1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV ȘCOALA DOCTORALĂ INTERDISCIPLINARĂ

CENTRUL DE CERCETĂRI ECONOMICE

COMUNICARE ȘI PERSUASIUNE LA NIVELUL INSTITUȚIILOR DIN

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ

COMMUNICATION AND PERSUASION OF PUBLIC ADMINISTRATION

INSTITUTIONS

Pocovnicu Constantin Dorian

Coordonator ştiinţific

Prof.univ.dr. Epuran Gheorghe

BRAȘOV, 2013

2

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

Universitatea Transilvania din Brașov Bd. Eroilor 29, 500036 Brașov, România, Tel/Fax: +40 268 410525, +40 268 412088

www.unitbv.ro

D-lui (D-nei) …………………………………………………………………………………………

COMPONENȚA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universității ,,Transilvania’’ din Brașov

Nr. 6495 din 28. 03. 2014

PREȘEDINTE: - Conf. univ. dr. Ioana Bianca CHIȚU

PRODECAN – Facultatea de Științe

Economice și Administrarea Afacerilor

Universitatea ,,Transilvania’’ din Brașov

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: - Prof. univ. dr. Gheorghe EPURAN

Universitatea ,,Transilvania’’ din Brașov

REFERENȚI - Prof. univ. dr. Răzvan ZAHARIA

Academia de Studii Economice din București

- Prof. univ. dr. Ioan PLAIAS

Universitatea ,, Babeș - Bolyai’’ din Cluj-

Napoca

- Conf. univ. dr. Cristinel Petrișor

CONSTANTIN

Universitatea ,,Transilvania’’ din Brașov

Data, ora și locul susținerii publice a tezei de doctorat: 09.05.2014, ora 11.00, în Aula Sergiu

Chiriacescu, sala U II 3.

Eventualele aprecieri sau observații asupra conținutului lucrării vă rugăm să le transmiteți în timp

util, pe adresa dorianpocovnicu@yahoo.com.

Totodată vă invităm să luați parte la ședința publică de susținere a tezei de doctorat.

Vă mulțumim.

3

CUPRINS

Pg.

teza

Pg.

rezumat

INTRODUCERE 7 7

CAPITOLUL 1

COMUNICAREA UMANĂ ŞI IMPLICAŢIILE ACESTEIA ASUPRA EXISTENŢEI ŞI A

EVOLUŢIEI ENTITĂŢILOR ORGANIZAŢIONALE

13

12

1.1. Teorii generale privind comunicarea umană - stadiul actual al cercetării în domeniul

comunicării cu scop persuasiv 13

1.1.1. Comunicarea organizaţională şi particularităţile acesteia – stadiul actual al

cercetării 24

1.1. 2 Administraţia publică în România. Structura, rol şi funcţionalitate 33

1.1.2.1 Structura şi rolul administraţiei publice în România 33

1.1.2.2 Interconectarea administraţiei publice în interiorul propriului sistem şi

cu publicul extern 42

1.2 Managementul proceselor de comunicare la nivelul administraţiei publice 51

1.2.1 Comunicarea în instituţiile publice - rol, performanţă şi efecte 51

1.2.2 Nivelurile structurale şi decizionale regăsite la nivelul administraţiei publice 56

1.2.3. Categorii de public ţintă ale comunicării externe specifice instituţiilor

administraţiei publice 63

CAPITOLUL 2

PROCESELE DE COMUNICARE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ - STRUCTURĂ,

CARACTERISTICI ŞI FORME

68

18

2.1. Structura şi caracteristicile proceselor de comunicare în administraţia publică locală 68

2.1.1. Procesul comunicării în administraţiile publice 68

2.1.2. Comunicarea între administraţia publică şi cetăţean 73

2.2. Tehnici şi modalităţi de comunicare utilizate la nivelul administraţiei publice 78

2.2.1. Relaţiile publice în administraţia publică 80

2.2.2. Publicitatea în administraţia publică 88

2.3. Publicitatea şi rolul acesteia în administraţia publică 96

2.3.1. Rolul publicităţii în demersurile de comunicare ale administraţiei publice 96

2.3.2. Managementul comunicării publicitare în instituţia publică 100

2.4. Relaţiile publice şi rolul acestora în administraţia publică 117

2.4.1.Rolul relaţiilor publice în demersurile de comunicare ale administraţiei publice 117

2.4.2 Managementul relaţiilor publice în administraţia publică 125

CAPITOLUL 3

ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ ÎN SPAŢIUL EUROPEAN: VALORI, PROVOCĂRI,

TENDINŢE

135

21

3.1. Valorile administraţiei publice în spaţiul european 135

3.2. Provocări şi tendinţe asociate activităţii administraţiei publice la nivel european 153

CAPITOLUL 4

IMPLICAŢIILE DEZVOLTĂRII TEHNOLOGIILOR DE COMUNICARE ŞI

INFORMARE PENTRU ACTIVITATEA ADMINISTRAŢIILOR PUBLICE

154

23

4.1. Dezvoltarea noilor tehnologii de informare şi comunicare ca oportunităţi pentru activităţile

de marketing şi procesele de comunicare din administraţia publică 154

4.2. Factori de influenţă în furnizarea de servicii electronice la nivelul administraţiei publice 162

4.2.1. Identificarea cererii şi a priorităţilor 163

4.2.2. Politicile publice de informare 164

4.2.3. Infrastructura tehnică 168

4.2.4. Accesul cetăţenilor 168

4.2.5. Problemele de implementare 169

4.2.6. Problemele de securitate 172

4.2.7. Remodelarea proceselor privind prestarea serviciilor publice 172

4.2.8. Mijloace utilizate în furnizarea serviciilor electronice la nivel european 173

4

4.3. Strategii, responsabiiltăţi şi acţiuni concrete în implementarea guvernării electronice în

România 179

4.3.1. Reforma la ghişeu prin intermediul portalului www.e-guvernare.ro 184

4.3.2. Achiziţii publice prin mijloacel electronice - www.e-licitatie.ro 186

4.4. Domeniile de interes în dezvoltarea serviciilor de guvernare electronică 188

4.4.1. Domeniul E-Sănătate 189

4.4.2. Domeniul E-Mediu 191

4.4.3. Domeniul E-Transport 192

4.4.4. Domeniul E-Agricultură 193

4.4.5. Domeniul E-Justiţie 194

4.4.6. Domeniul E-Educaţie 195

4.4.7. Domeniul E-Cultură 196

4.4.8. Domeniul E-Biserică 197

4.4.9. Domeniul E-Turism 198

4.4.10. Domeniul E-Asociativ 199

4.4.11. Domeniul E-Sport 200

4.4.12. Domeniul E-Participare 200

CAPITOLUL 5

CERCETARE DE MARKETING PRIVIND MANAGEMENTUL COMUNICĂRII AL

ELEMENTELOR DE PERSUASIUNE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

202

26

5.1. Contextul şi necesitatea cercetării 202

5.2. Scopul cercetării şi obiectivele cercetării 203

5.3. Stabilirea surselor de informaţii 204

5.4. Culegerea informaţiilor 205

5.5. Analiza şi interpretarea datelor 207

5.6. Strategia de comunicare la nivelul Instituţiei Prefectului - Judeţul Bacău 250

CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUȚII PERSONALE ȘI DIRECȚII VIITOARE DE

CERCETARE 265 40

BIBLIOGRAFIE 273 49

LISTĂ FIGURI ŞI TABELE 282

ANEXE 285

Anexa 1: Chestionar 285

5

TABLE OF CONTENTS

Pg.

number

thesis

Pg.

number

abstract

INTRODUCTION 7 7

CHAPTER 1

THE HUMAN COMMUNICATION AND ITS IMPLICATIONS ON THE EXISTENCE

AND EVOLUTION OF ORGANISATIONAL ENTITIES

13

12

1.1. General theories regarding human communication - state of the art within the research

field of persuasive communication 13

1.1.1. Organisational communication and its characteristics - research literature review 24

1.1.2. Public administration in Romania. Structure, role and functionality 33

1.1.2.1 Structure and role of public administration in Romania 33

1.1.2.2 Interconnecting the public administration, from within its own system,

with external audiences 42

1.2. Management of communication processes within public administration 51

1.2.1 Public institutions communication - role, performance and effects 51

1.2.2 Structural and decision levels identified within public administration 56

1.2.3. Target audiences’ categories of external communication, specific to public

administration institutions 63

CHAPTER 2

PUBLIC ADMINISTRATION COMMUNICATION PROCESSES - STRUCTURE,

CHARACTERISTICS AND TYPES

68

18

2.1. Structure and characteristics of local public adminsitration communication processes 68

2.1.1. Communication process of public administrations 68

2.1.2. Communication between public administration and the citizen 73

2.2. Techniques and styles of communication used by public administration 78

2.2.1. PR and public administration 80

2.2.2. Advertising and public administration 88

2.3. Advertising and its role within public administration 96

2.3.1. The part advertising plays in the communication initiatives of public

administration 96

2.3.2. The management of advertising communication inside public institutions 100

2.4. PR and their role within public administration 117

2.4.1. The part PR plays in the communication initiatives of public administration 117

2.4.2. The management of PR inside public institutions 125

CHAPTER 3

PUBLIC ADMINISTRATION WITHIN EUROPEAN SPACE: VALUES,

CHALLENGES, TRENDS

135

21

3.1. The values of public administration within the European sphere 135

3.2. Challenges and trends of public administration activities, within the European space 142

CHAPTER 4

FACETS OF ICT DEVELOPMENT FOR PUBLIC ADMINISTRATION ACTIVITIES 154

23

4.1. Developing new ICT technologies as opportunities for the marketing activities and

communication processes of public administration institutions 154

4.2. Influence factors in supplying e-services by public administration institutions 162

4.2.1. Identification of demand and priorities 163

4.2.2. Information public policies 164

4.2.3. Technical infrastructure 168

4.2.4. Citizens’ access 168

4.2.5. Implementation challenges 169

4.2.6. Security issues 172

4.2.7. Remodelling of public service delivery processes 172

4.2.8. Current means used in supplying e-services by public administration institutions 173

6

4.3. Strategies, responsabilities and practical actions identified in the implementation of e-

governance in Romania 179

4.3.1. “Counter” reform through www.e-guvernare.ro portal 184

4.3.2. Public tenders through electronic platforms - www.e-licitatie.ro 186

4.4. Interest areas identified within the development of e-governance service 188

4.4.1. E-Health interest area 189

4.4.2. E-Environment interest area 191

4.4.3. E-Transport interest area 192

4.4.4. E-Agriculture interest area 193

4.4.5. E-Justice interest area 194

4.4.6. E-Education interest area 195

4.4.7. E-Culture interest area 196

4.4.8. E-Church interest area 197

4.4.9. E-Tourism interest area 198

4.4.10. E-Asociative interest area 199

4.4.11. E-Sport interest area 200

4.4.12. E-Participation interest area 200

CHAPTER 5

MARKETING RESEARCH REAGARDING THE COMMUNICATION

MANAGEMENT OF PERSUASION ELEMENTS IN LOCAL PUBLIC

ADMINISTRATION

202

26 5.1. Context and necessity of research 202

5.2. Research purpose and research objectives 203

5.3. Establishing information sources 204

5.4. Gathering of data 205

5.5. Analyses and interpretation of data 207

5.6. Communication strategy of the Prefect Institution - Bacău county 250

GENERAL CONCLUSIONS AND PERSONAL CONTRIBUTIONS, FUTURE RESEARCH

DIRECTIONS 265 40

BIBLIOGRAPHY 273 49

FIGURES AND TABLES 282

ANNEXES 285

Annex 1: Questionnaire 285

7

INTRODUCERE

În această lucrare am avut ca prim punct de plecare faptul că studierea comunicării

organizaţionale s-a dezvoltat ca urmare a necesităţii de a oferi un răspuns viabil și concret la

nevoile şi provocările asociate organizaţiilor moderne. Studiul comunicării organizaţionale este la

fel de important şi pentru instituţiile sociale ale căror responsabilităţi sunt legate de gestiunea

interesului comun al colectivităţilor umane; câmpul de studiu al acestui tip de comunicare este

puternic fragmentat, literatura de specialitate precizând şi susţinând o multitudine de principii şi

teorii. Acestea acoperă arii care pornesc de la comunicarea la nivel micro şi macro, ajung la

comunicarea de tip formal şi informal şi ajung la comunicarea orientată extern şi intern.

Suplimentar, alături de acest caracter fragmentat al teoriei privind comunicarea organizaţională,

aceasta a suferit de-a lungul timpului modificări semnificative. Faţă de acum un secol, comunicarea

organizaţională a devenit nu doar extrem de complexă, ci a acoperit progresiv toate funcţiile şi

activităţile specifice unei astfel de entităţi.

Scopul cercetării pe care am realizat-o în ansambul tezei de doctorat îl reprezintă

abordarea conceptuală şi opraţională a proceselor de comunicare şi persuasiune în vederea

cartografierei, din perspectiva importanţei şi performanţei, a elementelor de management al

comunicării şi relaţiilor publice, astfel încât să se poată delimita zonele principale de intervenţie

în vederea îmbunătăţirii nivelulului de eficienţă şi de specializare a serviciului prestat de către

instituţiile din administraţia publică locală.

Pentru a ne atinge scopul propus, dată fiind complexitatea proceselor de comunicare şi

multitudinea tipologică a instituţiilor din administraţia publică, ne-am orientat cercetarea la nivelul

adimistraţiillor publice locale din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est.

Teza de doctorat intitulată Comunicare şi persuasiune la nivelul instituţiilor din

adminsitraţia publică conţine cinci capitole în care am abordat procesele de comunicare din

perspectivă istorică, conceptuală şi relaţionist-pragmatică.

În Capitolul 1 am analizat comunicarea umană şi implicaţiile acesteia asupra existenţei şi a

evoluţiei entităţilor organizaţionale, optând pentru o abordare detaliată a principalelor aspecte şi

elemente pe care le-am considerat relevante din perspectiva scopului propus şi având în vedere

stadiul actual al cercetărilor din acest domeniu. Astfel, am prezentat teoriile generale privind

comunicarea umană, principalele definiţii şi şcoli, modelul comunicării şi viziunea sistemică. Am

acordat o atenţie deosebită comunicării organizaţionale, studiul acesteia fiind important pentru

8

instituţiile sociale ale căror responsabilităţi sunt asociate gestiunii interesului comun al

colectivităţilor umane.

Faţă de acum un secol, comunicarea organizaţională a devenit nu doar extrem de complexă,

ci a acoperit progresiv toate funcţiile şi activităţile specifice entităţilor publice. În acest context, am

precizat faptul că studierea comunicării organizaţionale se concentrează, pe de o parte, pe

caracteristicile comunicării în funcţie de tipul şi structura organizaţiei, iar pe de altă parte, pe modul

în care noile de tehnologii de informare şi comunicare influenţează formele şi procesele asociate

comunicării organizaţionale.

În subcapitolul 2.1 pe care l-am intitulat Managementul proceselor de comunicare la nivelul

administraţiei publice, sunt abordate aspectele conceptuale şi operaţionale privind rolul,

performanţa şi efectele comunicării in instituţiile publice, nivelurile structurale şi decizionale

aferente, precum şi categoriile de public ţintă ale comunicării externe specifice instituţiilor

administraţiei publice.

Elementul central al abordării îl constituie realitatea conform căreia comunicarea realizată

de către instituţia din administraţia publică în exterior este o comunicare de tip instituţional, extra-

organizaţională, prin care instituţia din administraţia publică urmăreşte să-şi întărească imaginea, să

suscite în jurul ei un climat de încredere şi simpatie din partea cetăţenilor. În acest context am avut

în vedere faptul că, similar organizaţiilor private, în cazul administraţiilor publice sistemul

organizatoric se divide în două componente majore: organizarea procesuală şi organizarea

structurală. Evoluţia către o nouă economie - economia bazată pe cunoştinţe -, conferă noi

dimensiuni şi roluri informaţiei şi tinde să transforme subsistemul informaţional în piesa de

rezistenţă a sistemului de management public. Urmărind continuitatea şi coerenţa aferente atingerii

scopului propus prin teza de doctorat, am reiterat şi dezvoltat ideea conform căreia existenţa şi

funcţionarea instituţiilor din administraţia publică depind de eficienţa procesului de comunicare,

acesta din urmă implicând transferuri informaţionale pe mai multe nivele: comunicarea între

diferitele niveluri ale administraţiei publice, comunicarea pe acelaşi nivel, comunicarea între

administraţie şi executivul social, comunicarea între administraţie şi autoritatea politică,

comunicarea în mediul social.

În Capitolul II, intitulat Procesele de comunicare în administraţia publică – structură,

caracteristici şi forme, am prezentat structurile institiţionale din administraţia publică din România,

în strânsă legătură cu scopul asumat, evidenţiind faptul că administraţiile moderne pun pe primul

loc în obiectivele lor dezvoltarea serviciilor pentru cetăţeni, oferirea de informaţii de calitate,

consistente şi actuale, în forme cât mai prietenoase pentru cetăţean, indiferent de nivelul lui de

instruire, şi deopotrivă, crearea instrumentelor necesare participării active a oricărui cetăţean la

deciziile administrative şi politice care îl privesc.

9

Pentru mulţi cetăţeni, administraţia locală este cea mai tangibilă formă de guvernare şi, de

asemenea, nivelul de guvernare cu care au contact cel mai frecvent în viaţa de zi cu zi. În acelaşi

capitol doi, ne-am concentrat atenţia asupra relaţiilor publice şi asupra publicităţii, pe cate le-am

considerat tehnici principale de comunicare la care apelează cel mai frecvent şi evident unităţile din

adminstraţia publică locală.

Proiectată în domeniul public, la nivelul administraţiilor centrale şi locale, publicitatea

reprezintă ansamblul acţiunilor şi mijloacelor utilizate pentru a face cunoscute şi apreciate de către

cetăţeni serviciile prestate de instituţiile publice.

S-a evidenţiat faptul că aspectele principale asociate managementului demersului publicitar

se referă la o serie de aspecte care ţin de:

Asigurarea transparenţei utilizării fondurilor publice destinate comunicării;

Identificarea şi selecţia ofertanţilor de servicii de pe piaţa publicităţii;

Identificarea şi selecţia mijloacelor de comunicare în termeni de cost şi

eficienţă;

Evaluarea serviciilor achiziţionate în termeni de cost şi eficienţă.

