ungerea cu untdelemn pentru vindecare: o analiza

UNGEREA CU UNTDELEMN PENTRU VINDECARE:

O ANALIZA EXEGETICA LA IACOV 5:14-16

de John F. Tipei

Studiul de fa{5 nu isi propune o tratare exhaustive a practicii

bisericii de a unge bolnavii cu untdelemn pentru vindecare. Aspectele

istorice cat si cele confesionale ale problemei vor fi lasate, in general,

netratate. Ne vom limita la efectuarea unei analize exegetice a textului din

Iacov 5.14-16, cu scopul de a descoperi felul in care biserica primara a

inteles ungerea cu untdelemn, atat ca modus operandi cat si privitor la

efectele acestei practici. fnainte, insa, de a analiza textul propus, vom

prezenta pe scurt cativa precursori ai practicii crestine de ungere a

bolnavilor cu untdelemn.

In lumea antica, untdelemnul a fost folosit frecvent ca medicament

pentru felurite boli.1 Cel putin calitSfi de ameliorare a durerilor, daca nu

puteri curative i-au fost atribuite si de catre evrei.2 In Noul Testament,

folosirea untdelemnului pentru vindecare apare de trei ori: este mentionat

ca medicament in PiIda samariteanului milostiv (Lc. 10.34) si cu o

semnificatie mai aparte in celelalte doua referinte, Me. 6.13 si lac. 5.14.

Marcu 6.13. Cea mai apropiata paralela biblica la recomandarea

din Iacov 5.14 de a se folosi untdelemn pentru tratarea unei boli/neputinte

1 Platon, Menex., pag. 238; Pliniu, 1st. Nat., 23.39-40, pentru dureri de masele;Galen, De.med. temp. 2.10, pentru paralizie; Seneca, Ep. 53.5, pentru intarirea

mu§chilor.

2 Is. 1.6; ler. 8.22; Lc. 10.34 pentru vindecarea rSnilor; losif Flavius, Ant. 17.172,pentru tncalzirea trupului unui bolnav; Razb. hid. 1.657; Slav. Enoch 22.8-9; 8.35;

Filon, Somn. 2.58, pentru paralizie. Exemple din literatura rabihica in Strack-

Billerbeck, 1, pag. 428 §.urm.; II, pag. 11 §.urm. Semnificatia ungerii cu untdelemn

in Lev. 14.15-18 este neclara. Textul pare sa descrie mai degrabS o ceremonie

religioasa decat o procedure medicals. *

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

se gase§te in Me. 6.13. Cand cei doisprezece au fost trimisi de catre Iisus sa

propovaduiasca pocainta, ei ,,ungeau (fjXei<j>ov) cu untdelemn pe mulji si-i

vindecau". Faptul c3 li s-a dat autoritate sa fac£ lucrul acesta este redat in

6.7 §i ?n nota redacîonala din 3.14-15. In ambele pasaje, termenul

'autoritate' (eôvala) trebuie tn|eles ca exprimand mai mult decat o

'permisiune'; conotafia este aceea de ,,putere supranaturala".3 In ce priveste

metoda de vindecare, adica ungerea cu untdelemn, Marcu nu ne spune ca ea

ar fi fost sugerata de Iisus direct prin instructiuni sau indirect prin exemplul

s3u.4 Nicaieri in evanghelii nu gSsim ca Iisus ar fi practicat ungerea cu

untdelemn a bolnavilor. Originea acestui gest trebuie cautata, deci, in

practicile contemporane iudaice.

Cu toate c5 untdelemnul a fost cunoscut de catre antici ca un

medicament obisnuit, av£nd in vedere referinjele biblice citate mai sus,

devine clar ca un lider harismatic nu va da discipolilor sai putere de a

acjiona ca doctori, ci o putere divina asupra bolilor si a demonilor. De

aceea, tmpreuna cu majoritatea comentatorilor, concluzionam ca

untdelemnul, asa cum este prezentat in acest text, a fost inteles ca un simbol

al puterii de vindecare a lui Dumnezeu.5

lacov 5.14. Referirea la ritual ul ungerii cu untdelemn face parte

dintr-un pasaj (5.13-18) care confine o succesiune de idei. Cea mai mare

3 In textul paralel din Luca 9.1 gasim 8tiva|iiv Kal kôvoiav. Vezi Guelich, Mark

1-8.26, pag. 160.

4 In opinia lui B. Reicke, 'L'onction des malades d'apres Saint Jacques', in LaMaison-Dieu 113, 1973, p. 51, nu este prea mult s3 susjinem ca ucenicii au primit

un mandat de la Iisus sa-i unga pe bolnavi cu untdelemn. Cf. de asemenea, M.

Dibelius, James, Philadelphia, Fortress Press, 1976, p. 252 si K. Condon, 'The

Sacrament of Healing', Scripture: The Quarterly of the Catholic Biblical

Association 11, no. 14 (1959), p. 38.

5 Vezi E.P. Gould, The Gospel according to Mark (1896), pag. 108; C.E.B.

Cranfield, The Gospel according to St. Mark (1959), pag. 201. V. Taylor, The

Gospel according to St. Mark (1981), pag. 306; C.S. Mann, Mark, pag. 293; R.A.

Cole, MarL(\9S9), pag. 171; R. Guelich, Mark 1-8.26, pag. 323 et. al.


parte a pericopei (versetele 13a, 14-18) trateaza despre efectul rugaciunii in

viata credinciosului care trece prin suferinta:

Este vreunul printre voi in suferinja? Sa se roage. . . . Este vreunul

printre voi bolnav (ao&evei)? Sa cheme pe presbiterii Bisericii si sa

se roage pentru el (TrpooevtaoQaaav err' avrbv), dupa ce-l vor

unge cu untdelemn (dXetiJjavTes auTov eXaiw) in Numele

Domnului. Rugaciunea facuta cu credinta va mantui (owei) pe eel

bolnav (tov icdu.vovTa) si Domnul Tl va tnsanatosa (eyepei); si daca

a facut pacate, Ti vor fi iertate. Marturisiti-va unii altora pacatele si

• rugaji-va unii pentru aljii ca sa fi{i vindecaji (taGfiTe). Mare putere

are rugaciunea fierbinte a celui neprihanit.

Relatia dintre ungerea cu untdelemn din Marcu 6.13 si practica

crestina descrisa in Iacov 5.14 nu este deloc clara. Biserica catolica a

inteles textul din Me. 6.13 ca fiind o un ,,ritual premergator" sacramentului

descris de Iacov, a§a cum botezul lui loan este pentrii botezul cre?tinesc,

intrucat nu putem vorbi de sacramente inainte de Tntemeierea Bisericii prin

pogorarea Duhului Sfant.6 F3ra a discuta acum valoarea sacramentala a

ungerii cu untdelemn, consideram ca este logic s3 presupunem existenja

unei legaturi Tntre cele doua texte, socotind practica apostolilor din Me.

