ale taurinelor a fost stabilită.

B.Livescu şi alţii [6] pentru prima dată au identificat un taur cu cariotipul 2n = 60, XX

TR 1/29 (purtător al celulelor sexuale feminine în cromozomi şi fenotip masculin) şi anomalie

autosomă de tip translocaţie Robertson TR (1/29).

Astfel spus , răspîndirea pe larg a aberaţiilor cromozomice în multe rase de bovine şi

influenţa negativă a acestora asupra capacităţilor reproductive ale animalelor impune

monitoringul obligatoriu a cariotipului animalelor de prăsilă şi, în primul rînd, a taurilor

reproducători selectaţi pentru utilizarea în reţeaua de însămînţări artificiale.

Din sinteza literaturii de specialitate în domeniul tezei se poate rezuma, că crearea tipurilor

noi de taurine specializate pentru lapte cu folosirea indicilor imunogenetici la marcarea şi

selectarea liniilor, familiilor, genotipurilor valoroase este o metodă eficientă de ameliorare a

raselor autohtone, sporeşte esenţial producţia de lapte, ameliorează calităţile tehnologice de

exploatare în condiţii industriale îmbinînd capacităţile de adaptare la condiţiile autohtone.

Scopul şi obiectivele tezei. Scopul cercetărilor a fost ca, concomitent cu metodele tradiţionale

clasice de ameliorare efectuarea studiului structurii genetice şi aplicarea markerilor grupelor

sanguine, sistemelor proteice polimorfe sanguine şi lactice la testarea genetică a populaţiilor,

grupelor înrudite în procesul de creare şi consolidare a tipului de taurine moldovenesc ale rasei

Bălţată cu negru.

Pentru atingerea acestui scop au fost stabilite următoarele sarcini:

– folosirea încrucişării ca metodă de creare a tipului nou de taurine;

– rolul taurilor reproducători în crearea tipului nou de taurine specializat pentru lapte;

49

− studierea grupelor sanguine şi a alelelor taurilor reproducători de rasele Bălţată cu

negru şi Holstein şi a populaţiilor de vaci autohtone de rasele Simmental, Roşie de stepă ,

implicate în procesul de creare a tipului nou de taurine ;

− determinarea variabilităţii genetice a factorilor eritrocitari, alelelor grupelor sanguine ;

– punerea în evidenţă a sistemelor polimorfe proteice sanguine şi lactice la metişi de

diverse generaţii ;

− efectuarea analizei filogenice a tipului de taurine în dinamica generaţiilor ;

− stabilirea posibilităţilor utilizării markerilor genetici la selectarea taurinelor în procesul

de creare a tipului nou ;

− aplicarea în practică a verificării paternităţii descendenţei selectate pentru ameliorarea

populaţiilor ;

− testarea citogenetică a cariotipului taurilor reproducători în scopul excluderii unor

anomalii posibile la tăuraşii destinaţi pentru creştere şi reproducţie.

50

2. MATERIAL ŞI METODE DE INVESTIGAŢII

2.1. Metoda de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru Programul de creare a tipului nou de taurine pentru lapte a fost elaborat în anul 1975 de

cercetătorii şi colaboratorii laboratorului pentru ameliorarea taurinelor al IŞPBMV şi aprobat de

Consiliul Ştiinţific al Institutului. A fost elaborată schema de încrucişare (fig.2.1) care prevedea

crearea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru cu două subtipuri zonale

"Nordic" şi "Sudic", a fost prevăzută de asemenea folosirea pe etape a taurilor reproducători din

rasele amelioratoare.

a) Subtipul zonal de taurine moldovenesc b) Subtipul zonal de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru ”Sudic” al rasei Bălţată cu negru "Nordic" "15/16" (7/8 rasa Holstein) "15/16" (7/8 rasa Holstein) "15/16" (7/16 rasa Holstein) "15/16" (3/4 rasa Holstein)

Fig. 2.1. Schema de încrucişare a raselor iniţiale cu taurii din rasele amelioratoatre la crearea tipului moldovenec al rasei Bălţată cu negru

Etapaa IV F

4 Etapaa III F 3

Etapaa II F2

Etapa I F

1

51

Programul prevedea folosirea metodei de încrucişare a raselor autohtone (Roşie de stepă

şi Simmental) cu tauri din rasele Bălţat cu negru şi Holstein, de altfel, după tipul de încrucişare,

asemănător cu sistemul de absorbţie (transformare), adică cu cota sanguină a raselor

amelioratoare peste 50 %.

Pe baza rasei Simmental (subtipul zonal "Nordic") taurii din rasa Bălţată cu negru au fost

folosiţi pînâ la obţinerea generaţiei întîi (F1), iar pe baza rasei Roşie de stepă (subtipul zonal

"Sudic") ei au fost folosiţi pînă la obţinerea generaţiei a doua (F2). Ulterior metişii SxBN,

RSxBNxBN au fost încrucişaţi cu tauri din rasa Holstein pură, iar mai tîrziu cu tauri metişi de

rasa Holstein cu cota de gene a rasei Holstein 75-87 %, în unele cazuri la crearea subtipului

zonal "Sudic" s-au folosit tauri metişi cu cota de gene mai redusă a rasei Holstein.

În procesul de realizare a programului de creare a noului tip, a fost stabilit, că majorarea la

metişi a cotei de gene a rasei Holstein de la 50 la 75 şi de la 75 la 87,5%, în condiţiile concrete

de nutriţie şi întreţinere a animalelor, nu sporeşte esenţial productivitatea, totodată, la unii metişi

valoroşi se observă slăbirea fizică generală a corpului. Astfel s-a ajuns la concluzia că majorarea

cotei de gene a rasei Holstein peste 87,5% nu este raţională. Ţinînd cont de rezultatele obţinute,

a fost precizată şi corectată schema de obţinere a rasei de genotipul solicitat cu o cotă sanguină

optimă a rasei Holstein .

Schemele de încrucişare propuse permit selecţionarilor, în funcţie de nivelul de nutriţie a

efectivului şi de condiţiile lui de întreţinere, să utilizeze în planurile de împerechere a efectivului

matcă tauri cu diferite cote de gene ale rasei Holstein, adică ţinînd cont de condiţiile concrete de

creştere a animalelor.

Varianta optimă pentru subtipul zonal "Nordic" este încrucişarea vacilor cu tauri metişi

cu cota sanguină a rasei Holstein la nivelul de 75-81,2% şi creşterea ulterioară a metişilor "în

sine".

Pentru subtipul zonal "Sudic" este recomandată schema de încrucişare în urma căreea

cota de gene a rasei Holstein va constitui la descendenţi 62,5-75,0%.

În ce priveşte utilizarea taurilor, menţionam că strategia de creare a tipului moldovenesc

al rasei Bălţată cu negru se bazează pe un principiu ştiinţific argumentat care stabileşte că

progresul (trendul) selecţiei este derivata diferenţei de selecţie dintre taur şi populaţie.

Tendinţa reală către maximum o afirmă calculele care arată, că în populaţia cu producţia

medie de lapte de 3000 kg de la o vacă pe lactaţie, aceasta peste 5 ani poate atinge 4000 kg dacă

în populaţie vor fi folosiţi tauri dintr-o rasă amelioratoare, cu potenţialul producţiei de lapte de

6000 kg. În aceeaşi perioadă de timp, productivitatea poate creşte însă şi pînă la 5000 kg de

52

lapte, dacă potenţialul taurilor va fi de două ori mai mare. Aceasta este teoria, pe cînd practica

demonstrează puţin alte rezultate.

Condiţiile selecţiei trebuie să fie adecvate condiţiilor de creştere a animalelor, ea fiind

îndreptăţită economic, deoarece ţările care au urmat această cale dispun în prezent de cei mai

înalţi indici ai producţiei de lapte pe întreg şeptelul.

Vacile de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru trebuie să posede tipul morfo-

productiv de lapte bine pronunţat : constituţie robustă, dezvoltare armonioasă, uger uniform

dezvoltat, bine ataşat, cu forma de vană sau cupă , culoarea bălţată cu negru, capul proporţionat

cu trunchiul, suprafaţa nazală largă, fruntea moderat concavă. Omoplaţii trebuie să fie bine şi

corect ajustaţi la trunchi, spinarea dreaptă, şalele largi şi aproape orizontale. Crupa trebuie să fie

largă şi lungă, puţin înclinată posterior, şoldurile largi, baza cozii – la nivelul liniei spinării,

membrele solide, ongloane scurte, jareturi corecte. Abdomenul trebuie să fie lung şi adînc fără

să atîrne. Coastele îndreptate oblic şi distanţate între ele, toracele larg şi adînc. Mameloanele

trebuie să aibă o lungime şi o grosime mijlocie, situate în pătrat, venele de lapte să fie mari,

lungi, sinuoase şi bine dezvoltate. Vacile trebuie să fie apte pentru mulsul deplin şi rapid cu

aparatele de muls, fără mulsul manual suplimentar, să aibă un caracter liniştit şi să manifeste

capacităţi de conversie sporită a nutreţurilor în lapte.

Standardele-scop pentru taurinele de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru sînt

prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1. Standardele-scop pentru taurinele de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Subtipurile zonale "Nordic" "Sudic"

Indicii

lactaţia I lactaţia III lactaţia I lactaţia III Lapte, kg Grăsime, % Greutatea corporală, kg Viteza mulsului, kg/min Lungimea mameloanelor, cm Diametrul mameloanelor, cm Distanţa de la uger pînă la sol, cm Distanţa dintre mameloanele anterioare, cm Distanţa dintre mameloanele posterioare, cm Distanţa dintre mameloanele anterioare şi posterioare, cm Înălţimea la greabăn, cm

3800-40003,6-3,7 500-530 1,6-1,8

5-6 1,8-2,5

50 şi m.m.

8-16

6-12

10-18 130

5 000-5200 3,6-3,7 575-600 1,6-1,8

5-8 2,0-3,0

45 şi m.m.

8-18

6-14

10-20 132-134

3500-3800 3,6-3,7 450-500 1,6-1,8

5-6 1,8-2,5

50 şi m.m.

8-16

6-12

10-18 128-130

4800-5000 3,6-3,7 530-550 1,6-1,8

5-8 2,0-3,0

45 şi m.m.

8-18

6-14

10-20 130-132

53

Înălţimea la greabăn a taurilor reproducători trebuie să constituie 148 -150 cm, greutatea

corporală – 950-1000 kg.

La creşterea viţelelor de înlocuire este necesar să fie respectate următoarele cerinţe: pe

întreaga perioadă de creştere trebuie obţinut un spor mediu zilnic de 650 g. Totodată, la diferite

vîrste, sporul mediu zilnic trebuie să constituie:

Lunile: Grame: Pînă la 6 700 6 – 12 680 12 – 18 660 18 – 24 600

Un astfel de nivel de creştere asigură o greutate corporală a femelelor taurine la vîrsta de

18 luni de 380-400 kg.

Viţelele de înlocuire trebuie selectate în trei etape: prima – la începutul şi sfîrşitul

perioadei de alăptare, după origine şi manifestarea tipului solicitat; a doua – la vîrsta de un an,

după dezvoltare cu eliminarea celor rămase în creştere, a treia – înainte de însămînţare, după

dezvoltarea sistemului de reproducţie.

Selecţia de bază a primiparelor se efectuează după productivitatea proprie (preventivă) –

pe primele 30 de zile şi finală – pe 90 de zile (lactaţia redusă). Parametrii de selectare a

primiparelor după nivelul productiv sînt prezentaţi în tabelul 2.2.

Tabelul 2.2. Parametrii de selectare a primiparelor după nivelul productiv

Productivitatea planificată a vacilor

Lapte, diurn în prima lună a lactaţiei, kg

Pe 90 zile ale lactaţiei, kg

3800 4000 4200 4400 4600 4800 5000 5200 5400 5600 5800 6000

13,8 14,5 15,2 15,9 16,6 17,3 18,0 18,7 19,4 20,1 20,8 21,5

1480 1570 1650 1730 1800 1890 1970 2050 2130 2200 2280 2360

În următoarele lactaţii, productivitatea de lapte a vacilor nu trebuie să fie cauza rebutării

lor, doar numai ca rezultat al diminuării naturale a laptelui în legătură cu vîrsta, diferite maladii

şi dereglări fiziologice, precum şi scăderea bruscă a capacităţilor reproductive.

54

La finele primei lactaţii, în grupul selecţionat de vaci producătoare de tauri se depistează

cele mai valoroase primipare apreciate după clasa generală (productivitatea de lapte şi conţinutul

grăsimii în lapte, forma ugerului şi viteza mulsului, manifestarea tipului dorit, capacităţile

reproductive, robusteţea conformaţiei corporale).

Cerinţele de selectare după productivitate şi după alte caractere utile pentru vacile

producătoare de tauri nu pot fi constante, ele sînt corectate pe parcurs de cercetătorii

laboratorului în vederea ameliorării taurinelor, care sînt aprobate, la rîndul lor, de Inspectoratul

pentru lucrul de prăsilă al Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii

Moldova.

Taurii reproducători sînt selecţionaţi pe etape. Prima etapă începe cu populaţia pentru

împerecheri nominalizate cînd, conform scopului dat, pentru însămînţarea artificială sînt aleşi

tauri amelioratori şi vaci de performanţă care corespund anumitor criterii.

Masculii obţinuţi din aceste împerecheri, după testarea lor conform grupelor sanguine

pentru stabilirea autenticităţii originii şi aprecierea cariotipică, în vederea eliminării din procesul

de selecţie a animalelor de origine eronată (greşită) şi cu aberaţii cromozomice, se pun la creştere

la elever pentru o apreciere la vîrsta de 10-15 luni după productivitatea proprie. Caracterele de

bază sînt: energia (viteza de creştere), tipul conformaţiei corporale, temperamentul, cantitatea şi

calitatea spermei.

După primele patru caractere, pentru folosirea ulterioară, masculii se aleg la vîrsta de 10-

12 luni, după viteza de creştere – conform standardului tehnologic; după conformaţie se

selectează animalele de o constituţie robustă, compactă, de tip de lapte, de talie mare, cu corpul

alungit, cu linia dorsală dreaptă, cu o capacitate corporală (partea anterioară, de mijloc şi

posterioară a trunchiului) bine dezvoltată, poziţia corectă a membrelor şi ţesutul cornos dur; după

temperament - animalele liniştite, însă cu reflex sexual activ.

După producţia de spermă, tăuraşii se selectează la vîrsta de 11-15 luni. La testare, după

calităţile descendenţei, se admit taurii cu volumul ejaculatului nu mai mic de 3 ml, concentraţia

spermatozoizilor nu mai mică de 0,9 mlrd/ml, activitatea - nu mai joasă de 8 puncte, a căror

spermă este utilă pentru congelare.

Etapa principală în selecţia taurilor este testarea lor după calitatea descendenţei, care este

efectuată în corespundere cu Instrucţiunile pentru testarea taurilor de tip moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru după calitatea descendenţei.

Programul de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru prevedea

depistarea celor mai valoroase genotipuri pentru creşterea ulterioară.

55

Aprobarea s-a efectuat pe baza productivităţii reale a animalelor şi în corespundere cu

standardele stabilite pentru fiecare subtip zonal (tab.2.3).

Pentru efectuarea aprobării tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru la

diferite etape de creare a lui, este necesar de avut 2000 de vaci şi 50 de tauri reproducători,

inclusiv:

Etapele Vaci Tauri

I 500 - II 500 - III 500 20 IY 500 30

Tabelul 2.3. Standarde-scop pentru taurinele de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Subtipurile zonale

"Nordic" "Sudic"

Indicii F 1 F2 F3 –F4 F1 F2 F3 –F4

Lapte, kg Grăsime, % Greutatea corporală, kg Viteza mulsului, kg/min

3500 3,6 480 1,5

3700 3,6 500 1,6

3900 3,6 520 1,8

3400 3,6 460 1,5

3600 3,6 480 1,6

3800 3,6 500 1,8

Productivitatea femelelor selectate pentru aprobare s-a calculat pe 305 zile ale primei

lactaţii sau pe lactaţia redusă cu durata nu mai mică de 240 de zile. La aprobare s-a calculat

indicii productivităţii tuturor vacilor, cu excepţia celor bolnave, avortate, cu mameloane

atrofiate, precum şi a primiparelor fătate la vîrsta mai mică de 23 şi mai mare de 36 luni.

Aprobarea a fost făcută în populaţiile asigurate cu normele de nutriţie la nivelul de 4,5-5,0 mii de

unităţi nutritive la o vacă pe an.

Pe fiecare grup (populaţie) de taurine testată s-a întocmit un act în care s-a indicat: data

aprobării, denumirea genotipurilor evaluate, productivitatea lor (lactaţia, productivitatea,

procentul de grăsime, greutatea corporală, forma ugerului, viteza mulsului, productivitatea

mamei cu indicaţia numărului lactaţiei, producţiei de lapte, procentului de grăsime, greutăţii

corporale. La prelucrarea materialelor acumulate s-a ţinut cont de toate genotipurile obţinute în

diferite variante de încrucişare .Rezultatele obţinute s-au comparat cu standardul-scop şi, de

asemenea, cu genotipurile intermediare.

Rezultatul final s-a prezentat în urma însumării tuturor genotipurilor, separate pe

subtipuri zonale, la etapa de finalizare a creării tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru ca rezultat final de aprobare a tipului nou în corespundere cu Regulamentul cu privire la

56

aprobarea realizărilor de ameliorare în zootehnie .Actele aprobării de Stat s-au prezentat pentru

confirmare la direcţia respectivă a Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare al Republicii

Moldova şi au fost examinate la şedinţa Consiliului tehnico-ştiinţific ramural la care au fost

aprobate.

2.2. Metodele genetice aplicate la crearea tipului moldovenesc al rasei Bălată cu negru

Cercetările genetice au fost efectuate în perioada anilor 1983-2007 (fig. 2.2.) în

gospodăriile şi fermele de elită de taurine de rasă din următoarele instituţii şi întreprinderi:

Institutul de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia” (ICCC „Selecţia”), or. Bălţi;

Fig.2.2. Schema cercetărilor imunogenetice

Sistemele polimorfe pro-teice sanguine şi lactice

Factorii eritrocitari

Alelofondul locilor AE

Rasele amelioratoare Bălţată cu negru, Holstein (n = 763)

Roşie estonă n= 330

Metişii obţinuţi de laÎncrucişare (n = 3589 )

Grupele sanguine Cariotipul

Tauri (n =542) reproducători

Vaci producătoare de tauraşi (n = 221)

Roşie de stepă x Bălţată cu negru (Holstein), F1-F4

Simmental x Bălţată cu negru (Holstein), F1-F4

Roşie de stepă n=51

Simmental n=34

Tăuraşi destinaţi pentru creştere

Alelofondul sistemelor sanguine şi lactice

Verificarea paternităţii

57

asociaţiile agricole „Teţcani”, „Balasi-Nord” (raionul Briceni), unitatea agricolă „Drujba”, (or.

Bender), Colegiul de Planificare (s.Gîsca), asociaţia agricolă Mălăeşti, (raionul Orhei), Institutul

Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară (IŞPBZMV) colegiul de

Viticultură şi Vinificaţie (or.Stăuceni), Întreprinderile zonale pentru Selecţie şi Reproducţie în

Zootehnie din Făleşti, Sîngerei, Maximovca, Cahul, pe vacile producătoare de tăuraşi din

fermele de taurine de rasă din republică, după următoarea schemă.

Antigenele grupelor sanguine au fost studiate în laboratorul pentru cercetări genetice al

Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară şi

laboratorul de imunogenetică al Institutului de Cercetări Ştiinţifice pentru Zootehnie din or.

Dubroviţî, regiunea Moscova (Rusia), conform metodelor de cercetare respective [158], fiind

utiluizate 49 – 62 seruri imunospecifice unificate în testări internaţionale.

Sistemele proteice sanguine şi lactice au fost studiate conform metodei de electroforeză

în gel de amidon după metoda R.Ebertus aplicînd sistemul de bufer propus de M. Ghane [213],

iar interpretarea s-a efectuat în conformitate cu clasificarea internaţională după G.Ashton [205].

Mostrele sanguine erau colectate de la animale utilizîndu-se conservant din citrat de

natriu şi glucoză. Conservantul se folosea în proporţie de 1:5 cu mostra de sînge. Alelele şi

genotipurile grupelor sanguine au fost determinate conform recomandărilor metodice [158].

Autenticitatea provenienţei descendenţei înregistrată în fişele animalelor de rasă, era determinată

prin analiza genotipurilor părinţilor şi a descendenţei.

Alelele şi genotipurile sistemelor proteice sanguine şi lactice erau determinate nemijlocit

după rezultatele testului electroforetic, iar frecvenţa genelor şi a genotipurilor în loci – prin

numărarea acestora, utilizîndînd formula Hardy-Weinberg.

Datele despre frecvenţa alelelor şi antigenelor grupelor sanguine, alelelor şi genotipurilor

sistemelor proteice polimorfe au fost folosite pentru stabilirea similitudinii şi divergenţei

genetice între rasele iniţiale şi metişii lor obţinuţi la încrucişare.

Frecvenţa factorilor eritrocitari în loturile studiate era calculată în procente, acest indice

exprimînd raportul taurinelor purtătoare a antigenului faţă de lotul studiat.

Calcularea frecvenţei alelelor în locii simpli (de un factor) a grupelor sanguine (J, L, M,

Z) a fost calculată după formula Braend [208].

Frecvenţa alelelor în loci compuşi A, B, C, S a fost efectuată conform formulei:

q = F/2n, unde (2.1)

n – numărul de animale cercetate,

F – numărul de alele.

Nivelul homozigoţiei locusului [Cα] s-a calculat conform formulei A. Robertson [224]:

58

Cα = q²1 + q²2 + q²3 + ….q²n , unde (2.2)

q1², q²2, q²3, ….q²n – pătratele frecvenţei alelelor.

Heterozigoţia grupului (Hl) pe locus a fost calculată de asemenea după formula

Robertson, numai că din unitate se scade suma pătratelor frecvenţei alelelor locusului:

Hl = 1 – [q²1 + q²2 + q²3 + ….q²n]. (2.3)

Suma alelelor efective (Na) s-a determinat prin împărţirea unităţii la coeficientul de

homozigoţie (Cα):

Na = 1/Cα. (2.4)

Nivelul variabilităţii genetice (V) s-a calculat prin formula:

V = (1 – Cα /1) : ( 1 – 1/n) x 100, unde (2.5)

V – nivelul variablităţii genetice; Cα – coeficientul de homozigoţie; numărul de animale

studiate.

Analiza filogenică s-a efectuat la nivel antigenic, unde la evidenţă au fost puşi metişii din

diverse generaţii şi comparaţi între ei. Indicii distanţelor genetice (d) între metişi au fost calculaţi

după formula A.Серебровский [147]. Indicii similitudinii genetice s-a calculat prin scăderea

distanţei genetice din 1. Pentru studierea corelaţiilor genetice între metişi şi indicii calitativi a

fost efectuată analiza claustrică a distanţei genetice [222].

În locii polifactoriali alelele s-au determinat prin metoda analizei familiale, aşa- numitele

triade tata–mama–descendenţa.

Analiza producţiei de lapte cu diverşi markeri genetici s-a efectuat prin utilizarea datelor

obţinute pe prima lactaţie, conform datelor înregistrate în fişa animalelor de rasă. În temeiul

markerilor genetici determinaţi la taurinele supuse testatării, loturile erau divizate în dependenţă

de prezenţa sau lipsa markerului corespunzător, comparîndu-se producţia de lapte între loturile

experimentale.

Cultivarea leucocitelor era efectuată în decursul a 72 ore la t 37ºC în remediu RPMI 1640

(Gibco), 199 Igla. Pentru stimularea mitozei se folosea preparatul concavalina A (20 mg/ml),

fitohemaaglutinina de tipul „R” şi „M”. Cu 2,5–3,0 ore pînă la încheierea cultivării celulelor se

introducea colhicină (0,05 mkg/ml). Hipotonizarea se efectua cu 0,55% soluţie de clorură de

potasiu, iar fixarea celulelor – cu etanol: acid acetic în proporţie de 1:3.

Preparatele cromozomice erau pregătite prin metoda arderii fixatorului, fiind colorate cu

vopseaua Ghimz. Analiza cariotipului s-a efectuat la microscopul MBI-15-2.

Materialele obţinute de la cercetare au fost prelucrate prin metoda biometrică la tehnica

de calcul [80] şi computer, conform îndrumărilor metodice Н.Плохинский [118], E.Meркурьева

[ 101].

59

3. CARACTERISTICA RASELOR IMPLICATE ÎN CREARE ŞI ETAPELE DE APROBARE A TIPULUI DE TAURINE MOLDOVENESC

AL RASEI BĂLŢATĂ CU NEGRU

Pe teritoriul actual al Republicii Moldova, populaţia se ocupa încă de pe timpuri cu

creşterea taurinelor, în special de rasele Roşie de Stepă (în zonele de centru şi sud) şi

Simmental (zona de nord).

În anul 1958, în scopul sporirii conţinutului de grăsime în lapte la rasele care se creşteau,

printr-o hotărăre specială a Sovietului Miniştrlor al RSSM, a fost luată decizia privind la

încrucişarea raselor Roşie de stepă şi Simmental cu tauri de rasa Jersey. Baştina acestei rase este

insula Jersy, care se află în strîmtoarea La-Manş. Animalele rasei în cauză se folosesc pentru

încrucişare cu alte rase de taurine în scopul sporirii procentului de grăsime a laptelui.

Greutatea corporală medie a vacilor de rasa Jersey, este de 360–440 kg, productivitatea

2500–3000 kg lapte, conţinutul grăsimii în lapte – 5,2–5,5%, iar la unele din ele – pînă la 8%.

În acelaşi an din Danemarca au fost importaţi tauri reproducători şi viţele aparţinînd la 6 grupe

genealogice. Taurii de rasă pură se foloseau în special pentru obţinerea metişilor, cu utilizarea lor

ulterioară în reţeaua de însămînţare artificială.

Spre regret, ameliorarea populaţiilor în vederea sporirii conţinutului de grăsime în lapte

nu s-a încununat de succes. De aceea, spre finele a. 1972 lucrările de încrucişare a taurinelor de

rasele autohtone cu tauri Jersey au fost suspendate, fiind aprobat un nou program de restabilire a

efectivului de taurine ale raselor iniţiale.

Către anul 1975 numărul taurinelor cu cota sanguină sporită a raselor Roşie de stepă şi

Simmental a crescut brusc, însă productivitatea lor, aptitudinile pentru tehnologia industrială nu

corespundeau cerinţelor de dezvoltare intensivă a ramurii.

În conformitate cu sarcinile Programului Alimentar, în fosta Uniune Sovietică se

înfăptuiau măsuri de intensificare continuă a ramurii de creştere a bovinelor. În legătură cu

sarcinile puse, s-au schimbat şi cerinţele faţă de rasele de animale. Taurinele de lapte destinate

pentru exploatare la complexele industriale de producere a laptelui din republică trebuiau să

corespundă următoarelor cerinţe: producţie înaltă de lapte (4,5–5 mii kg) , aptitudini la mulsul

mecanizat , stare bună a sănătăţii.

3.1. Rasa Roşie de stepă

Rasa Roşie de stepă S-a format în jumătatea a doua a secolului XIX în zona de Sud a Ucrainei şi

Basarabiei. După conformaţia corporală este tipică pentru rasele de lapte (fig. 3.1.).

60

a) Taur reproducător

b) Femelă

Fig.3.1. Rasa Roşie de stepă

Culoarea animalelor este roşie, cu diferite nuanţe – de la roşu deschisă pînă la roşu– închisă. Unii

indivizi au pe cap, partea inferioară a corpului sau pe membre pete albe. Mai rar întîlnită este

61

culoarea roşie cu alb. Taurinele de rasă Roşie de stepă au dimensiuni mijlocii, cu osatură dură.

Capul relativ mic, uscăţiv, cu partea frontală alungită, gîtul lung, toracele adînc, spinarea dreaptă,

artea posterioară a corpului nu prea dezvoltată în lungime, membrele solide, în majoritatea

cazurilor cu aplombul corect. Greutatea corporală medie a vacilor adulte atinge la 464 kg.

Animalele de rasa Roşie de stepă sînt adaptate la condiţiile climaterice şi de nutriţie

destul de aspre, posedă consum specific mic la o unitate de producţie, însă se deosebesc prin

nivelul scăzut al productivităţii, care în republică nu depăşea 3000 kg lapte. După datele bonitării

pe anii 1965–1975, producţia medie de lapte a vacilor de această rasă a constituit 2005 kg pe

prima lactaţie şi 2137 kg pe lactaţia a treia. În anul 1975 s-au produs respectiv 2290 şi 2538 kg,

iar în anul 1975 – 2800 şi 2929 kg lapte la o vacă. conţinutul mediu de grăsime în lapte în aceşti

ani a variat în limitele 3,63–3,84%. Vacile de rasa Roşie de stepă au forma ugerului: de "cupă" –

43,3%, "rotundă" – 47,7%, "de capră" – 4,0%.

3.2 Rasa Simmental

Patria rasei rasei Simmental este Elveţia. Animalele de această rasă au fost importate în

alte ţări europene, inclusiv în Basarabia. Sub influenţa condiţiilor specifice locale de nutriţie şi

întreţinere, precum şi în rezultatul încrucişării cu taurinele locale de rasa Sură de stepă, ele

posedă unele particularităţi care le deosebesc de animalele rasei Simmental din celelalte ţări.

Animalele de această rasă se disting prin multe varietăţi ale tipurilor constituţionale (afînat, fin şi

mixt), fiind bine adaptate la condiţiile locale (fig. 3.2.). Arealul de răspîndire a rasei –

gospodăriile din nordul republicii.

Culoarea animalelor rasei în cauză este galbenă - deschisă sau galbenă; în ultimul caz –

capul şi membrele de culoare albă. Se întîlnesc indivizi de culoare roşie cu alb.

Taurinele de rasa Simmental au constituţie robustă şi conformaţie corporală corectă.

Capul greoi, lung, cu fruntea largă, coarnele orientate lateral. Gîtul de mărime mijlocie, la tauri

este dezvoltat slab. Greabănul, spinarea şi şalele sînt drepte şi largi (se întîlnesc animale cu

spinarea slabă), toracele adînc şi larg. Musculatura bine dezvoltată, osatura dură. Partea

posterioară a corpului bine dezvoltată, largă şi dreaptă. Sacrumul uneori puţin ridicat. Picioarele

lungi, solide, cu aplomburi corecte. Producţia de lapte la rasa Simmental se manifestă mediocru.

Productivitatea vacilor primipare în gospodăriile republicii în anii 1970–1975 a atins 2692–2711

kg lapte, grăsimea 3,61–3,66%.

Deoarece rasa este de tip mixt, în condiţii de nutriţie valoroasă vacile deseori sînt

predispuse îngrăşării, ceea ce duce la scăderea producţiei de lapte.

62

Ugerul vacilor de rasa Simmental este voluminos, cu mamiloane larg ataşate, uneori prea

mari, fapt ce complică folosirea mulsului mecanizat. După forma ugerului, vacile din

gospodăriile de prăsilă ale republicii pot fi repartizate în felul următor: forma "de cupă" 51,7%,

a) Taur reproducător

b) femelă Fig. 3.2. Rasa Simmental

"rotundă" 41,7% şi "de capră" 6,6%. Viteza medie a mulsului a constituit 1,18 kg/min. Greutatea

corporală a vacilor este de 500–580 kg. Tineretul de rasa Simmental posedă capacităţi evidente

63

de îngrăşare: greutatea corporală a animalelor la vîrsta de 15 luni constituie 410–420 kg,

randamentul la sacrificare –52–54% (datele experimentale ale IŞPBZMV).

La încrucişarea vacilor Simmental cu tauri Jersey în republică a fost creat un efectiv de

animale metise cu diferite cote sanguine ale rasei Jersey. Metişii aveau conţinutul de grăsime a

laptelui mai ridicat, forma ugerului mai perfectă, însă producţia de lapte era cu 8–10% mai

scăzută faţă de vacile de rasă pură Simmental (datele bonitării a.a. 1970–1975). Totodată a urmat

o scădere considerabilă a greutăţii corporale la metişi, mai cu seamă la cei cu cota sporită a rasei

Jersey. Ca şi în rasa Roşie de stepă, încrucişarea vacilor Simmental cu tauri de rasa Jersey s-a

dovedit a fi puţin efectivă.

3.3. Rasa Bălţată cu negru.

Această rasă include mai multe populaţii care se deosebesc într-o oriecare măsură una de

alta în dependenţă de metodele de creare şi direcţiile de ameliorare, de condiţiile pedoclimaterice

şi economice ale zonelor de creştere (fig. 3.3.). Cele mai importante populaţii sînt Bălţată cu

negru olandeză, Friză, Britano-Friză şi Holstein.

a) Taur reproducător

64

b) Femelă

Fig. 3.3. Rasa Bălţată cu negru

Datorită producţiei înalte de lapte, taurinele de rasă Bălţată cu negru olandeză au căpătat

răspîndire în mai multe ţări. Fiind crescute în diferite condiţii geografice şi economice ele posedă

însuşiri şi particularităţi deosebite, care au contribuit la încrucişarea lor cu taurinele locale. Iată

de ce animalele de rasa Bălţată cu negru crescute în diferite ţări, deşi provin de la rasa Olandeză,

se deosebesc prin conformaţia corporală, cantitatea de lapte muls, conţinutul de grăsime în lapte

etc. În anii 1971 – 1976 în republică au fost importate din Estonia, Ucraina, regiunile Moscova şi

Leningrad (Rusia) peste 22,0 mii taurine, inclusiv 95 tauri reproducători.

3.4. Rasa Holstein

Rasa Holstein a fost creată în baza rasei Bălţată cu negru olandeză, importată în America

de Nord de către emigranţii olandezi.

Taurinele de rasa Holstein din S.U.A. şi Canada se deosebesc de cele de rasa Bălţată cu

negru prin greutate corporală mare, tip constituţional excelent şi forma ugerului bine adaptată la

mulsul mecanizat (fig. 3.4.).

Animalele valorifică foarte bine nutreţurile grosiere voluminoase, concentratele, au cea

mai înaltă producţie de lapte în comparaţie cu alte rase.

65

a) Taur reproducător

b) Femelă

Fig. 3.4. Rasa Holstein

O particularitate deosebită a rasei Holstein constă în capacitatea animalelor de a creşte

intensiv şi reacţionarea promptă la nutriţia avansată, care se realizează însă doar în cazul în care

nutriţia este corectă şi echilibrată.

66

În republică au fost importaţi tauri reproducători din mai multe linii ale rasei Holştein

(din SUA, Canada, Germania, Danemarca, Anglia, Rusia) care au fost folosiţi pentru

încrucişare cu vaci de rasele Simmental şi Roşie de stepă cu potenţial genetic de cel puţin 5500

kg lapte la o vacă pe lactaţie.

3.5 Aprobarea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru la diferite etape de creare

Î n procesul de creare a tipului nou încrucişarea de absorbţie a raselor autohtone (Roşie

de stepă şi Simmental) cu taurii din rasele Bălţată cu negru şi Holstein au fost stabilite 4 etape

de realizare:

Etapa I - anii 1975-1980. Obţinerea, creşterea şi aprobarea F1, depistarea calităţilor

ereditare şi selectarea indivizilor pentru reproducţie.

Etapa a II - anii 1981-1985. Obţinerea, creşterea şi aprobarea genotipurilor intermediare

(F2), testarea după producţia proprie, selectarea tăuraşilor de reproducţie de selecţie autohtonă

pentru creştere la elever.

Etapa a III - anii 1986-1990. Obţinerea, creşterea, testarea şi aprobarea genotipurilor

intermediare ale tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru (F3), selectarea feciorilor de la

taurii amelioratori pentru iniţierea liniilor de taurine ale tipului nou.

Etapa a IV - anii 1991-2000. Înmulţirea, aprecierea şi selectarea materialului genetic de

tip solicitat, crearea şi testarea liniilor noi, formarea structurii genealogice a taurinelor de tip

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, aprobarea lui.

Pentru realizarea programului propus la întreprinderile de prăsilă şi însămînţare artificială

a fost procurat material seminal, iar apoi şi tauri de rasele Bălţată cu negru şi Holstein cu

potenţial genetic înalt al producţiei de lapte.

Potenţialul genetic al producţiei de lapte al taurilor reproducători, utilizaţi în reţeaua de

însămînţare artificială a ţării sporea permanent. Aşa, din anul 1976 pînă în anul 1998

productivitatea de lapte a mamelor taurilor reproducători a sporit cu 2273 kg, diferenţa de

selecţie în ultimii ani a constituit în medie peste 4000 kg lapte.

La crearea tipului nou de taurine o atenţie deosebită a fost acordată utilizării în reţeaua

de însămînţare artificială a taurilor testaţi după calitatea descendenţei, taurilor amelioratori cu

potenţial genetic înalt al producţiei de lapte care au contribuit la ameliorarea calităţilor de

prăsilă şi productive ale taurinelor din genotipurile intermediare. Productivitatea maximă au

avut-o taurinele din etapa a III de creare a tipului a constituit 3773 kg lapte. Realizarea

67

programului de ameliorare a permis obţinerea unei populaţii de taurine pentru lapte cu calităţi

noi, cu potenţial genetic de 4,5-5,0 kg lapte, iar în gospodăriile de prăsilă - 6,0-7,0 mii kg lapte.

Aşa, din anul 1980 pînă în anul 1990 numărul fermelor de taurine cu productivitatea sub

3,0 mii kg lapte s-a redus de 11,8 ori (tab. 3.1).

Tabelul 3.1. Clasificarea gospodăriilor după nivelul producţiei de lapte a vacilor în diferiţi ani

Numărul de gospodării cu nivelul producţiei (kg) Anii

Total gospodării Sub

3000 3001- 3500

3501- 4000

4001- 4500

4501- 5000

5001- 5500

6000 şi m.m.

1980 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990

965 826 827 839 843 840 834 813

665 269 107 105 95 19 19 56

229 371 404 386 319 187 131 143

69 138 253 252 260 257 300 275

2 35 68 67 125 250 255 214

- 7 10 19 27 55 33 72

- 6 5 10 16 25 42 50

- - - - - 1 3 8

Către anul 1990 în ţară 58,3% din ferme aveau nivelul producţiei de lapte la o vacă sub

4000 kg lapte. În acelaşi timp ponderea fermelor cu producţia de lapte peste 5000 kg a crescut

pînă la 7,16%, iar cu productivitatea de peste 6000 kg – pînă la 0,98%. Numărul de gospodării

cu mai puţin de 3500 kg lapte la o vacă s-a redus la 24,5%, iar cele cu mai puţin de 3000 kg

lapte – la 6,88 %

3.6. Prima şi a doua etapă de creare a tipului

În scopul studierii eficienţei metodei de încrucişare a raselor iniţiale cu taurii raselor

amelioratoare (Bălţată cu negru şi Holstein) au fost comparaţi indicii productivi ai taurinelor de

tip nou la etapa I de creare, cu contemporanele raselor iniţiale din rasele Roşie de Stepă şi

Simmental (datele bonitării pe anii 1975-1979), tab.3.2.

Tabelul 3.2. Caracteritistica vacilor din rasele iniţiale după producţia de lapte pe lactaţia I

Productivitatea Rasa iniţială Numărul de vaci lapte, кg grăsime, % grăsime., кg

Roşie de stepă Simmental

62661 34681

2816 2689

3,68 3,66

103,0 98,4

Testarea producţiei de lapte a taurinelor (etapa I-II) din genotipurile intermediare obţinute

pe baza rasei Simmental s-a efectuat în 17 gospodării din raioanele Briceni, Donduşeni, Rîşcani,

Glodeni, pe un efectiv de 4990 vaci primipare, iar pe baza rasei Roşie de stepă - în 10

gospodării din raioanelor Slobozia, Căuşeni şi Anenii Noi pe un efectiv de 4183 vaci (tab.3.3).

68

Studierea producţiei de lapte a vacilor de generaţia I şi a II de diferită origine genetică

a demonstrat, că după caracterele productiv utile între animalele comparate sînt anumite

deosebiri privitor la corespunderea lor cerinţelor standardului stabilit pentru prima şi a doua

etapă de creare a tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru .

Tаbelul 3.3. Caracteristica vacilor metise de diferite genotipuri conform cerinţelor standardului scop elaborat pentru tipul nou

% de corespundere standardului scop

Genotipurile Numărul de anima-le, capete lapte, кg grăsime, % cantitatea de

grăsime, кg S х BN (F1) S х H (F1) S х BN (F2) S х H (F2) RS х BN (F1) RS х H (F1) RS х BN (F2) RSхBNхH (F2)

1087 1116 1074 1713 1839 475 1081 788

61,1 75,0 53,6 73,6 89,2 90,1 92,7 95,1

52,3 61,3 96,4 47,6 94,1 92,0 96,9 74,2

67,3 74,4 68,6 73,3 94,1 95,4 89,9 88,3

În ambele variante, taurinele metise obţinute de la încrucişarea raselor iniţiale cu taurii

rasei Holstein, în măsură mai deplină au corespuns după caracterele productiv utile cerinţelor

standardului decît contemporanele lor, obţinute de la încrucişarea raselor iniţiale cu taurii

reproducători din rasa Bălţată cu negru , fapt ce mărturiseşte despre avantajele metişilor obţinuţi

de la rasa Holstein.

3.7. Etapa a treia de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Aprecierea metişilor la etapa a treia de creare a tipului nou de taurine moldovenes al

rasei Bălţată cu negru s-a efectuat la fermele de prăsilă din raioanele Briceni, Slobozia şi

Căuşeni. Rezultatele testării după caracterele productiv utile şi corespundera exteriorului tipului

nou s-au comparat cu standardul - scop şi cu taurinele model, determinate pentru etapa a treia de

creare.

În anul final al etapei a treia de creare a tipului nou au fost apreciate 745 primipare din

genotipurile intermediare. Productivitatea maximală s-a înregistrat la primiparele metise de

generaţia a treia, care conţineau în genotipul său 75 şi 87,5 % cota de participare a rasei Holstein

obţinute atît pe baza rasei Simmental (5318 şi 5616 kg lapte respectiv la metişii de genotipurile

SxBNxH şi SxHxHxH), cît şi pe baza rasei Roşie de stepă (5491 şi 5432 kg lapte respectiv la

metişii RSxBNxHxH şi RSxHxHxH), tab.3.4.

Tabelul 3.4. Rezultatele aprecierii genotipurilor intermediare la etapa a treia de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Productivitatea pe 305 zile ale lactaţiei I F3 ± faţă de standard lapte, kg grăsime, % Genotipurile n

М ± m Сv М ± m Сv grăs.,

kg lapte, kg

grăsime, %

grăsime, kg

Pe baza rasei Simmental SхHхHхH SхBNхHхH SхBNхBNхH BNхHхHхH Media:

162 149 19 136 466

5616 ±69,2 5318 ±76,0 5092±222,2 5535 ±71,2 5476 ±41,4

15,7 17,5 19,0 15,0 16,3

3,59±0,007 3,58±0,009 3,58±0,019 3,62±0,006 3,60±0,003

2,4 2,9 2,3 1,8 1,8

202 190 182 200 197

+2016 +1718 +1492 +1935 +1876

-0,01 -0,02 -0,02 +0,02

0

+72,4 +60,4 +42,4 +70,4 +67,4

Pe baza rasei Roşie de Stepă RSхHхHхH RSхBNхHхH RSхBNхBNхH RSхBNхBNхH RSхBNхHxBN Media:

22 134 35 67 21 279

5431±259,4 5491± 88,5 5225±205,9 5135±144,0 4482±172,9 5291± 66,9

22,4 18,7 23,3 23,0 17,6 21,1

3,68±0,050 3,61±0,024 3,78±0,022 3,53±0,027 3,68±0,067 3,62±0,015

6,4 7,7 3,6 6,2 8,3 7,2

200 198 197 181 165 192

+2031 +2091 +1825 +1735 +1082 +1891

+0,08 +0,01 +0,18 -0,07 +0,08 +0,02

+77,5 +75,6 +74,6 +58,6 +42,6 +69,6

În medie pe toate genotipurile: 745 5407± 36,2 18,2 3,60±0,006 4,5 195 +1907 0 +69,0

Prin productivitate înaltă s-au deosebit şi metişii de generaţia a treia, obţinuţi pe baza

rasei Bălţată cu negru. Producţia de lapte a constituit 5535 kg lapte cu grăsimea de 3,62%.

La metişii obţinuţi pe baza rasei Simmental productivitate mai redusă s-a remarcat la

taurinele cu cota de participare a rasei Holstein de 50% (genotipul S x BN x BN x H). Producţia

de lapte a lor a constituit 5092 kg, sau cu 524 kg mai puţin decît la metişii cu cota de participare

a rasei Holstein de 87,5% (P<0,05).

Situaţie analogică s-a urmărit şi la metişii obţinuţi pe baza rasei Roşie de stepă. Aşa,

primiparele metise de genotipul RS x H x H x H (cota de gene a rasei Holstein de 87,5%) le

depăşeau în producţia de lapte pe metisele de genotipul RS x BN x BN x H (50%) cu 296 kg, iar

de genotipul RS x BN x H x H (cota de gene 75%) - cu 356 kg (P<0,05). Totodată, încrucişarea

metişilor cu cota sanguină a rasei Holstein de 50% cu taurii din rasa Bălţată cu negru a contribuit

la scăderea productivităţii. Producţia de lapte a metişilor de genotipul RS x BN x H x BN (cota

de gene a rasei Holstein 25%) a constituit 4482 kg, sau cu 949 kg mai puţin decît la metişii de

genotipul RS x H x H x H (87,5%) - P< 0,01 şi cu 1009 kg mai puţin decît la metişii de genotipul

RS x BN x H x H (cota de gene a rasei Holstein 75%) - P<0,001.

De menţionat, că metişii obţinuţi pe baza rasei Roşie de stepă au avut procent mai mare

de grăsime în lapte faţă de metişii obţinuţi pe baza rasei Simmental. Aşa, conţinutul grăsimii în

lapte la toate genotipurile subtipului "Nordic" a constituit în medie 3,60%, pe cînd la genotipurile

subtipului "Sudic" acest indice a fost 3,62%, sau cu 0,02% mai înalt. Totodată variabilitatea

acestui caracter a fost cu mult mai mare la taurinele obţinute pe baza rasei Roşie de stepă

(conţinutul grăsimii în lapte a variat de la 3,05 pînă la 4,20%).

În medie pe toate genotipurile studiate depăşirea cerinţelor standardului a constituit

+1907 kg lapte, inclusiv pe baza rasei Simmental +1876 şi pe baza rasei Roşie de stepă +1891

kg. Metişii, obţinuţi pe baza rasei Roşie de stepă au depăşit standardul scop de asemenea în

conţinutul de grăsime a laptelui (+0,02%), iar metişii pe baza rasei Simmental în ansamblu

corespundeau standardului, cu toate că unele genotipuri cedau cerinţelor lui cu 0,01-0,02%. Însă

după cantitatea globală de grăsime pe lactaţie toate genotipurile depăşeau esenţial acest indice

(cu +42,4 - +77,6 kg). În total la etapa a treia de creare a tipului au fost apreciate 745 primipare

(tab. 4.4). Productivitatea lor medie a constituit 5407 kg lapte cu grăsimea de 3,60% (195 kg

grăsime), ceea ce depăşeşte standardul stabilit cu 1907 kg lapte şi grăsime (+ 69,0 kg).

Productivitatea metişilor F3 pe baza rasei Simmental a constituit 5476 kg lapte cu grăsimea de

3,60% (+1876 kg lapte şi grăsime + 67,4 kg comparativ cu standardul), iar a metişilor F3 pe

baza rasei Roşie de stepă 5291 kg lapte şi 3,62% grăsime (+1891 kg şi 0,02% respectiv).

71

Prin urmare, rezultatele aprobării mărturisesc despre faptul, că metişii de generaţia a

treia indiferent de originea genetică corespund totalmente standardelor scop stabilite pentru etapa

a treia de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru şi prezintă baza

genetică pentru consolidarea genotipurilor create de taurine de tip nou, care posedă potenţial

genetic înalt al producţiei de lapte.

3.8. Etapa a patra de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru La etapa a IV - etapa finală de creare a tipului nou, producţia de lapte (tab. 3.5) a fost testată pe

un efectiv total de 4001 vaci de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru , inclusiv 2323 metişi

din subtipul zonal "Nordic" şi 1678 metişi din subtipul zonal "Sudic". Producţia lor medie de

lapte pe 305 zile ale lactaţiei I a constituit 4420 kg lapte cu grăsimea de 3,72% (164,4 kg grăsime

totală), ceea ce depăşeşte standardul - scop cu +820 kg lapte şi 0,12% grăsime.

Taurinele de subtipul zonal "Nordic" avînd producţia medie de lapte de 5077 kg şi

conţinutul de grăsime de 3,58%, au depăşit standardul cu 1277 kg lapte şi cu 45,0 kg grăsime

totală pe lactaţie. Însă au cedat în conţinutul de grăsime în lapte cu 0,02%.

După greutatea corporală animalele de tipul nou în fond corespundeau cerinţelor

standardului - scop. Privitor la subtipuri, pentru răspîndirea lor ulterioară pe larg, cele mai

solicitate în condiţiile existente sînt taurinele ce conţin în genotipul său 50-87,5% gene ale rasei

Holştein în subtipul zonal "Nordic" şi 50-75% gene a rasei Holstein în subtipul zonal "Sudic",

după cum şi este prevăzut în programul pentru crearea tipului de taurine moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru.

Pe toată perioada de creare a tipului nou au fost apreciate după caracterele productiv utile

16033 vaci primipare, inclusiv la etapa finală 4001 taurine. Către finele etapelor a III şi a IV

practic toate taurinele aveau forma solicitată a ugerului de cadă sau de cupă, conform

prevederilor programului. Viteza mulsului la vacile primipare a variat de la 1,7 pînă la 2,0

kg/min., totodată viteza mulsului a fost mai mare la taurinele din subtipul zonal "Sudic".