În același capitol ne-am concentrat asupra rolului relaţiilor publice în demersurile de

comunicare ale administraţiei publice şi asupra managementului relaţiilor publice la nivelul

adminstraţiei locale. Am subliniat faptul că racordarea eficientă la cerinţele mediului presupune din

partea instituţiei o direcţionare a fluxurilor comunicaţionale şi relaţionale către trei mari publicuri:

publicul intern, entităţile din proximitatea imediată şi mass-media. Comunicarea internă este

concentrată asupra publicului intern al fiecărei instituţii şi are drept principală ţintă informarea

acestuia asupra stării organizaţiei şi asupra practicii şi politicilor de dezvoltare organizaţională.

Relaţiile cu mediile din proximitatea instituţiei cuprind, înainte de toate, relaţiile cu comunitatea

locală (spaţiu din care organizaţiile se alimentează cu principalele resurse, în primul rând cu resurse

umane, şi în care se resimt principalele efecte economice, sociale, ecologice ale activităţii

organizaţiei) cât şi, prin extensie şi în raport cu mărimea şi specificul instituţiei, relaţiile în mediul

naţional şi internaţional. Relaţiile cu mass-media se interferează cu domeniile de mai sus, fiind,

totuşi, domeniu de sine stătător. Odată depăşit riscul adversităţii între instituţii şi mass-media,

relaţiile cu presa sunt construite în logica parteneriatului, a conlucrării reciproc avantajoase: mass-

media dobândeşte acces la informaţiile utile publicului, iar instituţiile, prin structurile de relaţii

publice, îşi promovează mesajele specifice.

În ceea ce priveşte managementul relaţiilor publice, am realizat o analiză a activităţilor specifice

la nivel local pe de o parte, desfaşurate de către o autoritate a administraţiei publice centrale, respectiv

Insituția Prefectului – Județul Bacău, iar pe de altă parte, de către o entitate ale administraţiei publice locale,

respectiv Consiliul Judeţean Bacău.

10

Urmărind racordarea inerentă la spaţiul european, în Capitolul 3 am abordat problematica

administraţiei publice în acest spaţiu, abordare realizată în termeni de valori, provocări şi tendinţe.

În acest context, am precizat că se conturează o dimensiune europeană a politicilor publice, dincolo

de modificările produse la nivel de structuri ale administraţiei publice, din acest punct de vedere

abordarea şi discutarea valorilor europene care au impact asupra activităţii administraţiei publice

locale devenind esenţială.

În Capitolul 4, intitulat Implicaţiile dezvoltării tehnologiilor de comunicare şi informare

pentru activitatea administraţiilor publice, am avut în vedere realitatea conform căreia noile

modalităţi de administrare şi de comunicare a informaţiilor permit guvernelor să evite dilema între

reducerea costurilor şi creşterea calităţii, creând astfel structuri de administrare care funcţionează

mai bine şi costă mai puţin. Noile canale de interacţiune deschid calea de comunicare între guverne

şi cetăţeni, conducând, în cele din urmă, la creşterea transparenţei, la creşterea responsabilităţii şi

deschiderea guvernelor la formele accesibile de participare cetăţenească. În abordările din acest

capitol am avut în vedere în mod distinct faptul că Comisia Europeană a elaborat o Carte verde

privind informaţiile din sectorul public în societatea informaţională. De asemenea, am abordat

problematica guvernării electronice din România, respectiv valenţele prin excelenţă

comunicaţionale ale acesteia. Conceptul de Societate Informaţională este unul foarte generos, care

acoperă practic toate sectoarele activităţilor, scopul principal fiind crearea unei societăţi care să

includă accesul tuturor cetăţenilor, prin creşterea capacităţii de utilizare a serviciilor societăţii

informaţionale, reformarea modelelor operaţionale la nivelul administraţiilor publice şi creşterea

eficienţei operaţionale prin utilizarea adecvată a tehnologiilor informaţionale şi comunicaţionale,

respectiv creşterea competitivităţii la nivelul mediului de afaceri prin utilizarea avansată a TIC.

Obiectivele şi priorităţile naţionale sunt bazate pe necesităţile actuale şi realităţile societăţii

româneşti, în concordanţă cu exigenţele la nivel european, fiind însoţite de mecanisme de finanţare

şi mecanisme de cooperare.

În Capitolul 5 am prezentat o cercetare de marketing privind managementul comunicării şi

al elementelor de persuasiune în administraţia publică locală. Scopul cerctării noastre a constat în

cartografierea, din perspectiva importanţei şi performanţei, a elementelor de management al

comunicării şi relaţiilor publice, astfel încât să poată fi delimitate zonele principale de intervenţie

în vederea îmbunătăţirii nivelulului de eficienţă şi specializare a serviciului prestat de către

instituţiile din administraţia publică locală.

În cadrul cercetării am formula patru obiective şi 12 ipoteze, urmând în continuare toate

etapele specifice unei cercetări cantitative.

Teza de doctorat se finalizează cu concluzii, prezentarea contribuţiilor personale şi a

direcţiilor viitoare de cercetare. Pentru realizarea acestei cercetări am consultat multiple surse

11

bibliografice, principalele dificultăţi pe care le-am întâmpinat rezultând din caracterul strict

specializat al temei de cercetare şi, implicit, din numărul relativ redus de lucrări în acest domeniu.

12

CAPITOLUL 1

COMUNICAREA UMANĂ ŞI IMPLICAŢIILE ACESTEIA ASUPRA EXISTENŢEI ŞI A EVOLUŢIEI

ENTITĂŢILOR ORGANIZAŢIONALE

Abordarea oricărui concept sau a oricărei discipline face utilă, încă de la început, încercarea

de definire a acestora ca obiecte ale reflecţiei, studiului şi cercetării. Un astfel de demers nu este

întotdeauna simplu, având potenţialul de a ridica probleme. În încercarea de a identifica cele mai

relevante definiţii a comunicării, pentru început se poate recurge la explicaţia etimologică a

cuvântului. Astfel, originea cuvântului se găseşte în verbul latin „comunico, -are”, care, la rândul

său se presupune a proveni din adjectivul „munis, -e”, cu sensul de „care îşi face datoria,

îndatoritor, serviabil”; cuvântul include deci ideea unei atitudini de deschidere, interes şi

bunăvoinţă faţă de celălalt/ceilalţi.

Pe parcursul timpului au fost promovate o serie de modele şi teorii ale comunicării umane.

Perioada Greciei antice şi a Imperiului Roman pare a fi punctul de referinţă al încercărilor de a

defini comunicarea umană. Astfel, cel care se crede că a elaborat pentru prima dată teoria

comunicării umane a fost Corax din Siracusa, în secolul V î.e.n., acesta scriind Arta retoricii.

Comunicarea a devenit o ştiinţă, purtând denumirea de retorică. În opinia lui Corax şi a lui Tisias,

student al primului, retorica reprezenta ştiinţă şi arta de a convinge. Platon, Isocrate, Aristotel şi alţi

filosofi greci au continuat studiul comunicării umane, teoriile lor considerând retorica fie o ştiinţă a

comunicării, fie o teorie generală a comportamentului uman, fie un aspect de natură pragmatică a

naturii umane.

Dincolo de aceste teorii iniţiale, care au constituit punctul de plecare în dezvoltarea

cunoaşterii comunicării umane, literatura de specialitate modernă semnalează prezenţa a două mari

şcoli în studierea comunicării umane: şcoala proces şi şcoala semiotică.

Fiecare din cele două importante şcoli este reprezentată de o serie de modele ale

comunicării. În privinţa şcolii proces, modelele de referinţă ale acesteia sunt cele propuse de

specialişti cum sunt: Harold Lasswell, Claud Shannon, Warren Weaver sau George Gerbner.

Modelul lui Lassswell este un model specific comunicării în masă. Conform autorului,

pentru a studia acest tip de comunicare este necesar a răspunde la cinci întrebări:

1. cine comunică?

2. ce comunică?

3. prin ce media comunică?

4. cui comunică?

5. cu ce efecte comunică?

13

Un al treilea model important pentru şcoala-proces este modelul lui Gerbner. Considerat a

reprezenta o combinare a celor două abordări ale studiului comunicării, modelul concepe

comunicarea ca un proces care constă în două dimensiuni ce alternează: cea perceptivă (de recepţie)

şi cea de comunicare (dimensiunea modalităţii de transmitere şi control). Astfel, acesta introduce

următoarele elemente diferite de cele ale modelelor anterior prezentate:

percepţia – producţia - semnificaţia mesajelor;

mesajul – înţeles ca unitate a formei şi conţinutului;

noţiunea de „intersubiectivitate” ca expresie a raportului dintre producţia mesajelor şi

percepţia mesajelor şi a evenimentelor;

Una dintre paradigmele comunicării umane este abordarea sistem. În mod sintetic,

paradigma sistem se concentrează asupra influenţei mutuale care apare atât între sistemele membre,

cât şi între subsisteme, sisteme şi suprasisteme. Paradigma sistem se concentrează pe comunicarea

care are loc între grupurile de indivizi care interacţionează. Abordarea recunoaşte, de asemenea,

influenţele exercitate de suprasisteme, precum existenţa subsistemelor.

Studierea comunicării organizaţionale are un istoric mai scurt decât studierea strictă a

comunicării umane. Ea s-a dezvoltat ca urmare a necesităţii de a răspunde la nevoile şi provocările

asociate organizaţiilor moderne, indiferent de scopul şi activităţile acesteia. Studiul comunicării

organizaţionale este aşadar la fel de importantă şi pentru instituţiile sociale ale căror responsabilităţi

sunt asociate gestiunii interesului comun al colectivităţilor umane.

În prezent, studierea comunicării organizaţionale se concentrează, pe de o parte, pe

caracteristicile comunicării în funcţie de tipul şi structura organizaţiei, iar pe de altă parte, pe modul

în care noile de tehnologii de informare şi comunicare influenţează formele şi procesele asociate

comunicării organizaţionale.

Din punct de vedere al abordării acestui tip de comunicare, există în prezent două curente de

analiză. Unul consideră că acest tip de comunicare se constituie ca unul din aspectele ce

caracterizează organizaţia. Celălalt consideră că comunicarea organizaţională este în fapt elementul

pe care se bazează orice organizaţie.

Modificările de mediu cu care se confruntă organizaţiile, precum şi modificările privind

forma acestora au determinat o creştere a importanţei acestui tip de comunicare pentru funcţionare

acestor entităţi.

Din punct de vedere al teoriilor asociate comunicării umane, cum implicaţii asupra

comunicării organizaţionale, literatura de specialitate precizează încă o dată existenţa a trei mari

perspective teoretice: perspectiva tehnică, perspectiva contextuală şi perspectiva negocierii.

Comunicarea organizaţională, indiferent de formele pe care le îmbracă, diferă în funcţie de

mărimea organizaţiei, de gradul de centralizare, de gradul de incertitudine în activitate. Astfel,

14

organizaţiile, în funcţie de aceste caracteristici, modelează procesul de comunicare într-un mod

particularizat.

Literatura referitoare la comunicare recunoaşte ca funcţia de bază a comunicării este aceea

de a influenţa cunoştinţele şi comportamentul receptorului prin informare, direcţionare,

regularizare, socializare şi persuasiune.

Noi tehnologiile de comunicare combinate cu noile provocări cu care se confruntă

organizaţiile moderne, se constituie în factori stimulativi pentru o abordare cu totul nouă a

comunicării organizaţionale. În acelaşi timp, noile tehnologii de comunicare tind să creeze şi

probleme la nivel organizaţional. Cele mai bune practici în comunicarea organizaţională tind să fie

permanent într-un decalaj raportat la progresele înregistrate în tehnologiile informaţionale. De

asemenea, aceleaşi tehnologii au produs şi la apariţia fenomenelor de supraîncărcare

informaţională. Deşi comunicarea este considerată ca fiind întotdeauna benefică, excesul

informaţional nu poate avea aceleaşi efecte.

Administraţia publică reprezintă sistemul în care se desfăşoară activitatea de organizare a

executării şi de execuţie concretă a legii. Această activitate se realizează de către autorităţile

administrative centrale sau locale, putând avea caracter:

de dispoziţie – reglementări elaborate şi emise pe bază de lege şi în interesul execuţiei legii;

de prestaţie – servicii publice de interes general sau local.

În paralel cu dezvoltarea şi diversificarea serviciilor publice, se constată o multiplicare şi o

creştere a complexităţii legăturilor de interdependenţă dintre acestea.

Comunicarea este unul dintre instrumentele principale utilizate cu scopul de a genera

schimbare în interiorul organizaţiei şi in exteriorul acesteia. Ea poate contribui la ajustarea

atitudinilor, a manierei aborda provocările curente şi viitoare şi la schimbarea comportamentelor.

Performanţa sau eficienţa în comunicarea instituţională poate fi definită prin nivelul de

performanţă atins la nivelul celor trei dimensiuni ale comunicării: comunicarea interpersonală,

comunicarea internă şi comunicarea externă.

Un număr de caracteristici ale instituţiilor publice au fost evidenţiate ca factori importanţi în

evaluarea performanţei comunicării. Acestea sunt: claritatea obiectivelor, nivelul de birocraţie,

cultura organizaţională şi dimensiunea organizaţiei.

Claritatea obiectivelor sau ambiguitatea acestora reprezintă una dintre cele mai importante

caracteristici ale instituţiei publice. Spre deosebire de individ, organizaţia, şi în special instituţia

publică, este caracterizată de prezenţă unui număr ridicat de obiective, acest aspect însă aducând în

ecuaţie un cost suplimentar, anume cel al absenţei unei ierarhii clare a preferinţelor ce vizează

îndeplinirea acestora.

15

Conceptul de birocraţie poate fi definit ca ansamblul de reguli, regulamente şi proceduri

aplicate cu autoritate şi care generează nevoia de conformitate, dar care nu servesc scopului

iniţial pentru care au fost create. O altă definiţie mai recentă a conceptului de birocraţie afirmă

faptul că aceasta reprezintă „ansamblul de reguli impus de nivelurile manageriale cu efect negativ

asupra intereselor organizaţiei”.

Deşi importanţa culturii organizaţionale asupra rezultatelor entităţii sunt recunoscute, există

puţine studii care să evidenţieze impactul culturii organizaţionale asupra existenţei şi funcţionării

instituţiilor publice. Majoritatea studiilor ce privesc aceste aspecte s-au concentrat pe analiza

conceptului de climat comunicaţional.

Îmbunătăţirea activităţii şi a comunicării în sectorul public se poate realiza, complementar,

şi prin adoptarea instrumentelor pe care sectorul privat le foloseşte de mai mult timp pentru a avea

o eficienţă crescută în derularea activităţii.

Ca şi în cazul organizaţiilor private, în cazul administraţiilor publice sistemul organizatoric

se divide în două componente majore: organizarea procesuală şi organizarea structurală.

Organizarea procesuală păstrează în mare măsură caracteristicile organizării în cadrul

organizaţiilor private. Astfel, la acest nivel pot fi identificate următoarele componente specifice:

obiectivele, funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile.

Literatura de specialitate consideră că la nivelul administraţiilor publice locale

componentele organizării structurale sunt următoarele: postul, funcţia publică, funcţia politică,

compartimentul, relaţiile organizatorice, relaţiile administrative, ponderea ierarhică şi nivelul

ierarhic.

Evoluţia către o nouă economie - economia bazată pe cunoştinţe - care tinde să se

accelereze, conferă noi dimensiuni şi roluri informaţiei şi sistemului informaţional şi tinde să

transforme subsistemul informaţional în piesa de rezistenţă a sistemului de management public.

La nivelul administraţiei publice locale trebuie menţionat faptul că, în general, informaţiile

cu care operează instituţiile pot fi clasificate în două categorii: informaţii publice şi informaţii la

care accesul este limitat. Categoria din urmă poate fi împărţită, la rândul ei, în următoarele sub-

categorii: date personale, informaţii clasificate şi alte informaţii secrete.

O modalitate specială de transmitere a informaţiilor într-o manieră interactivă o reprezintă

Sistemele Informaţionale Automate de Relaţii cu Publicul. Acestea sunt echipamente electronice pe

care rulează softuri specializate şi care, printr-o interfaţă grafică adecvată furnizează informaţii

generale cetăţenilor direct interesaţi, reducând astfel timpul de aşteptare în vederea obţinerii unui

răspuns.

Circuitele informaţionale în cazul autorităţilor publice locale nu sunt încă bine definite

apărând frecvent deficienţe informaţionale. Redundanţele, ca deficienţe informaţionale, apar la

16

nivelul majorităţii instituţiilor datorită inexistenţei unei organizări riguroase a vehiculării

informaţiilor, datorită lipsei unor documente de formalizare a structurii organizatorice din care să

reiasă clar subordonările, precum şi datorită nerespectării stricte a sarcinilor de serviciu. Astfel, iau

naştere două fenomene negative semnalizate de către cetăţeni la nivelul tuturor unităţilor

administraţiei publice locale: deficitul de informaţii şi birocraţia.

O importanţă deosebită pentru eficienţa activităţii administraţiilor publice locale o deţine

sistemului decizional. Importanţa acestuia derivă din faptul că deciziile adoptate de către organele

abilitate au impact asupra unui număr deosebit de mare de persoane, practic asupra întregii

colectivităţi locale pe care respectiva administraţie o reprezintă. În baza principiului autonomiei

locale, autorităţile publice au dreptul, ca în limitele legii, să adopte acele decizii pe care le

consideră oportune pentru o gestiune eficientă a propriei activităţi.

Existenţa şi funcţionarea instituţiilor din administraţia publică depind eficienţa

procesului de comunicare, acesta din urmă implicând transferuri informaţionale pe mai multe

nivele: comunicarea între diferitele niveluri ale administraţiei publice, comunicarea pe acelaşi

nivel, comunicarea între administraţie şi executivul social, comunicarea între administraţie şi

autoritatea politică, comunicarea în mediul social.

Administraţiile moderne pun pe primul loc în obiectivele lor dezvoltarea serviciilor

pentru cetăţeni, oferirea de informaţii de calitate, consistente şi actuale, în forme cât mai

prietenoase oricărui cetăţean, indiferent de nivelul lui de instruire, şi deopotrivă, crearea

instrumentelor necesare participării active a oricărui cetăţean la deciziile administrative şi

politice care îl privesc.

17

18

Capitolul 2

Procesele de comunicare în administraţia publică – structură,

caracteristici, forme

Procesul de comunicare la nivelul administraţiei publice poate fi considerat un factor crucial

în îndeplinirea eficientă a funcţiilor sociale şi economice ale acestui sistem, responsabil pentru

implementarea politicilor publice.