6.13 ca fiind un temei, dacS nu originea, pentru ungerea cu untdelemn

descrisa de Iacov.7

6 D 908.

L. Philip Rogge, 'The Relationship between the Sacrament of Anointing the Sick

and the Charism of Healing within the Catholic Charismatic Renewal', tcza de

doctorat, Union Theological Seminary, New York, 1984, pag. 163; Bo Reicke. op.

cit., pag. 51-54.


Natura neputinjei din v. 14

Primul obiectiv al studiului prezent este identificarea naturii

bolii/neputinfei descrise in acest text. Este eel in cauza bolnav trupeste,

bolnav spiritual sau deprimat? DacS este bolnav trupes.te, este bolnav pe

moarte si cere sacramentul ungerii extreme* sau este bolnav, pur §i simplu,

si cere rugSciune pentru vindecare? Sunt cinci verbe folosite in text care ne

ajuta sa stabilim identitatea celui suferind: doua se refers la boala/neputinfS

- a) daGeveo) (5.14), b) icd|iv<i> (5.15), iar celelalte trei la

vindecarea/izbavirea din aceasta situate - c) ctwCw (5.15) d) kyeipta (5.15),

§i e) Ldoum (5.16). Pentru a infelege sensul dat de Iacov fiecaruia din

acesti termeni, este necesar sa analizam modul in care aceste verbe au fost

utilizate in perioada scrierii Noului Testament.

8 Ungerea extrema este un sacrament catolic care este administrat muribunzilor, cu

scopul de a-i pregSti pentru viafa de dincolo. Mai precis, sacramentul vine In

completarea sacramentului penitenfei, indeparteaza ultimile ramasite ale pacatului,

aduce har sufletului si Ti d3 voinja bolnavului de a trece prin suferinja constient ca

sufera impreuna cu Hristos. Practica ungerii extreme este atestata numai din

perioada Evului Mediu, cu toate ca unii teologi catolici susjin originea apostolica a

practicii. Pe langa interpretarea sacramentaia a textului din Iacov 5.14-16, ei

prezinta ca argument o piScuta de argint descoperita la S de Betlehem in 1963, care

ar proveni din anii 70-90 d.Hr. (eel tarziu 130 d.Hr.) si care ar descrie ritualul

ungerii cu untdelemn a unei victime care a suferit un accident serios. Ungerea se

face prin stropirea cu ulei consacrat, ,,tn numele Domnului" - Emmanuele Testa,

O.F.M., ,,Scoperta del primitivo rito della Estrema Unzione in una laminella del

primo secolo", L'Osservatore Romano, 31 ian. 1963. Piacuta (24mm x 60mm)

confine 17 randuri in aramaica, textul fund Tnsa neclar. Paleograful J.T. Milik

susjine, tnsa, ca obiectul dateaza din secolele V sau VI si ca este o amuleta magica

- ,,Une amulette judeo-arame"ennee", in Biblica 48, 1967, pag. 450-451.

Pozifia catolica privind ungerea cu untdelemn a suferit modificari in

sensul ca, alaturi de ungerea extrema a muribunzilor, ea include acum si ungerea

pentru vindecarea trupului - cf. Rites for the Sick, Washington: Committee on

English in the Liturgy, 1971, pag. 2; G. Koch, 'Anointing of the Sick', in

Handbook ofCatholic Theology, editata de W. Beinert si F.S. Fiorenza, New York,

Crossroad Publishing, 1987, pag. 10-11; H.J. Blair, 'Spiritual Healing: An

Enquiry', in Evangelical QuarterlyJO (1958), pag. 150.


Daca duGeveL poate descrie si o slabiciune spirituals (de ex., Rom

4.19; ICor. 8.11-12; 2Cor. 11.29), in majoritatea cazurilor el apare in Noul

Testament cu sensul de neputinta trupeasca.9 Faptul ca si aici in Iacov 5.14

termenul se refera la o neputinja fizica este indicat de: termenul

KaKOTraGetv ('a indura raul, a fi napastuit') din vers. 13, nevoia ca

prezbiterii sa se deplaseze la locul unde se afla bolnavul si folosirea

untdelemnului.10

Verbul Ka\iveiv din versetul 15 mai apare in Noul Testament o

singura data in Evrei 12:3 cu sensul de ,,a slabi din punct de vedere

spiritual" (u.fj Kd[Li)Te tcus luxate)- In literatura greceasca precrestina,

verbul se refera la osteneala trupului," la o stare de boala,12 dar foarte rar

inseamna ,,a fi bolnav pe moarte".13 In scrierile iudaice, termenul se refera

cu precadere la a fi sleit de putere (din punct de vedere fizic)14 iar uneori

inseamna chiar ,,a muri".15 In Septuaginta Kd|iveiv nu apare cu sensul de 4a

Mt. 25.43; Me. 6.56: Lc. 4.40, 10.9; loan 4.46-47, 11.11-16; F.Ap. 4.9, 9.37;Filip. 2.27; 2 Tim. 4.20; posibil si 1 Cor. 11.30.

10 Interpretare susfinuta, printre alfii si de P.H. Davids, The Epistle ofJames, GrandRapids, Eerdmans, 1982, pag. 192; R.P. Martin, James, in WBC, Waco - Texas,

Word Book Publishers, 1988, pag. 206 §i urm. De alta p5rere este D.R. Hayden,

'Calling the Elders to Pray', Bibliotheca Sacra 138 (1981): 258-266. Argumentul

lui Hayden este acela ca, in afara de Epistola lui Iacov, vindecarea bolilor fizice nu

apare ca atribufie a prezbiterilor (pag. 262). In opinia lui, ungerea cu untdelemn

este in acest pasaj ,,un mijloc prin care celui bolnav i se da cinste, este

reimprospatat §i tacut sa arate mai bine" (pag. 264). Concluzia lui Hayden. insa,

este contrazisa de propriul sau argument, §i anume, acela al precedentului biblic.

Folosirea de catre Hayden a relatarii din Luca 7.38 (ungerea cu mir a picioarelor

lui Iisus) ca dovada pentru existenta unei astfel de practici este incorecta fiindcS

obiceiul descris acolo nu are nimic de a face cu prezbiterii iudci. Mai mult decat

atat, dac5 ungereaa este pentru a acorda cinste, pentru reimprospatare s.i

cosmetizare, de ce trebuie facut§ ,,in Numele Domnului"?

'' lliada 6.261; 19.170; Od. 12.232.12 Herodot 1.197; Platon, Rep., 408e; Pindur, Pyth. 8.48.13 lliada 3.278; 23.72; Od. 11.476; Platon, Laws, 718a, 927b.De exemplu, IVMacab. 3.8, unde David este sleit de putere dupa multe razboaie.

De ex., Infelepchmea lui Solomon 4.16; sens neclar in fnfelep. Solom 15.9.

