un moment de nebunie

JANE ASHTON

Un moment denebunie

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

LULI FILIPESCU.

ALCRIS

Capitolul 1

Trenul plec` [i Alandra Todd r`mase \n a[teptare \n fa]ag`rii mici din Ferny Druffield unde fusese singura c`l`toarecare coborâse.

Un singur func]ionar era vizibil. Era un b`rbat nu prea\nalt, foarte corpolent, \mbr`cat \n uniforma c`ilor ferate bri-tanice. |ndeplinea concomitent rolul de [ef de gar`, impiegatde mi[care [i de casier.

„Probabil c` d` [i informa]ii” \[i spuse Alandra apropiindu-sede el.

– V` rog, a]i putea s`-mi indica]i cel mai apropiat hotel? ise adres` ea.

B`rbatul o privi uluit.– Un hotel? repet` el holbându-[i ochii.– Probabil c` exist` unul \n Ferny Druffield, nu-i a[a? Sau

un han, un pub... sau ceva asem`n`tor?

– Avem dou` localuri, o anun]` el cu mândrie. Dar nuofer` [i pensiune.

Apoi \[i \ndrept` aten]ia spre l`zile pe care \nso]itorul lel`sase pe peron \nainte de a da semnalul de plecare.

Alandra \[i leg`n` pe bra] sacul u[or de voiaj. O brizù[oar` de septembrie i se juca prin p`rul blond deschis.

„{i acum ce m` fac?” se \ntreb` ea.Dac`, chiar \nainte de-a muri, mama ei nu i-ar mai fi cerut s`

se duc` la Ferny Druffield, niciodat` n-ar fi \ntreprins aceast`c`l`torie! {i pe urm`, mai fusese [i scrisoarea aia \ngrozitoare...

„Ar fi trebuit s` m` interesez \nainte de a p`r`si Londra, segândi ea. {i ar fi trebuit s`-mi \nchipui c` nu exist` nici unhotel aici...”

Se gândise s`-[i petreac` noaptea \n sat, pentru a descoperilocul unde trìser` p`rin]ii ei. Apoi, \n cursul zilei de mâine,s-ar fi dus la La Roseraie.

Având \n vedere c` nu exista nici o posibilitate de cazare laFerny Druffield, trebuia s`-[i reconsidere proiectele.

– Unde a[ putea s` g`sesc un taxi? \l \ntreb` ea pelucr`torul cìlor ferate.

– Asta depinde de locul unde vre]i s` merge]i.– La La Roseraie.De data asta, el manifest` un oarecare interes.– La Roseraie, vre]i s` zice]i la familiile Carstair [i Todd?– Exact. E departe de aici?– La circa cinci kilometri. Pot s`-i telefonez lui Jim Lasky, v`

va conduce el pân` acolo, dac` nu e prea prins cugr`din`ritul...

6 JANE ASHTON

Alandra \l urm \n interiorul g`rii [i a[tept \n spatele unui ghi[eu.De fapt, nu avea nici un chef s` se duc` chiar ast`zi la La

Roseraie, dar era obligat` s-o fac` dac` nu exista nici un hotel\n sat.

Perspectiva de a se g`si \n fa]a bunicului ei – acest b`rbatpe care nu-l v`zuse niciodat` – o \nfuria de pe acum. Ar fipreferat s` lase s` treac` o noapte \nainte de a da ochii cu el.

Slav` Domnului c` avusese ideea de a c`l`tori \n rochiaverde, cea mai elegant` dintre toaletele ei. Fusese gata s`plece \n blugi. Dar, \n ultimul moment, \[i pusese blugii \ngeanta de c`l`torie.

„Bine c` m` prezint \n rochie la La Roseraie, gândi ea. Nuc` a[ vrea s` fac impresie, dar...”

Func]ionarul ap`ru brusc lâng` ea, \ntrerupându-i [irulgândurilor.

– Ave]i noroc, domni[oar`! Jim Lasky accept` s` v` con-duc`. Va fi aici \n zece minute.

– Mul]umesc!– Merge]i s` lucra]i la Carstair & Todd? se interes` el cu

ochii sclipind de curiozitate.Ea se mul]umi s` nege dând din cap. Nu avea nici un chef

s`-i povesteasc` primului-venit motivele vizitei sale la LaRoseraie.

– O s` a[tept afar`, \i comunic` ea.Ajungând pe peron, strânse din pumni. Ura o cuprinsese

din nou... |[i detesta bunicul, Alan Todd. {i, pentru primaoar` \n via]a ei, \l va \ntâlni.

La gândul acesta ura ei nu mai cunoscu margini.

UN MOMENT DE NEBUNIE 7

O rev`zu pe mama sa z`când pe patul de moarte. Cu mareefort, \ntorsese capul spre ea [i, cu o voce aproape de neau-zit, [optise:

– Alandra, trebuie s`... s` te duci la... La Roseraie.Promite-mi... promite-mi asta.

{i \i promisese. |n acel moment, ar fi promis orice. {i dincauza acestei promisiuni, se g`sea ast`zi la Ferny Druffield,satul pe care p`rin]ii ei nu-l mai v`zuser` dup` fuga lor deacum dou`zeci [i trei de ani.

Tat`l ei p`r`sise La Roseraie luând-o cu el [i pe Lucy,orfana pl`pând` pe care o iubea, orfana r`mas` dintr-o dat`singur` pe lume dup` moartea b`trânei m`tu[i care ocrescuse.

De ce, o dat` ce p`rin]ii ei nu se mai \ntorseser` niciodat`acolo, de ce mama ei insistase ca ea s` vin` aici?

Dup` \nmormântare, zdrobit` de durere, Alandra aproapec` uitase ce promisese. Cu lacrimile rostogolindu-i-se peobraji, \ncepuse s` aranjeze lucrurile personale ale mameisale.

Plângea [i când deschisese po[eta veche pe care mama einu se putuse hot`r\ s-o arunce. |n`untru era o scrisoare pecare ezitase la \nceput s-o citeasc`. |n cele din urm` sehot`râse s` scoat` foaia de hârtie velin` din plic.

Antetul era gravat: La Roseraie, Ferny Druffield. |n acelmoment \[i amintise de promisiunea f`cut` mamei sale.

Citise cele câteva rânduri scrise cu o mân` ferm` [isemnat` cu numele bunicului ei, Alan Todd:

8 JANE ASHTON

„Doamn`,V` mul]umesc c` mi-a]i anun]at moartea fiului meu. Da]i-mi

voie totu[i s` v` amintesc c` pentru mine, Edward Todd a\ncetat s` existe din ziua când [i-a p`r`sit casa pentru a fugi cuo femeie bolnav`, \n s`r`cie.

El nu era \n stare s` aib` grij` nici de sine. Atunci cum de[i-a putut \nchipui c` se poate ocupa de o invalid`?

O s`-l ur`sc \ntotdeauna fiindc` [i-a p`r`sit familia [iresponsabilit`]ile profesionale.

S` nu v` a[tepta]i la nici un ajutor material din partea mea.N-o s` primi]i nici un cent! V` voi fi recunosc`tor dac` nu \mive]i mai scrie.“

Furia o cuprinsese pe Alandra. Cum de \ndr`znea omul`sta s-o acuze pe mama ei c` e o cer[etoare, când ea era atâtde mândr`?

Dac` ar fi ascultat de primul impuls, Alandra s-ar fi dusdirect la La Roseraie pentru a-i arunca \n fa]` bunicului ei totce gândea despre el.

Apoi se gândise s`-i scrie o scrisoare plin` de dispre] [i sar-casm. Dar nu-i promisese ea mamei, pe patul de moarte, c` seva duce la La Roseraie?

O ma[in` veche opri \n fa]a ei.– Dumneavoastr` a]i cerut un taxi? se interes` [oferul, un

b`rbat \n vârst`, cu o fa]` ascu]it`.– Da, eu. Vre]i s` m` a[tepta]i, v` rog, o clip`? Vreau s` v`d

la ce or` pleac` primul tren spre Londra.– La ora optsprezece, \i r`spunse b`rbatul.


– Mul]umesc, spuse ea a[ezându-se pe locul cu tapi]erie roas`.P`rin]ii ei nu vorbeau prea des despre Ferny Druffield, [i

ea nu avea nici cea mai mic` idee despre ce o s` g`seascàcolo. Din timp \n timp, le mai sc`pa totu[i câte un cuvânt sauo fraz`. Alandra \[i amintea c` \l auzise pe tat`l ei men]ionândnumele surorii lui, Eunice. Acum dou`zeci [i trei de ani eram`ritat` [i avea un bebelu[. Cum \l chema? Alandra \[i scotociprin memorie. Parc` Robert... Oricum, bebelul[ul de atunciera acum un adult.

Alan Todd [i Granville Carstair fondaser` cu mul]i ani \nurm` Societatea Carstair & Todd. So]iile lor se hot`râseràtunci s` caute \mpreun` o cas` mare, nu departe de sediulsociet`]ii care se g`sea \n provincie. O cas` destul de marepentru dou` familii...

Societatea Carstair & Todd era acum cunoscut` \n \ntreagalume, dar Alandra nu era mândr` c` se nume[te Todd. Cum sàib` ea vreo leg`tur` cu un b`rbat capabil s` scrie o scrisoareatât de crud` unei femei care tocmai \[i pierduse so]ul?

Taxiul p`r`si [oseaua pentru a o lua pe o alee lat`, carep`rea c` are o lungime de câ]iva kilometri. |n curând, Alandraz`ri o re[edin]` mare construit` din piatr`.

„Un adev`rat castel”, gândi ea cu dispre].Apoi se adres` [oferului:– M` a[tepta]i? Nu \ntârzii mult.El d`du din cap. Nu p`rea gr`bit, [i tufele mari de flori care

\mpodobeau peluzele p`reau s`-l captiveze.Alandra urc` peronul [i sun`. O femeie \mbr`cat` \n rochie

neagr` nu \ntârzie s`-i deschid` u[a.

10 JANE ASHTON

– A[ dori s`-l v`d pe domnul Alan Todd, \i spuse Alandrape un ton hot`rât.

St`tea dreapt`, aproape ]eap`n`, f`r` s` zâmbeasc`. Doreaca aceast` \ntrevedere penibil` s` se desf`[oare cu maximumde demnitate.

– Domnul Todd este plecat.Alandra ezit`. Ce trebuia s` fac`? S` se \ntoarc` imediat la

Londra? Dar asta \nsemna c` va trebui s` revin` alt` dat` aici.Prefera s` scape ast`zi de aceast` corvoad`, f`r` s` fie nevoit`s` mai fac` o a doua c`l`torie.

– To]i sunt pleca]i, ad`ug` femeia \n negru, probabilmenajera.

– Cine sunte]i? se interes` Alandra cu o trufie neobi[nuit` la ea.– Menajera, doamna Pinder, \i r`spunse interlocutoarea ei

\ncruntându-se.O examin` cu aten]ie pe Alandra. S-ar fi zis c` o cuno[tea

dar nu reau[ea s`-[i aminteasc` unde [i când o mai v`zuse...„Probabil c` am aerul familiei” \[i spuse tân`ra f`r` pic de

entuziasm.– La ce or` se va \ntoarce domnul Todd? o mai \ntreb` ea.– Spre ora [aisprezece, domni[oar`.Alandra \[i consult` ceasul [i constat` c` nu mai avea decât

o jum`tate de or` de a[teptat. {i va avea destul timp s` iatrenul de ora optsprezece. Va putea chiar s` se \ntoarc` pe josla Ferny Druffield, fiindc` nu avea inten]ia s`-i cear` [oferuluide taxi s-o a[tepte atât de mult.

Se duse s`-l pl`teasc`, apoi reveni la doamna Pinder, cusacul de voiaj \n mân`.


– Sunt o rud` a domnului Todd, rosti ea f`r` entuziasm.Trebuia s` dea o explica]ie plauzibil` prezen]ei sale aici.– {i trebuie s`-l v`d ast`zi, ad`ug` ea.Se c`zni s` zâmbeasc`.– {i eu m` numesc Todd. Alandra Todd...Doamna Pinder, f`r` a-i mai cere am`nunte suplimentare,

o conduse \n salon.Era o \nc`pere mare, decorat` cu mobil` stil. Tablouri de

mae[tri \mpodobeau pere]ii. Alandra \nghi]i \n sec. |n via]a einu mai p`trunsese \ntr-o asemenea cas` luxoas`...

Casa lui Alan Todd... La gândul `sta, ura \i reveni cu [i maimult` intensitate.

– Vre]i o cea[c` de ceai, domni[oar` Todd? o \ntreb`doamna Pinder.

Alandra n-ar fi vrut s` accepte nimic de la bunicul ei, darmurea de sete.

– Cu pl`cere, se auzi ea r`spunzând.– V` aduc imediat.Menajera disp`ru [i Alandra putu admira \n voie salonul

imens. Cât de diferit` era aceast` cas` de micul apartamentmodest pe care \l ocupa ea! Se ghicea de la prima vedere c`familiile Carstair [i Todd nu duceau grija banilor!

P`rin]ii ei avuseser` \ntotdeauna dificult`]i financiare.Mama ei era foarte des bolnav` [i tat`l ei ]inea s-o \ngrijeasc`el \nsu[i. Asta \nsemna frecvente absen]e de la slujb`, pe carepatronii lui le priveau destul de prost, ceea ce f`cea ca EdwardTodd s` nu reu[easc` s` r`mân` mult timp \n acela[i loc. Iar

12 JANE ASHTON

când nu g`sea nimic, era \n [omaj. Dar asta nu p`rea s`-l \ngri-joreze. P`rea atât de fericit s` tr`iasc`, chiar dac` bugetul eradestul de dificil de reglat la sfâr[itul fiec`rei luni. Iar el fuseseobi[nuit cu o existen]` f`r` griji...

Doamna Pinder reveni cu o tav` pe care erau a[ezate unceainic, o cea[c` de por]elan [i o farfurie de argint, plin` cuni[te fursecuri apetisante.

|n timp ce \[i bea ceaiul, Alandra \ncepu s` se gândeasc` latat`l ei. Acesta i se p`rea mai apropiat ca niciodat`, acum c` seg`sea \n locuin]a \n care crescuse.

Alandra avea paisprezece ani când el murise \n urma uneipneumonii prost tratate.

Sim]i c` \i dau lacrimile. Dar \n acel moment auzi o u[`trântindu-se. Apoi se f`cur` auzite ni[te voci \n`bu[ite.

Nu, nu era momentul s` plâng`! Ura o cuprinse din nou lagândul c` va trebui s`-l \nfrunte \n curând pe bunicul ei,autorul acelei scrisori oribile al c`rei fiecare rând \i r`m`sesegravat \n memorie.

Clan]a u[ii se mi[c`. Alandra \[i \ndrept` spatele [i \[i ridic`b`rbia cu mândrie.

Dar b`rbatul care intr` \n salon nu putea fi bunicul ei. Sea[tepta s` vad` ap`rând un b`trân. Nu un b`rbat de treizeci de ani!

„Cine o fi?” se gândi ea.Era prea \n vârst` pentru a fi v`rul ei Robert. F`r` s` scoat`

nici un cuvânt, se mul]umi s`-l priveasc`. P`rea s` se simt` lael acas` aici... O examina, cu bra]ele \ncruci[ate, [i ea avubrusc impresia c` se g`se[te \n fa]a unui judec`tor.


Se apropie \ncet de ea. Era \nalt [i zvelt, cu umerii la]i,pieptul musculos [i [oldurile \nguste. Privirea Alandrei se opripe chipul lui cu tr`s`turi puternice, pe b`rbia voluntar`,buzele senzuale. Avea un p`r des de culoare \nchis`, pu]in ciu-fulit de vânt. Dar cât de duri erau ochii lui negri...

– Cine sunte]i? o \ntreb` el \n cele din urm`.Vocea lui era autoritar`. Se vedea c` era obi[nuit s` dea

ordine [i s` fie ascultat. Dar Alandra nu avea deloc inten]ia s`se lase astfel dominat`.

– A[ putea s` v` pun aceea[i \ntrebare, replic` eaimpertinent.

El ridic` din sprâncene.– Doamna Pinder mi-a spus c` pretinde]i c` v` numi]i

Todd.– Acesta este numele meu.El o privi printre pleoapele strânse.– Vre]i s` m` face]i s` cred c` sunte]i \nrudit` cu familia

Todd de la La Roseraie?Din p`cate, era. Chiar dac` nu ]inea deloc s` fie... oricum,

nu era obligat` s`-i dea explica]ii tipului `stuia. Ea voia s` vor-beasc` doar cu Alan Todd.

|l privi pe interlocutorul ei, f`r` s` clipeasc`.– Probabil c` sunte]i un Carstair! declar` ea.– O deduc]ie uluitoare! o ironiz` el.Apoi, ridicând din umeri, ad`ug`:– Au trecut mai mult de patruzeci de ani de când La

Roseraie a devenit c`minul familiilor Carstair [i Todd. Dac` nue[ti un Todd, e[ti un Carstair. Sau invers.

