unitate de credinta si pluralism teologic

8/20/2019 Unitate de Credinta Si Pluralism Teologic

1/13

Unitate de credinta si pluralism teologic

"Un Domn, o credinta, un botez" ne spune cuvantul inspirat al Sfintei Scripturi , aratandu-ne

temeiul nezdruncinabil al legaturii noastre cu Dumnezeu cel in trei ipostasuri inchinat si al

mantuirii noastre. De asemenea si Sfanta Traditie marturiseste pe "unul Domn Iisus Hristos" si,tot asa, "un botez spre iertarea pacatelor" ca usa de intrare in unul trup tainic al Domnului,

iserica, in care ne impartasim de acelasi unul dumnezeiesc har mantuitor. "!entru ca toate

neamurile care sunt sub cer daca au uzit predica si au crezut, au fost numite cu singurul nume al

iului lui Dumnezeu. De aceea au primit toti, prin pecetea #ui, acelasi cuget si aceeasi minte$ a

fost o singura credinta si o singura iubire a lor". " iserica primind aceeasi predica si aceeasi

credinta, desi imprastiata in intreaga lume, o pazeste cu gri%a ca si cum ar locui o singura casa si

astfel crede ca si cum ar avea un singur suflet si aceeasi inima si propovaduieste, invata si preda

mai departe in acord comun, ca si cum ar avea o singura gura". "!ropovaduirea &postolilor siinvataturile !arintilor o credinta au intarit isercii, care si haina adevarului purtand, cea tesuta

din teologia cea de sus, drept indrepteaza si mareste taina cea mare a bunei credinte". #a sfanta

liturghie ne rugam intre altele si ca sa fim invredniciti sa marturisim si sa marim "cu o gura si cu

o inima" preacinstitul si de mare cuviinta numele lui Dumnezeu in Treime, Tatal si iul si Duhul

Sfant.

&stfel, in forma cea mai clara, si scripturistica si traditionala, revelatia ne arata unitatea de

credinta ca fiind temeiul de Dumnezeu asezat al intregii vieti crestine in drum spre viata cea

vesnica. 'a, unitatea de credinta, isi are principiul in insasi unitatea lui Dumnezeu cel trei-mic,neschimbabil, care rosteste catre faptura Sa totdeauna acelasi cuvant cu acelasi continut al

adevarului Sau, desi treptat, "in multe randuri si in multe chipuri" ('vrei I, )*, pana la

desavarsirea descoperirii in iul intrupat, incepatorul unei singure credinte, credinta cea deplin

adevarata, si +apul pururea viu si activ al isericii Sale. Si asa, credinta crestina cea sigur

mantuitoare nu poate sa fie decat una in fiinta ei.

Tot asa, unitatea in sine a credintei, implicata in genere in marturisirea aceluiasi Dumnezeu,

apare ca general subinteleasa in comunitatile crestine$ astfel ca, desi date fiind diferentierile bisericesti, se poate spune ca unitatea de credinta pe care revelatia o afirma si o cere este

recunoscuta in genere, chiar si daca numai tacit, intrucat, pe de o parte, isericile nu marturisesc

ca Iisus Hristos ar fi incepatorul mai multor credinte sau mai multor religii, iar pe de alta parte

intrucat fiecare iserica luata in parte manifesta pretentia de a detine deplinatatea adevarului

religios revelat, deci credinta cea una originara, recunoscandu-se totusi mai mult sau mai putin