10 Ungerea cu untdelemn pcntru vindecare

fi bolnav', insa acest sens al termenului cat si sensul de 'sleit de putere din

punct de vedere fizic' apare atat in scrierile lui Iosif Flavius16 cat si in cele

ale lui Fiion din Alexandria.17 Asadar, chiar daca verbul poate descrie si o

stare de slabiciune spirituals, din context si pe baza valentelor semantice

prezentate mai sus tragem cocluzia ca, in textul analizat, el descrie cu

precadere o neputinta fizica. Din precizarea facuta in versetul 15b, 'si daca

a facut pacate ii vor fi iertate', desprindem posibilitatea ca neputinta fizica

s& aiba la origine cauze spirituale. Atat cauzele c£t si efectele vor fi

indepartate simultan, prin 'rugaciunea facuta prin credinja' (v.15, in

original, 'rugaciunea credinjei'-fi ei>xii "rfjs irCon-eos).

Verbul <tw£g> este folosit in literatura greceasca precrestinS cu

doua sensuri mai importante: a) ,,a vindeca, a se insanatosa"18 si b) ,,a

izbavi, a scapa pe cineva dintr-un pericol".19 In traducerile grecesti ale

scrierilor evreiesti, verbul cruCw este folosit pentru a traduce 15 verbe din

ebraica, fapt care atesta gama larga de sensuri pe care le poate lua. In

Septuaginta are in general sensul de ,,a scapa din pericol".20 In Noul

Testament, cr(o£<») este folosit eel mai adesea in sens religios,21 cu o seama

de sensuri.22 Utilizarea verbului cu sensul de a vindeca apare aproape

exclusiv in evangheliile sinoptice si in Faptele apostolilor. Verbul mai

descrie uneori Msbavirea de la moarte sau dintr-un mare pericol'23, desi de

regula nu este asociat cu situajii extreme de acest fel. in Epistola catre

16 Iosif Flavius, Ant. 2.290; 8.266.17 Filon, Post. Cai. 31; Omn. Prob. Lib. 12.

18 Hipocrate, Coac. 138; ibid, Jsaeus 36.12.19 Xenofon, An. 3.2.10; Od. 9.430; Thucydides 1.91; Tebhmis Papyrus 1.156.

20 Jud. 12.2; Dan. 3.28; 1 Macab. 3.18, 4.9; 2 Macab. 1.25, 8.27; 4 Macab. 4.12;

Tob. 6.18; Injelep. Solom. 9.15, 18.5; 8iaa<t>Cti>, l Macab. 9.46; 4 Macab. 17.22.

21 Marcu 8.35; Lc. 19.10; loan 12.25; F.Ap. 4.12; Rom. 5.9; 1 Cor. 1.18; Efes. 2.5,

8; I Tes. 2.16; 2 Tim. 4.18; Evr. 5.7, 7.25.

22 Vindecarea hemoragiei, Me. 5.34; rec3pStarea vederii, Me. 10.52; iertarea

pacatelor, Lc. 7.50; mantuire eshatologicS, F. Ap. 2.21; mantuire la judecata de

apoi, 1 Cor. 5.5.

2j Mat. 8.25, 14.30, 27.40, 42, 49; Me. 15.30 §.m.d.; Lc. 23.35, 37, 39.


Iacov crcoCw apare de cinci ori, dar numai in textul nostru (5.15) exists

posibilitatea de a-1 intelege ca referindu-se la vindecarea de boala

trupeasca. Faptul acesta i-a determinat pe unii exegeti sa traga concluzia ca,

si in versetul 15 ca in celelalte aparitii ale termenului, <xd>£(i) descrie

mantuirea eshatologica iar eyeiput Tnvierea.24 Problema este, insS, ca

pasajul analizat in acest studiu nu are in vedere moartea si ca nicaieri in

Scriptura nu gasim cS rugaciunea facuta pentru altii va avea ca rezultat

invierea lor.25 Cu siguranta textul se refers la o restaurare aici si acum a

celui bolnav. In ce priveste natura restaurarii, suntem de acord cu

majoritatea comentatorilor care interpreteaza verbul (twCw aici cu ,,a

vindeca", cu precizarea ca, asa cum am amintit deja, restaurarea este totala,

vizand si latura spirituals (v. 15b).

Verbul eyeipfa) este utilizat Tn literatura greceasca precrestina cu

diferite sensuri: literal, ,,a ridica o cladire"26, ,,a invia"27 si figurat ,,a starni",

,,a trezi".28 Din scrierile evreiesti in limba greacS deducem ca. pe langa

sensurile de mai sus, termenul mai poate descrie si refacerea sanatatii

cuiva. In Epistola lui Iacov, eyeCpw apare o singura data, insa in Noul

Testament si in scrierile bisericii primare el este utilizat cu o gama larga de

sensuri: ,,a se ridica, a se scula"30, ,,a vindeca"31, ,,a trezi din somn"32, si ,,a

invia din morti".33 In studiul sau asupra epistolei, op. cit., pag. 133, D.P.

24 De ex., C. Pickar, Ms Anyone Sick among You?', in Catholic Biblical Quarterly.7 (1945), pag. 171; K. Condon, op. cit., pag. 39; D.P. Scaer, James the ~Apostle ofFaith, St. Louis, Concordia, 1983, pag. 133.

F.W. Mussner, Der Jakobusbrief, in Herders Thcologischer Kommentar xum

Neuen Testament. Frieburg, Herder, 1964, pag. 222.

26 Lucian, Aiexandru 10.27 Iliada 5.413.

28 Eschil, Agamemnon, 299: Pindur. Pythian 9.18; Iliada 5.510.29losifFlavius,/l/7/. 19.294.30 Mat. 2.14; Lc. 11.8; F.Ap. 10.26; 1 Clem. 59.4; Herm. 1.4.1., 2.1.3., 3.2.4.31 Mat. 8.15, 9.25, 17.7; Me. 1.31, 3.3, 9.27; F.Ap. 9.8.32 Mat. 1.24, 8.25, 25.7; Me. 4.27; F.Ap. 12.7.33 Mat. 10.8; loan 5.21: F.Ap. 3.15; Rom. 4.24 s.m.d.; Ef. 1.20; Ignatius, Trail. 9.2;Pol. 2.1 s.m.d.