14 JANE ASHTON

– V-a]i n`scut aici? \l \ntreb` ea.Apoi se \ncrunt` [i exclam`:– Sunte]i \n mod sigur Matt Carstair!{i cum el r`m`sese t`cut, ad`ug`:– |mi amintesc c` tat`l meu spunea c` ave]i un caracter la

fel de independent ca [i al lui! Avea zece ani mai mult decâtdumneavoastr` [i...

– Tat`l dumneavoastr`?!O privea acum cu o deosebit` aten]ie.– Sunte]i... \ncepu el.Ea termin` \n locul lui:– ... fiica lui Edward Todd.El d`du din cap, rostind dispre]uitor:– Nu v` cred! So]ia lui Edward era prea boln`vicioas` ca s`

aduc` un copil pe lume!– {i totu[i m` aflu aici, \n fa]a dumneavoastr`! \i lans` ea

pe un ton sarcastic.Apoi trase adânc aer \n piept.– Bine\n]eles c` pot dovedi cine sunt. {i foarte u[or chiar!B`rbatul râse f`r` veselie.– V-a]i adus [i actele de identitate? V` gândi]i la toate!– E mai bine s` nu la[i nimic la voia \ntâmpl`rii, replic` ea

pe acela[i ton ironic.El strânse din maxilare.– {i de ce a]i venit pân` aici?Ochii lui se \ndreptar` spre geanta de voiaj a Alandrei, pe

care tân`ra o pusese la picioarele ei.


– Asta e treaba mea, replic` ea.Timp de o clip`, crezu c` o s` se repead` la ea. Dar el reu[i

s` se st`pâneasc`.– Dac` a[a v` \nchipui]i... morm`i el.Se preg`tea s` \nchid` u[a, pentru ca nimeni s` nu le aud`

discu]ia, dar \n aceea[i clip` un b`rbat cu p`rul alb intr` \nsalon.

Alandra, care se a[tepta s` vad` un b`trân, fu foarte mirat`s` constate c` Alan Todd, \n ciuda p`rului alb ca z`pada, p`rea\n floarea vârstei. I-ai fi dat cu u[urin]` zece sau chiar cinci-sprezece ani mai pu]in decât cei [aptezeci pe care \i avea.

– Matt, [tii c`...Remarcând prezen]a Alandrei, se \ntrerupse. Tân`ra se

ridic`, de[i se jurase c` n-o s` fac` nici un efort de polite]e fa]`de acest om.

Se l`s` t`cerea. O t`cere incredibil de grea, pe care MattCarstair fu primul care o rupse:

– Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward.Ce p`rere ai, Alan?

16 JANE ASHTON

Capitolul 2

Aceast` tân`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward...Cuvintele p`rur` s` capete o rezonan]` nesfâr[it` \n

\nc`pere. Alandra avu impresia c` bunicul ei fusese lovit detr`snet.

O privea ne\ncrez`tor. Era clar c` \i ignora complet existen]a...|n sfâr[it \[i reg`si graiul.– Fiica lui Edward! exclam` el. Spui c` e[ti fiica lui Edward!Era evident c` n-o credea. Ea schi]` o reveren]` batjocori-

toare.– Alandra Todd. La ordinele dumneavoastr`! rosti ea cu o

pref`cut` polite]e.|l privea drept \n ochi. Ochii b`trânului reflectau

stupoarea.– Alandra... repet` el.{i pentru prima dat`, tân`ra \[i d`du seama c` prenumele

ei era forma feminin` a lui Alan...

Bunicul ei p`rea s`-[i vin` \n fire. Iar Matt Carstair priveascena f`r` s` scoat` nici un cuvânt. O considera \n mod siguro impostoare, dar ea nu avea nici cea mai mic` idee de ceeace putea gândi el.

Ochii sp`l`ci]i ai lui Alan Todd deveniser` duri.„Ce antipatic e! gândi Alandra. |l detest!”– E[ti capabil` s` dovede[ti ceea ce sus]ii? o \ntreb` el cu o

voce repezit`.Deci [i el o lua drept o impostoare. De ce naiba \[i d`duse

osteneala s` vin` pân` aici?|nghi]i \n sec, amintindu-[i de promisiunea f`cut` mamei

sale.– P`re]i \ncântat c` m` vede]i, remarc` ea pe un ton ironic.

Eu...– Lucy Porter nu era \n stare s` aib` copii! o \ntrerupse el

cu asprime.– |mi pare r`u dar a avut o fiic`, dup` cum pute]i constata

personal.Ochii ei de culoarea smaraldului lansau fulgere. |l ura cu

toat` puterea fiin]ei sale pe acest b`rbat care fusese \n stare s`scrie o scrisoare atât de odioas`.

– {i de ce ai venit aici? o \ntreb` el.Acum câteva minute doar, Matt Carstair \i pusese aceea[i

\ntrebare.Alandra ridic` din umeri.– To]i \ntreba]i acela[i lucru! rosti ea dispre]uitor. La fel de

b`nuitori [i unul [i cel`lalt.

18 JANE ASHTON

Se auzi zgomotul unui motor. O ma[in` se oprise \n fa]averandei. Din câ]iva pa[i, Matt Carstair ajunse la fereastr`.

– Ar trebui s` te duci \n biroul t`u, Alan, dac` vrei s` con-tinui \n lini[te aceast` discu]ie, \i suger` el.

– Bun` idee, admise domnul Todd.Apoi, adresându-i-se Alandrei, \i spuse f`r` pic de amabilitate:– Urmeaz`-m`.Tân`ra \i d`du ascultare. La fel ca [i bunicul ei, nu ]inea

deloc ca aceast` discu]ie s` se desf`[oare de fa]` cu mai mul]imartori. Matt Carstair fusese deja mai mult decât era dispus`s` suporte.

Ajuns` \n hol, \[i aminti c` uitase geanta de voiaj \n salon.Se preg`tea s` se \ntoarc` pentru a o recupera, când MattCarstair ap`ru cu ea \n mân` [i i-o \ntinse.

– S` n-o uita]i la plecare! rânji el batjocoritor.F`r` s`-i mul]umeasc`, ea o lu` [i p`trunse \n biroul a c`rui

u[` o deschisese Alan Todd. Din prag se \ntoarse, preg`tindu-ses`-i spun` lui Matt Carstair c` prezen]a lui nu era deloc indis-pensabil`.

Dar el \i \ntorsese deja spatele [i se \ndrepta spre u[a deintrare pentru a-i primi pe noii-sosi]i.

Alan Todd se d`du la o parte pentru a o l`sa s` intre \nbiroul lui, o \nc`pere ai c`rei pere]i erau \n \ntregimeacoperi]i cu c`r]i. |nchise u[a [i se duse s` se a[eze \n spatelemesei de lucru. Apoi \i indic` un fotoliu.

– A[az`-te, morm`i el. {i spune-mi de ce ar trebui s` credaceast` poveste de necrezut!

Alandra r`m`sese \n picioare.


– De fapt, mi-e perfect egal dac` m` crede]i sau nu! replic`ea pe un ton belicos.

– Stai jos, repet` el.– Nu, nu vreau. N-am inten]ia s` stau mult aici. N-a[ fi venit

niciodat` dac` nu m-ar fi rugat mama mea...– Mama ta ]i-a cerut s` vii la La Roseraie? se mir` el.P`rea mai b`nuitor ca niciodat`. Iar ea \l ura [i mai mult,

dac` asta era posibil!– Contrar a ceea ce crede]i, nici mama nici tat`l meu nu

voiau s` ob]in` ceva de la dumneavoastr`.F`cu o pauz` apoi continu`:– {i nu m-a trimis aici ca s` cer[esc! ad`ug` ea ridicând

tonul.– Dar...Alandra \l \ntrerupse:– La moartea tat`lui meu, i-a]i scris mamei mele atr`gându-i

aten]ia s` nu a[tepte nici un ajutor material din partea dum-neavoastr`. Dar ea nu v` cerea nimic! {i ar fi preferat s` moar`de foame decât s` apeleze la dumneavoastr`!

De data asta, Alan Todd p`ru pu]in derutat.– Ai v`zut... acea scrisoare? o \ntreb` el pe un ton mai pu]in

sigur.F`r` s`-i r`spund`, ea deschise po[eta [i scoase faimoasa

misiv`, pe care i-o \ntinse. Dar Alan Todd se mul]umi s-o\nvârteasc` \ntre degete, f`r` s-o deschid` m`car. |[i reaminteaprobabil con]inutul ei... {i asta n-o surprindea pe Alandra. Nuera singurul semn de via]` pe care-l d`duse vreodat`?

20 JANE ASHTON

Dup` câteva clipe, toat` ne\ncrederea b`trânuluidisp`ruse. S-ar fi putut crede chiar c` regreta acum c` scriseseo asemenea scrisoare.

– Eram foarte tulburat pe atunci, [opti el. Nu era drept...– Ce nu era drept? se mir` Alandra.– C` fiul meu murise. {i c` acea femeie care se pretindea

bolnav` mai tr`ia \nc`... Nu, nu era drept!Alandra fu aproape tentat` s` se \nduio[eze de soarta aces-

tui om care \[i pierduse fiul dup` atâ]ia ani de desp`r]ire. Apoi\[i aminti de mama ei [i de [ocul pe care-l suferise probabilaceasta dup` deschiderea scrisorii. {i ura reveni...

– A]i vrut s-o vede]i moart` pe mama? Ei bine, pute]i fisatisf`cut. Am pierdut-o acum o lun`.

B`trânul nu avu ipocrizia s`-i prezinte condolean]e. Darcând \ncepu s` vorbeasc`, glasul lui era mai blând.

– {i ea ]i-a cerut s` vii la La Roseraie, din câte am \n]eles?Ca s` locuie[ti cu noi?

– Categoric nu! exclam` cu vioiciune tân`ra.Dup` care f`cu un gest de ne[tiin]`.– Nu [tiu de ce mi-a cerut s` fac a[a ceva.Apoi \[i lu` geanta de voiaj.– Acum, c` mi-am respectat promisiunea, pot s` plec! Adio!{i brusc, sim]i nevoia s` plâng`. Doliul ei era de dat` prea

recent`. La cea mai mic` emo]ie, \i d`deau lacrimile. {i\ntrevederea asta o tulburase foarte mult.

Ajunsese deja \n prag.


– Unde te duci?Bunicul ei o ajunsese din urm` cu o agilitate

surprinz`toare pentru un om de vârsta lui.– Acas`, \i r`spunse Alandra.– Nu ]i-am v`zut ma[ina \n fa]a casei.Ma[ina! Ea nu avusese bani nici m`car pentru o barc` cu

motor!– Am venit cu trenul, \i explic` ea. {i o s`-l iau pe cel de

ora optsprezece spre Londra.– Nu circul` sâmb`ta.Alandra se \ntoarse brusc. Era rândul ei s` par`

ne\ncrez`toare.– Dar [oferul taxiului mi-a spus c`...– Dac` Jim Lasky ]i-a dat o asemenea informa]ie, nu trebuie

s` te mire. Jim e \ntotdeauna cu capul \n nori [i a uitat proba-bil c` azi e sâmb`t`.

– Dar...– Nu exist` ast`zi un tren spre Londra.Ea \l privi f`r` s` mai scoat` nici un cuvânt. Probabil c`

b`trânul se bucura v`zând-o \ntr-o asemenea situa]ie f`r`ie[ire!

– Adio, repet` ea pe un ton aspru.– }i-am mai spus c` nu exist` ast`zi un tren pentru Londra.– {i v-am auzit, declar` ea f`r` s`-[i \ntoarc` m`car capul.

O s` m` descurc eu. Va accepta cineva din sat s`-mi \nchiriezeo camer` pentru la noapte.

22 JANE ASHTON

– Doar n-o s`-mi faci a[a ceva! exclam` el.Alandra r`mase nemi[cat`, \ncruntându-se.– S` v` fac ce? se mir` ea.O enerva c` o re]inea astfel, când ea mai avea un drum

lung de f`cut. Era tentat` s` se duc` la comisariatul de poli]iedin Ferny Druffield [i s` \ntrebe dac` vreun s`tean obi[nuia s`\nchirieze camere.

– Numele nostru e respectat la Ferny Druffield, \i spuse cumândrie bunicul ei. Dar oamenii vorbesc... Bârfele circul`repede aici, ca peste tot de altfel.

Inspir` adânc \nainte de a continua:– V`d c` e[ti la fel de orgolioas` ca [i tat`l t`u. {i eu sunt

orgolios... N-a[ vrea s` se vorbeasc` pe la toate col]urile c` amrefuzat s`-i ofer o camer` fiicei fiului meu Edward.

Alandra f`cu ochii mari [i spuse stupefiat`:– Vre]i s`-mi petrec noaptea aici? Aici?!– Perspectiva asta ]i se pare atât de absurd`?– Da, r`spunse cu r`ceal` tân`ra.El o fix`.– Tat`l t`u n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva. Nimeni din sat

nu [tie de cearta noastr`. Ne\n]elegerile noastre nu trec depor]ile de la La Roseraie.

Apoi, cl`tin` din cap.– El n-ar fi apelat la ospitalitatea unui locuitor din Ferny

Druffield.Pentru prima oar`, Alandra ezit`. Avea impresia c` se

g`se[te \ntr-o situa]ie f`r` ie[ire.


|nchise ochii pentru o clip` [i \[i rev`zu tat`l. |ntotdeaunasurâz`tor, \ntotdeauna vesel... [i atât de orgolios! Dar erafoarte grijuliu cu aparen]ele. {i probabil c` \n locul ei ar fiacceptat s`-[i petreac` noaptea la La Roseraie decât s` deana[tere la cleveteli \n sat.

Alandra oft`.– Foarte bine, [opti ea, m`rturisindu-[i prin asta \nfrân-

gerea. Bunicul ei nu triumfa \ns`. Expresia lui r`m`sese denep`truns.

|mpinse u[a [i, cu o voce de stentor care r`sun` \n tot holul[i pe casa sc`rii, strig`:

– Doamn` Pinder!Dup` cinci minute, Alandra se g`sea singur` \n camera ei,

o \nc`pere mare [i luxoas`, dotat` cu o baie superb`.D`du din cap, cople[it` de desf`[urarea evenimentelor.„De ce am acceptat? se \ntreb` ea surprins`. Probabil c` nu

mai sunt \n toate min]ile...”|[i scoase din geanta de voiaj trusa de toalet` [i c`ma[a de

noapte.– |n orice caz, continu` ea cu o jum`tate de voce, plec

mâine diminea]`. Cu primul tren!Va trebui ca la cin` s` pun` aceea[i rochie pe care o pur-

tase toat` ziua. Nu putea cobor\ \n blugi \ntr-o cas` ca asta,unde probabil c` se respectau tradi]iile de a se \mbr`ca spe-cial pentru sear`.

|ntârzie mai mult \n cad`. Ce pl`cut era s` leneveasc` \nap` cald` [i parfumat`!

24 JANE ASHTON

Se hot`r\ \n sfâr[it s` se \mbrace [i s` se fardeze. DoamnaPinder \i spusese c` cina se servea la ora opt. La ora opt f`r`cinci, Alandra cobor\.

Pe cine va g`si la mas`? Pe Matt Carstair probabil. {i peso]ia lui, poate. {i copiii?

Pe cine altcineva? Pe m`tu[a Eunice care locuia la LaRoseraie acum dou`zeci [i trei de ani? {i pe fiul ei, Robert?

„V`rul meu”, se gândi Alandra strâmbându-se.Dar ce rost avea s`-i poarte pic` v`rului ei care nu avea nici

o vin` \n tot ce se \ntâmplase? Bunicul ei scrisese aceascrisoare oribil`. {i nu trebuia s`-i \nglobeze [i pe ceilal]ilocuitori ai acestei case \n ura ei.

Toate u[ile erau \nchise. Era vizibil c` nu era a[teptat` cubra]ele deschise! {i nici m`car nu [tia unde se afl` sufrageria...

|mpinse u[a salonului unde doamna Pinder o condusesecând sosise. Imediat \l z`ri pe Matt Carstair. }inând un pahar\n mân`, discuta cu un tân`r [i o tân`r`.