Spaţiul comunicării publice este reglementat în primul rând de mediul său politic şi juridic.

Fiecare societate reprezintă un efect al legilor care guvernează distribuirea şi accesul la informaţii

guvernamentale şi la politicile privind exercitarea libertăţii democratice. Spaţiul comunicării

publice este permeabil nu numai la schimbări din mediul politico-juridic, ci şi la schimbările din

alte medii, comunitatea în ansamblu, mediul economic şi mediul tehnologic.

Aflată într-un contact permanent şi direct cu mediul său de apartenenţă, instituţia publică

preia modificările provenite de la acesta şi stabileşte programe prin intermediul cărora să răspundă

acestora prin iniţierea, la nivel organizaţional, a unor demersuri orientate spre schimbări,

transformări, reechilibrări. Pe de altă parte, orice transformare sau schimbare este resimţită şi în

exterior, administraţia influenţând şi modelând, la rândul ei, mediul extern.

În prezent, pe plan mondial, se poate constata că domeniul specific al comunicării se

structurează din ce în ce mai bine în sectorul public. Comunicării publice îi revine rolul de a

convinge, că prin politicile instituţionale realizate, precum şi prin deciziile publice adoptate, se

urmăreşte un interes general, obţinându-se astfel adeziunea cetăţenilor.

Orientându-şi comunicarea atât extern, cât şi intern, instituţiile administraţiei publice îşi

stabilesc o serie de obiective comunicaţionale, adaptate categoriilor de public pe care le au în

vedere.

În procesul comunicării, relaţia administraţie publică cetăţeni constituie substanţa actului

de administraţie publică. Entităţile responsabile cu comunicarea, respectiv funcţionarul public (ca

emiţător) şi cetăţeanul (ca receptor de mesaje) au obiective clare emiţătorul îşi propune să

informeze, să convingă, să îndrume, să capteze interesul, să fie eficient, iar receptorul se va strădui

să fie atent, să înţeleagă, să reţină şi să asimileze informaţia.

În decursul ultimilor zece ani, înţelegerea ideii că cetăţenii trebuie priviţi ca şi clienţi a

devenit tot mai importantă în modul de gândire şi acţiune al autorităţilor.

Pentru mulţi cetăţeni administraţia locală este cea mai tangibilă formă de guvernare, şi este

de asemenea nivelul de guvernare cu care au contact cel mai frecvent în viaţa de zi cu zi.

19

Încrederea este un element de bază în relaţia între alegători şi reprezentanţii aleşi şi

reprezintă o parte a legitimităţii reprezentanţei sistemului politic. Încrederea trebuie să fie câştigată

prin luarea deciziilor în mod transparent, prin acţiuni eficiente şi eficace din partea guvernului şi

prin rolul clar definit pentru reprezentanţii aleşi.

Fiabilitatea este un alt element cheie în relaţia dintre cetăţeni, guverne ca şi organizaţii, şi

societate în toate aspectele sale – cetăţenii ca indivizi, companiile, organizaţiile societăţii civile.

Putem vorbi astfel despre o legitimitate instituţională. „A spune ceea ce faci şi a face ceea ce spui”.

Fiabilitatea, încrederea şi satisfacţia clientului se sprijină una pe cealaltă. Furnizarea de

servicii este unul din pilonii dreptului de a exista, iar aceasta necesită conştiinţa eficacităţii şi

eficienţei sale.

Din punct de vedere operaţional, instituţiile publice pot recurge la o paletă largă de tehnici

şi mijloace de comunicare precum: publicaţii, broşuri specializate, afişaj, canale de televiziune,

presă. Unele organizaţii din sectorul public concep şi editează publicaţii ce au rolul de a informa cu

privire la deciziile adoptate, modul de organizare şi funcţionare a serviciilor publice. În categoria

publicaţiilor instituţionale intră atât cele periodice, care tratează domenii diverse din viaţa

colectivităţii (de tipul revistelor, al jurnalelor), cât şi broşuri specializate ce apar în anumite ocazii,

tratând o anumită problemă sau un domeniu restrâns de activitate (de exemplu buletine ale

primăriei). Publicaţiile instituţionale pot aborda o tematică diversă, precum: oportunitatea unor

lucrări publice, rolul şi atribuţiile instituţiilor publice, existenţa şi modul de funcţionare a serviciilor

publice oferite cetăţenilor, evenimente (instituţionale, culturale sau sportive).

Relaţiile publice în domeniul administraţiei publice trebuie abordate în sensul cel mai larg,

ca demers pus în mişcare de către o organizaţie cu scopul stabilirii de relaţii simpatetice cu

publicul. Din altă perspectivă, ca un instrument strategic de comunicare, relaţiile publice se referă

la toate măsurile de comunicare instituţională dezvoltate într-o organizaţie, destinate să promoveze

realizările sale şi o imagine îmbunătăţită la nivelul categoriilor sale public, atât interne şi externe

(reprezentanţii aleşi şi cei ai organismelor guvernamentale, reprezentanţii sindicali şi grupurile

media, acţionarii actuali şi potenţiali, publicul larg, etc.)

Principalele obiective urmărite în activitatea de relaţii publice, cu particularizare în cazul

instituţiilor publice, sunt:

- câştigarea încrederii publicului în instituţie şi în serviciile sale;

- cunoaşterea şi anticiparea aşteptărilor publicului actual şi potenţial;

- stimularea liderilor de opinie;

- pregătirea publicului pentru diferite acţiuni, programe, evenimente;

- consolidarea relaţiilor cu mijloacele de informare în masă, cu instituţiile private, cu

agenţiile şi organizaţiile nonguvernamentale, cu celelalte instituţii ale statului;

20

- dezvoltarea imaginii instituţiei în mediile culturale din societate;

- asigurarea transparenţei acţiunilor instituţiei în raport cu publicul interesat;

- completarea punctelor slabe ale celorlalte forme de comunicare aflate la dispoziţia

instituţiei din administraţia publică.

La nivelul instituţiei publice, activitatea de relaţiile publice este orientată către promovarea

interesul public.

Unul dintre conceptele importante asociate comunicării instituţiei, inclusiv activităţii de

relaţii publice, este acela de imagine. Imaginea organizaţională este un complex constituit din

istoria organizaţiei, succesele şi stabilitatea sa din punct de vedere financiar, calitatea ofertei sale,

reputaţia sa ca angajator, responsabilitatea sociala, eforturile de cercetare etc

O lată formă de comunicare a instituţiei publice în relaţia sa cu mediul extern este

publicitatea. Identificată în mod curent ca un mijloc sau suport strategic al comunicării persuasive,

publicitatea poate avea, în acelaşi timp, statutul de viziune generală, în sensul de proces pus în

slujba obţinerii notorietăţii. Cu toate acestea, conceptul este folosit adesea pentru a desemna

instrumentul strategic sau suportul prin intermediul căruia un actor economic, social sau politic îşi

face cunoscute marca, produsele sau activităţile proprii la nivelul marelui public utilizând

discursuri, imagini, forme de reprezentare etc.

Proiectată în domeniul public, la nivelul administraţiilor centrale şi locale, publicitatea

reprezintă ansamblul acţiunilor şi mijloacelor utilizate pentru a face cunoscute şi apreciate serviciile

prestate de instituţiile publice de către cetăţeni.

În domeniul administraţiei publice, publicitatea nu vehiculează informaţii şi nu foloseşte

mijloace pentru a-i face pe cetăţeni să cumpere, ci încearcă să formeze în rândul lor o impresie

(imagine) favorabilă despre serviciul public şi prestatorul lui. Ea trebuie să evidenţieze elementele

tangibile (vizibile) ale serviciului public. Mai mult, în sectorul administraţiei publice, acţiunile

publicitare vizează prioritar crearea unor servicii publice noi sau ameliorarea substanţială a

activităţii unor servicii publice preexistente.

Atingerea obiectivelor propuse prin politicile publice elaborate de către autorităţile

administraţiei publice este condiţionată de modalităţile pe care acestea din urmă decid să le

utilizeze în vederea transmiterii unui mesaj cât mai clar către cetăţeni. În esenţă, comunicarea

publică reprezintă un instrument esenţial pentru transmiterea mesajului de către autorităţile

administraţiei publice, iar reglementarea modului în care aceasta se realizează - inclusiv atribuirea

contractelor de servicii de publicitate prin mass-media şi obligativitatea aplicării legislaţiei privind

achiziţiile publice – apare ca absolut necesară pentru stabilirea impactului acesteia şi a evaluării

campaniilor publicitare derulate.

21

Capitolul 3

Administraţia publică în spaţiul european: valori, provocări şi tendinţe

Fiecare administraţie publică are drept scop principal buna gestionare a necesităţilor şi

rezolvarea problemelor membrilor comunităţii a căror voinţă o reprezintă. Însă, în contextul

aderării la Uniunea Europeană, se conturează o dimensiune europeană a politicilor publice, dincolo

de modificările produse la nivel de structuri ale administraţiei publice.

Peste tot în lume există administraţii locale eficiente şi administraţii locale ineficiente.

Succesul sau insuccesul lor a fost explicat de sociologi din mai multe perspective: accesul la

resurse financiare, stilurile manageriale practicate, sistemele motivaţionale, circulaţia informaţiilor,

tipurile de comunicare folosite, relaţiile politice utilizate. În ultima perioadă însă, cercetările

internaţionale au arătat că administraţiile de succes sunt cele care armonizează cât mai mult valorile

lor cu cele comunitare. Din această perspectivă, diferenţele dintre instituţiile publice se explică prin

diferenţele culturale dintre comunităţi.

Modernizarea administraţiei publice locale are două componente: una “hard”, instituţională

şi una “soft”, cultural-valorică, care presupune adoptarea unor seturi de valori asigurând şi

participarea cetăţenească la formularea valorilor, compatibilitatea între administraţie şi populaţie.

Principalele valori la care se face referire dina cest punct de vedere sunt: spiritul civic,

cooperarea, spiritul comunitar, democraţia participativă, capacitatea de dezvoltare

comunitară prin atragerea de investiţii private sau publice, transparenţa.

Un astfel de set de valori se regăseşte nu numai la nivelul administraţiilor publice eficiente

de la nivel naţional, dar este asumat şi de către structurile supranaţionale ce definesc Europa unită

de astăzi. Spre exemplu, Comisia Europeană, ca instituţie cu rol de administrativ la nivel european,

îşi defineşte activitatea pe baza a trei principii: eficienţă, transparenţă şi responsabilitate.

Transparenţa în administraţia publică a devenit o problemă esenţială pe agenda europeană în

ultimii zece ani, şi nu numai în instituţiile europene. În 2001, Cartea albă a Comisiei Europene

privind guvernanţa europeană a precizat că transparenţa este necesară pentru a obţine o democraţie

participativă şi pentru a asigura legitimitatea şi responsabilitatea unei administraţii publice.

Sectorul public şi relaţiile sale cu societatea au atras atenţia şi au generat multe discuţii în

ultimii ani. Cererea în creştere pentru serviciile publice, bugetul şi costurile cu personalul

restrictive, noile oportunităţi aduse de evoluţia tehnologică sunt doar câteva dintre schimbările cu

care se confruntă administraţia publică de astăzi. În acelaşi timp, însă, în ultimii 15-20 de ani

sectorul public s-a confruntat cu o serie de provocări generate în principal de dinamica unor factori

cum sunt: factorii socio-economici, factorii de mediu şi factorii politici.

22

Globalizarea, internaţionalizarea şi europenizarea sunt concepte care descriu

interconexiunile şi interdependenţele în creştere între pieţe, naţiuni, organizaţii şi, în final, între

cetăţenii din întreaga lume. Aceste concepte sunt, de asemenea, asociate modului în care anumite

restricţii pot interveni în maniera în care guvernele pot acţiona.

Ameninţările globale cauzate de schimbările climatice sunt acum evidente pentru liderii

politici şi cetăţenii din întreaga lume. Schimbările climatice exercită o presiune ridicată asupra

sistemele politice şi administrative în majoritatea ţărilor. Gândirea în termeni de dezvoltarea

durabilă a devenit, prin urmare, necesară pentru aproape fiecare politician şi funcţionar public. O

altă provocare de mediu cu care se confruntă politicienii şi funcţionarii publici este legată de

continuarea şi escaladarea procesului urbanizare. Această provocare este, desigur, mai solicitantă

pentru nivelurile de guvernare responsabile pentru administrarea zonelor metropolitane.

Din mai multe motive, în ultimele decenii a apărut o tendinţă evidentă de creştere a

presiunii asupra cheltuielilor publice. Un motiv frecvent invocat este faptul că există o reticenţă în a

susţine financiar sectorul public ca o consecinţă indirectă a fenomenului globalizării. Argumentul

adus este acela că globalizarea pieţelor de capital şi creşterea puterii companiile multinaţionale fac

foarte dificil demersul guvernelor de a susţine pe termen lung nivelul cheltuielilor publice.

Guvernele naţionale şi locale sunt în prezent, de asemenea, mult mai reticente atunci când vine

vorba de punerea în aplicare a programelor costisitoare de bunăstare. În acelaşi timp, cererea

cetăţenilor pentru servicii publice pare să fie mai mare decât oricând, aceasta fiind o provocare

pentru fiecare guvern şi, de asemenea, un stimulent pentru a iniţia reforme administrative.

Interdependenţa economică în creştere, procesul de deschidere al societăţilor către exterior

şi importanţa crescândă a structurilor şi acordurilor internaţionale exercită presiuni puternice, cu un

caracter complex şi multi-dimensionale. Forţe externe se constituie, astfel, ca factori de presiune

asupra guvernelor, pentru ce acestea să-şi servească publicul la un nivel neîntâlnit pană acum.

Cu toate acestea, există şi alţi factori ce se alătură celor externi. Unul dintre aceştia se referă

la faptul că guvernele trebuie să ţină pasul cu propriile societăţi. Scopul reformelor, în acest sens,

este acela de a face guvernele mult mai receptive la nevoile societăţii şi cererile cetăţenilor.

Reforma la nivel guvernamental are, de asemenea, scopul de a restabilire a încrederii în propriile

structuri şi în special în cele ale administraţiei publice. Guvernele trebuie să ofere mai multe

opţiuni, democraţia şi transparenţa fiind pricipii de bază ce trebuie să le definească acţiunile.

Exercitarea serviciului public trebuie, prin urmare, să fie strâns corelat cu sfera politică,

comunicare consolidată şi legătura strânsă cu cetăţenii fiind la fel de importante.

Problemele cu care se confruntă astăzi guvernele au un caracter preponderent "transversal",

nepotrivindu-se cu abordarea tip ministerial cu care guvernele tind să dezvolte politici publice.

Multe domenii sunt structurate în jurul grupuri de interes, cum ar fi imigranţii, persoanele în vârstă

23

etc. sau a altor tipuri de probleme trans-sectoriale, cum sunt schimbările climatice şi dezvoltarea

regională. O serie de iniţiative au fost lansate în aceste zonele conform acestei viziuni a guvernării

integrative. În fapt, procesele de coordonare intersectorială din diferite domenii, cum ar fi cele

menţionate, stau la baza conceptului de guvernare integrativă. Comparativ cu specificul reformelor

Noului Management Public, guvernarea integrativă se concentrează pe construirea de valori unitare

pentru sectorul public şi pe team-building şi colaborare.

De-a lungul ultimilor ani, reformele în procesul de livrare a serviciilor publice au făcut un

pas înainte prin tranziţia de „simpla livrare” la „împuternicirea” cetăţenilor în cadrul acestui proces.

Această tendinţă de reformă a fost de asemenea stimulată de prezenţa noilor tehnologii on-line.

Capitolul 4

Implicaţiile dezvoltării tehnologiilor de comunicare şi informare pentru

activitatea administraţiilor publice

În ultimii ani, din ce în ce mai multe guverne ale ţărilor aflate în curs de dezvoltare, dar nu

numai, au publicat propuneri ambiţioase de reformare a propriilor sisteme administrative cu

ajutorul tehnologiilor de informare şi comunicare (TIC). Planuri de acest gen s-au regăsit şi pe

agenda unor organizaţii transnaţionale cum este UE sau grupul de cooperare G7. Deşi aceste

iniţiative diferă considerabil în privinţa domeniului de aplicare şi al contextelor de implementare,

ele reflectă, fără îndoială, existenţa unui consens larg cu privire la posibilităţile oferite de TIC.

Sinergia în creştere dintre tehnologia informaţiei şi ce a telecomunicaţiilor va permite guvernelor să

fie mult mai flexibile în privinţa modului în care colectează şi folosesc informaţiile. Mai mult,

această nouă flexibilitate va aduce noi oportunităţi referitoare la proiectarea proceselor de

management al afacerilor şi la configurarea structurii organizaţiilor, bazate în principal pe

posibilităţile mult mai extinse de conectivitate umană. Factori cum ar fi timpul, configuraţia

geografică, limitele de organizare sau jurisdicţia naţională vor deveni mai puţini importanţi pentru

procesele de interacţiune umană.

Noile modalităţi de administrare şi de comunicare a informaţiilor permit guvernelor să evite

dilema între reducerea costurilor şi creşterea calităţii, creând astfel structuri de administrare care

funcţionează mai bine şi costă mai puţin. Mai important, noile canale de interacţiune deschid calea

de comunicare între guverne şi cetăţeni, conducând, în cele din urmă, la creşterea transparenţei, la

24

creşterea responsabilităţii, şi deschiderea guvernelor la formele accesibile de participare

cetăţenească.

Agenţii locale şi naţionale, în special din zona ţărilor dezvoltate, au început să aplice TIC

pentru o gamă tot mai mare de servicii publice. Aceste aplicaţii se concentreze pe două obiective: a

realiza îmbunătăţiri majore în viteza de reacţie, în eficienţa şi în accesibilitatea serviciilor publice şi

pentru a aduce guvernele mai aproape de cetăţeni. Beneficiile potenţiale ale noilor tehnologii pentru

serviciile realizate şi prestate de către administraţiile publice sunt următoarele:

reducerea costurilor administrative;

răspunsul mai rapid şi mai precis la cererile şi interogările bazelor de date, inclusiv în

afara orelor normale de lucru;

accesul la datele prezente la toate nivelurile şi structurile administraţiei, din orice

locaţie;

creşterea capacităţii de guvernare;

asistenţă acordată economiilor locale şi naţionale prin facilitarea

dezvoltării interfeţei guvern-mediu de afaceri;

un mijloc suplimentar de feedback public.