Deosebirea aceasta se explică prin faptul, că rasa iniţială (Roşie de stepă ) este rasă specializată

pentru lapte, pe cînd rasa Simmental este de tip mixt şi a avut viteza de muls mai mică.

La capitolul corespunderea taurinelor de tip nou celor model, în mai mare măsură

corespundeau vacile de subtipul zonal "Sudic" , pe cînd la metişii de subtipul zonal "Nordic" se

evidenţiau unele trăsături caracteristice rasei Simmental (capul greoi, osătura masivă ş. a.).

În baza testării a 16033 de vaci după indicii productivi se poate face concluzia, că a fost

creată o populaţie de taurine care după toţi parametrii productiv utili, inclusiv cei tehnologici,

depăşeşte populaţiile raselor iniţiale (Roşie de stepă şi Simmental) , iar la mulţi inidici chiar

Tabelul 3.5. Rezultatele testării productivităţii de lapte a vacilor primipare a tipului moldovenesc al raseiBălţată cu negru la etapa a IY-a de creare a lui

Productivitatea pe 305 zile (lact.I) ± faţă de standard

lapte, kg grăsime, % Cota sanguină a rasei Holştein n

М ± m Сv М ± m Сv grăs.,

kg lapte, kg

grăsime, %

grăsime, kg

Subtipul zonal "Nordic" 25-50 51-75 76-87,5 90 şi >

75 604 1302 342

4249±128,2 5145± 38,4 5224± 26,4 4578± 37,7

26,1 18,3 18,2 15,2

3,55±0,010 3,58±0,040 3,58±0,002 3,59±0,004

2,4 2,7 12,0 2,1

150,8 184,2 187,0 164,4

+ 449 +1345 +1424 + 778

-0,05 -0,02 -0,02 -0,01

+14,0 +47,4 +50,2 +27,6

Media: 2323 5077± 20,0 18,9 3,58±0,002 2,7 181,8 +1277 -0,02 +45,0

Subtipul zonal "Sudic" 25-50 51-75 76-87,5 90 şi >

273 850 487 68

4862± 72,6 4634± 58,9 3938± 58,7 3423± 81,9

24,7 37,0 32,9 19,7

3,69±0,010 3,71±0,010 3,74±0,007 3,75±0,018

5,8 7,8 4,1 3,9

179,4 171,9 143,3 128,4

+1262 +1034 + 338 - 177

+0,09 +0,11 +0,14 +0,15

+49,0 +42,3 +17,7 - 1,2

Media: 1678 4420± 37,8 35,0 3,72±0,006 6,6 164,4 + 820 +0,12 +34,8

standardul - scop pentru tipul nou de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru prevăzuţi de

programul de creare elaborat.

3.9. Caracterul curbei de lactaţie a vacilor adulte

Unul din factorii importanţi, care se ia în consideraţie la aprecierea productivităţii, este

curba lactaţiei. Este cunoscut faptul, că ultima corelează pozitiv cu nivelul producţiei de lapte.

Forma curbei lactaţiei indică nivelul producţiei de lapte în decursul perioadei de lactaţie a

taurinelor.

Stabilitatea curbei lactaţiei este un caracter important de selectare a taurinelor. Ea exprimă

aptitudinea animalului de a suporta timp îndelungat încordarea fiziologică a organismului, cînd

tot efortul este orientat la producerea laptelui. Cu cît mai îndelungătă este această perioadă şi

mai mult lapte se produce fără întreruperi şi variaţii bruşte, cu atît este mai puternic organismul

ei şi mai pronunţat tipul schimbului de substanţe, cu atît, în cele din urmă, ea este mai

valoroasă.

Este raţional de a selecta taurinele care lactează uniform pe parcursul întregii lactaţii.

După forma curbei lactaţiei vacile se împart în 4 tipuri:

1. Cu caracter stabil superior al lactaţiei: cantitatea diurnă a laptelui în decursul lactaţiei se

schimbă lent, scăderea lui către înţărcare este uşoară, curba lactaţiei este lină, vacile de tipul

acesta sînt cele mai solicitate pentru întreţinerea în gospodăriile specializate pentru producerea

laptelui, ele sînt productive şi rentabile.

2. Cu caracter superior instabil al lactaţiei: scade după atingerea producţiei maxime şi din

nou creşte în a doua jumătate a lactaţiei; este specific pentru animalele cu constituţia slabă.

3. Cu lactaţia superioară, dar brusc scăzînd; după atingerea producţiei maxime mulsul diurn

repede scade şi productivitatea pe lactaţie, de obicei este mică; este caracteristică pentru vacile

slab rezistente.

4. Cu lactaţia stabil scăzută.

Este recunoscut, că producţia de lapte a vacii aproximativ la 25% depinde de mulsul diurn

maxim şi 75% de caracterul schimbării curbei lactaţiei, constanta şi uniformitatea căreea într-o

oarecare măsură este condiţionată de ereditate. Heritabilitatea constantei mulsului pe parcursul

lactaţiei se află la nivelul heritabilităţii mulsului (0,20-0,37%), ceea ce permite efectuarea

selectării după acest caracter. Astfel, în rezultatul selecţiei intense şi îndelungate după producţia

de lapte cu mulsul de două ori în zi la taurinele din rasa Holstein s-a format curba stabilă a

lactaţiei cu mulsul maxim la luna a doua şi scăderea lină spre finele lactaţiei.

74

Prin cercetări s-a stabilit, că coeficienţii constantei curbei lactaţiei la taurinele din

experienţe depinde de genotipul vacilor (tab. 3.6.). Cei mai buni indici ai constantei lactaţiei le-

au avut primiparele - fiicele taurilor de rasa Holstein (93,6-97,9%), puţin cedau descendentele

taurilor din rasa Bălţată cu negru (87,5-90,5%). Diferenţa minimă în valorile coeficienţilor

constantei lactaţiei s-a dovedit a fi între vacile raselor iniţiale şi metişii lor cu rasa Bălţată cu

negru.

Metişii de diferită origine genetică după curba de lactaţie se deosebeau de vacile raselor

iniţiale Roşie de stepă şi Simmental . Astfel, la metişii rasei Simmental (SxH, SxHxH şi

SxBNxBN) constanta lactaţiei a fost cu 9,5% mai mare decît la vacile de rasa pură Simmental,

iar la vacile de genotipurile RSxBN; RSxBNxBN; RSxBNxH şi Roşie de stepă pură diferenţa a

constituit 3,17%.

Таbelul 3.6. Indicii coeficientului constantei lactaţiilor la vacile primipare d genotipurile intermediare

Genotipurile n Lapte,kg CCL Corelaţia CCL, prod. de lapte Subtipul zonal "Sudic"

RS RSхBN RSхBNхBN RSхBNхH

21 31 34 32

3029 3136 3241 3741

88,2 89,2 90,5 94,4

+0,36 +0,46 +0,33 +0,53

Subtipul zonal "Nordic" S SхH SхHхH SхBNхBN

25 31 51 35

3728 4405 5023 4212

84,7 93,6 98,0 89,5

+0,22 +0,37 +0,48 +0,28

Între grupele de taurine comparate valoarea maximă a stabilităţii curbei lactaţiei 98% a fost

la vacile de genotipul SxHxH. O stabilitate înaltă şi uniformă a curbei lactaţiei s-a constatat la

metişii F2 de rasa Holstein, din care metisele cu genotipul BNxHxH se caracterizau prin funcţia

sporită a lactaţiei, ele de asemenea în mai mare măsură corespundeau tipului morfoproductiv

solicitat . Analiza productivităţii vacilor primipare pe lunile de lactaţie a demonstrat, că

caracterul curbei lactaţiei depinde de originea tatălui .

3.10. Concluzii.

Rasele autohtone de taurine (Roşie de stepă şi Simmental, şi metişii lor cu rasa Jersey)

aveau un potenţial genetic scăzut al productivităţii, erau slab adaptate la mulsul mecanizat, prin

urmare, nu corespundeau cerinţelor industriale de exploatare a taurinelor de lapte, astfel, în faţa

cercetătorilor şi specialiştilor din gospodăriile şi fermele de prăsilă a fost pusă sarcina de a

transforma rasele şi metişii existenţi într-un tip specializat înalt productiv de taurine pentru lapte

75

prin metoda de încrucişare, cu folosirea genofondului celor mai valoroase rase pentru lapte

(Bălţată cu negru şi Holstein) pentru lapte din alte ţări.

Luînd în consideraţie importanţa creşterii taurinelor de lapte în asigurarea populaţiei

Republicii Moldova cu produse alimentare valoroase, pentru intensificarea ei începînd cu anul

1976, au fost întreprinse un set de măsuri tehnico-ştiinţifice, economice şi tehnologico-

organizatorice. Creşterea producerii laptelui se efectuează, în fond, datorită sporirii

productivităţii vacilor. Totodată, peste 70% din sporul producţiei de lapte revine nutriţiei

animalelor, restul trebuie să fie obţinut din contul realizării programului de selecţie.

Din punct de vedere economic în condiţiile tehnologiei industriale de producere a laptelui

întreţinerea vacilor cu productivitatea sub 4000 kg lapte pe an nu este rentabilă. Afacerile

agenţilor economici (gospodăriile specializate) specializaţi în producerea laptelui vor fi rentabile

numai la completarea cu animale înaltproductive, bine adaptate la condiţiile specifice ale

tehnologiei industriale, care se caracterizează prin producţii mari de lapte şi conţinut înalt de

grăsime şi proteine în lapte, care se elimină uşor şi intens la instalaţiile moderne de muls, bine

valorifică nutreţurile, ceea ce în mare măsură determină eficienţa producerii. De aceeaşi părere

sînt şi autorii Л.Пархоменко и др. [112] , care în baza rasei Roşie de stepă au creat în regiunea

Cubani (Rusia) un tip nou specializat pentru lapte care radical se deosebea de rasa iniţială după

producţia de lapte, viteza mulsului şi forma ugerului .

Rasele de taurine crescute în republică - Roşie de stepă şi Simmental aveau un potenţial

scăzut al productivităţii, erau slab adaptate la mulsul mecanizat, prin urmare, nu corespundeau

cerinţelor industriale de exploatare a taurinelor de lapte [143].

Deaceea, în faţa colaboratorilor Istitutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie

şi Medicină Veterinară şi selecţionarilor gospodăriilor şi fermelor de prăsilă a fost pusă sarcina

de a transforma rasele şi metişii existenţi în republică într-un tip înaltproductiv de taurine

specializat pentru lapte prin metoda de încrucişare cu folosirea genofondului celor mai valoroase

rase pentru lapte de peste hotare.

Au fost elaborate programe respective de creare a tipului nou de taurine, ultimul fiind

"Programul 4000", care au permis obţinerea unui efectiv de taurine de tip moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru cu potenţialul genetic de 5000-6000 kg lapte.

Ritmul ameliorării la crearea tipurilor noi depinde de variabilitatea genetică în populaţie,

testarea eficientă a taurinelor rezervate pentru reproducţie şi intensitatea selecţiei. O bună parte a

programului genetic la taurinele specializate pentu lapte se referă la părinţii taurilor. Aproximativ

90% din ponderea ameliorării genetice a producţiei de lapte se obţine prin utilizarea taurilor

amelioratori. De aceea în programul de creare a tipului nou o mare atenţie s-a acordat optimizării

76

metodelor de testare şi selectare a taurilor reproducători. La sporirea progresului de selecţie în

mare măsură contribuie şi mamele taurilor. Selectarea mamelor producătoare de tauri s-a efectuat

prin cele mai performante metode, inclusiv şi cele imuno- şi citogenetice. In ţările cu o

dezvoltare avansată a ramurii taurinelor specializate pentru lapte vacile producătoatre de tauri

constituie 3 – 5% din efectivul de vaci.

Pentru realizarea programului de creare a tipului nou la întreprinderile zonale pentru

producerea şi congelarea materialului seminal a fost procurat material seminal şi tauri

reproducători din rasele Bălţată cu negru şi Holstein. Potenţialul genetic al producţiei de lapte a

taurilor reproducători utilizaţi în reţeaua de însămînţări artificiale permanent a crescut. Din anul

1976 pînă în anul 1990 productivitatea de lapte a mamelor taurilor reproducători a crescut cu

3616 kg, diferenţialul de selecţie constituind mai mult de 4000 kg lapte. O mare atenţie s-a

acordat utilizării taurilor testaţi după calitatea descendenţei. Ponderea vacilor şi viţelelor de

reproducţie însămînţate cu tauri amelioratori către anul 2000 s-a majorat pînă la 78,13%, sau a

crecut de 20,5 ori faţă de anul 1975.

Testarea producţiei de lapte a taurinelor (etapa I-II) din genotipurile intermediare obţinute

pe baza rasei Simmental s-a efectuat în 17 gospodării din raioanele Briceni, Donduşeni, Rîşcani,

Glodeni, pe un efectiv de 4990 vaci primipare, iar pe baza rasei Roşie de stepă - în 10

gospodării din raioanele Slobozia, Căuşeni şi Anenii Noi pe un efectiv de 4183 vaci. Ponderea

metişilor care au corespuns standardului scop după producţia de lapte a fost de la 61,1 la 95 ,1%,

după procentul de grăsime în lapte de la 52,3 la 74,2.

Productivitatea maximă s-a înregistrat la primiparele metise de generaţia a treia, care

conţineau în genotipul său 75 şi 87,5 % cota de participare a rasei Holstein obţinute atît pe baza

rasei Simmental (5318 şi 5616 kg lapte respectiv la metişii de genotipurile SxBNxH şi

SxHxHxH), cît şi pe baza rasei Roşie de stepă (5491 şi 5432 kg lapte respectiv la metişii

RSxBNxHxH şi RSxHxHxH). În medie pe toate genotipurile studiate depăşirea cerinţelor

standardului a constituit +1907 kg lapte, inclusiv pe baza rasei Simmental +1876 şi pe baza rasei

Roşie de stepă +1891 kg.

La etapa a IV - etapa finală de creare a tipului nou, producţia de lapte a fost testată pe un

efectiv total de 4001 vaci de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru , inclusiv 2323 metişi

din subtipul zonal "Nordic" şi 1678 metişi din subtipul zonal "Sudic". Producţia lor medie de

lapte pe 305 zile ale lactaţiei I a constituit 4801 kg lapte cu grăsimea de 3,64% (174,8 kg grăsime

totală), ceea ce depăşeşte standardul - scop cu +1101 kg lapte şi +0,04% grăsime.

77

4. STRUCTURA GENEALOGICĂ A TIPULUI DE TAURINE MOLDOVENESC AL RASEI BĂLŢATĂ CU NEGRU

La momentul actual problema privind structura rasei este destul de bine studiată şi

definitivată. Rasa nu prezintă un conglomerat de genotipuri, dar are o structură în care

genotipurile sînt aranjate într-un sistem dinamic. În calitate de elemente principale structurale

ale rasei deosebim tipuri zonale, linii, populaţii, familii, care se caracterizează prin aceeaşi

provenienţă caractere productive şi biologice identice transmise descendenţei. Tipurile zonale au

structură analogică ca şi rasa, numai că efectivul de animale este mai redus.

La crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru prin încrucişarea raselor

Simmental şi Roşie de stepă cu taurii de rasele Bălţată cu negru şi Holstein în calitate de

fondatori ai liniilor au fost selectaţi taurii reproducători de rasa Bălţată cu negru şi Holstein de

diverse linii şi grupe genealogice.

În procesul de creare a tipului de taurine nou au fost utilizaţi tauri reproducători din mai

multe de 49 de linii şi grupe genealogice din rasele Holstein, Bălţată cu negru. Cel mai pe larg s-

au utilizat taurii reproducători de rasa Holstein care aparţineau la liniile Vis Bec Aidial 1013415,

Seiling Traiun Roket 275932, Paclamar Astronaut 1458744, Paklamar Butmeiker 1450228 şi

Pavni Farm Arlind Cif 1427381. În reţeaua de însămînţare artificială s-au folosit, în fond, tauri

sau material seminal congelat furnizat din diferite ţări care se ocupau cu creşterea rasei Holstein.

La primele etape de încrucişare a raselor locale cu rasa Holstein, potenţialul genetic înalt al

taurilor raselor amelioratoare asigura (din contul diferenţei genetice a raselor) sporirea

potenţialului genetic al cirezilor pentru ameliorare, în legătură cu ce în Hotărîrea Sovietului

Miniştrilor al URSS nr. 546 din 6 iunie a. 1984 prin ordinul Ministerului Agriculturii al

fosteiURSS nr. 128 din 19 iunie a. 1984 „О мерах по совершенствованию племенных и

продуктивных качеств молочного скота”, Dispoziţia nr. 1 a Consiliului Republican pentru

lucrul de ameliorare din 27.02. 1989, s-a indicat că taurii de selecţie străină să fie consideraţi ca

amelioratori ai producţiei de lapte. Însă, conform programului de creare a tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, utilizarea taurilor amelioratori de rasă pură de selecţie

străină a fost planificată la etapele iniţiale, iar apoi s-a prevăzut obţinerea şi folosirea taurilor de

selecţie indigenă de genotipurile solicitate. Deceea, un interes deosebit prezintă aprecierea

valorii de ameliorare a taurilor şi selectarea celor mai valoroşi tauri pentru obţinerea de la ei a

tăuraşilor de prăsilă de selecţie autohtonă, depistarea continuatorilor de linii şi folosirea în

reţeaua de însămînţare artificială numai a taurilor testaţi după calitatea descendenţei.

Formarea structurii tiplui nou, în ce priveşte crearea liniilor a fost orientată la fondatorii

a cinci linii: Rokmen 275932, Eleveişen 1491007, Valiant 1650414, Astronaut 1458744,

78

Butmeiker 1450228, care corespundeau direcţiei principale a tipului şi aveau particularităţile sale

individuale. Metodele de creare a acestor linii au fost orientate spre obţinerea taurinelor cu cota

de participare a rasei Holstein în limitele 62,5-75%.

4.1. Linia Rokmen 275932

Din linia Seiling Traiun Roket 275932 cel mai mult în reţeaua de însămînţare artificială

s-au utilizat taurii reproducători - urmaşii tauruilui Rokmen 275932, care a fost obţinut în

Canada şi avea valoare de ameliorare foarte înaltă. Productivitatea a 3167 fiice a constituit 5213

kg lapte cu grăsimea de 3,82%, ceea ce a depăşit standardul rasei Holstein din Canada cu 23% în

cantitatea de lapte şi cu 28% în conţinutul de grăsime în lapte.

În Moldova s-a furnizat material seminal congelat de la feciorii şi nepoţii lui Rokmen

275932 şi taurii reproducători care sau întreţinut la întreprinderile de prăsilă ale republicii.

Urmaşii lui Rokmen 275932 s-au utilizat practic în toate raioanele republicii. Pe toată perioada

folosirii lor în republică au fost însămînţate peste 300 mii vaci şi viţele. Fiicele lui Rokmen

275932 au lactat în mai mult de 30 raioane ale republicii. În total s-au utilizat pentru

însămînţarea efectivului de reproducţie 2 feciori, 21 nepoţi şi 20 strănepoţi ai fondatorului liniei.

În tab.4.1. este prezentată caracteristica taurilor liniei Rokmen 275932, testaţi după

calitatea descendenţei şi care au primit categoria "ameliorator". Cum se vede din tab. 4.1 o

apreciere înaltă a valorii de ameliorare au obţinut-o 17 tauri reproducători din linia Rokmen

275932 .

Tabelul 4.1. Caracteristica taurilor din linia Rokmen 275932 după valoarea de ameliorare conform rezultatelor testării după calitatea descendenţei

Productivitatea fiicelor pe 305

zile ale lactaţiei I

Valoarea de ameliorare (± faţă de

contemporane) Nr. d/o

Numele, № taurului

Num

ărul

de

fii

ce

lapte (kg)

grăs. (%)

grăs. (кg)

lapte (kg)

grăs. (%)

Cate-goria

de prăsi-

lă

1 2 3 4 5 6 7 8 9

Маster 001 Маior 163 Ecmi 93 Маi 298 Comet 676887 Мudrîi 371 Дjin 1775 Аlmaz 1287 Duboc 1297

728 1309 36 25 46 19 21 120 43

4476 4354 3625 4578 3725 3896 4511 4147 3952

3,59 3,57 3,63 3,73 3,52 3,70 3,67 3,61 3,61

161 155 132 171 131 144 166 150 143

+622 +433 +975 +217 +507 +335 +712 +689 +405

-0,12 -0,10 +0,03 +0,05 -0,05 +0,03 -0,04

0 0

А1 А1 А1 А2 А2 А2 А1 А1 А1

79

10 11 12 13 14 15 16 17

Vagner 1292 Vies 7146085 Моrs 627 Моrozco 439 Vultur 742 Аrbuz 231 Меnuet 661 Riton 513

14 54 98 24 20 17 12 25

4334 5523 4349 4487 2887 3145 3927 3871

3,60 3,55 3,68 3,71 3,67 3,81 3,54 3,51

156 193 160 167 106 120 139 136

+778 +256 +130 +156 +166 +428 +320 +381

-0,01 -0,01 -0,02 +0,03 -0,12 +0,04 +0,02 -0,01

А1 А1 А2 А2 А3 А2 А1 А1

Media: 2611 4350 3,59 155 După producţia de lapte ea a variat de la +130 pînă la +975 kg lapte comparativ cu

contemporanele. Zece tauri au primit categoria A1, şase – A2 şi unul- A3, ceea ce a servit ca bază

pentru separarea lor în linie independentă a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru.

Din anul 1992 de la taurii reproducători Almaz 1287 şi Vies 7146085, continuatorii liniei

Rokmen 275932 , care au primit apreciere înaltă după calitatea descendenţei, pentru creştere la

eleverul IŞPBZMV au fost furnizaţi 14 feciori (9 şi 5 tăuraşi respectiv) de la care s-a acumulat

material seminal suficient pentru utilizarea în reţeaua de însămînţări artificiale din ţară.

La 01.10.1998 la întreprinderile de prăsilă ale republicii soldul spermei congelate de la taurii din

linia Rokmen 275932 a constituit 1048736 doze, inclusiv de la taurii amelioratori testaţi după

calitatea descendenţei 139455 doze (Master 001 - 310 doze, Mai 298 - 2705, Comet 676887 -

700, Djin 1775 - 2935, Duboc 1297 - 21360, Vagner 1292 - 33965, Mors 627 - 1690, Vultur 742

- 3780 şi Arbuz 231 - 72010 doze), ceea ce este suficient pentru lucrul ulterior cu această linie.

Restul taurilor din această linie de la care sînt acumulate rezerve de material seminal,

deocamdată nu au trecut testarea după calitatea descendenţei. Pentru obţinerea continuatorilor

liniei în viitor se va efectua aprecierea valorii de ameliorare a acestor tauri. Cei mai de

perspectivă continuatori ai liniei conform rezultatelor aprecierii după calitatea descendenţei, de

la care este rezervat material seminal, sînt taurii Djin 1775 (+712 kg, categoria A1), Vagner 1292

(+778 kg, categoria A1), Duboc 1297 (+405 kg, categoria A1), Master 001 (+622 kg, categoria

A1) şi Comet 676887 (+507 kg, categoria A1).

În lucrul ulterior cu linia Rokmen 275932 se prevede obţinerea taurilor de prăsilă de la

taurii reproducători nominalizaţi prin folosirea împerecherilor intraliniare şi a inbreedingului de

diferite grade, precum şi aprecierea taurilor care nu au trecut testarea după calitatea

descendenţei.

80

4.2. Linia Eleveişen 1491007 Unul din cei mai valoroşi tauri reproducători ai rasei Holstein, care reprezintă linia Vis Bec

Aidial 1013415 este nepotul genitorului liniei - taurul reproducător Raund Ouk Reg Ăppl

Eleveişen 1491007. Acest taur s-a deosebit prin calităţi de prăsilă foarte valoroase, ceea ce a

condiţionat folosirea lui şi a descendenţilor lui în reţeaua de însămînţare artificială practic în

toate ţările care cresc taurine de rasa Holstein, sau a metişilor lor. Valoarea de ameliorare a lui

după performanţele a 50985 fiice, care au lactat în 9767 populaţii, a constituit +649 kg lapte, -

0,01% grăsime, +2,16 pentru tip, iar indicele general al valorii de ameliorare a fost egal cu +532

producţia de lapte a fiicelor, recalculată la lactaţia echivalent matură, fiind de 8326 kg cu

grăsimea de 3,64%.

La crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru descendenţii lui Eleveişen 1491007 au

fost utilizaţi pe larg în toate cirezile republicii. Pe toată perioada folosirii urmaşilor lui Eleveişen

în populaţiile republicii au fost însămînţate peste 750000 de vaci şi viţele de reproducţie, ceea ce

a facilitat depistarea şi identificarea celor mai buni continuatori ai lui într-o linie separată a

tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru. În total în reţeaua de însămînţare artificială s-a

folosit materialul seminal al 134 tauri reproducători, inclusiv 19 fii, 94 nepoţi şi 24 strănepoţi ai

lui Eleveişin 1491007. În republică, odată cu materialul seminal congelat, au fost importaţi tauri

reproducători, continuatori ai liniei Eleveişin din SUA, Canada, Anglia şi alte ţări. O parte din

urmaşii lui Eleveişin - a fost obţinută în Moldova în rezultatul împerecherilor nominalizate.

Taurii aceştea au fost obţinuţi de la fiii lui Eleveişin, aduşi în republică din SUA, ai lui Mett

1677672, Lodj 1678731, Tvin 1677974 a căror valoare de ameliorare, după calitatea

descendenţei este foarte înaltă, precum şi a altor tauri din această linie. Din cei 18 tauri testaţi

cărora li s-a acordat categoria "ameliorator" (tab. 4.2.), 3 tauri au primit categoria A1, 6 tauri –

A2, 1 taur –A3 după producţia de lapte, 2 tauri categoria B1 şi 2 tauri – B3 după procentul de

grăsime, iar 3 tauri - Mett 1677672, Vill 1698626 şi Pedro 1688323 categoriile după criteriul

complex –A2 B2, A2 B2 şi A3 B3 respectiv.

De la taurii amelioratori în prezent la întreprinderile de prăsilă pentru însămînţarea

artificială a animalelor ale republicii se păstrează 614150 doze de material seminal, dar în total

de la taurii din linia Eleveişen 1491007 sunt acumulate 2251428 doze.

81

Tabelul 4.2. Caracteristica taurilor din linia Eleveişen 1491007 după valoarea de ameliorare conform rezultatelor testării după calitatea descendenţei

Productivitatea fiicelor pe 305

zile ale lactaţiei I

Valoarea de ameliorare (± faţă de

contemporane) Nr. d/o

Numele, № taurului

Num

ărul

de

fii

ce

lapte (kg)

grăs. (%)

grăs. (кg)

lapte (kg)

Grăs. (%)

Cate-goria

de prăsi-

lă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18

Batler 72 Lodj 1678731 Nor 1717325 Ecvator 480 Caştan 859 Drozd 170 Capcan 414 Тvin 1677974 Мeтт 1677672 Dichiii 788 Svet 732 Аlmaz 8 Zubr 836 Djem 134 Vill 1698626 Patriot 1687822 Pedro 1688323 Herd 1703980

426 26 14 14 7 50 5 41 217 22 15 15 19 23 26 26 171 68

3275 5204 4267 3646 4356 3616 3743 5373 5360 4373 3962 3122 4576 4043 4059 3663 4017 4669

3,66 3,55 3,72 3,47 3,61 3,81 3,70 3,57 3,70 3,69 3,62 3,78 3,50 3,71 3,80 3,66 3,59 3,59

120 185 159 127 157 138 139 192 198 161 143 118 160 150 154 134 144 178

+ 27 + 155 + 249 + 177 + 386 + 229 - 317 + 324 + 311 + 79 + 280 - 228 + 359 + 691 + 276 + 720 +1022 + 344

+0,12 -0,01 -0,07 -0,07 -0,02 +0,03 +0,08 +0,01 +0,14 +0,24 +0,01 +0,16 +0,03 +0,02 +0,11 -0,04 +0,10 -0,02

B3 А2 А2 А3 А2 А3 B3 А1 А1B2 B1 А2 B1 А1 А2 А 2B2 А2 А2 B2 А1

Media: 1185 4086 3,66 150

În lucrul de mai departe cu linia Eleveişen este prevăzută împerecherea taurilor cu vacile

mame producătoare de tauri prin aplicarea inbreedingului de diferite grade către genitorul liniei.

4.3. Linia Valiant 1650414

În reţeaua de însămînţare artificială s-au folosit intensiv taurii reproducători ce aparţin la

una din cele mai valoroase linii ale rasei Holstein - Pavni Farm Arlind Cif 1427381 şi mai cu

seamă descendenţii feciorului fondatorului liniei Valiant 1650414 .

Valiant 1650414 a fost testat după productivitatea de lapte a 30457 fiice care au lactat în

7275 populaţii din SUA. Producţia medie de lapte a fiicelor în lactaţie matură a constituit 9156

kg lapte cu grăsimea de 3,67%. Valoarea de ameliorare după lapte a constituit +459 kg, după

grăsime +0,05%, după tip +2,40.

În Republica Moldova s-au importat tauri reproducători şi material seminal congelat de

la urmaşii lui Valiant 1650414. În total în gospodăriile din majoritatea raioanelor s-au utilizat 27

82

feciori, 10 nepoţi şi 1 strănepot al lui Valiant 1650414 . Dintre taurii testaţi după calitatea

descendenţei o apreciere înaltă au obţinut-o 8 reproducători, dintre care 3 au fost testaţi la

categoria A1, 2 tauri – A2 şi 3 tauri – A3 (tab. 4.3).

Tabelul 4.3. Caracteristica taurilor din linia Valiant 1650414 după valoarea de ameliorare conform rezultatelor testării după calitatea descendenţei

Productivitatea fiicelor pe 305 zile ale lactaţiei I

Valoarea de ameliorare (±) faţă de contemporane

Nr. d/o

Numele şi numărul taurului

Nu-mărul de fii-ce Lapte,

kg grăs.,

% grăs.,

kg lapte,

kg grăs., %

Cate-goria de pră-silă

1 2 3 4 5 6 7 8

Delfin 1303 Veron 661362 Abonat 854 Vocal 6754544 Atlas 8698 Acordeon 3133 Acvarium 3013 Chipăruş 79

98 9 17 8 112 26 20 113

3582 5128 4501 4814 3479 3810 3756 3525

3,60 3,58 3,77 3,73 3,64 3,66 3,66 3,74

129 184 170 180 127 140 138 132

+93 +283 +371 +232 +432 +181 +112 +180

-0,15 -0,02 +0,02 +0,03 -0,06 +0,04 +0,04

0

A3 A1 A1 A1 A2 A2 A3 A3

Media 403 3658 367 134 În prezent rezervele de material seminal la toate întreprinderile de prăsilă ale republicii de la

taurii din linia Valiant 1650414 constituie 614923 doze, inclusiv de la taurii amelioratori -

114090 doze.

Dezvoltarea ulterioară a liniei Valiant 1650414 se va efectua prin taurii Abonat 854,

Atlas 8698 şi Acvarium 3013 de la care sînt acumulate rezerve suficiente de material seminal. În

rezultatul efectuării împerecherilor nominalizate de la taurul Abonat 854 s-au obţinut şi furnizat

pentru creştere la elever 12 feciori, iar de la reproducătorul Atlas 8698 - 10 feciori.

4.4. Linia Astronaut 1458744

Paclamar Astronaut 1458744 este strănepotul taurului Vis Bec Aidial 1013415. El a fost

testat după productivitatea a 49858 fiice, care au lactat în 11805 populaţii din Statele Unite ale

Americii. Producţia medie de lapte a fiicelor lui pe lactaţia matură a constituit 7675 kg cu

grăsimea de 3,64%. Valoarea de ameliorare pentru lapte a constituit +295 kg, pentru grăsime -

0,02, pentru tip +1,53, iar indicele general al valorii de ameliorare a constituit +273.

La însămînţarea vacilor şi viţelelor de reproducţie în populaţiile de taurine ale republicii

s-au utilizat în total 49 tauri reproducători - urmaşi direcţi ai lui Astronaut 1458744, inclusiv 8

fii, 36 nepoţi şi 1 strănepot. Numărul total de însămînţări a efectivului reproductiv cu tauri din

83

linia Astronaut a depăşit 180 mii capete. În 19 raioane ale republicii au lactat fiicele taurilor din

linia Astronaut.

Zece tauri din această linie au fost apreciaţi cu categoria "ameliorator" conform

rezultatelor testării după calitatea descendenţei, inclusiv 2 tauri au primit categoria A1, 3 - tauri

categoria A2, 1 taur – A3 după producţia de lapte, 2 tauri - categoriile B2 şi B3 ca amelioratori ai

conţinutului de grăsime şi 2 tauri au primit după criteriul complex categoria A3 B3 (tab. 4.4.).

Tabelul 4.4. Caracteristica taurilor din linia Astronaut 1458744 după valoarea de ameliorare conform rezultatelor testării după calitatea descendenţei

Productivitatea fiicelor pe 305 zile ale lactaţiei I

Valoarea de ameliorare (±) faţă de contemporane

Nr. d/o

Numele şi numărul taurului

Num

ărul

de

fiice

lapte kg grăs. %

grăs. kg

lapte, kg

grăs., %

Cate-goria de pră-silă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Аrаrаt 8699 Economnîi 333 Favorit 939 Astronaut 1742850 Azimut 190 Аspect 123 Аpelsin 8696 Аstronaut 17 Аstronautas 58 Viteazi 524

33 20 53 15 20 24 43 865 18 33

3319 4119 4831 3618 4299 4264 3458 4469 4838 3809

3,66 3,72 3,60 3,77 3,62 3,69 3,65 3,57 3,76 3,74

122 153 174 136 156 157 126 159 182 143

+207 +150 +471 +175 +297 +190 +471 +539 +165 + 71

+0,02 +0,01 +0,05 +0,09 -0,04 +0,06 +0,003 -0,07 -0,25 +0,06

А3 Б2 А1 А3B3 А2 А3B3 А2 А1 А2 B3

Media: 1124 4147 3,59 149

Ceilalţi tauri au fost utilizaţi intens în reţeaua de însămînţare artificială şi rezervele de

material seminal s-au epuizat. Deaceea, în lucrul de mai departe cu linia urmează testarea după

calitatea descendenţei a celorlalţi reproducători, care deocamdată n-au fost testaţi, iar de la taurii

reproducători Ararat 8699 şi în special de la reproducătorul Favorit 939, apreciat cu categoria A1,

materialul seminal urmează a fi folosit numai la împerecherile nominalizate pentru obţinerea

taurilor – continuatori ai liniei cu folosirea diferitor metode de împerechere.

În prezent ca rezultat al împerecherilor nominalizate sînt obţinuţi trei fii de la

reproducătorul Ararat 8699.

4.5. Linia Butmeiker 1450228

Taurul reproducător Paclamar Butmeiker 1450228 este de asemenea urmaşul lui Vis Bec

Aidial 1013415, strănepot al fondatorului liniei. Eleveişen 1491007 este testat după

84

productivitatea a 29230 fiice, care au lactat în 8155 populaţii în SUA, producţia medie de lapte

a cărora a constituit pe lactaţia matură 8023 kg cu grăsimea 3,59%. Valoarea de ameliorare

pentru lapte +564 kg, pentru procentul de grăsime -0,06, pentru tip +1,12. Indicele general al

valorii de ameliorare +380.

În reţeaua de însămînţare artificială a ţării s-au folosit 48 de tauri - urmaşi ai lui Paclamar

Butmeiker 1450228, inclusiv 3 fii, 26 nepoţi şi 19 strănepoţi. Numărul de însămînţări cu material

seminal al acestor tauri a depăşit efectivul de 230000 vaci şi viţele de reproducţie în 22 raioane

ale republicii.

La testarea după calitatea descendenţei s-au depistat 14 tauri amelioratori, inclusiv 5 tauri

apreciaţi cu categoria de ameliorare A1, 3 tauri categoria – A2 şi 6 tauri categoria – A3

(tab. 4.5.).

Tabelul 4.5. Caracteristica taurilor din linia Butmeiker 1450228 după valoarea de ameliorare conform rezultatelor testării după calitatea descendenţei

Productivitatea fiicelor

pe 305 zile ale lactaţiei I Valoarea de ameliorare (±) faţă de contemporane

Nr. de ord.

Numele şi numărul taurului

Num

ărul

de

fiice

Lapte kg

grăs. %

grăs. kg

lapte, kg

grăs., %

Cate-goria de pră-silă

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Lоr 1032 Аcord 16 Costior 1795 Dеcan 872 Nectar 884 Crecet 886 Lur 844 Lion 876 Gnom 894 Маrs 183 Buts 1722131 Led 1678006 Dоrin 1010 Signal 7902

29 36 14 18 17 31 17 14 6 25 88 24 16 20

4041 3814 4539 3988 5366 4187 4107 3651 3951 3984 3436 3742 4897 4005

3,60 3,58 3,54 3,59 3,79 3,58 3,58 3,59 3,62 3,63 3,52 3,58 3,41 3,62

146 137 161 143 203 150 147 131 143 145 121 134 167 145

+274 +273 +180 +193 +224 +151 +393 +104 +219 +173 +236 +260 +426 +538

- 0,03 0

- 0,07 + 0,02

0 - 0,08 + 0,01 -0,004 + 0,01 - 0,01

0 0

- 0,13 + 0,03

А2 А2 А3 А3 А2 А3 А1 А3 А1 А3 А3 А1 А1 А1

Media: 355 3960 3,58 142

La întreprinderile de prăsilă s-a creat o rezervă de material seminal de 863218 doze de

la 30 tauri reproducători din linia Butmeiker 1450228, inclusiv 287326 doze de la taurii cu

categoria de „ameliorator”.

Cei mai perspectivi continuatori ai liniei, de la care este rezervat material seminal sînt

taurii Lur 844, Nectar 884, Decan 872, Costior 1795. Ei trebuie folosiţi la împerecherile pentru

85

obţinerea tăuraşilor de prăsilă - continuatori ai liniei Butmeiker. Restul taurilor pot fi utilizaţi pe

larg în reţeaua de însămînţare artificială, de asemenea este necesar de a continua lucrul de testare

a taurilor din linia Butmeiker 1450228 după calitatea descendenţei.

Prin urmare, la etapa actuală de creare şi consolidare a tipului de taurine moldovenesc al

rasei Bălţată cu negru , pe prim plan stă obţinerea taurilor de selecţie autohtonă de genotipurile

solicitate de la cei mai valoroşi reproducători de prăsilă, testarea lor după calitatea descendenţei

şi depistarea celor mai buni pentru utilizarea în reţeaua de însămînţare artificială . Pentru aceasta

este suficient material seminal al taurilor amelioratori care pot servi ca continuatori ai liniilor şi

fondatori ai unor ramuri şi grupe înrudite.

4.6. Ameliorarea ulterioară a structurii tipului nou

În perspectivă se planifică de a folosi alte linii din rasa Holstein pentru efectuarea

încrucişărilor între linii (crosul liniilor) cu scopul studierii combinării unor linii şi aprecierea

eficienţei crosurilor acestor linii. Crosurile de asemenea vor fi folosite în populaţii cu scopul de

a "împrospăta sîngele", de a stabili influenţa împerecherilor înrudite, amplificarea unui oarecare

caracter sau corectarea lui .

De regulă, aceştea vor fi tauri amelioratori testaţi după calitatea descendenţei, care în

viitor pot fi folosiţi în calitate de fondatori de linii noi ale tipului de taurine moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru

Structura tipului nou de taurine include în sine două subtipuri zonale "Nordic" şi "Sudic"

care asociază animalele cu caracterele productiv utile consolidate moştenite de la rasele

implicate în procesul de creare a tipului , specifice pentru taurinele specializate pentru lapte.

În prezent numărul liniilor în structura tipului nou este limitat din cauza că la etapa dată

sporirea numărului lor micşorează efectul selecţiei ca urmare a diminuării eficienţei selectării

taţilor şi mamelor reproducătorilor tineri din generaţia nouă.

Studierea experienţei de creare a tipurilor şi raselor noi din mai multe state

demonstrează, că în ţările dezvoltate în ramura creşterii taurinelor pentru lapte, populaţiile de

animale, de regulă, sînt divizate în cîteva grupe genealogice.

În legătură cu aceasta fiecare subtip zonal de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru trebuie să includă o populaţie nu mai mică de 90,0 – 100,0 mii din efectivul matcă, fiecare

fiind compusă din cîteva (2-3) grupe genealogice, în componenţa lor trebuie să fie 1-2% animale

de prăsilă pentru selectarea din numărul lor a vacilor mame producătoare de tauri.

86

La formarea structurii tipului nou atenţia principală a fost acordată împerecherilor

nominalizate, obţinerii tăuraşilor, testării imunogenetice şi verificării paternităţii, aprecierea după

producţia proprie, dezvoltarea corporală şi calitatea descendenţei, selectării lor pentru folosirea

ulterioară în reţeaua de însămînţare artificială.

După părerea majorităţii savanţilor, la alcătuirea planurilor de împerecheri nominalizate,

o deosebită atenţie trebuie să se acorde selectării taţilor tăuraşilor din fiecare generaţie nouă. Se

ştie, că efectul selecţiei la tauri este de 3-4 ori mai mare decît de la selecţia mamelor.

În SUA în populaţiile de rasă Holstein după testarea taurilor după calitatea descendenţei

sînt aleşi 20-25% din cei mai valoroşi reproducători, dintre care în calitate de taţi ai taurilor

fiecărei generaţii se aleg numai 2-5%. În Finlanda la ameliorarea rasei Ayrshire, ca taţi ai

generaţiei următoare a taurilor tineri se selectează 1-2 tauri din fiecare grupă genealogică.

La obţinerea tăuraşilor de selecţie autohtonă de tipul nou pe bază de creştere în linii noi

am aplicat inbreedingul către strămoşii cu valoarea de ameliorare înaltă. În legătură cu aceasta

trebuie de menţionat, că analiza pedigriilor taurilor selectaţi în SUA, Canada şi alte ţări a

demonstrat, că majoritatea taurilor reproducători cu valoare de ameliorare excelentă sînt obţinuţi

prin folosirea inbreedingului.

La formarea structurilor genealogice ale tipului solicitat de taurine moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru a fost aplicată în special consangvinitate de grad moderat III-III, III-IV, cînd

nepoatele fondatorului se încrucişau cu nepoţii sau generaţia nepoţilor se încrucişa cu strănepoţii.

În perspectivă, pentru consolidarea tipului, în unele cazuri, la împerecheri nominalizate se poate

aplica inbreedingul de gradul II-III, III-II, III-I.

După părerea multor savanţi, pentru obţinerea continuatorilor liniilor este binevenită

folosirea inbreedingului mai strîns către fondatorul liniei în scopul "acumulării în sînge" la

continuatorii liniilor.

La formarea structurii tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, ne-am condus de

principiul, că în fiecare subtip zonal trebuie să fie 7-10 tauri reproducători excelenţi care asigură

progresul genetic al populaţiei, ce va face posibilă rotaţia lor fără a provoca inbreedingul

spontan.

4.7. Rezultatele testării taurilor reproducători după calitatea descendenţei

La prima etapă de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru taurii

reproducători utilizaţi au avut o mare influenţă la ameliorarea raselor autohtone şi sporirea

producţiei de lapte. Cu toate că la însămînţarea artificială taurii utilizaţi aveau valori de

87

ameliorare diferită, în întregime descendenţa lor depăşea rasele iniţiale Simmental şi Roşie de

stepă pe producţia de lapte şi grăsime. Conform dispoziţiilor Ministerului Agriculturii a fostei

URSS din 07.01. 1985 nr.742 şi a Complexului Agroindustrial al Republicii Moldova din 11.03.

1986 nr. 04 3/125 a fost luată decizia de a clasa taurii reproducători importaţi de rasa Holstein ca

amelioratori de categoria A2B2.

Trebue să menţionaăm că la primele etape de creare a tipului această decizie a fost justă,

dat fiind faptul, că indiferent de valoarea taurilor reproducători ai raselor amelioratoare utilizarea

lor in toate populaţiile de taurine a dus la sporirea garantată a producţiei de lapte şi a

potenţialului genetic al metişilor de tip nou. Totodată un lot semnificativ de tauri ai raselor

amelioratoare şi de tip nou au fost testaţi după calitatea descendenţei. Rezultatele testării au

demonstrat că fiicele acestora semnificativ depăşeau după producţia de lapte contemporanele cu

+ 114 – +838 kg lapte. În rezultatul testării 82 de tauri reproducători au fost apreciaţi ca

amelioratori şi li s-au acordat categoriile de ameliorare corespunzătoare.

4. 8. Indicii de creştere şi dezvoltare a viţelelor de tip moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Studierea creşterii şi dezvoltării viţelelor de reproducţie la diferite etape de creare a

tipului a fost efectuată în unitatea agricolă „Drujba” oraşul Bender şi asociaţia agricolă

"Pogranicinic" raionul Briceni, care erau gospodării de bază la crearea tipului nou de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru .

Dinamica greutăţii corporale a viţelelor de reproducţie la etapele I şi a II de creare a tipului

zonal "Sudic" (tab. 4.6) demonstrează, că genotipurile RSxH şi RSхBNхH au depăşit

Tabelul 4.6. Dinamica greutăţii corporale a viţelelor de genotipurile intermediare de tipul zonal "Sudic" în unitatea agricolă „Drujba”

Greutatea corporală, kg

Genotipul n la naştere, M±m n la 6 luni,

M±m n la 12 luni, M±m n la 18 luni,

M±m RSхBN RSхH RSхBNхH

30 30 30

29,2±0,37 30,9±0,35 31,8±0,50

25 27 28

138±1,70 143±2,20 145±2,55

22 25 25

244±2,5 252±2,7 255±3,0

22 22 25

328±2,80 340±4,02 342±3,57

contemporanele de genotipul RSхBN după caracterul studiat. Deja la naştere greutatea

corporală a fiicelor taurilor de rasa Holstein depăşea greutatea corporală a descendentelor

provenite din rasa Bălţată cu negru cu 1,7 – 2,6 kg, la vîrsta de 12 luni - cu 8,0 – 11,0 kg, iar la

88

vîrsta de 18 luni - cu 12,0 – 14,0 kg (P<0,001; P<0,001). Diferenţele în greutatea corporală a

viţelelor de diferite genotipuri s-au păstrat pînă la sfîrşitul experienţei, şi cu vîrsta s-au majorat

accentuat. Greutatea corporală a viţelelor de genotipurile RSxH şi RSхBNхH a fost cu 3,7-

4,3% mai mare decît la contemporanele RSхBN.

Analiza indicilor de dezvoltare a viţelelor de subtipul zonal "Nordic" a demonstrat, că după

adaosul în greutatea corporală între animalele de diferită origine genetică există deosebiri

esenţiale (tab.4.7).

Cu majorarea cotei de participare a rasei Holstein se observă tendinţa de sporire a

greutăţii corporale la viţele în toate perioadele de vîrstă (Р<0,05).

Tabelul 4.7. Dinamica greutăţii corporale a viţelelor de genotipurile intermediare de subtipul zonal "Nordic" în diferite perioade de vîrstă

Greutatea corporală, kg

Genotipul n la naştere, M±m n la 6 luni,

M±m n la 12 luni, M±m n la 18 luni,

M±m SхH SхBN SхHхH SхBNхH

74

53

82

44

31,1±0,37 (P<0,05)

30,8±0,35 (P<0,001) 32,2±0,50 (P<0,05)

32,0±0,22

70

50

80

42

154±2,05 (P<0,01) 145±2,83 (P<0,001) 161±2,50 (P<0,05) 158±3,02

65

43

75

38

268±2,98 (P<0,01) 257±3,10 (P<0,01) 272±3,20 (P<0,05) 268±3,74

62

40

72

34

361±4,03 (P<0,01) 384±3,83 (P<0,01) 365±4,15 (P<0,05) 363±3,98

Deosebiri după greutatea corporală între viţelele de diferită origine genetică noi am

stabilit, bazîndu-ne pe datele evidenţei zootehnice de la fermele taurinelor de rasă (таb.4.8).

În rezultatul cercetărilor efectuate s-a stabilit, că în toate grupele de viţele destinate

pentru reproducţie fiicele taurilor de rasa Holstein se evidenţiau printr-o greutate corporală mai

sporită, atît în subtipul zonal "Sudic", cît şi în subtipul zonal "Nordic". La vîrsta de 18 luni

viţelele de genotipurile RSxH şi SxH depăşeau în greutatea corporală contemporanele de

genotipurile RSxBN şi SxBN cu 10-13 kg (Р< 0,01; Р< 0,001). Cu majorarea cotei de

participare a rasei Holstein diferenţa în greutatea corporală a viţelelor din grupele comparate

se păstrează (Р<0,01).

Tabelul 4.8. Dinamica greutăţii corporale a viţelelor de genotipurile intermediare de subtipurile zonal "Sudic" şi "Nordic" în diferite perioade de vîrstă

Greutatea corporală, kg

Genotipul n

la naştere,

M±m n

la 6 luni,

M±m n

la 12 luni, M±m

% faţă de

standar-dul rasei Bălţata

cu Negru

n

la 18 luni, M±m

% faţă de

sdanda-dul rasei Bălţata

cu Negru Subtipui zonal "Sudic"

RSхBN RSхH RSхBNхBN RSхBNхH

511 235 450 610

29,0±0,20 30,2±0,20 30,0±0,20 30,6±0,18

459 200 411 538

138±1,55 146±1,70 142±1,68 143±1,50

445 187 368 490

242±1,95 251±2,05 249±2,26 253±2,80

96,8 100,4 99,6 101,2

408 175 351 452

325±2,80 335±3,12 336±2,65 340±3,50

98,5 101,5 101,8 103,0

Subtipui zonal "Nordic" SхH SхHхH SхBN SхBNxBN SхBNхH

428 682 588 525 648

31,8±0,20 33,2±0,19 31,0±0,20 31,5±0,20 32,8±0,20

378 597 522 502 586

158±1,80 159±1,50 150±1,68 156±2,00 160±1,75

351 571 454 488 558

263±2,07 269±3,06 255±2,65 263±3,06 270±2,20

105,2 107,6 102,0 105,2 108,0

335 547 432 389 532

358±2,20 363±3,15 345±3,00 352±3,22 361±2,82

108,5 110,0 104,5 106,7 109,4

Practica avansată a ţărilor dezvoltate demonstrează, că producţia de lapte înaltă a vacilor

este determinată în mare măsură de creşterea valoroasă a viţelelor. Pentru confirmare

demonstrăm datele despre greutatea corporală a viţelelor de diferită vîrstă la ferma taurinelor de

rasă în asociaţia agricolă "Mălăeşti" raionul Orhei (tab.4.9).