J2 Ungerca cu untdelemn pentru vindecare

Scaer sustine ca verbul se refera la Tnvierea din morti dar, a§a cum

argumenteaza M. Dibelius, op. cit., pag. 223, 254, in context nu se

anticipeaza moartea celui bolnav. Ca atare, plasarea Tn v. 15 a unei discufii

despre invierea din morti Tntre referirea la vindecare (ct(6Cg>) si mentiunea

cu privire la iertarea pacatelor este lipsita de logica.34 Avand Tn vedere

valentele semantice ale lui eyeipo) §i tinand cont de context, desprindem

concluzia c& verbul se refera aici cu precadere la vindecarea trupului. Este

posibil insa, a§a cum Warrington sustine, ca autorul epistolei sa fi ales

intenjionat un verb atat de polivalent cum este eyeCpo) pentru a se referi la

o restaurare generala a celui bolnav, atat trupe§te cat s. i suflete§te.35

Ultimul verb supus analizei, idojim, apare in literatura greceasca36

din era precrestina si in Septuaginta37 aproape in exclusivitate cu sensul de

,,a vindeca de o boala fizica", de§i sensul nu este intotdeauna eel literal. In

Noul Testament, verbul apare de 26 de ori, cele mai multe referiri fiind la

vindecarea trupului.38 In cateva referinje biblice ldo|iai capata probabil un

sens figurat.39 La fel, in literatura patristica, verbul apare atat cu sens

literal40 cat §i cu sens figurat.41 in textul care face obiectul studiului prezent,

sensul primar cu care este folosit verbul laoum pare sa vizeze vindecarea

trupului, cu toate ca este posibil ca Iacov sa fi avut in vedere o vindecare cu

caracter mai general. De fapt, ca §i in cazul lui eyetpto, Warrington si

Kistemaker sustin ca Iacov face uz de acest verb tocmai in scopul de a arata

34 D.P. Scaer, op. cit., pag. 133; M. Dibelius, James, pag. 223, 254.35 K. Warrington, 'Some Observations on James 5:13-18% EPTA Bulletin 8/4

(1989), pag. 164.

36 Herodot, 3.134; Od. 9.525: Pindur, Pythian 3.46.37 Gen. 20.17; Lev. 14.48; Num. 12.13: Deut. 28.27, 35, 32.39; 1 Sam. 6.3; 2 Reg.

20.5, 8; Ps. 103.3 (LXX 102.3).

38 De ex.. Mat. 8.8, 13, 15.28; Me. 5.29; Lc. 5.17, 6.18, 19, 7.7.

39 Mat. 13.15; Me. 2.17; Lc. 4.23; loan 12.40; F.Ap. 28.27; Evr. 12.13; 1 Pet. 2.24.

40 Iustin, Apolog. 1L 6.6; 1 Clem. 59.4; Barn. 8.6.41 1 Clem. 16.5, 56.7; Barn. 5.2.

Ungerea cu untdelemn pentru vindecare 13

ca promisiunea facuta celui bolnav include atat vindecarea trupului cat si

ceaasufletului.42

In concluzie, din analiza semantica de mai sus reiese faptul ca

toate cele cinci verbe analizate sunt polivalente semantic, putandu-se referi

atat la vindecarea de boli fizice cat si la vindecarea sufletului. Contextul,

Tnsa, ne spune ca Iacov are in vedere tn primul vindecarea trupului. Singura

aluzie la vindecarea spirituals se gaseste Tn v. 15 s.urm., unde se face

referire la iertarea pacatelor care, probabil, au cauzat boala. In acest caz,

atat cauza bolii cat si boala Tn sine vor fi Tndepartate simultan, datorita

rugaciunii rostite cu credinfa. Indiferent care este legatura cauzala dintre

pacat si boala in textul analizat, din recomandarea pe care o face Iacov ca

eel bolnav (v. 13), prezbiterii (v. 14) si Tntreaga comunitate (v. 16) sa se

roage, desprindem ca autorul epistolei Tntelege ca restaurarea celui bolnav

depinde atat de relafia lui cu Dumnezeu cat si de relatia lui cu comunitatea

crestina.

Ungerea cu untdelemn

Ceremonia ungerii cu untdelemn trebuie Tndeplinita de catre

prezbiteri, adica de catre reprezentantii oflciali ai bisericii.43 Pe baza

celorlalte Tndemnuri din vers. 13 si a faptului ca ungerea cu untdelemn este

mentionata doar parantetic, tragem concluzia ca Iacov nu prezinta un ritual

42 K. Warrington, op. cii.. pag. 165; S.J. Kistemaker, James ami /-3 John, Welwyn.Evanghelical Press, 1987. pag. 179.

Sintagma 'prezbiterii bisericii' face referire aici la cei care defin o slujba ollciala

Tn biserica, desi Tn perioada respectiva nu erau constituiti Tn ,.ranguri clericale'", cu

drept exclusiv de a administra Euharistia, de a absolvi de pacaic, etc. li gasim Tn

biserica din lerusalim (F.A. 11.30; 15.2, 4, 6, 22, 23; 16.4; 21.18), Tn biscricile

pauline(F.A. 14.23; 20.17-38; ITim. 4.14; 5.17, 19: Tit 1.5) si Tn bisericile petrine

(IPet. 5.1). C/.2Ioan 1 si 3loan 1.

14 Ungerea cu untdelemn pentru vindecare

nou in acest pasaj, ci unul cu care cititorii lui erau familiarizati.44 Scopul lui

este acela de a sublinia efectele puternice ale unei 'rugaciuni facute cu

credinfa'. Ungerea cu untdelemn este menjionata numai parantetic (vezi

participiul &Xetij;avTes), un indiciu ca practica aceasta a fost destul de

frecventa.

Injoncjiunea ca prezbiterii trebuie chema^i si nu membri ai bisericii

care poseda, darul harismatic al vindecarilor a fost explicate felurit: 1) Unii

susjin ca prezbiterii sunt chema|i datorita faptului ca ei, ca si conducatori ai

noii miscari, au fost primii care au posedat aceste daruri. Se susfine ca, eel

putin in zilele de inceput ale miscSrii, asa cum relateaza Luca, conducerea

eclesiala s-a desprins din randurile celor care posedau daruri spirituale si

care, ca atare, au fost recunoscuji ca slujitori (F.A. 6.3, 5, 8; 13.1, 2). 2)

Alt punct de vedere sustine ca darul vindecarii este legat inseparabil de o

slujba eclesiala.46 3) Prezbiterii trebuie chemaji nu pentru ca ar poseda

vreun dar spiritual, ci pentru ca sunt Tnzestraji cu darul ,,rugaciunii

eficiente", in virtutea slujbei lor.47 4) Injoncfiunea lui Iacov trebuie luata ca

,,o acfiune prin care vindecatorul harismatic este evitat, preferandu-se

participareareprezentanplor official i ai bisericii".

Ca raspuns la punctele de vedere prezentate mai sus, autorul acestui

studiu recunoaste posibilitatea ca Iacov sa fi cunoscut cazuri de manifestare

a darului de vindecare in biserica primara cSt si probabilitatea ca unii dintre

44 H.S. Songer, James, in Broadman Bible Commentary, vol. 12, Hebrews-

Revelation, Nashville, Abingdon Press, 1972, pag. 137; S. Laws, The Epistle of

James, San Francisco, Harper & Row, 1980, pag. 229 §i urm.

45 J.B. Mayor, The Epistle ofJames, Minneapolis, Klock & Klock, 1892, pag. 169.

S. Laws, op. cit., 230-31. K. Condon, op. cit., pag. 41; E.S. Gerstenberger si W.

Schrage, Suffering, Nashville, Abingdon Press, 1980, pag. 266-267: J. Wilkinson,

Health and Heating: Studies in New Testament Principles and Practice,

Edinburgh, The Handsel Press, 1980, pag. 143-158; H. Jeter, By His Stripes,

Springfield - Missouri, Gospel Publishing House, 1977.