Când o v`zu se \ndrept` spre ea [i \i spuse pe un ton rece:– Vino s` faci cuno[tin]` cu verii t`i.Verii? Deci avea mai mul]i?|l urm` pe Matt Carstair, c`znindu-se s` zâmbeasc`. Nu

avea nici un motiv s` fie nesuferit` cu verii ei...Bunicul ei, care st`tea lâng` o fereastr`, o cânt`ri din

priviri, f`r` s` scoat` nici un cuvânt. |i sus]inu privirea cuinsolen]` \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre cei doi tineri cucare st`tea de vorb` adineaori Matt.


Veri[oara ei era blond`, frumoas` [i incredibil de elegant`pentru o cin` \n familie. Era cam de vârsta ei.

Iar v`rul ei, ar fi fost foarte prezentabil f`r` acea incredibil`claie de p`r de culoarea grâului copt care st`tea vâlvoi.

– El este Robert, spuse Matt.Deci nu se \n[elase. Era Robert! Acesta \i strânse mâna f`r`

pic de entuziasm.– Bun`, mormì el.– {i Josephine, adùg` Matt. Dar toat` lumea \i spune Jo.Aceasta din urm` se mul]umi s`-i adreseze Alandrei o

privire distant` \nso]it` de un scurt semn de cap. Apoi \i\ntoarse spatele [i-[i puse mâna pe bra]ul lui Matt, b`tând dingene foarte sugestiv.

– Matt, nu mi-ai spus \nc` nimic despre vânzarea la care aifost cu bunicul.

Manevra tinerei era clar`... Deci Matt Carstair nu era\nsurat. Dar el [i Jo nu erau \nc` oficial logodi]i, fiindc` pedegetul inelar al mâinii stângi, Jo nu purta nici un inel.

– Nu e nimic de spus, micu]a mea Jo, r`spunse Matt.Alandrei \i veni s` zâmbeasc`. Dac` veri[oara ei \l privea cu

adora]ie, el p`rea s-o considere tot un copil.– Fiindc` nu e nimic de spus, repet` el.Privirea lui se opri asupra Alandrei [i adùg` pe un ton

u[or.– Piesa rar` pe care bunicul tù o credea autentic` s-a

dovedit a fi un fals...Alandra \nghi]i \n sec. Fraza aceasta cu dublu sens p`rea

s-o vizeze direct...

26 JANE ASHTON

Strânse din maxilare, hot`rât` s` lupte. O s` le arate ea dince aluat era f`cut`.

– Cina e servit`, veni s` anun]e doamna Pinder.Matt f`cu o mi[care, degajându-se astfel de mâinile lui Jo

care \i cuprinseser` bra]ul ca ni[te tentacule.– Hai s` mergem... spuse el.– Hai, repet` Alandra \ndreptându-[i b`tìoas` spatele.Se apropie de bunicul ei.– Arat`-mi, te rog, unde este sufrageria, bunicule. M` simt

pierdut` \n casa asta mare!|i zâmbi [i-[i strecur` bra]ul sub cel al omului pe care \l ura.

Dar fu recompensat` v`zându-se ]inta privirilor a trei perechide ochi du[m`no[i.

Cina \ncepu printr-un aperitiv necunoscut Alandrei, dardin care gust` f`r` nici o ezitare. Apoi trecu imediat la atac. Seadres` veri[oarei sale care se a[ezase vizavi de ea.

– Locuie[ti la La Roseraie \mpreun` cu bunicul? o \ntrebèa.

O clip` crezu c` Jo va refuza s`-i r`spund`.– Da, mormì aceasta \n cele din urm`.– {i p`rin]ii tì locuiesc tot aici? se mai interes` Alandra.Matt interveni.– P`rin]ii verilor tì au divor]at de câ]iva ani.– Oh, \mi pare rù...Se \ntrerupse, furioas` pe ea \ns`[i c` i-au sc`pat aceste

câteva cuvinte care \i veniser` automat pe buze.


– Nu prea [tiu multe lucruri despre familia mea, le explic` ea.„{i nici n-am nici un chef s` aflu mai multe!” \[i spuse ea \n

gând.|[i mu[c` buzele, amintindu-[i cât de vesele [i animate erau

mesele, pe vremea când p`rin]ii ei mai tr`iau \nc`. {i totu[i eiaveau bani pu]ini [i meniurile erau extrem de simple...

Cât de sumbr` era atmosfera \n aceast` sufragerieluxoas`! Degeaba o priveau verii ei de sus, \n fond erau maide plâns decât ea. Se p`rea c` nu avuseser` o copil`rie preafericit`.

Trecu din nou la atac, adresându-i-se tot lui Jo.– Mama ta – m`tu[a mea Eunice – ad`ug` ea insistând voit

asupra posesivului, ce mai face?– Eunice s-a rec`s`torit, rosti bunicul ei pe un ton

moroc`nos. Nu ne mai vedem deloc \n momentul de fa]`.Alandra ridic` din sprâncene.– A putut p`r`si toate astea?! exclam` ea.Unindu-[i gestul cu vorba, indic` parcul [i casa.O t`cere grea urm`, dar ea zâmbi nep`s`toare.– Aha, dragostea... rosti ea, dând din cap cu sub\n]eles.– Dragostea? repet` Matt Carstair. O cuno[ti?Ea \l fix`.– Dar tu, tu e[ti c`s`torit, Matt?– Nu, r`spunse Jo \n locul lui.„Ce familie ciudat`, \[i spuse Alandra. Trebuie ca

\ntotdeauna unii s` vorbeasc` \n locul celorlal]i!”

28 JANE ASHTON

|i zâmbi din nou lui Jo al c`rei chip r`m`sese posomorât...– Ah, nu e \nsurat? se mir` ea. Va trebui s` \ncerc`m s`-i

g`sim o logodnic`... Fl`c`ii b`trâni devin atât de repedemaniaci [i plictico[i!

Robert, care st`tea al`turi de ea, se \nec`. Din cauzamânc`rii sau de râs? Alandra se \ntoarse spre el.

– Probabil c` ]i-ai terminat studiile, Robert, \i spuse ea. Cuce te ocupi acum?

„Oh, ce p`r are! gândi ea. Ni[te oameni atât de boga]i artrebui s` dispun` de un frizer mai priceput!”

– Presupun c` lucrezi, nu-i a[a? insist` ea.– Dar tu?Matt fusese cel care intervenise \n discu]ie.– |n acest moment, nu, r`spunse ea.Curiozitatea o \mpinse pe Jo s` \ncerce s` afle mai multe.– {i când lucrezi, ce faci? o \ntreb` ea pe un ton de

superioritate.– Sunt secretar`.– Aha!Jo d`du din cap.– Ai urmat probabil un curs de secretariat?F`r` s` se gr`beasc`, Alandra privi \n jurul ei. Toat` lumea

o privea... {i nu vedea nici un pic de \n]elegere, nici un pic dec`ldur` \n ochii acestor oameni care erau totu[i de acela[isânge cu ea.

|n ochii bunicului ei se putea citi ne\nduplecarea. La fel ca[i \n ochii lui Matt. Jo o fixa cu dispre]. Iar Robert p`rea stu-


pefiat de tot ce auzea \n aceast` sear`. Era \n mod sigur pen-tru prima oar` când cineva \ndr`znea s` le vorbeasc` alor s`icu o asemenea impertinen]`.

– Bine\n]eles, se hot`r\ ea s` r`spund`, c` nu [ti]i maimulte despre mine decât [tiu eu despre voi...

{i le mai zâmbi o dat` cu gura pân` la urechi. Sperând c`nimeni nu va ghici cât de pref`cut era acel zâmbet.

– Pentru \nceput, da]i-mi voie s` v` spun c` i-am furnizatbunicului toate probele \n privin]a identit`]ii mele.

{i adresându-se direct lui, continu`:– Nu-i a[a, dragul meu bunic?Ochii lui Robert [i ai lui Jo p`rur` s` ias` din orbite.

Probabil c` nimeni nu-i mai spusese pân` acum „dragul meubunic”...

Iar cel vizat era cel mai uimit dintre to]i [i \i trebuir` câte-va clipe ca s`-[i reg`seasc` graiul.

– Asta r`mâne \ntre mine [i tine! bomb`ni el.Cu câteva clipe \nainte, Alandra avea chef de râs. To]i patru

i se p`reau atât de caraghio[i... dar pofta de râs o p`r`si brusc.Bunicul ei \i recomandase \n acest fel s` nu pun` pe nimeni lacurent cu faimoasa scrisoare care f`cuse atâta r`u. |ntâimamei sale, apoi ei...

|n timpul atacurilor Alandrei, cina \[i urmase cursul eifiresc. Doamna Pinder \[i f`cu acum apari]ia cu desertul [itân`ra a[tept` ca aceasta s` ias` din sufragerie pentru ar`spunde la \ntrebarea pus` de veri[oara ei mai \nainte.

30 JANE ASHTON

– Nu, n-am urmat un curs de secretariat, m`rturisi ea. Tat l meu...F`cu o pauz` \nainte de a continua.– Med, cum \i spunea toat` lumea...{tia prea bine c` pentru Alan Todd, fiul lui fusese \ntot-

deauna Edward. Nu putuse niciodat` s` se hot`rasc` s`foloseasc` diminutivul care i se p`rea prea copil`ros.

– Tat`l meu, Med, relu` ea, a murit pe când aveam doarpaisprezece ani. Nu eram destul de bogat` ca s` m` pot gândis`-mi continuu studiile. A[a c` le-am \ntrerupt la [aisprezeceani [i m-am \nscris la seral \n timp ce aveam [i serviciu.

Reu[ise s` vorbeasc` pe un ton nep`s`tor, ca [i cum totular fi fost extrem de u[or... Doar nu era s` le povesteasc` aces-tor oameni antipatici cât de greu \i fusese s` \nve]e pu]inul pecare \l [tia! Când ie[ea de la birou, trebuia s` fug` la colegiuunde erau organizate ni[te cursuri speciale pentru adul]i,\nainte de a se \ntoarce acas` ca s` fac` de mâncare sau curat,mama ei fiind prea sl`bit` ca s` se ocupe de treburilegospod`re[ti.

– Ah, ai urmat la seral? o \ntreb` Mat pe un tonne\ncrez`tor.

– Mai [i chiuleam, m`rturisi ea râzând.Când mama ei se sim]ea prea r`u, se ducea direct acas`.

Dar prefera s`-l lase pe Matt s` cread` c`, numai pentru a seamuza chiulea ea de la cursuri.

Robert se decise \n sfâr[it s`-i adreseze cuvântul.– Unde... unde locuie[ti? \ng`im` el.– La Londra. Dar nu mereu \n acela[i cartier.


– Da?! f`cu Jo pe un ton dispre]uitor. Nu era greu de ghicit cursul pe care-l urmaser` gândurile

ei...– Te descurcai de pe o zi pe alta, nu-i a[a? o \ntreb` ea,

pref`cându-se \ngrozit`.Alandra \[i termin` crema de zah`r ars f`r` s` r`spund`

nimic. Apoi se ridic` [i o privi printre gene pe frumoasa eiveri[oar`.

O p`pu[` frumoas` cu ochi alba[tri, \[i spuse ea. O p`pu[`frumoas`, cu capul gol... O p`pu[` frumoas`, dar snoab` [irea!

– Scumpa mea veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \nvia]`! \i lans` ea pe un ton sarcastic.

{i f`r` s`-[i mai dea osteneala s` spun` bun` seara, p`r`si\nc`perea. Un râs r`sun` \n urma ei. Un râs b`rb`tesc caresem`na pu]in cu un l`trat.

Cine râsese? Bunicul ei, Matt sau Robert?Ridic` din umeri. La urma urmei, pu]in \i p`sa.

32 JANE ASHTON

Capitolul 3

A doua zi diminea]a – dup` o noapte excelent`, \n ciudatuturor celor \ntâmplate – Alandra se trezi foarte odihnit` [i \nplin` form`.

|[i puse blugii [i o bluz`, tot \ntrebându-se cine râsese \najun... |n aceast` cas` lipsit` de veselie, probabil c` se auzearar câte un hohot de râs!

Era \nc` foarte devreme. Dar Alandra ]inea neap`rat s` iaprimul tren. Cobor\ [i f`cu câ]iva pa[i prin hol. Casa era cufun-dat` \n t`cere. Toat` lumea p`rea s` doarm`.

R`mase nemi[cat` \n fa]a unui vas splendid de Sévres.Locuin]a asta era un adev`rat muzeu! Cum de se putuse hot`r\tat`l ei s-o p`r`seasc` pentru a duce un trai atât de modest?

{i de ce verii ei p`reau s-o deteste? F`cu ochii mari,\n]elegând brusc motivul atitudinii lor. |[i imaginau probabilc` venise s`-[i reclame partea de mo[tenire!

– Bun` diminea]a, domni[oar` Todd!Doamna Pinder \[i f`cuse apari]ia \n hol.– Oh... bun` diminea]a, doamn` Pinder!– Micul dejun e deja servit \n sufragerie.Alandra nu se gândise deloc la micul dejun. O urm` totu[i

pe menajer`. La urma urmei, o cea[c` de cafea nu i-ar prinder`u deloc.

Sufrageria era goal`. Alandra se a[ez` \n acela[i loc pe care-locupase \n ajun, \n timp ce doamna Pinder \i propunea unmic dejun pantagruelic.

– Nu, nu, nu vreau ou` cu [unc`, v` mul]umesc. Doarpu]in` cafea cu pâine pr`jit`, dac` sunte]i amabil`. Nimic maimult!

Ferestrele d`deau spre o minunat` gr`din` de trandafiri.Probabil de aceea casa fusese numit` La Roseraie.

Z`ri o siluet` printre tufele \nflorite [i \l recunoscu pebunicul ei. Deci [i lui \i pl`cea s` se scoale dis-de-diminea]`!

„M`car de-ar r`mâne \n gr`dina lui \n timp ce-mi beaucafeaua, gândi ea. N-am nici un chef s` stau de vorb` cu„domnul tot \i tun` [i \i fulger`”!

Nu \n]elegea nici acum cum de putuse fi atât de naiv`.Motivul ostilit`]ii verilor ei era totu[i evident! Pentru ei doardorin]a de câ[tig o adusese pân` aici. Nu avea ea dreptul lajum`tate? |n timp ce ei trebuiau s` \mpart` pe din dou`cealalt` jum`tate...

„Dac` ar putea ghici c` n-a[ accepta niciodat` nici un centde la bunicul meu!”

34 JANE ASHTON

Mândria \i interzicea s` se gândeasc` la faptul c` avea drep-tul s` reclame ceea ce \i revenea din imensa avere acumulat`de familiile Todd [i Carstair...

„Dac` sunt atât de nesuferi]i doar pentru c` au bani, \[i maispuse ea, prefer s` n-am deloc!”

Se gândi la cina din ajun [i ajunse la concluzia c` MattCarstair fusese cel care râsese... El ghicise \n mod precis gân-durile lui Robert [i Jo. {i bine\n]eles c` [i el \[i \nchipuia c` eavenise la La Roseraie pentru a \ncerca s`-i smulg` bunicului eicât mai mul]i bani!

Probabil c li se p`ruse atât de transparent`! Dar nu le m`rturi-sise chiar ea c nu avea bani [i c trebuia s munceasc pentru a tr i?

Se \nro[i, amintindu-[i de ultima ei s`geat`: „Scumpa meaveri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n via]`”.

Aceast` fraz` putea fi interpretat` \n multe feluri. {i nuexista nici o \ndoial` c` cei patru comeseni o f`cuser` \n sen-sul cel mai r`u posibil!

Se sim]i din nou cuprins` de mânie. Strânse din pumni. {ibrusc avu chef s` mu[te, s` se apere cu ghearele.

U[a de deschise [i \n pragul ei \[i f`cu apari]ia doamnaPinder, urmat` de Matt Carstair.

– V` aduc imediat ou`le cu [unc`, domnule, \i spuse mena-jera lui Matt.

Dup` cum se vedea, \i cuno[tea gusturile...Alandra reu[i s`-[i ascund` enervarea. Un zâmbet \i lumin`

chipul [i lu` cafetiera.– Bun`, Matt! rosti ea.Rezist` cu greu tenta]iei de a-i arunca \n fa]` con]inutul

recipientului de argint.


– Te servesc? \l \ntreb` ea cu o bun` dispozi]ie pref`cut`.Vrei cafea neagr` sau cu lapte?