Tabelul 4.9. Greutatea corporală a viţelelor la ferma taurinelor de rasă în asociaţia agricolă "Mălăeşti" raionul Orhei

Greutatea corporală, kg

Anul la naştere la 12 luni

la 18 luni

Productivitatea primiparelor pe 305 zile

ale lactaţiei, kg Standardul clasei I-a - 250 330 -

1970 1975 1980 1983 1984 1985 1990

28,6 29,8 30,3 31,2 32,1 32,8 33,1

213 247 280 295 308 321 325

302 330 370 390 400 414 420

2402 3340 4594 4904 5561 5682 5780

Greutatea corporală sporită a viţelelor (370-420 kg) permite de a obţine de la primipare

peste 5000 kg lapte pe lactaţie. Testarea comparativă a viţelelor de diferită origine genetică după

dimensiunile corporale a demonstrat, că ele se deosebesc prin conformaţia corporală, adica după

tipul constituţional (tab. 4.10).

Таbelul 4.10. Măsurătorile corpului ale viţelelor de genotipurile intermediare din subtipul zonal "Sudic" la vîrsta de 18 luni

Genotipurile

RS RSхH RSхHхH RSхHхBN Măsurătorile, cm n=20 M±m

n=20 M±m

n=20 M±m

n=20 M±m

Înălţimea: la greabăn la spinare la sacrum Lungimea oblică a trunchiului Lărgimea toracelui după omoplaţi Adîncimea toracelui Perimetrul toracelui Perimetrul fluierului Lărgimea la coapse Lărgimea în articulaţiile coxo-femurale Lărgimea la ischii

117,5±0,62 118,2±0,51 123,8±0,52 129,4±0,65

33,0±0,36 54,9±0,28 162,7±0,75 18,1±0,12 42,1±0,43

39,8±0,34 23,0±0,31

121,3±0,53 123,1±0,44 127,6±0,38 137,6±0,54

37,4±0,68 57,7±0,22 169,3±0,71 18,3±0,12 46,0±0,26

45,8±0,31 26,7±0,23

122,8±0,65 124,3±0,72 129,3±0,61 139,8±0,56

38,9±0,43 59,4±0,34 170,8±0,64 18,1±0,11 47,5±0,33

46,0±0,63 28,5±0,21

121,8±0,67 123,6±0,59 128,1±0,41 137,2±0,56

37,0±0,43 57,5±0,51 169,6±0,38 18,5±0,14 47,8±0,21

45,9±0,45 26,8±0,18

91

Studierea dezvoltării corporale a viţelelor obţinute de la încrucişarea vacilor de rasa

Roşie de stepă cu taurii din rasele Bălţată cu negru şi Holstein a demonstrat, că sînt deosebiri de

exterior între animalele rasei iniţiale şi metişi. Metişii aveau o înălţime mai mare la greabăn,

spinare, sacrum în comparaţie cu viţelele de rasa Roşie de stepă. Depăşirea a constituit 3,4-3,9%

(P<0,001).

Corpul la viţelele metise este mai întins. Lungimea oblică a trunchiului la metişi este cu

5,3% mai mare, decît la viţelele de rasa iniţială (Roşie de stepă) (P<0,001). Viţelele metise de

genotipuri intermediare din subtipul zonal "Sudic" aveau pieptul bine dezvoltat, mai larg şi mai

adînc decît la viţelele de rasa Roşie de stepă (P<0,001).

Descendentele taurilor de rasa Holstein depăşeau viţelele de rasa Roşie de stepă în

lărgimea la ischii cu 15,7% (P<0,001). După cum se ştie, acest indice este important pentru

fătările uşoare.

Analiza particularităţilor de exterior al viţelelor din subtipul zonal "Nordic" (tab. 4.11) a

demonstrat, că viţelele de genotipurile intermediare au depăşit viţelele din rasa iniţială

Simmental practic la toate măsurătorile: înălţimea la greabăn cu 4,8 - 3,3 cm (P<0,001;

P<0,001), lungimea oblică a trunchiului - cu 6,1 - 9,8 cm (P<0,001), adîncimea toracelui - cu

2,8 - 3,5 cm (P<0,001).

Таbelul 4.11. Măsurătorile corpului ale viţelelor de genotipuri intermediare din subtipul zonal "Nordic" la vîrsta de 18 luni

Genotipurile

S SхH SхHхH SхBNхH Măsurătorile, cm n=20 M±m

n=25 M±m

n=30 M±m

n=25 M±m

Înălţimea: la greabăn la spinare la sacrum Lungimea oblică a trunchiului Lărgimea toracelui Adîncimea toracelui Perimetrul toracelui Perimetrul fluierului Lărgimea la coapse Lărgimea în articulaţiile coxo-femurale Lărgimea la ischii

117,0±0,62 119,8±0,50 125,6±0,70 131,3±0,52 30,0±0,35 53,9±0,71 157,3±1,10 18,1±0,11 41,2±0,48

40,8±0,59 21,0±0,41

120,3±0,70 124,3±0,80 128,0±0,85 136,7±0,84 31,8±0,64 58,6±0,52 165,4±0,84 17,9±0,12 43,2±0,23

42,0±0,41 26,3±0,24

122,0±0,81 125,3±0,85 129,4±0,75 138,6±0,96 32,5±0,64 59,6±0,57 167,7±0,91 17,7±0,12 43,7±0,54

43,0±0,61 28,7±0,28

121,9±0,87 124,6±0,72 126,4±0,68 135,2±0,61 32,0±0,58 57,8±0,61 168,2±0,77 18,3±0,11 42,9±0,30

41,5±0,55 27,2±0,33

92

Măsurătorile corpului viţelelor de genotipurile intermediare din subtipul zonal "Nordic"

obţinute de la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru cedează contemporanelor

obţinute de la încrucişarea taurilor de rasa Holstein cu rasa Simmental. Aceasta demonstrează că

fiicele taurilor de rasa Holstein sînt mai lungi în picioare, iar odată cu majorarea cotei de gene a

rasei Holştein cresc mai rapid în înălţime decît în lungimea corpului.

În baza cercetărilor efectuate facem concluzia, că deja la primele etape de creare a

tipului nou, taurinelele de genotipurile intermediare corespundeau cerinţelor pentru tipul de

taurine specializat pentru lapte.Totodată, la genotipurile din subtipul zonal "Sudic” tipul de lapte

era mai bine pronunţat, ceea ce, după părerea noastră, este condiţionat de combinarea raselor

specializate de lapte.

La etapele finale de creare a tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru de

asemenea s-au stabilit legităţi similare referitor la parametrii studiaţi. Ca şi la etapele I şi II,

superioritatea descendentelor obţinute din încrucişarea raselor iniţiale (Roşie de stepă şi

Simmental) cu taurii de rasa Holstein comparativ cu contemporanele provenite de la taurii de

rasa Bălţată cu negru. La etapa a IV de creare a tipului nou taurinele n-au fost divizate după cota

de gene a rasei Holstein, deoarece conform metodei elaborate şi schemei de creare a tipului, cota

de gene a rasei Holstein, în fond varia în limitele 62,5-75,0%. Deaceea, în cercetările ulterioare

la aprecierea taurinelor după caracterele studiate, ne-am condus de principiul de testare a

populaţiei în întregime - două subtipuri zonale "Sudic" şi " Nordic", fără a le separa în grupe în

dependenţă de cota de gene a rasei Holstein.

Luînd în consideraţie că în republică majoritatea viţelelor au fost crescute la complexele

intercolhoznice de creştere a junincilor, considerăm necesar de a indica datele pe aceste

întreprinderi pe o perioadă ce ar permite urmărirea dinamicii dezvoltării taurinelor în ansamblu

a tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru şi anume a greutăţii corporale a viţelelor la

diferite etape de creare a tipului nou (tab. 4.12). Datele prezentate demonstrează, că în anul 1989

sporul mediu zilnic şi greutatea corporală a viţelelor s-a mărit cu 39,6%, în comparaţie cu anul

1981, ce a influenţat esenţial greutatea corporală a viţelelor la prima însămînţare, adica la vîrsta

de 18 luni, care a crescut cu 63,3 kg sau cu 16,6% şi astfel a condiţionat majorarea greutăţii

corporale a junincilor de a făta cu 18,9% atingînd în medie în anul 1989 488 kg la fătare.

Majorarea greutăţii corporale a viţelelor a influenţat pozitiv productivitatea ulterioară de lapte,

care în anul 1989 a constituit 3884 kg pe 305 zile ale lactaţiei, adică a depăşit indicele

analogic din anul 1981 cu 1106 kg lapte sau cu 28,5%.

93

Таbelul 4.12. Indicii economici ai întreprinderilor intercolhoznice pentru creşterea junincilor

Indicii Anii 1981 1982 1983 1984 1985 1989 S-au adus viţele din gospodării la complexe Greutatea medie corporală a unui cap la însămînţare, kg Greut. medie corp. a junincii la livrare în gospodării, kg Sporul mediu zilnic, g Productivitatea primiparelor pe 305 zile ale lactaţiei, kg

70650

317

396

328

2778

70516

316

393

340

2660

73316

327

418

420

2787

83687

346

422

480

2945

82518

360

466

503

3176

80868

380

488

543

3884

Referitor la corespunderea greutăţii corporale a viţelelor la vîrsta de 18 luni standardelor

raselor iniţiale şi celor amelioratoare, trebuie de menţionat, că la etapa de consolidare a

subtipurilor solicitate acest indice a depăşit cerinţele standardului pentru rasele Bălţată cu negru

şi Holştein cu 1,4%, Roşie de stepă şi Simmental respectiv cu 10,6 şi 8,7%.

În gospodăriile de prăsilă, care au servit ca bază pentru crearea tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, masa corporală a viţelelor a variat de la 390 la 325 kg

(subtipul zonal "Sudic") şi de la 382 la 370 kg (subtipul zonal "Nordic”). În medie greutatea

corporală a viţelelor şi vacilor în ambele subtipuri zonale a depăşit cerinţele standardului pentru

bonitare în greutatea corporală a taurinelor din rasele iniţiale precum şi raselor Bălţată cu negru

şi Holstein.

Datele despre greutatea corporală a viţelelor la diferită vîrstă în asociaţia agricolă

"Mălăeşti" raionul Orhei (tab. 4.13).

Tabelul 4.13. Greutatea corporală a viţelelor în asociaţia agricolă "Mălăeşti"

Greutatea corporală, kg Anul la naştere

la 12 luni la 18 luni

Productivitatea primiparelor pe 305 zile ale lactaţiei, kg

Standardul clasei I-a - 250 330 -

1970 1975 1980 1983 1984 1985 1990

28,6 29,8 30,3 31,2 32,1 32,8 33,1

213 247 280 295 308 321 325

302 330 370 390 400 414 420

2402 3340 4594 4904 5561 5682 5780

94

După cum se observă greutatea corporală sporită a viţelelor (370 - 420 kg) permite

obţinerea de la primipare pînă la 5780 kg lapte pe lactaţie.

4. 9. Concluzii.

La crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru prin încrucişarea (metoda de formare a

raselor noi) raselor Simmental şi Roşie de stepă cu taurii de rasele Bălţată cu negru şi Holstein

în calitate de fondatori ai liniilor au fost selectaţi cei mai valoroşi tauri reproducători de rasa

Holstein .

Formarea structurii genealogice a tiplui nou, în ce priveşte crearea liniilor a fost

orientată la fondatorii a cinci linii: Rokmen 275932, Eleveişin 1491007, Valiant 1650414,

Astronaut 1458744, Butmeiker 1450228, care corespundeau direcţiei principale a tipului şi aveau

particularităţile sale individuale. Metodele de creare a acestor linii au fost orientate spre

obţinerea în final a taurinelor cu cota de gene a rasei Holstein în limitele 62,5-75%.

S-a stabilit că descendentele taurilor de rasa Holstein sînt mai pretenţioase către

condiţiile de hrană în perioada de creştere, faţă de fiicele taurilor de rasa Bălţată cu negru.

Analiza dezvoltării viţelelor de diferită origine genetică în condiţiile gospodăriilor cu nivel

diferit al productivităţii a demonstrat, că la nivelul de 3000 kg lapte la o vacă pe lactaţie

greutatea corporală a descendentelor din rasa Holstein era cu 8,9 - 5,4% (Р< 0,001; Р< 0,01) mai

mică decît a descendentelor taurilor din rasa Bălţată cu negru. În populaţiile cu productivitatea de

la 3000 pînă la 4000 kg lapte pe lactaţie, greutatea corporală a fiicelor taurilor de rasa Holstein,

depăşea indicele respectiv al descendentelor taurilor din rasa Bălţată cu negru în medie cu 3,3%.

95

5. PARTICULARITĂŢILE GENETICE ALE RASELOR INIŢIALE IMPLICATE ÎN

CREAREA TIPULUI ŞI A METIŞILOR LOR OBŢINUŢI DE LA ÎNCRUCIŞAREA

LOR CU TAURI DE RASELE BĂLŢATĂ CU NEGRU ŞI HOLSTEIN

5.1. Spectrul antigenic al raselor iniţiale şi metişilor lor Analiza frecvenţei unor antigene în spectrul general este cea mai simplă metodă de

stabilire a similitudinii şi divergenţelor genetice între rase, tipuri şi grupe de animale.

Rasele Simmental, rasele Roşie de stepă şi Roşie estonă au origine filogenică diferită.

Astfel, rasa Simmental este de origine brună fiind una din cele mai străvechi, cu o răspîndire

largă în lume. După datele lui А.Машуров [100], în rasa Simmental sînt pe larg răspîndite

antigenele G1,I1, Y2, B', D', M, H", U'. O frecvenţă înaltă au şi markerii O3QA'2E'1F'Y'2, G1I1,

O1T1E'3F'KP2E'2, BGKE'1F'G'O', P1I' a locusului AEB a grupelor sanguine.

În rasele Roşie de stepă şi Roşie estonă, de origine filogenică comună (tulpină roşie) o

frecvenţă mai înaltă au antigenele Q, D', F'2, X1, L'1, M1, R'1, S1. În locusul B al grupelor sanguine

o răspîndire mai vastă au markerii B2O1Y2D', B1P', Y2Y', care nu se întîlnesc la rasele de origine

brună.

Anume markerii genetici indicaţi oglindesc provenienţa diferită şi formarea taurinelor de

origine roşie şi brună. Spectrul antigenelor în loturile cercetate din rasele iniţiale Roşie estonă,

Roşie de stepă, Bălţată cu negru, Simmental implicate în crearea tipului solicitat de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru este prezentat în tabelul 5.1.

Tabelul 5.1. Factorii eritrocitari la rasele iniţiale Bălţată cu negru, Simmental, Roşie de stepă, Roşie estonă implicate în încrucişare, %

Locii

Antigenele

Bălţat cu negru, n = 542

Simmental n=34

Roşie estonă n=330

Roşie de stepă n=51

1 2 3 4 5 6 A1 24,5 79,4 x 60,8 A2 45,0 82,3 25,7 54,9

A

Z’ 0,4 0 0,3 1,9 B2 29,7 58,8 66,4 35,3

G 2 52,9 38,2 13,3 13,7 G3 33,9 35,3 14,5 0 I1 13,5 8,8 2,4 3,9 I2 23,4 11,7 2,4 19,6 O2 26,6 35,3 63,3 23,5 P1 2,4 0 x 0 P2 2,8 2,9 7,6 0 Q 2,2 29,4 10,6 5,9 T1 1,3 8,8 0,6 7,8

B T2 1,7 5,9 0,6 9,8

96

Y2 65,8 41,2 53,9 62,7 B' 2,9 11,7 0 0 D' 22,5 32,3 30,0 23,5 E'1 22,9 0 0 11,7 E'2 41,5 20,6 16,4 11,7 E'3 45,0 32,3 20,0 27,4 G' 28,2 32,3 14,8 21,5 I' 10,3 29,4 1,8 25,5 J'2 5,9 2,9 6,9 1,9 O' 30,4 20,6 18,5 1,9 P' 11,4 23,5 30,6 31,4 Q' 53,1 50,0 20,0 49,4 Y' 2,8 8,8 23,0 17,6 B" 2,0 8,8 0 0

G" 25,1 8,8 3,6 31,4 C2 52,5 64,7 30,0 64,7 E 64,0 58,8 47,9 60,8 R1 16,4 5,9 0,6 0 R2 35,6 73,5 64,8 66,7 W 47,4 94,1 54,2 50,9

C

X1 13,8 38,2 9,4 17,6 X2 63,5 50,0 64,2 56,8

C′ 7,5 8,8 40,3 41,2 C L′ 11,1 20,6 4,5 5,9

F-V F 96,1 100,0 98,8 88,2 V 31,9 41,2 16,7 49,0

J J 32,1 29,4 22,1 23,5 L L 42,1 44,1 35,4 15,7 M M 6,1 2,9 6,9 0

S1 19,7 26,5 16,1 17,7 H' 83,0 79,4 78,8 82,3 U 4,6 5,9 1,5 3,9 U' 8,5 44,1 29,4 25,5 H" 5,3 8,8 5,4 3,9

S

U" 3,8 8,8 17,2 3,9 Z Z 48,1 91,2 36,7 35,3

La examinarea datelor obţinute s-a constatat că există divergenţe în frecvenţa antigenelor în

dependenţă de rasă. Spre exemplu frecvenţa antigenelor B2 (29,7%), Q (2,2%), P' (11,4%), Y'

(2,8%), R2 (35,6%), W (47,4%), C´ (7,5%), J (32,1%) ale rasei amelioratoare (taurii

reproducători) este mai joasă decît la rasele Simmental, Roşie de stepă şi Roşie estonă (fig. 5.1.)

97

0102030405060708090

100

B Q P' Y' R W C'

frec

venţ

a, %

Bălţată cu negru Simmental Roşie estonă Roşie de stepă

Fig. 5.1. Diferenţierea genetică a rasei amelioratoare Bălţată cu negru şi a raselor de origine roşie (Roşie estonă, Roşie de stepă) şi Simmental pe unele antigene (frecvenţă redusă)

şi invers o frecvenţă mai sporită s-a depistat la antigenele G2 (52,9%), I1 (13,5%), I2 (23,4%),

Y2 (65,8%), E'2 (41,5%), E'3 (45,0%), O' (30,4%), Q' (53,1%), E (64,0%), R1 (16,4%) care

caracterizează particularităţile genetice ale raselor participante la crearea tipului menţionat (fig.

5.2.).

0

10

20

30

40

50

60

70

G2 I1 I2 Y2 E'2 E'3 O' Q' E R1

frec

venţ

a, %

Bălţată cu negru Simmental Roşie estonă Roşie de stepă

Fig. 5.2. Diferenţirea genetică a rasei amelioratoare Bălţată cu negru şi raselor (Simmental, Roşie de estonă, Roşie de stepă) pe unele antigene, (frecvenţă sporită)

Un interes vădit prezintă divergenţa şi similitudinea genetică ale rasei Simmental care

este de origine brună şi cele ale raselor Roşie de stepă şi Roşie estonă, acestea fiind de origine

roşie. Astfel, frecvenţa antigenelor G2 (38,2%), G3 (35,3%), Q (29,4%), E'2 (20,6%), C1

(55,9%), R2 (73,5%), W (94,1%), X1 (38,2%) a rasei Simmental este mai sporită decît la rasele

Roşie de stepă şi Roşie estonă, (fig. 5.3.) în timp ce frecvenţa antigenelor Y2 (41,2%),

98

0102030405060708090

100

G2 G3 Q E'2 C1 R2 W X1

frec

venţ

a, %

Simmental Roşie estona Roşie de stepă

Fig. 5.3. Diferenţirea raselor iniţiale (Simmental, Roşie de estonă, Roşie de stepă) supuse ameliorării pe unele antigene (frecvenţă sporită).

P' (23,5%), Y' (8,8%), X2 (50,0%) este mai scăzută la rasa Simmental în

comparaţie cu rasele Roşie de stepă şi Roşie estonă (fig. 5.4.).

41,2

23,5

8,8

5053,9

30,623

64,2 62,7

31,4

17,6

56,8

010203040506070

frec

venţ

a, %

Simmental Roşie estona Roşie de stepă

Y2 P' Y' X2

Fig. 5.4. Diferenţirea genetică a raselor iniţiale (Simmental, Roşie estona, Roşie de stepă) supuse ameliorării pe unele antigene (frecvenţă redusă)

În locusul F-V cea mai înaltă frecvenţă s-a constatat la antigenul F, care a constituit: la

rasa Simmental 100,0%, rasa Roşie estonă 98,8%, Bălţata cu negru 96,1% şi Roşie de stepă

88,2%. Frecvenţa antigenului V, dimpotrivă, a fost mai scăzută: la rasa Roşie estonă (16,7%),

Bălţată cu negru (31,9%), Simmental (41,2%), Roşie de stepă (49,0%) (fig. 5.5.).

99

F VBălţată cu negru

SimmentalRoşie estona

Roşie de stepă

88,2

49

98,8

16,7

100

41,2

96,1

31,9

0102030405060708090

100

frec

venţ

a, %

Fig. 5.5. Frecvenţa antigenelor locusului AEF-V la rasele iniţiale implicate

în crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru În locusul J, divergenţe mari în frecvenţa antigenului J nu s-au stabilit. În locusul L, cea

mai scăzută frecvenţă a antigenului L s-a constatat la rasa Roşie de stepă (15,7%). În locusul M,

antigenul M nu s-a depistat în rasa Roşie de stepă, iar la rasele Bălţată cu negru şi Roşie estonă

frecvenţa acestuia a fost practic identică (6,1–6,9%).

În locusul S, cea mai înaltă frecvenţă s-a înregistrat la antigenul H' (83,0–78,8%) cu

divergenţe foarte mici între rase (4,2%). Antigenele U, U', H", U" au avut o frecvenţă mai

scăzută, cu excepţia rasei Roşie estonă la care antigenul U" a fost aproape de două ori mai sporit

(17,2%) faţă de rasa Simmental.

În locusul Z, antigenul Z a avut o frecvenţă mai înaltă la rasa Simmental (91,2%), în timp

ce la rasa Bălţată cu negru aceasta a fost aproape de două ori mai scăzută (48,1%), la rasele

Roşie estonă şi Roşie de stepă fiind similară (respectiv 36,7–35,3 %) (fig. 5.6).

91,2

48,1

36,7 35,3

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

frec

venţ

a, %

Bălţată cu negru Simmental Roşie estona Roşie de stepă

Fig. 5.6. Frecvenţa antigenului Z la rasele iniţiale implicate

în crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţat cu negru

100

Prin analiza comparativă a frecvenţei factorilor eritrocitari ai metişilor obţinuţi de la

încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru (tab. 5.2.) s-a constatat că în locusul A,

Tabelul 5.2. Factorii eritrocitari la metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru , unitatea agricolă „Drujba”, Bender, %

Locii

Antigenele F1 n = 256

F2 n = 494

F3 n =496

F4 n = 470

1 2 3 4 5 6 A1 60,6 35,5 13,3 14,2 A2 60,6 65,6 50,4 62,3

A

Z' - 1,2 1,4 3,8 B1 28,9 3,2 0 0 B2 34,4 48,2 42,7 26,8 G1 1,9 0 0 0 G 2 12,1 31,8 37,7 38,1 G3 0 31,2 40,5 44,0 K 1,2 0 0 0,2 I1 6,6 7,7 10,5 9,6 I2 42,2 44,9 26,2 31,1 O1 27,3 52,6 11,9 20,6 O2 27,7 20,6 25,4 22,3 O3 44,9 4,2 0 4,5 P1 0 0 0 0 P2 0 0,2 0,6 1,2 Q 7,0 3,2 3,8 3,4 T1 8,9 4,2 1,8 3,4 T2 8,9 4,4 3,4 2,1 Y1 21,1 2,0 0 0 Y2 56,6 55,3 61,5 54,0 A'1 21,8 2,2 0 0,8 A'2 23,8 2,6 0 0,8 B' 0 6,5 14,3 7,7 D' 25,4 14,6 23,0 36,2 E'1 17,2 2,0 0 0,4 E'2 17,9 32,4 33,1 38,3 E'3 25,8 33,6 12,5 5,1 F'2 10,5 1,4 0,2 0,4 G' 24,6 16,6 17,9 22,9 I' 26,9 18,6 17,9 15,3 J'2 1,6 2,2 1,8 5,7 K' 3,5 0,6 0 0

B

O' 2,3 4,2 8,1 20,0 P' 28,5 19,2 8,1 5,3 Q' 39,4 38,1 25,8 27,4 Y' 12,1 11,9 6,4 3,2 B" 0 0,8 1,2 1,3 G" 35,1 24,1 21,9 12,7

B

D" 7,8 1,2 0 0

101

C1 67,9 54,4 43,7 37,8 C2 83,2 64,2 49,0 40,8 E 69,5 62,9 48,8 33,8 R1 0 6,7 10,7 14,7 R2 57,4 41,9 36,3 25,5 W 45,7 49,4 45,8 35,5 X1 9,7 36,0 21,0 15,7 X2 40,6 64,6 70,4 59,8 C' 34,4 21,0 13,1 7,2

C

L' 4,7 3,8 5,4 8,9 F 90,6 98,6 93,5 91,3 F-V V 33,6 22,7 15,1 10,4

J J2 36,3 45,4 44,3 38,7 L L 30,8 24,3 23,4 17,7 M M 1,2 4,6 13,5 8,5

S1 12,1 19,2 17,1 9,1 S2 14,8 1,0 0 0,2 H' 92,2 85,6 68,3 60,2 U 4,7 5,3 10,3 6,4 U' 10,1 3,8 4,6 1,1 H" 5,1 3,2 3,4 2,3

S

U" 3,9 6,7 7,3 2,3 Z Z 42,9 41,9 48,2 37,7

antigenul A2 a avut aproape aceeaşi frecvenţă la toţi metişii (F1, F2, F4 – 60,6; 65,0; 62,3 %), cu

excepţia metişilor F3 (50,4%). La antigenul A1 cea mai înaltă frecvenţă s-a dovedit a fi la metişii

F1 (60,6%), urmaţi de metişii F2 (35,5%), metişii F3 şi F4 avînd practic aceeaşi frecvenţă (13,3–

14,2%). Antigenul Z' la metişii F1 n-a fost depistat, însă odată cu sporirea cotei de participare a

genelor rasei amelioratoare frecvenţa acestuia treptat a crescut (de la 1,2% F2 la 3,8% F4 ), fig.

5.7.

60,6 60,6

0

35,5

65,6

1,2 13,3

50,4

1,414,2

62,3

3,8

010203040506070

frec

venţ

a, %

F1 F2 F3 F4

A1 A2 Z'

Fig. 5.7. Frecvenţa antigenelor locusului AEA la metişii Roşie de stepă × Bălţată cu negru (unitatea agricolă „Drujba”).

102

În locusul B, odată cu sporirea cotei de participare a raselor amelioratoare în descendenţa

F1–F4 la antigenele G2, E'2, O', B" frecvenţa acestora creşte respectiv de la 12,1 la 38,1%, de la

17,9 la 38,3% , de la 2,3 la 20,0%; şi de la 0,0% la 1,3% (fig. 5.8.). Totodată la antigenele T2, I',

K', P', Y' frecvenţa scade: de la 8,9 la 2,1%,

12,1

31,8

37,738

,1

17,9

32,433,1

38,3

2,34,2

8,1

20

0 0,8 1,2 1,3

0

10

20

30

40

frec

venţ

a, %

G2 E'2 O' B"

F1 F2 F3 F4

Fig. 5.8. Frecvenţa antigenelor locusului AEB la metişii Roşie

de stepă × Bălţată cu negru, unitatea agricolă „Drujba” (frecvenţă sporită)

de la 26,9 la 15,3%, de la 3,5 la 0,0%, de la 28,5 la 5,3% şi de la 12,1 la 3,2% corespunzător

(fig. 5.9.).

0

5

10

15

20

25

30

T2 I' K' P' Y'

frec

venţ

a, %

F1 F2 F3 F4

Fig. 5.9. Frecvenţa antigenelor locusului AEB la metişii Roşie de stepă × Bălţata

cu negru, unitatea agricolă „Drujba” (frecvenţa redusă).

În locusul C, cele mai răspîndite au fost antigenele C1, C2, E, R2, W. Frecvenţa acestora,

paralel cu sporirea influenţei rasei amelioratoare, scade respectiv de la 67,9 la 37,8%, de la 83,2

la 40,8%, de la 69,5 la 33,8%, de la 57,4 la 25,5%, de la 45,7 la 35,5%. Frecvenţă înaltă s-a

depistat la antigenul X2 (40,6–70,4%), scăzută – la antigenele R1, X1, C'. Concomitent,

103

frecvenţa antigenului R1 la metişii F1 – F4 a sporit de la 0% la 14,7% (fig. 5.10) , iar a

antigenului C' dimpotrivă, a scăzut de la 34,4 la 7,2%.

0

6,7

10,7

14,7

02468

10121416

frec

venţ

a, %

R1

F1 F2 F3 F4

Fig. 5.10. Frecvenţa antigenului R1 al locusului AEC la metişii Roşie de stepă × Bălţata

cu negru (unitatea agricolă „Drujba”).

În locusul F-V, antigenul F a avut o frecvenţă sporită: 98,6% (F2) – 90,6% (F1), iar

antigenul V mai scăzută, odată cu sporirea cotei de gene a rasei amelioratoare aceasta diminuînd

de la 33,6% (F1) la 10,4% (F4).

În locusul J, frecvenţa antigenului J2 varia de la 36,3% (F1) la 45,4% (F2). În locusul L,

frecvenţa antigenului L scădea treptat de la 30,8% (F1) pînă la 17,7% (F4). În locusul M,

frecvenţa antigenului M varia în limitele 1,2% (F1) la 13,5% (F3).

În locusul S, cel mai răspîndit s-a dovedit a fi antigenul H' care cu sporirea cotei de

participare a genelor rasei ameliorotoare, diminua de la 92,2% (F1) la 60,2% (F4). La antigenele

U, U', H", U" frecvenţa oscila de la 10,3% (F3) la 1,1% (F4). În locusul Z, frecvenţa antigenului

Z a fost sub medie : 37,7 (F4) – 48,2% (F3).

Analiza structurală a factorilor eritrocitari la metişii obţinuţi de la încrucişarea rasei

iniţiale Roşie de stepă x Bălţată cu negru la ferma Colegiului de Planificare (s.Gîsca) (tab.5.3.) a

demonstrat, practic, aceleaşi legităţi ca şi în unitatea agricolă „Drujba”.

Odată cu creşterea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare, sporea frecvenţa unor

antigene aproape în toţi locii studiaţi (A, B, C, L, M, S, Z) în timp ce a altor antigene acest indice

era în scădere.

104

Tabelul 5.3. Structura factorilor eritrocitari ai metişilor obţinuţi de la încrucişarea rasei Roşie de stepă şi Bălţată cu negru la ferma Colegiului de Planificare (%)

Locii Antigenele F2

n = 165 F3

n = 25 1 2 3 4

A1 67,9 72,0 A2 67,9 76,0

A

Z' 3,6 4,0 B2 61,8 88,0

G 2 50,3 64,0 G3 47,3 64,0 I1 10,9 8,0 I2 8,5 0 O2 9,7 68,0 P1 1,2 0 P2 1,8 0 Q 10,3 12,0 T1 3,0 0 T2 7,3 0 Y2 78,8 96,0 B' 1,2 4,0 D' 33,9 48,0 E'2 54,5 64,0 E'3 61,2 64,0 I' 8,5 4,0 G' 27,9 32,0 J'2 1,8 8,0 O' 11,5 16,0 P'2 21,2 16,0 Q' 56,4 60,0 Y' 16,9 0 B" 6,1 4,0

B

G" 22,4 24,0 C1 64,2 40,0 C2 69,7 52,0 E 56,4 68,0 R1 13,9 12,0 R2 38,8 16,0 W 60,0 36,0 X1 29,7 24,0 X2 78,2 72,0 C' 9,1 16,0

C

L' 9,7 8,0 F 99,4 96,0 F-V V 21,8 24,0

J J 38,8 36,0 L L 19,4 20,0 M M 6,1 12,0

105

S1 41,2 44,0 H' 95,1 92,0 U 1,8 0 U' 13,3 4,0 H" 1,8 0

S

U" 3,0 4,0 Z Z 75,1 96,0

O analiză amplă a fost efectuată la metişii F1 – F4 obţinuţi de la rasele Roşie de stepă x

Bălţată cu negru în secţia experimentală a Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în

Zootehnie şi Medicină Veterinară (tab. 5.4.)

Tabelul 5.4. Frecvenţa antigenelor la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu Negru la ferma IŞPBZMV (%)

Locii Antigenele F1

n = 46 F2

n = 69 F3

n = 96 F4

n = 447 1 2 3 4 5 6

A1 26,1 24,6 0 0,4 A2 43,5 50,7 42,7 42,9

A

Z' 2,2 2,9 5,2 2,0 B1 x x x 6,7 B2 47,8 33,3 36,5 28,4 G1 2,2 1,4 0 0,2 G 2 47,8 36,2 45,8 42,1

B

G3 43,5 43,5 58,3 46,5 I1 19,6 20,3 17,7 11,8 I2 19,6 26,1 26,0 25,7

K x 1,4 1,0 3,8 Ox x x x 2,9

O1 x 27,5 29,2 8,5 O2 50,0 18,8 10,4 28,2 P1 x 2,9 2,1 1,3 P2 10,9 10,1 9,4 6,7 Q 21,7 18,8 7,3 6,3 T1 15,2 7,2 2,1 7,1 T2 8,7 5,8 3,1 3,8 Y2 47,8 60,8 57,3 44,5 A'1 x x x 0,2 A'2 x x x 0,7 B' 6,5 2,9 4,2 2,9

D' 15,2 20,3 8,3 13,3 E'1 13,0 21,7 0 0,7 E'2 30,4 42,4 46,9 34,7 E'3 10,9 18,8 1,0 8,0 I' 10,9 18,8 5,2 13,6 G' 17,4 29,0 12,5 27,7

B

J'2 15,2 10,1 6,2 7,6

106

O' 19,6 20,3 19,8 26,4 P' 26,1 23,2 11,5 9,8 Q' 41,3 56,5 34,4 43,8 Y' 17,4 8,7 18,8 5,6 B" 10,9 1,4 7,3 1,5 G" 21,7 31,9 12,5 15,4 C1 54,3 60,9 13,3 23,0 C2 58,7 63,8 40,6 38,9 E 41,3 57,9 44,8 39,8 R1 13,0 11,6 13,5 12,3 R2 52,2 50,7 42,7 30,9 W 47,8 60,9 45,8 40,5 X1 23,9 14,5 9,4 7,8 X2 73,9 78,3 73,9 78,3 C' 10,9 7,3 6,2 11,8

C

L' 19,6 17,4 12,5 20,8 F 93,5 97,1 93,7 96,6 F – V V 28,3 36,2 23,9 23,3

J J 58,7 50,7 67,7 48,8 L L 21,7 26,1 19,8 20,1 M M 10,9 11,6 7,3 9,2

S1 17,4 27,1 15,6 13,6 S S2 13,0 17,4 0 1,5

H' 80,4 89,8 81,2 87,7 U 4,3 8,7 7,3 7,2 U' 10,9 10,1 4,2 9,4

H" 10,9 10,1 9,4 6,3 U" 10,9 1,4 5,2 1,5

Z Z 43,5 40,6 48,9 34,4 * Notă: x - antigenele care n-au fost studiate În locusul A, frecvenţa antigenelor A1, A2, Z' varia în limitele: 0% – 26,1%; – 42,7% –

50,7% şi 2,0% – 5,2% corespunzător.

În locusul B, frecvenţa antigenelor P2, Q, P', concomitent cu sporirea cotei de participare

a genelor rasei amelioratoare, scădea respectiv de la 10,9 la 6,7%, de la 21,7 la 6,3% şi de la

26,1 la 9,8% (fig. 5.11.). Frecvenţa celorlalte antigene varia neesenţial de la generaţie la

generaţie.

107

10,9

21,7

26,1

10,1

18,8

23,2

9,4

7,3

11,5

6,7

6,3

9,8

0

10

20

30

40

50

60

frec

venţ

a, %

F1 F2 F3 F4

P2 Q P'

Fig. 5.11. Frecvenţa antigenelor locusului AEB la metişii Roşie de stepă × Bălţată

cu negru, secţia experimentală a IŞPBZMV (frcvenţă redusă).

În locusul C, frecvenţa antigenelor R2, X1 de asemenea scădea de la 52,2 la 30,9% şi de

la 23,9 la 7,8%, (fig. 5.12.). Cea mai înaltă frecvenţă s-a constatat la antigenele C2 (63,8% , F2),

C1, W (60,9%, F2), X2 (78,3–73,9%, F1 – F4).

52,2

23,9

50,7

14,5

42,7

9,4

30,9

7,8

01020304050607080

frec

venţ

a, %

F1 F2 F3 F4

R2 X1

Fig. 5.12. Frecvenţa antigenelor locusului AEC la metişii Roşie de stepă × Bălţată

cu negru, secţia experimentală a IŞPBZMV (frecvenţa redusă).

108

În locusul F-V cel mai răspîndit s-a dovedit a fi antigenul F (97,1%, F2 pînă la 93,5%,

F1), la antigenul V frecvenţa fiind sub medie.

În locii J-, L, M, Z o frecvenţă depăşită de medie s-a costatat la antigenul J, sub medie–

la antigenele L , M şi Z.

În locusul–S analogic celorlalte loturi studiate, o frecvenţă înaltă a fost înregistrată la

antigenul H' (80,4–89,8%); restul antigenelor au avut o frecvenţă sub medie.

Analiza structurii antigenice la metişii obţinuţi de la încrucişarea rasei Simmental x

Bălţată cu negru în ICCC „Selecţia”, asociaţiile agricole „Teţcani” şi „Balasi-Nord” a

demonstrat că în locii B, C, L odată cu sporirea cotei de participare a genelor rasei

amelioratoare, frecvenţa antigenelor B2, Q΄, B˝, X2, L creşte (fig. 5.13., 5.14.).

55,9

58,658,5

62,1

2,66,9

57,6

64,4

4849,4

0

10

20

30

40

50

60

70

frec

venţ

a, %

B2 Q' B" X2 L

F1 F2

Fig. 5.13. Frecvenţa antigenelor la metişii Simmental × Bălţată cu negru, ICCC „Selecţia” (frecvenţă sporită).

20

56

0

56

2841,6

58,4

1,6

51,446,3

47,6

63,5

2,3

61,7

50,6

010203040506070

frecv

enţa

, %

F1 F2 F3

B2 Q' B" X2 L

Fig. 5.14. Frecvenţa antigenelor la metişii Simmental × Bălţată cu negru asociaţia agricolă “Teţcani” (frecvenţă sporită).

În locii B, C, M, S, Z frecvenţa antigenelor D', C1, L', M, U' şi Z, concomitent cu sporirea

cotei de participare a genelor rasei amelioratoare scade (fig. 5.15., 5.16.).

109

21,8

56,8

21,8 8,335,4

88

19,5

47,1

17,2 2,332,2

77

0102030405060708090

frec

venţ

a, %

F1 F2

D' C1 L' M U' Z

Fig. 5.15. Frecvenţa antigenelor la metişii Simmental × Bălţată cu negru

ICCC “Selecţia” (frecvenţă redusă).

0

10

20

30

40

50

60

70

frec

venţ

a, %

F1 F2 F3

D' C1 L' M U' Z

Fig. 5.16. Frecvenţa antigenelor la metişii Simmental × Bălţată cu negru asociaţia agricolă “Teţcani” (frecvenţă redusă).

În locusul A, odată cu sporirea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare,

frecvenţa antigenului A1 scădea de la generaţie la generaţie în cele trei unităţi agricole (tab. 5.5.).

Frecvenţa antigenului A2 depăşea media, iar frecvenţa antigenului Z' varia de la 0% (F1 (asociaţia

agricolă “Teţcani”) la 10,0% (F1, ICCC „Selecţia”).

În locusul B la antigenul Q' indiferent de unitatea agricolă studiată, paralel cu sporirea

cotei de participare a genelor rasei amelioratoare, frecvenţa a crescut de la 58,5% la 62,1% la

taurinele din loturile ICCC „Selecţia”, de la 56,0% la 63,5% –ale asociaţiei agricole „Teţcani” şi

de la 47,1% la 61,9% ale asociaţiei agricole „Balasi-Nord”. Totodată, frecvenţa antigenului D΄ a

scăzut de la 21,8 la 19,5%, de la 32,0 la 18,2% şi de la 11,7 la 7,8% corespunzător.

110

Tabelul 5.5. Factorii antigenici la metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Simmental şi Bălţată cu negru (%)

ICCC „Selecţia” Asociaţia agricolă ”Teţcani” Asociaţia agricolă

”Balasi-Nord” Locii Anti-

genele F1

n =229 F2

n=87 F1 n=25

F2 n=315

F3 n=170

F3 n=17

F4 n=192

1 2 3 4 5 6 7 8 9 A1 86,9 77,0 88,0 54,3 47,1 58,8 53,6 A2 87,8 80,5 88,0 60,0 63,5 58,8 56,2

A

Z' 10,0 8,0 0 0,6 0,6 5,9 4,7 B1 x x 16,0 16,2 4,1 5,9 5,7 B2 55,9 58,6 20,0 41,6 47,6 47,1 35,4 G1 x x 0 x X 17,6 23,4 G 2 26,2 23,0 36,0 41,3 43,5 11,7 7,8 G3 26,2 23,0 x 26,7 45,3 41,2 66,1 K x x 0 5,4 x 11,7 10,4 I1 6,1 8,0 12,0 16,5 12,3 23,5 18,2 I2 18,3 25,3 52,0 35,2 32,9 41,2 45,3 Ox x x x x x 29,4 32,3 O1 x x 16,0 12,4 4,7 35,3 31,8 O2 47,2 43,7 20,0 35,2 34,1 23,5 26,6 O3 x x 32,0 23,2 4,7 23,5 25,5 P1 x x 4,0 11,4 8,2 x x P2 4,8 4,6 4,0 15,5 12,9 0 5,7 Q 16,6 13,8 12,0 8,6 12,3 5,9 3,1 I1 7,4 6,9 4,0 13,3 12,9 11,7 10,4 I2 5,2 6,9 4,0 15,5 13,5 5,9 2,1 Y1 X x 36,0 6,9 x 58,8 62,5 Y2 56,3 54,0 68,0 49,8 50,0 58,8 32,8 A'1 X x 12,0 9,2 0,6 35,3 21,3 A'2 x x 28,0 18,7 4,1 29,4 22,9 B' 8,3 6,9 0 4,1 4,7 0 2,1 D' 21,8 19,5 32,0 23,2 18,2 11,7 7,8 E'1 0 0 32,0 15,5 1,7 x x E'2 18,3 16,1 32,0 36,5 38,2 11,7 48,9 E'3 27,9 28,7 72,0 60,6 48,2 17,6 47,4 F'2 X x 8,0 7,6 1,2 x X G' 44,5 33,3 16,0 32,1 31,7 5,9 8,3 I' 31,0 24,1 8,0 28,2 29,4 17,6 15,1

Y'2 6,5 3,4 0 3,2 4,7 0 6,2 K' x x 8,0 8,6 1,2 x x O' 17,0 21,8 8,0 9,2 10,6 23,5 19,8

B

P' 40,6 39,1 12,0 22,8 26,5 0 21,6 Q' 58,5 62,1 56,0 58,4 63,5 47,1 61,9 Y' 12,2 11,5 20,0 6,9 8,8 5,9 4,7 B" 2,6 6,9 0 1,6 2,3 0 0

B

G" 30,1 17,2 40,0 33,9 37,0 41,2 11,9

111

C1 56,8 47,1 64,0 44,7 37,0 35,3 53,6 C2 66,8 67,8 64,0 61,6 65,3 41,2 53,1 E 70,3 66,7 60,0 61,3 52,9 47,1 50,0 R1 7,4 8,0 0 6,9 9,4 0 6,8 R2 47,2 39,1 64,0 64,4 62,9 35,3 33,3 W 69,9 67,8 48,0 48,9 45,3 52,9 56,8 X1 32,3 31,0 4,0 23,8 37,6 0 5,7 X2 57,6 64,4 56,0 51,4 61,7 82,3 78,6

C

C' 12,7 10,3 0 3,5 4,1 x x C L' 21,8 17,2 40,0 12,1 10,0 41,2 32,8

F 98,2 98,8 96,0 92,7 95,3 94,1 97,9 F-V V 49,3 47,1 32,0 35,2 27,6 17,6 20,8

J J 57,6 63,2 60,0 42,9 45,3 5,9 19,8 L L 48,0 49,4 28,0 46,3 50,6 47,1 55,7 M M 8,3 2,3 8,0 3,2 1,7 17,6 17,7

S1 27,1 29,9 40,0 31,1 27,1 17,6 21,9 S2 x x 40,0 4,7 8,8 11,7 19,8 H' 90,4 81,6 96,0 81,6 78,2 70,6 72,4 U 6,9 5,7 0 5,4 5,9 17,6 17,7 U' 35,4 32,2 16,0 13,9 11,2 11,7 18,7 H" 10,9 8,0 4,0 7,6 5,3 17,6 15,1

S

U" 6,1 4,6 0 9,8 18,8 5,9 1,6 Z Z 80,8 77,0 60,0 25,4 17,1 41,2 40,1

*Notă: x- antigenele care n-au fost studiate

La taurinele studiate, antigenele B2, Y2 ( ICCC „Selecţia”), I2, Y2, E'3 (asociaţia agricolă

„Teţcani”) şi G3, Y1, Y2, (asociaţia agricolă „Balasi-Nord”) aveau frecvenţa peste medie,

frecvenţa celorlalte fiind sub medie.

În locusul C la taurinele din populaţia ICCC „Selecţia” cea mai înalttă frecvenţă a fost

depistată la antigenele E, W, C2 la ambele generaţii (F1– F2), în asociaţia agricolă „Teţcani” – la

antigenele C2, E, R2, X2 ,iar în asociaţia agricolă „Balasi-Nord” – la antigenele W, X2. Frecvenţa

celorlalte antigene, indiferent de unitatea agricolă, a fost sub medie.

În locusul F-V, în toate loturile studiate cel mai răspîndit a fost antigenul F el variînd în

limitele 92,7 – 98,8%. Frecvenţa antigenului V a fost sub medie.

În locii J, L, M, cea mai sporită frecvenţă a fost stabilită la antigenele J, L iar cea mai

joasă – la antigena M.

În locusul - S cea mai înaltă frecvenţă s-a constatat la antigenul H' indiferent de loturile

studiate. Restul antigenelor au avut o frecvenţă sub medie.

În locusul Z frecvenţă maximă s-a depistat la metişii din populatia de taurine ICCC

„Selecţia” (80,8 –77,0%), după care a urmat F1 (60,0%) –asociaţia agricolă „Teţcani”, F1–F2

112

(41,2 –40,1%) – asociaţia agricolă „Balasi-Nord” şi F2 F3 (25,4 –17,1%) –asociaţia agricolă

„Teţcani”.

Prin urmare, analizînd rezultatele studierii metişilor obţinuţi de la încrucişarea raselor

iniţiale Roşie de stepă şi Simmental cu rasele amelioratoare Bălţată cu negru şi Holstein se poate

afirma că aceşti metişi moştenesc antigenele caracteristice raselor amelioratoare care au o

frecvenţă mai sporită, iar frecvenţa antigenelor specifice raselor autohtone iniţiale scade în

generaţiile ulterioare, fapt ce demonstrează formarea noului tip de taurine moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru la nivelul antigenelor grupelor sanguine.

5.2.Formarea alelofondului tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru Aprofundarea cercetărilor genetice paralel cu metodele tradiţionale de apreciere a

animalelor, necesiţă aplicarea unor noi procedee în ameliorare.

Una din cele mai importante laturi în ameliorarea raselor este formarea structurii genetice

a populaţiilor, acumularea calităţilor care ulterior asigură progresul în ameliorarea caracterelor

utile.

Similitudinile şi divergenţele genetice în modul cel mai evident demonstrează

alelofondul, acesta deţinînd controlul asupra moştenirii grupelor sanguine. Alelofondul tipului

solicitat de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru s-a format din alelele raselor Bălţată cu

negru şi Holstein introduse de taurii reproducători, şi alelele populaţiilor- matcă de rasele

Simmental şi Roşie de stepă. În loturile cercetate din rasele Roşie de stepă, Simmental şi

descendenţa metisă a acestora s-au depistat: în locusul AEA – 4 alele, locusul AEB–77, locusul

AEC– 52, locusul AEF– 2, locusul AEJ– 2, locusul AEL– 2, locusul AES– 10, locusul AEM– 2

şi în locusul AEZ– 2.

În tabelul 5.6. este prezentată frecvenţa alelelor în locii A, F, J, L, M, S şi Z la taurinele

din loturile studiate.