http://www.cgstatic.info/code/r.php?r=yahoo%7Ccredinta%2520si%2520pluralism&t=37&did=37&uid=01456992379_10439940000&type=bl&subid=gt_76001&rkw=credinta+si+pluralism&rurl=http%3A%2F%2Fwww.crestinortodox.ro%2Freligie%2Funitate-credinta-pluralism-teologic-69449.html&domain=crestinortodox.ro&lnktype=10&v=0.126&browser=IE_11&country=RO&_=1456992385449http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70085-canonul-si-inspiratia-sfintei-scripturi-vazute-din-punct-de-vedere-ortodoxhttp://www.cgstatic.info/code/r.php?r=yahoo%7Cnoastre%2520cu%2520Dumnezeu&t=37&did=37&uid=01456992379_10439940000&type=bl&subid=gt_76001&rkw=noastre+cu+Dumnezeu&rurl=http%3A%2F%2Fwww.crestinortodox.ro%2Freligie%2Funitate-credinta-pluralism-teologic-69449.html&domain=crestinortodox.ro&lnktype=10&v=0.126&browser=IE_11&country=RO&_=1456992384906http://www.crestinortodox.ro/editoriale/70085-canonul-si-inspiratia-sfintei-scripturi-vazute-din-punct-de-vedere-ortodoxhttp://www.cgstatic.info/code/r.php?r=yahoo%7Cnoastre%2520cu%2520Dumnezeu&t=37&did=37&uid=01456992379_10439940000&type=bl&subid=gt_76001&rkw=noastre+cu+Dumnezeu&rurl=http%3A%2F%2Fwww.crestinortodox.ro%2Freligie%2Funitate-credinta-pluralism-teologic-69449.html&domain=crestinortodox.ro&lnktype=10&v=0.126&browser=IE_11&country=RO&_=1456992384906http://www.cgstatic.info/code/r.php?r=yahoo%7Ccredinta%2520si%2520pluralism&t=37&did=37&uid=01456992379_10439940000&type=bl&subid=gt_76001&rkw=credinta+si+pluralism&rurl=http%3A%2F%2Fwww.crestinortodox.ro%2Freligie%2Funitate-credinta-pluralism-teologic-69449.html&domain=crestinortodox.ro&lnktype=10&v=0.126&browser=IE_11&country=RO&_=1456992385449


2/13

deschis celorlalte iserici ca avand o parte mai mare sau mai mica din tezaurul credintei celei

una si deplina.

+u toata aceasta recunoastere a unitatii de credinta - chiar daca mai mult in chip implicit, uneori

-, in concretul perceptibil al vietii crestine in general, insa, atat in trecut cat si in prezent, priviriide ansamblu asupra structurilor bisericesti i se ofera tabloul unei vadite diversitati de forme

organizatorice, cultice si mai ales de interpretari teologice de la o iserica la alta. Dar, iarasi,

tocmai fiindca isericile se recunosc si se marturisesc toate ca crestine, se poate intui, nu in

aceeasi masura in toate, un fond comun de credinta si viata religioasa, deci o anume unitate mai

de adancime a 'vangheliei si a vestirii ei in diferitele iserici.

!e aceasta realitate crestina, avand doua aspecte principale, acela al unui fond comun de credinta

si viata, mai mult sau mai putin determinat si determinabil, si acela de diferentiere, de structura bisericeasca, de cult si de interpretare teologica, limba%ul teologic mai nou s-a obisnuit s-o

numeasca unitate in diversitate, unitate in multiplicitate, unitate in pluralitate sau chiar unitate in

pluralism. anume unitate de credinta, adica de fond al 'vangheliei in principiile fundamentale

ale acesteia, si un anume pluralism teologic ne apar asadar ca date ale realitatii religioase

crestine, sesizabile fara greutate. Dar aceasta nu inseamna nicidecum ca orice pluralism teologic

este si %ustificat. Tocmai aici se pune principala intrebare in legatura cu pluralismul teologic

dupa care criteriu se poate recunoaste un pluralism ca legitim

#a aceasta intrebare, raspunsul general care sa constituie si punct stabil de plecare pentruconsideratii teologice mai de amanunt si totodata linie orientatoare in campul cercetarii, ca si

mi%loc de evitare cat e posibil a subiectivismului in valorificarea diferitelor forme de pluralism,

evident tinandu-se seama si de lamuririle pe care ni le ofera istoria gandirii crestine, socotim ca

se impune a fi considerat urmatorul Un pluralism teologic poate fi acceptat ca legitim, adica

indreptatit, daca nu atinge si nu strica unitatea fundamentala de credinta. In pluralismul

legitim, problema ca si grija unitatii de credinta si a unei norme universal valabile pentru

cunoastere si viata crestina sunt mereu prezente, chiar daca uneori nu par sa atraga vizibil

atentia asupra lor, fiind oarecum presupuse.