Guvernele pot avea opinii diferite cu privire la natura informaţiilor şi, prin urmare, cu

privire la utilizarea acestora:

Informaţia este un bun public. Toată lumea deţine informaţii din sectorul public

din moment ce acestea au fost adunate de la toată lumea, de multe ori

obligatoriu. Prin urmare, informaţiile ar trebui se fie disponibile fie gratuit, fie sau la un

tarif care să reflecte doar costul transmiterii lor;

Informaţia este un bun privat. Informaţiile din sectorul public sunt deţinute de către

administraţiile publice, care mai departe deţin (sau plătesc pentru) calculatorul pe care

aceste informaţii se află. Întrucât administraţia a investit bani în producerea de

informaţii, care de multe ori au o valoare comercială considerabilă, se pot vinde aceste

informaţii la preţul de piaţă.

Informaţia nu reprezintă un activ. informaţii guvernamentale nu sunt percepute ca fiind

destul de importante pentru a ridica probleme de genul proprietăţii, valorii sau a

preţului. Acolo unde sunt utilizate, informaţii reprezintă practic un activ personal al

angajatului din administraţie. Informaţiile nu sunt, în general, disponibile, iar cetăţenii

nu au dreptul de acces la acestea, cu excepţia situaţiei când plătesc pentru acestea.

Din ce în ce mai mult, structurile administraţie sunt interesate de comercializarea

informaţiilor. Există, de asemenea, o creştere a participării sectorului privat dezvoltarea

programelor de marketing guvernamentale cu scop informativ.

25

Dorinţa tot mai mare a guvernelor de a utiliza TIC de a comercializa informaţiile ridică o

serie de întrebări. Problema dreptului de proprietate asupra datelor odată ce aceasta au fost vândute

necesită reglementări clare din partea oficialităţilor. Deoarece unele structuri ar putea abuza de

informaţii guvernamentale, apare necesitatea unui control privind utilizarea acestor informaţii.

De asemenea, în condiţiile în care guvernele devin furnizori-cheie de informaţii în piaţă, se

pune problema modului în care acestea ar trebui să concureze cu companiile private şi a modului în

informaţiile care ar trebui să fie tranzacţionate. O politica guvernamentală clară este, prin urmare,

importantă pentru dezvoltarea unei pieţe corecte a tranzacţionării informaţiilor.

Se presupune frecvent că introducerea TIC reduce oportunităţile apariţiei fenomenului de

corupţie. Realitatea este mult mai complexă. În timp ce domeniul TIC poate detecta şi poate

elimina corupţia, uneori, tot el poate, de asemenea, sa nu aibă nici un efect sau chiar să ofere noi

oportunităţi pentru acest fenomen.

În general, diferitele tipuri de servicii electronice pot fi diferenţiate în funcţie de trei funcţii

majore pe care le îndeplinesc:

Informarea – preluarea de informaţii sortate şi clasificate la cerere (de exemplu, prin

intermediul site-urilor web;

Comunicare – interacţiunea cu alte persoane sau grupuri de persoane (de exemplu,

prin intermediul e-mailului, listelor de discuţii, forumurilor);

Tranzacţionarea: achiziţionarea de produse sau servicii online sau furnizarea de date

(de exemplu, completarea de formulare);

Comisia Uniunii Europene a elaborat o Carte verde privind informaţiile din sectorul public

în societatea informaţională. Acest document a identificat elementele care sunt în joc, delimitând

provocările cheie şi abordând toate aspectele majore, inclusiv: definirea domeniului sectorului

public, condiţiile de acces, obligaţia de a produce informaţii, timpul, cantitatea şi formatul alocate

de sectorul public ca răspuns la cererile de informaţii; preţul informaţiilor din sectorul public,

normele de concurenţă, drepturile asupra informaţiilor din sectorul public şi armonizarea

regimurilor naţionale, problemele de confidenţialitate, necesitatea existenţei şi directoarelor de

informaţii din sectorul public, răspunderea şi, în sfârşit acţiunile posibile. Această iniţiativă a

Comisiei Europeană este un pas important în deja lunga serie de eforturi de promovare deschiderii

dreptului de acces la informaţiile guvernamentale. De asemenea, acelaşi document sugerează

principii foarte asemănătoare cu cele folosite în SUA: se încurajează disponibilitatea informaţiilor

publice necesare pentru utilizare de către sectorul privat şi pentru exploatarea acestora de către

mass-media, se precizează procedurile de acces la informaţiile de interes public, se descurajează

exclusivitatea şi restricţiile privind difuzarea informaţiilor, se optează pentru eliminarea drepturilor

26

de autor asupra informaţii publice. Această poziţie este motivată de obiectivul de a dezvolta piaţa

de informaţii şi de a asigura fondul ca societăţile europene să poată concura de pe acelaşi nivel cu

furnizorii privaţi de informaţii din întreaga lume.

Un stimul major pentru politica de informare a Uniunii Europene o reprezintă

îmbunătăţirea accesului cetăţenilor europeni la informaţiile privind Uniunea Europeană,

instituţiile, politicile şi programele acesteia. Potenţialul tot mai mare al TIC facilitează în mod clar

o orientate către cetăţean şi dezvoltarea de strategii de informare mult mai active.

Capitolul 5

Cercetare de marketing privind managementul comunicării al elementelor

de persuasiune în administraţia publică locală

Interdependenţa economică în creştere, procesul de deschidere a societăţilor către exterior şi

importanţa crescândă a structurilor şi acordurilor internaţionale exercită presiuni puternice, cu un

caracter complex şi multi-dimensionale. Aceste forţe externe se constituie, astfel, în factori de

presiune asupra guvernelor, pentru ca acestea să-şi servească publicul la un nivel neîntâlnit pană

acum. Guvernele trebuie să ofere mai multe opţiuni, democraţia şi transparenţa fiind pricipii de

bază ce trebuie să le definească acţiunile. Exercitarea serviciului public trebuie, prin urmare, să fie

strâns corelat cu sfera politică, comunicarea consolidată şi legătura strânsă cu cetăţenii fiind la fel

de importante.

Scopul cerctării noastre este cartografierea din perspectiva importanţei şi performanţei, a

elementelor de management al comunicării şi relaţiilor publice, astfel încât să putem delimita

zonele principale de intervenţie în vederea îmbunătăţirii nivelulului de eficienţă şi de specializare a

serviciului prestat de către instituţiile din administraţia publică locală.

Obiectivele cercetării

Obiectiv 1: stabilirea nivelului de cunoaştere a elementelor aferente managementului comunicării

într-o instituţie din administraţia publică locală

Obiectiv 2: determinarea nivelului de cunoaştere a elementelor aferente managementului relaţiilor

publice într-o instituţie din administraţia publică locală

27

Obiectiv 3: analiza nivelului de eficienţă al mijloacelor şi canalelor media ce ar putea fi/sunt

utilizate de către o instituţie din administraţia publică locală

Obiectiv 4: analiza nivelului de specializare al personalului responsabil de comunicare şi relaţii

publice, în contextul noii strategii de e-guvernare, din o instituţie din administraţia publică locală

Ipotezele de cercetare

Pornind de la obiectivele astfel formulate, precum şi de la cunoştinţele teoretice şi

experienţele practice cu privire la problematica investigată, am definit următoarele ipoteze ale

cercetării:

1. mai mult de 50% dintre funcţionarii administraţiilor publice din regiunea Nord-Est

consideră managementul comunicării ca fiind important în instituţia în care lucrează;

2. din punct de vedere al efectelor urmărite de administraţia publică prin intermediul

comunicării, cele mai mari frecvenţe vor fi înregistrate cu privire la realizarea unei educaţii

sociale şi stabilirea unei relaţii coerente cu societatea în contextul unei crize;

3. mai mult de 25% din personalul implicat consideră că dezvoltarea relaţiilor cu segmentele

cheie ale publicului extern şi creşterea încasărilor instituţiei prin menţinerea unor relaţii

strânse cu cetăţenii sunt efecte ale unei comunicări performante realizate de instituţia

publică;

4. rolul principal al relaţiilor publice în procesul de comunicare al administraţiei publice locale

este generarea fluxurilor de comunicare şi generarea încrederii între instituţiile publice şi

cetăţeni;

5. din punctul de vedere al părţilor implocate, cele mai relevante caracteristici ale relaţiilor

publice pentru procesul de comunicare al administraţiei publice locale sunt performanţa şi

comunicarea bilaterală;

6. sarcinile departamentului de relaţii publice considerate drept cele mai importante în a

asigura eficienţa procesului de comunicare sunt consilierea conducerii şi gestionarea

situaţiilor de criză;

7. Centrul de Informare a Cetăţenilor (CIC) şi Sistemul Informaţional Automat de Relaţii cu

Publicul determină creşterea eficienţei procesului de comunicare cu cetăţenii;

8. mai mult de un sfert dintre cei implicaţi consideră cel mai potrivit mijloc de comunicare cu

presa ca fiind organizarea de conferinţe de presă, online şi offline;

9. din perspectiva comunicării cu stakeholderii de la nivel local şi regional, i.e. ONG-uri şi

potenţiali investitori, paradigma parteneriatului public-privat deţine un prim loc în opţiuni;

10. canalul media online cel mai agreat atât pentru promovarea unui proiect, cât şi pentru

desfăşurarea unei comunicări mai eficiente cu cetăţenii este crearea unui site web specific;

28

11. din punctul de vedere al competenţelor informatice, mai mult de 50% dintre respondenţi

consideră că sunt necesare pentru creşterea eficienţei procesului de comunicare a

administraţiei publice locale;

12. din punctul de vedere al competenţei informatice care ar genera o creştere a eficienţei

procesului tendinţa respondenţilor va fi către gestionarea prezenţei în reţelele de social

media (Facebook, Twitter) şi folosirea platformelor de e-mail marketing.

Întrucât studiul nostru vizează instituţiile din administraţia publică locală, am ales spre analiză

instituţiile publice din Regiunea Nord-Est, atât din administraţia publică locală, cât şi din domenii

administrative anexe. Am clasificat instituţiile în două domenii, conform Legii nr.215 din

23.04.2001, denumită şi Legea Administraţiei Publice Locale:

instituţie publică administrativă la nivel local;

instituţie publică de specialitate la nivel local.

Aceste două domenii au fost segmentate, conform aceleaşi legi astfel:

o instituţie publică administrativă la nivel local - consiliu judeţean;

o instituţie publică administrativă la nivel local - primărie/prefectură;

o instituţie publică administrativă la nivel local - comună

instituţie publică de specialitate la nivel local - învăţământ;

instituţie publică de specialitate la nivel local - social;

instituţie publică de specialitate la nivel local - sănătate;

instituţie publică de specialitate la nivel local - justiţie.

Eşantionul ales pentru cercetarea noastră constă în 320 de angajaţi şi alte categorii de persoane

implicate în adimistraţia publică din Regiunea Nord-Est.

Surse de date secundare

Strategia privind modernizarea şi dezvoltarea serviciilor publice locale;

platforme online ale instituţiilor publice, la nivel european, naţional, regional şi local;

campanii de comunicare iniţiate de către instituţii publice europene, naţionale şi locale cu

tematică din domeniile sănătate, social, investiţional, justiţie;

rapoarte de implementare a proiectelor contractate de către instituţii publice din judeţul

Bacău, din perspectiva implementării acţiunilor specifice de comunicare şi publicitate;

rapoarte de activitatea, acolo unde a existat disponibilitate a informaţiilor în format digital, a

departamentelor de relaţii publice din instituţii publice relevante pentru scopul cercetării

noastre;

documente strategice europene cu impact local.

Pentru realizarea scopului şi a obiectivelor de cercetare, am optat pentru aplicarea a două

metode de cercetare: analiza surselor de date secundare şi cercetarea directă prin sondaj.

29

În alegerea surselode date secundare s-a ţinut cont de relevanţa, credibilitatea şi încrederea

acestora. Prima metodă de cercetare a necesitat parcugerea următoarele etape:

a) poziţionarea top-down a instituţiilor publice cercetate, în contextul statutului României de

stat-membru al Uniunii Europene. De exemplu: Comisia Europeană, Parlamentul European,

Ministere naţionale, agenţii executive europene, agenţii executive naţionale, instituţii

publice administrative locale, instituţi publice de specialitate locale;

b) selecţia acelor instituţii europene a căror structură internă organizatorică prezintă un

departament de relaţii publice şi/sau (de) comunicare şi studiul rapoartelor de activitate pe

campanii specifice. De exemplu: campania de comunicare pentru Alegerile

Europarlamentare din anul 2009, la nivelul Comisiei Europene şi Parlamentului European,

Anii Europeni;

c) analiza tematicilor pe care s-a comunicat la nivel european şi identificarea structurilor la

nivel naţional care au corelat demersurile de comunicare. De exemplu: campaniile de

comunicare aferente Anului European al Dialogului Intercultural 2008 sau Anului European

al Cetăţeniei 2013;

d) selectarea corelată a elementelor de performanţă şi de evaluare a eficienţei unei acţiuni de

comunicare (campanie) cu elementele caracteristice ale unei instituţii publice;

e) selectarea aspectelor de performanţă şi de evaluare a eficienţei a unui departament de relaţii

cu publicul, ţinând cont de elementele caracteristice ale unei instituţii publice;

f) identificarea, acolo unde au fost informaţii disponibile, a canalelor media online şi offline

utilizate de către instituţia publică în cadrul acţiunilor de comunicare;

g) identificarea, acolo unde au existat informaţii disponibile, a nivelului de specializare a

personalului responsabil atât de acţiunile de comunicare, cât şi de activităţile desfăşurate de

compartimenul de relaţii publice.

Chestionarul aplicat a fost unul anonim, respectându-se protecţia datelor personale şi

apartenenţa respondenţilor la o anumită instituţie.

Chestionarul a fost structurat în 5 seturi, astfel:

Set I. Întrebări privind categoria de instituţie şi funcţia deţinută de respondent

Set II. Întrebări privind nivelul de cunoaştere a elementelor aferente managementului

comunicării într-o instituţie publică

Set III. Întrebări privind nivelul de cunoaştere a elementelor aferente managementului

relaţiilor publice într-o instituţie publică

Set IV. Întrebări privind nivelul de eficienţă al mijloacelor şi canalelor media ce ar putea

fi/sunt utilizate de către instituţiile publice

30

Set V. Întrebări privind nivelul de specializare al personalului responsabil de comunicare şi

relaţii publice, în contextul noii strategii de e-guvernare

Prin cercetarea de faţă am urmărit coerenţa între întrebările formulate şi obiectivele de cercetare

prin asocierea a 3 ipoteze cu un set de întrebări (II - V). Această corelare a întrebărilor a permis o

interpretare inter-relaţionată a răspunsurilor şi o delimitare mai eficientă a zonelor de intervenţie

aferente scopului cercetării noastre.

Set I: Întrebări privind categoria de instituţie şi funcţia deţinută de respondent

În ceea ce priveşte domeniul ierarhic în care se încadrează respondenţii, conform Legii nr.215

din 23.04.2001, denumită şi Legea Administraţiei Publice Locale, 63% aparţin categoriei instituţie

publică administrativă la nivel local - primărie/prefectură şi 12% aparţin categoriei instituţie

publică administrativă la nivel local - consiliu judeţean. Din punctul de vedere al funcţiei ocupate

în instituţia publică 78% dintre respondenţi au fost funcţionari publici, 9% inspectori şcolari şi 8%

consilieri locali/judeţeni

Respondenţii au fost majoritar dintr-o instituţie publică din administraţia publică locală -

primărie/prefectură şi funcţia ocupată a fost cea de funcţionar public. În contextul scopului

cercetării noastre, abordarea bottom-up din interiorul unei instituţii presupune aflarea informaţiilor

relevante de la personalul care are contact direct cu publicul extern şi, în acelaşi timp, care

îndeplineşte sarcinile concrete stabilite prin procesul de comunicare intern. Pentru a putea delimita

cât mai fidel potenţialele zone de intervenţie privind managementul elementelor de comunicare şi

relaţii publice considerăm că procentele rezultate la această etapă a prelucrării datelor asigură

relevanţa şi credibilitatea necesare îndeplinirii scopului cercetării.

Set II: Întrebări privind nivelul de cunoaştere a elementelor aferente managementului comunicării

într-o instituţie publică

Primul aspect pe care am dorit să îl punctăm a fost acela privind importanţa acordată de

către funcţionarii publici chestionaţi managementului comunicării mai mult de 50% dintre

funcţionarii publici din regiunea Nord-Est consideră managementul comunicării ca fiind important

în instituţia în care lucrează. Cu toate acestea, procentul de 16% aferent opţiunii neutru reprezintă

un semnal de atenţie în ceea ce priveşte existenţa unui segment de funcţionari publici care pot

prezenta o tendinţă tehnocrată, puternic ancorată în justificarea eficienţei birocraţiei în detrimentul

unui management integrat al comunicării.

Din punct de vedere al importanţei efectelor care ar trebui urmărite de instituţiile din

administraţia publică prin intermediul comunicării, opţiunile exprimate de funcţionarii publici,cu

cele mai mari procente în clasificarea important şi foarte important, au fost:

31

asigurarea notorietăţii;

cunoaşterea competenţelor instituţiei;

realizarea unei educaţii sociale;

stabilirea unei relaţii coerente cu societatea în contextul unei crize.

Primele două opţiuni sunt inter-relaţionate şi inter-condiţionate, întrucât sistemul

organizatoric într-o instituţie publică se divide în două componente majore: organizarea procesuală

şi organizarea structurală. De foarte mult ori sarcinile unui departament dintr-o instituţie publică

sau chiar ale unei instituţii publice în totalitate rezultate din aceste structuri de organizare nu sunt

foarte clare pentru potenţialii beneficiari ai serviciilor prestate de către funcţionarii publici.

Claritatea mesajului, atât în ceea ce priveşte competenţele instituţiei, respectiv scopul pentru care

instituţia a fost înfiinţată, dar şi din punctul de vedere al comunicatorului instituţional, adică cine

reprezintă instituţia, reprezintă un obiectiv de atins pentru o parte din instituţiile publice din

regiunea Nord-Est. Astfel se justifică a treia opţiune, realizarea unei educaţii sociale.

Toate aceste trei opţiuni reflectă practic exercitarea serviciului public, care trebuie să fie

strâns corelată cu o comunicare consolidată cu cetăţenii, consolidare care se reflectă în nivelul de

încredere al cetăţenilor în instituţiile publice. Un nivel de încredere cât mai ridicat asigură

stabilirea unei relaţii coerente cu societatea în contextul unei crize, a patra opţiune a

respondenţilor, 76% dintre aceştia alegând opţiunea este foarte important.