Tabelul 5.6. Alelele şi frecvenţa lor în locii A, F, J, L, M, S. Z a grupelor sanguine în loturile studiate

Locii

Alelele

Rasa

Simmental n = 34

Rasa Roşie

de Stepă n = 44

Metişii tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

a rasei Simmental a rasei Roşie de Stepă F1

n=221 F2

n=92 F3

n=143 F1

n=266 F2

n=121 F3

n=170 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

A1 0,7647 0,7383 0,7104 0,6057 0,6734 0,6346 0,6125 0,6470 A2 0,0294 0,0212 0,0452 0,0326 0,0199 0,0154 0,0403 0,0335

A1Z' 0,0234 0,0212 0,0860 0,0869 0,0070 0,0 0,0 0,0235

A

a 0,1765 0,2193 0,1584 0,1848 0,3057 0,3500 0,3473 0,2942 F 0,7941 0,7386 0,7489 0,7717 0,7692 0,8289 0,8595 0,8882 F V 0,2059 0,2614 0,2511 0,2883 0,2308 0,1711 0,1405 0,1118 J 0,1425 0,1472 0,3375 0,4195 0,2009 0,1905 0,1925 0,2141 J j 0,8575 0,8528 0,6626 0,5805 0,7991 0,8095 0,8075 0,7859 L 0,2724 0,1079 0,2699 0,2845 0,3104 0,2381 0,0928 0,0956 L L 0,7276 0,8921 0,7301 0,7155 0,6096 0,7619 0,9072 0,9044 M 0,0148 0,0 0,0416 0,0056 0,0176 0,0114 0,0294 0,0362 M m 0,9852 1,0000 0,9584 0,9945 0,9824 0,9886 0,9706 0,9638

S1H' 0,2353 0,2045 0,1764 0,2499 0,3556 0,1119 0,2644 0,3706 H' 0,4999 0,6136 0,5565 0,4565 0,4895 0,7984 0,6363 0,5471 U' 0,1176 0,0682 0,0407 0,0217 0,0419 0,0149 0,0 0,0

S2H'U'H"U" 0,0090 0,0 0,0217 0,0109 0,0070 0,0336 0,0 0,0 S1H'H" 0,0 0,0 0,0045 0,0 0,0139 0,0139 0,0 0,0

S

H'H" 0,0 0,0 0,0180 0,0109 0,0419 0,0 0,0 0,0235

(continuarea tab. 5.6.) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

S2 H' 0,0 0,0 0,0 0,0070 0,0 0,0 0,0 0,0 H'U 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0070 0,0 0,0 0,0118

S1H'U'U" 0,0 0,0 0,0090 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0059

S

S 0,1382 0,1137 0,1732 0,2431 0,0432 0,0273 0,0993 0,0411 Z 0,5714 0,4092 0,5877 0,3916 0,3993 0,4256 0,5032 0,5655 Z z 0,4286 0,5908 0,4123 0,6084 0,6077 0,5744 0,4968 0,4345

Analiza alelelor locusului AEA al raselor iniţiale Simmental şi Roşie de stepă (fig. 5.17.)

a demonstrat că alelele A1, A2, Z' erau mai răspîndite la rasa Simmental, în timp ce alela Aa avea

o frecvenţa mai scăzută.

0,7647

0,1765

0,02340,0294

A1 A2 A1Z' a

0,7383

0,21930,0212

0,0212

A1 A2 A1Z' a

a) Simmental b) Roşie de stepă

Fig. 5.17. Frecvenţa alelelor în locusul AEA la rasele iniţiale autohtone implicate

în crearea tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

La metişii obţinuţi de la încrucişarea cu rasa Simmental scădea frecvenţa alelei A2, odată

cu sporirea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare Bălţată cu negru de la 0,0452 (F1)

la 0,0199 (F3) şi, dimpotrivă, frecvenţa alelei Aa fiind în creştere (fig. 5.18.).

0,15840,086

0,0452

0,7104

A1 A2 A1Z' a

0,0326

0,08690,1848

0,6057

A1 A2 A1Z' a a) F1 b) F2

0,01990,007

0,3057

0,6734

A1 A2 A1Z' a a) F3

Fig. 5.18. Frecvenţa alelelor în locusul AEA la metişii Simmental x Bălţată cu negru

116

La metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru frecvenţa

alelei A1 era în scădere, iar alela A1Z' a fost depistată numai la F1 (fig. 5.19.).

a) F1

00,0154

0,350,6346

A1A2A1Z'a

b) F2

0

0,6125

0,3473

0,0403

A1A2A1Z'a

c) F3

0,03350,0235

0,2942

0,647

A1A2

A1Z'a

Fig. 5.19. Frecvenţa alelelor în locusul AEA la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru

În locusul AEF-V, la metişii proveniţi din încrucişarea cu rasa Simmental alela F varia de

la generaţie la generaţie (fig. 5.20.), în timp ce la metişii din rasa Roşie de stepă, odată cu

sporirea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare, frecvenţa acestei alele F creştea (fig.

5.21.).

0,7489

0,2511

0,7711

0,2883

0,7692

0,2308

0

0,10,2

0,3

0,4

0,50,6

0,7

0,8

frec

venţ

a

F V F V F V

F1 F2 F3

Fig. 5.20. Frecvenţa alelelor în locusul AEF la metişii

Simmental × Bălţată cu negru

117

0,8289

0,1711

0,8595

0,1405

0,8889

0,1118

00,10,20,30,40,50,60,70,80,9

frcv

enţa

F V F V F V

F1 F2 F3

Fig. 5.21. Frecvenţa alelelor în locusul AEF la metişii

Roşie de stepă × Bălţată cu negru

În locusul AES frecvenţa alelei S1H', indiferent de rasa iniţială, la metişii Simmental x

Bălţată cu negru (fig. 5.22.) creşte de la 0,1764 (F1) la 0,3556 (F3), iar la metişii Roşie de stepă x

Bălţată cu negru (fig. 5.23.) de la 0,1119 (F1) la 0,3706 (F3).

0,1764

0,2499

0,3556

0,5565

0,45650,4895

0

0,1

0,2

0,3

0,4

0,5

0,6

frec

venţ

a

S1H' H'

F1 F2 F3

Fig. 5.22.. Frecvenţa alelelor în locusul AES la metişii Simmental × Bălţată cu negru

118

0,1119

0,2644

0,3706

0,7984

0,63630,5471

00,10,20,30,40,50,60,70,8

frec

venţ

a

S1H' H'

F1 F2 F3

Fig. 5.23. Frecvenţa alelelor în locusul AES la metişii Roşie de stepă × Bălţată cu negru

Frecvenţa alelei H' la metişii Simmental x Bălţată cu negru varia de la generaţie la

generaţie, în timp ce la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru în generaţiile posterioare acest

indice era în scădere.

Analiza datelor obţinute demonstrează că alelofondul metişilor generaţiei a treia,sub

aspect genetic, este plasat aproape de tipul solicitat de taurine Moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru. Divergenţe genetice semnificative între metişii F3, indiferent de rasa iniţială utilizată

pentru încrucişare, nu s-au constatat, cu excepţia frecvenţei mai înalte a alelelor U' (locusul S) şi

Z (locusul Z) la metişii obţinuţi în baza rasei Simmental.

În comparaţie cu rasa iniţială, la metişii F3 obţinuţi de la încrucişare a scăzut frecvenţa

alelelor din locii: AEA (A1) de la 0,7647 la 0,6734; (A1Z') de la 0,0234 la 0,0070; AES (U') de

la 0,1176 la 0,0419 şi a sporit frecvenţa alelei J din locusul AEJ de la 0,1425 la 0,2009. Aceste

schimbări în alelofond datorează influenţei genotipurilor taurilor utilizaţi pentru încrucişare.

Spre deosebire de locii AEA, AEF –V , AEL şi alţi loci simpli, alelele locusului AEC se

caracterizează printr-o amplă diversitate. În tabelul 5.7. sînt reflectate doar cele mai răspîndite

alele, depistate la unii metişi. Din datele prezentate rezultă că la rasele iniţiale şi metişii F3 au

fost descoperite mai puţine alele decît la metişii F1 şi F2.

Tabelul 5.7. Cele mai răspîndite alele in locusul AEC în populaţiile din ICCC „Selecţia”, (rasa Simmental) şi unitatea agricolă „Drujba”, (rasa Roşie de stepă)

Metişii raselor amelioratoare

din rasa Simmental din rasa Roşie de stepă

Alelele

Rasa Sim.

n = 34

Rasa RS

n = 44 F1 n =221

F2 n =92

F3 n =143

F1 n =266

F2 n =121

F3 n =170

C1E - - 0,0226 0,0435 0,0209 0,1203 0,0826 0,0647 C1ER1 - 0,0227 0,0226 0,0435 0,0889 0,0789 0,0826 0,0882

119

C1ER2WC' - 0,0227 - - - 0,1014 0,0496 0,0117 C1ER2W - 0,0227 0,0368 0,0543 0,0489 0,0413 0,0496 0,0529 C1ER2WX2 - 0,0682 - - 0,0349 0,0338 0,0826 0,0706 C1ER2WX2L' 0,0538 0,0 0,0226 0,0325 - 0,0113 - - C1ER2X2 0,0234 0,0362 0,0326 0,0599 0,0301 0,0496 0,0496 0,0412 C1EW 0,1176 - 0,0679 0,0435 0,0279 0,0563 0,0413 0,0470 C1EWX1 0,1176 0,0227 0,0995 0,1087 0,1118 0,0225 0,0331 0,0352 C1EWX1L' - - 0,0368 0,0109 - - - - C1EX1 - 0,0227 0,0181 0,0652 0,0279 0,0489 0,0578 0,1059 C2R2WC' - 0,0227 0,0271 0,0277 - 0,0225 0,0330 - C1R2WX2 0,0294 0,0227 0,0091 0,0109 0,0439 0,0113 - 0,0647 C1R2X2 - 0,0681 0,0091 0,0109 - 0,0450 - - E - - 0,0226 0,0217 0,0279 0,0186 0,0165 0,0412 ER2W - - 0,0136 - 0,0209 - - - ER2WX2 - - 0,0226 - - 0,0113 - - ER2WX1L' 0,0294 - 0,0136 - - - 0,0165 - EW - - 0,0497 0,0435 0,0489 - 0,0248 0,0235 R2 - - 0,0271 0,0434 0,0419 0,0112 0,0248 0,0353 R2W - - 0,0181 0,0326 0,0699 - - - R2WX1 0,0588 - 0,0136 0,0543 0,0279 - 0,0248 - R2X1 0,0588 0,0454 0,0136 0,0109 0,0139 0,0488 0,0330 0,0294 WX1 0,0294 - 0,0181 0,0277 - - 0,0165 0,0471 X2 - - 0,0361 0,0326 0,0419 0,0224 0,0331 0,0234

Total : 0,5181 0,3768 0,6535 0,7732 0,7284 0,7554 0,7518 0,7820

În populaţia rasei iniţiale implicate la încrucişare (Simmental), o frecvenţă înaltă aveau

alelele C1EW, C1EWX1, R2WX1, iar la metişii F3 –alelele C1ER1, C1ER2X2, C1R2WX2, EW,

R2W. Totodată frecvenţa alelei C1EWX1 la rasele iniţiale şi la metişi practic s-a menţinut la

acelaşi nivel, în dependenţă de rasa iniţială (fig. 5.24.).

a)

0,0995

0,1087

0,1118

0,1176

Rasa Simmental F1 F2 F3

b)

0,0225

0,0331

0,0352

0,0227

Rasa Roşie de Stepă F1 F2 F3 Fig. 5.24. Frecvenţa alelei C1EWX1 la rasele iniţiale Simmental,

Roşie de stepă şi la metişii lor (F1 – F3).

În populaţia rasei iniţiale Roşie de stepă o frecvenţă mai înaltă aveau alelele C1ER2WX2,

C1R2X2, C1ER2X2, R2X1, iar la metişii F3 din această rasă – alelele C1ER, C1ER1WX2,

C1R2WX2, E. Odată cu sporirea cotei de participare a genelor raselor amelioratoare Bălţată cu

negru şi Holstein, în descendenţa ambelor rase utilizate pentru încrucişare creşte frecvenţa

120

alelelor E, R2, care sînt caracteristice pentru rasele amelioratoare Bălţată cu negru şi Holstein.

Divergenţe esenţiale între populaţii aparte şi metişi de diverse generaţii s-au depistat în locusul

AEB. Numărul de alelele în acest locus varia de la 56 la taurinele de la ferma Colegiului de

Planificare pînă la 75 – la cele din unitatea agricolă „Drujba”. Multe dintre alele au fost

depistate numai la unii indivizi şi sînt unicale.

Paralel cu sporirea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare creşte frecvenţa

alelelor caracteristice acestor rase. Indiferent de generaşie, cele mai răspîndite alele la taurinele

din populaţia unitatăţii agricole „Drujba” au fost: I2, B2O1Y2D', I', G2Y2E'Q', B1O2Y2G'P'Q'G"

(tab. 5.8.). În descendenţă au apărut alele care în F1 nu s-au depistat: Q, G", B2O1, G2O1, Y2A'1,

avînd o frecvenţă medie (0,0032-0,0207).

Tabelul 5.8. Cele mai răspîndite alele în locusul AEB al grupelor sanguine la metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru (unitatea agricolă „Drujba”)

Alelele F1

n=266 F2

n=579 F3

n=607 F4

n=178 I2 0,1221 0,1554 0,0782 0,0424 B2O1B' - 0,0388 0,0428 0,0224 B2O1Y2D' 0,0168 0,0440 0,0617 0,0308 G1I1 - 0,0129 0,0263 0,0280 I' 0,0357 0,0440 00444 0,0337 G2Y2E'1Q' 0,0263 0,0699 0,0922 0,0842 B1O3Y2G'P'Q'G" 0,1146 0,0379 0,0156 0,0337 O1Y1D' 0,0319 - 0,0041 - O2B' - - 0,0107 - Y2G'G" - - 0,0197 - G2Y2 - - 0,0057 0,0056 Q' 0,0042 0,0371 0,0288 0,0056 Q - 0,0034 0,0041 0,0084 G" - 0,0164 0,0148 0,0056 B2O1 - 0,0207 0,0172 0,0168 G2O1 - 0,0086 0,0032 - Y2A'1 - 0,0094 0,0016 - Y2Y' 0,0094 0,0164 0,0107 0,0084 O1T1E'3F'K' - - 0,0034 - B1P' 0,0112 0,0043 - 0,0056 Y2D'E'O' - - 0,0041 0,0056 D'G'O' - - 0,0032 0,0112 O1 0,0037 - 0,0008 0,0084 G2Y2D' 0,0037 - - 0,0056 G2Y2E'1 - 0,0051 0,0090 -

Total 0,3796 0,5243 0,5023 0,3620 Cα 3,14 3,80 2,48 1,40

121

De subliniat, că generaţiile F2, F3 şi F4 erau mai heterogene decît F1, ceea ce se explică prin

faptul că în generaţiile următoare pentru încrucişare au fost utlizaţi mai mulţi tauri

reproducători din diverse linii, cu diferite genotipuri în acest locus.

În rezultatul încrucişării, descendenţa metisă a moştenit alele care n-au fost depistate la

taurinele din populaţia-matcă. Mai ales a sporit frecvenţa alelelor G2Y2E'1Q', I2, B2O1Y2D' (fig.

5.25.), caracteristice raselor amelioratoare şi, dimpotrivă, s-a redus frecvenţa alelelor B1P',

O1Y1D', specifice rasei iniţiale Roşie de stepă.

0,122

0,016

0,026

0,155

0,044

0,0690,078

0,0617

0,092

0,042

0,031

0,084

0

0,02

0,04

0,06

0,08

0,1

0,12

0,14

0,16

frec

venţ

a

F1 F2 F3 F4

I2 B2O1Y2D' G2Y2E'1Q'

Fig. 5.25. Frecvenţa alelelor în locusul AEB la metişii Roşie

de stepă × Bălţată cu negru, unitatea agricolă “Drujba” Frecvenţa sumară totală a celor mai răspăndite alele a constituit: la F1– 0,3796; F2–

0,5243; F3 – 0,5023; F4 – 0,3620. Respectiv, coeficientul homozigoţiei a fost următorul 3,14;

3,80; 2,48 şi 1,40 (fig. 5.26.).

Paralel cu creşterea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare, coeficientul de

homozigoţie scade, la generaţia F4 el constituind 1,40. Aceasta se explică prin faptul că, în

scopul obţinerii tăuraşilor autohtoni de diverse linii pentru creştere la elever, în generaţiile F3 şi

F4 pentru împerechere au fost folosiţi mai mulţi tauri ceea ce a influenţat variabilitatea alelelor

în locusul menţionat, şi în cele din urmă, coeficientul homozigoţiei.

2,48

1,43,14

3,8

F1 F2 F3 F4

Fig. 5.26. Coeficientul de homozigoţie (%) la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru (F1 – F4), unitatea agricolă „Drujba”.

122

Analiza frecvenţei alelelor în locusul AEB în populaţia de taurine a Colegiului de

Viticultură şi Vinificaţie din Stăuceni, (tab. 5.9.) unde se cresc taurine de rasă Roşie estonă, şi

Tabelul 5.9. Frecvenţa alelelor în AEB-locus al grupelor sanguine

Secţia experimentală a IZŞPBMV, Roşie de stepă x Bălţată cu negru

Alelele

Rasa Roşie estonă, n=381

F3 n=19 F4 n=50 F5 n=255 O1 0,0328 0,1316 0,1100 0,0431 I2 - 0,1316 0,0800 0,0647 Y2D'G'G" - - - 0,0078 G1I1 - 0,0526 0,0100 0,0255 B1O3Y2E'3G'P'Q'G " - 0,0263 - 0,0137 P1I1 - - - 0,0157 G2Y1D' - - 0,0200 0,0235 B2O1 0,0564 0,0789 0,0200 0,0137 Y2Y' 0,0866 - - 0,0039 G" - - 0,0100 0,0216 B1P1 0,1142 - 0,0100 0,0118 Q' 0,0354 - 0,0200 0,0686 I' - - - 0,0098 G2Y2E'1Q' - 0,0789 0,1100 0,1333 BGKO' - 0,0263 0,0100 0,0137 D'G'J'2O' - - 0,1200 0,0569 B2O1Y2D' 0,0774 - - - O1Y1D' 0,0249 - - - P2Y2G' 0,0170 - - - Q 0,0079 - - - G2E'O' 0,0118 - - -

Total: 0,4644 0,5262 0,5200 0,5273 Cα 3,31 5,12 3,46 3,45

populaţia secţiei experimentale a Institutului Ştiinţifico - Practic de Biotehnologii în

Zootehnie şi Medicină Veterinară, creată în baza încrucişării raselor Roşie de stepă şi Bălţată cu

negru, indică divergenţe în frecvenţa alelelor. Astfel la rasa Roşie estonă o frecvenţă sporită s-a

depistat la alelele Y2Y' (0,0866), B1P' (0,1142), iar alelele B2O1Y2D' (0,0774), O1Y1D' (0,0249),

P2Y2G' (0,0170), Q (0,0079), G2E'O' (0,0118) au fost descoperite doar la taurinele din populaţia

Colegiului de Viticultură şi Vinificaţie. Alelele menţionate sînt caracteristice raselor de origine

filogenică roşie.

În populaţia de taurine a secţiei experimentale a IŞPBZMV o frecvenţă mai înaltă,

indiferent de generaţie, s-a observat la alelele G2Y2E'1Q' (0,0789 – 0,1333), G1I1 (0,0100 –

0,0526), I2 (0,0647 – 0,1316), O1 (0,0431 – 0,1316), specifice pentru rasa amelioratoare Bălţată

123

cu negru. De menţionat faptul că frecvenţa markerului G2Y2E'1Q' sporeşte pe măsura creşterii

cotei de participare a genelor rasei amelioratoare: de la 0,0789 (la F3) la 0,1333 (la F5) .

Studiul variabilităţii markerilor imunogenetici din locusul AEB la diverse generaţii s-a

efectuat de asemenea la metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru

la taurinele secţiei experimentale a ICCC “Selecţia” şi asociaţia agricolă „Teţcani” (Briceni).

Datele obţinute (tab. 5.10.) demonstrează că cei mai răspîndiţi markeri în populaţia secţiei

Tabelul 5.10. Frecvenţa alelelor în AEB-locus la metişii Simmental x Holstein în ICCC „Selecţia” şi. asociaţia agricolă „Teţcani”

ICCC „Selecţia” As.agr.

”Teţcani”

Alelele F1

n = 221 F2

n = 92 F3

n = 49 F4

n = 41 F3

n = 143 1 2 3 4 5 6

B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G " 0,1946 0,1630 0,0204 0,0121 0,1748 B2G2O1 0,0135 - - - - B2O1 0,0407 0,0326 0,1020 0,0121 0,0140 B2O1Y2 0,0498 0,1195 0,0204 0,0121 0,0629 B2O1Y2D' 0,0371 0,0217 0,0204 0,0121 0,0349 G2Y2E'1Q' 0,0371 0,0334 0,1938 0,2560 0,0909 G2Y2D' 0,0090 - - - 0,0209 G2D' 0,0371 0,0217 - - 0,0140 I2 0,0588 0,0434 - - 0,1189 O1 0,0181 0,0217 0,0510 0,0543 0,0140 O1Y1D' 0,0090 0,0217 - - - P1I' 0,0090 0,0217 - - 0,0280 Y2D'G'I'Q' 0,0181 0,0217 - - 0,0140 Y2G'G" 0,0135 0,0217 - - 0,0069 D'E'3G'O' 0,0135 0,0326 0,1020 0,1340 0,0140 I' 0,0326 0,0217 - - 0,0069 I'Q' 0,0226 0,0326 - - 0,0069 Q' 0,0901 0,0760 0,0204 0,0121 0,0279 G1I1 - - 0,0306 0,0243 -

Total: 0,7042 0,7067 0,5610 0,5291 0,6499 Cα 5,59 5,61 6,41 8,75 6,10

experimentale ICCC „Selecţia”s-au dovedit a fi G2Y2E'1Q', O1, D'E'3G'O', frecvenţa cărora, odată

cu sporirea cotei de participare a genelor raselor amelioratoare, creştea respectiv de la 0,0371

(F1) la 0,2560 (F4), de la 0,0181(F1) la 0,0543 (F4) şi de la 0,0135 (F1) la 0,1340 (F4) (fig. 5.27.).

124

0,037 0,0350,033

0,033

0,194

0,102

0,256

0,134

0

0,05

0,1

0,15

0,2

0,25

0,3

frec

venţ

a

F1 F2 F3 F4

G2Y2E΄1Qґ O1 D΄E΄3G΄O΄

Fig. 5.27. Frecvenţa alelelor din locusul AEB la metişii Simmental × Bălţata cu negru (F1– F4), ICCC “Selecţia” (frecvenţa sporită).

Totodată markerul Q' a scăzut de la 0,0901 (F1) la 0,0121 (F4), iar markerul

B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G " – respectiv de la 0,1946 la 0,0121 (fig. 5.28.).

În generaţiile F3 şi F4 nu au fost depistaţi markerii G2Y2D', G2D', O1Y1D', P1I', Y2D'G'I'Q',

Y2G'G", I' şi I'Q', iar frecvenţa markerului B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" a scăzut de la 0,1946 (F1) la

0,0121 (F4).

În populaţia asociaţiei agricole „Teţcani” la metişii F3 o frecvenţă sporită s-a constatat la

markerii B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" (0,1748), I2 (0,1189), G2Y2E'1Q' (0,0909), B2O1Y2 (0,0629).

0,195

0,163

0,090,076

0,02 0,012

00,020,040,060,080,1

0,120,140,160,18

F1 F2 F3 F4

frec

venţ

a

B1O3Y2A΄2E΄3G΄P΄Q΄G˝ Q΄

Fig. 5.28. Frecvenţa alelelor în locusul AEB la metişii Simmental × Bălţată cu negru (F1 – F4), ICCC “Selecţia” (frecvenţa redusă).

125

Cel mai înalt coeficient de homozigoţie a fost stabilit la metişii F4 (8,75) din lotul de

taurine ICCC „Selecţia” şi demonstrează o consolidare mai înaltă a metişilor (fig. 5.29.).

6,41

8,75

5,59

5,61

F1F2F3F4

Fig. 5.29. Coeficientul de homozigoţie (%) la metişii Simmental x

Bălţată cu negru (F1 – F4), ICCC „Selecţia”

În rezultatul examinării alelofondului celor mai răspîndite alele la metişii F3-F5 obţinuţi

de la încrucişarea raselor Simmental x Holstein în asociaţia agricolă „Balasi-Nord” (tab. 5.11.), s-a stabilit că cea mai sporită frecvenţă aveau markerii G2Y2E'1Q', I2, Y2A', BGKAE'O',

indiferent de generaţie. Totodată, la generaţiile F3 şi F4 nu a fost depistat markerul G1I1, iar la–

F3 markerii B2O1 şi P1I'. Cel mai înalt coeficient de homozigoţie s-a dovedit a fi la F3 (7,27)

deoarece în scopul obţinerii tăuraşilor de selecţie autohtonă pentru creştere la elever, în această

populaţie au fost folosiţi în reproducţie mai mulţi tauri de diverse linii.

Tabelul 5.11. Cele mai răspîndite alele locusul AEB la metişii raselor Simmental x Holstein în asociaţia agricolă „Balasi-Nord”

Alelele F3 n=14

F4 n=34

F5 (rasă pură) n=157

G2Y2E'1Q' 0,1428 0,1176 0,1305 I2 0,2142 0,0588 0,0828 G1I1 - - 0,0668 Y2A'1 0,0357 0,0735 0,0477 B2O1 - 0,0735 0,0445 P1I' - 0,0441 0,0095 BG1KAE'O' 0,0714 0,0588 0,0477

Total: 0,4642 0,4264 0,4299 Cα 7,27 3,33 3,501

Aşadar, studiul alelofondului în cei 9 loci, şi în deosebi în locii AEB şi AEC ai grupelor

sanguine efectuat la 4 generaţii ale tipului solicitat moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

indiferent de rasa iniţială, a demonstrat, că odată cu sporirea cotei de participare a genelor rasei

126

amelioratoare (Bălţată cu negru şi Holstein), creşte frecvenţa alelelor G2Y2E'1Q', I2, Y2A',

BG1KA'E'O, G1I1, D'E'3G'O', E, R2 specifice acestor rase, şi dimpotrivă, scade frecvenţa alelelor

B1P', Y2Y', P1I', Q, C1EWX1, C1R2X2, caracteristice raselor iniţiale implicate la încrucişare.

Acest fapt demonstrează, la nivelul genelor grupelor sanguine, formarea noului tip solicitat

moldovenesc de taurine al rasei Bălţată cu negru.

5. 3. Microfilogeneza populaţiilor de taurine de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

În ultimul timp, o deosebită atenţie se acordă studierii filogenezei (istoriei evolutive) a

raselor , populaţiilor (linii, familii) bazate pe datele genealogice, istorice, morfologice, utilizînd

de asemenea şi markerii imunogenetici. Se cere de accentuat faptul că aceşti markeri prezintă o

informaţie preţioasă despre grupele sanguine, sistemele proteice polimorfe care deţin controlul

asupra genelor structurale, sînt moşteniţi conform legilor lui G.Mendel şi pot fi determinaţi

comparativ uşor [22].

Un progres evident în studierea filogenezei raselor populaţiilor, liniilor a fost obţinut

datorită aplicării metodelor noi de investigaţie – a analizei claustrale. Unele procedee ale acestei

analize se efectuează eşalonat, cînd cele două obiecte mai apropiate se unesc, fiind examinate

ca un singur clauster. Metoda în cauză este efectuată prin folosirea distanţei sau similitudinii

genetice bazate pe ideea dendrogramei, care prezintă datele analizei claustrale prin ilustraţia

grafică.

Un alt avantaj al analizei filogenice la nivel de antigene este operativitatea şi simplitatea

executării. A.Mашуров и др. [100] sibliniau că, la stabilirea similitudinii genetice a bovinelor

cu alte specii trebuie de ţinut cont de faptul că aceasta reprezintă în sine macroevoluţie şi nu

microevoluţie. De aceea, în studierea filogenezei raselor este necesar de a îmbina investigaţiile

de ordin genetic, genealogic şi istoric. În acest scop au fost utilizate datele cercetărilor

imunogenetice efectuate în anii 1982-2006 pe tauri reproducători din rasa amelioratoare Bălţată

cu negru, rasele Roşie estonă, Roşie de stepă, Simmental, metişii obţinuţi de la rasele

participante la încrucişare Roşie de stepă şi Simmental (F1 – F4).

În afara propriilor investigaţii, au fost folosite date din surse bibliografice de specialitate

despre rasele Jersey (N.Bucătaru et.al. [24] ) şi Sură ucraineană (Ю. Столповский, О.

Столповская, [164] ). Utilizînd datele despre frecvenţa antigenică la grupele de bovine de rasele

menţionate, s-a calculat similitudinea şi distanţa genetică (tab. 5.12.).

127

Tabelul 5.12. Similitudinea şi distanţa genetică la rase

1 2 3 4 5 6 Similitudinea genetică (r) Distanţa genetică (d)

Cifru

n =542

n =51

n =330

n =34

n =56

n =97

Bălţată cu negru 1 0,8441 0,8220 0,8292 0,7822 0,7526 Roşie de stepă 2 0,1559 0,8487 0,8293 0,7767 0,7487 Roşie estonă 3 0,1780 0,1513 0,7990 0,7318 0,7084 Simmental 4 0,1708 0,1707 0,2010 0,7946 0,7754

Jersey 5 0,2178 0,2233 0,2682 0,2054 0,7654 Sură ucraineană 6 0,2474 0,2513 0,2916 0,2246 0,2346

Cea mai înaltă similitudine genetică (r = 0,8487) şi, respectiv, cea mai mică distanţă

genetică (d = 0,1513) s-a depistat între rasele Roşie de stepă şi Roşie estonă ceea ce confirmă

provenienţa comună a acestora.

De menţionat faptul că rasa Roşie estonă, în comparaţie cu rasele Sură ucraineană,

Jersey, Simmental, are o similitudine genetică mai scăzută şi se plasează în ordine de creştere:

(0,7084, 0,7318 şi 0,7990) corespunzător. Această particularitate se explică prin faptul că

ameliorarea în populaţia rasei Roşie estonă este efectuată de mai multe decenii izolat, într-o

singură fermă (Colegiul de Viticultură şi Vinificaţie).

În baza calculelor distanţelor genetice, după metoda lui Nei a fost elaborată dendrograma

raselor Roşie estonă, Roşie de stepă, Simmental, Bălţată cu negru, Jersey şi Sură ucraineană (fig.

5.30.), avînd drept scop studierea relaţiilor filogenice ale acestora.

Sură ucraineană 0,2499 Jersey 0,2334 Simmental 0,1808 Bălţată cu negru 0,1669 Roşie de stepă 0,1513 Roşie estonă | | | | (d)

0,25 0,20 0,15 0,1 0

Fig. 5.30. Dendrograma microfilogenezei raselor crescute în R.Moldova

128

La analiza rezultatelor s-a constatat că rasele cercetate constituie două claustere: unul din ele

simplu, altul compus. În clausterul simplu au fost plasate două rase: Roşie estonă şi Roşie de

stepă, ţinîndu-se cont de provenienţa comună şi genofondul specific al acestora. În claustrul

compus, care include rasele Bălţată cu negru, Simmental, Jersey şi Sură ucraineană, se observă o

diferenţă.

Rasa Bălţată cu negru, aspect genetic este mai aproape de rasele Roşie de stepă şi

Simmental, decît de Jersey şi Sură ucraineană. Explicaţia costă ăn faptul că rasele, Roşie de

stepă, Bălţată cu negru, Simmental care au o influenţă directă în crearea tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, s-au plasat la baza dendrogramei iar rasele Jersey şi Sură

ucraineană se află la piscul dendrogramei.

În următoarea etapă privind crearea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru s-a purces la studierea caracterului microfilogenezei în populaţii aparte de metişi obţinuţi

de la încrucişarea raselor Roşie de stepă şi Simmental cu tauri de rasele Bălţată cu negru şi

Holstein.

Un exemplu elocvent al proceselor microevoluţiei metişilor F1 – F4 serveşte populaţia

unităţii agricole „Drujba”. Cea mai mică distanţă genetică 0,0679 aici s-a depistat între metişii

F3 şi F4 (tab. 5.13.) şi, respectiv, cea mai înaltă similitudine genetică (r = 0,9321).

Respectiv, distanţele şi similitudinele între generaţii au fost următoarele F1 – F2 şi F2 – F3 (d =

0,0835; r = 0,9165) şi (d = 0,0856; r = 0,9144) .

Rasa Roşie de stepă şi metişii F1 (fig. 5.31.) formează un clauster simplu, situat în baza

dendrogramei. Metişii F3 şi F4 se află în centrul dendrogramei şi constituie celălalt clauster

simplu, iar metişii F2 se plasează izolat şi se alătură la clausterul compus, acesta încheindu-se cu

rasa Bălţată cu negru.

Tabelul 5.13. Similitudinea şi distanţa genetică a raselor Roşie de stepă şi Bălţată cu negru şi a metişilor lor F1 – F4 (populaţia unităţii agricole „Drujba”)

1 2 3 4 5 6 Similitudinea (r)

Distanţa (d)

Cifru

n =542 n =51 n =256 n=494 n=496 n =470

Bălţată cu negru 1 - 0,8458 0,8476 0,8976 0,8991 0,8784 Roşie de stepă. 2 0,1542 - 0,9165 0,8759 0,8429 0,8238 R.S. x B.N., F1 3 0,1524 0,0835 - 0,8895 0,8425 0,8180 R.S. x B.N., F2 4 0,1043 0,1241 0,1105 - 0,9144 0,8775 R.S. x B.N., F3 5 0,1009 0,1571 0,1575 0,0856 - 0,9321 R.S. x B.N., F4 6 0,1216 0,1762 0,1820 0,1225 0,0679 -

129

Apropierea metişilor (în afară de F1) spre rasa paternă Bălţată cu negru demonstrează

consolidarea tipului la etapa actuală de ameliorare şi reflectă implicarea biologică a rasei şi a

metişilor în realizarea programului de creare a tipului solicitat de taurine moldovenesc al rasei

Bălţat cu negru.

BN 0,1077 RSxBN, F4 0,0679 RSxBN, F3 0,1040 0,1480 RSxBN, F2 RSxBN, F1 0,0835 RS | | | | | (d) 0,20 0,15 0,1 0,05 0

Fig. 5.31. Dendrograma microfilogeniei tipului solicitat de taurine obţinut la încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru (unitatea agricolă „Drujba”)

O situaţie analogică, cu mici specificări, s-a observat la taurinele secţiei experimentale a

Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii Zootehnie şi Medicină Veterinară (tab. 5.14.). La

momentul iniţierii cercetărilor imunogenetice (a. 1984) în populaţia menţionată rasa maternă

(Roşie de stepă) lipsea, deaceea calcularea indicilor distanţelor genetice şi analiza claustrală s-a

efectuat doar la metişii F1 – F4 şi rasa paternă Bălţată cu negru.

Tabelul 5.14. Similitudinea şi distanţa genetică ale rasei Bălţată cu negru şi metişilor F1-F4

1 2 3 4 5 Similitudinea genetică (r)

Distanţa genetică (d)

Cifru

n = 542

n = 46

n = 69

n = 96

n = 447

BN 1 - 0,8820 0,8895 0,8721 0,8873 R.S. x B.N., F1 2 0,1180 - 0,9126 0,8945 0,8954 R.S. x B.N., F2 3 0,1105 0,0874 - 0,8842 0,8896 R.S. x B.N., F3 4 0,1279 0,1055 0,1158 - 0,9852 R.S. x B.N., F4 5 0,1127 0,1046 0,1104 0,0748 -

Ca şi în populaţia unităţii agricole „Drujba”, cea mai mică distanţă genetică s-a depistat la

metişii F3 şi F4 (d = 0,0748), F1 şi F2 (d = 0,0874), similitudinea genetică fiind mai sporită

respectiv (r = 0,9852 şi r = 0,9126) (fig. 5.32.).

130

B.N. R.S.×B.N., F4

R.S.x B.N., F3 R.S.x B.N., F2 R.S.x B.N., F1 | | | | (d) 0,2 0,15 0,1 0,05 0

Fig. 5.32. Dendrograma microfilogeniei metişilor Bălţată cu negru x Roşie de stepă (secţia experimentală a IŞPBZMV)

Luată în ansamblu. dendrograma prezintă un clauster compus care se bifurcă în două

claustere simple. Unul dintre acestea se plasează la baza dendrogramei care include metişii F1 şi

F2, iar celălalt aproape de piscul înălţimii dendrogramei, mai aproape de rasa Bălţată cu negru, şi este alcătuit din metişii F3 şi F4. Ambele claustere simple se cuplează în claustrul compus (d =

0,1090), iar mai apoi se alătură la clausterul rasei paterne (d = 0,1173). În ansamblu,

dendrograma reflectă direcţia procesului de ameliorare şi creare a tipului solicitat de taurine

obţinut la încrucişarea raselor Bălţată cu negru x Roşie de stepă.

În populaţia de taurine a Colegiului de Planificare investigaţiile s-au efectuat la metişii

F2 şi F3 (rasa maternă Roşie de stepă). Rezultatele cercetărilor au demonstrat că cea mai înaltă

similitudine genetică (r = 0,8670) şi cea mai mică distanţă genetică (d = 0,1330) le-au avut

metişii F2 şi F3 (tab. 5.15.).

Tabelul 5.15. Similitudinea şi distanţa genetică la rasa Bălţată cu negru şi metişii F2, F3 în populaţia de taurine Colegiul de Planificare

1 2 3 Similitudinea

genetică (r) Distanţa genetică (d)

Cifru

n=542

n=165

n=25

BN 1 - 0,8653 0,8116 RS x BN, F2 2 0,1347 - 0,8670 RS x BN, F3 3 0,1884 0,1330 -

Procesele microevolutive din această populaţie de taurine sînt prezentate în dendrogramă

(fig. 5.33.), care reflectă relaţiile reale dintre metişii F2 şi F3 (Bălţată cu negru x Roşie de stepă)

şi rasa Bălţată cu negru la etapa creării tipului solicitat de taurine.

131

B.N.

0,1615 R.S.x B.N., F3 0,1330 R.S.x B.N., F2 | | | | (d) 0,2 1,5 1,0 0,05 0

Fig. 5.33. Dendrograma microfilogenezei tipului solicitat (Bălţată cu negru x Roşie de stepă) a Colegiului de Planificare.

O altă direcţie de investigaţii a fost axată pe studierea microfilogenzei în populaţiile de

taurine de tipul solicitat, creat prin încrucişarea raselor Bălţată cu negru x Simmental la ferma

Institutului de Cercetări pentru Culturile de Cîmp „Selecţia”. Cercetările s-au efectuat la rasa Simmental şi metişii F1 – F4, determinîndu-se

similitudinea şi distanţa genetică la rasele Bălţată cu negru , Simmental şi metişii lor F1 – F4

(tab. 6.16.). Cea mai înaltă similitudine s-a depistat la metişii F1 – F4 (r = 0,9331) şi puţin mai

scăzută la metişii F3 – F4 (r = 0,9274), distanţa genetică a fost mai scăzută la F1 şi F2 (d =

0,0669] şi ceva mai înaltă la F3 şi F4 (d = 0,0726).

În baza datelor tabelului 5.16. a fost întocmită dendrograma microfilogenzei în populaţia

de taurine studiată. Datele obţinute demonstrează că metişii F1 şi F2 constituie un clauster foarte

apropiat de rasa Simmental (fig. 5. 34.).

Celălalt clauster este format din metişii F3 şi F4, fiind foarte apropiat de rasa Bălţată cu

negru, fapt ce denotă consolidarea tipului nou şi relaţiile interrasiale ale metişilor şi raselor

Tabelul 5.16. Similitudinea şi distanţa genetică la rasele Bălţată cu negru, Simmental şi metişii (F1 – F4), ICCC „Selecţia”

1 2 3 4 5 6 Similitudinea (r)

Distanţa (d)

Cifru

n =542 n =34

n =229

n =101

n =49 n =41

Bălţată cu negru 1 - 0,8137 0,8234 0,8594 0,8650 0,8510 Simmental 2 0,1863 - 0,8994 0,8884 0,7586 0,7378

S x B.N., F1 3 0,1766 0,1006 - 0,9331 0,7690 0,7462 S x B.N., F2 4 0,1408 0,1116 0,0669 - 0,8133 0,7935 S x B.N., F3 5 0,1350 0,2414 0,2310 0,1867 - 0,9274 S x B.N., F4 6 0,1490 0,2622 0,2538 0,1945 0,0726 -

132

iniţiale implicate în încrucişare, prevăzute în programul de creare a tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

B.N.

0,1420 S x B.N., F4 0,0726 S x B.N., F3 0,2040 S x B.N., F2 0,0669 S x B.N., F1 0,1061 S | | | | | 0,25 0,2 0,15 0,1 0,05 0 (d)

Fig. 5.34. Dendrograma microfilogeniei tipului solicitat de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru obţinut la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru, ICCC ”Selecţia”

În populaţia asociaţiei agricole „Teţcani” cercetările au fost înfăptuite la metişii F1 – F3

Simmental x Bălţată cu negru. Datele tabelului 5.17. arată că cea mai înalttă similitudine

genetică (r = 0,9451) se află între metişii F2 şi F3, iar cea mai mică – la F1 şi la rasă Bălţată cu

negru (r = 0,8265). Distanţa genetică mai mică s-a dovedit a fi la metişii F2 şi F3 (d = 0,0549), şi

mai sporită – la F1 şi rasa Bălţată cu negru (d = 0,1735).

Dendrograma (fig. 5.35.) demonstrează că loturile studiate au alcătuit două

claustere. Primul clauster este compus din metişii F2 şi F3, la care se alătură rasa Bălţată cu

Tabelul 5.17. Similitudinea şi distanţa genetică la metişii Simmental x Bălţată cu negru F1 – F3 asociaţia agricolă „Teţcani”

1 2 3 4 Similitudinea

(r) Distanţa (d)

Cifru

n = 542 n = 25 n = 315 n = 170

Bălţată cu negru 1 - 0,8265 0,8894 0,8804 S x B.N., F1 2 0,1735 - 0,8607 0,8267 S x B.N., F2 3 0,1106 0,1393 - 0,9451 S x B.N., F3 4 0,1196 0,1733 0,0549 -

negru. Cel de al doilea clauster este format din metişii F1 şi rasa Bălţată cu negru. De

subliniat faptul că metişii F1 sub aspect genetic s-au îndepărtat semnificativ de metişii F2 şi F3,

precum şi de rasa Bălţată cu negru.

133

S x B.N., F1 0,1620 B.N. 0,1151 S x B.N., F3 0,0549 S x B.N., F2 | | | 0,15 0,1 0,05 0 (d)

Fig. 5.35. Dendrograma microfilogeniei tipului solicitat de taurine obţinut la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru asociaţia agricolă „Teţcani”

Acest fapt se explică astfel: 1) în populaţie la momentul iniţierii cercetărilor au fost doar

25 metişi F1; 2) F1 sînt descendenţii ai 5 tauri reproducători care au influenţat esenţial spectrul

antigenic, respectiv distanţa şi similitudinea genetică ale metişilor.

În populaţia asociaţiei agricole „Balasi-Nord” cercetările au fost efectuate pe metişii F3 şi

F4 , pe rasa Bălţată cu negru care au format un clauster comun (tab. 5.18.).

Tabelul 5.18. Similitudinea şi distanţa genetică a metişilor F3 – F4 Simmental x Bălţată cu negru în populaţia asociaţiei agricole “Balasi-Nord”

1 2 3 Similitudinea (r) Distanţa (d)

Cifru n = 542 n = 17 n = 192

Bălţată cu Negru 1 - 0,8505 0,8627 S x B.N., F3 2 0,1495 - 0,8887 S x B.N., F4 3 0,1376 0,1113 -

Configuraţia dendrogramei (fig. 5.36.) indică o înrudire mai apropiată între rasa Bălţată

cu negru şi metişii F4. Distanţa genetică între rasa Bălţată cu negru şi metişii F4 este mai redusă

(d = 0,1376) decît la F3 (d = 0,1495), cea mai mică distanţă genetică fiind stabilită între metişii

F3 şi F4 (d = 0,1113).

B.N. 0,1435 S x B.N., F4-9 0,1113 S x B.N., F3 | | | | 0,20 0,15 0,10 0,05 0 (d)

Fig. 5.36. Dendrograma microfilogeniei tipului solicitat de taurine obţinut la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru

134

Etapa ulterioară a investigaţiilor a fost analiza caracterului microfilogenezei între

populaţiile care reprezintă metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor iniţiale Simmental x Bălţată

cu negru (asociaţiile agricole „Teţcani”, „Balasi-Nord”), ICCC „Selecţia”, Roşie de stepă x

Bălţată cu negru (unitatea agricolă „Drujba”) şi secţia experimentală a Institutului Ştiinţifico-

Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară (tab. 5.19.).

Analiza efectuată a dovedit că pentru taurinele din unitatea agricolă „Drujba” şi secţia

experimentală a Institutul Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină

Veterinară sînt caracteristice cea mai înaltă similitudine (r = 0,9056) şi cea mai mică distanţă

genetică (d = 0,0944).

Tabelul 5.19. Similitudinea şi distanţa genetică ale taurinelor din populaţiile studiate

1 2 3 4 5 Similitudinea (r) Distanţa (d)

Cifru n=510 n=420 n=209 n=1716 n=658

Asociaţia agricolă „Teţcani” 1 - 0,8809 0,8607 0,8699 0,8495ICCC„Selecţia” 2 0,1191 - 0,8586 0,8686 0,8477Asociaţia agricolă „Balasi-Nord” 3 0,1393 0,1414 - 0,8535 0,8499Unitatea agricolă „Drujba” 4 0,1301 0,1314 0,1465 - 0,9056Secţia experimentală IŞPBZMV 5 0,1505 0,1523 0,1501 0,0944 -

Totodată a fostă stabilit similitudinea între populaţiile asociaţiei agricole „Teţcani” şi ICCC

„Selecţia” (r = 0,8809) şi distanţa genetică (d = 0,1191). Aceleaşi relaţii filogenice indică şi

dendrograma (fig. 5.37.).

„Balasi-Nord” 0,1403

„Teţcani” 0,1191 ICCC „Selecţia”

0,1434 „Drujba”

0,0944 IŞPBZVM

| | | 0,15 0,10 0,05 0 (d)

Fig. 5.37. Dendrograma microfilogenezei populaţiilor studiate

Prin urmare, populaţiile din unitatea agricolă „Drujba” şi secţia experimentală a

Institutului Ştiintifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi Medicină Veterinară alcătuiesc

un clauster comun , populaţiile asociaţiei agricole „Teţcani” şi ICCC „Selecţia” altul, la care se

135

alătură populaţia asociaţiei agricole „Balasi-Nord”. Datele obţinute şi plasarea lor în claustere

separate ale dendrogramei, în dependenţă de rasele iniţiale implicate în încrucişare: Roşie de

stepă (unitatea agricolă „Drujba”, secţia experimentală IŞPBZMV) şi Simmental (asociaţiile

agricole „Teţcani” şi „Balasi-Nord”, ICCC „Selecţia”), reflectă pe deplin relaţiile genetice între

populaţii separate ale tipului solicitat de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

5.4. Variabilitatea genotipică a descendenţei

La încrucişarea raselor, în descendenţă se stabilesc noi conbinaţii de gene. În dependenţă

de aceasta din populaţii pot fi eliminate unele alele şi, invers, poate creşte frecvenţa altora.

În cercetările efectuate variabilitatea genotipică se exprimă clar la alelele din locusul

AEB care determină particularităţile raselor. Un exemplu elocvent poate servi markerul

G2Y2E'1Q' transmis metişilor la încrucişarea raselor Bălţată cu negru x Simmental, care în rasa

Simmental nu a fost depistat. Descendenţa a obţinut acest marker de la rasa Bălţată cu negru

(paternă), cota de participare a căreia sporeşte din generaţie în generaţie.

În locii antigenelor eritrocitare F, J, L, M, Z aceste divergenţe pot fi observate doar prin

frecvenţa alelelor. De aceea, pentru stabilirea variabilităţii genotipice a populaţiilor studiate noi

am utilizat formula Hardy-Weinberg, cu ajutorul căreia a fost constată conexiunea unor

genotipuri şi variabilitatea genotipică în descendenţă.

În acest scop în populaţiile supuse studierii s-a efectuat o comparaţie a repartizării

genotipurilor „de facto” cu cele teoretice, acceptate în locii grupelor sanguine menţionate mai

sus. Rezultatele analizei sînt prezentte în tabelul 5.19.