&ceasta este, cu sensul ei general, notiunea de pluralism pe care o intrebuintam in prezentele

consideratii teologice, deci ca denumind simplu diversitate care se raporta intr-un oarecare chip

la o unitate, insa fara a se substitui acesteia. In consecinta, conceptii sau interpretari teologice

care nu se pot articula sau pune de acord cu continutul de credinta in comun marturisit, conceptii

care, obisnuit, nici nu-si pun problema adevarului de credinta obligatoriu pentru toti si la care nu


3/13


4/13


5/13

Dar chiar evitate fiind e2tremele acestea, analogii si simboluri devenite uzuale in unele

marturisiri de credinta sau in simple e2puneri ale credintei, comparate cu alte analogii si

simboluri din alte marturisiri de credinta, se gasesc pe punctul de a da nastere unui pluralism

teologic sau il si reprezinta, in masura in care se considera ca este vorba de .ceva mai mult decat

simpla diferenta de limba%, dar putandu-se reduce in cele din urma la o unitate fundamentala.

Insusi misterul divin, prin chiar caracterul sau insondabil in sine, favorizeaza si stimuleaza mereu

aparitia de noi forme de e2primare in limba%ul teologic, fara sa suprime vreodata diferenta dintre

sine si formele in care omeneste este e2primat. /antuitorul insusi vorbind despre aceeasi

imparatie a lui Dumnezeu nu s-a e2primat intr-o singura forma, ci in mai multe, folosind diferite

asemanari, fara ca vreuna dintre acestea sa e2cluda pe celelalte, adica fara ca vreuna comparata

cu celelalte sa poata fi socotita ca e2primand cu e2clusivitate totul .

!luralitatea formelor concrete de e2primare a cunoasterii adevarului divin, cu toate ca in sine si

prin sine numai aceasta inca nu inseamna pluralism teologic, isi gaseste spri%in si in caracterul

mi%locit, partial si nedefinitiv al cunoasterii actuale prin credinta, traversand timpul, fata de

modul intuitiv, nemi%locit si deplin de la sfarsitul timpului si incepand cu acel sfarsit.

b. conditionare istorica, social-culturala, - deosebita intr-o anumita masura de la epoca la

epoca, de la mediu social la mediu social sau de la comunitate la comunitate, - a chipului in care

se e2prima un continut spiritual este vizibila si in e2primarea continutului credintei, desigur fara

a se pierde din vedere unitatea interioara a acestui continut, deci cu constiinta ca acea unitateramane in sine nealterata si ca imbraca forme diverse tocmai pentru a se pastra aceeasi in fiinta.

De fapt nu este vorba atat despre o schimbare a mesa%ului evanghelic cat despre o schimbare a

primitorilor acestui mesa%, schimbare fireasca in cursul istoriei si reclamand si o modificare

corespunzatoare a mi%loacelor de comunicare a mesa%ului catre primitorii lui, in vederea unei

potrivite receptionari de catre acestia. "0estirea mantuirii a avut si are, in permanenta, trebuinta

de noi forme de impartasire, pentru ca ea sa ramana mereu identica cu sine. +aci tocmai daca

vestirea s-ar lasa sa se mentina numai in repetarea te2tului ei originar, ea n-ar mai ramane

aceeasi, pentru ca de catre alte generatii sau in alt conte2t spiritual-cultural acel te2t ar fi intelesaltfel". &sadar, nu vreo schimbare a continutului vestirii crestine cere vreo schimbare a formelor

de comunicare a acesteia, ci diversitatea starilor spirituale si culturale in care sa gasesc cei ce

primesc sau urmeaza sa primeasca vestirea evanghelica pretinde aceasta, determinant fiind nu un

pluralism al mesa%ului crestin in sine ci un pluralism uman, adica al primitorilor in forme diverse

ai aceluiasi continut de credinta. Se stie, de pilda, ca pana foarte de curand necalcedonienii,


6/13

datorita nerecunoasterii formulei sinodului de la +alcedon, au fost considerati ca monofiziti, ceea

ce de fapt nu sunt.