În ceea ce priveşte opţiunea informare privind acţiunea administrativă, jumătate dintre respondenţi

au considerat că este foarte important.

Această structurare a răspunsurilor denotă următoarele aspecte:

toate opţiunile se situează peste 50% ca importanţă acordată de către funcţionarii publici

respondenţi;

interpretarea corelată a primelor 3 opţiuni, ca importanţă, demonstrează, atât din

perspectiva procesului de comunicare intern, cât şi extern, focalizarea pe importanţa

rezultatelor şi pe obiective de performanţă cuantificabile (de exemplu: realizarea

educaţiei sociale se poate realiza prin campanii CSR, prin care o instituţie publică se

asociază imagologic cu stakeholderi privaţi şi non-guvernamentali pentru a promova un

subiect social - egalitate de gen, protecţia mediului, reciclare; numărul de situaţii de

criză generate fie de un subiect tip persoană fie de un subiect tip lege, gestionate coerent

de către instituţia publică implicată);

considerarea competenţelor drept liant între ceea ce se măsoară într-o instituţie publică

şi ceea ce este important, prin aspectul diseminării şi promovării acestora către

beneficiari serviciilor publice.

32

În ceea ce priveşte ipoteza de cercetare nr.2 - din punct de vedere al efectelor urmărite de

administraţia publică prin intermediul comunicării, cele mai mari frecvenţe vor fi înregistrate cu

privire la realizarea unei educaţii sociale şi stabilirea unei relaţii coerente cu societatea în

contextul unei crize - o considerăm validată şi completată prin opţiunile îşi asigură notorietatea şi

îşi fac cunoscute competenţele.

Rezultatele au relevat următoarele aspecte:

• claritatea obiectivelor de comunicare, dimensiunea organizaţiei şi nivelul de

birocraţie sunt cele trei caracteristici considerate drept factori importanţi în

evaluarea performanţei comunicării unei instituţii publice;

• prima caracteristică, claritatea obiectivelor, este un element echivalent acronimului

SMART folosit în managementul proiectelor din domeniul privat, respectiv

Specific, Măsurabil, Accesibile, Realistice şi Încadrate în timp şi care este un

element caracteristic abordării noului management public, respectiv un management

bazat pe performanţa instituţiei publice în raport cu obiectivele stabilite. Faptul că

247 dintre respondenţi au considerat acest element drept factor important în

evaluarea comunicării denotă o inter-relaţionare între obiectivele de management

instituţional şi cele de managament comunicaţional, respondenţii fiind majoritar

funcţionari publici;

• nivelul birocraţiei şi dimensiunea organizaţiei sunt alte două elemente considerate

importante în evaluarea procesului de comunicare a unei instituţii publice. Este fapt

ştiut că instituţiile publice, prin structura lor procesuală şi structurală, nu pot

funcţiona fără fundamentul tehnocrat al formularelor, care atestă practic

desfăşurarea operaţiunilor aferente proceselor de funcţionare. Asocierea de către

respondenţi a acestor două caracteristici evaluării procesului de comunicare denotă

faptul că există o presiune resimţită la nivelul proceselor de comunicare interne în

ceea ce priveşte birocraţia şi dimensiunea organizaţiei. Criza economică a însemnat

pentru multe instituţii publice reducerea personalului şi creşterea sarcinilor/om

pentru angajaţii păstraţi. În acest context surplusul birocratic afectează performanţa

comunicare/intra-departament, respectiv comunicare/inter-departament.

În ceea ce priveşte principalele efecte ale unei comunicări performante la nivelul unei

instituţii, opţiunile respondenţilor au indicat o tendinţă către creşterea eficienţei organizaţiei, cu un

impact pozitiv asupra imaginii acesteia cu 33% din răspunsuri, unde tipul de întrebare solicita

alegerea a maxim 3 variante. Următoarele trei variante au înregistrat valori similare, respectiv

creşterea profiturilor organizaţiei prin menţinerea unor relaţii strânse cu cetăţenii cu 18,96%,

33

dezvoltarea relaţiilor cu segmentele cheie ale publicului extern cu 16,67% şi contribuţie directă în

evitarea conflictelor cu anumite segmente de public cu 14,38%.

Asocierea eficienţei instituţiei, poziţionată ca efect al unei comunicări performante, cu

imaginea unei instituţii denotă un deziderat foarte actual al instituţiilor publice, din perspectiva

fragmentării funcţionale persistente atât la nivel central, cât şi local: predomină atribuţiile

subcomponentei organizaţionale asupra demersurilor specifice de realizare a unor obiective de

comunicare globale, i.e. imaginea instituţională globală pozitivă şi/sau coerentă.

Set III: Întrebări privind nivelul de cunoaştere a elementelor aferente managementului relaţiilor

publice într-o instituţie publică

Un prim aspect pe care am dorit să îl studiem a fost rolul relaţiilor publice în procesul de

comunicare al administraţiei publice locale. Astfel, 55% dintre respondenţi au ales opţiunea

generarea fluxurilor de comunicare între instituţiile publice şi cetăţeni şi 45% au ales opţiunea de a

genera climatul şi starea de normalitate socială.

Întrucât au fost identificate două opţiuni cu procente apropiate, considerăm că rolul

relaţiilor publice în procesul de comunicare al administraţiei publice locale este considerat a fi

generarea fluxurilor de comunicare între instituţiile publice şi cetăţeni confirmată şi compoletată

prin a doua opţiune. Definirea rolului relaţiilor publice ca fiind unul binar, aşa cum reiese din

opţiunile respondenţilor, denotă faptul că funcţionarii publici respondenţi prezintă o tendinţă de

susţinere a unei politici de relaţii publice (pro)active, care presupune iniţiativa preparării şi difuzării

mesajelor prin canalele interne şi externe, spre deosebire de o politică reactivă, care ar presupune ca

instituţiile să reacţioneze la informaţiile aflate în circulaţie în mass-media sau în alte medii publice.

În ceea ce priveşte caracteristicile relaţiilor publice cu cea mai mare relevanţă pentru

procesul de comunicare al administraţiei publice locale, au rezultat următoarele aspecte:

caracteristicile cu scoruri apropiate pentru opţiunea este relevant sunt deliberarea,

planificarea, comunicarea bilaterală şi performanţa;

caracteristicile cu scoruri apropiate pentru opţiunea este foarte relevant sunt

performanţa şi interesul public. Cu toate astea, valoarea înregistrată pentru caracteristica

interesul public la opţiunea nu este nici relevant, nici lipsit de relevanţă este foarte

apropiată de cea obţinută pentru este foarte relevant. Această proximitate a valorilor

denotă faptul că mai mult de un sfert dintre respondenţi nu percep scopul real al

relaţiilor publice într-o administraţie publică;

o altă caracteristică pentru care opţiunile este relevant şi nu este nici relevant, nici lipsit

de relevanţă prezintă valori proxime este comunicarea bilaterală. Această trăsătură de

referă la funcţionarea mecanismului de feedback şi funcţia proactivă a relaţiilor publice

pentru o instituţie publică. Proximitatea valorilor pentru aceste caracteristici arată faptul

34

că 55 dintre respondenţi nu percep inter-relaţionarea dintre caracteristica comunicare

bilaterală şi definiţia binară, care denotă funcţia proactivă a relaţiilor publice;

caracteristica cu cea mai mare valoare pentru opţiunea nu este nici relevant, nici lipsit

de relevanţă este dimensiunea managerială. Întrucât această caracteristică denotă

legătura între eficienţa activităţilor de relaţii publice şi calitatea managementului,

poziţionarea sa drept neutră, din punct de vedere al relevanţei, demonstrează absenţa

poziţionării responsabilităţii pentru acţiunea de relaţii publice la nivelul corect.

Considerarea procesului de relaţii publice ca fiind relevant şi foarte relevant prin

celelalte caracteristici menţionate anterior, fără polarizarea acestora către un nivel

responsabil în interiorul unei instituţii publice evidenţiază structurarea perceptuală

incompletă a întregului proces de relaţii publice.

În urma rezultatelor obţinute, am ajuns la concluzia că din punctul de vedere al

respondenţilor, cele mai relevante caracteristici ale relaţiilor publice pentru procesul de

comunicare al administraţiei publice locale sunt performanţa şi comunicarea bilaterală parţial

confirmată doar pentru caracteristica performanţă.

De asemenea, în urma analizei informațiilor obținute, considerăm că sarcinile

departamentului de relaţii publice considerate drept cele mai importante în a asigura eficienţa

procesului de comunicare sunt consilierea conducerii şi gestionarea situaţiilor de criză ca fiind

parţial confirmată, prin valorile mari obţinute pentru consilierea conducerii şi parţial infirmată, prin

valorile mici obţinute pentru gestionarea situaţiilor de criză.

Set IV: Întrebări privind nivelul de eficienţă al mijloacelor şi canalelor media ce ar putea fi/sunt

utilizate de către instituţiile publice

Acest set al cercetării focalizează mijloacele de informare şi canalele media care sunt sau ar

putea fi utilizate de către instituţiile publice pentru anumite grupuri ţintă precum: cetăţenii, presa,

ONG-uri şi ponteţiali investitori. De asemenea, am dorit să diferenţiem în paletarul de opţiuni ale

respondenţilor preferinţa pentru canale media online şi canale media offline, ţinând cont de

serviciile electronice guvernamentale identificate în practica europeană. Este util să menţionăm

faptul că partajarea grupurilor ţintă între cetăţeni şi potenţiali investitori urmează logica criteriului

de partajare al serviciilor electronice guvernamentale în funcţie de destinatar.

Anașizând distribuţia răspunsurilor privind mijloacele manuale de tratare a informaţiilor care

ar duce la o creştere a eficienţei procesului de comunicare cu cetăţenii într-o instituţie publică, au

rezultat următoarele:

cel mai puţin eficient mijloc manual de tratare a informaţiilor a fost considerat adresa

scrisă, cu un scor de 210 opţiuni şi o medie a valorilor obţinute de 1,43;

35

buletinele de informare oficiale, disponibile în formă scrisă este al doilea mijloc manual

considerat a nu avea influenţă asupra eficienţei procesului de comunicare, cu un scor de

159 de opţiuni şi 2,16 valoare medie;

Centrele de Informare a Cetăţenilor (CIC) şi Întâlnirile şi audienţele publice constituie

mijloacele manuale cu cele mai mari valori ale eficienţei, jumătate dintre răspunsuri

fiind pentru opţiunile este eficient şi este foarte eficient. Cu toate acestea, în cazul

Centrelor de Informare a Cetăţenilor , 24% din cei chestionați au avut opţiunea nu este

eficient iar pentru Întâlniri şi audienţe publice există 75 de răspunsuri (23%) pentru

opţiunea nu este nici eficient, nici lipsit de eficienţă. Dintre aceste două opţiuni, în baza

calculelor realizate, cea mai bună valoare aparţine mijlocului manual întâlniri şi

audienţe publice, respectiv 4,265, pe când prima opţiune prezintă o valoare de 3,75.

În urma rezultatelor obţinute, considerăm că: din punctul de vedere al mijloacelor manuale

de tratare a informaţiilor, într-o instituţie publică, cel care ar determina o creştere a eficienţei

procesului de comunicare cu cetăţenii este Centrul de Informare a Cetăţenilor (CIC) infirmată,

mijlocul manual cu cel mai mare impact asupra eficienţei procesului de comunicare fiind întâlnirile

şi audienţele publice.

Din punctul de vedere al mijloacelor electronice de prelucrare a informaţiei, cel care a

înregistrat valoarea cea mai mare cu impact asupra creşterii eficienţei procesului de comunicare cu

cetăţenii a fost site-uri web cu un procent de 40% din răspunsuri.

Următoarele mijloace electronice, cu valori procentuale apropiate, 30% respectiv 28,68%,

sunt e-buletinele de informare şi Sistemele Informaţionale Automate de Relaţii cu Publicul.

Considerăm că: din punctul de vedere al mijloacelor electronice de tratare a informaţiilor, într-o

instituţie publică, cel care ar determina o creştere a eficienţei procesului de comunicare cu

cetăţenii este Sistemul Informaţional Automat de Relaţii cu Publicul infirmată, deoarece alegerile

respondenţilor au evidenţia preferinţa pentru crearea de site-uri web drept mijlocul electronic cu cel

mai mare impact asupra eficienţei procesului de comunicare cu cetăţenii. Site-ul web, ca şi

platformă online, permite o restructurare a interacţiunii cu cetăţeanul la un nivel ridicat de

flexibilitate a procesului de comunicare, flexibilitate mediată prin rapiditatea cu care se poate

rezolva o solicitare, asta numai dacă infrastructura de cunoştinţe şi personal o permite.

Relaţiile cu mass-media constituie, pentru organizaţiile guvernamentale care se alimentează

din bugetul public, domeniul explicit al informării publice (al informării prin mass-media a opiniei

publice), accentuându-se astfel asupra imperativului de a se oferi prompt şi complet informaţii

privind activitatea publică a instituţiilor publice. Din punctul de vedere al celui mai potrivit canal

de comunicare şi interacţiune cu presa, opţiunile respondenţilor au evidenţiat următoarele aspecte:

36

organizarea de conferinţe de presă, online şi offline şi transmiterea comunicatelor de

presă către jurnaliştii înscrişi într-o bază de date a instituţiei sunt mijloacele de

comunicare şi interacţiune cu presa care au obţinut cele mai mari valori, respectiv 296,

reprezentând un procent de 30,83% şi 280, reprezentând un procent de 29,17%;

valori relativ apropiate au obţinut stabilirea unor întâlniri periodice cu scopul de a

informa asupra proiectelor derulate în comunitate cu un punctaj de 192 de răspunsuri,

reprezentând un procent de 20%;

cele trei opţiuni evidenţiate nu sunt elemente de noutate în ceea ce priveşte relaţia cu

mass-media a instituţiilor publice, însă ceea ce ne atrage atenţia, din perspectiva noilor

TIC este organizarea de conferinţe de presă online, canal ales cu un punctaj foarte bun

de către funcţionarii publici. Crearea şi întreţinerea acestui canal presupune prezenţa

unei infrastructuri digitale şi reale performantă şi bine gestionată de profesionişti în

relaţii publice şi în IT. De exemplu, portalurile de tip WEBCAST sau ECAS ale

Comisiei Europene sunt funcţionale şi prezintă un conţinut video de foarte bună calitate,

însă în cazul instituţiilor publice locale, realizarea unor astfel de platforme de

comunicare se află încă la stadiul de pionierat.

În urma rezultatelor obţinute, am ajuns la concluzia că: mai mult de un sfert dintre

respondenţi consideră cel mai potrivit mijloc de comunicare cu presa ca fiind organizarea de

conferinţe de presă, online şi offline..

Relaţia dintre comunitatea locală şi administraţia publică este una de maximă importanţă

pentru instituţiile publice, datorită faptului că administraţia publică locală reprezintă puntea de

comunicare dintre cetăţeni şi autorităţile centrale. Din punctul de vedere al canalelor de comunicare

considerate cele mai eficiente în comunicarea şi interacţiunea instituţiilor publice locale cu ONG-

urile din comunitatea locală, opţiunile respondenţilor au evidenţiat următoarele aspecte:

33,23% dintre opţiuni au fost pentru organizarea de evenimente în parteneriat public-

non guvernamental drept cel mai potrivi canal de comunicare şi interacţiune şi 25%

pentru crearea unui cadru de susţinere financiară;

acelaşi procent de 16,67% s-a înregistrat pentru opţiunile transmiterea unor informări

periodice tuturor ONG-urilor active în comunitate şi organizarea unor cursuri gratuite

pe teme diferite (scriere de proiecte, educaţie non-formală) dedicate voluntarilor din

ONG-uri;

cel mai mic procent, respectiv 8,33%, s-a înregistrat pentru opţiunea organizarea de

audienţe publice specifice, în care ONG-urile să îşi poată face cunoscute punctele de

vedere, aspect care este în contradicţie cu opţiunea privind mijloacele manuale de

tratare a informaţiilor, într-o instituţie publică, considerate că ar duce la o creştere a

37

eficienţei procesului de comunicare cu cetăţenii, unde întâlnirile şi audienţele publice au

înregistrat un număr de 160 de confirmări pentru opţiunea este foarte eficient. Acest

aspect denotă faptul că cetăţeanul individual este perceput diferit faţă de cetăţeanul

colectiv, adică ONG-urile - ambele entităţi sociale fiind parte a comunităţii locale.

Un alt segment al publicului extern foarte important pentru instituţiile publice din

administraţia publică locală îl reprezintă potenţialii investitori. Ca şi în cazul organizaţiilor private,

investitorii reprezintă o categorie deosebit de importantă de stakeholderi. Aceştia au un rol decisiv

în ceea ce priveşte dezvoltarea economică a diferitelor regiuni. Fiecare administraţie publică locală

acţionează în virtutea principiului autonomiei publice locale şi îşi poate concepe propria strategie

de dezvoltare economico-socială. Totuşi, fondurile de care dispun autorităţile publice locale sunt

limitate. În aceste condiţii, singura soluţie viabilă a autorităţilor este aceea de a realiza programe

atractive pentru investitori şi de a iniţia canale de comunicare cu aceştia prin anumite instrumente,

mai mult sau mai puţin disponibile la nivelul instituţiilor publice. O paradigmă prin care

disponibilitatea parţială poate fi eliminată este cea a parteneriatului, aşa cum am propus în ipoteza

de cercetare nr. 10: din perspectiva comunicării cu stakeholderii de la nivel local şi regional, i.e.

ONG-uri şi potenţiali investitori, paradigma parteneriatului public-privat deţine un prim loc în

opţiunile respondenţilor.

Din punctul de vedere a mijloacelor de comunicare şi interacţiune cu potenţialii investitori,

opţiunile respondenţilor au evidenţiat următoarele aspecte:

opţiunea care a înregistrat cel mai mare procent, respectiv 33,23%, a fost organizarea unor

evenimente tematice, cu scopul de a atrage investitori. De obicei, organizarea de

evenimente tematice era o sarcină asumată de către Camerele de Comerţ de la nivel local.