– Neagr`, morm`i el.|n diminea]a asta, dup` cum se vedea, nu mai avea chef de

râs. Nici de vorbit m`car...Ce atmosfer`! gândi Alandra ridicându-[i ochii spre tavan.|l servi cu o cea[ca de cafea. Apoi, cu o insolen]` calculat`,

\l \ntreb`:– Suferi de ficat?Matt se \ncrunt`.– De unde ai scos asta?– S` [tii c` ar trebui s` te \ngrije[ti, rosti ea cu un aer can-

did. Când te scoli atât de prost dispus, cel mai adesea e vorbade suferin]a ficatului... Dac` ai lua medicamentele necesare, aifi la fel de surâz`tor [i destins ca mine!

Dar Matt r`mase la fel de \ncruntat [i, timp de o clip`,Alandra crezu c` o s` sar` la ea ca s-o sugrume.

– Ia te uit`?! furtuna plute[te \n aer! remarc` ea pe un tonnep`s`tor.

– Cât timp ai de gând s` bântui pe aici? mârâi el.„Cel pu]in o lun`” avu chef Alandra s`-i r`spund` pentru

a-i vedea reac]ia.Dar surprinse lumini]a care dansa \n ochii lui [i \[i spuse c`

ar face mai bine s` nu-l provoace...– To]i patru sunte]i o companie fermec`toare, \l asigur` ea

cu ironie. {i m-a]i primit atât de bine \ncât parc` mi s-a f`cutchef s`-mi prelungesc [ederea...

Redevenind serioas`, ad`ug` pe un ton sec:

36 JANE ASHTON

– Dar o s` plec la Londra chiar \n aceast` diminea]`.El o privi ne\ncrez`tor.– Atât de repede?Apoi \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.– Doar n-o s` p`r`se[ti La Roseraie, \nainte de a ob]ine

ceea ce doreai?– S` ob]in ceea ce...Se \ntrerupse.– Oh, bine\n]eles! exclam` ea râzând. Vorbe[ti despre

partea mea de mo[tenire? Acea mo[tenire la care verii mei ]inmor]i[!

Lu` un aer gânditor.– La urma urmei, poate c` n-ar fi o idee atât de rea... Ce

crezi? Eu...– N-ar fi o idee prea bun`, \]i spun eu, o \ntrerupse el.– De ce? Mi se pare c`...El o \ntrerupse din nou.– Nu [tii despre ce vorbe[ti.Alandra \[i lovi palmele una de cealalt`.– Doamne! exclam` ea, f`când o mutr` \ngrozit`. Bunicul

[i-a l`sat \ntreaga avere \n scopuri de binefacere?Se mir` [i ea c` poate juca atât de bine teatru. |ncepuse s`

se prind` \n propriul ei joc...– Doar n-o fi f`cut a[a ceva! oft` ea.Matt Carstair o privi f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Apoi, cu un

zâmbet la fel de fals ca [i cel pe care \l arbora Alandra, declar`:– Ar fi fost \n stare... dac` ar fi avut ceva de l`sat mo[teni-

torilor lui.


Ochii de culoarea smaraldelor se f`cur` [i mai mari.Societatea Carstair & Todd ajunsese \n faliment? I se p`rea unlucru imposibil! O firm` de renume interna]ional nu disp`reaa[a, f`r` ca ziarele s` scrie despre asta.

Mult mai probabil era c` Matt Carstair ar \ncerca s-o fac` s`cread` c` afacerile mergeau prost pentru ca ea s` renun]e laa[a-zisul ei proiect.

– Societatea Carstair [i Todd nu mai are beneficii? se mirèa. Imposibil...

– Societatea Carstair [i Todd este \n expansiune \n \ntreagalume.

– Atunci...Dar Alandra nu mai avu timp s` pronun]e vreun cuvânt \n

plus.– Singura problem`, spuse el cu un aer satisf`cut, e c`

bunicul tù nu mai are nici o ac]iune a companiei.Alandra nu-l credea \ns`.– Vrei s` zici c`...– Vreau s` zic c` bunicul tù mi-a vândut mie partea lui.– }ie?!Min]ea \n mod sigur... era convins` de asta. Niciodat` n-ar

fi acceptat Alan Todd s`-[i vând` ac]iunile de la societatea pecare o fondase. {i avea nepo]i... Trebuie s` se fi gândit lainteresele lui Robert [i Jo!

Alandra arunc` o privire \n direc]ia gr`dinii, unde buniculei, cu un foarfece mare \n mân`, trecea printre tufele detrandafiri.

38 JANE ASHTON

Omul acesta \l renegase pe Edward, fiul lui... Dar nu-[irenegase fiica, pe Eunice. {i Robert era aici pentru a preluaconducerea societ`]ii al`turi de Matt.

– Toate astea n-au sens, [opti Alandra...|[i \ndrept` din nou aten]ia spre b`rbatul din fa]a ei. {i avu

brusc intui]ia c` el putea fi la fel de dur, la fel de necru]`tor ca[i bunicul ei.

– Toate astea n-au sens, repet` ea cu convingere.– {i totu[i ai \n]eles bine.– E[ti acum proprietarul \ntregii firme? se interes` ea.

Atunci de ce nu se nume[te doar Societatea Carstair?Matt ridic` din umeri.– Fiindc` nu mi s-a p`rut potrivit s` schimb numele unei

firme cunoscute de mai mult de patruzeci de ani.– Tu...– Doar n-o s` pretinzi c` nu [tiai asta! exclam` el.Ea \l privi stupefiat`, f`r` s` poat` scoate nici un cuvânt.– {i ingenuitatea pref`cut` are totu[i ni[te limite, ad`ug` el

repezit.– Cum a[ fi putut ghici a[a ceva?! exclam` ea.Matt râse f`r` nici un pic de veselie.– Dar nu ]i-a trebuit mult timp ca s` debarci aici!Alandra se \ncrunt` f`r` a pricepe sensul remarcii f`cute de

Matt. Doar trecuser` mai multe s`pt`mâni de când ezita s`respecte promisiunea f`cut` mamei sale.

– Ce vrei s` zici cu asta? \ntreb` ea \n cele din urm`.– Toate ziarele de vineri au anun]at c` preiau controlul

firmei Carstair & Todd! {i \ndr`zne[ti s` spui c` nu erai lacurent?


Alandra deschise gura, o \nchise, o redeschise... Dar nici unsunet nu ie[i din gâtul ei pe care [i-l sim]ea ca iasca. Dac` Mattspunea adev`rul – [i era convins` de asta – sosirea ei la LaRoseraie a doua zi dup` publicarea acestui anun], p`rea maimult decât suspect`. Nimeni nu putea crede c` e vorba de osimpl` coinciden]`!

Bunicul ei \ncasase probabil o sum` enorm` \n urma aces-tei tranzac]ii. {i ea ap`rea din senin, exact a doua zi...

„Dar eu [tiu c` sunt cinstit`” \ncerc` ea s` se consoleze.Alandra declar` pe un ton sarcastic:– Sper c` bunicul meu a f`cut o afacere bun`! Jum`tate din

Societatea Carstair & Todd... dar asta reprezint` o adev`ratàvere!

D`du din cap silabisind:– O adev`rat` avere!– A[a s-ar putea crede, spuse Matt.Vocea i de aspri.– Din nefericire pentru tine, ziari[tii nu [tiau chiar totul!

De fapt tranzac]ia avusese loc cu mul]i ani \nainte. Pe vremeacând bunicul tù avea nevoie de bani pentru a-[i pl`ti credi-torii. Vânzarea efectuat` vinerea trecut` era de fapt o simpl`problem` administrativ`.

Alandra se \ncrunt`. Dac` bunicul ei avea creditori, \nsem-na c` avusese o mul]ime de probleme financiare. {i poateexact \n acel timp sosise scrisoarea mamei ei la La Roseraie.Acest om orgolios nu avusese curajul s` m`rturiseasc` faptulc` este ruinat. Preferase s` adânceasc` pr`pastia care \ldesp`r]ea de ai sì.

40 JANE ASHTON

Se minun` singur`. |ncerca acum s`-i g`seasc` scuzebunicului ei c` scrisese o asemenea scrisoare? Nu, nu avea nicio scuz`.

|[i \ndrept` spatele [i sus]inu privirea lui Matt care se uitala ea f`r` s` scoat` nici un cuvânt. Probabil c` o credeadezam`git` de vestea c` bunicul ei nu mai avea nici un ban.Ah, dac` ar [ti!

– Deci Alan Todd nu este omul bogat pe care [i-l \nchipuielumea?

– Dezam`git`?|n sinea ei, era furioas` foc. Abia se ab]inu s` nu-i trân-

teasc` \n fa]` individului `stuia tot ce gândea despre el. Cu pre]ul unui imens efort reu[i s` zâmbeasc` [i s` bat`

din gene. Apoi, pe un ton indiferent, replic`:– Dezam`git`? Nu chiar, dragul meu Matt... C` bunicul

meu nu mai are un ban, e mare p`cat! Dar exist` m`car unb`rbat bogat la La Roseraie!

– Nu te avânta! exclam` el brusc. N-am nevoie de chestii degenul `sta!

P`rea atât de amenin]`tor \ncât Alandra se trase \napoi cuun pas, speriat`.

– Nu-mi plac femeile interesate! \i spuse el privind-o dinnou cu dispre].

|n acel moment doamna Pinder ap`ru cu o farfurie plin` deou` cu [unc`. Sosirea ei mai destinse pu]in atmosfera din camer`.

„Am \mpins prea departe lucrurile, gândi Alandra. Trebuies` am grij`... E atât de furios, \ncât ar fi \n stare s`-mi rup`gâtul dac` o s` continuu s`-l provoc astfel!”


Bunicul ei \mpinse u[a dinspre gr`din` [i intr` \nsufragerie. Nu p`ru s` remarce nici prezen]a ei nici pe a lui Matt.

Nici m`car nu-[i d`deau osteneala s` se salute \n aceast` cas`...Caracterul ei pozna[ ie[i la iveal` indirect. Ea exclam`

imediat:– Bun` diminea]a, bunicule!Alan Todd o \nv`lui \ntr-o privire surprins` [i, \n chip de

r`spuns, se mul]umi s` dea din cap.Un zâmbet lumin` atunci chipul Alandrei:– {i \]i mul]umesc, bunicule! Am dormit foarte bine...|i \ntâlni privirea \n care se putea citi o uimire nepref`cut`.

Se p`rea c` nu e obi[nuit s` fie astfel tratat.– Insolent` dis-de-diminea]`! oft` el.|[i scoase apoi [erve]elul din inelul de argint. Alandra \[i

d`du abia acum seama c` se ab]ine cu greu s` nu zâmbeasc`.– Nu-]i face probleme, bunicule! \l asigur` ea. N-o s` mai

fii mult timp nevoit s`-mi supor]i insolen]a!El o privi \ntreb`tor.– O s`-mi iau r`mas-bun, fiindc` plec, \i explic` ea.– Ca s` te duci unde?Ridic` mirat` din sprâncene. Oare uitase c` ea avea inten]ia

s` se \ntoarc` azi la Londra?– |n seara asta o s` dorm \n propriul meu pat! preciz` ea.Bunicul schimb` o privire cu Matt. O privire a c`rei sem-

nifica]ie Alandra n-o pricepu.– Da, plec. Dup` ce mai beau o cafea.Lu` cafetiera pe care doamna Pinder o l`sase pe mas` [i,

dup` ce \[i servi bunicul, \[i umplu din nou cea[ca.

42 JANE ASHTON

|nvârtind linguri]a prin ea, \i examin` pe cei doi b`rba]i dinfa]a ei. Expresia lor r`mânea de nep`truns. Totu[i – ar fiputut jura – p`reau s` comunice \ntre ei f`r` s` schimbe niciun cuvânt, nici o privire, nici un gest...

– Dac` vrei s` te \ntorci ast`zi la Londra, va trebui s` a[tep]icam mult trenul, rosti \n cele din urm` Alan Todd.

– De ce?Din nou p`rea s`-i vin` greu s`-[i ascund` un zâmbet

amuzat.– Fiindc` nu exist` un tren spre Londra duminica. Matt nu

]i-a spus?– Nu mi-a spus nimic! exclam` ea.Bine\n]eles c` el nu considerase necesar. Doar \[i

\nchipuise c` avea de gând s`-[i impun` prezen]a cât mai multtimp la La Roseraie.

Brusc, Alandra se ridic`, \[i arunc` [ervetul pe mas` [ip`r`si \nc`perea.

|n cursul zilei sim]i c` furia o p`r`se[te \ncetul cu \ncetul.Mersese la \ntâmplare, \ncotro v`zuse cu ochii [i nu se \ntor-sese la ora prânzului, de[i \i chior`iau ma]ele de foame.

|i detesta pe to]i. F`r` nici o excep]ie. Pe bunicul ei, peverii ei [i mai ales pe Matt Carstair. Doamna Pinder \i era ceamai simpatic`.

Din p`cate, era obligat` s` se \ntoarc` la La Roseraie! {is`-[i mai petreac` o a doua noapte sub acest acoperi[... Cecorvoad`!

Se decise \n sfâr[it s` se \ntoarc`. Din fericire, nu \ntâlni penimeni, nici \n parc nici pe hol. Urc` direct \n camera ei.


Ar fi avut un chef nebun s`-[i ia bagajul [i s` se duc` laFerny Druffield ca s` fac` apel la ospitalitatea s`tenilor.

Dar [tia c` n-ar putea proceda a[a.I-ar fi putut ruga pe Matt, pe Robert sau pe Jo s-o conduc`

la o alt` gar` de unde plecau trenuri spre Londra.– Dar sunt cu to]ii atât de nesuferi]i, \ncât ar refuza \n mod sigur

s`-mi fac` un asemenea serviciu! spuse ea cu jum`tate de glas.Apoi strânse din pumni.– {i nu vreau s` le datorez nimic!Mu[cându-[i buza de jos, privi singura rochie pe care [i-o

adusese. Ar fi trebuit c`lcat` pu]in.– Cu atât mai r`u, bomb`ni ea. Pentru ei, bine\n]eles. Dac`

nu le place, s` nu se uite la mine.Dup` ce f`cu un du[, se fard` discret, se \mbr`c` [i cobor\.

Era exact ora opt când deschise u[a salonului.Jo, \mbr`cat` \ntr-o rochie ro[ie de m`tase, era mai

elegant` ca niciodat` [i Alandra se sim]i ca o s`r`ntoac` cutoaleta ei mototolit`.

– Ne preg`tim s` ne a[ez`m la mas`, \i spuse Matt. Vrei s`bei ceva \nainte?

P`rea c` e singurul care i-a remarcat prezen]a. Robert \[iadmira vârfurile pantofilor [i Jo discuta cu bunicul ei.

– Nu, mul]umesc, \i r`spunse Alandra. Nu vreau s` v` facs` \ntârzia]i la mas`. Doamne fere[te s` se r`ceasc` mâncarea!

Jo se ag`]` de bra]ul bunicului ei. Alandra avu impresia c`prin asta voia s` spun`: „E bunicul meu! Bunicul e al meu!”

Alandra ar fi r`mas cu pl`cere \n camera ei \n loc s` coboarela cin`. Dar murea de foame! Toat` ziua nu mâncase decât ofelie de pâine pr`jit` cu unt [i b`use dou` ce[ti de cafea.

44 JANE ASHTON

Era atât de \nfometat` \ncât se mul]umi s` m`nânce cupoft`, f`r` s` scoat` nici un cuvânt.

– E[ti t`cut` \n seara asta, remarc` Matt.Oare dorea ca ea s` redeschid` ostilit`]ile?– Am petrecut o zi extraordinar`, declar` ea pe un ton

satisf`cut. M-am plimbat pe coline. Ce vedere frumoas` ofer`La Roseraie de acolo, de sus!

Toate privirile erau acum fixate asupra ei. Alandra nu seputu opri s` adauge pe un ton ironic:

– Proprietatea asta trebuie c` valoreaz` o avere!Ochii lui Matt deveniser` brusc foarte reci. Probabil \[i

\nchipuia c` evalueaz` casa spunându-[i c` o parte \i revenea[i ei, de drept...

|ntr-o t`cere ap`s`toare, ea continu`:– Ce p`cat c` sunt obligat` s` plec mâine!Pentru prima oar`, Jo se ar`t` ceva mai amabil`:– Aha, pleci mâine?P`rea gr`bit` s-o vad` odat` plecat` de la La Roseraie.– Da, cât mai devreme posibil.– Exist` un tren la ora opt fix, o inform` Jo. Dac` vrei, te

conduc eu la gar`.– Nu te scoli niciodat` \nainte de nou`! remarc` bunicul ei.– Dar pentru mine, Jo este gata s` pun` de[tept`torul,

spuse Alandra cu ironie.Veri[oara ei deveni stacojie la fa]` [i Alandra \[i regret`

sarcasmul. Poate c` Jo nu era chiar atât de rea dup` cum ocredea ea.