46 M. Dibelius, James, pag. 252 si urm.

47 G. Bornkamm, 'irpeapus', TDNT, II, pag. 664.48 Gary S. Shogren, 'Will God Heal Us? - A Re-examination of James 5:14-16a\

in Evangelical Quarterly 61, 1989, pag. 100.


prezbiteri sa fi posedat acest dar (bazat pe analogia din F.A. 6.3-5, 8; 8.6, 7,

eel pujin in cazul lui §tefan si a lui Filip). Ar fi Tnsa imprudent sa

presupunem ca to|i prezbiterii au fost inzestrafi cu acest dar, mai precis, ca

vindecarea bolnavilor a fost o funcjiune specials a acestei slujbe eclesiale.49

Faptul ca, 'prezbiterii bisericii', trebuiau chemati in grup, muta centrul de

greutate de pe dar pe slujba; ei trebuie chemati datorita pozitfei oficiale pe

care o ocupa in biserica, nu datorita faptului ca ar poseda harismele

vindecarii. Cu alte cuvinte, ei nu sunt chemaji ca vindecatori, ci ca

mijlocitori. A lega harisma vindecarii de oficiul de 'prezbiter', a§a cum

sugereaza Dibelius, inseamna inevitabil sa presupunem ca avem de a face

aici cu o faza mai avansata a dezvoltarii structurii eclesiale dmd harismele

au fost institufionalizate; caci exista suflciente dovezi ca ordinarea in sine

confer^ anumite harisme (cf. Deut. 34.9; ITim. 4.14; 2Tim. 1.6).

Exista eel puîn doi factori care fac pufin probabila aceasta legatura

Tntre oflciu §i dar in textul analizat: a) Nu §tim daca prezbiterii au fost

ordinal in acelasj fel ca §i Timotei; si b) chiar daca au fost ordinati, nu

deînem informaîi cu privire la natura harismelor pe care le-aii primit la

ordinare. In mod similar, sugestia lui Bornkamm ca prezbiterii sunt

inzestrati cu ,,darul rugaciunii eficiente" In virtutea poziîei oficiale pe care

o ocupS este greu de susînut, fiindca eficienfa rugaciunii are de a face cu

credinâ celui care se roaga, indiferent cine este acesta, §i nu este o

prerogative a celui ce detine o slujba. De fapt, versetul 16 arata ca slujba de

vindecare nu este rezervata numai celor care sunt randuiti ca lideri; fiecare

membru al bisericii are dreptul sS participe activ prin rugaciune. Sugestia

ca Iacov Ti evitS pe vindecatorii harismatici este de asemenea greu de

susfinut, fiindcS nu exista nici un indiciu in epistola sau in alta parte in

Noul Testament ca Iacov ar fi fost ostil fa{3 de cei care posedau aceste

daruri.

49 J. Wilkinson, 'Healing in the Epistle of James', Scotish Journal of Theology 24,1971, pag. 335.


Atunci, de ce trebuie chema|i prezbiterii bisericii? Se pare ca

raspunsul are de a face tocmai cu punctul de vedere al lui Iacov ca slujirea

in biserica nil este rezervata nici celor care poseda daruri spirituale si nici

celor care detin slujbe oficiale ?n biserica. Mai degraba, ea este dreptul

fiecarui membru al bisericii (vers. 16; cf. de asemenea, Me 16.18).

Prezbiterii actioneaza ca reprezentanfi ai Tntregii biserici locale si mijlocirea

lor pentru restaurarea sanatatii membrului bolnav din biserica exprima

preocuparea si pasul intregii comunitaji crestine din acel loc. Rolul acesta

al prezbiterilor ar trebui, poate, vazut ca fiind similar cu eel al pastorilor din

zilele noastre.50 Vazuta in felul acesta, preocuparea lor fata de cei bolnavi

in trup pare chiar naturals. Slujba de vindecare pe care o face un prezbiter

ne aduce aminte de datoriile pe care le aveau batr&nii poporului iudeu,

datorii care printre altele au inclus sj vizitarea bolnavilor si mijlocirea in

rugaciune pentru ei.51 DacS asa stau lucrurile, atunci ritualul descris de

Iacov nu pare sa indice spre o asa-zisa faza avansata a evolutiei structurii

eclesiale cand darurile spirituale Tn general si harisma vindecarii in

particular (cf. ICor. 12.9, 30) au fost institufionalizate. Dimpotriva, in

timpul lui Ireneu crestinii care posedau harisme ale vindecarii erau tnca

activi, puna"ndu-si ma"inile peste bolnavi.52 Ceea ce descrie Iacov aici pare

50 Vezi D.J. Moo, James, in TNTC, Leicester, Inter-Varsity Press, 1985, pag. 176.

Cf. R.P. Martin, James, pag. 207. fndemnul dat prezbiterilor din Efes de a ..pastori"turma (F.A. 20.28) si faptul ca ,,pastorii" nu sunt nicionata mentionati alaturi de

prezbiteri sunt indicii, spune Moo, c3 slujba prezbiterilor a inclus sj atribufii de

ordin pastoral.

51 Cf. b.Bab.Bat. 116a; b.Hag. 3a; b.Ned. 41a. Vezi de asemenea §i J.H. Ropes, A

Critical and Exegetical Commentary on the Epistle of St. James, in ICC,

Edinburgh, T. & T. Clark, 1916, pag. 304. Se crede Tn general ca oficiul de

prezbiter in primele comunitaji crestine a fost preluat de la sinagoga evreiasca.

Pentru o discutie detailata asupra rolului batranilor in Iudaismul timpuriu si Tn

lumea greco-romana, vezi G. Bornkamm, 'irpeapiiTT)s\ TDNT, vol. VI. pag. 651-

683, §i mai recent R.A. Campbell, The Elders: Seniority within Earliest

Christianity, Edinburgh, T. & T. Clark, 1994, pag. 28-79.

52 Ireneu, Adversus Haereses 2.32.4, relateaza: ,,Caci unii scot demoni ... iar altii

vindeca bolnavi punSndu-si mainile peste ei si-i fac sanato§i pe deplin".


sa fie o adaptare timpurie a bisericii la niste nevoi speciale ale membrilor

tot mai numerosi pe care Ti avea.

Scopul folosirii untdelemnului in aceasta situajie nu este foarte

clar. Unii cercetatori, bazandu-se pe dovezi care atesta utilizarea

untdelemnului in vremea aceea in scop medical, injeleg ungerea aici ca

fiind o procedure medicala.53 Exista Tnsa doi factori care indica spre o

utilizare in scop religios a untdelemnului aici: 1) ungerea a fost facuta de

catre prezbiteri si 2) a fost facuta ,,!n Numele Domnului".54 Ca si ceremonie

religioasa, ungerea cu untdelemn a fost interpretata atat sacramental cat si

simbolic. Asa cum am anticipat mai sus, pasajul a fost Tnteles de unii

sacramentalisti ca o dovada biblica pentru sacramentul catolic al ungerii

53 Cf. J.B. Mayor, St. James, pag. 170; R.J. Knowling, The Epistle of St. James,editia a Ill-a, London, Methuen & Co., 1922, pag. 139 si urm.; A.T. Robertson.