Însă, datorită transformărilor economice şi a structurilor de interacţiune administraţie

publică - mediu de afaceri, foarte multe instituţii publice de la nivel local preferă crearea

unor alte entităţi instituţionale care să aibă şi priorităţi administrative, pe lângă priorităţi

antreprenoriale. Astfel, s-au creat Centre de Afaceri (de exemplu: C.A.E.X. Bacău) sau

Parcuri Industriale (de exemplu: HIT Parc Bacău) prin care evenimente specifice,

organizate la iniţiativa unor instituţii publice, să poată aduna stakeholderi specifici din

domenii considerate prioritare de către administraţia publică. ;

altă opţiune care a înregistrat un procent reprezentativ, respectiv 31,25%, a fost

implementarea unor proiecte cu impact social (CSR) în care să se creeze un parteneriat

de comunicare public-privat. Responsabilitatea Socială Corporatistă este o necesitate

puternic resimţită de către companiile din România, scopul instituţiilor publice

regăsindu-se în paletarul CSR. Există, însă, multe aspecte, printre care şi reglementarea

38

legislativă a CSR care nu există încă în România, care frânează procesul de dezvoltare

benefică a CSR la nivel local. Faptul că la nivelul cercetării noastre un procent de peste

30% dintre respondenţi au ales această opţiune demonstrează faptul că există un volum

de cunoaştere semnificativ la nivelul funcţionarilor publici şi că acest volum de

cunoaştere trebuie şi poate fi considerat drept fundament pentru iniţierea unei

parteneriate de comunicare public-privat.

În urma rezultatelor obţinute, considerăm că din perspectiva comunicării cu stakeholderii

de la nivel local şi regional, i.e. ONG-uri şi potenţiali investitori, paradigma parteneriatului

public-privat deţine un prim loc în opţiunile respondenţilor.

Din punctul de vedere al canalelor media online şi offline, aceste elemente ţin de

managementul elementelor de publicitate. Însă, ţinând cot de faptul că în perioada 2007-2013 foarte

multe instituţii publice au contractat proiecte europene, prin care imaginea lor instituţională şi

performanţa în comunicare s-a reconfigurat prin intermediul acţiunilor de publicitate şi de

diseminare realizate prin aceste proiecte, am considerat util pentru scopul cercetării noastre să

analizăm eficienţa canalelor, din punctul de vedere al funcţionarilor publici.

Pentru canalele media offline rezultatele obţinute au evidenţiat următoarele aspecte:

afişaj în locaţii cu expunere şi anunţuri la posturi de radio locale sunt canalele care au

obţinut cele mai mari valori din punct de vedere al eficienţiei. Astfel, anunţuri la posturi

de radio locale a fost ales de 168 de ori de către respondenţi pentru varianta este

eficient, rezultând o medie de 3,475 iar afişaj în locaţii cu expunere a obţinut o medie de

3,6968, fiind ales de 159 de ori pentru varianta este foarte eficient;

inserturi publicitare în reviste regionale a fost ales de 235 de ori pentru varianta nu este

eficient, rezultând o valoare medie de 2,2656;

inserturi publicitare în ziare locale a prezentat valori aproape egale pentru variantele nu

este deloc eficient (75); nu este nici eficient, nici lipsit de eficienţă (77); este eficient

(79) şi este foarte eficient (89), obţinând hn scor mediu agregat de 3,3343;

opţiunile inserturi publicitare în ziare locale, afişaj în locaţii cu expunere, pliante

diseminate la evenimente şi anunţuri la posturi de radio locale au prezentat pentru

varianta nu este deloc eficient punctaje aproape egale, reprezentând peste un sfert din

totalul opţiunilor respondenţilor. Acest aspect relevă faptul că există o tendinţă

semnificativă a scăderii preferinţei către aceste tipuri de canale, relaţionat cu eficienţa

canalului respectiv de comunicare.

pentru punctajele obţinute la toate variantele am constatat că axele aferente paletarului

ineficienţei se menţin cu punctaje în intervalul [50, 250] ceea ce denotă faptul că există

39

o asociere offline-ineficienţă din punct de vedere al comunicării instituţiilor publice,

prin proiectele ale căror beneficiari sunt;

cu toate acestea, variantele inserturi publicitare în ziare locale, afişaj în locaţii cu

expunere şi anunţuri la posturi de radio locale au obţinut valori bune, cuprinse în

intervalul [3.3; 3.7], aspect care arată o puternică preferinţă pentru aceste canale offline

şi considerarea lor ca fiind încă eficiente pentru procesul de comunicare al instituţiilor

publice, prin proiectele acestora.

Pentru canalele media online rezultatele obţinute au evidenţiat următoarele aspecte:

punctajul cel mai mare pentru varianta este eficient a fost obţinut pentru opţiunea

realizarea unui site web specific cu 159 de alegeri şi o medie de 3.5156;

valoarea cea mai mare a obţinut-o opţiunea crearea unui e-buletin de informare şi

transmiterea acestuia lunar, respectiv 3.6687, punctajele obţinute pentru variantele nu

este eficient - nu este nici eficient, nici lipsit de eficienţă - este eficient - este foarte

eficient fiind foarte apropiate;

valoarea cea mai mică a fost înregistrată pentru opţiunea postarea de bannere pe site-uri

sau forumuri specifice, respectiv 2.309, aspect proiectat în cele 170 de alegeri pentru

opţiunea nu este deloc eficient;

referitor la extremele privind eficienţa - cu valoarea cea mai mică a fost înregistrată

postarea de bannere pe site-uri sau forumuri specifice şi valoarea cea mai mare a fost

înregistrată pentru realizarea unui site web specific. Ceea ce este util de remarcat este

inter-relaţionarea dintre bannere şi site-ul web specific creat pentru proiectul/instituţia

care comunică prin aceste canale - bannerul este un instrument care converge traficul

către site-ul web specific;

În baza rezultatelor obţinute, considerăm că ipoteza de cercetare 11: canalul media online

cel mai agreat atât pentru promovarea unui proiect, cât şi pentru desfăşurarea unei comunicări

mai eficiente cu cetăţenii este crearea unui site web specific este confirmată şi completată de

opţiunea realizarea unui buletin de informare lunar pentru promovarea unui proiect.

Set V: Întrebări privind nivelul de specializare al personalului responsabil de comunicare şi relaţii

publice, în contextul noii strategii de e-guvernare

Un prim aspect pe care am dorit să îl analizăm în cadrul acestui set de întrebări a fost inter-

relaţionarea între „noua” economie, respectiv cea bazată pe cunoştinţe/informaţie şi sistemul de

management public. Răspunsurile au demonstrat că această inter-relaţionare este conştientizată de

către funcţionarii publici, prin procentul de 73%, dar şi că o parte dintre aceştia, respectiv 27% nu

ştiu dacă această inter-relaţionare prezintă efecte de tranformare sau nu

40

Întrucât la nivelul administraţiei publice locale stabilirea organigramei unei instituţii

publice, conform legislaţiei în vigoare, este sarcina “conducătorului” respectivei instituţii, i.e.

primarul, preşedintele consiliului judeţean sau prefectul, nu există obligativitate pentru înfiinţarea

unui departament specializat pentru comunicare şi relaţii publice. Cu toate acestea, există fie

Serviciul Purtătorului de Cuvânt sau Cancelaria Prefectului, în ale căror fişe de post sunt trecute

atribuţii şi responsabilităţi de comunicare şi relaţii publice. De foarte multe ori aceste departamente

sunt reprezentate de 1-3 persoane, număr foarte mic pentru toate atribuţiile necesare pentru o

comunicare eficientă şi bine direcţionată, atât prin canale interne, cât şi externe, către publicurile

ţintă corecte.

Luând în considerare aceste aspecte şi de noile TIC şi relevanţa acestora pentru noile tipuri

de interacţiuni facilitate de acestea în procesele de comunicare interne şi externe, am urmărit să ne

concentrăm pe competenţele personalului responsabil de comunicare, aşa cum l-am identificat ca

tipologie în etapa de studiu a surselor de date secundare, în special competenţele informatice.

Aşadar 91% dintre respondenţi au considerat că personalul responsabil de comunicare ar trebui să

beneficieze de traininguri pentru dezvoltarea competenţelor informatice şi doar 9% au considerat

că aceste tipuri de traininguri nu sunt necesare.

Având în verere răspunsurile, considerăm ipoteza de cercetare nr. 12: din punctul de vedere

al competenţelor informatice, mai mult de 50% dintre respondenţi consideră că sunt necesare

pentru creşterea eficienţei procesului de comunicare a administraţiei publice locale validată.

Pentru a analiza care competenţe informatice sunt considerate necesare pentru creşterea

eficienţei procesului de comunicare am optat pentru crearea unui paletar al competenţelor triadic,

respectiv: lucrul cu softuri specializate de editare şi design, folosirea platformelor de social media

şi gestionarea canalelor de diseminare a conţinutului.

În ceea ce privește elaborarea unei strategii de comunicare la nivelul Instituției Prefectului –

Jud. Bacău, am avut în vedere următoarele aspecte: stabilirea obiectivelor, alegerea tehnicilor de

comunicare și elaborarea mixului comunicațional, elaborarea bugetului, controlul și evaluarea

rezultatelor.

Concluzii generale, contribuţii personale şi direcţii viitoare de cercetare

A. Concluzii generale

În urma abordării conceptuale şi operaţionale a temei de cercetare care face obiectul tezei de

doctorat intitulată Comunicere şi persuasiune la nivelul instituţiilor din administraţia publică, am

desprins următoarele concluzii referitoare la:

41

1. Cadrul conceptual al comunicării şi persuasiunii la nivelul instituţiilor din

administraţia publică

a. Comunicarea însoţeşte activitatea instituţiilor publice, contribuind la realizarea în

bune condiţii a acesteia. Ea răspunde, totodată, nevoii organizaţiilor din sectorul

public de a-şi afirma rolul specific, aducând la cunoştinţa cetăţenilor obligaţiile de

asumat şi prerogativele pe care le au;

b. Comunicarea instituţională specifică administraţiei publice este o comunicare externă

prin care fiecare instituţie din administraţia publică urmăreşte să-şi întărească

imaginea, să genereze în jurul ei un climat de încredere şi simpatie din partea

cetăţenilor. Astfel, comunicarea specifică instituţiilor publice, se referă atât la

schimbul şi împărtăşirea de informaţii de utilitate publică, cât şi la crearea şi

menţinerea liantului social. În acest sens, concluzionăm că instituţiile administraţiei

publice dezvoltă acţiuni şi procese de comunicare în două direcţii: comunicarea

externă şi comunicarea internă;

c. Comunicarea publică realizată de către instituţiile publice are caracterul unei

comunicări externe şi ca urmare am considerat că aceasta se raportează preponderent

la componentele din mediul său extern;

d. În adiministraţia publică, relaţiile ierarhice au la bază o autoritate directă, determină o

responsabilitate generală, totală; relaţiile funcţionale au la bază o autoritate indirectă,

potrivit competenţei specifice, determină o responsabilitate specifică, specializată;

e. Comunicarea publică contribuie la notorietatea şi imaginea organizaţiei din sectorul

public în exterior. Ea îndeplineşte funcţia de promovare a instituţiei statului faţă de

cetăţeni, colectivităţi locale, parteneri, mass-media, alte organizaţii, precum şi faţă de

orice altă persoană sau structură cu care aceasta vine în contact. Nu se poate face

abstracţie sub nicio formă de impactul comunicaţiilor externe asupra funcţionarilor

publici ai instituţiei administrative.

f. Cele mai importante tehnici de comunicare folosite de administraţiile publice sunt

relaţiile publice şi publicitatea. Anticipând şi monitorizând schimbările, măsurând

permanent indicatorii de mediu, având reprezentări clare şi distincte, structura de

relaţii publice poate să dea instituţiei timpul necesar planificării, pentru a fi mai

degrabă proactivă decât reactivă la schimbările de mediu. În domeniul administraţiei

publice, publicitatea nu vehiculează informaţii şi nu foloseşte mijloace pentru a-i face

pe cetăţeni să cumpere, ci încearcă să formeze în rândul lor o impresie (imagine)

favorabilă despre serviciul public şi prestatorul lui. Ea trebuie să evidenţieze

elementele tangibile (vizibile) ale serviciului public. Mai mult, în sectorul

42

administraţiei publice, acţiunile publicitare vizează prioritar crearea unor servicii

publice noi sau ameliorarea substanţială a activităţii unor servicii publice preexistente;

g. Peste tot în lume există administraţii locale eficiente şi administraţii locale ineficiente.

Succesul sau insuccesul lor a fost explicat de sociologi din mai multe perspective:

accesul la resurse financiare, stilurile manageriale practicate, sistemele motivaţionale,

circulaţia informaţiilor, tipurile de comunicare folosite, relaţiile politice utilizate. În

ultima perioadă însă, cercetările internaţionale au arătat că administraţiile de succes

sunt cele care armonizează cât mai mult valorile lor cu cele comunitare. Din această

perspectivă, diferenţele dintre instituţiile publice se explică prin diferenţele culturale

dintre comunităţi;

h. Noile modalităţi de administrare şi de comunicare a informaţiilor permit guvernelor să

evite dilema între reducerea costurilor şi creşterea calităţii, creând astfel structuri de

administrare care funcţionează mai bine şi costă mai puţin. Mai important, noile

canale de interacţiune deschid calea de comunicare între guverne şi cetăţeni,

conducând, în cele din urmă, la creşterea transparenţei, la creşterea responsabilităţii, şi

deschiderea guvernelor la formele accesibile de participare cetăţenească;

i. Furnizarea serviciilor guvernamentale şi administrative de calitate pentru cetăţeni,

firme şi utilizatori din administraţia centrală sau locală, îmbunătăţirea eficienţei

sectorului public, reducerea costurilor, simplificarea operaţiunilor, creşterea

consistentă a numărului de utilizatori reprezintă scopurile principale ale strategiei şi

programului de acţiuni, sistemul de e-guvernare fiind pilonul principal al societăţii

informaţionale şi unul dintre pilonii principali ai societăţii bazate pe cunoaştere;

2. Elemente relaţionist-pragmatice privind comunicarea şi persuasiunea la nivelul

instituţiilor din administraţia publică

a. Claritatea obiectivelor de comunicare, dimensiunea organizaţiei şi nivelul de

birocraţie sunt factorii ci mai importanţi în evaluarea performanţei comunicării

unei instituţii publice;

b. Managementul comunicării este considerat ca fiind important în instituţiile

publice. Cu toate acestea, procentul de 16% aferent opţiunii neutru reprezintă un

semnal de atenţie în ceea ce priveşte existenţa unui segment de funcţionari

publici care pot prezenta o tendinţă tehnocrată, puternic ancorată în justificarea

eficienţei birocraţiei în detrimentul unui management integrat al comunicării;

43

c. Din punct de vedere al importanţei efectelor ce ar trebui urmărite de instituţiile

din administraţia publică prin intermediul comunicării, acestea sunt, în ordine:

asigurarea notorietăţii, cunoaşterea competenţelor instituţiei, realizarea unei

educaţii sociale, stabilirea unei relaţii coerente cu societatea în contextul unei

crize;

d. Claritatea obiectivelor, este echivalentă acronimului SMART folosit în

managementul proiectelor din domeniul privat, respectiv Specific, Măsurabil,

Accesibile, Realistice şi Încadrate în timp şi care este un element caracteristic

abordării noului management public, respectiv un management bazat pe

performanţa instituţiei publice în raport cu obiectivele stabilite;

e. Nivelul birocraţiei şi dimensiunea organizaţiei sunt alte două elemente

considerate importante în evaluarea procesului de comunicare al unei instituţii

publice. Criza economică a însemnat pentru multe instituţii publice reducerea

personalului şi creşterea sarcinilor/om pentru angajaţii păstraţi. În acest context

surplusul birocratic afectează performanţa comunicare/intra-departament,

respectiv comunicare/inter-departament.

f. În ceea ce priveşte principalele efecte ale unei comunicări performante la nivelul

unei instituţii, opţiunile respondenţilor au indicat o tendinţă către creşterea

eficienţei organizaţiei, cu un impact pozitiv asupra imaginii acesteia cu o valoare

de 320 de răspunsuri (33,33%). Următoarele trei variante au înregistrat valori

similare, respectiv creşterea profiturilor organizaţiei prin menţinerea unor relaţii

strânse cu cetăţenii cu 182 de răspunsuri (18,96%), dezvoltarea relaţiilor cu

segmentele cheie ale publicului extern cu 160 de răspunsuri (16,67%) şi

contribuţie directă în evitarea conflictelor cu anumite segmente de public cu 138

de răspunsuri (14,38%).

g. Cele mai relevante caracteristici ale relaţiilor publice pentru procesul de

comunicare al administraţiei publice locale sunt performanţa şi comunicarea

bilaterală;

h. Asocierea eficienţei instituţiei, poziţionată ca efect al unei comunicări

performante, cu imaginea unei instituţii denotă un deziderat foarte actual al

instituţiilor publice, din perspectiva fragmentării funcţionale persistente atât la

nivel central, cât şi local: predomină atribuţiile subcomponentei organizaţionale

44

asupra demersurilor specifice de realizare a unor obiective de comunicare

globale, i.e. imaginea instituţională globală pozitivă şi/sau coerentă.

i. Definirea rolului relaţiilor publice ca fiind unul binar, aşa cum reiese din

cercetarea realizată, denotă faptul că funcţionarii publici respondenţi prezintă o

tendinţă de susţinere a unei politici de relaţii publice (pro)active, care presupune

iniţiativa preparării şi difuzării mesajelor prin canalele interne şi externe, spre

deosebire de o politică reactivă, care ar presupune ca instituţiile să reacţioneze la

informaţiile aflate în circulaţie în mass-media sau în alte medii publice;

j. Referitor la mijloacele manuale de tratare a informaţiilor, într-o instituţie

publică, cel care poate determina o creştere a eficienţei procesului de comunicare

cu cetăţenii este considerat întâlnirile şi audienţele publice;

k. Din punctul de vedere al mijloacelor electronice de prelucrare a informaţiei, cel

care a înregistrat valoarea cea mai mare cu impact asupra creşterii eficienţei

procesului de comunicare cu cetăţenii a fost site-urile web;

l. Organizarea de conferinţe de presă, online şi offline şi transmiterea

comunicatelor de presă către jurnaliştii înscrişi într-o bază de date a instituţiei

sunt mijloacele de comunicare şi interacţiune cu presa considerate foarte

eficiente;

m. Prezenţa unei instituţii în social media este un proces care include şi promovarea

evenimentelor pe care le organizează aceasta. Faptul că promovarea

evenimentelor nu a fost asociată că parte integrantă a gestiunii prezenţei online

denotă că fragmentarea perceptuală la nivelul funcţionarilor publici a

competenţelor necesare este foarte puternică şi cu lacune de asociere între

eficienţa comunicării şi eficienţa prezenţei în reţelele de social media;

B. Contribuţii personale

În teza de doctorat sunt prezente o serie de contribuţii personale şi elemente de originalitate,

rezultate din maniera de abordare conceptuala, pe de o parte, şi de latura aferentă cercetării, pe de

altă parte. Astfel, în ceea ce priveşte abordarea conceptuală, am adus elemente noi legate de stadiul

actual al cunoaşterii în domeniul comunicării şi persuasiunii la nivelul instituţiilor publice locale.