Tabelul 5.19. Frecvenţei genotipurilor în locii F, L, M, Z în descendenţa taurinelor studiate

Repartizarea genotipurilor Loci

i

Grupele

n

Geno- Tipul “de facto” acceptate

teoretic

Criteriul χ2

1 2 3 4 5 6 7 Simmental 34 F/F

F/V V/V

58,8 41,2

-

63,3 36,7

-

0,52 - -

F

Roşie de stepă 44 F/F V/F V/V

52,3 43,2 4,5

54,6 38,6 6,8

0,61

136

Metişii Simmental x Bălţată cu negru, F1

F2

F3

221

92

143

F/F V/F V/V F/F V/F V/V F/F V/F V/V

52,9 42,1 5,0 56,5 41,3 2,2 61,8 34,7 3,5

54,7 38,5 6,8 59,6 35,2 5,2 59,1 35,6 5,3

1,95

3,08

1,82

Metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru, F1

F2

F3

266

121

170

F/F F/V V/V F/F F/V V/V F/F V/F V/V

67,3 31,2 1,5 73,4 24,8 1,8 81,7 16,5 1,8

68,5 28,6 2,9 73,8 24,2 2,0 81,0 18,0 1,0

2,49

0,045

0,80

Rasa Simmental 34 L/L L/l l/l

8,8 38,2 53,0

7,4 39,6 53,0

0,0 L

Roşie de stepă 44 L/L L/l l/l

2,3 18,2 79,5

1,2 19,2 79,6

0,0

Metişii Simmental x Bălţată cu negru,

F1

F2

F3

221

92

143

L/L L/l l/l

L/L L/l l/l

L/L L/l l/l

7,7 39,8 52,5 9,8 38,0 52,2 10,5 40,6 48,9

7,3 39,4 53,3 8,1 40,7 51,2 9,6 42,8 47,6

0,004

0,088

0,008

L

Metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru, F1 F1

F2

F3

266

121

170

L/L L/l l/l

L/L L/l l/l

L/L L/l l/l

6,8 36,4 56,8 2,5 18,2 79,3 2,4 18,2 79,4

5,7 36,3 58,0 0,9 16,8 82,3 0,9 17,3 81,8

0,040

4,01

137

(continuarea tab. 5.19.) 1 2 3 4 5 6 7

Rasa Simmental 34 M/M M/m m/m

- 2,9 97,1

- 2,9 97,1

Roşie de stepă 44 M/M M/m m/m

- -

100,0

- -

100,0

0,0

M

Metişii Simmental x Bălţată cu negru,

F1

F2

F3

221

92

143

M/M M/m m/m M/M M/m m/m M/M M/m m/m

1,4 6,7 91,9

- 1,1 98,9 0,1 3,4 96,5

0,2 8,0 91,8

- 1,1 98,9

- 3,5 96,5

4,017

0,0

0,40

M Metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru, F1

F2

F3

266

121

170

M/M M/m m/m M/M M/m m/m M/M M/m m/m

-

2,3 97,7 0,8 5,0 94,2 0,6 6,5 92,9

-

2,3 97,7 0,1 5,7 94,2 0,1 7,0 92,9

0,0

0,0204

0,008

Rasa Simmental 34 Z/Z Z/z z/z

14,7 41,2 44,1

11,9 45,2 42,9

0,067

Roşie de Stepă 44 Z/Z Z/z z/z

6,8 34,1 59,1

5,3 35,6 59,1

0,254

Z

Metişii Simmental x Bălţată cu negru, F1

F2

F3

221

92

143

Z/Z Z/z z/z Z/Z Z/z z/z Z/Z Z/z z/z

13,6 45,3 41,1 5,3 33,7 61,0 8,4 32,9 58,7

12,8 46,0 41,2 4,6 33,6 61,8 5,3 35,6 59,1

0,005

0,063

0,115

138

(sfîrşitul tab.5.19.) Metişii Roşie de stepă

x Bălţată cu negru, F1

F2

F3

266

121

170

Z/Z Z/z z/z Z/Z Z/z z/z Z/Z Z/z z/z

3,8 38,8 57,4 9,9 40,5 49,6 8,8 47,6 43,6

5,8 36,7 57,5 8,7 41,6 49,7 11,6 44,9 43,5

0,144

0,009

0,067

Din datele tabelului 5.19. rezultă că la încrucişarea raselor iniţiale (maternă) cu tauri de

rasele Bălţată cu negru şi Holstein divergenţe în frecvenţa genotipurilor se atestă, acestea fiind

însă nesemnificative. Repartizarea „de facto” a genotipurilor la taurinele studiate corespundeau

celor aşteptate teoretic.

Cel mai înalt criteriu χ2 a fost stabilit la metişii Simmental x Bălţată cu negru, F1,

genotipul M/M (4,017), la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru la genotipul L/L (4,01).

5.5.Concluzii

La elaborarea şi perfectarea metodelor de analiză genetică în ramura creşterii taurinelor

pentru lapte un rol important se acordă cercetărilor imunogenetice a grupelor sanguine,

proteinelor sanguine şi lactice. Eficacitatea utilizării lor ca markeri genetici a pedigriului la

animalele de rasă este confirmată prin practică atît la noi în ţară, cît şi peste hotarele ei [2, 28, 37,

40, 84, 128, 129, 141, 169, 171, 173, 186, 193, 201].

Monitoringul genetic al dinamicii alelofondului grupelor sanguine, proteinelor sanguine

şi lactice permite aprecierea proceselor microevolutive care decurg în alelofondul raselor

implicate în încrucişare la crearea tipurilor noi îtnr-o perioadă determinată.

Scopul principal al cercetărilor efectuate a fost utilizarea markerilor genetici la crearea

tipului solicitat de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru obţinut prin încrucişarea raselor

Simmental şi Roşie de sepă cu taurii de rasele Bălţată cu negru şi Holstein.

Pentru aprofundarea procesului de ameliorare, în populaţiile implicate în crearea tipului

de taurine au fost studiate similitudinea şi divergenţele genetice la rasele iniţiale Simmental,

Roşie de stepă, Bălţată cu negru, Holstein şi la metişii lor F1 – F4. În afară de aceasta a fost

studiată structura genetică a nucleului de vaci înalt productive – mame producătoare de tauri, de

la care se selectau tăuraşi pentru creştere la elever.

139

Particularităţile alelofondului cirezilor studiate se caracterizează prin valoarea adaptivă a

genotipurilor, apartenenţa de rasă şi decurgerea proceselor genetico-evolutive în populaţii

închise, a taurilor reproducători şi selecţia genotipurilor destinate pentru reproducţie.

În lotul de taurine de rasa Simmental au fost depistate 44 antigene în 9 loci ai grupelor

sanguine, frecvenţa cărora varia în limitele 2,9 - 97,1%. Cele mai răspîndite au fost antigenele

A1, B2, C1, E, W, F, H', Z.

La rasa maternă Roşie de stepă în aceiaşi loci au fost constatate 42 antigene, frecvenţa

cărora se deosebea considerabil de cea a antigenelor la rasa Simmental. Rezultate similare au

obţinut şi alţi autori [ 122, 126].

La metişii F1 – F4 ( Simmental x Bălţată cu negru , Simmental x Holstein) s-au depistat

48 antigene cu frecvenţa 0 – 98,8%. Cele mai răspîndite au fost antigenele A1, B2, Y2, Q', C1, E,

W, F, J, H' şi Z. La metişii obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă cu taurii Bălţată cu

negru şi Holstein au fost identificate 51 – 64 antigene cu frecvenţa 0 – 99,4%. Între metişii

obţinuţi în baza raselor Simmental şi Roşie de stepă divergenţe antigenice semnificative au fost

evidenţiate numai în prima generaţie (F1).

Pentru testarea mai detaliată a particularităţilor genetice ale grupelor de taurine au fost

utilizate alelele care deţin controlul moştenirii grupelor sanguine în diverşi loci. În rezultat s-a

stabilit că după frecvenţa alelelor în locii A, F, J, L, M şi Z divergenţe vădite între metişii studiaţi

n-au fost stabilite.

În structura alelelor din locii polifactoriali B, C şi S cele mai mari divergenţe s-au

înregistrat la rasele iniţiale. Deopotrivă cu alelele ambelor rase (BB1

O3Y

2A'

1E'

3G'P'Q'G", BG

2Y

2E'

1Q',

BI2, BB

2O

1Y

2D'

, CC1

E, CR2

X2, CC

1EWX

1, S1H', SH', SU'), în rasa Simmental o frecvenţă comparativ

înaltă au avut-o alelele BI'Q', BB

2O

1Y

2, BO1, CC

1ER

2WX

2L', CC

1EW, CR

2WX

1, care lipseau la rasa Roşie

de stepă. Totodată, alelele BB1

P', BY2

Y', BO1

Y1

D', BY2

D'G'I'Q', CC1

ER2

WX2, CC

1R

2X

2, CC' erau frecvente

la rasa Roşie de stepă şi nu s-au depistat în rasa Simmental.

În alelofondul metişilor au fost identificate alelele raselor iniţiale, precum şi ale raselor

amelioratoare Bălţată cu negru şi Holstein. La metişii obţinuţi de la încrucişarea rasei Simmental

mai răspîndite s-au dovedit a fi alelele BG2

Y2

E'1

Q', BB1

O3

Y2

A'1

E'3

G'P'Q'G", BI2, BQ', CC

1EX

1, CC1

ER2

X2,

în timp ce la metişii obţinuţi în baza rasei Roşie de stepă în afară de cele menţionate, erau

frecvente şi alelele BB2

O1

Y2

D', CE, CR

2, CX2.

În rezultatul încrucişării aceste alele au fost introduse de taurii reproducători de rasele

ameliotoare Bălţată cu negru şi Holstein. Totodată, din descendenţa metisă s-au eliminat alelele

BB1

P', BY2

Y', caracteristice pentru rasa Roşie de stepă şi alelele BQ' , BP1

I' specifice pentru rasa

Simmental. Divergenţa dintre rasa Simmental şi metişii obţinuţi de la încrucişarea cu tauri

140

amelioratori de rasele Bălţată cu negru şi Holstein s-a evidenţiat prin markerul BG2

Y2

E'1

Q', care

anterior nu s-a depistat la rasa Simmental.

Cercetările noastre justifică afirmaţiile lui A.Maшуров [95] şi ale altor autori [41, 58,

111, 120, 125, 187, 195] care susţin că alelele locusului AEB pot fi utilizate efectiv la procesul

de ameliorare testarea variabilităţii genetice între rase, populaţii, linii în.

Analiza filogenezei reflectă procesele reale de ameliorare la nivel de gene a grupelor

sanguine şi ale sistemelor polimorfe proteice şi lactice la realizarea programului de creare a

tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru. Investigaţiile efectuate au demonstrat că

în frecvenţa alelelor în 9 loci ai grupelor sanguine la taurii reproducători din rasele amelioratoare

Bălţată cu negru şi Holstein, rasele iniţiale Roşie estonă, Roşie de stepă, Simmental şi la metişii

(F1 – F4) permite utilizarea eficientă a datelor obţinute la testarea variabilităţii genetice a raselor,

constatarea relaţiilor de rudenie (monitoring în spaţiu) şi studierea metişilor în dinamica

generaţiilor (monitoring în timp) în diverse populaţii şi grupe de animale, fapt afirmat şi de alţi

autori [23, 98, 99, 175].

În procesul microevoluţiei bazat pe analiza filogenică s-a stabilit că genofondul tipului de

taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru se formează datorită genofondul raselor implicate

în crearea acestui tip. Metişii obţinuţi de la încrucişare pe grupele sanguine erau separaţi în

claustere în concordanţă cu rasele materne Roşie de stepă şi Simmental. Date similare au obţinut

şi cercetătorii С.Тарасюк и др. [171] care relatează că în rezultatul încrucişării raselor

Simmental cu Holstein roşu se formau grupe cu clauster comun al rasei materne.

O similitudine genetică mai înaltă a fost depistată între rasele Roşie de stepă, Simmental

şi metişii F1, iar, pe măsura sporirii cotei de participare a genelor, metişii se apropiau de rasa

amelioratoare Bălţată cu negru ceea ce corespunde procesului de formare a tipului de taurine

solicitat.

Analiza filogenică a raselor implicate în crearea noului tip de taurine demonstrează

importanţa ei în fundamentarea proceselor genetice care prin metode de analiză tradiţională nu

pot stabili particularităţile formării raselor la nivel molecular.

O utilizare practică în procesul de formare a raselor pot căpăta datele autorului

Г.Цiлуйко [183] care a efectuat analiza structurii rasei specializate pentru carne, creată în baza

raselor materne Simmental şi Sură de stepă şi paterne Charolaise şi Chiană. Date similare a

obţinut şi Н. Бердичевский и др. [22] în analiza filogenezei rasei Pinzgau.

De subliniat faptul că indicii distanţei genetice pot servi drept indici orientativi în

căutarea unor variante de încrucişări reuşite de perspectivă .

141

6. UTILIZAREA MARKERILOR GENETICI ÎN AMELIORAREA TAURINELOR DE TIPUL MOLDOVENESC AL RASEI BĂLŢATĂ CU NEGRU

6.1. Verificarea paternităţii la taurine În practica ameliorării animalelor atît la noi în ţară, cît şi peste hotare, în calitate de

markeri genetici pentru verificarea paternităţii decendenţei sînt utilizate grupele sanguine. Un

rol important se acordă verificării paternităţii tăuraşilor destinaţi pentru creştere la elever,

deoarece erorile care se admit în evidenţa taurinelor, mai ales la înregistrarea paternităţii,

provoacă prejudicii colosale.

În acest scop, din anul 1982 în conformitate cu ordinul Ministerului Agriculturii şi

Industriei Prelucrătoare nr. 211, apoi prin Legea „Privind selecţia şi reproducţia în Zootehnie nr.

372-XIII şi Legea Zootehniei nr. 412-XIV”, se impune verificarea obligatorie a paternităţii

tăuraşilor destinaţi pentru creştere la elever.

Cauzele erorilor în evidenţa animalelor de rasă sînt diferite. Metodele tradiţionale de

evidenţă a taurinelor nu garantează precizia datelor despre provenienţa acestora. În deosebi

aceasta se referă la evidenţa paternităţii descendenţei, cînd se practică însămînţarea artificială

repetată a taurinelor, cu material seminal de la tauri diferiţi, iar uneori chiar şi folosirea unor

tauri neautorizaţi, clandestini, care practic nu sînt testaţi, fără fişe de înregistrare. În acest fel,

procesului de ameliorare a taurinelor, efectuat de zeci de ani în scopul obţinerii populaţiilor

performante de tip solicitat, sînt cauzate pagube enorme.

Cea mai efecientă metodă din cele cunoscute pînă acum este testarea imunogenetică a

paternităţii prin utilizarea grupelor sanguine. Varietatea antigenelor din grupele sanguine asigură

o verificare corectă a paternităţii descendenţei.

În populaţiile implicate în crearea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

(ICCC “Selecţia”, asociaţia agricolă “Teţcani”, unitatea agricolă “Drujba”, Colegiul de

Planificare , secţia experimentală a IŞPBZMV şi alte ferme de elită) a fost efectuată verificarea

paternităţii la peste 2560 de descendenţi care costituiau nucleul de prăsilă al acestor populaţii.

În tabelul 6.1. sînt prezentate rezultatele verificării paternităţii descendenţei taurilor

utilizaţi în populaţiile menţionate.

La verificare, paternitatea taurilor Koldun 2113, Vecer 21, Bloc 567, Bar 1656, Barhat

638 a fost exclusă la 37,0 – 52% din descendenţi. Mai puţine erori s-au admis în descendenţa

taurilor Volciok 513 (5,2%), Sultan 2120 (5,5%), Master 001 (6,2%), Led 1678006 (13,0%),

Martin 1666678 (15,4%), Mercar 2101 (17,4%).

142

Tabelul 6.1. Rezultatele verificării paternităţii descendenţei la tipul de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Paternitate Exclusă

Taurii

Rasa

Unitatea agricolă

Au fost testaţi

Descen- denţi

autentici cap. % 1 2 3 4 5 6 7 Habriel 229 Bălţată cu

negru ICCC

“Selecţia” 12 10 2 16,6

Led 1678006 Holstein -“- 92 80 12 13,0 Vecer 21 -“- -“- 21 13 8 38,1 Martin 1666678 -“- -“- 26 22 4 15,4 Grei 181 -“- -“- 24 18 6 25,0 Vermut 512 -“- -“- 55 44 11 20,0 Bloc 567 -“- Asociaţia

agricolă “Teţcani”

42 26 16 38,1

Dot 370 -“- -“- 46 37 9 24,0 Barhat 638 Bălţată cu

negru -“- 48 23 25 52,0

Buc 467 -“- Unitatea agricolă „Drujba”

91 67 24 26,4

Iacor 154 -“- -“- 26 20 6 23,1 Bar 1656 -“- -“- 135 80 55 40,7 Batîr 421367 Holstein -“- 24 18 6 25,0 Super 891 -“- -“- 21 16 5 23,8 Kedr 2205 Bălţată cu

negru -“- 44 33 11 25,0

Plintus 575 Holstein Colegiul de Planificare

64 53 11 17,2

Tvin 1677974 -“- -“- 67 48 19 28,0 Volcioc 513 -“- Secţia

experiment. IŞPBZMV

57 54 3 5,2

Coldun 2113 -“- -“- 27 17 10 37,0 Balon 2123 -“- -“- 12 10 2 16,6 Mercar 2101 -“- -“- 23 19 4 17,4 Sultan 2120 -“- 3/8 -“- 18 17 1 5,5 Master 001 Holstein -“- 16 15 1 6,2

Prin multiple cercetări s-a stabilit că verificarea genetică a paternităţii este deosebit de

importantă la crearea raselor, tipurilor noi, dat fiind faptul că ea permite formarea mai

argumentată şi direcţionată a structurii genealogice a acestora.

Practic, de la începutul creării tipului nou de taurine, selectarea tăuraşilor pentru creştere

se efectuează după verificarea paternităţii lor. Astfel doar în anii 1990 – 2004 au fost testaţi 526

tăuraşi de selecţie autohtonă, din care paternitatea fiind respinsă la 21,2% (tab. 6.2.).

143

Cele mai puţine erori (4,5%) s-au dovedit a fi în liniile Nou-Na-Mi Fond Mett 1392858

(taurii Hans 2979, Mansim 8192, Ursu 822). Din cei 22 tăuraşi verificaţi doar unul a fost

neautentic.

Tabelul 6.2. Verificarea paternităţii la tăuraşi de selecţie autohtonă selectaţi pentru creştere la elever în perioada anilor 1990 – 2004

Respingerea Paternităţii

Taurii

Rasa, consan-gvinita-

tea

Unitatea agricolă

Descendenţa,

studiat,capete capete %

1 2 3 4 5 6 Linia Vis Bek Aidial 1013415

1. Agat 8700 Holstein Asociaţia aricolă “Teţcani”

c-zul “Pogranic- nic”, Briceni

2 1

- -

- -

2. Azart 1745 Holstein 25,0%

c-zul “Prut”, Ungheni

3 - -

3. Batler 72 Holstein ICCC”Selecţia” Asoc. Agr. “Corlăteni”

c-zul “Pogranicinic”,

Făleşti c-zul Moldova,

Făleşti

4 4 3 2

2 1 - -

50,0

25,0 - -

4. Valter 5196 Holstein Firma agr. “Progres”, Orhei S-zul Mălăeşti,

Orhei

1

11

- 2

- 18,2

5. Varden 998 Holstein Întreprinderea de juninci, Donduşeni

S-zul“Mărculeşti” Floreşti

7 2

- 2

- 100

6. Colos 286 Holstein

As. agr.“Drujba”, Floreşti

6 - -

7. Sinior 7415 Holstein

S-zul „Mălăeşti”, Orhei

As. agr.”Balasi- Nord”,Briceni

S-zul“Mărculeşti” Floreşti

Un. ag.“Drujba”, Bender

41 6 3 4

12

4 2 3

29,3

66,6

66,6

75,0

Total pe linie: 100 28 28,0

144

Linia Seiling Traiun, Rokit 252803 1. Almaz 1287 Holstein

Secţia experimen- tală a IŞPBZMV

Un. agr. “Drujba”, Bender

11 6

1 1

9,1

16,6

2. Vagner 1292 Holstein As. agr.”Balasi-Nord”, Briceni

17 4 23,5

3. Gest 2981 Holstein

-“- 2 - -

4. Minuet 661 Holstein

S-zul“Mărculeşti” Floreşti

7 1 14,3

5. Ring 25 Holstein C-zul “Miciurin” Slobozia

5 4 80,0

6. Riton 513 Holstein S-zul“Mărcureşti” Floreşti

3 2 66,7

7. Tilmet 165 Holstein As.agr.”Balasi- Nord”,Briceni

3 - -

Total pe linie: 54 11 20,4 Linia Pavni Farm Arlinda Cif 1427381

1. Abonat 854 Holstein

C-zul “Patria”, Camenca

13 1 7,7

2. Aisberg 5079

Holstein C-zul “40 let Octeabrea”, Hînceşti

4 1 25,0

3. Arcaş 2177 Holstein

Secţia experi- mentală a IŞPBZMV

1 - -

4. Chipăruş 79 Holstein S-zul “Mălăeşti”, Orhei

C-zul “Miciurin”, Slobozia

6

21

2 3

33,3

14,3

5. Post 2143 Holstein

Secţia experi- mentală a IŞPBZMV

1 - -

6. Tup 2903 Holstein

As.agr.”Balasi- Nord”,Briceni

6 5 83,3

Total pe linie: 52 12 23,1 Linia Paklamar Astronaut 1458744

1. Absurd 739 Holstein C-zul “Miciurin” Slobozia

9 3 33,3

2. August 470 Holstein

S-zul “Mălăeşti”, Orhei

8 1 12,5

3. Adam 5078 Holstein -“- 16 3 18,7 4. Atlas 8698 Holstein As.agr.”Balasi-

Nord” С-zul

“Pogranicinic”, Făleşti As.agr.

5 1 1

- - -

- - -

145

“Teţcani”, Briceni Sec. exper. a

IŞPBZMV

1

-

-

5. Ararat 8699 Holstein

C-zul “Moldova”, Făleşti

2 - -

6. Favorit 939 Holstein Firma agr. “Progres”,Briceni

S-zul “Mălăeşti”, Orhei

7 1

- -

- -

Total pe linie: 51 7 13,7 Linia Reflekşn Sovering 198998

1. Alpinist 800 Holstein

C-zul “Moldova”, Slobozia

4 - -

2. Blecmor 486033 Holstein

C-zul “Miciurin”, Slobozia

3 - -

3. Jest 8155 Holstein

S-zul„Crasnîi Sadovod”, Slobozia

4 - -

4. Macher 891 Holstein C-zul ”Ştefan-Vodă”, Drochia ICCC ”Selecţia”

As.agr. “Corlăteni”, Rîşcani

3 23 4

1 7 1

33,3 30,4

25,0

5. Student 102 Holstein C-zul“Sărata Galbenă”, Hînceşti

7 3 42,8

6. Iupiter 986 Holstein Secţia experi-mentală a IŞPBZMV

Un. agr. “Drujba”, Bender

1 5

- 1

-

20,0 Total pe linie: 54 13 24,1

Linia Obsorndeil Aivengo 1189870 1. Becas 220286 Holstein

As. agr.”Balasi-Nord”,Briceni

6 1 16,6

2. Birc 2905 Holstein

C-zul ”Boris Glavan, Drochia

8 - -

3. Bil 2880

Holstein

Colegiul de Zootehnie din

Brătuşeni

1 - -

Cai 2921

Holstein

As.agr. “Progres”, Briceni

C-ul “Pogranicnic”, Briceni

As.agr.“Teţcani”, Briceni

C-zul “Corjeuţi”, Briceni

S-zul “Mălăeşti”, Orhei

8 1 3 4 1

2 -

1 1 -

25,0

-

33,3

25,0 -

Total pe linie: 32 5 15,6

146

Linia Nou Na Mi Fond Met 1392858 1. Hans 2979 Holstein

As. agr.”Balasi-Nord”,Briceni

As. agr.”Danul”, Rîşcani As. agr.

”Corlăteni”, Rîşcani

7 1 4

- - -

- - -

2. Mansim 8192 Holstein

C-zul“Boris Glavan”, Drochia

8 1 12,5

3. Ursu 822 Holstein

S-zul ”Camenschi”,

Camenca

2 - -

Total pe linie: 22 1 4,5 Linia Paklamar Butmeiker 1450228

1. Scorpion 28

Holstein

As.agr. “Coteala”,Briceni

1 - -

2. Iuncher 8109 Holstein

As. agr.”Balasi- Nord”,Briceni

7 4 54,1

Total pe linie: 8 4 50,0 Linia Montvic Ciftein 95679

1. Abiturient 861

Holstein

C-zul“Miciurin”, Slobozia

8 2 25,0

2. Trilon 5199 Holstein S-zul “Mălăeşti” Orhei

As. agr. ”Danul”, Rîşcani

10 4

3 1

40,0

25,0

Total pe linie: 22 7 31,8 1 2 3 4 5 6

Linia Sanisaid Stăndaut Tvin 1428104 1. Mercar 2101 2. Vladîca

Holstein Secţia experi- mentală a IŞPBZMV

1 3

- -

- -

Linia Rozeif Siteişn 267150 Candidat 39 Holstein S-zul Miciurin,

Orhei 8 2 25,0

Linia Hiltes Adema 37910 Svat 1037 Bălţată cu

Negru A.A.”Balasi- Nord”,Briceni

1 - -

Linia Frizo Vouter 44116 Koldun 2113 Holstein Secţia experi-

mentală a IŞPBZMV

1 - -

Linia Frans 32366 . Lens 2911 Bălţată cu

Negru ICCC “Selecţia” 21 4 19,0

Linia Levenhem Prester 75909 Lincroft 483879 Holstein As.agr. 6 1 16,8

147

“Coloniţa” Grupa înrudită Garens 206925

Bloc 425707

Holstein As. agr.”Balasi- Nord”,Briceni

12 1 8,3

Grupa înrudită Apolo Ching 51934 Lucezar 211 Bălţată cu

Negru As. agr.“Progres”,

Rîşcani 1 - -

Grupa înrudită Gruf Devender 329545 Guadian 48511

Britano- Friză

Un. agr. “Drujba”,

Bender

41 4

9,7

Grupa înrudită Erton 3570 Guadian 48511 Holstein Colegiul de

Planificare 2 2 100

Total: 526 112 21,2

Dîn fişele de înregistrare a fost respinsă înregistrarea paternităţii tăuraşilor din grupele

înrudite Garens 206925 (Bloc 425707) – 8,3%, Gruf Devender 329545 (Guadian 48511) – 9,7%.

Erori (13,7%) s-au constatat şi la tăuraşii selectaţi din linia Paklamar Astronaut 1458744

(Absurd 739, August 470, Adam 5078, Atlas 8698, Ararat 8699, Favorit 939).

Foarte multe erori au fost admise la înregistrarea descendenţei în liniile Montvik Ciftein

95679 (Abiturient 861, Trilon 5199) – 31,8% şi Paklamar Butmeiker 1450228 (Scorpion 28,

Iunker 8109) – 50,0%.

În ultimii ani aplicarea verificării paternităţii în unităţile agricole a permis reducerea

erorilor în fişele de înregistrare a descendenţei pînă la 5 – 8%. Prin urmare, aplicarea testului

paternităţii a contribuit esenţial la îmbunătăţirea rezultatelor selecţiei şi înlăturarea greşelilor

făcute de către specialişti la înregistrarea descendenţei.

Erorile la înregistrări se admit de obicei de către operatorul pentru însămînţarea

artificială, mai ales dacă în unitatea agricolă sau teritoriu sînt utilizaţi paralel cîţiva tauri.

Totodată, se pot admite greşeli şi la colectarea materialului seminal, depozitarea lui în stocuri şi

repartizarea nemijlocită în unităţile agricole, oficiile pentru însămînţarea artificială. Iată de ce

verificarea paternităţii ridică responsabilitatea specialiştilor respectivi şi contribuie la punerea în

ordine a evidenţei animalelor. În tabelul 6.3. sînt indicate exemple de verificare a paternităţii la

descendenţii taurinelor în unitatea agricolă „Drujba” şi ICCC „Selecţia”.

Grupele sanguine determinate la descendenţa vacilor Moroşca 1676, Snegurca 1670,

Selena 572 confirmă paternitatea indicată în pedigriu. La viţica Şustraia 1692, conform datelor

verificării paternităţii, ambii părinţi se exclud, dat fiind faptul că în locusul AEB al grupelor

sanguine au fost depistate alelele Y2D'G'I'Q' şi G", care lipsesc la ambii părinţi. În afară de

Tabelul 6.3. Exemple de verificare a paternităţii la descendenţi în cirezile unităţii agricole „Drujba” şi ICCC”Selecţia”

Relaţie de rudenie

Porecla şi nu- mărul de în- matriculare

L o c i i

Corespunde- rea paterni-

tăţii A B C F J L M S Z Tatăl Iakori 154 -/- G2Y2E1'Q'/I2 C1E F/F J/- L -/- H' -/- Mama Mufta 1345 A1 B1P'/Y2G'G" C1E F/V -/- -/- -/- S1H' Z Descendent Moroşka 1676 A1/- B1P'/G2Y2E'1Q' C1E F/V -/J -/- -/- S1H'/H' Z/-

Părinţi autentici

Mama Storka 250 -/- -/G2D' C1ER2 F/F -/- -/- -/- S1H'/U' -/- Descendent Şustraia 1692 A1/- Y2D'I'G'Q'/G" C1EW F/F -/- -/- -/- U'/H' -/-

Părinţi neautentici

Mama Suşka 1528 A1 Y2Y'/B2O1Y2D' C1R2 F/V J L -/- H'/U' -/- Descendent Snegurka 1670 A1/- Y2Y'/I2 C1E/R2 F/V J/- L/- -/- H'/U' -/-

Părinţi autentici

Tatăl Grei 181 -/- OxD'E'3F'G'O'/Q' C2R2WC'L' V/V -/- -/- -/- H' -/- Mama Ocerovna 1181 A1/- B1O3Y2A'2E3G'P'Q'G"/- C1E F/V -/- -/- -/- -/- Z Descendent Selena 572 A1/- -/Q' E/C2WL' V/V -/- -/- -/- -/- Z/-

Părinţi autentici

Mama Briciantinca 596 A1/- Q/I' C1WC' F/V -/- -/- -/- S1H' Z Descendent Smugleanka 561 A1/- Q/Y2A'1 C1ER1/WC' F/V -/J -/- -/- S1H' Z

Tatăl neautentic Mama autentică

149

Tabelul 6.4. Restabilirea paternităţii după markerii genetici ai grupelor sanguine

Relaţia de rudenie

Porecla, numărul de înmatriculare

L o c i i Concluzia

A B C F J L M S Z I

Tatăl Vermut 512 A1 B1O3Y2A'2E'3G'P' Q'G"/Q'

C1E/WX1 F/F -/- L -/- H'/- Z Tatăl se exclude

Mama Duma 1078 A1 O1Y2D'E'1I'/I2 R2X2/L' F/F -/- -/- -/- H' -/- Mama autentică Descendent Ulîbca 529 A1 O1Y2D'E'1I'/G2Y1D' C1ER1/L F/V -/J -/- -/- -/- -/- Taur Martin 1666678 A1 G2Y1D'/Y2A'1 C1ER1/W F/V J/- -- -/- -/- -/-

Tatăl restabilit Taurul Martin 1666678

II Tatăl Bor 1656 A1 B1O3Y'2A'"E'3G'P'O' G"/I' C1E/R2X1 F/F -/- L -/- H'/- Z Tatăl se exclude Mama Matroşka 844 A1 B2O1Y2D'/- R2X1/W F/V J L -/- -/- -/- Mama autentică Descendent Domana 542 A1 G2Y2E'1Q'/- C1E/R2X1 F/F J/- L/- -/- H'/- Z/-Taur Iakori 154 A1 G2Y2E'1Q'/I2 C1E/- F/F J/- L/- -/- H'/- Z/-

Tatăl restabilit Iakori154

aceasta, în locusul AEC s-a depistat reperul W, care de asemenea lipseşte la ambii părinţi.

Aşadar, la viţica Şustraia 1692 datele din pedigriu şi cele obţinute la verificarea paternităţii nu

coincid, deci părinţii nu sînt autentici şi se exclud. Un asemenea caz s-a constatat şi la viţica

Smugleanka 561, unde nu se confirmă tatăl. Aici în locusul AEB în afară de markerul G΄΄,

a fost identificat markerul Y2A'1, care lipseşte la tatăl său Grei 181 (tabelul demonstrează că

taurul Grei 181 transmite în descendenţă unul din cei doi markeri: Q sau OxD'E'1F'2G'O').

Utilizarea grupelor sanguine în verificarea paternităţii permite nu numai stabilirea erorilor

la înregistrarea paternităţii, dar şi, în unele cazuri, restabilirea tatălui. În tabelul 6.4. sînt

indicate exemple concrete privind determinarea şi restabilirea tatălui după markerii genetici ai

grupelor sanguine. Astfel, la viţica Ulîbka 529 au fost depistaţi markerii genetici în locii: B-

G2Y1D', F- F/V , J-J , care lipsesc la tată şi la mamă (mama a transmis prin ereditate markerii

O1Y2D'E'1I' şi FF). Aceşti markeri s-au constatat la taurul Martin 1666678, materialul biologic

al căruia a fost utilizat pentru însămînţarea artificială în populaţia dată el fiind tatăl junincei

Ulîbka, deoarece alţi tauri cu această combinaţie de markeri în cireada ICCC „Selecţia” nu s-au

utilizat. Prin urmare testul verificării paternităţii şi analizei combinaţiei de markeri moşteniţi a

permis restabilirea tatălui adevărat al descendentei care este taurul Martin 1666678.

6.2. Aplicarea markerilor genetici în analiza procesului de selecţie Deopotrivă cu verificarea paternităţii descendenţei, o atenţie aparte la ameliorarea

populaţiilor s-a acordat posibilităţii de a utiliza markerii genetici pentru perfecţionarea

metodelor de selectare şi potrivire a perechilor. Deosebit de important este obţinerea taurilor

reproducători de tip solicitat, accelerînd astfel crearea populaţiilor înalt productive.

În scopul studierii corelaţiei markerilor genetici şi a producţiei de lapte la metişii obţinuţi

de la încrucişarea raselor iniţiale Roşie de stepă şi Simmental cu tauri reproducători de rasele

Bălţată cu negru şi Holstein, loturile au fost divizate în dependenţă de prezenţa sau lipsa acestor

markeri în genotip, fiind comparaţi indicii producţiei de lapte.

Rezultatele obţinute la analiza locilor cu două alele la taurinele crescute în unitatea

agricolă „Drujba”, Colegiul de Planificare, ICCC „Selecţia”, asociaţia agricolă „Teţcani” sînt

indicate în tabelele 6.5. şi 6.6.

Din ele rezultă că la metişi (Roşie de stepă x Bălţată cu negru) se remarcă o diferenţă

după producţia de lapte la purtătorii markerului MM, aceştea avînd cu 123-304 kg lapte mai

puţin decît metişii care n-au moştenit acest marker (diferenţă neautentică). O superioritate

privind conţinutul de grăsime în lapte s-a constatat doar la metişii F1, căror nu li s-a transmis

Tabelul 6.5. Producţia de lapte a metişilor în dependenţă de prezenţa (+) sau lipsa (-) markerilor în locii A, J, L, M, Z ai grupelor sanguine (prima lactaţie) la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru

Roşie de stepă Metişii F2 F3 Locii

Alelele

n

producţia de lapte,kg M±m

% de grăsime

M±m

n

Producţia de lapte, kg

M±m

% de grăsime,

M±m

n

Producţia de lapte, kg

M±m

% de grăsime,

M±m A+ 28 3624±148 3,77±0,04 50 4613±117 3,63±0,02 104 4165±74 3,59±0,02 A A- 16 3946±155 3,77±0,04 31 4721±149 3,60±0,03 44 4067±113 3,53±0,04 J+ 12 3947±139 3,73±0,05 18 4722±188 3,60±0,05 54 4107±83 3,58±0,02 J J- 32 3701±133 3,80±0,04 63 4650±103 3,62±0,02 94 4138±81 3,57±0,02 L+ 9 3720±252 3,71±0,07 - - - 28 4120±126 3,56±0,03 L L- 35 3774±119 3,78± 0,03 80 4673±91 3,62±0,02 120 4129±68 3,57±0,02 M+ - - - 4 4556±178 3,68±0,07 8 3842±231 3,57±0,08 M M- 44 3719±111 3,80±0,03 77 4679±95 3,62±0,02 140 4146±61 3,57±0,02 Z+ 18 3903±185 3,76±0,05 44 4852±114 3,59±0,02 119 4055±76 3,58±0,02 Z Z- 24 3631±123 3,80±0,04 37 4453±138 3,65±0,02 29 4293±188 3,57±0,04

În medie pe lot 44 3719±111 3,80±0,03 81 4654±91 3,62±0,02 148 4135±62 3,57±0,02

Tabelul 6.6. Producţia de lapte a metişilor Simmental x Bălţată cu negru în dependenţă de prezenţa (+) sau lipsa (-) alelelor în locii A, J, L, M, Z (prima lactaţie)

Rasa Simmental F1 F3

Locii

Alelele

n

producţia de lapte,kg

M±m

grăsimea, %

M±m

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %

M±m

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %

M±m A+ 28 2852±103 3,94±0,05 183 3311±52 3,81±0,01 71 4415±81 3,60±0,01 A A- 4 2666±199 4,18±0,30 38 3252±119 3,89±0,03 42 4056±91 3,64±0,02 J+ 9 2619±124 4,06±0,16 124 3314±64 3,82±0,02 49 4436±115 3,59±0,02 J J- 25 2787±94 3,96±0,06 97 3316±69 3,82±0,02 64 4384±83 3,63±0,01 L+ 16 2861±120 4,04±0,10 101 3330±62 3,84±0,02 49 4437±83 3,61±0,01 L L- 18 2648±87 3,91± 0,07 120 3334±65 3,80±0,02 64 4350±84 3,61±0,01

M M+ - - - 18 3127±148 3,77±0,03 4 4770±503 3,58±0,05 M- 33 2738±76 3,97±0,07 203 3347±47 3,82±0,01 109 4426±59 3,61±0,01

Z+ 33 2744±77 3,99±0,05 174 3339±52 3,82±0,02 41 4452±99 3,61±0,01 Z Z- - - - 47 3292±81 3,82±0,03 72 4428±77 3,60±0,01

În medie pe lot 34 2828±93 3,97±0,06 221 3300±47 3,82±0,01 113 4436±60 3,61±0,01

markerul MM , conţinutul de grăsime în lapte fiind cu 0,09% mai înalt decît la metişii cu

markerul MM (P ≤ 0,05).

La metişii Simmental x Bălţată cu negru nu s-a stabilit o diferenţă vădită între markerii

locilor A, J, L, M, Z şi producţia de lapte. Diferenţa vizînd acest indice constatată la metişii

F2 şi F3, care n-au moştenit markerul LL , este neînsemnată (187 – 262 kg) şi neautentică.

Nu a fost înregistrată o diferenţă esenţială privind producţia de lapte a animalelor în

dependenţă de structura genetică a locusul F prezentate de trei genotipuri: homozigote FF/FF,

homozigote FV/F V şi heterozigote FF/FV .

Datele tabelului 6.7. demonstrează eficacitatea înaltă a încrucişării raselor iniţiale

Simmental şi Roşie de stepă cu tauri de rasele Bălţată cu negru şi Holstein. Este de subliniat

faptul, că odată cu sporirea cotelor de participare a genelor raselor amelioratoare Bălţată cu

negru şi Holstein producţia de lapte în populaţiile studiate, comparativ cu rasele iniţiale, creşte

semnificativ. De pildă, la metişii Simmental x Bălţată cu negru cu genotipurile F/F, F/V

producţia de lapte pe prima lactaţie a fost mai înaltă cu 1614 – 1850 kg decît la rasa Simmental

(P≤0,001). Acelaşi lucru se observă şi la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru.

În urma examinării producţiei de lapte şi implicaţiile markerilor locusului AEB la rasa

iniţială Roşie de stepă şi al metişilor lor (tab. 6.8.) în unitatea agricolă „Drujba”, s-a stabilit că

producţia de lapte variază în limite mari. Astfel, în lotul rasei iniţiale Roşie de stepă, indiferent

de markerul moştenit, diferenţă certă privind acest indice nu s-a constatat, variînd în limitele

3307 – 3821 kg pe prima lactaţie.

Cea mai mică producţie în prima lactaţie la F1, au avut taurinele cu markerul B1P'

(2966 kg), apoi lotul care a moştenit B1O3Y2G'P'Q'G" (3576 kg) şi cea mai înaltă – lotul cu

markerul Q (4024 kg lapte).

O diferenţă semnificativă s-a stabilit între lotul cărui i-a fost transmis markerul B1P' şi

cele cu markerii Y2Y' şi I2 – respectiv 837 şi 878 kg lapte (P < 0,001). O diferenţă semnificativă

a fost constatată de asemenea între lotul cu markerul B1P' şi media pe loturile din F1 (768 kg).

Conţinutul de grăsime în lapte la loturile studiate din F1 practic a fost la acelaşi nivel.

În generaţia de metişi F2 cea mai înaltă producţie de lapte au avut cei cu markerul

B2O1B' (5735 kg pe prima lactaţie), iar cea mai scăzută – metişii care au moştenit markerul G"

(4700 kg). Între lotul de metişi cu markerul G" şi loturile căror li s-a transmis markerii

B2O1B', I2, G2Y2E'1Q' diferenţa a constituit corespunzător 1035, 524 şi 594 kg lapte (P<0,001,

P<0,01).

La metişii F3 cea mai scăzută producţie de lapte a fost înregistrată la lotul care a moştenit

markerul Y2Y' (3365 kg pe prima lactaţie), iar cea mai înaltă s-a dovedit a fi, ca şi la F2 la

Tabelul 6.7. Producţia de lapte a metişilor de diverse genotipuri în locusul F al grupelor sanguine (I lactaţie)

G e n o t i p u r i l e F/F F/V V/V Loturile n producţia

de lapte, kg M±m

grăsimea, %

M±m

n producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %

M±m

n producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %

M±m Simmental 22 2774±103 3,89±0,06 12 2700±118 4,13±011 - - - Roşie de Stepă 25 3776±158 3,82±0,04 19 3726±143 3,75±0,05 - - - BN x S, F1 118 3777±60 3,82±0,02 92 3254±61 3,83±0,02 11 3459±240 3,73±0,08 BN x S, F2 49 3440±98 3,75±0,03 35 3550±126 3,74±0,03 - - - BN x S, F3 74 4388±83 3,61±0,01 37 4550±119 3,61±0,02 - - - BN x RS, F1 175 3688±123 3,75±0,02 86 3799±79 3,72±0,02 5 3154±293 3,71±0,09 BN x RS, F2 53 4735±94 3,62±0,02 26 4586±200 3,61±0,04 - - - BN x RS, F3 123 4118±66 3,57±0,02 24 4149±146 3,56±0,04 - - -

Tabelul 6.8.Producţia de lapte în dependenţă de markerii moşteniţi în locusul AEB al rasei iniţiale Roşie de stepă şi metişilor în unitatea agricolă „Drujba”, (prima lactaţie)

Roşie de Stepă F1 F2

Markerii

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %,

M±m

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %,

M±m

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %

M±m G2Y2E'1Q' 2 3791±1040 3,70±0,06 18 3744±188 3,75±0,04 60 5294±121 3,62±0,02 I2 7 3750±300 3,79±0,06 91 3844±89*** 3,76±0,02 129 5224±88*** 3,62±0,01 I' 12 3821±199 3,76±0,04 39 3613±162 3,64±0,09 49 5065±139 2,60±0,02 Q' 6 3307±304 3,86±0,08 8 3908±207 3,75±0,04 41 5138±163 3,63±0,02 Y2Y' 5 3636±150 3,83±0,09 22 3803±171** 3,68±0,03 16 5149±162 3,67±0,03 O1Y1D' 6 3624±150 3,84± 0,09 19 3722±189 3,71±0,03 - - - G" - - - 21 3690±151 3,67±0,04 13 4700±199** 3,58±0,05 B2O1Y2D' - - - 15 3893±193 3,72±0,03 42 5479±150 3,53±0,03 B1O3Y2G'P'Q'G" 11 3835±253 3,76±0,05 51 3576±99 3,72±0,03 31 5185±132 3,62±0,03 Q - - - 10 4024±175* 3,73±0,04 2 5962±286 3,60±0,11 O1T1E'3 F'K' - - - 8 3878±324 3,94±0,10 3 4221±262 3,74±0,08 B1P' - - - 6 2966±178 3,71±0,07 4 4587±474 3,66±0,10 G1I1 - - - - - - 15 5575±157** 3,56±0,03 B2O1 - - - - - - 21 5122±173 3,59±0,02 B2O1B' - - - - - - 53 5735±100*** 3,47±0,02 Y2A'1 - - - - - - 4 4757±579 3,63±0,01

Media 49 3706±100 3,79±0,02 308 3734±79*** 3,72±0,01 483 5272±41*** 3,59±0,01

continuarea tabelului 6.8.

F3 F4 F4 Markerii

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %,

M±m

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %,

M±m

n

producţia de lapte, kg

M±m

grăsimea, %

M±m G2Y2E'1Q' 97 5447±145 3,52±0,01 32 4298±225 3,52±0,02 10 3217±284 3,66±0,06 I2 70 5203±152 3,58±0,05 18 4248±240 3,57±0,03 5 3091±218 3,61±0,04 G1I1 32 5314±223 3,56±0,01 21 5278±298 3,49±0,04 3 2866±379 3,74±0,08 |Y2Y' 18 4877±321 3,53±0,04 5 3591±528 3,64±0,05 2 2875±505 3,68±0,04 B2 O1Y2D' 62 5835±154 3,47±0,02 14 4356±356 3,53±0,04 4 2548±240 3,51±0,01 D'G'O' 4 3266±489 3,86± 0,03 4 3365±732 3,67±0,07 12 2987±128 3,64±0,03 I' 52 5347±157 3,54±0,02 11 4638±409 3,59±0,06 - - - B2O1 21 6035±269** 3,49±0,03 6 4573±457 3,53±0,01 - - - B2 O1B' 56 6226±125*** 3,40±0,02 8 3908±232 3,58±0,04 - - - Q 5 5424±816 3,38±0,07 3 5045±1379 3,26±0,12 - - - Q' 36 5647±224 3,44±0,03 - - - 2 2711±251 3,66±0,02 Y2G'G" 24 5469±169 3,67±0,02 12 5347±217 3,59±0,05 - - - G2Y2E'1 22 5402±195 3,65±0,03 7 5087±174 3,45±0,07 - - - Y2D'E'1O' - - - 2 3559±50 3,52±0,04 4 3770±621 3,56±0,09 O2B' 13 5893±227 3,48±0,03 - - - - - -

Media 512 5512±53,7 3,50±0,01 143 4488±105 3,54±0,01 42 2995±105 3,64±0,07 Notă *P<0,05 ** P<0,01 ***P<0,001

taurinele cu markerul B2O1B' (pe prima lactaţie 6226 kg (P<0,001), urmînd lotul cu markerul

B2O1 (de 6035 kg lapte (P<0,01). Diferenţa este semnificativă în comparaţie cu lotul care a avut

markerul Y2Y'. Conţinutul de grăsime, ca şi în generaţiile F1 şi F2, s-a menţinut la acelaşi nivel.

În generaţia F4 şi tipul solicitat o diferenţă vădită a producţiei de lapte şi conţinutul de

grăsime între loturi cu diferiţi markeri nu s-a constatat. Se cere de subliniat faptul că în unitatea

agricolă „Drujba”, începînd cu anii 1992 – 1993 baza furajeră a fost în decădere, ceea ce a

ifluenţat negativ creşterea producţiei de lapte în generaţiile F3 şi F4 (tab. 6.8.).

6.3. Utilizarea markerilor genetici la testarea taurilor după calitatea descendenţei

După cum s-a menţionat mai sus, utilizarea markerilor genetici asigură o apreciere

veridică a calităţilor productive ale taurinelor destinate pentru creştere şi reproducţie. Conform

datelor mai multor autori, testarea taurilor după producţia de lapte a fiicelor înregistrate formal

nu întotdeauna reflectă potenţialul lor genetic [25, 42, 96, 123, 184].

Un segment important al cercetărilor efectuate l-a constituit verificarea paternităţii

descendenţei taurilor de rasele Bălţată cu negru şi Holstein, materialul biologic al cărora s-a

utilizat în reţeaua de însămînţare artificială la crearea tipului solicitat de taurine moldovenesc al

rasei Bălţată cu negru. Luînd în considerare rezultatele obţinute la expertiză, s-a efectuat testarea

comparativă după producţia de lapte a descendenţei autentice şi neautentice (formale) a fiicelor

(tab. 6.9.).

Tabelul 6.9. Rezultatele testării taurilor după producţia de lapte a fiicelor nominale şi autentice (prima lactaţie)

Diferenţa între

N* şi A* Porecla şi numă-

rul de inmatriculare

al taurului, rasa, gospodăria

Efecti- vul de fiice

Producţia de lapte, kg

M±m

Grăsimea, %

M±m produc- ţia de

lapte, kg

grăsimea, %

1 2 3 4 5 6 Bar 1656, BN, u.a. „Drujba”

N 135 A 80

3510±56 3424±93

3,70±0,01 3,70±0,02

86 0,0

Buc 467, BN, u.a. „Drujba”

N 91 A 63

3641±78 3756±96

3,79±0,02 3,79±0,02

115

0,0

Iakori 154, BN, u.a. „Drujba”

N 26 A 20

4235±149 4463±152

3,72±0,03 3,71±0,04

228

0,01

Kedr 2205, BN, u.a. „Drujba”

N 44 A 33

4761±122 4866±140

3,61±0,02 3,61±0,03

105

0,0

Batîr 421, H, u.a. „Drujba”

N 24 A 18

4514±138 4564±213

3,64±0,03 3,62±0,04

50

0,02

Tvin 1677974,H Coleg. de Planif.

N 67 A 48

4249±90 4331±91

3,58±0,02 3,59±0,03

82

0,01

158

Plintus 575, H Coleg. de Planif.

N 64 A 53

4213±106 4112±110

3,52±0,03 3,52±0,04

111 0,02

Vecer 21, H, ICCC ”Selecţia”

N 21 A 13

3145±144 3086±128

3,98±0,03 3,99±0,05

59 0,01

Gabriel 229, H, ICCC ”Selecţia”

N 12 A 10

3370±144 3437±190

3,95±0,03 3,96±0,03

100

0,01

Grei 181, H, ICCC ”Selecţia”

N 24 A 18

3522±136 3419±149

3,83±0,0 3,84±0,06

103 0,01

Vermut 512, H, ICCC ”Selecţia”

N 55 A 44

3023±94 2781±87

3,63±0,02 3,68±0,03

242 0,0

Martin 1666678, H,ICCC ”Selecţia”

N 26 A 22

3026±159 3167±104

3,68±0,02 3,67±0,03

141

0,01

Led 1678006, H, ICCC ”Selecţia”

N 92 A 77

3585±72 3624±99

3,79±0,02 3,78±0,03

39

0,01

Bloc 567, H, a.a.”Teţcani”

N 42 A 26

4382±124 4218±137

3,60±0,01 3,59±0,02

164 0,01

Barhat 638, BN, a.a.”Teţcani”

N 48 A 22

4655±103 4567±153

3,62±0,08 3,63±0,02

88 0,01

Dot 328, BN, a.a.”Teţcani”

N 46 A 36

4536±117 4599±122

3,59±0,01 3,60±0,01

63

0,01

Notă *N - nominale (formale); A - autentice

Fiicele acestor tauri erau întreţinute în populaţiile unităţii agricole „Drujba” , Colegiul de

Planificare , ICCC „Selecţia” şi asociaţia agrcolă „Teţcani”, cu o bază furajeră valoroasă,

raţia anuală asigura alimentaţia la nivelul de 5000 – 5500 unităţi nutritive la o vacă cu întreţinere

la stabulaţie.