&stfel, diversele structuri bisericesti, organizatorice si chiar cultice, sunt influentate intr-o

masura apreciabila de conditiile istorice diferite in care s-a desfasurat si se desfasoara viatacomunitatilor crestine, cel putin a unora dintre ele, de multe ori in separatie unele de altele.

Separatia aceasta este un fenomen frecvent in trecut, astazi cu mult mai putin. ricum, este de

mare importanta sa nu se confunde elementele venite din mediul social-istoric in viata religioasa

crestina cu elementul divin, revelat, singurul obiect specific de credinta. Dar o asemenea lucrare

nu este deloc usoara$ iar o buna parte din ceea ce constituie continutul particular al problemei

pluralismului teologic isi are originea in greutatea disocierii elementelor divine si umane din

structurile bisericesti.

c. Scopul imediat, diferit, pe care il urmaresc diferite formulari teologice, uneori cu caracter

ocazional, este si el un element producator de pluralism teologic, mai ales daca prin pastrare mai

indelungata formularile a%ung sa primeasca si o oarecare consacrare. &stfel, aceeasi vestire

evanghelica va primi forme diferite, dupa cum este cuprinsa in marturisirea oficiala de credinta,

in catehism, in predica, in e2punerea teologica sistematica, in tratate de teologie superioara,

adaugandu-se in fiecare din aceste categorii particularitati de gandire si e2primare, dupa teologi

si predicatori sau dupa scoli si curente teologice. Deci, diferita va fi e2punerea teologica a

aceleiasi materii, dupa ceea ce se urmareste sa fie pozitiva, comparativa, apologetica, simpla,

academica etc.

ormulari teologice, diferite dar de buna credinta si cu iubitoare respectare deplina a marginilor

puse de Traditie (II Tes. II, )1 $ I Tim. 0I, 34 $ II Tim. I, )5 $ III, )6*, nu pagubesc unitatea de

credinta, ci, dimpotriva, pot contribui la imbogatirea spirituala a celor care incearca sa patrunda

si sa-si insuseasca tot mai mult din comoara inepuizabila a adevarului divin cuprins in revelatie.

De aceea, teologia intemeindu-se pe revelatie ca principiu obiectiv si condusa de principiul ei

subiectiv, credinta, care in acelasi timp ii constituie si obiectul ei de cercetare, nu are a se tulbura

in prezenta unor diverse infatisari sau procedee de e2primare ale credintei, procedee determinatede caracterul finit si istoric al e2istentei si cunoasterii noastre in aceasta viata (I +or. 7III, )3*$

subintelegandu-se insa aici, si accentuam acest lucru, ca nu-i vorba despre o diversitate sau un

pluralism al credintei in substanta ei si, totodata, ca nu se cerceteaza, nu se interpreteaza si nu se

valorifica nimic, abstractie facandu-se de iserica, ci ca totul se petrece in aria si in duhul

isericii, "stalpul si temelia adevarului" (I Tim. III, )1*, in a carei invatatura si in ale carei


7/13

formulari doctrinare nu se poate introduce un relativism dogmatic sub prete2t ca ar fi simpla

diversitate formala.

Date fiind cauzele firesti care genereaza pluralismul teologic si pana la un punct il legitimeaza,

acesta apare ca neputand sa fie desfiintat, ceea ce desigur nu inseamna ca el ar reprezenta inacelasi timp un ideal de dorit si de urmarit in teologie. De aceea, cu constiinta neputintei

depasirii pluralismului teologic, cel putin in stadiul istoric in care ne gasim astazi, este de nazuit

totusi spre idealul depasirii lui.

Totodata este de observat ca e2istenta unui pluralism teologic legitim inca nu inseamna ca in

pluralism ca atare nu s-ar gasi greseli sau germeni ai acestora. &cestea, greselile, apar mai ales

acolo unde cunostinte partiale tind sa se substituie intregului, unilateralizandu-se, incercand

adica sa cuprinda si sa acopere intreg campul cunoasterii de credinta si sa se absolutizeze. Dealtfel si in alte domenii, nu numai in cel teologic, unilateralizarea ingusteaza de fapt orizontul

cunoasterii si, prin aceasta, nu mai poate oglindi sau reda fidel obiectul la care se refera, pierzand

din vedere elemente care pot sa fie esentiale si ramanand adesea doar la suprafata lucrurilor.