Am evidenţiat faptul că, în prezent, studierea comunicării organizaţionale se concentrează, pe de o

parte, pe caracteristicile comunicării în funcţie de tipul şi structura organizaţiei, iar pe de altă parte,

pe modul în care noile de tehnologii de informare şi comunicare influenţează formele şi procesele

45

asociate comunicării organizaţionale. Din punct de vedere al abordării acestui tip de comunicare,

semnalez prezenţa a două curente de analiză. Unul consideră că acest tip de comunicare se

constituie ca unul din aspectele ce caracterizează organizaţia, iar celălalt consideră comunicarea

organizaţională ca fiind elementul pe care se bazează orice organizaţie, inclusiv instituţiile publice.

Modificările de mediu cu care se confruntă organizaţiile, precum şi modificările privind forma

acestora au determinat o creştere a importanţei acestui tip de comunicare pentru funcţionare acestor

entităţi. Din punct de vedere al teoriilor asociate comunicării umane, cum implicaţii asupra

comunicării organizaţionale, am desprins din literatura de specialitate existenţa a trei mari

perspective teoretice: perspectiva tehnică, perspectiva contextuală şi perspectiva negocierii.

În cadrul lucrării s-a evidenţiat rolul foarte important al comunicării in asigurarea

funcţionalităţii şi eficacităţii activităţilor organizaţiei este generat, in principal, de: volumul,

complexitatea şi diversitatea apreciabile ale obiectivelor organizaţiei şi subsistemelor sale, datorate

impactului variabilelor mediului ambiant naţional şi internaţional; mutaţiile profunde intervenite in

caracteristicile dimensionale şi funcţionale ale organizaţiei moderne, declanşate de necesitatea

cuplării eficiente la un mediul în continuă schimbare. Schimbarea şi implementarea noilor filosofii

economice, manageriale, tehnice şi tehnologice au devenit o permanenţă in majoritatea

organizaţiilor, cu consecinţe apreciabile asupra complexităţii şi configuraţiei comunicării; grupurile

şi modul de concepere şi funcţionare a acestora in cadrul organizaţiei, având in vedere rolul

comunicării de a vehicula, de a amplifica legăturile dintre componenţii grupurilor, de a consolida

coeziunea acestora; activitatea managerială, modul de structurare a timpului lor de muncă in

secvenţe care să permită rezolvarea decizională şi operaţională a problemelor cu care se confruntă

domeniul condus.

În acest context, am justificat faptul că, pentru realizarea obiectivelor sale, managerul din

administraţia publică se bazează pe următoarele funcţii ale comunicării: funcţia de infrmare,

funcţia de comandă şi instruire , funcţia de influenţare şi convingere, îndrumare şi sfătuire , funcţia

de integrare şi menţinere .

Având în vedere aparteneţa României la Uniunea Europeană, am realizat o raportare

necesară, apreciind că se conturează o dimensiune europeană a politicilor publice, dincolo de

modificările produse la nivel de structuri ale administraţiei publice; din acest punct de vedere,

am considerat că abordarea şi discutarea valorilor europene care au impact asupra activităţii

administraţiei publice locale este esenţială, rolul principal al comunicării fiind, în acest context,

identificarea valorilor şi intereselor comune.

Considerăm că principalele modificări actuale la nivelul factorilor economico-sociali

europeni sunt: îmbătrânirea populaţiei, diminuarea populaţiei active, imigraţia crescută;

46

schimbările de mediu, cum ar fi cele climatice şi insuficienţa spaţiului necesar dezvoltării;

urbanizarea, inclusiv presiunea exercitată asupra zonelor metropolitane, naveta şi cererea în

creştere pentru locuinţe a cetăţenilor; globalizarea, internaţionalizarea şi europenizarea;

diminuarea "capitalului social", inclusiv participarea la alegeri şi neîncredere

faţă de administraţia publică şi de serviciile prestate de către aceasta; apariţia problemelor

sociale complexe, care rezultă din fragmentarea socială, insensibile la acţiunea unică a unei

agenţie şi/sau la un răspuns unidimesnional; dorinţa redusă de a spori resursele pentru sectorul

public, în ciuda cererilor şi a aşteptărilor mai mari ale cetăţenilor pentru servicii mai bune.

Considerăm că acesea sunt sunt stimulente puternice pentru schimbare la nivelul

administraţiilor publice europene. Ele trec dincolo de graniţele tradiţionale, iar în unele cazuri,

dincolo de responsabilităţile diferitelor niveluri de guvernare, reprezentând provocări la adresa

administraţiilor publice, în special în privinţa modulului în care sunt prestate servicii publice.

Prin urmare, o serie de reforme profunde au avut loc şi vor continua să aibă loc la toate

nivelurile ale administraţiei publice, scopul final al reformelor fiind acela de a face guvernele să

răspundă mai bine nevoilor în schimbare ale societăţii.

În cercetarea de marketing realizată, elementele de originalitate se regăsesc în însuşi

scopul acesteia, respectiv cartografierea din perspectiva importanţei şi performanţei, a

elementelor de management al comunicării şi relaţiilor publice, astfel încât să se poată delimita

zonele principale de intervenţie în vederea îmbunătăţirii nivelulului de eficienţă şi de

specializare a serviciului prestat de către instituţiile din administraţia publică locală.

De asemenea, am elaborat o strategie de comunicare pentru Instituția Prefectului – jud.

Bacău.

Limitele cerecetării se regăsesc în faptul că nu am reuşit să facem o cercetare mai

cuprinzătoare prin care să surpindem cu mai multă claritate aspecte legate de contextul actual al

evoluţiei fenomenelor şi proceselor de la nivelul administraţiilor publice locale. De asemenea,

nu a fost posibilă o cercetare calitativă, deoarece am constatat prin mai multe încercări că se

generau mai multe alemente redundante prin continuarea cu o cercetare cantitativă.

C. Direcţii viitoare de cecetare

Considerăm c principalele direcţii de cercetare în viitor, asupra cărora ne vom concentra şi noi

atenţia, sunt:

47

a. Orientarea abordărilor conceptuale şi a cercetărilor către aspectele

comportamentale rezultate din reacţiile cetăţenilor din România la

noul context economic şi social generat de ipostaza de membri ai

Uniunii Europene. Este vorba despre valori culturale, tradiţii,

obiceiuri, stiluri de viaţă, apartenenţă la un spaţiu economico-

geografic, ideea de naţional şi altele similare, toate acestea

intreferându-se cu decizille luate de către factorii administraţiei

publice de la diferite nivele;

b. Extinderea cercetărilor prin investigarea rolului comunicării în

menţinerea coerenţei unui sistem gigantic şi complex cum este

Uniunea Europeană;

c. Investigarea rolului adminsitraţiilor publice de la toate nivelele în

gestiunea proceselor de comunicare cu ţări şi/sau regiuni din afara

Uniunii Europene, astfel încât să se asigure convergenţa acţiunilor

orinetate către atingerea obiectivelor asumate la nivel de Uniune şi,

imoplicit, de ţări membre;

d. Instituţiile din administraţia publică locală pot avea multe avantaje în

mixul de comunicare prin folosirea reţelelor de social media, de

exemplu promovarea iniţiativelor instituţiei, informarea cetăţenilor şi

a potenţialilor beneficiari ai serviciului public, realizarea unui dialog

real cu cetăţenii şi îmbunătăţirea proceselor interne de comunicare. Pe

acest fond, considerăm drept viitoare direcţii de cercetare în utilizarea

social media de către administraţiile publice următoarele:

trecerea de la TIC la social media - schimbări de

paradigmă şi de concept;

interacţiune mai performantă cu cetăţenii - cum,

când şi cine să se ocupe;

un management mai bun al situaţiilor de criză;

îmbunătăţirea imaginii instituţionale şi a brandului

instituţional.

Toate aceste aspecte referitoare la rezultatele obţimute, la originalitatea abordării, la

limitele semnalate şi la direcţiile viitoare de cercetare se pot consitui total sau parţial în repere

pentru evidenţierea rolului şi importanţei proceselor de comunicare la nivelul instituţiilor

statului care lucrează direct cu cetăţenii, aflându-se în sujba lor.

48

Bibliografie (selectiv)

1. Albu, E. – Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale – Dreptul la o bună administraţie,

Revista de Drept Comercial nr.9/2007.

2. Aichholzer, Georg, Schmutzer, Rupert, Hochgerner, Josef - Bringing Public Administration

Closer to the Citizens, Information Society Forum of the European Commission, WG 5: “Public

administration“, Vienna, 12-13 november 1998.

3. Alistar, V., Popescu Slăniceanu, I. - Protocol, corespondenţă, secretariat în administraţia

publică, Lumina Lex, 2001, p.50

4. Androniceanu, Armenia – Management public, Editura Economică, Bucureşti, 2002.

5. Arens, William F. – Contemporary Advertising, 8/e, McGraw Hill/Irwin, Boston, 2002.

6. Baker, Kathryn A. – Management Benchmark Study, chapter 13 Organizational

Communication, Air University.

7. Banciu, Doina - Servicii de informare pentru cetăţeni în societatea informaţională,

www.acad.ro/pro_pri/doc/st_f00.doc

8. Barbălată, Mihaela, Beldiman, Florin, Dobre, Victor, Fălan, Cezarina Rozalia, Gheorghe,

Marius, Guseth, Cristina, Juncu, Costin, Stroe, Victor, Ureche, Arina - Achiziţia serviciilor de

publicitate. Ghid de bună practică pentru instituţiile publice, decembrie 2009,

www.publicitatepublica.ro/ghid.pdf

9. Bartoli, Annie – Comunicacion y Organizacion, Editorial Paidós, Barcelona, 1992.

10. Batalli, Mirlinda - Impact of Public Administration Innovations on Enhancing the Citizens’

Expectations, International Journal of e-Education, e-Business, e-Management and e-Learning,

Vol. 1, No. 2, June, 2011.

11. Beckert, Bernd, Lindner, Ralf, Goos, Kerstin, Hennen, Leonhard, Aichholzer, Georg, Strauß,

Stefan - E-Democracy in Europe – Prospects of Internet-based political participation, European

Technology Assessment Group, October 2010.

12. Belch, George E., Belch, Michael A. - Advertising and Promotion: an Integrated Marketing

13. Bogdanor, Vernon ed. - Joined-up government, Editată de, Oxford University Press, 2006.

14. Borţun, Dumitru – Semiotică. Limbaj şi comunicare, Editura SNSPA – Facultatea de

Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2001.

15. Bratucu, Gabriel, Tierean, Ovidiu Mircea – Marketing general, Editura Universitatii

"Transilvania", 2011

16. Breton, Philippe, Proulx, Serge – L’explosion de la communication, Montréal, Boréal, 1989.

49

17. Brin, David - The Transparent Society: Will Technology Force Us to Choose Between Privacy

and Freedom?, Perseus Books Group, 1999.

18. Coman, C. - Relaţiile publice şi mass-media, Polirom, Iaşi, 2004.

19. Christensen, T., Lægreid, P. - The Whole of Government Approach to Public Sector Reform.”,

in Public Administration Review, vol.67, issue 6. 2007.

20. Cismaru, Diana-Maria – Comunicarea internă în organizaţii, Editura Trictonic, Bucureşti, 2008.

21. Creoşteanu ş.a., K. – Ghidul operatorului Centrului de informaţii pentru Cetăţeni (CIC), ARTH

Services, Bucureşti, 2004.

22. Cuilenburg, J. J., Scholten, O., Noomen, G. W. – Ştiinţa comunicării, Ed. Humanitas,

Bucureşti, 1998 .

23. Cutlip, S. – Effective Public Relations, Prentice-Hall, 1994.

24. Cutlip, S. M., Center, A. H., Broom, G. M. – Effectiv public relations, 7th Edition, Englewood

Cliffs, Prentice Hall, NJ, 1994.

25. Cutlip, S. – Effective Public Relations, Prentice-Hall, 1994.

26. D’Aprix, R. – Communicating for Change – Connecting the Workplace with the Marketplace.

Jossey-Bass Publishers, San Francisco, 1996.

27. Dagenais, Bernard – Le métier de relationniste, Sainte-Foy, Les Presses de l’Université Laval,

1999.

28. Dainton, Marianne, Zelley, Elaine – Applying Communication Theory for Professional Life,

First Edition, Sage Publication, 2005.

29. Desanctis, Gerardine, Fulk, Janet – Shaping Organizational Form: Communication, Connection,

and Community. Thousand Oaks, Sage Publications, 1999.

30. Dixon, Brian E. - Towards E-Government 2.0: An Assessment of Where E-Government 2.0 Is

and Where It Is Headed, Public Administration & Management Volume 15, Number 2.

31. Dubois, F. – Les politiques de communication externe des collectivités territoriales; le cas de

la Picardie, Universite de Lille III, Lille, 1994.

32. Dunn, W.S. - Public Relations – A Contemporary Approach, Richard D. IrwinInc., 1986.

33. Dutton, William H., ed. – Information and Communication Technologies: Visions and

Realities. Oxford University Press, 1996.

34. Ebrahim, Zakareya, Irani, Zahir - E-government adoption: architecture and barriers, Business

Process Management Journal, Vol. 11 No. 5, 2005.

35. Édes, Bart W. - The Role of Public Administration in Providing Information. Information

Offices & Citizens Information Services, An Efficient, Transparent Government and the Rights

of Citizens to Information, 29-30 May 2000, Maastricht, The Netherlands.

50

36. Ehn, Peter, Pissarius, Melanie, Bass, Tony, Burnett, Michael, Heichlinger, Alexander, Rode,

Anita, Kuperus, Herma - Taking the Pulse of European Public Administrations, Key Findings

of the European Public Sector Award 2009, , European Institute of Public Administration,

2009, edited by Marga Pröhl & Alexander Heichlinger.

37. Epuran, Gheorghe – Comunicarea în afaceri – strategii, tehnici, modele de decizie, Ed. Alma

Mater, Bacău, 2002.

38. Ficher, B. – Perspectives on human communication, McMilliam, New York, 1978.

39. Fiske, John– Introducere în ştiinţele comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

40. Fang, Zhiyuan - E-Government in Digital Era: Concept, Practice, and Development,

International Journal of The Computer, The Internet and Management, Vol. 10, No.2, 2002.

41. Garnett , James L . - Communicating for Results in Government: A Strategic Approach for

Public Managers, San Francisco : Jossey-Bass, 1992.

42. Grama, Ovidiu - www.e-licitatie.ro – un nume cu care trebuie sa ne obisnuim, Market Watch,

Numarul 92 Ianuarie-Februarie, 2007.

43. Heeks, R. (Ed.) - “Reinventing Government in the Information Age: International Practice in

IT-Enabled Public Sector Reform”, Routledge, London, 1999.

44. Iacob, Dumitru, Cismaru, Diana-Maria – Relaţii publice. Eficienţă prin comunicare, Editura

Comunicare, Bucureşti, 2003.

45. Iftimoaie, C., Vedinas V. – Administraţia publică locală din România din perspectiva integrării

europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003.

46. Kernaghaii, Kenneth, Gunraj, Justin - Integrating information technology into public

administration: conceptual and practical considerations, Canadian Public Administration,

Volume 47, no. 4, winter/hiver 2004.

47. Kotler, Philip, Lee, Nancy - Marketing in the Public Sector. A Roadmap for Improved

Performance, Wharton School Publishing, New Jersey, 2007.

48. Lamizet, Bernard, Silem, Ahmed – Dictionnaire encyclopédique des sciences de l’information

et de la communication, Paris, Ellipses, 1997.

49. Larkin, T. J., Larkin, S. – Communicating Change – How to Win Employee Support for New

Business Directions. New York: McGraw-Hill, Inc., 1994.

50. Lazega, E. – The Micropolitics of Knowledge – Communication and Indirect Control in

Workgroups, New York, 1992.

51. Luca, Marcela Rodica – Deprinderi de comunicare, curs universitar, Universitatea Transilvania

din Braşov.

52. Maarek, Philippe J. – Communication et marketing de l’homme politique, Paris, Litec, 2001.

51

53. Marinescu, Valentina – Introducere în teoria comunicării. Principii, modele, aplicaţii, Editura

Trictonic, Bucureşti, 2003.

54. Martereau, A. – Communication publique teritoriale, Les éditions de C.N.F.P.T., Paris, 1996.

55. McKnigh, Katherine M. t et al.. - Psychology, Psychologists, and Public Policy, 1 ANN. REV.

PSYCHOL. 557, 567, 2005.

56. Messager, M. – La Communication publique en practique, Editions d` Organisation, Paris,

1995.

57. Mintz, James (Jim) H., Church, Doug, Colterman, Bernie - The Case for Marketing in the

Public Sector, The Journal of Public Sector Management. Vol. 36, Issue 4, Dec 2006.

58. Monge, P. – Theory construction in the study of communication. The system paradigm, Journal

of Communication, no. 23, 1973.

59. Munteanu, V.A. – Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

60. Mucchielli, Alex – Comunicarea în instituţii şi organizaţii, Editura Polirom, Bucureşti, 2008.

61. Munteanu, V.A. – Ghidul cetăţeanului, Ed. TipoMoldova, Iaşi, 2003.

62. Munteanu, V.A. – Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

63. Myers, M. T., Myers, G.E. – Managing by Communication – An Organizational Approach,

McGraw-Hill Book Company, New York, 1982.

64. Nedelea, Alexandru – Marketing în administraţia publică, Management & Marketing, nr.2,

2006.

65. Pătulea, Vasile – Răspunderea autorităţilor publice pentru vătămările produse cetăţenilor prin

actele lor, Dreptul, nr.4/1997.

66. Pacesila, Mihaela - Serviciile de guvernare electronica la nivel european – caracteristici si

tendinte, Cercetari practice si teoretice în Managementul Urban, Anul 2, Nr. 5, 2007.

67. Pandey , Sanjay K., Kingsley, Gordon A. - Examining Red Tape in Public and Private

Organizations: Alternative Explanations from a Social Psychological Model, Journal of Public

Administration Research and Theory, 10 (4), 2000 .