Datele tabelului 6.9. ne demonstrează, că testarea taurilor după producţia de lapte a

fiicelor nominale devia de cea a fiicelor autentice. De exemplu, o diferenţă substanţală s-a

constatat la testarea taurului Iakori 154 după fiicele nominale, unde aceasta a a fost mai scăzută

cu 228 kg lapte, în comparaţie cu rezultatele testării după fiicele autentice. În urma testării

taurului Vermut 512 după fiicele nominale, dimpotrivă, producţia de lapte la fiicele autetice a

fost cu 242 kg mai înaltă faţă de cele înscrise.

În tabelul 6.10 este indicat efectivul de fiice care au moştenit markerii paterni în locusul

AEB şi producţia de lapte a lor pe prima lactaţie. Datele tabelului arată că o influenţă

semnificativă în segregarea factorilor ereditari paterni şi producţia de lapte s-a înregistrat la

fiicele taurului Buc 467. Fiicele acestui taur, care au moştenit markerul patern I2, aveau

producţia de lapte pe prima lactaţie de 3950 kg, grăsimea 3,83%, iar cele cu markerul patern

B1O3Y2E'3G'P'Q'G " respectiv 3355 kg lapte, grăsimea 3,69%. Astfel diferenţa a constituit 595

kg lapte şi 0,14% grăsime (P<0,01). Utilizarea markerilor genetici la testarea taurilor după

calitatea descendenţei face posibilă depistarea factorilor ereditari solicitaţi şi folosirea lor în

Tabelul 6.10. Rezultatele testării taurilor după producţia de lapte a descendenţei în dependenţă de segregarea factorilor ereditari în locusul AEB

Unitatea agricolă Porecla,numărul de

înmatriculare

Marcherii ereditaţi Producţia de lapte a

fiicelor

Diferenţa

n lapte, kg

M±m grăsime, %

M±m lapte,

kg grăsime,

% 1 2 3 4 5 6 7 8

B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" 6 3039±148 3,95±0,04 Vecer 21 Holstein I' 7 3120±225 3,97±0,09

81 0,02

9 3533±214 3,95±0,04 Gabriel 229 Bălţată cu negru B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G " 3 3390±526 4,02±0,02

143 0,07

Q' 10 3220±322 3,83±0,03 Grei 181 Holstein OxD'E'3F'G'O' 8 3732±216 3,89±0,07

512 0,07

B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" 20 2810±202 3,72±0,05 Vermut 512 Holstein Q' 24 2992±181 3,69±0,04

282 0,03

G2Y1D' 12 3129±147 3,64±0,04 Martin 1666678 Holstein Y2A'1 10 3204±150 3,69±0,03

75 0,05

I2 45 3522±95 3,82±0,03

ICCC „Selecţia”

Led 1678006 Holstein Q' 32 3912±244 3,72±0,06

300 0,10

G2Y2E'1Q' 12 4370±233 3,61±0,02 Bloc 567 Holstein BGKE'1F'O' 14 4118±159 3,58±0,03

252 0,03

B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" 14 4525±195 3,60±0,03

Asociaţia agricolă „Teţcani”

Barhat 638 Bălţată cu negru G3O1T1E'3F'K' 8 4735±284 3,66±0,01

200 0,06

I2 26 4560±140 3,61±0,01 Asociaţia agricolă „Teţcani”

Dot 328 Bălţată cu negru G2Y1D' 9 5031±229 3,57±0,08

471 0,04

(continuarea tab. 6.10.)

1 2 3 4 5 6 7 8 B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" 39 3499±105 3,72±0,05 Bar 1656

Bălţată cu negru I' 41 3466±119 3,67±0,02 27 0,05

I2 45 3950±107 3,83±0,02 Buc 467 Bălţată cu negru B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" 18 3355±151 3,69±0,04

595** 0,14**

I2 15 4420±195 3,70±0,04 Iacori 154 Bălţată cu negru G2Y2E'1Q' 5 4581±214 3,73±0,10

161 0,03

G2Y2E'1Q' 23 4927±163 3,63±0,03 Chedr 2305 Bălţată cu negru B1O3Y2A'2E'3G'P'Q'G" 10 4586±212 3,51±0,07

341 0,12

I2 11 4512±261 3,62±0,05

Unitatea agricolă „Drujba”

Batîr 421 Holştein G" 7 4753±332 3,65±0,07

243 0,03

G2Y2E'1Q' 28 4240±115 3,57±0,03 Tvin 1677974 Holstein B2O1 20 4574±152 3,61±0,04

334 0,04

B2O1Y2D' 29 4187±144 3,55±0,05

Colegiul de Planificare

Plintus 575 Holstein G2Y2E'1Q' 24 3898±81 3,45±0,10

289 0,10

Notă :**P ≤ 0,01

scopuri de ameliorare a taurinelor. Spre exemplu, la selectarea fiicelor taurilor Kedr 2305, Iakori

154 prioritate se va acorda fiicelor care au moştenit markerul G2Y2E'1Q'.

6.4. Aplicarea markerilor genetici la segregarea factorilor ereditari în familii

Creşterea taurinelor în linii şi familii este cea mai răspîndită şi importantă metodă de

ameliorare a caracterelor productive. La aplicarea acestei metode sînt utilizate cu succes grupele

sanguine, care permit efectuarea monitoringului factorilor ereditari ai strămoşilor şi transmiterea

lor în descendenţă, urmărirea eficientă a informaţiei ereditare în linii şi familii, certificarea lor,

determinarea nivelului similitudinii şi divergenţei genetice ale descendenţei şi strămoşilor.

În unitatea agricolă „Drujba” a fost efectuată analiza transmiterii factorilor ereditari ai

strămoşilor în familiile Nota 342 (fig. 6.1), deasemenea Moroşka 1676, Snoha 196, Maşka 32,

caracterizate printr-o producţie de lapte şi longevitate înalte.

Fig. 6.1. Familia Nota 342

Schema prezentată în figura 6.1. permite monitorizarea transmiterea în descendenţă a

factorilor ereditari ai întemeietoarei în locusul AEB.

162

Descendenţa familiei Nota 342 în populaţie se caracterizează prin exterior excelent,

conformaţia corporală caracteristică pentru rasele de lapte, corpul alungit, capul fin şi expresiv,

trunchiul larg şi adînc, ugerul bine dezvoltat,în formă de cadă, mameloane cilindrice, membre

subţiri, puternice, cu aplomb corect, constituţie fin-robustă, temperamentul vioi, precocitate

bună, producţie de lapte înaltă. Indicele producţiei la întemeietoarea Nota 342 pe prima lactaţie

a constituit 6486 kg, lapte, grăsimea 3,58%. Fiica ei Nejnaia 1404, a moştenitt de la mamă

markerul G" avînd producţia de lapte pe prima lactaţie 5305 kg, grăsimea 3,53%.Celei de a doua

fiică Novinca 1876, i s-a transmis de la mamă acelaşi marker genetic G", ea avînd producţia de

lapte 5987 kg lapte cu grăsimea 3,48%.

Exemplul în cauză prezintă un mare interes în ameliorarea taurinelor şi, mai ales, a

vacilor- mame producătoare de tauri pentru selectarea descendenţei cu markeri genetici şi

producţie programată. Este cunoscut faptul că veriga principală în procesul de ameliorare a

taurinelor este selectarea tăuraşilor pentru reproducţie. Important ca de la potrivirea programată

a perechilor să fie obţinuţi tăuraşi cu genotipul homozigot în locusul AEB iar indexul

similitudinii antigenice nu trebuie să depăşească 0,60 între intemeetor şi urmaşi.

6.5. Utilizarea alelelor locuslui AEB la marcarea liniilor

Investigaţiile au fost efectuate în cele mai răspîndite linii ale tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru la care s-a studiat spectrul antigenic al grupelor sanguine.

Numărul antigenelor depistate varia de la 36 (linia Valiant 1650414) la 50 (linia Rokmen

275932).

În locusul AEA au fost determinate două antigene – А1 şi А2 la toate liniile studiate.

Frecvenţa antigenului А2 varia de la 0,0869 (linia Astronaut 1458744) la 0,6470 (linia Eleveişen

1491007). În liniile Butmeiker 1450228 şi Valiant 1650414 s-a constatat antigenul Z' cu

frecvenţa 0,0357 şi 0,0588 ,respectiv.

În locusul AEB s-au relevat 27 antigene din care 14 au fost stabilite în toate liniile: B2,

G2, G3, I2, O2, Y2, D', E'2, E'3, G', O', P', Q', G". Antigenele B1, O1, P2, A'2, B', J'2, P' la taurii din

toate liniile se întîlnesc rar. O frecvenţă mai înaltă o aveau antigenele B2, G2, G3, I2, O2, Y2, D',

E'2, E'3, G', O', Q', G", care sînt caracteristice pentru rasa Bălţată cu negru. Antigenul Q a fost

constatat doar la taurii din linia Rokmen 275932 cu frecvenţa de 0,0312, iar antigenele B', J'2, Y'

– la taurii din liniile Eleveişin, Rokmen şi Butmeiker (0,0147, 0,0312, 0,0714; 0,0441, 0,0320,

0,0357; 0,0294, 0,0312, 0,0357 respectiv). Antigenul B" a fost depistat la taurii din liniile

163

Eleveişn şi Butmeiker, iar antigenul D" la taurii din liniile Eleveişen, Rokmen şi Butmeiker,

frecvenţa cărora varia corespunzător de la 0,0143 la 0,0357 şi de la 0,0312 la 0,0714.

In locusul AEC din cele 10 antigene studiate nu s-a depistat antigenul R1 la taurii din linia

Valiant. Pentru toţi taurii din liniile testate a fost specifică frecvenţa înaltă a antigenelor C1, C2, E

şi X2.

În locusul AEF s-au manifestat ambele antigene F şi V. Cea mai înaltă frecvenţă a avut

antigenul F la taurii din liniile Astronaut (1,0) şi Butmeiker (0,9643).

În locusul AEJ antigenul J era prezent la taurii din toate liniile studiate, avănd frecvenţa

de la 0,3529 (linia Valiant) la 0,5000 (linia Rokmen).

În locusul AEL frecvenţa scăzută a antigenului L a fost caracteristică pentru taurii din

linia Rokmen (0,2812).

În locusul AEM antigenul M nu s-a depistat la taurii din linia Valiant, iar în celelalte linii

varia de la 0,0435 (linia Astronaut) la 0,0714 (linia Butmeiker).

În locusul AES din cele 6 antigene studiate, 4 (U, U', H", U") lipseau la taurii din linia

Butmeiker şi 3 (U, H", U") – la taurii din linia Valiant. Frecvenţa antigenului H' oscila de la

0,5294 (linia Valiant) la 0,8928 (linia Butmeiker).

În locusul AEZ frecvenţa antigenului Z a fost mai joasă la taurii din linia Valiant

(0,2353), mai sporită la taurii din linia Rokmen (0,3437), cel mai înalt indice în acest sens

(0,5000) fiind înregistrat la taurii din linia Butmeiker.

Distanţele şi similitudinile genetice între linii au fost calculate în baza rezultatelor

obţinute la studierea antigenelor (tab. 6.11.).

Tabelul 6.11. Indicii distanţelor (d) şi ai similitudinii (r) genetice între liniile tipului moldovenesc de taurine al rasei Bălţată cu negru

Similitudinea (r)

Distanţa (d) Cifru 1 2 3 4 5

Eleveişin 1491007 1 - 0,8454 0,8310 0,8560 0,8301

Rokmen 275932 2 0,1546 - 0,8581 0,8650 0,8519

Butmeiker 1450228 3 0,1690 0,1419 - 0,8318 0,8163

Astronaut 1458744 4 0,1440 0,1350 0,1682 - 0,8235

Văliant 1650414 5 0,1699 0,1481 0,1837 0,1765 -

Analiza clausterică efectuată în baza datelor din tabelul 3.49 cu elaborarea dendrogramei

a demonstrat că cea mai înaltă similitudine (r=0,8650) există între liniile Rokmen şi Astronaut şi

Rokmen – Butmeiker (r = 0,8581), (fig. 6.2.).

164

În dendrogramă liniile Rokmen şi Astronaut formează un clauster separat, distanţa

genetică intre ele fiind cea mai mică (d = 0,1350); puţin mai îndepărtat se află taurii din liniile

Eleveişin (d = 0,1493), după care urmează cei din linia Butmeiker 1450228.

Valiant 0,1749 Butmeiker 0,1620 Eleveişin 0,1493 Astronaut 0,1350 Rokmen | | | (d) 0,2 0,1 0

Fig.6.2. Dendrograma microfilogenezei între liniile studiate ale tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

Reproducătorii din linia Valiant 1650414 formează vîrful dendrogramei şi se află la o

distanţă relativ mai mare faţă de liniile Rokmen, Astronaut şi Eleveişin.

Cele mai multe alele (40) au fost depistate în linia Eleveişen la care alela G2Y2E'1Q' este

marker cu o frecvenţă de 0,3786 (tab. 6.12.). Purtători ai acestei alele sînt 53 de tauri din cei 70

supuşi studierii. Tabelul 6.12. Alelofondul locusului AEB al grupelor sanguine ale taurilor reproducători din

liniile tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţat cu negru Liniile taurilor reproducători N

d/o

Alelele Eleveişin 1491007 n = 68

Rokmen 275932 n = 32

Butmeiker 1450228 n = 28

Astronaut 1458744 n = 23

Valiant 1650414 n = 17

1 2 3 4 5 6 7 1 BGKE'F'2O' 0,0217 2 BG'KOxA'1 0,0151 3 B1G1 0,0294 4 B1G2KO2A'1E'1K' 0,0151 5 B1G2KY2O' 0,0143 6 B1O3Y2A'1E'3G'P'Q'G" 0,0071 0,0178 7 B1O3Y2E'3G'P'Q'G" 0,0303 0,0178 0,0294 8 B1O3Y2G'O'P'Q'G" 0,0294 9 B1O3E'3G'P'Q'G" 0,0217 10 B1P' 0,0071 11 B2G2 0,0217 12 B2I1 0,0071 13 B2O1 0,0286 0,0303 0,0435 14 B2O1Y2 0,0294 15 B2O2Y2E'3G'P'Q'B" 0,0178

165

16 B2O2Y2B'O'B" 0,0178 17 B2O1Y2D' 0,0286 0,0303 18 B2O1B' 0,0151 19 B2O1D' 0,0071 0,0217 20 B2O1D" 0,0214 0,0357 21 B2O' 0,0071 22 B2Y2D'G'O' 0,0178 23 B2Y2D'E'3G'O'P'G" 0,0294 24 G1I1 0,0214 0,0303 0,0714 0,0435 25 G1Y1 0,0588 26 G2O1 0,0143 0,0217 27 G2O1T1 0,0294 28 G2Y2 0,0151 29 G2Y2E'1Q' 0,3857 0,1212 0,0714 0,1522 0,0882 30 G2Y2D' 0,0217 31 G2Y2D'G" 0,0071 32 G2E'1G" 0,0294 33 G'O' 0,0071 34 G" 0,0357 0,0151 0,0357 0,0869 0,0588 35 I1QE'2G" 0,0151 36 I1G" 0,0071 37 I2 0,0286 0,0454 0,1071 0,1087 0,0294 38 O1 0,0214 0,0606 0,0536 0,1304 39 O1I1 0,0071 40 O1T1E'3 0,0217 41 O1Y1G'G" 0,0071 42 O1Y2E'2G'J'2O' 0,0143 43 O1Y1D' 0,0151 44 O1A'1 0,0357 45 O2E'3G'J'2O' 0,0151 46 O2Y2D' 0,0178 47 O2 J'2O' 0,0178 48 P1 0,0151 49 P1Y2A'1 0,0151 50 P1(B') I' 0,0178 0,0217 0,0588 51 Y1A'1E'1F'2G'O'G" 0,0217 52 Y1G'Y'G" 0,0143 53 Y2 0,0143 0,0217 54 Y2A'1 0,0071 0,0606 0,0178 55 Y2D'I'G'O' 0,0151 56 Y2D'E'1O' 0,0214 0,0357 57 Y2D'E'1O'Q' 0,0151 58 Y2D'E'1G'O' 0,0187 59 Y2E'1G" 0,0294 60 Y2D'G" 0,0071 61 Y2D'E'1 F'2O' 0,0178 62 Y2D'G'O' 0,0178 63 Y2G'G" 0,0071 0,0303

166

64 Y2D'E'3J'2O' 0,0071 65 Y2E'1G'O' 0,0071 66 Y2I'G'G" 0,0294 67 Y2G'O' 0,0151 68 Y2G'Y'G" 0,0151 69 Y2J'2O' 0,0071 70 A'1 0,0151 71 D'E'1G'O' 0,0357 72 D'E'1G'J'2O' 0,0071 73 D'E'3G'O' 0,0143 74 D'E'1F'2G'O' 0,0217 75 D'G'O'Q' 0,0294 76 D'G'O' 0,0071 0,0303 0,0294 77 D'E'3G" 0,0071 78 D'E'1O' 0,0151 79 D'I'G'O' 0,0178 80 E'1 0,0071 81 E'1O' 0,0071 82 E'1G'G" 0,0294 83 E'1G" 0,0217 84 E'1Q' 0,0435 85 E'2O' 0,0217 86 E'3O' 0,0151 87 E'3G'Q' 0,0071 88 E'3G" 0,0071 0,0588 89 E'3Q' 0,0178 90 I'Q' 0,0178 91 I' 0,0882 92 O' 0,0143 - 93 Q' 0,0071 0,0606 0,0357 0,0588 94 J'2A'2 0,0071 95 B 0,0151

Cα, % 15,0 3,7 3,7 7,1 4,5

La taurii reproducători din linia Rokmen 275932 au fost depistate 29 alele. Cele mai

răspîndite alele a locusului AEB au fost G2Y2E΄1Q΄, B1O3Y2E΄3G΄P΄Q΄G΄΄, B2O1, B2O1Y2D΄,

G1I1, I2, O1, Y2G΄G΄΄, D΄G΄O΄, Q΄, dintre care alela G2Y2E'1Q' este markerul liniei, frecvenţa ei

constituind 0,1212. O frecvenţă sporită ( 0,0606) s-a constatat şi la markerii O1 şi Q'.

În linia Butmeiker 1450228 au fost identificate 25 alele, dintre care alela I2 este markerul

liniei, cu frecvenţa de 0,1071. Frecvenţă înaltă (0,0714) a avut şi markerul G1I1. Coeficientul

homozigoţiei a fost de 3,7% ca şi în linia Rocmen 275932 şi cel mai mic dintre toate liniile

studiate.

În liniile Astronaut şi Valiant au fost depistate cîte 20 alele, alela marker fiind G2Y2E'1Q'

cu frecvenţa de 0,1522 – 0,0822 corespunzătoare.

167

Cu toate că în liniile Rokmen şi Butmeiker numărul de alele nu este mare, coeficientul de

homozigoţie (Cα) a constituit 3,7%; acest indice creşte în liniile Valiant (4,5%) şi Astronaut

7,1%).

Cel mai înalt coeficient de homozigoţie a fost relevat în linia Eleveişin (Cα = 15,0%),

nivelul mediu al lui în toate liniile constituind 6,8%. Aceasta denotă faptul că heterozigoţia

individuală a liniilor în tipul moldovenesc al rasei Bălţat cu negru (cu spectrul alelelor raselor

Bălţată cu negru, Holstein, Bălţată cu negru olandeză) este înaltă şi are o vastă diversitate

genetică.

La compararea alelelor locusului AEB în linii a tipului moldovenesc al rasei Bălţat cu

negru cu populaţiile rasei Bălţată cu negru din Rusia [6] s-a stabilit că majoritatea din ele sînt

prezente în alelofondul taurilor reproducători: B1O3Y2A'1E'3G'P'Q'G", B2I2, B1G2KO2A'1E'1K',

B2O1Y2, B2O2Y2B'O'B", B2O1Y2D', B2O1B', B2O1, G2Y2D', G", I2, O1, D'G'O', Y2G'G", E'3G" şi

altele.

Este de menţionat faptul că, în rezultatul încrucişărilor taurii de rasă Holstein au introdus

o mare parte de alele de selecţie americană şi europeană. Astfel de alele ca

B1O3Y2A'1E'3G'P'Q'G", E'3G", B2O1Y2D', Y2D'E'1F'2O', G2Y2E'1Q' sînt tipice pentru rasa Bălţată

cu negru.

În investigaţiile noastre, ca şi în cele efectuate de către Попoв Н. A др. [243] din Rusia s-

a constatat că unele alele din cele depistate sînt unicale sau foarte rar întîlnite: B2O1D' (liniile

Eleveişin şi Rokmen), B2O1Y2 (linia Valiant), B2O1B' (linia Rokmen), Y2A'1 (linia Eleveişen,

Rokmen, Butmeiker), Y2D'G" (linia Eleveişin).

Printre indivizii liniilor Eleveişen şi Butmeiker a fost depistată alela B2O1D" cu frecvenţa

0,0214 şi 0,0357 corespunzător, care este specifică pentru rasele Bălţată cu negru germană şi

olandeză.

Aşadar, alelofondul liniilor studiate ale tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţat cu

negru are o diversitate genetică stabilă pentru efectuarea lucrărilor de ameliorare la nivelul

genelor grupelor sanguine, iar coeficientul de homozigoţie (6,8%) permite menţinerea şi

creşterea celor 15 unităţi genetice structurale fără dificultăţi şi asigură varietatea caracterelor

genetice ale tipului de taurine menţionat.

6.6. Utilizarea markerilor genetici la selectarea tăuraşilor

Sporirea potenţialului genetic la bovine depinde în mare măsură de selectarea tăuraşilor şi

utilizarea intensivă a taurilor amelioratori. Întrucît resursele taurinelor de rasă în republică sînt

168

foarte limitate, o importanţă deosebită are crearea liniilor noi de tipul solicitat, selectarea

părinţilor în vederea obţinerii tăuraşilor destinaţi pentru creştere la elever. Un moment însemnat

în această muncă este verificarea paternităţii şi testarea tăuraşilor după fenotip şi genotip

(calitatea descendenţei).

Analiza genetică a metişilor F3, F4 din tipul de taurine solicitat (vaci producătoare de

tauri) a demonstrat că anume acestea au fost mamele tăuraşilor de selecţie autohtonă. O bună

parte din vacile-mame ale tăuraşilor au fost întreţinute în populaţia asociaţiei agricole

„Mălăeşti”, raionul Orhei (tab.6.13), în care s-au utilizat astrfel de tauri valoroşi ca Mett

1677642, Moris 957, Jipsi 1698629, Tvin 1677974, Super 891 etc. Marea majoritate din ei au

fost purtători ai markerului G2Y2E'1Q', fapt ce a extins frecvenţa acestuia în în limitele 0,1530 –

0,1697.

Odată cu sporirea cotei de participare a genelor rasei Bălţată cu negru şi Holstein

frecvenţa alelelor B2O1, B2O1Y2D', G" a crescut respectiv de la 0,0294 pînă la 0,0721, de la

0,0098 pînă la 0,0581 şi de la 0,0196 la 0,0232 .

Tabelul 6.13. Cele mai răspîndite alele în locusul AEB la mamele producătoare de tauri din asociaşia agricolă “Mălăeşti”

Alelele F2

n = 51 F3

n = 98 F4

n = 51 B.N.

n = 21 B2O1 0,0294 0,0357 0,0588 0,0721 B2O1Y2D' 0,0098 0,0051 0,0392 0,0581 B2O2Y2E'1P'Q'G" 0,0196 0,0612 0,1176 0,0139 B1G1 0,0098 0,0204 0,0098 0,0093 G" 0,0196 0,0102 0,0098 0,0232 E'1Q' 0,0294 0,0357 0,0490 0,0139 C2Y2E'1Q' 0,1568 0,1530 0,1568 0,1697 Q' 0,0294 0,0153 0,0392 0,0279 I2 0,0490 0,0714 0,1078 0,0465 I' 0,0196 0,0403 0,0392 0,0093 O1 0,0980 0,0255 0,0490 0,0256 O1I' - 0,0051 0,0098 0,0070

T o t a l: 0,4804 0,5000 0,6961 0,4860

În dinamica generaţiilor, alelele I2, O1 aveau o frecvenţă stabilă. Frecvenţa sumară a

alelelor din locusul AEB a constituit 0,4860 – 0,6961. La analiza producţiei de lapte în

dependenţă de alelele din locusul AEB s-a stabilit că cele mai productive au fost vacile mame

producătoare de tauri care au moştenit alelele G2Y2E'1Q', B2O1 comparativ cu alela E'1Q, (tab.

6.4.). Spre exemplu, producţia de lapte a metişilor F3 purtători ai markerilor G2Y2E'1Q' şi B2O1

169

pe prima lactaţie a depăşit respectiv cu 706 şi 909 kg acest indice, înregistrat la cei cu markerul

E'1Q (P<0,05; P<0,01).

În cadrul rasei pure Bălţată cu negru lotul care a ereditat markerul O1 avea producţia de

lapte mai scăzută cu 1191 şi 968 kg faţă de loturile cu markerii G2Y2E'1Q' şi B2O1.

Accentuăm faptul că lotul de vaci metise producătoare de tauri F4 au o similitudine într-

un grad înalt cu rasele pure Bălţată cu negru şi Holstein atît în ceea ce priveşte markerii genetici,

cît şi producţia de lapte. Distanţa genetică a constituit 0,0386, iar similitudinea 0,9614.

6.7. Concluzii.

În cercetările noastre o deosebită atenţie a fost acordată testării paternităţii descendenţei

destinate pentru creştere şi reproducţie. Datele obţinute denotă eficacitatea înaltă a folosirii

markerilor genetici în evidenţa animalelor de rasă. Implementarea acestei metode este

reglementată prin Legea privind selecţia şi reproducţia în zootehnie nr. 372- XIII, adoptată de

către Parlamentul Republicii Moldova. Verificarea paternităţii este de importanţă majoră dat

fiind faptul, că din diverse cauze, la înregistrarea ei se admit erori [14]. Aceasta are consecinţe

nedorite la testarea taurilor după calitatea descendenţei, mai ales vzînd producţia de lapte a

fiicelor formal înscrise şi a celor autentice, cind diferenţa atinge 200kg şi mai mult. Iată de ce

supraaprecierea taurului la testarea după calitatea urmaşilor şi utilizarea lui pentru reproducţie

conduce la pagube economice semnificative.

Testarea descendenţei cu ajutorul markerilor genetici, în afară de verificarea paternităţii,

permite efectuarea analizei genetice a genotipurilor taurilor reproducători.

Se cunoaşte faptul că variabilitatea genetică a descendenţei este condiţionată de

moştenirea factorilor eritrocitari localizaţi în cromozomi. Transmiterea factorilor eritrocitari

alternativi în mod evident poate fi monitorizată în locii AEB şi AEC. În scopul relevării unei

posibile influenţe a acestei variabilităţi la calitatea urmaşilor a fost efectuată o analiză amplă a

producţiei de lapte la fiicele taurilor reproducători care au moştenit markerii alternativi ai taţilor

în locusul AEB. Rezultatele demonstrează că variabilitatea urmaşilor, condiţionată de

transmiterea informaţiei factorilor ereditari alternativi localizaţi în cromozomii taţilor,

influenţează producţia de lapte a fiicelor şi conţinutul de grăsime în el. Cu toate acestea, în multe

cazuri diferenţele nu erau semnificative.

Totodată, menţionăm că în descendenţa unor tauri aceste diferenţe între indicii productivi

erau evidente. De pildă, fiicele taurului Buc 467, care au moştenit markerul BI2 depăşeau

(P≤0,01) după producţia de lapte (cu 595 kg) şi conţinutul de grăsime (cu 0,14%) semisurorile

căror li s-a transmis factorii alternativi cu markerul BB1

O3

Y2A'

1E'

3G'P'Q'G". Aceasta se explică prin

170

faptul că factorii ereditari marcaţi cu alelele locusului AEB al acestui taur în cromozomi

influenţează în mod diferit producţia de lapte a descendenţei.

Faptul în cauză prezintă o valoare aparte la selectarea şi testarea animalelor după genotip

în procesul de ameliorare a populaţiilor de taurine. De exemplu, la selectarea fiicelor taurului

Buc 467 prioritate trebuie acordată genotipurilor care au moştenit markerul tatălui BI2. În mod

asemănător se va proceda şi cu descendenţa taurului Kedr 2205 la selectare acordînd prioritate

fiicelor căror li s-a transmis markerul tatălui BG2

Y2

E'1

Q'.

Despe utilizarea markerilor genetici la marcarea liniilor, crearea liniilor noi, famiilor şi

grupelor înrudite de taurine au comunicat Б.Подоба [120], С.Шадманов и др.[190],

В.Чернушенко и др. [186], В.Павлюченко и др. [111], П.Сороковой и др. [162], K.Гуркович

и др. [47].

Exemplul familiei Nota 342 (unitatea agricolă „Drujba”) demonstrează posibilitatea

utilizării markerilor genetici la ameliorarea familiilor. Toate femelele cu producţie de lapte înaltă

din această familie au moştenit markerul BG" al întemeietoarei.

Testarea grupelor sanguine permite selectarea pentru reproducţie a urmaşilor liniilor cu

alele caracteristice pentru întemeietori [104, 185], precum şi potrivirea pentru ei a vacilor

producătoare de tauri cu alele identice, ceea ce accelerează considerabil procesul consolidării în

descendenţă a caracterelor productive solicitate. Selectarea după alelele tatălui asigură siguranţa

selectării viitorilor amelioratori între feciori la nivel de 5% [122].

Cele mai multe alele (40) au fost depistate în linia Eleveişen, dintre care markerul

G2Y2E'1Q' are o frecvenţă de 0,3786. Purtători ai acestui marker sînt 53 tauri din 70 studiaţi. La

taurii reproducători din linia Rokmen au fost identificate 29 alele, dintre acestea alela G2Y2E'1Q'

fiind markerul liniei, cu frecvenţa 0,1212. O frecvenţă înaltă (0,0606) s-a constatat şi la markerii

O1 şi Q'.

În linia Butmeiker au fost stabilite 25 alele dintre care alela I2 este markerul liniei, avînd

frecvenţa de 0,1071. O frecvenţă înaltă a avut şi markerul G1I1 (0,0714). În liniile Astronaut şi

Valiant au fost constatate 20 alele, alela marker fiind G2Y2E'1Q' cu frecvenţa de 0,1522 şi

0,0822 corespunzător.

Cu toate că în liniile Rokmen şi Butmeiker numărul de alele nu este mare, nivelul

homozigoţiei (Cα) a constituit 3,7%; puţin mai sporit acest indice a fost în linia Valiant (4,5%) şi

mai inalt – în linia Astronaut (7,1%).

Cea mai înaltă homozigoţie s-a îregistrat la linia Eleveişin (Cα = 15,0%), nivelul mediu

al homozigoţiei pe toate liniile constituind 6,8%. Acest fapt denotă că heterozigoţia individuală

171

a liniilor în tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru este înaltă şi are o vastă diversitate

genetică.

În rezultatul comparării alelelor locusului AEB în liniile tipului moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru cu spectrul alelelor raselor Bălţată cu negru, Holstein, Bălţată cu negru olandeză

şi populaţiile Bălţată cu negru din Rusia [239], s-a stabilit că majoritatea din ele sînt prezente în

alelofondul taurilor reproducători de tip nou: B1O3Y2A'1E'3G'P'Q'G", B2I2, B1G2KO2A'1E'1K',

B2O1Y2, B2O2Y2B'O'B", B2O1Y2D', B2O1B', B2O1, G2Y2D', G", I2, O1, D'G'O', Y2G'G", E'3G" şi

altele.

Potrivirea acestor tauri la vacile producătoare de tauri selectate pe alelele solicitate din

locusul AEB, permite obţinerea descendenţei homozigote pe aceste alele.

La depistarea factorilor ereditari solicitaţi o importanţă deosebită se acordă analizei

alelofondului vacilor înalt productive producătoare de tauri. Exploatarea intensivă a acestora

poate accelera crearea populaţiilor valoroase [72, 181, 201].

Analiza markerilor genetici la vacile producătoare de tauri a demonstrat că cea mai înaltă

frecvenţă au avut-o alelele BG2

Y2

E'1Q' şi BB

2O

1, iar productivitatea pe prima lactaţie a acestora

depăşea cu 1520 – 2005 kg lapte indicele respectiv al contemporanelor care au ereditat

marcherul BB1

O3

Y2

A'1

E'3

G'P'Q'G" (P≤0,01).

172

7. SISTEMELE PROTEICE POLIMORFE ALE TIPULUI DE TAURINE MOLDOVENESC AL RASEI BĂLŢATĂ CU NEGRU

7.1. Alelofondul sistemelor proteice polimorfe ale raselor implicate în crearea tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru Datele despre alelofondul taurinelor au o importanţă teoretică deosebită în elaborarea

metodelor de sistematizare a raselor, prezîntă un interes practic în srudierea legăturilor de

rudenie între rase, tipuri, populaţii pentru luarea deciziilor în ameliorare

Prin cercetările efectuate s-a stabilit că în sistemul transferinelor au fost depistate 5

genotipuri la rasa Roşie estonă (AA, AD, DD, DE, EE), la rasele Roşie de stepă, Jersey şi Bălţată

cu negru 4 genotipuri (AA, AD, AE, DD), iar la rasa Simmental -genotipurile AA, AD, DE,

EE, determinate de trei alele codominante (A, D, E).

Frecvenţa alelelor în sistemul transferinelor la rasele studiate varia considerabil. De

exemplu, frecvenţa alelei Tf A oscila de la 0,338 (Simmental) la 0,742 (Jersey), iar alela Tf D

respectiv, de la 0,632 la 0,253. La rasele Roşie de stepă şi Bălţată cu negru frecvenţa alelei Tf D

era mai înaltă (0,578 şi 0,532) decît a alelei Tf A (0,402 – 0,456). La toate rasele supuse

investigaţiei s-a constatat frecvenţa joasă a alelei Tf E de la 0,005 la 0,030.

În sistemul ceruloplasmină s-au depistat 3 genotipuri AA, AB şi BB cu două alele

codominante CpA şi CpB . Aproape la toate rasele studiate frecvenţa alelei CpA a fost mai înaltă

faţă de frecvenţa alelei CpB. De exemplu, la rasa Roşie de stepă frecvenţa acestei alele a fost mai

înaltă de 1,5 ori, la rasa Roşie estonă de 2,2 ori, Jersey de 3 ori şi Simmental de 4 ori. Excepţie a

prezentat rasa Bălţată cu negru, la care frecvenţa alelei CpB a fost mai înaltă decît cea a alelei

CpA de 1,4 ori.

În sistemul amilază au fost identificate 3 genotipuri: BB, BC, CC, unde de asemenea se

observă diferenţa între rase. Astfel, la rasa Bălţată cu negru frecvenţa alelelor AmB şi Amc se

află aproape la un nivel cu cel al alelei AmC (0,560), în timp ce populaţia raselor Roşie estonă,

Simmental şi Jersey frecvenţa alelei AmB este mai înaltă decît frecvenţa alelei AmC de 2,4; 3,8

şi 3,2 ori corespunzător.

În sistemul hemoglobină toate 3 genotipuri (AA, AB, BB) au fost depistate numai la

taurinele de rasa Jersey; la celelalte rase studiate hemoglobina BB lipsea. Frecvenţa alelelor HbA

varia de la 0,821 (Jersey) la 0,0992 (Bălţată cu negru), iar cea a alelelor HbB – de la 0,008

(Bălţată cu negru) la 0,179 (Jersey).

Se cere menţionat faptul că cea mai înaltă similitudine în majoritatea locilor studiaţi a fost

înregistrată la rasele Roşie de stepă şi Roşie estonă. Tot acest fapt confirmă şi distanţa genetică

între rasele studiate (tab. 7.1).

173

Cea mai mică distanţă genetică (d = 0,0688) a fost constatată între rasele Roşie de stepă

şi Roşie estonă, iar cea mai mare (d = 0,2699) între rasele Jersey şi Bălţată cu negru. Tabelul 7.1. Distanţa genetică între rasele de taurine pe sistemele proteice polimorfe a raselor

implicate în crearea tipului nou Rasa Codul 1 2 3 4 5

Roşie de stepă 1 -

Roşie estonă 2 0,0688 -

Simmental 3 0,1225 0,1019 -

Jersey 4 0,2064 0,1399 0,1931 -

Bălţată cu negru 5 0,1319 0,1811 0,2527 0,2699 -

Datele obţinute demonstrează că alelofondul sistemelor proteice polimorfe permit

stabilirea nivelului similitudinii şi divergenţelor genetice intre rasele implicate în încrucişare şi

folosirea acestora în procesul de creare şi consolidare a tipului de taurine moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru.

7.2. Caracteristica genetică a unor populaţii de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru după sistemele polimorfe proteice

Studierea moştenirii genelor ce determină tipurile polimorfe proteice permite depistarea

alelelor care monitorizează aceste structuri, iar frecvenţa lor poate fi folosită în ameliorarea

raselor şi tipurilor de animale existente sau la crearea unor rase noi.

Rezultatele testării frecvenţei alelelor proteinelor sanguine la taurinele din populaţiile

supuse studierii sînt reflectate în tabelul 7.2.

Tabelul 7.2. Frecvenţa alelelor proteinelor sanguine la taurine în populaţiile cercetate

Alelele

Unitatea agri- colă

„Drujba”, (R.S. x B.N.),

F1- F4 n = 1058

ICCC „Selecţia”, (S x B.N.),

F1- F2 n = 345

As. agr. „Micăuţi” (Jersey), n = 523

As. agr. „Teţcani”, (S. x B.N.)

F2- F3 n = 114

Colegiul de Vitic. şi

Vinificaţie, (R. estonă)

n = 234

Taurii din întreprind.

zonale, (B.N., H) n = 126

Transferină (Tf) A 0,258 0,384 0,684 0,421 0,502 0,456 D 0,728 0,613 0,305 0,557 0,483 0,532 E 0,014 0,003 0,011 0,022 0,015 0,012

Amilază (Am) B 0,500 - 0,727 0,022 0,708 0,460 C 0,500 - 0,273 0,978 0,292 0,540

Ceruloplasmină (Cp)

174

A 0,586 - 0,671 - 0,780 0,407 B 0,414 - 0,329 - 0,220 0,593

Hemoglobină (Hb) A 0,984 0,932 0,877 0,974 0,981 1,0 B 0,016 0,068 0,123 0,026 0,019 0

Notă: cratima arată că aceste alele n-au fost studiate Datele tabelului demonstrează că în sistemul transferine există divergenţe în repartizarea

alelelor. Cea mai scăzută frecvenţă a alelei TfA s-a dovedit a fi la metişii din unitatea agricolă

„Drujba” – 0,258, iar cea mai înaltă – în populaţia din rasa Jersey asociaţia agricolă „Micăuţi” –

0,684. În populaţiile de metişi din ICCC „Selecţia”, asociaţia agricolă „Teţcani” frecvenţa

acestei alele a constituit respectiv 0,384 şi 0,421. La animalele de rasă pură Roşie de stepă şi

Bălţată cu negru (tauri reproducători) frecvenţa alelei TfA a fost de 0,502 şi 0,456

corespunzător.

La taurinele din loturile cercetate există divergenţe şi în frecvenţa alelei TfD. Spre

exemplu, în populaţia de metişi a asociaţiei agricole „Teţcani” şi la taurii reproducători de la

întreprinderile zonale frecvenţa acestei alele a fost similară, constituind respectiv 0,557 şi 0,532;

cea mai scăzută frecvenţă s-a depistat în populaţia de taurine de rasa Jersey din asociaţia agricolă

„Micăuţi” (0,305), iar cea mai înaltă – la metişii din unitatea agricolă „Drujba” (0,720).

Frecvenţa alelei TfE a fost mai înaltă în lotul de metişi ai asociaţiei agricole „Teţcani” (0,022),

iar cea mai joasă s-a depistat la taurinele de la ferma ICCC „Selecţia” (0,003).

În sistemul amilază de asemenea s-au constatat divergenţe privind frecvenţa alelelor. În

populaţia unităţii de metişi ai unităţii agricole „Drujba” alelele AmB şi AmC aveau o frecvenţă

egală (0,500). La taurii reproducători frecvenţă alelei AmC era de 0,540, cel mai înalt acest

(0,978) fiind în ferma asociaţiei agricole „Teţcani”.

În sistemul ceruloplasmină cea mai răspîndită a fost alela CpA: frecvenţa acesteia a

constituit (0,780) la taurinele din ferma Colegiului de Viticultură şi Vinificaţie, iar cea mai

scăzută era la tauri reproducători (0,407) şi metişii din unitatea agricolă „Drujba” (0,586) .

În sistemul hemoglobină alela HbB a lipsit la tauri reproducători. O frecvenţă înaltă a

acestei alele s-a depistat în populaţia de taurine din asociaţia agricolă „Micăuţi” (0,123), iar cea

mai joasă – la metişii din unitatea agricolă „Drujba” (0,016). Frecvenţa alelei HbA la taurii

reproducători a fost de 1,0 în loturile de animale ale asociaţiei agricole „Micăuţi” şi ale ICCC

„Selecţia” (respectiv 0,877 şi 0,932).

Polimorfismul genetic al lactoproteinelor a fost studiat la taurinele din asociaţia agricolă

„Teţcani” şi unitatea agricolă „Drujba” (tab.7.3.). În sistemul alfa-es-unu-cazeină la taurinele

din unitatea agricolă „Drujba” au fost depistate 3 alele A, B, C, iar în asociaşia agricolă

175

„Teţcani” doar alelele B şi C (0,983-0,017). Cele mai mari divergenţe s-au identificat în

sistemele α-s1-Cn şi β-Lg, unde frecvenţa alelei B este respectiv de 0,908 – 0,983 şi 0,518 –

0,389. O frecvenţă redusă a alelei α-s1-CnC a fost stabilită la taurinele din populaţia asociaţiei

agricole „Teţcani” (0,017). În sistemul β-Lg alela A are o frecvenţă mai mare în lotul de animale

din asociaţia agricolă „Teţcani,” faţă de cel al unităţii agricole „Drujba” (respectiv 0,611 şi

0,482), în timp ce frecvenţa alelei B a fost mai înaltă la taurinele din asociaţia agricolă

„Teţcani” (0,389).

Tabelul 7.3. Frecvenţa alelică a lactoproteinelor în populaţiile de taurine asociaşia agricolă „Teţcani” şi unitatea agricolă „Drujba”

Sistemul de proteine

α -s1-Cn β-Cn κ-Cn β-Lg

Cirezile A B C A B A B A B

Unitatea agricolă Drujba”, F1 – F2

n = 137

0,004

0,908

0,088

0,934

0,066

0,675

0,325

0,482

0,518

Asociaţia agricolă „Teţcani”, F1 – F3

n = 100

-

0,983

0,017

0,933

0,067

0,633

0,367

0,611

0,389

Rezultatele cercetărilor efectuate în 4 loci ai proteinelor sanguine (Tf, Am, Cp, Hb) au

demonstrat că sistemul transferinelor este cel mai variat. Repartizarea genotipurilor în acest

sistem demonstrează divergenţe atît în rasele iniţiale implicate în crearea tipului nou de taurine,

cît şi la metişii de diverse generaţii (tab. 7.4.).

Tabelul 7.4. Frecvenţa genotipurilor în sistemul transferinelor în dependenţă de generaţie (%)

Rasa, generaţia Geno- tipurile

Roşie de

stepă

R.S.x B.N.,

F1

R.S.x B.N.,

F2

R.S.x B.N.,

F3

R.S.x B.N.,

F4

Sim- men-

tal

S. x B.N.,

F1

S. x B.N.,

F2

S. x B.N.,

F3

Bălţa- tă cu negru

AA 31,4 31,8 21,6 14,9 6,9 32,4 37,9 39,0 25,8 26,1 AD 13,7 13,1 5,7 1,9 3,9 2,9 2,2 8,6 14,5 40,3 AE 3,9 0,6 1,3 1,0 3,9 0 0 1,4 0 1,8 DD 51,0 53,0 71,0 80,9 83,7 61,8 50,0 49,6 58,1 30,0 DE 0 1,2 0,4 1,0 0,8 0 0 1,4 1,6 1,3 EE 0 0,3 0 0,3 0,8 2,9 0 0 0 0 χ² 172,9 159,7 259,5 85,9 145,9 76,8 28,4

Totodată s-a înregistrat o scădere a frecvenţei genotipurilor heterozigote Tf AE, Tf DE,

Tf AD şi a celor homozigote Tf AA şi Tf EE, ceea ce a contribuit la schimbarea în populaţie a

genotipurilor „de facto” şi celor teoretic acceptate conform legii Hardy-Weinberg. Încălcarea

176

echilibrului genetic a fost depistată la metişii din toate cele patru generaţii, fapt mărturisit de

criteriul χ2, diferenţa fiind semnificativă (P<0,001).

La metişii obţinuţi pe baza rasei Simmental, în dependenţă de generaţie, s-au produs

schimbări în frecvenţa genotipurilor Tf AD şi Tf DD. Frecvenţa genotipurilor Tf AD s-a majorat

de la 2,9% la F1 pînă la 14,5% la F3. La genotipul Tf AA frecvenţa creşte pînă la 39% (F2),

apoi scade puţin – 25,8% (F3), ceea ce demonstrează influenţa genotipurilor taurilor-

reproducători utilizaţi în aceste populaţii. Vom menţiona faptul că în populaţiile cercetate

(obţinute pe baza rasei Simmental) selectarea s-a extins pe genotipurile homozigote (Tf AA, Tf

DD), eliminînd genotipul Tf EE la metişi.

În rezultatul încrucişărilor interrasiale au avut loc schimbări şi în frecvenţa alelelor ce

determină tipurile de lactoproteine. În toţi cei 4 loci (α-s1-Cn, κ-Cn, β-Cn, β-Lg) s-au depistat

cîte 3 genotipuri doar la metişii F1 obţinuţi în baza rasei Roşie de stepă (tab. 7.5.), iar în sistemul

alfa-es-unu-cazeină a fost constatat genotipul foarte rar întîlnit AB (0,6%). La metişii obţinuţi în

baza rasei Simmental s-au identificat 3 genotipuri în sistemul κapa-cazeină şi βeta-lacto-

globulină la metişii F1 şi F2.

Tabelul 7.5. Frecvenţa genotipurilor la metişi în sistemele lactoproteinelor (%)

Locii, genotipul

Roşie de stepă x Bălţată cu negru Simmental x Bălţată cu negru

F1 F2 F1 F2 F3 α-s1-Cn

AB 0,6 0 0 0 0 BB 91,9 78,4 91,7 96,4 100 BC 7,5 21,6 8,3 3,6 0

β-Cn AA 84,9 92,2 83,3 89,3 81,8 AB 13,9 7,8 16,7 10,7 18,2 BB 1,2 0 0 0 0

κ-Cn AA 37,2 52,9 8,3 33,9 31,8 AB 50,0 47,1 83,4 62,4 68,2 BB 12,8 0 8,3 3,6 0

β-Lg AA 24,4 19,6 58,3 44,7 50,0 AB 55,8 43,1 25,0 35,7 4,5 BB 19,8 37,3 16,7 19,6 45,5

Cea mai înaltă frecvenţă la metişi a avut-o genotipul BB în sistemul αlfa-es-unu cazeină,

ea constituind 78,4 – 100% indiferent de rasa, în baza căreia aceştea au fost obţinuţi.

177

În sistemul βeta-lactoglobulină, odată cu creşterea cotei de participare a rasei

amelioratoare frecvenţa genotipului BB sporeşte de la 19,8 la 37,3% la metişii obţinuţi în baza

rasei Roşie de stepă şi de la 16,7 la 45,5% la – cei obţinuţi în baza rasei Simmental.

Analiza repartizării genotipurilor „de facto” şi a celor aşteptate teoretic denotă că, din

cauza deficienţei sau surplusului de heterozigoţi la metişii obţinuţi în baza rasei Roşie de stepă

echilibrul genetic se menţine în toate sistemele lactoproteine, în timp ce la metişii obţinuţi în

baza rasei Simmental se observă o discordanţă în sistemul κ-Cn la F1, F2 (P<0,01) şi în

sistemul β-Lg la F1, F3 (P<0,05-0,001).

7.3. Monitoringul frecvenţei genotipurilor şi alelelor în dinamica generaţiilor

În cadrul monitoringului, o atenţie deosebită a fost atrasă genotipurilor complexe, pornind

de la faptul, că valoarea adaptivă a genotipurilor depinde de combinaţiile genelor. Conform

opiniei lui В. Глазко [39], variabilitatea markerilor biochimici nu este întîmplătoare, ci o

consecinţă a selecţiei.

În urma studierii celor 4 sisteme de proteine sanguine (transferină, ceruloplasmină,

amilază şi hemoglobină), în rasa Bălţată cu negru au fost depistate 29 genotipuri complexe,

Jersey – 27, Roşie de stepă – 20 . Aceste genotipuri complexe diferă prin nivelul de homo- şi

heterozigoţie, fiind divizate în cinci loturi. În primul lot genotipurile sînt homozigote în toţi 4

loci; în lotul II – trei genotipuri sînt heterozigote şi unul homozigot; în lotul III – homozigote în

2 şi heterozigote în 2 loci; lotul IV – heterozigote în 3 loci şi homozigote în unul; şi lotul V –

heterozigote în toţi 4 loci. Toate 5 loturi au fost depistate numai la rasa Jersey.

În lotul cu toate genotipurile homozigote la rasa Roşie de stepă s-a stabilit – 5, Jersey – 2,

Bălţată cu negru 8 variante de genotipuri complexe ceea ce constituie respectiv 27,5; 10,5 şi

19,0%. Genotipurile complexe AA AA BB AA şi DD AA BB AA au fost stabilite la toate rasele,

iar genotipurile AA AA CC AA, AA BB BB AA şi AA BB CC AA numau la taurinele rasei

Bălţată cu negru. Lotul cu 3 homozigote şi heterozigote întrun locus a fost cel mai numeros în

rasele Jersey şi Bălţată cu negru respectiv 10 şi 12 genotipuri complexe 44,2 şi 43,7%.