„Nu-]i face iluzii! \[i spuse ea. Jo, la fel ca [i bunicul meu,ca [i Robert sau Matt, credea c` am venit \n goana mare aicidup` ce am aflat din pres` c` Matt Carstair a r`scump`rat dela Alan Todd partea lui din firm`!”

Incapabil` s` mai r`mân` mult timp a[ezat` la aceast`mas`, se ridic`. Oh, cât de mult [i-ar fi dorit s` fie deja mâine,ca s` poat` lua trenul care o va duce departe de toate fiin]eleastea antipatice!

Doamna Pinder abia pusese desertul pe mas`, dar Alandrei\i era indiferent dac` este nepoliticoas`.

Urc` scara. Abia ajunsese sus pe coridor, c` auzi un zgomotde voci pe hol. Deci nici ei nu-[i mâncaser` desertul? {i eiie[iser` din sufragerie?

Nici nu-[i d`du m`car osteneala s` trag` cu urechea. N-aveaudecât s` spun` ce vor! Ei pu]in \i p`sa...

Vocea bunicului ei \i ajunse totu[i la urechi, foartehot`rât`, foarte clar`:

– Robert, ce naiba, tunde-te odat`!Nu ascult` mai departe [i, f`r` zgomot, \nchise u[a camerei

\n urma sa.Un sfert de or` mai târziu, \n c`ma[` de noapte, \[i punea

unica ei rochie \n geanta de voiaj. Mâine diminea]` o s` plece\n blugi.

U[a se deschise f`r` nici un zgomot. Ridic` repede capul [i,cu o exclama]ie de surpriz`, \l v`zu intrând pe Matt Carstair.

El o cânt`ri din priviri f`r` s` scoat` nici un cuvânt [i Alandrase sim]i brusc aproape goal` \n c`ma[a u[oar` de noapte.

|[i puse repede pe ea halatul.

46 JANE ASHTON

– Ai fi putut bate la u[` \nainte de a intra! exclam` ea,[ocat` de comportarea lui.

– |]i faci bagajul? se mir` el.– Dup` cum vezi. N-am nici un chef s` mai r`mân o zi \n

plus \n... monumentul `sta funerar! Ah, sunte]i unul maipoliticos [i mai ciudat decât cel`lalt!

– N-ai bani, remarc` el.Alandra ridic` din umeri.– Asta se \ntâmpl` [i la case mai mari!– {i n-ai nici de lucru \n acest moment.– |nchipuie-]i c` am fost nevoit` s`-mi dau demisia ca s`

m` pot ocupa de mama mea bolnav`!Dar Matt nu p`rea s-o cread`. Lacrimile umplur` ochii

Alandrei pe nea[teptate. |[i \ntoarse capul, jenat`.– Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mâi la La Roseraie, declar`

Matt.Uluit`, Alandra \ntoarse capul s` se uite la el. Lacrimile i se

uscaser` pe loc.– Cum?!– Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mâi la La Roseraie, repet` el.


Capitolul 4

– E[ti... e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s`...Se bâlbâia, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor. Oferta era o

adev`rat` surpriz`. {i nu mai \n]elegea nimic. Era convins` c`Matt Carstair ar fi vrut s-o vad` la mii de leghe de La Roseraie.{i uite c`...

Revenindu-[i \n fire, continu`:– Explic`-mi!Era acum la fel de ne\ncrez`toare \n privin]a lui cum fusese

el fa]` de ea.– Vorbesc serios, spuse el cu o oarecare ner`bdare.{i avea \ntr-adev`r un aer serios. Ceea ce o intriga pe

Alandra.– De ce \mi faci o asemenea propunere? \l \ntreb` ea.El o privea mijindu-[i ochii [i Alandra \ncepu s` nu se mai

simt` \n largul ei.

Reu[i totu[i s` reintre \n pielea personajului pe care sehot`râse s`-l adopte: acela al unei intrigante interesate doarde bani.

– Deci, e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s` r`mân la La Roseraie?Nu m-a[ fi a[teptat!

– N-ai auzit? \ntreb` el pe un ton repezit. N-am obiceiul s`-mibat gura degeaba.

– Ei bine, dac` m-a[ fi a[teptat la a[a ceva... rosti ea \n doiperi.

Apoi Alandra \i indic` un fotoliu.– Te rog, a[az`-te. Merit` s` discut`m o asemenea

propunere. Ea se a[ez` pe marginea patului.– La prima vedere, propunerea ta mi se pare destul de

interesant`, \l asigur` ea.El r`m`sese \n picioare [i se plimba nervos \ntre u[` [i

fereastr`.Apoi se opri \n fa]a ei [i o privi. Alandra \[i arunc` pe spate

p`rul blond ca aurul [i \l privi cu \ndr`zneal` drept \n ochi.Cu siguran]a unei aventuriere experimentate, \[i spuse ea

\n gând.Ochii lui Matt se oprir` asupra buzelor ei pline, asupra

decolteului de la halat, pe care ea [i-l strânse instinctiv cumâna.

– De ce vrei s` r`mân? \l \ntreb` ea.– Ai reu[it s`-l binedispui pe bunicul t`u.Alandra f`cu ochii mari.


– |]i ba]i joc de mine! El, bine dispus? N-am v`zut \n via]amea un om atât de posomorât, care bomb`ne mereu, \n cazulc` nu tace mâlc...

– Nu-l cuno[ti a[a cum \l cunosc eu, o \ntrerupse el.– {i nici n-am chef s`-l cunosc mai bine! exclam` ea,

ie[indu-[i pentru o clip` din rol.Matt \[i mu[c` buzele.– Dac` nu dore[ti s`-l cuno[ti mai bine, de ce ai venit la La

Roseraie? Din cauza anun]ului ap`rut \n ziarele de vineri,bine\n]eles, trase el concluzia.

– Tu pui \ntreb`rile, tu r`spunzi, [opti ea \mbufnat`.– Citesc \n tine ca \ntr-o carte deschis`.– Dragul meu Matt, n-ai cumva nevoie de ochelari? \l lu` ea

peste picior.Matt ridic` din umeri.– Deci, dup` p`rerea ta, relu` ea, vizita mea a reu[it s`

descre]easc` fruntea acestui \ncânt`tor b`trân?Reg`sindu-[i tonul sarcastic pe care \l adopta cu atâta

u[urin]` când se g`sea \n fa]a acestui om, Alandra ad`ug`:– {i e[ti gata s` m` pl`te[ti pentru a continua s`-l distrez?

Deci, gra]ie mie, va continua s` fie bine dispus?Matt \[i b`g` mâinile \n buzunarele pantalonilor. Se vedea

de la o po[t` c` nu avea deloc chef de glum`.– L-am v`zut de când ai sosit, declar` el. E limpede c` \]i

apreciaz` sim]ul umorului.– Aha! Deci, dup` p`rerea ta, am umor... Ai spirit de

observa]ie.

50 JANE ASHTON

– Nu prea \mi scap` mare lucru.Cel pu]in a[a credea el. Dar \n cazul ei, se cam \n[elase...– Nu te-ai pierdut deloc cu firea, continu` Matt. {i erai una

\mpotriva tuturor...– |mpotriva a patru persoane, da. Fiindc` te num`r [i pe

tine laolalt` cu snobii mei de veri.– Eu n-am timp s` fac pe snobul, rosti el pe un ton sec.Dup` o scurt` t`cere, remarc`:– De câtva timp, Alan p`rea c` s-a s`turat de via]`. Dar eu

l-am cunoscut ca pe un om plin de via]`. {i brusc, totul a\nceput s`-l plictiseasc`...

O fi crezut c` ea o s` se \nduio[eze de soarta acestui b`trânegoist [i f`r` inim`!

– |nainteaz` \n vârst`, a[a c` e normal s` nu mai fie acela[i,declar` ea.

– Nu are decât [aizeci [i nou` de ani. Fizic e \n plin` form`.Alandra cl`tin` din cap.– {i tu vrei s` r`mân s`-l \nveselesc!Apoi [opti ca pentru sine, surprins`:– |l iube[ti...Matt se \ncrunt`.– Ei [i? morm`i el. E vreo crim`? |l cunosc de o via]`. L-a

\nlocuit pe tat`l meu când acesta a murit.La ce vârst` \[i pierduse tat`l? se \ntreb` Alandra. Suferise

oare la fel de mult ca ea când r`m`sese orfan`?Se crisp`, furioas` pe sine. Doar n-o s` se lase \nduio[at`

tocmai acum!


– |n acest caz, aproape c` suntem rude! exclam` ea cu obun` dispozi]ie for]at`. S` ne s`rut`m!

Chipul lui Matt devenise glacial.– }i-am mai spus o dat` s` nu-]i pierzi timpul cu mine,

rosti el pe un ton dur. Cunosc eu fetele de genul t`u!– Gre[e[ti, dragul meu Matt, când generalizezi! Dar gata cu

banalit`]ile, s` revenim la subiectul care ne intereseaz`. Ca...ce slujb` \mi oferi [i pentru cât timp?

El reflect` un timp.– S` zicem... trei luni.– Trei luni! repet` ea stupefiat`.Perspectiva de a petrece atât de mult timp la La Roseraie, o

\ngrozi.„Preferam s` merg la \nchisoare!” gândi ea.Dar nu trebuia s`-[i uite rolul. Se pref`cu deci c` se

gânde[te la propunerea lui Matt, chiar dac` inten]ia ei de a luatrenul a doua zi diminea]` la ora opt era de neclintit.

– O s` te coste scump, spuse ea \n cele din urm`.– }i-am spus c` sunt gata s` pl`tesc. Dac` accep]i s` r`mâi

trei luni, la sfâr[itul acestui interval o s`-]i \nmânez un cec deo mie de lire sterline.

O mie de lire sterline! Pentru ea, asta reprezenta oadev`rat` avere. Mai ales c` la La Roseraie va avea [i cas` [imas`.

F`cu totu[i o strâmb`tur`.– O mie de lire? Nu mai mult?Alandra ridic` din umeri.

52 JANE ASHTON

– Dac` \]i pl`te[ti atât de prost angaja]ii, \n]eleg cum te-ai\mbog`]it!

– Cecul va fi pl`tit din contul meu personal, nu din cel alsociet`]ii!

O fix`, mânios la culme.– {i imagineaz`-]i c` angaja]ii mei sunt foarte bine pl`ti]i!

Salariile de la Carstair & Todd sunt superioare celor oferite decelelalte companii cu acela[i profil!

Brusc, se \mblânzi.– Ascult`, nu va fi o munc` grea. Nu va trebui decât s`

trìe[ti dup` bunul tù plac!– |l cuno[ti pe bunicul meu. }i se pare o persoan` ciudat`?Dar Matt nu-i r`spunse. Era deja la u[` [i \i a[tepta r`spun-

sul, Cum Alandra nu spunea nimic, el insist`:– Ei?– |mi ceri prea mult, declar` ea \n cele din urm`. Refuz.– De ce?Ce explica]ie putea s`-i dea? Tot ceea ce dorea acum, era ca

el s` plece. Abia a[tepta s` se bage \n pat ca s` doarm` [i s` uitede cele patru personaje, unul mai antipatic decât celelalte.

– De ce? o \ntreb` din nou Matt.Apoi reflect` o clip`.– Te temi c` verii tì se vor purta urât? |n cazul `sta, pot...Alandra s`ri \n sus.– M` doare-n cot de verii mei! Sigur, ei au tot ce le pot

oferii banii [i \[i privesc de sus rudele s`race. Poate c` le eru[ine cu mine. Dar las`-m` s`-]i spun, Matt Carstair, c` eu m`simt umilit` s` am ni[te veri ca ei!


Ochii ei verzi aruncau fulgere. Era furioas`. |n schimb,ciudat lucru, mânia lui Matt p`rea c` se evaporase.

Timp de o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt o studief`r` s` scoat` nici un cuvânt. Apoi \i spuse:

– Dac` a[a stau lucrurile, de ce s` nu r`mâi, ca s` ledovede[ti din ce aluat e[ti f`cut`?

– Ca s` le dovedesc c` valorez mai mult decât ei? \ntreb`ea, brusc tentat` s` primeasc` provocarea.

– Toate fiin]ele omene[ti s-au n`scut egale.Alandra ridic` din umeri, rostind cu sarcasm:– Numai c` unele sunt mai egale decât celelalte!Matt \[i consult` ceasul.– Ei? insist` el.– O s` m` mai gândesc, decise ea.– Bine...– {i o s`-]i dau r`spunsul mâine diminea]`.– Bine.F`r` s` mai adauge ceva, el p`r`si \nc`perea. U[a se \nchise

cu grij` [i Alandra o privi mu[cându-[i buzele. Se \ntreb` dac` nuvisase c` avusese loc aceast` \ntrevedere atât de nea[teptat`...

Se b`g` \n fine \n pat. Dar nu-[i g`sea deloc somnul...Probabil c` Matt Carstair \l iubea foarte mult pe bunicul ei

de \i f`cuse o asemenea propunere. Nu o considerase la\nceput o du[manc`? {i uite c` \i propunea s` r`mân`, exactcelei pe care o considera drept o intrigant`. {i asta doar pen-tru a-l distra pe un b`trân care se s`turase de via]`.

***

54 JANE ASHTON

Dup` o noapte alb`, se scul` \n zori. Se s`turase s` se totzvârcoleasc` \n pat f`r` s` reu[easc` s` adoarm`.

Travers` sufrageria. Fa]a de mas` [i tacâmurile pentrumicul dejun erau deja aranjate. Doamna Pinder le puseseprobabil asear` dup` cin`.

Deschise u[a care d`dea spre parc [i f`cu câ]iva pa[i pringr`dina de trandafiri care d`duse numele propriet`]ii.

Cât de lini[tit p`rea totul aici... Cu pa[i \nce]i, trecu de la otuf` \nflorit` la alta. {i pu]in câte pu]in se lini[ti.

„Mi-ar pl`cea s` r`mân”, gândi ea.Se crisp`, surprins` de aceast` constatare.Da, i-ar pl`cea s` r`mân`, la ce bun s` se mai ascund` dup`

deget? Deja adora aceast` locuin]` frumoas`, parcul ei,gr`dina de trandafiri [i peisajul lini[tit al \mprejurimilor.

Ce n-ar fi dat s`-i poat` pune la punct pe nesuferi]ii ei deveri! Ca [i pe Matt Carstair, de altfel...

O alt` u[` se deschise [i bunicul ei \[i f`cu apari]ia \ngr`din`. Era \mbr`cat foarte modest, \n pantaloni de catifeareiat` [i o hain` din p`r de c`mil`, care cunoscuse [i zile maibune.

Alandra r`mase acolo unde era. {tia c` el o v`zuse...B`trânul se \ndrept` direct spre ea.

– Bun`! se for]` ea s` spun`.„E de necrezut, gândi ea. Dac` mai r`mân mult timp aici, o

s` ajung s` nu mai salut pe nimeni diminea]a!”– Te scoli devreme, bunicule, remarc` ea.– |ntotdeauna.– Ei bine, avem m`car un lucru \n comun!


– {i e atât de surprinz`tor?Dar Alandra nu avea chef s` continue aceast` discu]ie [i

schimb` subiectul.– Matt mi-a spus c` ai [aizeci [i nou` de ani. Nu mai

lucrezi?– Mi se mai \ntâmpl` s` m` duc la birou.Alandra scotoci prin amintiri. Tat`l ei nu-i vorbise despre

birourile din Ferny Druffield?– La Ferny Durffield? \l \ntreb` ea.El ridic` din sprâncene.– De zece ani [i mai bine au fost transferate \n alt` parte.Se aplec` apoi spre un trandafir [i \i inspir` parfumul, cu

ochii pe jum`tate \nchi[i.– Cea mai mare dintre uzinele noastre se afl` la Bedewick,

la circa [aisprezece kilometri de La Roseraie. Acolo ne-aminstalat birourile.

Cu un ton acru, ad`ug`:– Ce, nu [tiai?Alandra f`cu un gest indiferent cu mâna.– Probabil c` adresa figura \n ziarele de vineri. Dar \]i spun

– a[a cum i-am spus [i lui Matt – c` n-am citit ziarele din aceazi!

El cl`tin` din cap.– Nu asta voiam s` spun. M` \ntrebam dac` tat`l t`u a

urm`rit mi[c`rile societ`]ii.– Dar tu, bunicule? Tu ai \ncercat s` afli ce a devenit el?Alan Todd nu r`spunse. O t`cere ap`s`toare se instaur`.