68. Pardo, Theresa A., Gil-Garcia, J. Ramon, Luna-Reyes, Luis F. - Collaborative Governance and

Cross-Boundary Information Sharing: Envisioning a Networked and IT-Enabled Public

Administration, Minnowbrook III Conference, Lake Placid, New York, September 5-7, 2008.

69. Petrescu, I., Muscalu, E.-Tratat de management public, Ed. Universităţii„Lucian Blaga”, Sibiu,

2003.

70. Plumb, Ion (coordonator), Androniceanu, Armenia, Abaluta, Oana - Managementul serviciilor

publice, Editia a II-a, Editura ASE, Bucuresti.

71. Pollitt, Christopher, Bouckaert, Geert - Public management reform: a comparative analysis,

Second Edition, Oxford University Press, 2004.

52

72. Pop, Doru – Introducere in teoria relatiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.

73. Popescu, L. G. - Comunicarea în administraţia publică, Editura Tribuna Economică, Bucureşti,

2003.

74. Popescu, Luminiţa Gabriela - Comunicarea in administraţia publica, Editura Tribuna

Economica, Bucureşti, 2003.

75. Profiroiu, M., Popescu, I. - Bazele administraţiei publice, Editura Economică, Bucureşti, 2005.

76. Revon, Alain – La communication ascendante, Les Editions d’Organisation, Paris, 1998.

Popescu, Ioana C. – Comunicarea în marketing, Editura Uranus, Bucureşti, 2001.

77. Rosenbloom, D.H. - Public administration: Understanding management, politics, and law in

the public sector (4th ed.). New York, NY: McGraw-Hill, 1998.

78. Sanjay, K., Pandey, James L. - Garnett - Exploring Public Sector Communication Performance:

Testing a Model and Drawing Implications, Public Administration Review, January - February

2006.

79. Schlesinger, Philip, Sorice, Michele – The transformation of society and public service

broadcasting, Centre for Media and Communication Studies “Massimo Baldini”, 2011.

80. Scutaru, Codrin – Marketingul pentru sectorul public, Calitatea Vieţii, XX, nr. 1–2, 2009.

81. Shrader, C.B. , Lincoln, J.R., Hoffman, A.N. - The Network Structures of Organizations:

Effects of Task Contingencies and Distributional Form, Human Relations 42 (1), 1989 .

82. Shafritz, J.M., & Hyde, A.C. - Classics of public administration (4th ed.). Fort Worth, TX:

Harcourt Brace Publishers, 1997.

83. Souchard, M. – La communication politique locale, Presses Universitaires de France, Paris,

1995.

84. Stancu, Valentin – Strategii şi tehnici de relaţii publice, suport curs, Şcoala Naţională de Studii

Politice şi Administrative.

85. Steyn, B. - Contribution of public relations to organizational strategy formulation. In Toth, E.L.

(Ed.), The future of excellence in public relations and communication management. Challenges

for the next generation. Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum, 2006.

86. Taylor, M., & Kent, M. L. - Nation building: Public relations theory and practice. In V.

Hazelton & C. Botan (Eds.), Public relations theory II, Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum

Associates, 2006.

87. Thomlison, T.D. - An interpersonal primer with implications for public relations. In J.A.

Ledingham & S.D. Bruining (Eds.), Public relations as relationship management: A relational

approach to public relations, Mahwah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, 2000.

88. Thomas, J.C. - Public participation in public decisions: New skills and strategies for public

managers. San Francisco, CA: Jossey-Bass Publishers, 1995.

53

89. Titah, Ryad Barki, Henri - e-Government Adoption and Acceptance: a Literature Review,

Cahier de la Chaire de recherche du Canada en implantation et gestion des technologies de

l’information, no 05-03 – Octobre 2005.

90. Tran, Vasile, Stănciugelu, Irina – Teoria comunicării, Editura SNSPA – Facultatea de

Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2001.

91. Vickery, Graham - Review of recent studies on PSI re-use and related market developments,

Information Economics, Paris, 2011.

92. Vercic, D., Vercic, A.T., & Laco, K. - Coorientation theory in international relations: The case

of Slovenia and Croatia. Public Relations Review, 32(1), 2006

93. Vorzsak, A. (coord.) – Marketingul serviciilor, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,

2004.

94. Wescott, Clay, Pizarro, Marilyn, Schiavo-Campo. Salvatore - To Serve And To Preserve:

Improving Public Administration In A Competitive World. Guidelines, Handbooks, and

Manuals, Chapter XIX, Asian Development Bank, 2000.

95. Wilcox, D. L., Cameron, G. T., Ault, P. H., & Agee, W. K. - Public relations strategies and

tactics (7th ed.). Boston, MA: Pearson Education, 2003.

96. Wise, K. - Lobbying and relationship management: The k. street connection. Journal of Public

Relations Research, 19(4), 2007.

97. Zaharia, Răzvan– Marketing social-politic, Ed. Uranus, Bucureşti, 2001.

98. Zémor, P. – La Communication Publique, Presses Universitaires de France, Paris, 1995.

54

COMUNICARE ȘI PERSUASIUNE LA NIVELUL INSTITUȚIILOR DIN ADMINISTRAȚIA

PUBLICĂ

PUBLIC ADMINISTRATION INSTITUTIONS: COMMUNICATION AND

PERSUASION

Conducător științific Doctorand,

Prof.univ. dr. Epuran Gheorghe Pocovnicu Constantin Dorian

Cuvinte cheie

Comunicare, persuasiune, administrație publică, managementul procesului de comunicare,

publicitate, relații publice, informare, guvernare electronică, e-comunicare, cercetare de marketing

etc.

Rezumat

Teza de doctorat cu titlul COMUNICARE ȘI PERSUASIUNE LA NIVELUL INSTITUȚIILOR DIN

ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ are ca prim punct de referință faptul că studierea comunicării

organizaţionale s-a dezvoltat ca urmare a necesităţii de a răspunde la nevoile şi provocările asociate

organizaţiilor moderne. Studiul comunicării organizaţionale este la fel de important şi pentru

instituţiile sociale ale căror responsabilităţi sunt legate de gestiunea interesului comun al

colectivităţilor umane. Câmpul de studiu al acestui tip de comunicare este puternic fragmentat,

literatura de specialitate precizând şi susţinând o multitudine de principii şi teorii.

Scopul cercetării pe care am realizat-o în ansambul tezei de doctorat îl reprezintă abordarea

conceptuală și oprațională a proceselor de comunicare și persuasiune în vederea cartografierei, din

perspectiva importanţei şi performanţei, a elementelor de management al comunicării şi relaţiilor

publice, astfel încât să se poată delimita zonele principale de intervenţie în vederea îmbunătăţirii

nivelulului de eficienţă şi de specializare a serviciului prestat de către instituţiile din administraţia

publică locală.

Pentru a ne atinge scopul propus, dată fiind complexitatea proceselor de comunicare și

multitudinea tipologică a instituțiilor din administrația publică, ne-am orientat cercetarea la nivelul

adimistrațiillor publice locale din Regiunea de Dezvoltare Nord-Est.

55

Key words

Communication, persuasion, public administration, management of communication process,

advertising, public relations, information, e-governance, e-communication, marketing research etc.

Abstract

The PhD thesis entitled Public adminstration institutions: communication and persuasion

presents as a first benchmark the development of organisational communication as a consequences

of the necessity to find an answer to the challenges and needs of modern organisations. The study

of organisational communication is equally important for social institutions, responsabilities of

which also deal with common good management. The study area of this type of communication is

highly fragmented, as within the literature of the field of study there are several principles and

theories.

The purpose of our reseach focuses the conceptual and operational approach of communication

and persuasion processes in order to map out, from the perspective of importance and performance,

the management components of communication and public relations, so that one may distinguish

the main areas of intervention in order to advance the efficiency and specialization level of the local

public administration services.

In order to achieve our purpose and taking into consideration the communication processes’

complexity and the diversity of public administration institutions’ typologies, we have targeted our

endeavour towards the public administration within the North-East Development Region.

56

57

CURRICULUM VITAE

Informaţii personale

Nume / Prenume POCOVNICU CONSTANTIN-DORIAN

Adresă(e) INSTITUŢIA PREFECTULUI JUDEŢUL BACĂU, Str. Mărăşeşti, nr. 2-4, CP 600017

Telefon(oane) 0234-537416-S Mobil: 0735-255255

Fax(uri) 0234-510065-S

E-mail(uri)

Naţionalitate(-tăţi) Romana

Data naşterii 11 aprilie 1976

Sex Masculin

Experienţa profesională

Perioada Martie 2014

Funcţia sau postul ocupat Prefect

Activităţi şi responsabilităţi principale - Coordonarea activităţilor aparatului propriu şi al programului de dezvoltare

economico-socială;

- Coordonarea activităţilor prevăzute în programele guvernamentale

Numele şi adresa angajatorului Instituţia Prefectului – judeţul Bacău

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Administraţie publică

Perioada Iunie 2012 – martie 2014

Funcţia sau postul ocupat Subprefect

Activităţi şi responsabilităţi principale - Coordonarea activităţilor aparatului propriu şi al programului de dezvoltare

economico-socială;

- Coordonarea activităţilor prevăzute în programele guvernamentale

Numele şi adresa angajatorului Instituţia Prefectului – judeţul Bacău

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Administraţie publică

Perioada 2010-2012

Funcţia sau postul ocupat Consilier parlamentar

Activităţi şi responsabilităţi principale -

Numele şi adresa angajatorului Parlamentul României

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Administraţie publică

Perioada Febr.-oct.2009

Funcţia sau postul ocupat Prefect

58

Activităţi şi responsabilităţi principale - Coordonarea activităţilor aparatului propriu şi al programului de dezvoltare

economico-socială;

Coordonarea activităţilor prevăzute în programele guvernamentale

Numele şi adresa angajatorului Instituţia Prefectului - judeţul Bacău

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Administraţie publică

Perioada 2009, 2012(iunie)

Funcţia sau postul ocupat Consilier principal, Direcţia Integrare Europeană

Activităţi şi responsabilităţi principale

Numele şi adresa angajatorului Consiliul judeţean Bacău

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Administraţie publică

Perioada 2005-2008

Funcţia sau postul ocupat Director general

Activităţi şi responsabilităţi principale

Numele şi adresa angajatorului Ziarul “Observator de Bacău”

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Presă scrisă

Perioada 2001-2005

Funcţia sau postul ocupat Director media, director ştiri, şef department, redactor

Activităţi şi responsabilităţi principale

Numele şi adresa angajatorului Trustul de presă “Deşteptarea” Bacău

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Presa scrisă

Perioada 1998-2000

Funcţia sau postul ocupat Reporter, realizator, prezentator emisiuni radio (Radio Moldova), tv

(TVM Mesager)

Activităţi şi responsabilităţi principale

Numele şi adresa angajatorului Compania TeleRadio-Moldova

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Perioada 1997-2001

Funcţia sau postul ocupat Colaborator, corespondent pentru Rep.Moldova

Activităţi şi responsabilităţi principale

Numele şi adresa angajatorului “Deşteptarea” (Bacău), “Sportul Românesc” (Bucureşti), “Gazeta

Sporturilor” (Bucureşti)

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Presă scrisă

Perioada 1995-1997

Funcţia sau postul ocupat Reporter

Activităţi şi responsabilităţi principale

59

Numele şi adresa angajatorului “Eurosat TV” Bacău

Tipul activităţii sau sectorul de

activitate

Presă

Educaţie

(începând cu cea mai recentă)

Perioada 2009

Calificarea / diploma obţinută

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Ministerul Apărării Naţionale – Colegiul Naţional de Apărare

Perioada 2009

Calificarea / diploma obţinută

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” – Colegiul Naţional

de Informaţii

Perioada 2009 – 2014

Calificarea / diploma obţinută Doctorand

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Universitatea „Transilvania” Braşov

Perioada 2002-2004

Calificarea / diploma obţinută Masterat

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Academia de Studii Economice Bucureşti

Marketing si comunicare in afaceri

Perioada 1997-2001

Calificarea / diploma obţinută Educaţie fizică şi sport (manager în sport)

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Institutul Naţional de Educaţie Fizică şi Sport Chişinău

Perioada 1994-1996

Calificarea / diploma obţinută Profil diriginte poştă

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Şcoala postliceală – Liceul „N.V.Karpen” Bacău

Perioada 1990-1994

Calificarea / diploma obţinută Contabil statistician

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare Liceul Economic şi de Drept Administrativ Bacău

60

Formare

(începând cu cea mai reentă)

Perioada 2013

Calificarea / diploma obţinută Certificat de absolvire

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Programul pilot de formare specializată adresat corpului prefecţilor şi

Subprefecţilor din cadrul proiectului „Consolidarea performanţei

prefecţilor şi subprefecţilor din România în contextul integrării în U.E. şi

al descentralizării administrative şi financiare”

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici

Perioada 2009

Calificarea / diploma obţinută

Disciplinele principale studiate /

competenţe profesionale dobândite

Formare specializată în administraţia publică, categoria înalţi

funcţionari publici

Numele şi tipul instituţiei de

învăţământ / furnizorului de formare

Institutul Naţional de Administraţie

Aptitudini şi competenţe personale

Limba maternă Romana

Limba(i) străină(e) cunoscută(e) 1. Engleza

Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere

Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la

conversaţie

Discurs oral Exprimare scrisă

Engleza B1

Utilizator

independent B1

Utilizator

independent B1

Utilizator

independent B1

Utilizator

independent B1

Utilizator

independent

(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine

Competenţe şi abilităţi sociale Management; administraţie publică; managementul schimbării: reformă administrativă; funcţionar

public de conducere; înalt funcţionar public;

mentor în administraţia publică

Competenţe şi aptitudini organizatorice -Capacităţi manageriale, bun organizator, spirit de iniţiativă, spirit de echipă

-Abilităţi manageriale şi de comunicare

-Cunoştinţe aprofundate de administraţie şi managementul proiectului

-Înaltă capacitate de analiză şi sinteză

Competenţe şi aptitudini de utilizare a

calculatorului

Office, internet, windows

Permis de conducere Categoria ””B””

61

CURRICULUM VITAE

Personal information

Name / Surname POCOVNICU CONSTANTIN-DORIAN

Address PREFECT INSTITUTION BACĂU COUNTY, Mărăşeşti, no. 2-4, PC 600017

Telephone 0234-537416-S Mobile: 0735-255255

Fax: 0234-510065-S

E-mail:

Nationality Romanian

Birth date 11.04.1976

Sex Male

Work experience

Dates March 2014

Occupation or position held Prefect

Main activities and responsibilities - Coordination of institution activities and of the socio-economic development programme;

- Coordination of activities outlined within government programmes

Name and address of employer Prefect Institution Bacau County

Type of business or sector Public administration

Dates June 2012 – March 2014

Occupation or position held Subprefect

Main activities and responsibilities - Coordination of institution activities and of the socio-economic development programme; - Coordination of activities outlined within government programmes

Name and address of employer Prefect Institution Bacau County

Type of business or sector Public administration

Dates 2010-2012

Occupation or position held Parliamentary adviser

Main activities and responsibilities -

Name and address of employer Romania Parliament

Type of business or sector public administration

Dates Febr.-oct.2009

Occupation or position held Prefect

Main activities and responsibilities - Coordination of institution activities and of the socio-economic development programme;

Coordination of activities outlined within government programmes

Name and address of employer Prefect Institution Bacau County

Type of business or sector Public administration

62

Dates 2009, 2012(june)

Occupation or position held Main Adviser, European Integration Department

Main activities and responsibilities

Name and address of employer Bacau County Council

Type of business or sector Public administration

Dates 2005-2008

Occupation or position held General manager

Main activities and responsibilities

Name and address of employer “Observator de Bacău” newspaper

Type of business or sector Written press

Dates 2001-2005

Occupation or position held Media director, news director, copy editor

Main activities and responsibilities

Name and address of employer Media trust “Deşteptarea” Bacău

Type of business or sector Written press

Dates 1998-2000

Occupation or position held Reporter, producer, anchorman for radio shows (Radio Moldova), tv

(TVM Mesager)

Main activities and responsibilities

Name and address of employer TeleRadio-Moldova company

Type of business or sector

Dates 1997-2001

Occupation or position held Collaborator, corespondent for Republic of Moldavia

Main activities and responsibilities

Name and address of employer “Deşteptarea” (Bacău), “Sportul Românesc” (Bucharest), “Gazeta

Sporturilor” (Bucharest)

Type of business or sector Written press

Dates 1995-1997

Occupation or position held Reporter

Main activities and responsibilities

Name and address of employer “Eurosat TV” Bacău

Type of business or sector Mass media

Education

Dates 2009

Title of qualification awarded

63

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training

Ministry of National Defence – National College of Defence

Dates 2009

Title of qualification awarded

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training

„Mihai Viteazul” National Academy of Information – Natioal College of Information

Dates 2009 – 2014

Title of qualification awarded PhD Candidate

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training

„Transilvania” University of Braşov

Dates 2003-2004

Title of qualification awarded MA degree

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training

Bucharest University of Economic Studeis

Marketing and communication in business

Dates 1997-2001

Title of qualification awarded Sport and physical education (sport manager)

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training

National Institute for Physical Education and Sport in Chişinău

Dates 1994-1996

Title of qualification awarded Postmaster specialization

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training

„N.V.Karpen” Highschool from Bacău

Dates 1990-1994

Title of qualification awarded Accountant statistician

Principal subjects/occupational skills

covered

Name and type of organisation

providing education and training Economic Highschool from Bacau

Traning

(starting with the most recent)

Dates 2013

Title of qualification awarded Graduation certificate

Principal subjects/occupational skills

covered

Pilot programme for specialized training developed for prefects and subprefects, project

„Consolidating the performance of prefects and subprefects in Romania, in the context of EU

integration and administrative and financial descentralization”

64

Name and type of organisation

providing education and training

National Agency for Public Officials

Dates 2009

Title of qualification awarded

Principal subjects/occupational skills

covered

Specialized trainiing in public administration, high level officials category

Name and type of organisation

providing education and training

Administration National Institute

Personal skills and competences

Mother tongue(s) Romanian

Other language(s) 1. English

Self-assessment Understanding Speaking Writing

European level (*) Listening Reading Spoken interaction Spoken production

English B1

Independent user

B1 Independent

user B1

Independent user

B1 Independent

user B1

Independent user

Social skills and competences Management; public administration; change management; administrative reform; high level public

official;mentor in public administration

Organisational skills and competences - management capacities, good organiser, initiative spirit, team spirit

- management and communication skills

- high-level knowledge of project management and administration

- high capacity for synthesis and analysis

Computer skills and competences Office, internet, windows

Driving licence Category B