Tot asa, in sfera credintei este vadita greseala de indata ce se lasa in umbra sau chiar se paraseste

ideea unui adevar general obligatoriu, prin ceea ce se poate cadea in pur subiectivism. Istoria

crestina ne arata destule conceptii gresite asupra unor date ale 'vangheliei, destule interpretari

neintemeiate ale acesteia, in mod obisnuit nascute si alimentate de duh subiectivist.

Din consideratiile de pana aici rezulta ca, privit in general, pluralismul teologic are in istoria

gandirii crestine cauze care ii %ustifica e2istenta, aratandu-l ca firesc, data fiind diversitatea

capacitatii de receptie si a mi%loacelor si formulelor de e2primare a aceleiasi revelatii divine si a

aceleiasi credinte. In acest chip este prezent pluralismul si in Sfanta Scriptura si la Sfintii !arinti 8

Dar aceasta inca nu inseamna, desigur, ca orice pluralism teologic, chiar cu aparenta de

legitimitate, ar fi indreptatit prin simplul fapt ca e2ista. &ici, cum s-a mentionat mai inainte, se

pune cu gravitate problema principala, specifica, a pluralismului teologic, anume aceea a

criteriilor de recunoastere neindoielnica a unui pluralism teologic legitim. &dica, in prezentaunor pozitii teologice diferite sau chiar opuse, se pot determina note sigure de deosebire a

conceptiilor intemeiate de cele neintemeiate &ceste note, ca criterii de deosebire, ar putea sa

arate ca unele poziti teologice diferite intre ele se gasesc totusi in cercul aceleiasi credinte si ca

alte poziti teologice se afla, in parte sau intru totul, in afara de acel cerc si ca, in acest ultim caz,

s-a parasit terenul aceleiasi credinte si deci al 'vangheliei.

http://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parintihttp://www.crestinortodox.ro/cuvinte-duhovnicesti/68479-educatia-teologica-in-scriptura-si-la-sfintii-parinti


8/13

&ici s-ar putea mentiona ca, in ordinea aratarii unor note %ustificatoare de e2istenta, pluralismul

teologic privit in general poate sa fie considerat ca stand oarecum pe acelasi plan cu

teologumenele, care se pot %ustifica printr-un evident temei revelational de care nu sunt lipsite,

prin aceea ca nu se refera la ceea ce s-a definit in special si suficient de detaliat, proclamandu-se

ca atare, prin acordul lor cu dogmele sau, negativ spus, ca nici ele nici consecintele lor nucontrazic in nici un chip dogmele, ca si prin plusul de lumina pe care il aduc in puncte mai

obscure, simtindu-se in aceasta privinta un anume avanta% pe care il ofera si din cauza aceasta

bucurandu-se si de un anume consens, depasind astfel simpla opinie particulara. In cautarea de

criterii ale legitimitatii pluralismului teologic, propriu-zis ale deosebirii dintre un pluralism

legitim si altul nelegitim, se depune multa ravna, mai ales in teologia protestanta, dar totodata se

simte si nevoia recunoasterii ca rezultatele sunt inferioare asteptarilor.

&stfel, in aceasta ordine se mentioneaza raportarea obligatorie la Sfanta Scriptura si la invataturaapostolica, ceea ce este intru totul drept. Dar totodata se face observatia ca aceasta raportare in

general are un caracter prea sau mai mult formal, intrucat problema consta tocmai in a se sti si

determina ce este scripturistic si apostolic. Iar daca se raspunde ca semnul unitatii in credinta este

Iisus Hristos si vestirea #ui, ramane totusi intrebarea ce anume sunt Iisus Hristos si vestirea #ui

- 'ste sesizabil aici gustul unei problematizari fara capat.