Alandra fu prima care o rupse.

56 JANE ASHTON

– De ce n-ai dat nici un semn de via]` dup` plecarea tat`luimeu? insist` ea.

– De ce a[ fi f`cut-o? ripost` el f`r` menajamente.|[i \ncruci[` apoi bra]ele pe piept.– Edward a fugit cu o orfan` care nu avea nici un ban [i mai

era [i boln`vicioas` pe deasupra. Nici m`car nu s-a dus s`-[is`rute mama \nainte de plecare.

Alandra \n]elese atunci ce multe lucruri \i sc`paser`. Vinanu era de o singur` parte, a[a cum crezuse atâta timp...

– |l iubeai pe tat`l meu? \l \ntreb` ea.Alan Todd o privi \n t`cere.– Afec]iunea e ca [i dragostea, Alandra. Trebuie s` fie doi...Era prima oar` când \i spunea pe nume.– Dac` Edward m-ar fi iubit m`car un pic, ar fi luat leg`tura

cu mine \n cursul acestor ani, [opti el.Se \ntoarse cu spatele. Mâinile lui tremurau u[or [i

Alandrei \i p`ru rù c` trezise \n el toate aceste emo]ii, toatàceast` triste]e.

{i brusc se sim]i la fel de tulburat`.Se auzi declarând cu blânde]e:– Te iubea, bunicule, te iubea foarte mult...Doar un mormìt \i parveni drept r`spuns.– Da, te iubea mult! repet` ea cu convingere. Altfel crezi c`

mi-ar fi pus numele de Alandra?– Alandra...– Femininul de la Alan.B`trânul se \ntoarse brusc spre ea. Ochii lui sp`l`ci]i se

\nce]o[ar`. T`cea, dar tân`ra \n]elese c` era prea emo]ionatca s` vorbeasc`.


Alandra cùt` ceva de spus pentru a-i l`sa timp s`-[i revin`.– Matt m-a rugat s` mai r`mân, \i m`rturisi ea. Tu ce p`rere ai?Alan Todd \[i limpezi glasul.– E casa lui, spuse el \n cele din urm`. Poate s` invite pe

cine vrea.– Casa lui! exclam` Alandra. Credeam c-ai cump`rat La

Roseraie \mpreun` cu tat`l lui Matt.– Da, aceast` proprietate \mi apar]inea pe jum`tate, pe vre-

muri...Reflect` o clip`.– Tat`l lui Matt a fost ucis \ntr-un accident de ma[in`, pe

când fiul sù avea doar [aisprezece ani. Pe vremea aceea tat`ltù mai locuia \nc` aici...

– Cred c` tat`l meu nu era interesat de Societatea Carstair& Todd... N-a vrut s` devin` inginer.

– Era principalul subiect de ceart` dintre noi, admise AlanTodd.

{i oft` din adâncul pieptului.– Dup` plecarea tat`lui tù, so]ul lui Eunice, care se ocupa

de partea comercial` a firmei, a f`cut ni[te afaceri proaste.Apoi bunica ta a murit [i totul a mers din ce \n ce mai prost lauzin`...

Alandra se \ncrunt`, \ncercând s` \n]eleag`.– Pe vremea aceea, Matt mai era \nc` la universitate?– Da. N-am avut curajul s`-i spun c` intrasem \n datorii

pân` peste cap. Când [i-a terminat studiile [i a venit s` m`secondeze la conducerea societ`]ii, a descoperit c` aceasta era\n pragul falimentului.

58 JANE ASHTON

– Care a fost reac]ia lui?– Matt nu e genul s` se lamenteze. S-a pus pe munc`...Alandra [i-l imagin` f`r` greutate.– {i ce s-a \ntâmplat? Cum a]i reu[it s` urca]i din nou

panta? Cu tot curajul lui, un b`iat abia ie[it de pe b`ncile uni-versit`]ii nu poate transforma o afacere falimentar` \ntr-una\nfloritoare!

– Matt a muncit zi [i noapte. Cu un fel de furie care m-a\nm`rmurit... |l ajutam [i eu cum puteam mai bine, dar entuzi-asmul pe care \l avusesem la fondarea societ`]ii disp`ruse.

Oft` iar din adâncul pieptului.– F`r` Matt, Societatea Carstair & Todd n-ar mai exista de

mult timp!– Gra]ie lui...– Da. El supraveghea totul. De la produc]ie pân` la con-

tabilitate. A reu[it s` ob]in` importante \mprumuturi bancare[i, pu]in câte pu]in, a putut s` restabileasc` echilibrul... {i s`[tii c` \ntr-adev`r ne aflam pe marginea pr`pastiei!

Aparent familia Todd avea motive s`-i fie recunosc`toarelui Matt Carstair.

„Dar nu [i eu!” \[i spuse Alandra.– {i atunci ai fost obligat s` vinzi casa? se interes` ea.– Jum`tate din ea, o corect` el, fiindc` cealalt` jum`tate

apar]inea de drept familiei Carstair. Fusesem deja obligat s-oipotechez. Când Matt mi-a propus s-o cumpere, m-am sim]itu[urat. N-a[ fi vrut ca aceast` locuin]` s` cad` pe mâini str`ine.

Alandra se mir` c` \i spune totul cu atâta u[urin]`. Apoi\n]elese c` \i f`cea bine s` vorbeasc`. Probabil c` nu avea preades ocazia s`-[i deschid` inima...


– Deci, acum Matt Carstair posed` nu numai toat`societatea – dup` câte mi-a spus – ci [i toat` proprietatea?

– Am impresia c` Matt \]i spune o mul]ime de lucruri!Remarca bunicului ei o l`s` f`r` glas câteva clipe.– {i Robert? \l \ntreb` ea ceva mai târziu.V`rul ei nu-i era deloc simpatic. Dar pentru el, care proba-

bil c` spera s`-[i fac` o carier` \ntr-o mare companie din careo parte \i va reveni \ntr-o zi, [ocul fusese probabil dur...

– Robert nu are voca]ie de inginer. Seam`n` \n aceast`privin]` cu tat`l t`u.

– {i el ce face?– Matt i-a oferit un post la uzin`. Se duce acolo cinci zile

din [apte... [i nu se obose[te deloc! \ncheie el morm`ind.|ntr-o clip`, din volubil [i deschis, redevenise b`trânul

ar]`gos pe care Alandra \l v`zuse când venise la La Roseraie.Schimbarea era frapant`, dar ea era absurd de fericit`

descoperind c` personalitatea bunicului ei avea mai multefa]ete. {i ceea ce descoperise \i pl`cea...

Acum era sigur` c` \[i iubise mult fiul [i c` suferise \ngro-zitor când acesta din urm` p`r`sise pentru totdeauna locuin]afamiliei.

{i, brusc, nu mai avu chef nici s`-l tachineze, nici s` fieimpertinent`. Dorea pur [i simplu s`-l fac` s` zâmbeasc`.

– Nu trebuie s` m` antipatizezi, bunicule, spuse ea cuc`ldur`. Nici eu n-am nici un ban!

R`mase t`cut [i ea se \ntreb` dac` nu mersese preadeparte. Apoi un surâs amuzat \i destinse fa]a.

60 JANE ASHTON

– Uite! spuse el \ntinzându-i un boboc de trandafir pe caretocmai \l culesese.

– Oh, mul]umesc!Chipul lui Alan Todd redeveni serios.– }i-ai pierdut p`rin]ii, dar ai totu[i o familie, nu uita asta!

declar` el cu seriozitate.– Nu uit, \l asigur` ea.{i se \ndreptar` \mpreun` spre sufragerie. Alandra se

sim]ea aproape fericit` \n aceast` diminea]`. {i asta nu i se mai\ntâmplase de la moartea mamei sale...

Dar acest sentiment nu dur`. Fiindc` Matt Carstair se aflaacolo, \mbr`cat \ntr-un costum de culoare \nchis`, perfectcroit.

O \nv`lui \ntr-o privire rece. Ea duse bobocul de trandafirla nas [i \l mirosi cu delicate]e.

– Bun`, Matt! rosti ea.Dar el nu-i r`spunse.{i totu[i, ar fi trebuit s` fie mul]umit s` vad` c` se \n]elege

atât de bine cu bunicul ei! gândi ea. Nu asta voia el?Doamna Pinder sosi cu ou`le cu [unc` pentru Matt– {i pentru mine, v` rog, doamn` Pinder, un ou cu [unc`!

\i ceru Alan Todd.– Ia te uit`, apetitul revine! spuse menajera cu satisfac]ie.Jo \mpinse u[a abia respirând, ca [i cum fugise nu [tiu câ]i

kilometri.– Beau o cea[c` de cafea, apoi te conduc la gar`, Alandra!Jo p`rea \ntr-o dispozi]ie excelent`. De fapt, nu fusese

niciodat` atât de surâz`toare ca \n aceast` diminea]`.


– Foarte dr`gu] din partea ta, scumpa mea veri[oar`, oasigur` Alandra.

{i f`r` s` se gr`beasc` lu` o felie de pâine pr`jit` [i \ncepus-o ung` cu unt.

Când \[i ridic` ochii \ntâlni privirea intens` a lui Matt fixat`asupra ei.

– Da, foarte dr`gu] din partea ta, relu` ea. Dar cine va venis` m` a[tepte la gara din Ferny Druffield disear`?

Jo \[i holb` ochii la ea.– Te \ntorci disear`? rosti ea uluit`. {i de ce?Nici m`car nu-[i d`dea osteneala s`-[i ascund`

dezam`girea.– Dac` a[ avea posibilitatea, nici n-a[ pleca de la La

Roseraie, o asigur` Alandra. Dar trebuie s`-mi aduc ni[telucruri dac` vreau s`-mi prelungesc [ederea.

– Doamn` Pinder, preg`te[te-mi dou` ou` cu [unc`! strig`bunicul ei.

– Ai inten]ia s` mai r`mâi? insist` Jo, necrezându-[iurechilor.

Alandra sus]inu privirea dur` a lui Matt.– Bine\n]eles c` da! exclam` ea. Am o mie de motive s-o

fac.|n privirea lui Matt se putea citi c` era convins de un sin-

gur lucru: hot`rârea ei era motivat` doar de cecul pe care i-lpromisese dac` r`mâne timp de trei luni.

62 JANE ASHTON

Capitolul 5

Era foarte frumos \n acea dup`-amiaz` de duminic`.Alandra mergea repede pe o c`rare de pe coasta abrupt` a co-linei. Jos se z`rea La Roseraie \n mijlocul unei m`ri de verdea]`.

Tân`ra trebuia s` recunoasc` faptul c` via]a la FernyDruffield era mult mai pl`cut` decât [i-o \nchipuise acum olun`, când sosise pentru o vizit` care, dup` p`rerea ei, nu tre-buia s` dep`[easc` un sfert de or`...

Nu reu[ise \nc` s` elucideze motivele care o f`cuser` s`r`mân`... Poate doar instinctul ei b`t`ios care o \mpingea s`se opun` fiec`rui ocupant al acestei case? Ei o provocaser`,fiecare \n felul lui, [i ea nu mai voia s` se dea b`tut`...

|n schimb, nu avea nici cea mai mic` inten]ie s` acceptebanii lui Matt. Bine\n]eles c` \l l`sa s` cread` \n continuare c`doar dorin]a de câ[tig o re]inea... Dar mândria \i interzicea s`accepte un singur cent de la acest om, cel mai odios, cel mainesuferit din câ]i cunoscuse vreodat`.

Da. Matt Carstair i se p`rea [i acum la fel de antipatic.Totu[i, p`rerea despre verii ei \ncepuse s` i se schimbe.

{tia acum c`, dac` Robert nu-i spusese aproape nici uncuvânt \n primele zile ale [ederii ei la La Roseraie, asta se dato-ra faptului c` era foarte timid.

La fel ca [i sora lui, se scula foarte târziu [i Alandra nu-[ivedea verii \n cursul dimine]ii. Avea ocazia s` flec`reasc` pu]incu Robert seara, \n timpul cinei.

Timiditatea lui se topea \ncetul cu \ncetul, la fel ca z`pada lasoare. Mai ales c` Alandra \l \ncuraja cu dr`g`l`[enie s` vorbeasc`.

|n ajun, \n timpul mesei, \i adresase un surâs de \ncurajare[i, miracol, el \i zâmbise la rândul lui.

Alandrei i se [tersese \ns` zâmbetul de pe buze când \ntâl-nise privirea lui Matt. O fixa cu un aer iritat, imaginându-[iprobabil c` \ncerca s`-l seduc` pe bietul Robert...

Iu]ind [i mai mult pasul, tân`ra ridic` din umeri.– Nu vreau s` m` gândesc la Matt Carstair! rosti ea cu voce

tare. M` \nfurii de fiecare dat` când fac asta!Strânse din pumni.– |l detest!Când nu erau singuri, era destul de amabil. Când se \ntâl-

neau \ntâmpl`tor, f`r` martori, el o ignora sau se ar`ta de opolite]e glacial`.

Alandra [tia c` nici acum nu avea \ncredere \n ea. |i atribuiacele mai \ngrozitoare defecte [i o judeca f`r` mil`.

***

64 JANE ASHTON

Seara, Matt nu-[i f`cu apari]ia la mas`. Alandra se sim]i\ncântat`. Din contr`, chipul lui Jo se crisp` când \n]elese c`nu-l va mai vedea \n acea sear`.

– Unde este? \ntreb` ea.Nimeni nu-i r`spunse, a[a c` Jo \[i b`g` nasul \n farfurie.– Unde este? repet` ca pentru sine. S-a dus s` ia masa \ntr-o

companie galant`?– Cred c` Matt e destul de mare ca s` hot`rasc` felul cum

\[i folose[te timpul f`r` s` ne dea nou` socoteal`, rosti AlanTodd pe un ton oarecum sarcastic.

Dup` cin`, Jo urc` direct \n camera ei. Alandra se instal` latelevizor \n compania lui Robert. Iar bunicul lor se duse \nbiroul lui, unde obi[nuia s`-[i fumeze pipa \n fiecare sear`dup` ce mâncau.

– Nu mi se pare interesant, morm`i Robert p`r`sind miculsalon unde era instalat televizorul.

Dup` plecarea lui, Alandra schimb` câteva canale. Dar niciun program nu-i pl`cu.

Urc` \n camera ei [i \ncepu s` citeasc` o carte. Dar [i aceas-ta i se p`ru la fel de insipid` ca filmele [i dezbaterile pe care\ncercase s` le urm`reasc` pe micul ecran...

„Ciudat, gândi ea. Dac` Matt nu e aici, toat` casa pare \nderut`...

{i totu[i nu era prima oar` când cina \n ora[. O fi fost defiecare dat` \n compania aceleia[i femei?

{i dac`, \ntr-o bun` zi, \i anun]a c` se c`s`tore[te?Jo ar fi disperat`...


|ncercând s` [i-l alunge din minte pe Matt, Alandra segândi la Robert. Avuseser` de curând o discu]ie serioas`, \ncursul c`reia el \i m`rturisise c` nu-i pl`cea deloc s` lucreze laSocietatea Carstair & Todd.

{i ce ]i-ar pl`cea s` faci? \l \ntrebase ea.– Nu [tiu... Orice altceva! Dar \n nici un caz o meserie care

s` aib` leg`tur` cu profesia de inginer. N-am nici o treab` cutehnica.

***

Alandra nu reu[i s` doarm` prea bine \n acea noapte.Totu[i, a doua zi era \n picioare dis de diminea]`, a[a cumavea obiceiul.

– Te-ai sculat chiar mai devreme decât mine! \i spusebunicul ei venind \n gr`dina de trandafiri, unde le pl`cea laamândoi s` se plimbe \nainte de micul dejun.

– Bun` diminea]a, bunicule!– Bun`...– Oh! Un spin ]i-a ag`]at haina...– A[a e...Ridic` din umeri.– {tii s` cârpe[ti, feti]o?– Bine\n]eles. Dac` vrei o repar eu. Nu va fi prea greu!F`cur` câ]iva pa[i \n t`cere [i Alandra se aventur` s`-i pun`

\ntrebarea care \i st`tea pe limb`.– Matt s-a \ntors?|n loc s`-i r`spund`, b`trânul \[i ridic` ochii spre cer.

66 JANE ASHTON

– Doamne! exclam` el. {i tu?– Cum asta, [i eu?– La fel ca [i Jo, a trebuit s` te \ndr`goste[ti de Matt!– Eu?! Eu \ndr`gostit` de Matt Carstair?! exclam` ea oripi-

lat`. Bunicule, cred c` ai luat-o pu]in razna!El nu se sup`r` [i \i \ntinse doi trandafiri.– La vârsta mea, ai dreptul s-o iei pu]in razna, glumi el.