Mai puţine genotipuri s-au stabilit în lotul cu locii 2 homozigote şi 2 heterozigote. De

exemplu la rasele Jersey şi Bălţată cu negru s-au stabilit cîte 8 genotipuri, iar la rasa Roşie de

stepă -5. Din acestea numau 2 genotipuri sînt comune (AA AB BC AA, AD AB BB AA), 5 au

fost depistate numai la rasa Jersey (AA AA BC AB, AA AB BB AB, AD AA BB AB, AD AA

CC AB, DD AA BC AB) şi 2 la rasa Bălţată cu negru (AD BB BC AA, AE BB BC AA).

178

Lotul cu toţi locii heterozigoţi a fost format numai în rasa Jersey includea 25 variante de

genotipuri sau 92,3% din numărul de genotipuri. Nivelul înalt al heterozigoţiei după părerea

noastră este din cauza polimorfismului locusului hemoglobină, pe cînd la rasele Roşie de stepă şi

Blţată cu negru acest locus este aproape monomorf.

Din cele 45 genotipuri complexe depistate, 9 (AA AA BB AA, DD AA BB AA, AA AB

BB AA, AD AA BB AA, DD AA BC AA, DD BB BC AA, AA AB BC AA, AD AB BB AA,

AD AB BC AA) au fost comune pentru rasele Roşie de stepă, Jersey şi Bălţată cu negru.

Monitoringul structurii genetice a populaţiei unităţii agricole „Drujba” în dinamica generaţiilor a

identificat 55 genotipuri complexe. Ponderea taurinelor metise cu genotipurile homozigote şi

heterozigote în cei 4 loci n-a fost chiar atît de semnificativă. Astfel taurinele metise cu

genotipurile homozigote au constituit 15,2 (F1), 22,5 (F2), 19,1 (F3), 15,7 (F4)%, iar cele

heterozigote 0,3% numai la metişii F1.Cele mai răspîndite genotipuri complexe au fost cele

homozigote în 3 loci şi heterozigote în 1 locus şi au constituit 42,9 (F1), 46,5 (F2), 49,4 (F3), 39,4

(F4). La lotul 2 homozigote şi 2 heterozigote au fost raportate 35,7% la metişii F1, 27,9% F2,

29,0% F3 şi 42,5% F4. Ponderea taurinelor cu genotipurile 1 locus homozigot şi 3 loci

heterozigote a fost cea mai scăzută şi a constituit respectiv 5,9 (F1), 3,1 (F2), 2,5 (F3), 2,4 (F4)%.

Monitoringul structurii genetice în interiorul fiecărui din cele 5 loturi cu genotipurile

complexe a demonstra că acestea nu erau omogene. Astfel în lotul cu genotipurile complexe

toate homozigote au fost stabilite 9 genotipuri cel mai frecvent fiind DD AA BB AA. O pondere

semnificativă în acest lot au avut genotipurile complexe AA AA BB AA, AA AA CC AA, AA

BB BB AA, AA BB CC AA, DD AA CC AA, DD BB BB AA, DD BB CC AA, care sînt

specifice rasei Bălţată cu negru – 72,5 (F1), 76,5 (F2), 68,3 (F3), 75,0% (F4). A fost depistat un

genotip nou EE AA BB AA la un singur individ.

În lotul 3 homozigote şi 1 heterozigot au fost stabilite 19 genotipuri complexe. La metişii

F1 – 16 genotipuri, F2 – 13, F3 – 12, şi F4 – 8 . Două genotipuri complexe AA AB BB AA şi DD

AA BC AA sînt specifice raselor Roşie de stepă, Jersey, Bălţată cu negru şi au fost stabilite în

toate cele patru generaţii cu frecvenţa respectivă 23,6; 33,3; 37,4; 42,0%. Taurinele metise care

au moştenit genotipurile AA BB BC AA şi AD AA BB AA specifice raselor Roşie de stepă şi

Bălţată cu negru din generaţie în generaţie scade de la 6,9 (F1) la 2,0 (F4)% iar genotipul AA BB

BC AA s-a eliminat. Cele mai răspîndite au fost genotipurile complexe AA AA BC AA, AA AB

CC AA, AD AA CC AA, AD BB BB AA, AD BB CC AA, DD AB BB AA, DD AB CC AA,

DD BB BC AA, care sînt specifice rasei Bălţată cu negru. Acestea au fost moştenite de mai bine

de jumate de taurine metise (F1 - 66,7; F2 - 57,1; F3 – 57,4; F4 – 54,0%). În acest lot au fost

179

stabilite 5 genotipuri complexe noi (AE AA BB AA, DD AA CC AB, DD BB CC AB, DE AA

BB AA, DE BB CC AA).

Cel mai răspîndit genotip din cele 20 stabilite în lotul 2 homozigote şi 2 heterozigote a

fost DD AB BC AA, care este specific raselor Roşie de stepă şi Bălţată cu negru. Frecvenţa

acestuia în dinamica generaţiilor creşte respectiv 49,2% (F1), 66,7% (F2), 79,4% (F3), 87,0%

(F4). Genotipurile complexe AA AA BC AB, AD AB CC AA, AD BB BC AA, AE AB CC AA,

AE BB BC AA specifice rasei Bălţată cu negru de asemenea au fost răspîndite, totodată

frecvenţa lor din generaţie în generaţie scade. În acest lot s-a stabilit 10 genotipuri noi ( AA AB

CC AB, AA BB BC AB, AE AA BC AA, AE AB BB AA, DD AB BB AB, DD AB CC AB, DE

AB BB AA, DE AB CC AA, DE BB BC AA, EE AB BC AA), care în dinamica generaţiilor a

constituit 6,7 (F1), 4,8 (F2), 5,5 (F3) şi 1,9 (F4) %.

În lotul de taurine cu genotipurile în 3 loci heterozigote şi 1 locus homozigote au fost

stabilite 6 genotipuri complexe. Genotipul AD AB BC AA care este specific raselor Roşie de

stepă, Jersey şi Bălţată cu negru a fost cel mai răspîndit. În acest lot au fost stabilite 4 genotipuri

noi (AA AB BC AB, AE AA BC AB, DD AB BC AB, DE AB BC AA). Lotul cu toţi locii

heterozigoţi a fost reprezentat de un singuri genotip AD AB BC AB, care este specific rasei

Jersey.

Monitoringul structurii genetice a populaţiei din unitatea agricolă „Drujba” în dinamica

generaţiilor efectuată în baza comparării raselor Roşie de stepă, Jersey şi Bălţată cu negru a

demonstrat, că o influenţă considerabilă în ceea ce priveşte formarea structurii genetice au

manifestat genotipurile complexe specifice doar raselor Bălţată cu negru şi Roşie de stepă care

au constituit în total 72,0% (F1), 73,4% (F2), 69,7% (F3), 74,0% (F4) din efectivul populaţiei

studiate. S-a stabilit că în dinamica generaţiilor, 5 genotipuri (DD AA BB AA, AA AB BB AA,

DD AA BC AA, AA AB BC AA, AD AB BC AA) sînt specifice pentru trei rase (Roşie de

stepă, Jersey, Bălţată cu negru). Numărul de indivizi cu aceste genotipuri varia de la 20,5 (F4) la

25,5% (F 3).

Un anumit interes ştiinţific prezintă genotipurile noi, adică noile combinaţii ale sistemelor

de proteine polimorfe care au apărut în rezultatul încrucişării. În dinamica generaţiilor cota

acestor genotipuri se reduce de la 11 (4,2%) la 3 (2,4%). Genotipuri specifice rasei Roşie de

stepă (0,3 – 1,6%) au fost depistate şi la metişi.De menţionat faptul că în generaţiile ulterioare

numărul de genotipuri s-a redus (fig. 7.1.). Astfel la metişii F1 s-au depistat 43 genotipuri, în

timp ce la metişii F4 doar 22. O reducere considerabilă a genotipurilor a fost constatată la două

loturi care sînt formate din 2 homo-, 2 heterozigote şi din 3 homozigote, 1 heterozigot,

constituind 2,5 şi 2 ori corespunzător. O eliminare predominantă a genotipurilor complexe nou

180

formate se observă începînd cu F2, apoi a genotipurilor specifice rasei Bălţată cu negru, Jersey şi

Roşie de stepă.

0

0,050,1

0,15

0,20,25

0,3

0,350,4

0,450,5

frec

venţ

a ge

notip

urilo

r

R.S. 0,294 0,333 0,19 0,117 0

B.N. 0,436 0,333 0,275 0,039 0

F1 0,428 0,357 0,152 0,06 0,003

F2 0,467 0,277 0,225 0,031 0

F3 0,492 0,292 0,19 0,026 0

F4 0,388 0,426 0,151 0,031 0

3 homo- 1 heterozig.

2 homo- 2 heterozig.

toate homozig.

1 homo-3 heterozig.

toate heterozig.

Fig. 7.1. Repartizarea genotipurilor complexe după nivelul

homo- şi heterozigoţiei în dinamica generaţiilor

În dinamica generaţiilor s-a înregistrat o reducere a genotipurilor heterozigote

(genotipurile heterozigote în 4 loci au fost eliminate definitiv) începînd cu F2; a celor

homozigote în 1 sistem şi heterozigote în 3 sisteme de la 5,9% la (F1) pînă la 2,4% (F4) şi

creşterea cotei de homozigote, fapt marturisit de indicele nivelului homozigoţiei (H – 0,6667).

Monitoringul informaţiei genetice a genotipurilor complexe în 2 loci (Tf şi Hb) a

metişilor obţinuţi de la încrucişarea raselor Simmental x Bălţată cu negru a fost efectuată în

asociaţia agricolă „Teţcani” şi ICCC „Selecţia”.Cele mai răspîndite genotipuri au fost cele

homozigote în 2 loci şi aveau tendinţă de creştere din generaţie în generaţie în ambele populaţii.

Din cele 3 genotipuri stabilite genotipul DD AA a fost cel mai răspîndit, iar genotipul EE AA a

fost stabilit numai la rasa Simmental (3,7%).

În lotul format din locii 1homozigot şi 1 heterozigot au fost stabilite 5 genotipuri din care

3 (AA AB, AD AA, DD AB) au fost stabilite la toţi metişii. Este de menţionat că metişii care au

moştenit genotipul AA AB cu sporirea cotei de gene a rasei Bălţată cu negru se micşorează de la

57,1 (rasa Simmental) la 10% (F3) şi invers s-a majorat efectivul de metişi care au moştenit

genotipul AE AA respectiv de la 14,3 la 60,0%. Genotipul AE AA a fost stabilit numai la metişii

F2 (9,1%), iar genotipul DE AA la F2 şi F3 (18,2 şi 10,0% care sînt specifice pentru populaţia din

asociaţia agricolă „Teţcani”. Lotul cu genotipurile heterozigote în 2 loci a fost nesemnificativă şi

a constituit 0,4 – 3,2% din efectivul studiat şi reprezentat prin 2 genotipuri: AD AB, AE AB.

181

La metişii Simmental x Bplţată cu negru ca şi la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru

în dinamica generaţiilor se observă creşterea homozigoţiei. Homozigoţia medie în cei trei loci

studiaţi (populaţia asociaţiei agricole „Teşcani”) în dinamica generaţiilor a constituit 0,8974 (F2)

şi 0,9032 (F3), iar în populaţia ICCC „Selecţia” – 0,9112 (rasa Simmental, 0,9122 (F1) şi 0,9382

(F2).

Frecvenţa alelelor şi genotipurilor în locii transferină (Tf), ceruloplasmină (Cp), amilaza

(Am) şi hemoglobină (Hb) a metişilor Simmental x Bălţată cu negru în comparaţie cu metişii

Roşie de stepă x Bălţată cu negru în dinamica generaţiilor a suferit modificări. Astfel în locusul

Tf frecvenţa genotipului DD la F1 a fost 0,530, F2 – 0,710, F3 – 0,809 şi F4 – 0,837, iar la

genotipul AA dimpotrivă a scăzut de la 0,318 (F1) la 0,069 (F4). Frecvenţa alelei TfA a scăzut de

3,5 ori, iar cea a alelei TD s-a majorat de 1,4 ori.

În locusul Am în dinamica generaţiilor sporeşte frecvenţa genotipurilor homozigote

AmBC de la 0,521 (F1) la 0,667 (F4), iar în locusul Cp invers frecvenţa genotipurilor heterozigote

CpAB scade de la 0,628 (F1) la 0,566 (F4). Semnificativ s-a redus frecvenţa genotipurilor

homozigote de la 0,274 la 0,070 sau de 3,9 ori.

Monitoringul genotipurilor în legătură cu nivelul omogen şi eterogen demonstrează că în

rezultatul ameliorării în populaţii a fost efectuată selectarea preponderentă a genotipurilor TfDD,

s-a micşorat şi chiar în unele cazuri s-au eliminat genotipurile heterozigote TfAE, TfDE, TfAD şi

cele homozigote TfAA şi TfEE. Toate acestea a dus la modificarea raportului între genotipurile „

de facto” cu cele acceptate teoretic. Dezechilibrarea acestui locus s-a stabilit în toate cele 4

generaţii şi în medie χ2 = 654,2 (P< 0,001).

Numărul de alele în locii ceruloplasmină şi amilază a fost condiţionat de selectarea

tineretului pentru creştere. În unele cazuri selectarea a fost direcţionată asupra diminuării

frecvenţei alelelor CpB, AmB (respectiv de 1,1 şi 1,3 ori), iar în alte cazuri se compensa prin

sporirea frecvenţei alelelor CpA şi AmC, menţinîndu-se în aşa mod echilibrul în aceşti loci în

dinamica generaţiilor. Excepţie au fost metişii F1 la care s-a stabilit dezechilibru în locusul

ceruloplasmină, χ2 = 24,66 , P< 0,001 şi F4 în locusul amilază, χ2 = 18,93, P< 0,001, ceea ce

este condiţionat de driftul genetic. Aceste procese n-au influienţat locusul hemoglobinei. În acest

locus genotipurile „de facto” nu se deosebeau de cele teoretic aşteptate, χ2 = 0,3,

Analiza frecvenţei genotipurilor în locusul transferinei a metişilor în comparaţie cu rasa

maternă a demonstrat unele modificări. Astfel se observă o diminuare a frecvenţei genotipului

homozigot TfAA în dinamica generaţiilor de la 0,378 la 0,371 (ICCC „Selecţia”) şi de la 0,423 la

0,258 (asociaşia agricolă „Teţcani”) şi invers o creştere respectivă a frecvenţei genotipului TfDD

de la 0,500 la 0,595 şi de la 0,328 la 0,581. Frecvenţa genotipului heterozigot TfAD în populaţia

182

din ICCC „Selecţia” sporeşte de la 0,022 (F1) la 0,034 (F2), iar în populaţia din asociaţia agricolă

„Teţcani” scade de la 0,173 (F2) la 0,145 (F3). La metişii F1 şi F2 (ICCC „Selecţia” şi F3

(asociaţia agricolă „Teţcani” s-au eliminat genotipurile TfAE, TfDE.

Frecvenţa alelei TfA s-a redus de 1,5 ori, alela TfD ,invers a sporit de 1,5 ori (asociaţia

agricolă „Teţcani”.

În locusul Am (asociaţia agricolă „Teţcani”) prioritate în frecvenţă au avut genotipurile

homozigote AmCC 0,962 (F2) şi 0,952 (F3), frecvenţă redusă a avut genotipul heterozigot AmBC

(0,038 - F2 şi 0,048 – F3) şi lipseau genotipurile homozigote AmBB.

În locusul Hb au fost stabilite schimbări semnificative în populaţia ICCC „Selecţia”.

Astfel odată cu sporirea cotei de participare a rasei Bălţată cu negru sporeşte frecvenţa

genotipului HbAA de la 0,847 (F1) la 0,910 (F2) şi respectiv scade frecvenţa genotipului HbAB de

la 0,153 la 0,090.

Compararea genotipurilor „de facto” cu cele teoretic aşteptate a demonstrat că în locusul

Tf a fost încălcat echlibrul genetic în ambele populaţii. Astfel la metişii F1 (ICCC „Selecţia)

criteriul χ 2 =145,9, la F2 , χ2 = 76,8 (P< 0,001), iar la metişii F2 (asociaţia agricolă „Teţcani”) χ2

= 18,3 şi la F3 , χ2 = 28,4 (P< 0,001). În locii amilaza şi hemoglobină dezechilibru ître

genotipurile „de facto” şi cele teoretic acceptate în ambele populaţii nu s-a produs.

În ansamblu în ambele populaţii de metişi obţinuţi de la încrucişarea raselor Simmental x

Bălţată cu negru se observă aceleaşi tendinţe ca şi la metişii raselor Roşie de stepă x Bălţată cu

negru. Frecvenţa mai sporită a alelei TfD mărturiseşte despre prioritatea selectivă a acestei care a

condus la acumularea ei în fiecare populaţie concretă, datorită muncii de ameliorare.

Analiza datelor în dinamica generaţiilor demonstrează scăderea nivelului homozigoţiei

în sistemul transferinelor în comparaţie cu nivelul „de facto” la toţi metişii studiaţi. Un rezultat

opus s-a înregistrat în sistemele Cp, Am şi Hb, cu excepţia metişilor F2 (R.S. x B.N.).

Testul heterozigoţiei (TH) în sistemul transferinelor indică deficitul de genotipuri

heterozigote. Cota heterozigotelor „de facto” este mai mică decît cea aşteptată teoretic. În

dinamica generaţiilor se observă tendinţa scăderii nivelului heterozigoţiei. În locii amilază şi

ceruloplasmină testul homozigoţiei a fost pozitiv.

Numărul de alele efective (Na) în locii studiaţi a fost mai mic decît valoarea extremă,

excepţie făcînd doar sistemul ceruloplasminei la metişii F2 obţinuţi în baza rasei Roşie de stepă şi

sistemul transferinelor la metişii F2 obţinuţi pe baza rasei Simmental, la care acest indice a

constituit 2,746 şi 2,133 corespunzător. De aici şi indicele realizării variabilităţii probabile (V) la

aceştia a fost mai înaltă (63,8 şi 54,2%).

183

Schimbări analogice s-au produs şi în structura genetică a populaţiilor cercetate în

sistemele lactoproteine. Nivelul teoretic al homozigoţiei a fost mai sporit decît cel „de facto”

(Hj) în locii α-s1-Cn, β-Cn, κ-Cn la metişii F1-F3 menţindu-se în dinamica generaţiilor.

În sistemul βeta-lactoglobulină se observă o superioritate a genotipurilor homozigote „de

facto” faţă de cele aşteptate teoretic (Caj), cauzînd diminuarea numărului de alele efective (Na)

şi creşterea nivelului homozigoţiei. Testul homozigoţiei a confirmat deficitul de heterozigote în

acest sistem, valoarea căruia a fost înaltă şi negativă de la 0,18 (F2, obţinuţi în baza rasei

Simmental) pînă la 0,95 (F3 –Simmental x Bălţată cu negru).

Pentru sistemul κ-Cn testul heterozigoţiei a fost pozitiv în dinamica generaţiilor şi

valoarea avînd tendinţa de creştere la toţi metişii cercetaţi. Cea mai înaltă valoare a testului

homozigoţiei a fost la metişii F1 Simmental x Bălţată cu negru (+3,5), respectiv mai înaltă şi

variabilitatea (V) 52,4%, numărul de alele efective (Na) fiind cel extrem (2). În locusul

αs1-Cn şi β –Cn testul homozigoţiei a fost pozitiv şi varia de la 0 (F3 S x BN) la 19,6 (F2, RS x

BN), iar numărul de alele efective a fost puţin mai mic decît limita.

Analiza datelor obţinute în rezultatul monitoringului genetic, care caracterizează structura

populaţiilor pe sistemele proteice polimorfe sanguine şi lactice în dinamica generaţiilor metişilor

obţinuţi de la încrucişarea raselor autohtone Roşie de stepă şi Simental cu rasele amelioratoare

Bălţată cu negru şi Holstein a demonstrat legitatea moştenirii (cu unele specificări) genotipurilor

homozigote şi heterozigote, echilibrul genetic,nivelul homozigoţiei şi alţi indici care reflectă

procesele de ameliorare genetică în dinamica generaţiilor la etapele de creare şi consolidare a

tipului moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

7.4. Implicaţii ale sistemelor proteice polimorfe sanguine şi indicii productivi

Aprecierea corelaţiei între anumiţi loci şi productivitatea animalelor prezintă un interes

deosebit pentru practică. Studierea caracterelor poligenice, unul dintre care este producţia de

lapte condiţionată de acţiunea unui oarecare număr de gene localizate în cromozomi, permite

determinarea mijlocită a direcţiei de selectare în desecendenţă a anumitor alele.

Relaţiile reciproce ale producţiei de lapte cu diverse genotipuri complexe grupat de

nivelul homo- şi heterogen al proteinelor sanguine în locii: transferină, amilază, ceruloplasmină

şi hemoglobină au fost studiate la 439 metişi (F1 – F3) obţinuţi în baza rasei Roşie de stepă

(tab.7.6.).

În urma examinării acestor date s-a stabilit că la metişii F1 homozigoţi în 4 loci cu

genotipul complex DD AA CC AA producţia de lapte era cu 1450 şi 991 kg mai înaltă în

184

comparaţie cu indicele respectiv al metişilor cu genotipul AA BB CC AA şi media pe lotul

studiat (P<0,001).

În lotul de metişi F2 cu genotipul complex AA AA BC AA producţia de lapte era mai

scăzută decît la metişii cu genotipul DD AB BB AA şi media pe întregul lot de metişi F2 cu

genotipul 2 homozigoţi şi 2 heterozigoţi respectiv cu 656 şi 629 kg (P<0,01 şi P<0,05).

Tabelul 7.6. Producţia de lapte a metişilor obţinuţi în baza rasei Roşie de stepă în dependenţă de genotipurile complexe ale proteinelor sanguine în locii Tf, Cp, Am, Hb

Nr. de

ord.

Genotipul complex F1 F2 F3

Tf Cp Am Hb n M±m n M±m n M±m I. Homozigoţi în 4 loci

1. AA AA BB AA - - 3 4722±597 5 5192±356 2. AA AA CC AA - - - - 3 5160±546 3. AA BB CC AA 3 3289±280 - - - - 4. DD AA BB AA 7 4204±278 4 5608±374 16 5694±273 5. DD AA CC AA 4 4749±288*** 6 5316±401** 19 5815±273 6. DD BB BB AA - - 4 5019±159 - - 7. DD BB CC AA - - 6 5236±291 - -

În medie pe lotul I : 14 4164±214 32 5327±185 43 5652±164 II .Homozigoţi în 3 şi heterozigoţi în 2 locus

8. AA AA BC AA 4 2865±390 3 5219±159** - - 9. AA AB BB AA 12 3497±170 6 4863±502 3 5686±152 10. AA AB CC AA 9 3652±301 - - 3 5315±384 11. AD AA BB AA 3 3196±114 - - - - 12. DD AA BC AA 10 4330±244*** - - - - 13. DD AB BB AA 18 3719±137 20 5875±246** 13 5674±257 14. DD AB CC AA 9 3659±232 8 5172±324 22 5728±194 15. DD BB BC AA 10 3655±327 6 5833±462 13 5959±276

În medie pe lotul II: 75 3675±90 56 5568±142 81 5721±97

III. Homozigoţi în 2 şi heterozigoţi în 2 loci 16. AA AB BC AA 16 3339±192*** 4 4866±857 8 5358±242 17. AD AA BC AA 3 3575±317 - - - - 18. AD AB BB AA 4 3651±282 - - - - 19. DD AB BC AA 41 3973±123 17 5335±163,5 35 5526±174,5

În medie pe lotul III: 64 3789±99 21 5246±200 43 5495±148 IV. Homozigoţi în 1 şi heterozigoţi în 3 loci

20. AD AB BC AA 10 3624±276 - - - - In medie pe lotul IV. 10 3624±276 - - - - În total : 163 3758±62*** 109 5435±99** 167 5645±73

Notă: **P<0,01 ***P<0,001

Lotul de metişi F1 cu genotipul DD AB BC AA avea producţia de lapte mai sporită cu

634 kg decît lotul cu genotipul AA AB BC AA (P<0,001).

185

La metişii F1 cu genotipurile DD AA BB AA, DD AA BC AA şi media producţiei de

lapte pe lotul homozigot în 4 loci a fost mai ridicată respectiv cu 865, 825 şi 911 kg decît în

lotul cu genotipul AA AB BC AA (P<0,001).

7.5 Testarea citogenetică a taurilor reproducători

Un segment important al monitoringului genetic la încrucişarea raselor este testarea

citogenetică a taurilor. În cercetările efectuate nu a fost înregistrat nici un caz de anomalii

constituţionale ale cariotipului (translocaţie 1/29 cromozomi). Aceasta corespunde datelor

bibliografice [20, 59, 172], care confirmă că la rasa Bălţată cu negru de diverse generaţii

ecologice (finlandeză, germană, suedeză, Britană friză, Holstein americană şi canadiană)

translocaţie a cromozomilor 1/29 nu s-a depistat.

Efectivul taurilor utilizaţi în reţeaua însămînţării artificiale în perioada de investigaţie a

fost de rasele Bălţată cu negru şi Holstein. Din cei 304 tauri testaţi 302 au avut cariotipul normal

(2n = 60,XY). Doi tauri în testare aveau himerismul celulelor sexuale (tab. 7.7.) aceştia

deosebindu-se esenţial după numărul celulelor XX (90,1 şi 75,0%) , frecvenţa medie a acestor

celule la taurii din întreprinderi constituia 0,6%.

Tabelul 7.7. Caracteristica taurilor reproducători cu cromozomi sexuali himeri

60, XY

60, XX

Porecla, numărul de înmatriculare

Numărul de celule meta- fazice cerce-

tate n % n %

Acord 203 171 17 9,9 154 90,1

Avocat 702 72 18 25,0 54 75,0

Prin cercetarea cariotipului taurilor la întreprinderile zonale şi la elever s-au depistat 3,9%

tauri cu anomalii cromozomale. (tab. 7.8.). În cadrul investigaţiilor au fost constatate astfel de

aberaţii ca spaţii albe, fragmente de cromatide şi de cromozomi întîlnite atît în autozomi, cît şi în

cromozomii sexuali, fapt ce demonstrează defectul genetic latent la animale. Cea mai înaltă

frecvenţă a aberaţiilor a fost depistată la taurul Miner 88 (întreprinderea de prăsilă din Cahul).

Din cele 72 celule metafazice studiate în 8 (11,1%) s-au constatat spaţii albe, în 2 (2,8%)

fragmente de cromatide şi de cromozomi. Mai puţine aberaţii au fost înregistrate la taurul Aparat

474 (întreprinderea de prăsilă din Maximovca) – 3,9%, fragmente de cromatide – 1,2%,

fragmente de cromozomi – 2,9%, spaţii albe – 1,9%.

186

Tabelul 7.8. Aberaţii cromozomice în leucocitele taurilor reproducători

Spaţii albe, fragmente de cromatide şi de cromozomi

Porecla, numărul de

înmatriculare

Au fost cercetate

metafaze numărul de celule metafazice

%

Avans 867 17 2 11,7 Alfabet 681 48 6 12,5 Aparat 474 102 11 10,8 Agresiv 1882 51 5 9,8 Agregat 669 30 2 6,7 Candidat 39 30 3 10,0 Miner 88 72 10 13,8 Student 102 33 3 9,1 Adam 5078 29 3 10,3 2361/3542 91 8 8,8 2364/683 57 5 8,7 2367/2572 46 3 6,5

În medie pe lot : 606 61 10,0 Datele tabelulul 3.59. ne denotă că aberaţiile în medie pe lot constituie 10%, ceea ce nu

depăşeşte norma biologică.

7.6. Concluzii.

Studiul în 4 loci a proteinelor sanguine denotă că locusul transferinelor are o variabilitate

diversă a genotipurilor. Toate cele 6 genotipuri posibile au fost doar la metişii F1, F3 şi F4

obţinuţi în urma încrucişării rasei Roşie de stepă cu rasa Bălţată cu negru; 5 genotipuri – în

cadrul rasei Roşie estonă, şi metişii F2 obţinuţi de la rasele Roşie de Stepă x Bălţată cu negru şi

Simmental x Bălţată cu negru; 4 genotipuri la rasele Roşie de Stepă, Simmental, Jersey, Bălţată

cu negru, precum şi metişii F3 obţinuţi de la rasele Simmental x Bălţată cu negru; cîte 3

genotipuri la metişii F1 Simmental x Bălţată cu negru. Această vastă variabilitate a genotipurilor

se explică prin structura genetică creată în pocesul ameliorării şi selectării în procesul de creare a

tipului nou, de asemenea şi influenţa genotipurilor taurolor reproducători . Cele mai evidente

divergenţe între metişi s-a stabilit în locusul transferină pe frecvenţa unor genotipuri şi alele.

Astfel la metişii Roşie de stepă x Bălţată cu negru cel mai răspîndit genotip a fost Tf DD şi

respectiv alela TfD. În dinamica generaţiilor cu creşterea cotei de gene a rasei amelioratoare

frecvenţa alelei TfD semnificativ creşte (RS x BN, F4 – 0,860). La metişii Simmental x Bălţată cu

negru frecvenţa alelei TfD predomină, însă în dinamica generaţiilor frecvenţa ei scade apare

tendinţa de creştere a frecvenţei alelei TfE . Date similare vizînd predominarea alelei TfD în

populaţiile autohtone la primiparele din rasa Bălţată cu negru au fost obţinute în cercetările lui В.

Пахолюк [115]

187

Menţionăm faptul că în locusul hemoglobinei nu a fost depistat genotipul HbBB în întreg

efectivul supus cercetării, cu excepţia rasei Jersey (0,021). În dinamica generaţiilor a sporit

frecvenţa genotipului HbAA (R.S. x B.N., F4 – 0,992).

La analiza proteinelor lactice s-a constatat o frecvenţă înaltă a alelelor αS1-CnB (0,908 –

0,983), β-CnA (0,934), κ-CnA (0,675 – 0,633) şi β-LgB (0,518 – 0,389). Date similare au fost

obţinute de către A.Бабуков [14], N. Bucataru [1] care, studiind structura populaţiilor rasei

Bălţată cu negru pe sistemele polimorfe lactice, a stabilit o frecvenţă sporită a alelelor αS1-CnB,

β-CnA, κ-CnA şi β-LgB.

Un interes vădit prezintă combinaţiile genelor sistemelor polimorfe proteice care,

conform relatărilor lui Л.Жебровский и др. [58], Ж. Коробаев [81], В. Пахолюк [115], Э.

Семенова [145], Г. Скрипниченко [150], А. Слепченко [151], П. Сороковой [159], pot fi

utilizate în ameliorare. Testarea fenotipului pe mai mulţi loci, evidenţa interacţiunilor posibile,

după cum remarcă И.Сирацкий [148], prezintă o informaţie mult mai amplă. Datele realizate la

studierea combinaţiilor genotipurilor complexe în 4 loci ai proteinelor sanguine la trei rase şi la

metişii lor obţinuţi de la încrucişarea raselor Roşie de stepă x Simmental cu rasele amelioratoare

Bălţată cu negru şi Holstein, confirmă aceste relatări. Particularităţile structurii raselor studiate şi

a metişilor lor se exprimă prin numărul şi frecvenţa genotipurilor complexe.

Din 45 genotipuri complexe depistate, doar 9 (AA AA BB AA, DD AA BB AA, AA AB

BB AA, AD AA BB AA, DD AA BC AA, DD BB BC AA, AA AB BC AA, AD AB BB AA,

AD AB BC AA) au fost comune pentru rasele Roşie de stepă, Jersey şi Bălţată cu negru. Prin

urmare, genotipul complex al raselor nu este universal, iar afirmaţiile lui Г.Скрипниченко [145]

se confirmă în cercetările noastre. La metişii F1 – F4 (unitatea agricolă „Drujba”) au fost

evidenţiate 55 genotipuri complexe, dintre care numai 5 (DD AA BB AA, AA AB BB AA, DD

AA BC AA, AA AB BC AA, AD AB BC AA) au fost comune pentru 3 rase.

Comparînd repartizarea faptică a genotipurilor cu cele aşteptate teoretic, constatăm că ele

nu corespund repartizării conform legii Hardy- Weinberg. S-a înregistrat o scădere a frecvenţei

genotipurilor heterozigote Tf AE, Tf DE, Tf AD şi a celor homozigote Tf AA şi Tf EE, ceea ce

a contribuit la schimbarea în populaţie a genotipurilor „de facto” şi celor teoretic aşteptate.

Încălcarea echilibrului genetic a fost depistată la metişii din toate cele patru generaţii, fapt

mărturisit de criteriul χ2, diferenţa fiind semnificativă (P<0,001). Foarte înalt, indiferent de rasa

maternă, a fost indicele Hj în locusul Tf la metişi datorită sporirii genotipurilor homozigote Tf

DD. Nivelul homozigoţiei de „facto” în dinamica generaţiilor are tendinţă de creştere de la

85,11% (R.S. x B.N., F1) la 91,47% (R.S. x B.N., F4), – în unitatea agricolă „Drujba”, şi de la

75,0% (S. x B.N., F2) la 83,7% F3 – în asociaţia agricolă „Teţcani”. Despre aceeaşi tendinţă de

188

creştere a homozigoţiei la taurinele de rasa Bălţată cu negru relatează şi autorii В.Джумков и др.

[50], Г.Белкина и др. [21] care au stabilit că frecvenţa „de facto” a genotipului Tf DD depăşea

substanţial nivelul teoretic.

Prin calcularea indicelui corespunderei genotipurilor „de facto” cu cele teoretic aşteptate

(testul homozigoţiei, TH) se stabilesc unele particularităţi ale structurii locilor metişilor de

diverse generaţii şi influenţa lor reciprocă la structura genetică a populaţiilor. De pildă în

populaţia de taurine unităţii agricole „Drujba” la toţi metişii (RS x BN), F1 – F4 surplusul

homozigoţiei în locusul transferinei (- 0,54) se compensează în aceeaşi măsură din surplusul

heterozigoţiei locilor Cp (+ 0,39) şi Am (+ 0,15). Metişii Simmental x Bălţată cu negru se

evidenţiau prin deficitul heterozigoţiei mai ales din cauza surplusului homozigoţiei în locusul

transferină care a fost semnificativ în populaţia din asociaţia agricolă „Teţcani”(F2 – 0,79, F3 –

0,64). După indecele homozigoţiei în locii proteinelor lactice s-a observat un surplus al

heterozigoţiei nivelul căruia în dinamica generaţiilor se micşora indiferent de rasa iniţială

autohtonă implicată în încrucişare.

Filogeneza reflectă procele genetice care decurg de la programul de creare a tipului nou

de taurine. Efectuînd analiza clausterială a sistemelor proteice polimorfe s-a stabilit că metişii

formau claustere separate cu rasele materne Roşie de stepă şi Simmental. Date similare au

obţinut şi С. Тарасюк и др. [171], care au cercetat rezultatele încrucişării raselor Simmental x

Bălţată cu negru pe sistemele proteice polimorfe şi au stabilit că metişii formau clauster cu rasa

maternă. Cercetările demonstrează că între rasele materne autohtone şi metişii lor F1 există

similitudine genetică înaltă, apoi cu creşterea cotei de gene a rasei amelioratoare metişii se

apropie de rasa Bălţată cu negru ceea ce corespunde procesului de creare a tipului nou. Este

necesar de menţionat faptul că indicii distanţelor genetice şi interpretarea lor grafică sub formă

de dendrogramă trebuie să servescă un reper în căutarea încrucişărilor de perspectivă .

Prin multiplele cercetări efectuate s-a stabilit că asupra caracterelor productiv utile

influenţeză şi particularităţile genetice ale sistemelor proteice polimorfe. De aceea un interes

vădit prezintă legăturile dintre polimorfismul genelor complexe şi productivitatea animalelor.

Selectarea taurinelor pe un anumit caracter productiv util influenţează organismul implicînd în

acest proces şi genotipurile care codează sintetizarea proteinelor sanguine şi lactice. În condiţiile

cînd populaţia de taurine moşteneşte genotipuri „de facto” mai multe decît cele teoretic aşteptate

atunci productivitatea trebuie să fie mai înaltă. De exemplu indici înalţi ai producţiei de lapte în

asociaţia agricolă „Teţcani” aveau taurinele care au moştenit genotipul TfDD , în populaţia din

ICCC „Selecţia” cele cu genotipul TfAA. O producţie înaltă de lapte aveau taurinele care au

moştenit genotipurile complexe DD AA CC AA, DD BB BC AA, DD AB BB AA, care sînt

189

specifice pentru rasa Bălţată cu negru şi genotipul DD AB BC AA, care este specific pentru

rasele Roşie de stepă şi Bălţată cu negru.

Studierea cariotipului taurilor reproducători are o importanţă deosebită în procesul de

creare a unor tipuri noi [203]. În scopul elucidării unor anomalii costituţionale ale cariotipului

taurilor reproducători (translocaţie 1/29 cromozomi), la toate etapele de creare a tipului de

taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru au fost efectuate ivestigaţii citogenetice Din cei

304 tauri testaţi, 302 indivizi au avut cariotipul normal 2n = 60, XY. La 2 tauri s-a depistat

himerismul celulelor sexuale XX.

Din efectivul de tauri studiat, la 3,9% au fost constatate astfel de aberaţii ca spaţii albe,

fragmente de cromatide (solitare şi duble), care se întîlnesc atît în autozomi, cît şi în cromozomii

sexuali, ceea ce prezintă un defect genetic. Cercetările citogenetice efectuate în cadrul

monitoringului cariotipului taurilor reproducători utilizaţi în reţeaua de însămînţări artificiale au

contribuit la excluderea acestora din procesul de selecţie.

190

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI PRACTICE

1. În rezultatul cercetărilor efectuate a fost creată o nouă populaţie de taurine cu structura

antigenică, alelofondul, similitudinea şi distanţa genetică a grupelor sanguine şi sistemelor

polimorfe proteice sanguine şi lactice determinate, care prezintă noi oportunităţi în ameliorare şi

creare a structurii genealogice marcate genetic în interiorul tipului de taurine moldovenesc al

rasei Bălţată cu negru.

2. Prin investigaţii au fost stabilite divergenţe în frecvenţa antigenelor la rasele iniţiale

implicate în crearea tipului de taurine în dependenţă de rasă. Astfel, frecvenţa antigenelor B2

(28,9%), Q (2,6%), P' (11,4%), Y' (2,9%), R2 (35,9%), W (47,9%), C΄ (7,4%), J (32,1%) la rasa

amelioratoare (taurii reproducători) este mai joasă decît la rasele Simmental, Roşie de stepă,

Roşie estonă şi invers, o frecvenţă mai înaltă s-a depistat la antigenele G2 (52,4%), I1 (13,5%), I2

(23,7%), Y2 (66,1%), E'2 (40,9%), E'3 (41,1%), O' (28,1%), Q' (53,1%), E (62,9%), R1 (15,4%)

care caracterizează particularităţile genetice ale raselor implicate în crearea tipului de taurine

moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

3. Analiza comparativă a frecvenţei factorilor eritrocitări la metişii obţinuţi de la

încrucişarea raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru şi Simmental x Bălţată cu negru a

demonstrat că, odată cu sporirea cotei de participare a genelor rasei amelioratoare, creşte şi

frecvenţa unor antigene aproape în toţi locii studiaţi (A, B, C, L, M, S, Z) şi invers, a altor

antigene scade. Metişii moştenesc antigenele caracteristice raselor amelioratoare, care au o

frecvenţă mai sporită. Frecvenţa antigenelor specifice raselor autohtone iniţiale diminua în

generaţiile ulterioare, fapt ce denotă formarea noului tip de taurine moldovenesc al rasei Bălţată

cu negru la nivelul antigenelor grupelor sanguine.

4. Similitudinile şi divergenţele genetice în modul cel mai evident sînt demonstrate de

alelofondul care deţine controlul asupra moştenirii grupelor sanguine. În comparaţie cu rasa

iniţială, la metişii F3 obţinuţi de la încrucişarea taurilor din rasa amelioratoare cu rasa

Simmental, frecvenţa alelelor locusului AEA ( A1) a scăzut de la 0,7647 la 0,6734, (A1Z') – de la

0,0234 la 0,0070; U' (locusul AES) de la 0,1176 la 0,0419 şi a sporit frecvenţa alelei J

(locusul AEJ) de la 0,1425 la 0,2009. Aceste schimbări în alelofond se datorează influenţei

genotipurilor taurilor reproducători utilizaţi pentru încrucişare.

5. Studiul alelofondului în locii AEB- şi AEC ai grupelor sanguine, efectuat la 4

generaţii ale tipului solicitat moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, indiferent de rasa iniţială

supusă ameliorării, a demonstrat că, paralel cu sporirea cotei de participare a genelor rasei

amelioratoare (Bălţată cu negru şi Holstein) creşte frecvenţa alelelor G2Y2E'1Q', I2, Y2A',

BG1KA'E'O, G1I1, D'E'3G'O', E, R2, caracteristice acestor rase, şi dimpotrivă, scade frecvenţa

191

alelelor, B1P', Y2Y', P1I', Q, C1EWX1, C1R2X2, care sînt specifiice raselor iniţiale, ceea ce

denotă, la nivelul genelor grupelor sanguine, formarea noului tip de taurine moldovenesc al rasei

Bălţată cu negru.

6. În baza calculelor similitudinii şi distanţei genetice ale raselor implicate în crearea

tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru, s-a stabilit că cea mai sporită

similitudine genetică (r = 0,8487) şi respectiv, cea mai mică distanţă genetică (d = 0,1513) au

fost depistate între rasele Roşie de stepă şi Roşie estonă ceea ce confirmă provenienţa comună a

lor. În comparaţie cu rasele Sură ucraineană, Jersey şi Simmental, rasa Roşie estonă are o

similitudine genetică mai redusă şi se plasează în ordinea de creştere (0,7084; 0,7318; 0,7990)

corespunzător.

7. Datele obţinute în rezultatul analizei clausterice şi plasarea lor în dendrograme în

claustere separate în dependenţă de rasele iniţiale implicate în încrucişare: Roşie de stepă

(unitatea agricolă „Drujba”, secţia experimentală a IŞPBZMV ) şi Simmental (asociaţiile

agricole Teţcani”, „Balasi-Nord” şi ICCC „Selecţia”) reflectă întru totul relaţiile genetice între

populaţii separate ale tipului nou creat de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

8. Analiza repartizării genotipurilor „de facto” cu cele teoretic aşteptate în locii F, J, L, M,

Z ai grupelor sanguine a stabilit că la încrucişarea raselor iniţiale materne cu tauri de rasele

amelioratoare Bălţată cu negru şi Holstein în frecvenţa genotipurilor se atestă unele divergenţe

însă acestea sînt nesemnificative . Repartizarea „de facto” a genotipurilor la taurinele din

populaţiile studiate corespunde celor teoretic aşteptate.

9. Aplicarea verificării paternităţii taurinelor în unităţile agricole din ţară a permis reducerea

cu 5-8% a erorilor la înregistrarea paternităţii în fişele de înregistrare a descendenţei.

10. Sporirea cotei de participare a genelor raselor amelioratoare Bălţată cu negru şi

Holstein, în comparaţie cu rasele iniţiale, este însoţită de o creştere semnificativă a producţiei de

lapte în populaţiile supuse studierii. La metişii Simmental x Bălţată cu negru cu genotipurile F/F,

F/V producţia de lapte pe prima lactaţie a fost mai înaltă cu 1614 – 1850 kg decît la rasa

Simmental (P≤0,001). La metişii F1 ai raselor Roşie de stepă x Bălţată cu negru cea mai scăzută

producţie pe prima lactaţie (2966 kg) a avut-o lotul care a moştenit în locusul AEB markerul

B1P', apoi urmează lotul cărui i-a fost transmis markerul B1O3Y2G'P'Q'G" (3576 kg) şi cea mai

înaltă fiind înregistrată la lotul cu markerul Q (4024 kg lapte). O diferenţă semnificativă s-a

înregistrat între lotul care a moştenit markerul B1P' şi loturile cu markerii Y2Y' şi I2, respectiv

836 şi 878 kg lapte (P < 0,001).

192

11. Diferenţa producţiei de lapte, condiţionată de segregarea genotipurilor paterne,

demonstrează că markerii locusului AEB se pot afla în coeziune cu factorii ereditari care

influenţează în mod diferit caracterele productive.

12.Testarea taurilor după calitatea descendenţei cu utilizarea markerilor genetici face

posibilă identificarea factorilor ereditari solicitaţi şi utilizarea lor în scopuri de ameliorare.

Astfel, la testarea taurului Iacori 154 o diferenţă esenţială (cu 228 kg lapte mai mult la fiicele

autentice) a fost constatată între fiicele nominale şi cele autentice. La taurul Vermut 512, la

testarea după fiicele nominale, s-a înregistrat o producţie de lapte mai înaltă cu 242 kg faţă de

fiicele autentice.

13. Alelofondul liniilor studiate ale tipului de taurine moldovenesc al rasei Bălţată cu negru

are o diversitate genetică stabilă, fapt ce permite efectuarea ameliorării la nivelul genelor

grupelor sanguine, iar nivelul homozigoţiei (6,8%) este suficient pentru menţinerea şi creşterea

fără dificultăţi a celor 15 unităţi genetice structurale asigurînd variabilitatea caracterelor genetice

ale tipului nou creat.

14. Rezultatele investigaţiilor efectuate în 4 loci ai proteinelor sanguine (Tf, Am, Cp, Hb)

dovedesc că sistemul transferinelor este unul dintre cele mai variate. Repartizarea genotipurilor

în acest sistem demonstrează existenţa divergenţelor atît între rasele iniţiale, cît şi la metişii de

diverse generaţii. Totodată s-a înregistrat reducerea frecvenţei genotipurilor heterozigote Tf AE,

Tf DE, Tf AD şi a celor homozigote Tf AA şi Tf EE, ceea ce a contribuit la modificarea în

populaţie a genotipurilor „de facto” şi celor aşteptate teoretic conform legii Hardy-Weinberg.

Încălcarea echilibrului genetic a fost depistată la metişii din toate cele patru generaţii, fapt

mărturisit de criteriul χ2, diferenţa fiind semnificativă (P<0,001).

15. Testul heterozigoţiei (TH) în sistemul transferinelor a demonstrat deficitul de

genotipuri heterozigote. Cota heterozigotelor „de facto” este mai mică decît cea aşteptată

teoretic. În dinamica generaţiilor se observă tendinţa de scădere a nivelului heterozigoţiei. În

locii amilază şi ceruloplasmină testul homozigoţiei (TH) a fost pozitiv.

16. Legăturile reciproce dintre producţia de lapte şi diversele genotipuri complexe grupate

în locii: transferină, amilază, ceruloplasmină şi hemoglobină la metişii (F1– F4) obţinuţi în

baza rasei Roşie de stepă, denotă faptul că la metişii F1 homozigoţi în 4 loci cu genotipul

complex DD AA CC AA producţia de lapte era, respectiv, cu 1450 şi 991 kg mai înaltă în

comparaţie cu cea a metişilor cu genotipul AA BB CC AA şi media pe lotul studiat (P<0,001).

17. Testarea citogenetică a taurilor reproducători de tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu

negru a stabilit aberaţii cromozomale la taurul Miner 88 (întreprinderea de prăsilă din Cahul).

Din cele 72 celule metafazice studiate, în 8 dintre acestea (11,1%) au fost constatate spaţii albe,

193

iar în 2 (2,8%) fragmente de cromatide şi de cromozomi. În medie pe lot aceste aberaţii au

constituit 10% ceea ce nu depăşeşte norma biologică.

Recomandări practice

În baza cercetărilor efectuate se propune utilizarea testelor imunogenetice la ameliorarea

taurinelor de rasă în scopul:

1 – verificării paternităţii tineretului taurin destinat pentru creştere şi reproducţie a tipului

nou creat în vederea evitării erorilor care se admit la înregistrare în documentele de evidenţă mai

ales a taurilor reproducători care au o influenţă majoră asupra populaţiilor taurinelor de rasă ;

2. – creării noilor structuri genealogice ( linii,cirezi,familii ) marcate genetic cu genotipuri

programate în tipul nou creat;

3. – excluderii din reţeaua de însămînţări artificiale a materialului seminal al taurilor

reproducători de tip nou cu defecte genetice ale cariotipului;

4. − folosirea indicilor genetici din banca de date (similitudinea, distanţa genetică,

coeficientul homozigoşiei) la elaborarea şi corectarea programelor de ameliorare a taurinelor de

tipul moldovenesc al rasei Bălţată cu negru.

194

BIBLIOGRAFIA

1. Bucataru N. Studierea unor tipuri polimorfe proteice din lapte la taurine. În: Genetica şi

ameliorarea plantelor şi animalelor în Moldova. În: Mat.stiinţ. ale congr. VI al genet. şi amel. din

Moldova, Chişinău. 1992, p. 415–417.

2. Bucătaru N., Uhanov C., Şipco T. Structura antigenică a grupelor sanguine la taurine. În: Mat.

stiinţ. ale congr. VII a genet. şi amel. din Moldova, Chişinău, 1998, p. 576 - 578.

3. Cromcianinov S. Eficienţa încrucişării taurinelor de lapte. Tezele conferinţei “Ameliorarea,

reproducţia şi aprecierea masculilor reproducători după calitatea descendenţei la animale şi

păsări”. Maximovca, 1994, p. 6.

4. Florescu E. et. al. Date preliminare privind structurarea rasei Bălţată cu negru din România, pe

bază de linii moderat consangvine. Lucrări ştiinţifice, Taurine, România, 1992, p. 35 – 44.

5. Focşa V. Structura genetică a tipului solicitat de taurine Bălţat cu negru moldovenesc. În:

Genetica şi ameliorarea plantelor şi animalelor în Republica Moldova, Chişinău, 1 998,

p.617-619.