Tot pe aceasta linie de cugetare se considera drept criteriu de invatatura apostolica, deci de

unitate a credintei in diversitatea, e2punerilor ei, adevarul definitiv de la sfarsitul istoriei crestine,

Iisus Hristos cel eshatologic. Dar si aici se observa indata, si mai mult tot din cerc protestant, caacestui criteriu ii lipseste tocmai ceea ce ii este mai necesar, anume contur mai precis si evidenta.

&stfel, daca precedentul criteriu se transpune in trecut, acesta salta intr-un viitor prea putin

determinat si a carui claritate se face aratata numai dupa intrarea in el. (I +or. 7III, 9-)4, )3*.

Tot insuficient, ca neimpunandu-se decat in general pentru scopul in vederea caruia se propune,

este criteriul indicat de '. Schlin:, anume "opera de mantuire a lui Hristos" - atat in sens obiectiv

(rascumpararea* cat si in sens subiectiv (indreptarea* - si "'vanghelia" ca elemente constante si

incontestabile in iserica $ criteriu insuficient intrucat e2ista diversitate de conceptii asupraacestor constante ecleziale recunoscute altfel, dar conceptiile asupra lor avand ele insele nevoie

de raportare la un factor unificator intre ele, deci de un criteriu de unitate.

In consecinta, incercari ca cele de mai sus - si altele asemenea lor - de a determina criterii sigure

ale unitatii credintei in pluriformitatea teologica, desi meritorii pana la un punct, raman totusi nu

deplin multumitoare, pe de o parte pentru ca in aceasta ordine nu despre cerinta generala a

http://www.crestinortodox.ro/diverse/69536-cine-este-iisus-hristos-pentru-europahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69536-cine-este-iisus-hristos-pentru-europahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69536-cine-este-iisus-hristos-pentru-europahttp://www.crestinortodox.ro/diverse/69536-cine-este-iisus-hristos-pentru-europa


9/13

fundamentarii credintei pe Sfanta Scriptura este vorba, ci despre gasirea unui criteriu de %usta

intelegere chiar a Sfintei Scripturi, asigurandu-se astfel unitatea de credinta in diversitatea de

formulari teologice $ iar pe de alta parte, chiar daca se ia ca baza din cuprinsul ;oului Testament

un dat central, unificator in sensul de unanim acceptat, ca mantuirea in Iisus Hristos, faptul

acesta nu e2clude prin ei insusi diversitatea de interpretare, adica nu impune de la sine o singurainterpretare sau o grupa de interpretari asemanatoare sau chiar complementare, pentru ca unitatea

sa fie asigurata. Si astfel problema criteriului unitatii ramane pentru mai departe nerezolvata

multumitor, desi i se poate recunoaste ca ar fi in drum spre rezolvare.

!oate ca principala deficienta - si aceasta inca nu inseamna neaparat ca ea n-ar putea fi inlaturata

- a amintitelor incercari de determinare a unui criteriu al unitatii de credinta in pluralismul

teologic, mai ales daca problema se discuta, cum se si intampla de fapt, pe plan interconfesional,

este caracterul individualist al acestor incercari, caracter uneori vizibil accentuat. Si, evident,caracterul individualist este prezent in ceea ce se poate numi particularism confesional, fara

depasirea caruia consideram ca este greu de nada%duit intr-o solutie care sa stinga problema ca

problema.

!lecand din acest punct se pare, deci, ca fara un consens crestin, suficient de bogat in continut si

hotarat afirmat ca atare nu se poate a%unge la un criteriu general acceptat al unui pluralism

teologic legitim.

/otivul necesitatii de a se recurge la un astfel de consens pe linia pe care o urmam aici sta inaceea ca peste tot in cunoasterea religioasa, si nu e2clusiv in aceasta, subiectul cunoscator nu

este fiinta izolata sau monada fara ferestre, ci fiinta sociala in necesar dialog cu semenii,

indiferent daca dialogul este formal deschis sau nu, data fiind relatia de neinlaturat cu mediul in

care orice fiinta umana este cuprinsa si cu care sta sau nu in acord. Dar oricum, si intr-un caz si

in altul este firesc, rational, sa se considere cunoasterea de credinta a comunitatii crestine ca si

mai bogata in continut si ca mai larga in sfera decat poate sa fie cunoasterea insului singular sau

a unui grup luat in parte. &stfel, si in cunoastere, credinciosul singular sta in chip firesc in relatie

cu cunoasterea celorlalti credinciosi si ca, pe de alta parte, totalitatea comunitatii celor ce cred sitraiesc credinta este ea insasi cuprinsa in curentul de cunoastere si viata a isericii, curent care

trece de la inaintasi spre urmasi, cuprinzandu-i pe toti intr-o unitate specifica insufletita de Duhul