Studies in the Epistle ofJames, Nashville, Broadman Press, 1959, pag. 189: R.C.H.

Lenski, The Interpretation of the Epistle ofJames, Minneapolis, Augsburg Press,

1963, pag. 661; J. Wilkinson, SJT2A, pag. 338-339 si deascmenea in Health and

Healing: Studies in New Testament Principles and Practice, Edinburgh, Hansel.

1980, pag. 153 si urm.; D.W. Burdick, James, in The Expositor's Bible

Commentary, vol. 12, Grand Rapids, Zondervan, 1981, pag. 204; T. Povyel,

'Anointing with Oil', in Dictionary of Pentecostal and Charismatic Movements.

Grand Rapids, Zondervan, 1988, pag. 11. Aceasta interpretare este respinsa de J.

Calvin, Commentary on the Epistle ofJames, Grand Rapids, Eerdmans, 1948. pag.

355 §i urm.; Shogren, op. cit., pag. 101-104; R.P. Martin, 'New Testament

Puzzling Practices', Andrew University Seminary Studies 2 (1993), pag.. 125.

54 De aceeasi pSrere sunt M. Dibelius, James, pag. 252, dar el identifies ritualul cuexorcizarea. Sophie Laws, James, pag. 227, sugereaza ca nu ar trebui facuta

distincfie aici intre elementul ,,medical" si eel ,,religios'\ fiindca o asemenea

distincjie ar 11 fost straina iudeilor din primul secol crestin. Totusi, chiar daca

lucrurile stau asa, intentia lui Iacov a lost, fara indoiala, aceea de a descrie o

practica religioas5; el atribuie vindecarea ..rugaciunii facute cu credinta'; nu

proprieta^ilor curative ale untdelemnului. Pentru diferite moduri de interpretare a

sintagmei £v t6 6v6\ian rov icuptou . vezi R.P. Martin, James, pag. 208; J.C.Thomas, 'The Devil, Disease and. Deliverance: James 5.14-16', in Journal of

Pentecostal Theology 2, 1993, pag. 39 si urm.; The Devil, Disease and

Deliverance: Origins ofIllness in the New Testament Thought, Sheffield, Sheffield

Academic Press, 1998, pag. 28.

18 Ungerea cu untdelemn pentru vindeoare

extreme.55 Nu exista, insa, nici o dovada interna ca ritualul avea menirea sa

,,salveze de moarte spirituals" pe cei a caror moarte fizica era iminenta. O

alta pozijie sacramentala privind ungerea cu untdelemn susfine ca

untdelemnul este ,,un vehicul sacramental de putere divina".57 Ca si in cazul

altor ritualuri crestine, cum ar fi de exemplu punerea mainilor, faptul ca

vindecarea este atribuita credinfei (sau rugaciunii facuta cu credinja) nu

exclude automat posibilitatea ca ungerea cu untdelemn sa fi fost inteleasa

ca un transfer fizic (sau quasi-fizic) de putere. Dar, intrucat nu exists vreo

dovada ca lacov ar fi actionat/scris in/din interiorul unui cadru sacramental,

interpretarea sacramentala a ungerii cu untdelemn in acest pasaj este

problematics.59

Conform celei mai frecvente interpretari a ritualului, untdelemnul

are o semnificatie simbolica. Au fost sugerate eel putin trei simboluri: In

primul rand, ungerea cu untdelemn poate simboliza consacrarea bolnavului,

cu scopul ca acesta sa beneficieze de un favor special din partea

divinitatii.60 Aceasta interpretare este posibila, av£nd in vedere atat

55 Vezi nota nr. 6.56 Doctrina catolica a ungerii extreme a fost criticata printre alfii de J.H. Ropes, St.James, pag. 306-307; William Barclay, And He Had Compassion on Them: AHandbook on the Miracles of the Bible, Edinburgh, The Church of Scotland YouthCommittee, 1955, pag. 257. M.T. Kelsey, Healing and Christianity, New York,

Harper & Row, 1973, pag. 115 si urm.; R.P. Martin, James, pag. 202, et ai57 P.H. Davids, James, pag. 193. Cf. M. Dibelius, James, pag. 252. D.J. Moo,James, 178 si urm. doar recunoaste aceasta posibilitate, el preferand o mtelegere

simbolica a ungerii cu untdelemn. Nu exista nici un indiciu ca untdelemnul dinlacov 5.14 a trebuit sa fie consacrat. Folosirea untdelemnului consacrat pentru

vindecare §i exorcizare a fost practicata mai tarziu printre crestini. Cf. Act. Thorn.,

pag. 67, unde lui Iisus I se cere sa unga cu untdelemn consacrat pe o femeiechinuita de demoni (icai dXetyas aimf|v eXatcp dyttp); sau Tertulian, Ad ScapuL,

4. unde un crestin II vindeca pe Tmparatul Antonius in acelasi fel.

58 Vezi teza de doctorat a autorului acestui studiu, cu titlul The Laying^ on ofHandsin the New Testament, acceptata de University of Sheffield, Anglia, in septembrie

2000.

59 J.C. Thomas, JPT2, pag. 37.60 D.J. Moo, James, pag. 179; R.P. Martin, James, pag. 208-209.


Tntrebuinjarea simbolica a untdelemnului in Vechiul Testament cat si faptul

ca LXX foloseste verbele&Xet<}>eiv si xptew ca sinonime.61 Sensul pe care

II are dXeuj>eiv in Iacov 5.14 poate fi similar cu eel pe care il are Tn textele

Vechiului Testament care descriu consacrarea preotilor (de ex. Ex. 28.41;

30.30; 40.15), a regilor (de ex. ISa. 9.16; 15.1; 16.12; 1 Re. 1.34; 19.15; 2

Re. 9.3) §i a obiectelor sacre (Lev. 8.11; Nu. 7.1). Ca si element pentru

consacrare in lucrare, untdelemnul ne indreapta atenjia spre Duhul Slant.

Cel care imputerniceste pentru slujire (cf. 1 Sa. 10.1, 9, 10; 16.13; Is. 61.1;

Zah. 4.1-14). Aceasta semnifica{ie a ungerii cu untdelemn o regasim si In

Noul Testament (F.Ap. 10.38; 1 loan 2.20, 27). Cand prin ungerea cu

untdelemn cineva este consacrat pentru a primi un favor special de la

Dumnezeu (de exemplu, vindecare), untdelemnul ne atinteste privirea spre

Duhul Sfant, Dadatorul viejii.62

61 Termenul akelfyeiv este folosit in Noul Testament exclusiv pentru actul fizic de

a unge ceva (aplicarea propriuzisa a untdelemnului peun corp sau obiect). In LXX,

este folosit ca sinonim pentru xpi-€lv> cu referire la consacrarea preotilor (Ex.