Uitasem c` tu [i Matt sunte]i la cu]ite...– Dac` ar fi primit mai mult` b`taie \n copil`rie, ar fi \n

mod sigur mai u[or de tr`it cu el acum, declar` Alandra. Mamalui n-a fost destul de sever`...

Dup` un timp de gândire, \ntreb`:– Mama lui mai tr`ie[te?– Da. E pictori]` [i locuie[te \n sudul Spaniei. Climatul e

mai bun acolo pentru reumatismul ei.{i mama Alandrei era reumatic` [i tân`ra sim]i c` \ntre ea

[i Matt se creaz` o punte de leg`tur`...|l v`zu apoi intrând \n sufragerie. Era gata s` plece la birou.

|n costumul gri-\nchis [i c`ma[` alb`, p`rea un adev`rat om deafaceri.

Privirea lui se opri pe cei doi trandafiri pe care Alandra \iavea \n mân` [i buzele lui f`cur` o strâmb`tur` dezaproba-toare. Exact ca [i \n diminea]a când Alandra venise cu unboboc de trandafir...

– Bun`, Matt! rosti ea.Apoi se duse s` se a[eze pe locul ei [i puse florile lâng` farfurie.– Când o s` plec, o s` iau un buchet \ntreg! spuse ea ca s`-l

calce pe nervi.


– Dac` n-o s` pleci decât cu un buchet, valiza nu va fi prea grea.Ciudat, dar aceast` remarc` o \ndurer` pe Alandra. {i

totu[i, de obicei, nimic din ceea ce spunea Matt nu reu[ea s-oafecteze...

– Nu-]i face probleme, spuse ea pe un ton provocator. O s`v` las adresa mea... A[a c` ve]i putea veni s` recupera]iargint`ria familiei \n cazul c` o voi lua cu mine din neb`garede seam`.

– Ai un apartament la Londra? se interes` el.F`r` s`-i r`spund`, ea lu` cafetiera [i se servi.– |n ce cartier? insist` Matt. Nu mi-ai spus niciodat`.– {i nici n-am inten]ia s`-]i spun.– Iart`-m`. Credeam c` \]i va face pl`cere s` te vizitez...Ea puse jos cafetiera cu un gest atât de brusc, \ncât câteva

pic`turi de cafea stropir` fa]a alb` de mas`.– Ia te uit` ce idee bun`! exclam` ea cu ironie. Vino s` m`

vezi la Londra! Locuiesc la etajul unu [i o s`-]i arunc cupl`cere o c`ldare de ap` \n cap! Eu...

Dar bunicul ei intr` exact \n acel moment \n sufragerie [iAlandra t`cu.

***

Venise luna octombrie [i zilele de toamn` erau splendide.– Nu va mai dura mult! spuse cu regret Jo.O \nso]ise pe Alandra \n ora[. Merseser` amândou` pe jos

ca s` cumpere pu]in` lân` la culoare pentru repararea haineibunicului. Jo nu \nceta s` vorbeasc` despre marele bal careurma s` aib` loc la Bedewick s`pt`mâna viitoare.

68 JANE ASHTON

– O s` mearg` [i Matt? o \ntreb` Alandra.– Nu cred. L-am rugat dar n-a p`rut prea tentat.Un oftat ie[i din pieptul lui Jo.– Dar o s`-i mai spun [i disear`. Mi-ar pl`cea atât de mult

s` vin` cu mine!

***

Cina aproape c` se terminase când Jo se hot`r\ s` abordezesubiectul care-i st`tea pe inim`. Dar \n loc s` i se adresezedirect lui Matt, se adres` bunicului ei care se strâmb`.

– |]i m`rturisesc, feti]o, c` balurile nu m` mai atrag deloc!– Vor avea o orchestr` atât de bun`! {i se duc to]i oamenii

pe care-i cunoa[tem...F`cu o mutri[oar` dr`g`la[`.– {i am chef s` dansez!Fiindc` nimeni nu deschidea gura, ad`ug`:– {i mi-a[ dori [i o rochie nou`...Pe nea[teptate, Alan Todd se \ntoarse spre Alandra.– Dar tu? Te duci [i tu la bal?Era gata s` rosteasc` un „nu” categoric. Dar \[i d`du seama

c` Matt o privea \ncruntat.{i, nici de data asta, nu putu rezista dorin]ei de a-l

tachina...Lu` o expresie candid`.– Mi-ar pl`cea, spuse ea. Dar, ca [i Jo, n-am nimic de

\mbr`cat.


Bine\n]eles c` Matt se va gândi c` \ncerca s` ob]in` o rochienou` de la bunicul ei. De fapt, ea nu avea deloc inten]ia s` seduc` la bal [i spera c` bunicul nu se va sup`ra când, mâinediminea]`, \i va spune c` nu are nevoie de rochie.

– Am priceput, ve]i avea amândou` toalete noi de sear`,morm`i el.

Dar un surâs \i plutea pe buze.Jo scoase un strig`t u[or de pl`cere. Alandra se mul]umi s`-i

zâmbeasc` bunicului cu c`ldur`. Nu \ndr`znea s` se \ntoarc`spre Matt, fiindc` se temea c` o s` izbucneasc` \n râs...

Robert se agit` pe scaunul lui.– Alandra...|[i drese glasul [i continu` cu o voce mai puternic`:– Alandra, mi-ar face pl`cere s` te \nso]esc la bal.– Dar... \ncepu ea.Era s` zic`: „dar eu nu vreau s` merg!”. Totu[i, când v`zu

c` bietul Robert se \nro[ise pân` peste urechi dup` acest efortde a-[i \nvinge timiditatea, nu \ndr`zni s` revin` asupraspuselor ei.

– {i mie mi-ar face pl`cere s` merg cu tine, \l asigur` ea.Robert, care cu o clip` mai \nainte p`rea gata s` se ascund`

sub mas`, arbor` acum un zâmbet triumf`tor.Matt se ridic`.– Vom merge cu to]ii! decise el.Alandra \i arunc` o privire ucig`toare. Dar nu risc` totu[i s`

protesteze.|ntr-al nou`lea cer, Robert p`r`si sufrageria urmat de Matt.

Jo se gr`bi s` se ia dup` ei.

70 JANE ASHTON

Alandra r`mase singur` cu bunicul ei. Rapiditatea cu carese desf`[uraser` evenimentele o l`sase f`r` glas. |n urm` cucinci minute era hot`rât` s` nu se duc` la acest bal, [i pentrua-i face pl`cere lui Robert, acum era obligat` s` se duc`...

– S` te duci \mpreun` cu Jo la Bedewick, \i spuse AlanTodd. Am cont deschis la câteva magazine.

– Dar am glumit când am spus c` n-am nimic de \mbr`cat,se ap`r` Alandra.

{i totu[i, `sta era motivul! Nu avea nici o toalet` mai calumea \n garderoba ei destul de s`r`c`cioas`.

Bunicul se \ncrunt`.– Doar n-o s` fii la fel de \nc`p`]ânat` ca tat`l t`u?Alandra \l privi. Nu voia ca el s`-i ofere cadouri...– Eu...Se \ntrerupse. Revedea urechile ro[ii ale lui Robert.

Ridicându-[i privirea, \ntâlni ochii bunicului [i-[i reamintiemo]ia pe care o citise \n ochii lui sp`l`ci]i \n urm` cu câtevazile.

A[a era... omul acesta o f`cuse s` sufere pe mama ei. Dar [iel suferise când fiul lui \l p`r`sise...

„Via]a este foarte complicat`, gândi ea. Nu trebuie s` judecpripit. Mai ales c` nici o fiin]` omeneasc` nu e perfect`.”

– Ei bine? o \ntreb` el.Alandra ezit`. |nc`p`]ânarea era, la fel ca [i orgoliul, o

calitate – sau un defect? – care p`rea s`-i caracterizeze pe to]imembrii familiei Todd. Bunicul ei, tat`l ei [i acum chiar ea...

Dac` bunicul [i tat`l ei n-ar fi fost atât de \nc`p`]âna]i, ar fireu[it probabil s`-[i rezolve disensiunile.


***

A doua zi de diminea]`, o \nso]i pe Jo la Bedewick ca s`bat` magazinele.

Veri[oara ei nu \ntârzie s`-[i fixeze alegerea asupra uneirochii lungi imprimate care \i venea foarte bine.

– Acum trebuie s` g`sim ceva pentru tine, \i spuse eaAlandrei.

Dar aceasta nu era prea entuziasmat`. |ns` când v`zu orochie splendid` din m`tase ro[ie, drapat` ca o tunic` pe unum`r, \n timp ce cel`lalt r`mânea gol, nu mai rezist`.Niciodat` nu-i f`cuse atâta pl`cere s` probeze ceva...

Când se v`zu \n oglind`, r`mase f`r` glas. Ea era fata aceea\nalt`, cu alur` de manechin?

{i brusc se v`zu \nso]it` nu de Robert, ci de Matt... B`tu dingene [i imaginea nebuneasc` disp`ru imediat.

– Ce se \ntâmpl` cu mine? [opti, sup`rat` pe sine. Dar gândul ei fugea tot spre Matt Carstair. Cum de \[i putea

pierde astfel timpul?„A[ face mai bine s` m` gândesc la Robert...” \[i spuse ea

mu[cându-[i buza de jos.Atitudinea v`rului ei \i f`cea probleme. De când \i accep-

tase invita]ia, p`rea \ntr-al nou`lea cer. {i \n]elegea acum c`gre[ise \ncurajându-l astfel. Fiindc` \[i va face iluzii... Va trebuis` pun` foarte repede lucrurile la punct [i s`-l fac` s` \n]eleag`c` nu e posibil` o rela]ie \ntre ei.

72 JANE ASHTON

***

|n timp ce cobora la cin`, nu se sim]ea deloc \n largul ei.Cum s`-l resping` pe Robert f`r` s`-l bruscheze?

– Ah, iat`-te \n sfâr[it, Alandra! exclam` v`rul ei de cum oz`ri. |ncepusem s` m` \ntreb dac` o s` te ar`]i...

– {tii bine c` vin \ntotdeauna la mas`, \i r`spunse eazâmbind.

Matt o privi cu un aer glacial. {i avu impresia c`, \n tot tim-pul cinei, n-o sc`p` din ochi... La fel ca [i Robert...

{ervetul \i alunec` de pe genunchi [i c`zu pe covor. Robertse repezi s`-l ridice.

– Mul]umesc, [opti ea.Abia \[i \nghi]ise ultima buc`]ic` de desert c` se [i ridic`.– V` rog s` m` ierta]i... dar vreau s` scriu ni[te scrisori.Robert o privea. |n ochii lui citi adora]ia umil` a unui câine.Travers` holul cu pas vioi, dar nu avu timp s` ajung` la

primele trepte ale sc`rii: o mân` de fier o prinse de\ncheietura mâinii...

Robert o urm`rise!|[i ridic` ochii [i, cu mirare, constat` c` nu v`rul ei o

strângea de mân` atât de posesiv, ci Matt Carstair.Vru s` se degajeze. Dar el nu-i l`s` timp [i, cu brutalitate, o

\mpinse \n biroul lui.


Capitolul 6

Matt o prinse de umeri [i o scutur` f`r` pic de blânde]e.Ochii \i str`luceau.

– Unde te crezi?! exclam` el.|i d`du drumul la fel de brusc [i \[i \ncruci[` bra]ele,

privind-o acuzator.– N-ai pic de minte! Comportarea ta este incalificabil`!– La fel ca a ta, ripost` ea frecându-[i \ncheietura \nro[it`.

Te compor]i exact ca omul cavernelor! Dar poate c` a[a estemoda la Ferny Druffield. Nu uita \ns` c` eu vin de la Londra,unde suntem pu]in mai civiliza]i...

– Dar aici nu suntem la Londra, o \ntrerupse el. Ci la ]ar`.{i \nchipuie-]i c` aici lucrurile se petrec mult mai simplu.

– Tu e[ti un om simplu, Matt? Tu? \l ironiz` ea.– Nu vorbesc despre mine, [tii perfect asta!– Atunci despre cine vorbe[ti?

– Despre Robert.Alandra cl`tin` din cap.– Foarte bine... rosti ea sarcastic. S` vorbim despre Robert,

dac` a[a vrei.O fixa [i se sim]i pe nea[teptate foarte vulnerabil` \n fa]a

acestui b`rbat dur.– {i s` [tii c` n-o s`-]i repet de dou` ori, \ncepu el

vehement.– |n consecin]`, sunt numai ochi [i urechi.Cu cât glumea ea mai mult, cu atât se \ntuneca Matt la fa]`.

Alandra se sim]ea oarecum \n starea de spirit a unui toreadorcare flutur` pânza ro[ie \n fa]a unui taur \nfuriat... Oricum eanu avea inten]ia s`-i explice faptul c` aten]iile lui Robert oderanjau [i c` nu [tia cum s` scape de ele.

– Las`-l \n pace pe Robert! \i spuse el. Nu e pentru o fat`ca tine. {tii prea bine asta!

O fat` ca tine. Cu cât dispre] pronun]ase aceste patrucuvinte!

Atunci Alandra se zbârli.– Sunt liber` s` fac ceea ce-mi place! Robert e major [i eu

la fel. De ce te amesteci?Matt strânse pumnii [i Alandra ridic` din umeri.– Vin dintr-un mare ora[, \i reaminti ea. {i m` cam plicti-

sesc la ]ar`. Trebuie s`-mi g`sesc ni[te distrac]ii!Reu[i chiar s`-i zâmbeasc` ironic.– Mi-ai spus s` nu-mi \ncerc din]ii pe tine, scumpul meu

Matt. A doua op]iune de aici fiind Robert, ]i se paresurprinz`tor c` m-am orientat spre el?


Era furioas`, dar reu[ise totu[i s` vorbeasc` pe un tonglume]. |[i d`dea seama c` lui Matt \i venea extrem de greus`-i suporte sarcasmele.

– E[ti... \ncepu el.Dar nu avu timp s` spun` mai mult: soneria telefonului se

f`cu auzit`. Lu` receptorul [i mârâi:– Alo?– Of! Salvat` de telefon! exclam` Alandra pe un ton batjo-

coritor.– Alo? repet` Matt \nfuriat.|ncruntat, \[i ascult` interlocutorul invizibil. Apoi d`du din

cap, \n timp ce o privea pe Alandra.– Cine e? url` el.Alandra se preg`tea s` p`r`seasc` \nc`perea \n vârful

picioarelor, când Matt aproape c` arunc` aparatul spre ea.– E pentru tine!Ridicând din sprâncene, Alandra lu` receptorul. Era pentru

prima oar` când primea un telefon la La Roseraie!Matt nu se pref`cu deloc c` ar vrea s` ias` din birou.

R`mase lâng` ea, decis s` nu piard` nici un cuvânt din aceast`convorbire telefonic`.

|ncercând s` nu ]in` cont de prezen]a lui, Alandra \ntreb`:– Alo? Cine e la telefon? Aici Alandra Todd...– Nu prea e[ti bine primit când ri[ti s` formezi num`rul t`u

de telefon, se auzi o voce b`rb`teasc` la cel`lalt cap`t al firului.– Henry! exclam` Alandra, \ncântat` s`-[i aud` patronul [i

prietenul totodat`.

76 JANE ASHTON

Singurul ei prieten de pe lume, poate... Se ar`tase atâtde \n]eleg`tor, la fel ca [i so]ia lui, când ea \[i pierdusemama.

– Dar cum de mi-ai g`sit num`rul de telefon? se mir`ea.

– N-a fost greu. Mi-ai dat adresa de la Ferny Druffield [i atrebuit doar s` consult cartea de telefon.

– Deci ]i-a fost dor s`-mi auzi vocea? rosti ea, amuzat`.Al`turi de ea, Matt Carstair se crispa [i ea se hot`r\ s`-l \nfu-

rie [i mai mult:– Trebuia neap`rat s` m` contactezi? Era atât de urgent?

spuse ea cu o voce pisicoas`.– Oh, da! |nlocuitoarea ta tocmai [i-a dat demisia. {i

oricum, nu era prea priceput`! N-am \ncetat nici o clip` s`-]iregret plecarea [i m` \ntrebam dac`, din \ntâmplare, n-ai aveachef s`-]i reiei slujba?