Sfant, Duhul adevarului. (Ioan 7I0, )


10/13

semnul sigur ca o conceptie teologica se gaseste in aria si este respectul Traditiei autentice si

trairea efectiva in adevarul credintei prin incadrarea organica in iserica. Si tot de aceea socotim

ca in afara de iserica, in afara de credinta in infailibilitatea isericii, datorita asistentei Duhului

Sfant de care iserica se bucura, nu se poate gasi un criteriu sigur al unitatii de credinta in

pluralismul teologic. !rin aceasta, insa, nu intelegem deloc sa depreciem alte incercari de gasirea vreunui asemenea criteriu.

Tot pe linia acestor consideratii se cuvine a se nota ca lipsa in teologia protestanta a ideii de

infailibilitate a isericii, de unde se pare ca ar deriva lipsa unui criteriu sigur ai unitatii in

diversitate, nu inseamna desigur ca prin aceasta chiar ar lipsi totodata si de fapt si o reala unitate

mai de adancime in chiar pluralismul vizibil manifestat si sustinut acolo.

In consecinta, desi in general ideea de unitate a credintei in diversitatea teologica se afirma cudestula putere, fiind larg acceptata, definirea criteriului de legitimare a unui pluralism teologic

este inca departe de a fi savarsita multumitor. Si, revenim, aceasta poate ca pentru motivul ca in

multe incercari de definire a criteriului respectiv lipseste recursul ultim la o autoritate superioara

evidenta si ca atare nesupusa ea insasi cu temeiul ei la interpretari care sa se contrazica.

bisnuit, mai ales la teologii protestanti, incercarile de acest fel cauta, cum am vazut, sa

gaseasca criteriul in "faptul insusi al mesa%ului" evanghelic, ceea ce desigur ca este %ust

principial, numai ca mesa%ul este incredintat isericii si nu cu insarcinarea de transmitere

mecanica si atunci, din nou, criteriul cautat nu se poate afla simplu numai in hristologie

despartita de eclesiologie.

+onsensul bisericesc apare astfel ca necesar in legitimarea pluralismului teologic. Istoria

cugetarii crestine ne sta marturie pentru aceasta, caci asa a fost si este vazut de catre iserica

pluralismul cartilor ;oului Testament si al operelor Sfintilor !arinti, ca e2primand aceeasi

credinta in pluralitatea lor formala, ca facand cunoscut acelasi adevar inepuizabil in sine si

inefabil integral in forme interpretative unice si luate in parte si singure, fara alta recunoastere

e2terioara lor.

Daca, teoretic, cugetarea teologica privita in ansamblu, deci si interconfesional, n-a a%uns inca sa

unifice punctele de vedere cu privire la criteriul de legitimare speciala, deci de diferentiere sigura

intre adevarat si numai cu pretentie de adevarat, a pluralismului teologic, in schimb viata practica

crestina fara a se lasa abatuta prea mult merge mai departe si cu nade%dea regasirii drumului

comun al credinciosilor.


11/13

Un important pas inainte in manifestarea unei unitati de credinta, prezinta in multiplicitatea

formelor (teologice, organizatorice, cultice* de e2primare, il reprezinta in primul rand viata

practica crestina din acele regiuni in care convietuiesc pasnic mai multe confesiuni pe acelasi

teritoriu - cum este de pilda cazul in >omania de astazi - si in al doilea rand contactele mai largi

ecumeniste dintre iserici. 'ste, prin urmare, vorba aici despre o viata practica crestina,cvasicomunitara, in care se poate observa, in mare, ca aceleasi valori religioase si morale sunt in

general afirmate si respectate marturisirea aceluiasi Dumnezeu si aceluiasi /antuitor, primirea

sfintelor taine (desi nu in acelasi numar*, legea aceleiasi iubiri crestine catre Dumnezeu si catre

oameni.