40.15; Nu. 3.3). Aceasta utilizare interschimbabila a celor doua verbe In LXX

infirma validitatea afirmafiilor unor exegeji care sustin ca, intrucat Iacov foloses.te

verbul dXei<j>eiv, untdelemnul trebuie in|eles ca fiind un medicament - Vezi I.

Bunaciu, Exegeza textelor controversate, p. 73. La urma urmei, intrucat Iacov se

refera realmente la o aplicare a untdelemnului pe trupul bolnavului (posibil pe

frunte), folosirea lui XP^lv ar fi f°st cu lotu' stranie. Verbul X?êiv esteTntotdeauna folosit In Noul Testament metaforic, cu o conotaîe religioasa. cu

privire la Hristos (Lc. 4.18; F.A. 4.27; 10.38; Evr. 1.9) si la Duhul Sfant (2 Cor.

1.21). Pentru studii recente cu privire la utilizarea celor doua verbe Tn LXX §i In

NT, vezi J. Ysebacrt, Greek Baptismal Terminology: Us Origins and Early

Development, Nijmegen, Dekker & Van de Vegt, 1962, pag. 238-253 si 281-295;

D.J. Moo, James, pag. 179-181. Printre cei care fac o distincfie clara intre modurile

de folosire ale celor doua verbe se numara R.C. Trench, Synonyms of the New

Testament, 1880, pag. 136-137. El susjine: ,A\e($eiv tine de obi§nuit si de profan ?

dar xpi>elv este un cuvant sacru, religios"; H. Schlier, ^XeCû'", TDNT, vol. I,pag. 229; Bernanrd Martin, The Healing Ministry in the Church, Richmond. John

Knox Press, 1960, pag. 102.

62Vezi J.A. Motyer, 'Anointing', in New Bible Dictionary, ed. J.D. Douglas,

Leicester, Inter-Varsity Press, 1962, pag. 50. Motyer afirma ca ,,ungerea cu


In al doilea rand, untdelemnul poate simboliza puterea lui

Dumnezeu de vindecare. Acest punct de vedere Ti apartine lui J.C. Thomas

care demonstreaza din documente iudaice63 din primul secol crestin ca, in

acea perioada, untdelemnul a fost privit ca un semn eshatologic al puterii de

vindecare care va caracteriza era mesianica. Apoi, Thomas sustine ca

tocmai aceasta este semnificatia untdelemnului atat in Marcu 6.13 cat si in

Iacov5.14:

untdelemn a bolnavilor este eel mai bine lnjeleasa ca ... indicand spre Duhul Sfant,

Dadatorul vietii."

63 Scrierea Via\a lui Adam si a Evei (9.3), un document contemporan cu majoritatea

scrierilor Noului Testament, exprimS ideea ca uleiul dintr-un copac din Paradis are

puteri de vindecare:

Dar Adam a spus Evei: 'Ridica-te si mergi cu fiul nostru, Set, langa Paradis, si

presarafi-va tarana pe capetele voastre si plange|i, rugandu-L pe Dumnezeu sa se

Tndure de mine si sa-|i trimita ingerul Sau in Paradis, sa ia pentru mine ulei din

pomul din care acesta curge, si sa mi-l aduceji ca sa ma ung si sa am odihna\

(Tradus din engl. dupa trad, lui M.D. Johnson, in J.H. Charlesworth, The Old

Testament Pseudepigrapha, II, Garden City, Doubleday, 1985, pag. 273)

Aceeasi Tntamplare este povestita, trei secole mai tarziu, Tn Evanghelia lui

Nicodim, scriere cunoscuta si ca Faptele lui Pilat (19), unde Set spune:

Profefi si patriarhi, asculta^i. Tatai meu Adam, primul om creat, cand a

bplnav pe moarte, m-a trimis tocmai la portile Paradisului si mi-a cerut sa-L rog pe

Dumnezeu sa flu condus de un tnger la pomul Indurarilor, de unde sa iau ulei si sa-

1 ung pe tatal meu ca sa se vindece. Am facut intocmai. Dupa ce m-am rugat, un

Tnger al Domnului a venit si m-a Tntrebat: Ce doresti Set? Doresti cumva uleiul care

Ti vindeca pe bolnavi, datorita bolii tatalui tau, sau doresti sa afli pomul din care

curge astfel de ulei? Uleiul nu poate fl gasit acum. Du-te si spune tatalui tau ca

dupa ce se vor fi Tmplinit 5.500 de ani de la crearea lumii, singurul nascut Fiu al

Omului va lua chip de om si va cobori Tn adancul pamantului. El va fi eel care TI va

unge cu untdelemn si se va ridica si-l va spala pe el si pe urmasii lui cu apa si cu

Duhul Sfant. Apoi el va fi vindecat de orice boala. (Tradus din engl. dupa trad, lui

A.J.B. Higgins, Tn E. Hennecke, New Testament Apocrypha, vol. 1, ed. W.

Schneemelcher, Philadelphia, Westminster Press, 1963)

Idei similare cu privire la untelemn sunt exprimate Tn Apocalipsa lui Moise

(9; 13.1-3) si Tn 4 Ezra (2.12).


Aceste texte (documentele iudaice) arata ca untdelemnului care

provine dintr-un copac din paradis I s-au atribuit puteri vindecatoare.

implicatia fiind ca acest untdelernn va fi din nou disponibil in era

mesianica. Evident, Iacov nu considers cS untdelemnul are puteri

curative inerente. Totusi, asocierea untdelemnului cu vindecarea in

general si cu vindecarea eshatologica in particular sugereaza ca .si in

slujirea lui Iisus si Tn practica bisericii primare unteiemnul

simbolizeaza puterea de vindecare a lui Dumnezeu, o consecinta a

inaugurarii Imparatiei lui Dumnezeu.04

In al treilea rand, untdelemnul poate fi un simbol al bucuriei (cf. Ps.

23.5; 45.7; Prov. 27.9; Is. 61.3; Amos 6.6.; Deut. 33.24; Evr. 1.9) care ar

trebui sa-l caracterizeze pe un crestin chiar in situatii adverse. Exprimarea

bucuriei in astfel de situatii este o tema destui de frecventa in Epistola lui

Iacov (1.2, 3, 12; 2.13; 5.11, 13).65

Toate cele trei puncte de vedere prezentate mai sus par sa fie

justificate. Datorita, Tnsa, informatiilor insuficiente pe care ni le ofera Noul

Testament cu privire la semnificatia folosirii untdelemnului in biserica

primara, este greu de precizat care dintre aceste interpretari reflecta intenjia

lui Iacov. In orice caz, untdelemnul are aici o semnificatie religioasa care

este posibil sa fi derivat direct din utilizarea lui ca medicament. Dupa toate

probabilitatile, untdelemnul simbolizeaza Tn pasajul acesta prezenfa lui

Dumnezeu si disponibilitatea Lui de a vindeca, indicand probabil spre

Duhul Sfant - agenul care Tnfaptuieste vindecarea.