6. Livescu B., Nicolae I,. Matei M. Sex genetic reversat asociat cu translocaţie autosomală t

(1 g: 29 g). În: Lucrări ştiinţifice. Taurine. ICPCB. 1992, vol.13, p. 15 – 22.

7. Marcenco A., Munteanu Gh. Rezultatele aprobării metişilor de generaţia a treia a taurinelor

Bălţate moldoveneşti. Tezele conferinţei “Ameliorarea, reproducţia şi aprecierea masculilor

reproducători după calitatea descendenţei la animale şi păsări”. Maximovca, 1994, p. 7.

8. Lupan V., Chilimar S.,Ujică V. Tehnologia creşterii bovinelor. 1997, Chişinău, 359p.

9. Vacaru-Opriş I. şi alţii. Tratat de avicultură. 1999, Bucureşti, 518 p.

10.Smirnov E., Focşa V., Constandoglo A. Metode de creare a tipului de taurine Bălţat cu Negru

Moldovenesc, Maximovca, 2007. 178 p.

11. Vlaic A., Petre A., Ciobanu D. Rezultate privind polimorfismul proteic din singe la populaţii

de bovine şi ovine din Transilvania. În: Lucrări ştiinţifice. Realizări şi perspective în zootehnie.

Cluj-Napoca. 1993, vol. X1X, p. 176-181.

12. Алифанов В.В и др. Совершенствование симментальского скота методом

голштинизации. В: Зоотехния, 1998, № 5, с. 4-5.

13. Анисимов П.Ф. Оценка быков-производителей сычeвской породы с использованием

групп крови. Автореф. дис. канд. с.-х. наук. Краснодар. 1969, 23с.

14. Бабуков А. В. Генофонд популяций крупного рогатого скота черно-пестрой породы

разных зон СССР по полиморфным системам белков молока. B: Автореф. дис. канд.

биолог. наук. Ленинград, 1976, 20с.

195

15. Багрий Б.А., Мещеряков В.Я. Иммуногенетический контроль в животноводстве. B:

Животноводство, 1986, № 4, с. 36-37.

16. Банникова Л.В., Зубарева Л.А. Генетическая структура популяций крупного рогатого

скота, эволюция и происхождение пород. B: кн.: Генетические ресурсы крупного рогатого

скота: редкие и исчезающие породы. Москва. Наука. 1993, с. 130-154.

17. Баранов А.В. Использование иммуногенетических показателей при изучении

сочетаемости пород. B: Tp. Селекционно-генетические и физиологические основы

повышения продуктивности крупного рогатого скота и свиней. Москва, 1984, с. 96-99.

18. Бахмутова Т. В. Группы крови швицкого скота и их использование в селекции: B:

Автореф. дис. канд. с.-х. наук. Дубровицы, 1981, 26 с.

19. Бахмутова Т. В. Иммуногенетические маркеры швицкого скота и их использование в

селекции. B: Селекционно-генетические и физиологические основы повышения

продуктивности крупного рогатого скота и свиней. М. 1984, с. 87-89.

20. Бекенев В.А., Гамарник Н.Г. Создание племенной базы животноводства в Сибири. В:

Зоотехния, 1999, № 5, с. 6-8.

21.Белкина Н. Н., Шнейдерман Г. Б. Распределение генотипов по трансферрину в стадах

калмыцкого скота. B: Зоотехния, 1991, № 4, с. 21–23.

22. Бердичевский Н. С., Машуров А. М., Чайковская А. И. Изучение филогенеза

пинцгаузского скота методами иммуногенетического анализа. B: Цитология и генетика,

1991, т.25, nr. 4, c. 48–51.

23.Бердичевский Н.С., Заброварный Е.И., Хрипта Г. П. Генетические аспекты филогении

бурого карпатского скота. B: Цитология и генетика, 1992, Т.26, № 6, c. 40–45.

24. Богатноу Н. П., Хрунова А. И., Захаров В. М. Мониторинг аллелофонда

производителей холмогорской породы. B: Зоотехния, 2000, № 3, с. 6-7.

25. Бороздин Э. К., Охапкин С. К. Презиготный отбор в многоаллельных локусах у

крупного рогатого скота. B: Генетика. 1984, № 2, с. 330-335.

26. Букаров Н. Г., Сороковой П. Ф. Эффективность генетического маркирования крупного

рогатого скота по типам крови. B: Животноводство, 1987, № 7, с. 19-21.

27. Букаров Н.Г. Контроль и управление воспроизводством генофонда молочных пород

стад Подмосковья. B: Молочное и мясное скотоводство. 2007, № 1, с. 28-29.

28. Букатару Н. Н., Машуров А. М., Зубарева Л. А. Изучение генофонда джерсейского

скота Молдавии. B: Научные чтения памяти акад. Д.К.Беляева. Семинар по генетикe и

селекции животных. Новосибирск, 1989, с. 13.

196

29. Букатару Н. Н. и др. Иммуногенетические особенности красного эстонского скота,

разводимого в Молдове. B: Актуальные вопросы генетики и селекции. Кишинэу,

Штиинца, 1991, с. 91-96.

30. Буркат В. П.и др. Методологичнi аспекти збереження генофонду сiльськогосподарских

тварин. В: Тр. Розведення i генетика тварин. Киiв, Аграрна наука, 2007, с. 54-63.

31. Быковченко Ю., Янчева Р. Изучение B-локуса групп крови при маркировании линий

алатауской породы. B: Пути повышения продуктивности животноводства Киргизии.

Фрунзе, 1980, вып. 31, с. 82-92.

32. Валяженков В. В. Егоров О. С. Аллелофонд основных линий скота костромской

породы по В-системе групп крови. B: Селекционно-генетические и физиологические

основы повышения продуктивности крупного рогатого скота и свиней. Москва, 1984, с.

104-107.

33. Василовский Н. Л. Совершенствование стада молочных коров учхоза «Криуляны»

путем скрещивания и селекции. Проблемы научного обеспечения животноводства

Молдавии. Кишинев, 1990, с. 8 – 9.

34. Вахер Л. Ф. и др. Изучение полиморфизма групп крови крупного рогатого скота и

использование его в селекционной работе в Эстонской ССР. B: Тр. ЛСХА, 1977, вып. 123,

с. 6-11.

35. Вахер Л., Инги Х., Ильп К. Результаты определения групп крови крупного рогатого

скота. B: Сб. научн. тр. Эст. НИИЖ и В, 1977, №19, с. 37-65.

36. Виникас А., Вагонис З. Характеристика красного литовского скота датского генотипа

по В-системе групп крови. Пути ускорения научно-технического прогресса в лесном

хозяйстве. B: Тез. докл. научн.- прак. совещ. Прибалт. респ. и Белоруссии, 26 - 27 июня,

1986, Каунас, Гирионис, 1986, с. 86-87.

37. Волохов И., Пащенко О., Скачков Д. выведение нового типа черно-пестрого

молочного скота в Нижнем Поволжье. Зоотехния, 2003, №6, с.5-6.

38. Воробьев Э. Г., Охапкин С. К., Бороздин З. К. Использование групп крови при

линейном разведении крупного рогатого скота молочных пород. Москва, 1981, с. 41-49.

39. Воронина Е. и др. Влияние подбора коров на их молочную продуктивность. B:

Молочное и мясное скотоводство, 2007, №4, с.8-9.

40. Всяких А. С., Александрова Г. М., Бахмутова Т. В. Использование

иммуногенетических методов в селекции молочного скота. B: Материалы XVI

Международ. конф. по гр. кр. и биохим. полиморф. животных. Ленинград, 1979, т. 7, с.

78-81.

197

41. Всяких А. С., Сороковой П. Ф., Бахмутова Т. B. Иммуногенетический контроль при

выращивании и селекции высокопродуктивных коров. B: Выведение коров для

молочных комплексов. Москва, Колос, 1981, с. 237-259.

42. Всяких А. С., Бахмутова Т. В. Иммуногенетические маркеры в селекции скота. B:

Животноводство, 1984, № 11, с. 32-34.

43. Глазко В. И. Генетика изоферментов сельскохозяйственных животных. Итоги науки и

техники ВИНИТИ. B: Общая генетика ,1988, т. 10, с. 212.

44. Глазко В. и др. Внутрипородная гетерогенность серого украинского скота. În Genetica

şi ameliorarea plantelor şi animalelor în Republica Moldova, Chişinău, 1998, p. 604-611.

45. Гумеров У., Исламова С. Аллелофонд групп крови и его связь с продуктивностью

коров. «Молочное и мясное скотоводство», 2009, №2, с.11.

46. Гуркович К. А., Чернушенко В. К. Маркирование новых линий швицкого скота

аллелями В-системы групп крови. B: Совершенствование бурых пород скота в СССР.

Дубровицы, 1981, с. 81-84.

47. Гуркович К. А., Цысь В. И., Бадисова А. И. Использование генов- маркеров групп

крови при создании новой линии крупного рогатого скота. B: Проблемы генетики

сельскохозяйственных животных. Дубровицы, 1985, с. 40-42.

48. Гуркович К. А., Кочетков Н. Т., Никифорова Р. М. Наследование маркерных аллелей

групп крови в потомстве высокопродуктивной коровы Бледной ЗП 3481. B: Проблемы

генетики сельскохозяйственных животных. Дубровицы, 1985, с. 43-44.

49. Деконе В. Я. и др. Иммуногенетическая характеристика по группам крови крупного

рогатого скота бурой латвийской породы. B: Материалы XVI конф. по группам крови и

биохимическому полиморфизму животных. Ленинград, 1979, т. 2, с. 220-224.

50. Демин Ю.С., Орлов В. Н., Сафронов Л. Д. Цитогенетический мониторинг в

животноводстве. B: Тезисы докл. 1–ой Всесоюзной конференции по цитогенетике

сельскохозяйственных животных. Москва, 1985, с. 24-25.

51. Джумков В. А. Плешкевич И. С. Изучение аллелофонда пород крупного рогатого

скота, разводимого в Белоруссии по полиморфным системам крови. B: 33 ежегод. конфер.

европейск. ассоциац. по животноводству, 16–19 августа 1982, Ленинград, с. 4

52. Дунин И. М. и др. Прогнозирование продуктивности коров по алелофонду стада. B:

Зоотехния, 1995, №5, с. 5-7.

53. Дюран Б., Оделл П. Кластерный анализ. Москва, Статистика. 1977, 126с.

198

54. Егиазарян А. В., Прохоренко П.Н., Сакса Е. И. Генетический прогресс по

хозяйственно-полезным признакам при совершенствовании ленинградского типа черно-

пестрого скота. В: Зоотехния, 2009, №4, с. 2-4.

55. Егоров С. И., Шадманов С. И. К вопросу изучения связи групп крови коров с их

молочной продуктивностью. B: Тр. ВНИИРиГЖ. Ленинград, 1977, вып. 24, с. 41-43.

56. Едренин Н. Н. Использование групп крови в селекции бестужевской породы скота. B:

Интенсификация животноводства на базе промышленной технологии. Москва, 1984, с.

27-30.

57. Елемесов К., Попов Н., Алентаев А. Совершенствование аулиэатинской породы в

Южно-Казахстанской области. B: Зоотехния, 2008, №6, с. 7-9.

58. Жебровский Л. С., Бабуков А. И., Иванов К. М. Генофонд сельскохозяйственных

животных и его использование в селекции. B: Тр. ВНИИРиГЖ, Ленинград, 1983, 352с.

59. Животовский Л. А., Машуров А. М. Методические рекомендации по статистическому

анализу иммуногенетических данных для использования в селекции животных.

Дубровицы, 1974, 27 с.

60. Жигачев А. И., Никитин Н, С., Черкасов В. В. Робертсоновская транслокация 1/29

аутосом и ее связь с нарушениями репродуктивных функций и болезнями крупного

рогатого скота. B: Сб. научн. тр. Ленингр. вет. института. 1983. Вып. 75, с. 40-42.

61. Жигачев А. И., Качура В. С., Богачева Т. В. Цитогенетический контроль быков-

производителей. B: Цитоген. и молекул. генетика с.–х. животн. Сб. научн. тр. ВНИИР и

ГЖ, Ленинград, 1987, с. 28–36.

62. Заднепрянский И. П. Использование генетических маркеров при создании мясных

стад на основе межвидовой гибридизации. B: Новi методи селекцii i вiдтворення

високопродуктивних порiд i типiв тварин, Киiв, Асоцiацiя “Украiна”, 1996, с. 71-72.

63. Захаров В., Труфанов В. Эффективность скрещивания голштинских быков с коровами

холмогорской и черно-пестрой пород. Зоотехния, 2004, №5, с.7-9.

64. Иванов Г. И. Воспроизводительная способность и группы крови. B: Животноводство,

1978, № 2, с. 48-50.

65. Илюшина И. А., Коновалов М. А., Кленовицкий П. М. Распространение

робертсоновской транслокации 1/29 в стадах крупного рогатого скота. B: Тез. докл. IV

всесоюз. конф. Экологическая генетика растений, животных, человека, 20-21 ноября 1991.

Кишинев. 1991, с. 265.

66. Иолчиев Б., Сельцов В. Взаимосвязь системы каппа-казеина с молочной

продуктивностью коров. Зоотехния, 1998, №6, с.4-5.

199

67. Истомин А. А., Шадманов С. И., Берникова И. Н. Молочная продуктивность черно-

пестрого скота в связи с оценкой генотипа животных по группам крови. B: Тр.ВНИИР и

ГЖ. Ленинград, 1977, вып. 24, с. 34-37.

68. Калашникова Л., Типаева А., Ганченкова Т. Племресурсы быков производителей

голштинской породы. «Молочное и мясное скотоводство», 2009, №3, с.4-6.

69. Канапин А. К., Шарипов И. К., Вишневская С. С. Цитогенетическое исследование

алатауского скота. B: Цитогенетика и биотехнология. Ленинград. 1989, с. 20-25.

70. Качура В. С. Хромосомные нарушения у крупного рогатого скота (Bos taurus L). B:

Цитолог. и генетика. 1982. 16, 4. с. 60-71.

71. Качура В. С. Динамика концентрации хромосомных нарушений среди крупного

рогатого скота на Украине. B: Цитогенетика и биотехнология. Ленинград. 1989, с.

8-14.

72. Клабуков П. Г. и др. Изучение эффективности использования генетических маркеров

при отборе и подборе в животноводстве. B: Сб. научн. работ НИИ животноводства.

Дубровицы, 1971, вып. 23, с. 103-106.

73. Ковалюк Н. В., Сацук В. Ф., Мачульская, Е. В. Использование генетических маркеров

для повышения молочной продуктивности коров. B: Зоотехния, 2007, № 8, с.2-4.

74. Комиссаренко А. Д., Абдель Мегид Э. Генетические варианты трансферрина и их

селективная значимость для прогноза продуктивности. B: Повышение продуктивности и

племенных качеств сельскохозяйственных животных. Ленинград, 1990, с. 43-48.

75. Констандогло А., Фокша В. Генетический полиморфизм систем крови черно-пестрого

скота молдавского типа. Зоотехния, 1998, №8, с.3-5.

76. Корешков В. А. Группы крови, типы белков и ферментов у черно-пестрого скота и их

использование в селекции. B: Автореф. дис. канд. биол. наук. Тарту, 1973, 23с.

77. Коровушкин А.. Иммуногенетические маркеры устойчивости к заболеваниям.

Зоотехния, 2004, №5, с.9-10.

78. Коронец И. Н. Аллелофонд черно-пестрой породы скота республики Беларусь. B:

Интенсификация производства продуктов животноводства. Жодино, 2002, с. 47.

79. Косолапов В. Г. и др. Новый молочный тип крупного рогатого скота на севере-востоке

европейской части России. В: Зоотехния, 2008, №8, с. 2-3.

80. Косяченко Н. М. Применение микрокалькулятора «Электроника БЗ-34» для обработки

данных научных экспериментов. Ленинград, 1983, 40 с.

200

81. Коробаев Ж. З. Эффективность оценки и отбора первотелок для промышленных

комплексов по трансферриновому локусу. Автореф. дис. канд. биол. наук. Ленинград.

1988, 20с.

82. Котляров Ю., Клиндук Н., Янкина О. Влияние кормления на успех голштинизации

скота в Приморском крае. «Молочное и мясное скотоводство», 2005, №3, с.4-5.

83. Кривенцов Ю. и др. Роль систем групп крови в селекции крупного рогатого скота.

Зоотехния, 2006, №2, с.9-11.

84. Кузнецов И., Стародумов И. Мониторинг генетической структуры популяций

крупного рогатого скота черно-пестрой породы. Зоотехния, 2009, №2, с.2-3.

85. Лазаренко Н. и др. Отбор, оценка и использовании быков-производителей в

Подмосковье. В: Молочное и мясное скотоводство, 2004, №3, с.18-20.

86. Ламонов С. А., Погодаев С. В. Сиььенталы, улучшенные голштинами, в условиях

молочного комплекса. В: Зоотехния, №1, 2003, с. 11-12.

87. Литвинов И., Тяпугин С. Линейная оценка быков-производителей в Вологодской

области. В: Молочное и мясное скотоводство, 2004, №3, с. 22-24.

88. Литвинов И. и др. Анализ связи ЕАВ-системы групп крови с хозяйственно-

биологическими признаками черно-пестрого скота. Зоотехния, 2005, №4, с.2-4.

89. Литвинов И. В., Литвинова Н. В., Хромова О. Л. Связь уровня молочной

продуктивности с аллелями систем групп крови. B: Зоотехния, 2005, № 5, с. 2-4.

90. Магомедов М., Залибеков Д., Алигазиева П. Экономическая эффективность

межпородного скрещивания. Зоотехния, 2001, №10, с.10-12.

91. Макаров В. и др. Значение коров ведущих групп в разведение молочного скота.

«Молочное и мясное скотоводство», 2007, №7, с.27-29.

92. Максименко В. Ф. Генетический полиморфизм групп крови типов некоторых белков и

ферментов у ярославского скота и возможности его использования в селекции. Автореф.

дис. канд. с.-х. наук. Ленинград, Пушкин, 1978, 23с.

93. Максимова А., Петрачкова И. Использование иммуногенетических маркеров при

выведении внутрипородного типа айширского скота. «Молочное и мясное скотоводство»,

2007, №5, с.9-11.

94. Максимова Л., Шульга Л. Использование иммуногенетических маркеров при

выведении внутрипородного типа айширского скота. B: Молочное и мясное скотоводства,

2007, № 5, с. 9-11.

95. Матвеева Т.. Влияние голштинов на продуктивность молочных стад в Ленинградской

области. «Молочное и мясное скотоводство», 2007, №8, с.28-29.

201

96. Машуров А. М. Генетические маркеры в селекции животных. Москва, Наука, 1980,

315с.

97. Машуров А. М. Разведение скота с использованием генетических маркеров. B:

Животноводство, 1984, № 4, с. 34-37.

98. Машуров А. М., Черкащенко В. И. Учитывать генетические дистанции между

породами при селекции. B: Животноводство. 1987, № 2, с. 21-23.

99. Машуров А. М. и др. Фонд антигенов групп крови и филогенез красного белорусского

скота. B: Вестник с.-х. науки. 1989, № 2, с. 78-82.

100. Машуров А. М. и др. Иммуногенетическое сходство и дистанция швицкого скота с

86 другими популяциями. B: Генетика. 1993. т. 23, № 4, с. 646-653.

101. Меркурьева Е. К., Абрамова Э. В., Бакай А. В., Кочиш И. И. Генетика. 1991, Москва,

Агропромиздат, 446с.

102. Москаленко Л., Кановалов А., Зверева Е. Генетические маркеры продуктивного

долголетия коров. «Молочное и мясное скотоводство», 2009, №3, с.9-10.

103. Назаренко В. Г. Актуальные вопросы иммуногенетического контроля селекционных

процессов красного степного скота. B: Научно-технический бюллетень Укр.НИИ

животноводства степных районов им М.В.Иванова. Херсон, 1983, вып.1, с. 23-27.

104. Назаренко В. Г. Использование иммуногенетических маркеров для улучшения

репродуктивных функций крупного рогатого скота. Молекулярно-генетические маркеры

животных. B: Тез. докл. II Междун. конф., Киев. 1996, с.62.

105. Назаренко В. Г. Иммуногенетические аспекты селекционного прогресса молочных

пород скота в южном регионе Украины. B: Використання трансплантацii ембрiонiв в

селекцii i вiдтвореннi сiльськогосподарських тварин. Киiв, Асканiя Нова, 1997, с. 115-117.

106. Никифорова Л.,Н. Рост и продуктивность голштинизированных телок в племенных

хозяйствах Брянской области. В: Зоотехния, 2007, №1, с. 28-30

107. Носач А. К., Яковлев А. Ф. Аномалии хромосом у крупного рогатого скота. B:

Трета национ. конфер. по цитолог. Пловдив. 1984, с. 288-291.

108. Овчинникова Л. Влияние линейной принадлежности коров на их продуктивное

долголетие. B: Молочное и мясное скотоводство. 2008, №3, с.7-9.

109. Орлов В. Н. Булатова Н. Ш. Сравнительная цитогенетика и кариосистематика

млекопитающих. B: Наука, Москва, 1983, 405с.

110. Охапкин С. К. и др. Исследования групп крови холмогоро-печорского скота. B:

Животноводство, 1986, № 10, с. 29-30.

202

111. Павличенко В. П. Пепина Г. Д. Характеристика групп крови заводских линий

крупного рогатого скота айрширской породы. B: Генетические основы селекции крупного

рогатого скота. Киев, Наукова думка, 1981, с. 99-102.

112. Пархоменко Л., Захаров В. Сохранить племенные ресурсы красного степного скота.

Зоотехния, 1996, №8, с.10-12.

113. Пархоменко Л.А., Мороз В. В. Создание нового типа красного молочного скота на

Кубани. В: Зоотехния, 2000, №12, с. 5-7.

114. Пасеков В. П. Генетические расстояния. Итоги науки и техники. ВИНИТИ. B:

Общая генетика. 1983, 8, с. 4-75.

115. Пахолюк В. С. Генетична структура стада черно-рябоi худоби по полiморфних

системах сироватки кровi. B: Перша мiжнародна наукова конф. молод.вчених та спец. 16-

17 лютого 1994 р. Тез. док. пов. Киiв. 1994, с.70.

116. Пепина Г. Д. Анализ связей иммуногенетических факторов групп крови и

воспроизводительной способности быков-производителей. B: Материалы XVI

Международной конф. по группам крови и биохимическому полиморфизму животных.

Ленинград. 1979, т. 3, с. 82-84.

117. Петков П. И. Генетический полиморфизм белков крови у высокопродуктивных коров

голштино-фризской породы. B: Животноводческие науки, 1987, № 24, с. 74-80

118. Плохинский Н. А. Математические методы в биологии. Москва, МГУ, 1978, 265с.

119. Полковникова А. П. Методы совершенствования пород крупного рогатого скота. B:

Автореф. дис. докт. с.-х. наук, Харьков, 1973, 42с.

120. Подоба Б. Е. Некоторые аспекты использования групп крови в селекции крупного

рогатого скота. B: Доклады ВАСХНИЛ, 1976, № 7, с. 30-33.

121. Подоба Б. Е. и др. Iмуногенетичный мониторинг у селекцiйных процессах створення

та вдосконалення порiд сiльськогосподарских тварин. B: Розведення и генетiка тварин.

Киiв, Аграрна наука, 2007, с. 176-180.

122. Попов Н. А. Генетические маркеры и поддержание гетерозиготности молочного

скота. Бюл. науч. работ. B: Вопросы интенсификации животноводства. Дубровицы, 1994,

вып. 110, с. 53-57.

123. Попов Н. А., Саморуков Ю. В. Использование аллелофонда систем групп крови

крупного рогатого скота при чистопородном разведении и скрещивании. Дубровицы.

1996, 65с.

124. Попов Н. А. Характеристика аллелофонда скота по аллелям систем групп крови. B:

Зоотехния, 1997, № 3, с. 9-11.

203

125. Попов Н. А. Лобков В. Ю. Иммуногенетический мониторинг при разведении

крупного рогатого скота ярославской породы. B: Вестник РАСХН. 1997, № 2, с. 62-64.

126. Попов Н. А., Якущенков А. М. Методические рекомендации по использованию

систем групп крови для формирования генетической структуры стада и

совершенствования племенных качеств скота. Москва, 1997, 41с.

127. Попов Н. А. Оценка системы селекции в стаде с использованием аллелей ЕАВ-

локуса. B: Зоотехния. 1998, № 7, с. 5-10.

128. Попов Н. А. Экономические аспекты генетической паспортизации молочного скота.

B: Молочное и мясное скотоводство. 1998. №3, с.22-25.

129. Попов Н. А., Ескин Г. В. Аллелофонд пород крупного рогатого скота по ЕАВ -

локусу. Справочный каталог. Москва. 2000, 300с.

130. Попов А. и др. Опыт по формированию племенного скота. Зоотехния, 2000, №2, с.7-

10.

131. Попов Н., Дедов М., Колесник В. Генофондное хозяйство по разведению

симменталов. Зоотехния, 2003, №6, с.2-5.

132. .Попов Н., Гриненко А., Алексеева И. Особенности экстерьера коров нового типа

черно-пестрого скота «Нежцинский». Зоотехния, 2005, №2, с.6-7.

133. Поставанева Е., Герасимов Ю. Эффуктивность подбора и кроссов линий при

создании высокопродуктивного скота. В: Молочное и мясное скотоводство, 2007, с. 25-27.

134. Прахов Л. П., Басонов О. А. Иммуногенетические и биохимические особенности

черно-пестрых коров отечественной и датской селекции. B: Зоотехния , 2005, № 4, с. 6-8

135. Прожерин В.П., Завертяев Б.П. Сохранение генофонда архангельской популяции

холмогорского скота. B: Зоотехния, 2008, № 11, с. 2-4.

136. Прохоренко П. Н., Яковлев Ф. Ф. Роль молекулярно-генетических маркеров в

селекции молочного скота. B: Зоотехния, 1996, № 7, с. 2-3.

137. Прохоренко П. Н., Халимуллин Г. А., Гридина С.Л. Новый внутрипородный

уральский тип черно-пестрого скота. В: Зоотехния, 2003, №2, с. 2-5.

138. Прохоренко П., Тяпугин С. Влияние различных факторов на продуктивное

долголетие коров. B: Молочное и мясное скотоводство, 2005, с. 13-16.

139. Пугачева З., Грачев В. Опыт создания высокопродуктивного молочного стада на

Кубани. «Молочное и мясное скотоводство», 2005, №7, с.9-10.

140. Романов Л. И., Цилуйко Г. А. Оценка сходства и различий генетических групп

создаваемой породы мясного скота по полиморфным признакам. B: Иммунолог. и

селек. c.–х. животных. Mосква, 1986, с. 20-25.

204

141. Рыбин А. Иммуногенетическая оценка голштинизированного скота в Нижнем

Поволжье. Зоотехния, 1998, №5, с.7-8.

142. Сакса Е. и др. Селекционно-генетические основы создания высокопродуктивных

стад в Ленинградской области. «Молочное и мясное скотоводство», 2007, №7, с.2-4.

143. Салий И. И., Долгов А. М., Шумило А. А. Племенная работа и организация

воспроизводства стада в специализированных молочных хозяйствах Молдавии. Кишинев,

1983, 83с.

144. Семенов В. А. и др. К вопросу о методах использования групп крови при создании

высокопродуктивных стад. B: Сбор. тр. НИИ с.-х. центральных районов нечерноземной

зоны, 1981, № 57, с. 15-25.

145. Семенова Э. И., Пахолюк В. С. Роль отрицательных корреляций между

продуктивными признаками в поддержании полиморфизма аллельных структур пород. B:

Междун. симпоз. молекул. генетики и биотехн. в оценке и изменен. геномов с.–х. живот.

24–26 мая 1994 г. Санкт-Петербург, Пушкин, с. 112–113.

146. Сердюк Г. и др. Иммуногенетический контроль в селекционной практике. B:

Зоотехния, 2000. №10, с. 7-9.

147. Серебровский А. С. Генетический анализ. 1970, Москва, Наука, 342 с. 257.

148. Сирацкий И. З. Генетический полиморфизм гемоглобина, белковых систем,

ферментов крови и их связь с воспроизводительной способностью. B: Цитология и

генетика. 1992. том. 26, 2, с. 41–50.

149. Сирацкий И. З. Физиолого-генетические основы выращивания и эффективного

использования быков-производителей. Киев. Укр. ИНТЭИ. 1992, 152 с.

150. Скрипниченко Г. Г. Популяционный анализ генетической структуры стад молочного

скота по полиморфным системам белков и ферментов сыворотки крови, молока в связи с

селекцией на повышение молочной продуктивности. Автореф.дис. канд. биолог. наук.

Москва, 1975, 26с.

151. Слепченко А. Р. Исследование корреляции групп крови и типов трансферрина с

молочной продуктивностью красного горбатовского скота. B: Материалы II конф.

молодых ученых по генетике и разведению сельскохозяйственных животных, Ленинград,

1971, т. 2, с. 9.

152. Смирнов Э. и др. Оценка раличных генотипов молдавского черно-пестрого скота по

продуктивности и скорости молокоотдачи. Научное обеспечение животноводства

Молдавии, Кишинев, 1989, с. 3 – 10.

205

153. Сороковой, ПФ. и др. Генетический полиморфизм групп крови у отечественных

пород крупного рогатого скота. B: Сб. науч. работ ВИЖа. Дубровицы1972, вып. 16, с.8-15.

154. Сороковой П. Ф. Группы крови у ярославского скота и их использование в племенной

работе. B: Исследования по иммуногенетике и биохимическому полиморфизму

сельскохозяйственных животных. Дубровицы, 1972. вып. 26, с. 73-81

155. Сороковой П.Ф., Машуров А. П., Будникова А. В. Некоторые результаты изучения

генетических маркеров у крупного рогатого скота. B: Исследования по иммуногенетике и

биохимическому полиморфизму сельскохозяйственных животных. Дубровицы, 1972,

с.16-23.

156. Сороковой П. Ф., Машуров А. М. Исследование корреляции групп крови с

оплодотворением крупного рогатого скота B: Тр. II Междунар. симпозиума по

иммунологии размножения. София, БАН, 1973, с. 577-579.

157. Сороковой П. Ф. и др. Результаты изучения генетического полиморфизма групп

крови у холмогорского скота. B: Обобщение опыта работы по совершенствованию скота

холмогорской породы. Ижевск, 1973, с. 104-111.

158. Сороковой, ПФ. Методические рекомендации по использованию групп крови в

селекции крупного рогатого скота. Дубровицы. 1974, 40с.

159. Сороковой П. Ф. и др. Результаты изучения групп крови и полиморфных белков у

скота холмогорской породы племзавода «Холмогорский». B: Бюл. научных работ ВИЖа,

1976, вып. 48, с. 24-30.

160. Сороковой П. Ф., Букаров Н. Г. Анализ молочной продуктивности коров черно-

пестрой породы по иммуногенетическим маркерам. B: Совершенствование методов

селекции молочного скота. Дубровицы, 1983, с. 31-37.

161. Сороковой П. Ф., Вороненко В. И. Анализ молочной продуктивности коров

англерской породы по иммуногенетическим маркерам. B: Совершенствование методов

селекции молочного скота. Дубровицы, 1983, с. 38-42.

162. Сороковой П. Ф. и др. Генетические маркеры и молочная продуктивность сычeвского

скота новых линий. B: Животноводство, 1985, № 9, с. 34-36.

163. Сороковой П. Ф., Букаров Н. Г. Оценка сочетаемости наследственных факторов по

генетическим маркерам. B: Животноводство. 1987. №1, с.22-23.

164. Столповский Ю. А., Столповская О. Б. Серая украинская порода. В: кн.:

Генетические ресурсы крупного рогатого скота: редкие и исчезающие породы. Москва,

Наука, 1993, с. 94-111.

206

165. Суллер И.. Пути селекционного совершенствования черно-пестрого скота.

Зоотехния, 2003, №5, с.4-7.

166. Сухова Л. Г. Группы крови уральского черно-пестрого скота и их использование в

селекции. B: Генетические исследования в селекции на Урале. Свердловск, 1984, с. 154-

155.

167. Сухова Н. О., Деева В. С. Иммуногенетические показатели крови сибирского черно-

пестрого скота и связь их с продуктивностью. B: Селекция в животноводстве Сибири,

Новосибирск, 1985, с. 19-36.

168. Cухова Л. Г., Лазарева Ф. Ф. Влияние голштинизации на генофонд уральского

черно-пестрого скота. B: Зоотехния, 1996, № 11, с. 3-4.

169. Сухова Л. Г. Изучение генетической структуры уральского черно-пестрого и

тагильского скота с использованием ЭВМ типа ВС. B: Генетические методы оценки с.-х.

животных, Ленинград, 1985. с. 30-36.

170. Тамарова А., Суворов А. Создание высокопродуктивного скота в Ярославской

области. «Молочное и мясное скотоводство», 2007, №1, с.11-12.

171. Тарасюк С. И., Глазко В. И. Динамика аллельных частот в поколениях помесных

животных скрещиваний симменталы-краснопестрые голштины. Молекулярно-

генетические маркеры животных, тез.доклд. B: II Междун. Конф. 15-17 мая 1996. Киев.

Аграрна наука. 1996, с. 41.

172. Тарчоков Т. Т. Продуктивность голштинизированных коров в Кабардино-Балкарии.

В: Зоотехния, 2002, №1, с.6-7.

173. Терлецкий В. П., Дементьева Н. В., Усенбеков Е. С. Оценка племенных животных по

полиморфизму генов и ДНК. B: Зоотехния, 2001, № 1. с. 14-16

174. Тихонов В. Н. Использование групп крови при создании животных. Москва, Колос,

1967, 390с.

175. Тхань Х. Х. Использование групп крови, типов белков крови и молока в анализе

филогенеза вьетнамской молочной породы крупного рогатого скота. Автореф. дис. канд.

биолог. наук. Л. Пушкин, 1992, 23с.

176. Усова Т. Оценка внутрилинейных подборов и кроссов линий в скотоводстве.

Зоотехния, 1999, №11, с.5-7.

177. Фокша В. Ф. Использование иммуногенетических маркеров при создании племенных

стад черно-пестрого скота молдавского типа. Автреф. дис. канд. с-х. наук, Дубровицы,

1988, 27с.

207

178. Фолконер Д. С. Введение в генетику количественных признаков. Москва,

Агропромиздат, 1986, 485с.

179. Хаертдинов Р. и др. Генетическая изменчивость молочных быков у помесей

холмогорская х венгерская голштинская. Зоотехния, 1998, №3, с.5-6.

180. Хайруллина Н. И. и др. Влияние сочетания локусов эритроцитарных антигенов быков

производителей на генетическую структуру стада крупного рогатого скота. B: Зоотехния,

2007, № 6, с. 5-6.

181. Хрунова, А И. Использование генетических маркеров в селекции молочного скота на

повышение продуктивного долголетия. Автореф.дис. канд. с.-х. наук. Москва. 1988, 20с.

182. Хрунова, А И., Богатноу Н. П., Захаров В. М. Сохранить генофонд холмогорского

скота. B: Зоотехния, 2000 №4, , с. 4-6.

183. Цилуйко Г. А. Характеристика животных выводимой украинской породы мясного

скота по группам крови и полиморфным белкам. Автореф. дис. канд. биолог. наук.

Пушкин, 1985, 22с.

184. Цiлуйко Г. Iмуногенетичнi процеси при виведеннi м’ясних порiд Украiни. B: Новi

методи селекцii i вiтворення високопродуктивних порiд i типiв тварин. Киiв, Украiна,

1996, с. 175.

185. Цiлуйко, ГА. Застосування генетичного монiторингу в мясному скотарствi Украiни.

Разведення i генетика тварин. B: Межв.темат.збiрник. Киiв. Аграрна наука. 1999. вып. 31-

32. с. 266-267.

186. Чернушенко В. К., Гуркович К. А. Анализ иммуногенетического сходства в линиях

сычевской и швицкой пород в связи с продуктивностью. B: Генетические исследование в

селекции животных. Дубровицы, 1982, с. 52-54.

187. Чернушенко В. К. Повышение эффективности селекции молочного скота при

использовании генетических маркеров. Диссер.док. с.-х. наук. Смоленск, 1992, 315с.

188. Чернушенко В.,.Камошенков А, Бабичева В. Тип подбора родителейпо АЕВ-локусу

групп крови и хозяйственно-биологические качества дочерей. «Молочное и мясное

скотоводство», 2009, №2, с.9-10.

189. Чисыма Р., Оаржак У. Генетическая структура популяций быков по группам крови.

Зоотехния, 2005, №10, с.6-7.

190. Шадманов С., Пепина Г., Коваленко Г. Перспективы использования

иммуногенетических показателей для маркирования линий и семейств крупного рогатого

скота. B: Разведение и использование айрширского скота в РСФСР. Ленинград, 1976,

вып. 47, с. 107-110.

208

191. Шадманов С. И., Берникова Н. И., Истомин А. А. Сочетаемость по группам крови

крупного рогатого скота и его воспроизводительные способности. B: Сб. тр. ВНИИР и

ГЖ, Ленинград, 1980, вып. 24, с. 27-41.

192. Шадманов С. И., Корешков В. А., Пепина Г. Л. Зависимость воспроизводительной

способности крупного рогатого скота от сочетаемости спариваемых особей по

полиморфным системам крови. B: Материалы XVI Междунар. конфер. по группам крови

и биохимическому полиморфизму животных. Ленинград, 1979, т. 3, с. 15-17.

193. Шадманов С. И. Применение иммуногенетических методов при определении

достоверности происхождения племенных животных. B: Труды Узб. НИИ

животноводства, 1983, вып. 38, с. 140-146.

194. Шадманов С. И. и др. Генетические аспекты филогении пород крупного рогатого

скота, разводимого в Узбекской ССР. B: Докл. ВАСХНИЛ. 1987, 51, с. 22-24.

195. Шмит Р. М. Использование генетических маркеров в селекции черно-пестрого скота

западно-украинской популяции. B: Бюл. ВНИИР и ГЖ, Ленинград, 1990, вып. 122, с. 29-

31.

196. Шуябов Т. М., Бахарчиев Ш. З. Использование иммуногенетических маркеров в

селекции скота на резистентность. B: Зоотехния, 2007, № 7, с. 9-11.

197. Шубин П. Н., Ефимцев Э. А. Биохимическая и популяционная генетика северного

оленя. Ленинград, Наука, Ленигр. отделение. 1988, 103с.

198. Шукюрова Е. Б. Генетическая характеристика герефордского крупного рогатого

скота, разводимого на Дальном Востоке. B: Зоотехния, 2006, № 5, с. 6-7.

199. Шульга Л. П. и др. Новый тип холмогорского скота северный. В: Зоотехния, 2005,

№1. с. 8-11.

200. Эрнст Л.К., Сороковой П.Ф. Актуальные вопросы генетики и селекции молочного

скота . B: Животноводство, 1970, № 6 с.78-80.

201. Эрнст Л.К. Изучение возможности использования генетических маркеров в селекции

животных. B: Актуальные вопросы прикладной генетики в животноводстве. Москва,

Колос, 1982, с.92-94.

202. Эрнст Л., Жигачев А., Кудрявцев В. Мониторинг генетического груза в черно-

пестрой, голштинской и айрширской породах крупного рогатого скота. Зоотехния, 2007,

№3, с.5-10.

203. Яковлев А.Ф. Цитогенетическая оценка племенных животных. М.: Агропромиздат.

1985, с.256.

209

204. Яковлев А.Ф., Качура В.С. Роль цитогенетики в повышении воспроизводительных

качеств крупного рогатого скота. B: Вестник сельскохоз. науки. 1986, № 1, с.70-74.

205. Al-Timeti Y., Al-Murrani W. Transferrin and Hb-types in Iragi local Sharabi and Frisian

cattle in Iraq and some producsion and adaption traits. În: Proc. 4. the World Congr.Genet. appl.

Livestoc Prod. Edinburg, 1990, p. 324-326.

206. Ashton G. et al. Proposale on nomenclature of protein polymorphisms in farm livestock. În:

Genetics, 1967, vol. 56, p. 353 – 362.

207. Avise J., Aguadro Gh. Comparative summary of genetic distances in the vertrebrates.

În: Patterns and correlations. 1982, vol. Biol., , p. 151 – 185.

208. Baker O., Manwell G. Animal Blood groups biochem. În: Genet. 1980, 11, p.127–150.

209. Braend M., Berg H. Lie H. Blood groupe of Norwegian cattle. Studier on South and Vest

Norvay cattle (sv) and Colour – Sided Tronder cattle (st) În: Acta agr.Scand., 1964, vol. 14, nr.

2/3, p. 150 - 164.

210. Dola L., Ormian M., Badania and polimorfizm bialec i enzemow surowicy krwi u budla

rasy nizinnej czerwono-bialej. În: Zesz. probl. post. nauk., 1984. nr. 267, p.203-208.

211. Dunn H., Mcentee C. Citogenetic and reproductive studies of bulls born co–twin with

freemartins. În: J. Rep. and Fert, 1979, vol. 57, nr. 1, p. 21 – 30.

212. Elarige F. Blazark W. Chromosomal analysis of fertile female heterosexual twins in cattle.

În: J.Dairy Sci. 1977, 60, nr.3, p. 458 - 463.

213. Flac W., Markowiez I., Walawski, K. Differentiation of the blood group gene frequencies

betveen bulls and thier mothhera . În: Genet. polon., 1973, vol. 14, nr.1, p. 87 - 92.

214. Gahne B. Studies on the inheritances of efectrophoretic forma of transferrins,

albumins and plasma esterases of horses. În: Genetics, 1966. vol. 53, p. 581–,694.

215. Grami R., Onmayer G. Biochemical polymorphism in Eqyptian Baladi cattle and their

relationship with other breeds. În: Anim. Genet. 1986, nr.1, p.61– 76.

216. Gregorius H. The concept of genetic diversity and its formal relationship to heterozygosity

and genetic distanse. În: Mathem.Biosciences. 1978, vol. 41, p. 253–271.

217. Grosclaude F., Francois D., Wimitzky M. Evidence for abcence of linkage between the B

and Z as well as between the F and S systems of cattle blood groups. În: Anim. Genet. 1990.

vol.21, nr.4, p. 427 - 429.

218. Gustavsson I., Rockborn G. Chromosomal abnormality in there cases of lymphatic

leucomia in cattle. În: Nature, 1964, nr. 422, p. 203.

219. Gustavsson I. Cytogenetics distribution and phenotypic effects of a translocation in

Swedish cattle. Hereditas. 1969, nr. 63, p. 63. – 69.

210

220. Larsen B., Gruchy C., Noustgaard J. Blood grups and polymorphie protein system in Jersey

cattle on the Isle of Jersej. În: Acta agr. Scand. 1974, vol. 24, nr. 2, p. 99 - 110.

221. Manwell C., Baker C. Genetic distance between the australian merino and the Poil Dorset

sheep. În: Genet. Res. Camb., 1977, 20, nr. 3. p. 239 – 253.

222. Nei M. Molecular population genetics and evolution. Amsterdam: În: North Holland. Publ.

Comp. 1975, 281 p.

223. Nei M. Estimation of avegare heterozygosity and genetic distance from a small number of

individuals. În: Genetics. 1978. vol.89, nr. 3, p. 583 - 590.

224. Robertson A. Blood-grouping in dairy improvement. În: Prog.VII Inter.congr. anim. 1956.

vol. 2, p. 79 - 83.

225. Trela E. et al. Studies on blood groups in Lowiand Redant-White cattle. În: Genet. Polon.,

1975, vol. 16, nr.3, p. 353 - 357.

226. Trela J. Use of blood groups for determining imunogenetic varistion in cattle. În: Genet.

Polon., 1977, vol. 18, nr. 3, p. 253 - 260.

227. Walawski K., Szturo J., Kaczmarczyk E. Productivity of cows homozygots regarding genes

for the B-system of blood groups and of thier heterozygots halfsistern utlilzed in the same herds.

În: Genet. polon. 1976, vol. 17, nr. 2, p. 215-218.

228. West–Eberhard M. Alternative adaptation, speciation, and phylogeny (a review). În: PNAS.

1986, 83, p. 1388–1392.

229. Betancourt H. Caracteristias seminales y fertilidad de tovossanta gertrudies con

translocation 1/29. În: Rev. Salud. anim. 1983. nr. 5, p. 149 – 158.

230. Ebertus R. Ein bischer nicht beschreiber polymorphismus einer zuweiten Amylase im

Blutserum des Dindes. În: Fort-pflanz. 1968. Bd. 4, H.4/5, p. 283 - 288.

231. Hamori D. Zuchthigienische Untersuchungen an Rider Zwilligen. Monatsh. În:

Veterinarmed. 1973, 28, nr. 22, p. 857 – 861.

232. Hierl H., Erhard I., Oppelt E. et al. Untersuchungen der Genfrequenzen biochenischer

Merkmale und Elutgruppen loci and boyrischen Rinderrassen. În: Zuchtungekunde. 1978, vol.

50, nr. 3, p. 181 - 188.

233. Kastil F. Neure Untersuchungen uber die Rinderzwicke. În: Elne Literaturubersicht.

Arch.Tirheilk. 1979, 121, 8. S. 425 – 429.

234. Koeh I., Roseliys R. Elutgruppenbestimmung sur Abstammungs kontrolle bei cinem

Zwillingspaar mit zwei verschiedenen Vatern . În: J. Dt.Tieraratl. Wschr. 1978, nr. 8, s. 319 -

320.

211

235. Pichner P. et al. Heterozygotie und Pruchtbarkeit bei Rindern Dtsch. tierarzt. În:

Wochenacher. 1971, Bd. 78, p. 73 - 148.

236. Rick G. Problematik des autonomen XX/XV – Syndroms beim Rind. – In; 2 Kollog. Uber

Zytogenet. (Chromosomenpatologie). În: Giessen, 29-30 sept. 1975, Giessen. 1975, p. 212 – 235.

237. Grzybowski G., Zurkowski M. Zgoznicowanie grup krwi w ucladzie B, W reznych populaci

jach i grupach gospodarstw hodow Janych bydia rasynizinnej czaino-lialej . În: Pr.i nater.

Zootechn, 1979, nr.19, p. 7 - 18.

238. Grzybowski G., Zurkowski M. Zroznicowanie B-alleli grup krwi krow rasynizinnej ezarno-

blalej w zaleznosei cd vieku zwierzat . În: Prace I materially zootechniezne. Warszawa, 1980. t.

22, p. 11 - 17.

239 . Walawski, K. Wplym organicz oneij liczhy buhajow na zmiennose imunogenetyez na grup

krwi u uktodrie B u Bydla. În: Pr. mater. zootechn. 1974, vol. 4, s. 13-21.

212

DECLARAŢIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnatul, declar pe propria mea răspundere că materialele prezentata în teza de doctorat se

referă la propriile activităţi şi realizări, în caz contrar urmînd să suport consecinţele, în

conformitate cu legislaţia în vigoare.

Focşa Valentin

Semnătura

Data

213

CV AUTORULUI

Datele personale: Valentin FOCŞA

Data naşterii: 28.10.1951 s.Talmaz, raionul Ştefan Vodă

Studii şi calificări:1967 – şcoala de 8 ani s. Talmaza r-nul Ştefan Vodă 1971 – Colegiul de Zootehnie, Carmanova, specialitatea zootehnie 1980 – Universitatea Agrară de Stat, facultatea zootehnie specialitatea zootehnician savant 1988 – doctor în agricultură, Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Zootehniei, or.Dubroviţi, Moscova, Rusia 1994 – conferenţiar cercetător

1973 – zootehnician selecţionar, Ştefan Vodă

Activitatea 1975 – zootehnician-şef, “Colhozjivprom”, Căuşeni profesională 1981 – cercetător ştiinţific stagiar, IŞPBZMV 1982 – cercetător ştiinţific superior, IŞPBZMV 1988 – şef laborator, IŞPBZMV 1990 – secretar ştiinţific, IŞPBZMV 2001 – director adjunct pe ştiinţă pînă în prezent, IŞPBZMV

Participări la foruri ştiinţifice Internaţionale: La simpozioane ştiinţifice

internaţionale din România, Rusia, Ucraina, Bielarusi

Publicaţii: autorul unei monografii, 87 lucrări ştiinţifice, decizie pozitivă de

acordare a 1 brevet de invenţie.

Participări în proiecte ştiinţifice naţionale şi internaţionale: 2 proiecte naţinale

Distincţii: Medalia jubiliară 60 ani ai Academiei de Ştiinţe, diplome ale Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare

Calităţi personale: comunicabil, flexibil, pentru cunoştinţe noi, tolerant, autoperfecţionare continuă Posedarea limbilor: română, rusă, franceză cu dicţionar

Date de contact: s. Maximovca, Anenii Noi, tel 359-521

214

Mulţumiri!

Aduc cele mai alese şi sincere mulţumiri colegilor din laboratorul Tehnologii de Creştere

şi Exploatare a Bovinelor al Institutului Ştiinţifico-Practic de Biotehnologii în Zootehnie şi

Medicină Veterinară: dnei doctor, conferenţiar cercetător Alexandra Constandoglo, dlui doctor,

conferenţiar cercetător, şefului de laborator E. Smirnov, d-nei V. Ciubatico care au contribuit

nemijlocit la efectuarea cercetărilor şi realizarea tezei, domnului doctor habilitat, academicianul

M. Bahcivanji care ma îndemnat, a luat cunoştinţă şi a făcut primele obiecţii, d-lui profesor

universitar N. Bucataru pentru îndrumările şi obiecţiile făcute pe parcursul realizării tezei,

domnilor doctori habilitaţi, profesori universitari G. Darie şi V.Radionov, pentru sfaturi de

îmbunătăţire a tezei realizate.

Nu în ultimul rînd ţin să mulţumesc şi domnului profesor universitar A.Şumanschii

director al Institututlui pentru susţinere şi încurajare la momentul oportun, dlui T.Brad, directorul

Staţiunii Tehnologico-Experimentale pentru posibilitatea desfăşurării cercetărilor şi tuturor celor

care m-au susţinut şi au adus contribuţii la realizarea tezei.