&ceste elemente comune ale isericilor sunt in mod deosebit accentuate si valorificate practic,

atata cat este cu putinta, in miscarea ecumenista contemporana avand ca organ coordonator

+onsiliul 'cumenic al isericilor, elemente care constituie totodata semne ale unei unitati decredinta crestina in pluriformitatea bisericeasca de azi. 'ste drept ca aceasta unitate de credinta

ramane inca numai partiala si ca pana in prezent este doar in general e2primata si, si asa,

doctrinar insuficient determinata in chiar "basis"-ul +onsiliului 'cumenic al isericilor, intrucat

punctele comune de credinta, desi importante ca fundamentale, sunt prea putine fata de ceea ce

se asteapta si mai ales prea putin precizat sensul sau continutul lor. Dar, cu toate acestea, daca pe

langa punctele comune de doctrina se ia in considerare si scopul comun care infrateste in cadrul

+onsiliului 'cumenic al isericilor un mare numar de iserici, reducand sau chiar inlaturand

tensiunea dintre ele, lucrarea ecumenista crestina indeosebi sub aspectul etic-social in ce priveste

responsabilitatea crestina fata de om in general si in special in marile probleme ale lumiicontemporane, vine cu o contributie apreciabila prin slu%irea pentru o viata mai buna si mai

dreapta, ceea ce poate intari si constiinta fiintiala si de destin a oamenilor. Iar pe linia ei proprie,

evident, lucrarea ecumenista are o deosebita importanta pentru cunoasterea reciproca si

apropierea dintre iserici, fara de care nici nu se poate imagina o inaintare reala spre o unitate

crestina superioara si mai cuprinzatoare.

&stfel, climatul ecumenist actual, cu toate deficientele pe care le mai are inca, este totusi o

realitate concreta incura%atoare, necunoscuta in aceasta forma in veacurile crestine anterioare. Iarceea ce uneste in bine este adevarat si bun $ si aceasta este 'vanghelia si Domnul, ei desi, cum

bine se stie, persista inca aici diferente de interpretare teologica. /ai departe in aceasta ordine,

dat fiind ca cuvantul si fapta, marturisirea si lucrarea stau in raportare reciproca - cuvantul

putand orienta spre fapta, iar fapta cerandu-se e2primata si %ustificata prin cuvant - aceasta

inseamna ca unitatea crestina de lucrare este un indiciu asupra unei oarecare unitati si de

conceptie, de credinta, chiar daca aceasta din urma n-a a%uns sa se arate pregnant si in e2tern,


12/13

adica in formule comune suficient de precise $ si, totodata, unitatea in lucrare crestina este un

semn atat de fidelitate, chiar daca nu in masura cuvenita, fata de vointa de unitate a +apului

isericii, Hristos ("ca toti sa fie una" - Ioan 70II, 3)*, cat si semn al iubirii crestine larg

cuprinzatoare, fiindca iul lui Dumnezeu s-a intrupat, s-a %ertfit pentru toti si a inviat intru

marire, cerand mai intai celor ce-# urmeaza, ca semn al atasamentului lor fata de 'l, iubireadintre ei "Din aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii /ei, de veti avea dragoste intre voi"

(Ioan 7III, 51*.

De aceea, lucrarea ecumenista crestina dimpreuna cu atmosfera corespunzatoare alimenteaza

parerea ca ne aflam la inceputul uni epoci !regatitoare unei intelegeri tot mai largi si mai depline

intre iserici, intarindu-se astfel tot mai mult nade%dea unitatii depline, dupa fagaduinta

/antuitorului ca "va fi o turma si un pastor" (Ioan 7, )


13/13

puterea stradaniilor omenesti si astfel binecuvantand cu atingerea scopului principal al ecu-

menismului care merge pe linia 'vangheliei.

Pr. Prof. Isidor Todoran

unitate de credinta si pluralism teologic

Documents