Ungerea cu untdelemn are loc Tn contextul rugaciunii. Felul Tn care

Iacov descrie aici rugaciunea prezbiterilor este unic Tn Noul Testament.

64 J.C. Thomas, JPT 2, pag. 38 §.m.d.; idem, The Devil, Disease and Deliverance,pag. 27 ?.urm.

Vezi R.P. Martin. James, pag. 202. Este cunoscut faptul ca, datorita

convingerilor lor ascetice, Esenienii au interzis folosirea untdelemnului (cf. losif

Flavius,/?ar6.;W. 2.123).


Prezbiterii trebuie ,,sa se roage peste" eel bolnav

(TTpoaev£da8(i)crav eir' airrov). Prepozitia eut pare sa faca aluzie la un

gest al mainilor asociat cu rugaciunea; mainile prezbiterilor au fost ori

Tntinse deasupra celui bolnav, ori puse peste el.66 Comentand asupra acestui

text, Origen, de fapt, traduce ,,sa se roage peste" cu ,,sa-§i puna mainile

peste,"67 dar, avand in vedere pujinele informatii de care dispunem, nu

putem ajunge la o concluzie definitiva in ce priveste asocierea punerii

mainilor cu ungerea cu untdelemn in pasajul de fata. Tot ceea ce putem

spune este ca o astfel de asociere este foarte probabila.

Ysebaert considera ca cele doua gesturi sunt atat de strans legate

unul de celalalt incat ele devin un singur gest. Prin analogie cu ungerea cu

tina din loan 9.6, el crede ca ungerea cu untdelemn in lac. 5.14 implies

punerea mainilor, In baza faptului ca ambele sunt gesturi de atingere. Cu

alte cuvinte, amble ritualuri sunt executate intr-unul singur; cand prezbiterii

ung bolnavul cu untdelemn, implicit ei ating bolnavul §i actul atingerii este

echivalent cu punerea mainilor.68 Aceasta este, insa, o tratare superficial^ a

chestiunii. Daca punerea mainilor a facut parte din ritualul descris in lac.

5.14, gramatical ea este asociata cu rugaciunea nu cu ungerea cu

untdelemn; intre cele doua ritualuri trebuie facuta o distincjie clara. In cazul

acesta, este corect sa intrebam in ce relatie temporala se afla ungerea cu

untdelemn fata de punerea mainilor. Dupa toate probabilitatile, participiul

aorist dXeCi|;avTes descrie o actiune anterioara celei descrise

de iTpoCTei;£d(Te<D(Tav, rezultand traducerea ,,sa se roage pentru el, dupa ce

66 Vezi J.B. Mayor, St. James, pag. 170; P.H. Davids, James, pag. 193.

67 VersctuI este citat in Leviticam Homiliae 2.4 (PG 12:419) dupa cum urmeaza: si

quis autem infirmalur, vocet presbyteros ecclesiae, et important ei mama, ungentes

eum oleo in nomine Domini. Cf. P. Galtier, 'Imposition des mains', DTC, c. 1313

$.m.d.

68 J. Ysebaert, op. cit., pag. 258-259. Trebuie insS sa notam faptul ca in loan 9.6 -

de fapt singurul loc din Evanghelia dupa loan unde atingerea face parte din metoda

de vindecare - nu se face aluzie la nici un transfer de putere prin gest. Vindecerea

este Tndeplinita numai atunci cand orbul isi spala ochii.


l-au uns cu untdelemn".69 Este posibil, deci, ca, in interpretarea bisericii

primare, untdelemnul sa fi simbolizat puterea lui Dumnezeu de vindecare,

aprinzand astfel credin^a celui bolnav, in timp ce prin punerea mainilor sa

se fi considerat ca aceasta putere este actualmente transferata.

Un cuv&nt final este necesar In legatura cu promisiunea din v. 15, si

anume ca ,,rugaciunea facuta cu credinta" (eux^l tt\s TrtoTea)?) va avea ca

rezultat insanatosarea celui bolnav. In primul rcind, vindecarea nu trebuie

atribuita ritualului in sine, ca intreg, sau vreunui element al sau (ungerea cu

untdelemn, punerea mainilor, rugaciunea), ci credintei celui/celor care se

roaga (in acest caz, prezbiterii). In al doilea rand, trebuie precizat faptul ca

nici credinta prezbiterilor, cat de profunda ar fi ea, nu poate garanta ca

vindecarea va avea loc intotdeauna. In caz contrar, ungerea cu untdelemn

impreuna cu rugaciunea ar putea conferi imortalitate. Faptul ca, in realitate,

vindecarea nu poate fi garantata confirms subrezenia intelegerii ritualului

ca operand de la sine, prin simpla inf&ptuire a lui (ex opere operato)™

Intentia lui Iacov atunci cand promite vindecarea ca raspuns la rugaciunea

credintei este mai degraba aceea de a descrie un principiu in baza caruia

Dumnezeu actioneaza de cele mai multe ori (cf. Me 16.17; loan 15.7).71

Vindecarea este o lucrare a harului divin s. i pune in lumina puterea suverana

a lui Dumnezeu. La fel, absenja vindecarii, in multe situatii in potlda

,,rugaciunii facute cu credinta", nu face decat sa reliefeze acelasi principiu

69 De$i trebuie precizal ca, uneori, participiul aorist descrie o actiune simultana cu

cea a verbului principal.

70 Expresia ex opere operato, introdusa de Biserica Catolica in 1205. descrie modulobiectiv in care sacramentele isi fac efectul. Ele confera har credinciosului in

virtutea faptului ca au fost infaptuite corect. dupa canoanele prescrise. Conciliul de

la Trent introduce conceptul de ex opere operafo in una din definitiile pe care le

aproba: ..Daca cineva spune ca prin sacramentele Noii Legi nu se confera har prin

Tnfaptuirea in sine a ritualuiui (ex opere operafo) . . . anathema sir' (DS 1608).

Conceptul ex opere operato este opusul lui ex opere operantis, conform caruia

harul se confera datorita celui care inf5ptuieste sacramentul (literal in lat.. ,.din

lucrarea celui care lucreaza").

71 Vezi R.P. Martin. James, pag. 215 §i urm.; Gary S. Shogren, op. cit., pag. 108,care spune: ,,CredinJa comports intotdeauna riscuri, altfel nu este credinta".


al suveranitatii absolute a divinitatii. Chiar daca bolnavul nu beneficiaza de

restaurarea sanata{ii trupesti, castigul spiritual de pe urma ungerii cu

untdelemn si a ,,rugaciunii credintei" nu este deloc de neglijat.

ungerea cu untdelemn pentru vindecare: o analiza

Documents