– Hmm, eu...Alandra ezit`. Matt f`cu un gest ner`bd`tor.– Mi-ar pl`cea, Henry, spuse ea \n cele din urm`. Din

nefericire, nu pot pleca de aici pentru moment...Apoi, pe un ton confiden]ial, ad`ug`:– Mi-am luat o slujb` temporar`.– Lucrezi! exclam` el.– Provizoriu.|i arunc` o privire lui Matt. Un Matt cu o fa]` dezaproba-

toare [i ale c`rei buze strânse nu prevesteau nimic bun...


– Vezi, Henry, relu` Alandra, munca asta este cam prostpl`tit`. Dar cu pu]in noroc, o s` ob]in o prim` gras` la sfâr[it,fiindc`...

Dar nu mai avu timp s` spun` mai mult. Matt \nh`]asereceptorul [i \l trântise \n furc`, \ntrerupându-i astfel convor-birea.

Apoi se apropie amenin]`tor de Alandra care se d`du\napoi, speriat` cu adev`rat.

Dar \n acel moment, u[a se \ntredeschise [i \n cadrul eiap`ru mutri[oara dr`g`la[` a lui Jo.

– Am crezut c` aud soneria telefonului...F`cu ochii mari când \l v`zu pe Matt, palid de furie, [i pe

Alandra, vizibil speriat`.– Iar v` certa]i! exclam` ea.– Am terminat, am terminat, se gr`bi s-o asigure Alandra.

Nu-i a[a Matt, c` am terminat?{i f`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, disp`ru \n mare grab`,

\ntrebându-se ce gândise Henry despre acest mod deloc cere-monios de a \ntrerupe o convorbire telefonic`...

***

|n cursul zilelor urm`toare, Matt o ignor` cu des`vâr[ire. {iea f`cu la fel. Totu[i \i sim]ea adesea privirea fixat` asupra ei,mai ales când Robert se g`sea prin preajm`.

Apoi atmosfera se mai dezghe]`, Matt ajungând chiar s`-iofere un pahar de Xeres \ntr-o sear`, \nainte de cin`.

78 JANE ASHTON

|n seara balului, p`rea s` fie \ntr-o dispozi]ie excelent`.– Toat` lumea e gata? \ntreb` el. Atunci, hai...Cu r`suflarea t`iat`, Alandra \l privea. Era extrem de

seduc`tor \n smochingul de o croial` perfect`... Toate femeilevor fi la picioarele lui!

{i Robert ar`ta bine. Mai ales c` se hot`râse \n sfâr[it s` seduc` la frizer. Acesta reu[ise s`-i disciplineze oarecum ciufulrebel, dup` ce-l scurtase destul de mult.

Matt se urc` la volan [i, considerând c` e \ndrept`]it`, Jo sea[ez` al`turi de el. Alandra se instal` deci \n spate, \mpreun`cu Robert.

O dat` ajun[i, Alandra [i Jo se \ndreptar` spre garderob`.Capa de catifea pe care o purta Alandra \i fusese \mprumutat`de veri[oara ei.

O \ntinse femeii de la garderob` [i Jo scoase o exclama]ieadmirativ`.

– Ar`]i splendid, Alandra!Tân`ra surâse.– {i tu la fel, Jo!Privirea acesteia din urm` se oprir` pe colierul de perle pe

care Alan Todd i-l \mprumutase Alandrei pentru aceast` sear`special`. Refuzase la \nceput, dar bine\n]eles c` el insistase [iob]inuse câ[tig de cauz`.

– Sunt perlele bunicii? se interes` veri[oara ei.– Da. Te deranjeaz`? Bunicul a insistat s` le port \n seara

asta [i...


– Nu m` deranjeaz` deloc! exclam` Jo.Ridic` bra]ul, f`când s` sclipeasc` o br`]ar` splendid`.– Uite, eu port diamantele bunicii!{i \mpreun` se duser` s`-i \ntâlneasc` pe Matt [i Robert

care \i a[teptau \n hol. F`r` voia ei, Alandra se \nro[i brusc,con[tient` de um`rul ei gol [i de decolteul generos al rochiei.

Cu pu]in` timiditate, ridic` ochii spre Matt [i remarc` fap-tul c` nu decolteul ei \l interesa, ci perlele...

|n seara asta, ar fi vrut s` fac` un armisti]iu cu el. Dar eraprea obi[nuit` s`-l provoace...

– Frumos cadou, nu-i a[a? \i lans` ea cu un aer satisf`cut.El ridic` din sprâncene [i \ntreb` ne\ncrez`tor:– Alan ]i-a dat colierul?Abia se ab]inu s` nu-l p`lmuiasc`. Din fericire ni[te prieteni

de familie \p`rur` exact \n acel moment. Matt o prezent`drept nepoata lui Alan Todd [i Alandra \[i uit` furia...

Dac` Robert ar fi avut posibilitatea s` fie organizatorulbalului, el n-ar fi dansat decât cu Alandra. Dar tân`ra nu ducealips` de cavaleri [i \i rezerv` v`rului s`u doar dou` sau treidansuri.

– E pentru prima oar` când ie[im \mpreun`, \i [opti el laureche \n timp ce o strângea \n bra]e.

Ea reu[i s`-l \mping` cu blânde]e [i s` lase pu]in` distan]` \ntreei. Nu-i pl`cea s`-i vorbeasc` despre acest bal ca despre o ie[ire \ndoi, p`rând s` sugereze c` vor mai exista \nc` multe altele.

|ncercând s` schimbe subiectul, spuse primul lucru care \itrecu prin minte.

80 JANE ASHTON

– |mi place tunsoarea ta.Robert zâmbi \ncântat.Matt m-a trimis la frizerul lui \n aceast` dup`-amiaz`.– {i dac` am face un tur pe la bufet? \i suger` Alandra,

fiindc` orchestra ataca un tangou prea languros.– Cum vrei, spuse Robert f`r` entuziasm.Fu [i mai dezam`git când câ]iva tineri se repezir` spre

ei.– Când o s` te hot`r`[ti odat` s` ne-o prezin]i pe veri[oara

ta?! exclam` unul dintre ei.Cu regret, Robert se execut`:– Dudley Nillan... Alandra Todd, morm`i el.Un alt tân`r, cu care Alandra dansase la \nceputul serii, \i

zâmbi cu gura pân` la urechi.– {i tu vrei s` fii prezentat? se strâmb` Robert. Nigel

Morgan...– Nu-i cazul, \l \ntrerupse acesta. Eu am dansat deja cu

veri[oara ta.Apoi se adres` Alandrei:– {i o s` mai dans`m, nu?Robert scutur` cu \nc`p`]ânare din cap.– Alandra a venit cu mine [i cu mine o s` danseze!Nigel Morgan ridic` din umeri.– Verii nu intr` la socoteal`!Atmosfera \ncepea s` fie \ncordat`. Alandra \ncerc` o

porti]` de ie[ire.


– Dar unde e Jo? se interes` ea.– Adineaori dansa cu Jonathan Noseby, spuse Dudley

Nillan.|n acest caz, unde era Matt? se \ntreb` Alandra.Evit` totu[i s` pun` \ntrebarea cu voce tare. Mai ales c`

r`spunsul ap`ru singur, chiar \n persoana lui Matt... Cu mer-sul lui suplu, felin, \[i f`cea intrarea \n sala unde organizatorulplasase bufetul.

O g`si imediat \n mijlocul curtezanilor ei. O clip` ea crezuc` o s` li se al`ture [i, ciudat, inima \ncepu s`-i bat`nebune[te.

Dar Matt le \ntoarse brusc spatele [i se \napoie \n sala debal.

Ceva mai târziu, Alandra \l rev`zu din \ntâmplare. De dataasta zâmbea. {i i se \ntâmpla atât de rar, \ncât ea r`mase cugura c`scat` – \i zâmbea unei tinere de vreo treizeci de ani,\mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` de lame auriu care nu ascun-dea mare lucru din formele ei perfecte. P`rul \i era strâns peceaf` \ntr-un coc de culoarea abanosului, l`sându-i liber` fa]acu un oval perfect.

Alandra dansase de mai multe ori cu Nigel Morgan [iDudley Nillan. |ncepea s` se plictiseasc` [i ar fi vrut s` pleceacas`, dar nimeni nu p`rea s` se gândeasc` la plecare.

Robert f`cea opriri din ce \n ce mai \ndelungi la bar. Jo se\nvârtea \n mijlocul ringului de dans, cu un aer extaziat, \nbra]ele unui tân`r zâmbitor. Iar Matt p`rea fascinat deconversa]ia acelei brunete frumoase cu trup de zei]`.

82 JANE ASHTON

Un b`rbat, mai \n vârst` decât tinerii cu care dansasepân` acum Alandra, o invit`. {i ea \l urm` pe ringul de dans.

Se p`rea c` noul ei cavaler nu [tia cine este, fiindc` o\ntreb` dac` locuie[te la Bedewick.

– Nu, sunt aici... \n vacan]` la ni[te rude din FernyDruffield, \i explic` ea.

Printre gene arunc` o privire spre locul unde se afla Matt\n urm` cu o clip`. Dar el disp`ruse.

– Ferny Druffield! exclam` necunoscutul. Locuiesc foarteaproape de acolo! Ne-am putea revedea [i...

O mân` se a[ez` pe um`rul Alandrei.– Mi-ai promis urm`torul vals, rosti Matt.{i o lu`, pur [i simplu, din bra]ele cavalerului ei. Alandra

nu [tia s` danseze prea bine vals. Dar Matt era un excelentdansator [i o antren` \ntr-un vârtej ame]itor \n care ea \lurm`ri f`r` nici o greutate.

– Nu-mi amintesc s`-]i fi promis acest vals! remarc` ea,extrem de bine dispus`.

Cum Matt r`mânea t`cut, ea ad`ug`:– Nu sunt de acord cu felul \n care mi-ai izgonit cavalerul.

Un asemenea procedeu nu-]i prea st` \n obicei!Fiindc` el continua s` tac`, Alandra rosti exasperat`:– }i-au trebuit patru ore ca s`-]i aminte[ti de existen]a

mea?– Crezi c` a[ fi putut s` te uit? o \ntreb` el sarcastic.Ochii lui fixau de data asta decolteul generos al rochiei, din

care se putea ghici \nceputul sânilor.


Tonul ironic al lui Matt o atinse pân` \n adâncul sufletuluipe Alandra. De[i era inexplicabil, a[a se \ntâmplase. Ni[telacrimi tr`d`toare \i umezir` ochii.

|nghi]i \n sec. Era pentru prima dat` când o remarc` \n doiperi f`cut` de Matt Carstair o sup`ra.

– Ce s-a \ntâmplat? se interes` el \n [oapt`.Remarcase faptul c` se schimbase la fa]`. Din fericire, nu

[tia care este cauza...– La ce or` se va termina balul? \ntreb` ea.– Nu prea târziu. Presupun c` la Londra ]i se \ntâmpla ade-

sea s` te culci \n zori...– La Londra e altceva.Valsul se terminase. Alandra vru s` se desprind` din bra]ele

lui, dar Matt nu-i d`du drumul.– Plec`m, hot`r\ el.– {i Jo? Pare s` se distreze de minune. Tu...– {i Robert? rosti el ca un ecou. S`rmanul de el s-a dus

s`-[i \nece necazul la bar...– Ar trebui s` te hot`r`[ti odat` ce vrei! explod` ea. |ntr-o

zi m` acuzi c` vreau s`-l seduc pe s`rmanul Robert [i \miporunce[ti s`-i dau pace! {i a doua zi te super fiindc` nu m`ocup destul de el!

– Pe drumul de \ntoarcere o s`-i explici c` nu ]ineaineap`rat s` dansezi cu tot Bedewick-ul!

Apoi zâmbi ironic.– Dar dac` nu te sim]i \n stare s`-l \nfrun]i pe Robert, po]i

s` stai \n fa]`, lâng` mine.Alandra ridic` dispre]uitoare din umeri.

84 JANE ASHTON

– M` simt \n stare s` \nfrunt orice b`rbat, \l asigur` ea.Ceva mai târziu, \n ma[ina care \i ducea \napoi la La

Roseraie \i veni destul de greu s`-l resping` pe Robert. UnRobert beat care uitase de timiditatea lui obi[nuit` [i tot \ncer-ca s-o ia \n bra]e...

|n tot timpul drumului Alandra duse cu el o b`t`lie t`cut`.Nici una din mi[c`rile ei nu-i sc`pa lui Matt, care se uitaaproape \n permanen]` \n oglinda retrovizoare pe care oreglase \n a[a fel \ncât s`-i poat` supraveghea pe pasagerii dinspate...

Alan Todd se retr`sese de mult \n camera lui, când Matt,Alandra [i Jo intrar` \n hol, urma]i de Robert care se\mpleticea.

– Ai face mai bine s` te bagi \n pat, Robert, spuse Matt cuseveritate.

Cl`tinându-se, tân`rul se \ndrept` spre Alandra.– Vino... vino cu mine...Fu gata s` cad`; tân`ra \ntinse repede mâna ca s`-l ajute

s`-[i recapete echilibrul.Matt \l lu` de umeri [i \l \mpinse pe sc`ri.– S` nu te superi pe el, Alandra! rosti Jo pe un ton de

scuz`. S`racul Robert! A b`ut atât de mult \ncât nu mai [tienici ce zice nici ce face! O s`-i fie ru[ine mâine când o s`-[ireaminteasc` de aceast` sear`. Dac` o s`-[i maireaminteasc`...

– Nu sunt deloc sup`rat` pe el, o asigur` Alandra.Urc` la rândul ei scara, \nso]it` de Jo.


– Te-ai distrat bine? o \ntreb` pe veri[oara ei.– A[a [i a[a.– Totu[i aveai aerul c` te distrezi foarte bine!Jo oft`.– Pe de o parte da, pe de o parte nu.– De ce?– Fiindc` a ap`rut din nou acea... Hamilton!– Oh! se mul]umi s` rosteasc` Alandra.Nu-i fusese greu s` ghiceasc` c` femeia \n rochie de lame

auriu era acea... Ce reprezenta doamna sau domni[oaraHamilton pentru Matt? Era amanta lui? Voia s-o ia de nevast`?

|n timp ce \[i scotea colierul de perle \n camera ei, Alandra\ntorcea problema pe toate fe]ele.

Nu avea somn. Seara asta nu se desf`[urase a[a cumsperase... Un sentiment ciudat de insatisfac]ie punea st`pânirepe ea.

{i, brusc, avu chef s` fac` o plimbare pe afar`. F`r` s` semai gândeasc`, ie[i din camera ei.

„Nu voiam s`-l sup`r pe Robert! gândi ea. Chiar c` nuvoiam...”

Oft`. Travers` \ncet sufrageria [i \mpinse una din u[ile cared`deau spre gr`din`. Era prea cufundat` \n gândurile ei ca s`remarce faptul c` aceasta nu era \nchis`.

Alese aleile pres`tare cu nisip. Parfumul trandafirilor eraame]itor.

– Nu reu[e[ti s` dormi, Alandra?Tân`ra tres`ri recunoscând vocea lui Matt.

86 JANE ASHTON

– Ia te uit`... [i tu ai ie[it la plimbare? \ngìm` ea.Sim]i c` inima \ncepe s`-i bat` din ce \n ce mai repede.

Gâtul \i era uscat [i regreta c` n-a g`sit ceva mai inteligent despus.

– Nu reu[e[ti s` dormi fiindc` l-am \mpiedicat pe FrankMillington s`-]i dea o \ntâlnire amoroas`?

Deci b`rbatul de vreo patruzeci de ani cu care dansa când\[i f`cuse Matt apari]ia ca s-o invite la dans se numea FrankMillington...

– }i-ai scos pârleala \n seara asta! rosti Matt cu dispre].Alandra se \ncrunt`.– Ce vrei s` zici cu asta?– Pretindeai c` te plictise[ti aici. N-am avut impresia c` a[a

a fost cazul [i la bal! }i-ai f`cut o mul]ime de rela]ii...Tân`ra ridic` din umeri.– Dac` \]i \nchipui c` sunt \n cùtarea unei \ntâlniri

amoroase, conform propriilor tale cuvinte, nu uita c` m-a[ fiputut mul]umi cu Robert.

– |n seara asta Robert n-a fost tovar`[ul visat! De aceea aiie[it dup` mine \n gr`din`?

– Eu, s` m` ]in dup` tine?! exclam` ea.Timp de o clip`, r`mase f`r` glas. Apoi continu`:– Nici m`car nu [tiam c`...Apoi furia \[i spuse cuvântul:– Ce preten]ie! Chiar c` e[ti un... e[ti un...Se \ntrerupse, cùtând insulta potrivit`. Apoi o rev`zu pe

acea Hamilton cu Matt, [i \l asigur` dispre]uitoare:


– Celelalte femei n-au decât s` se \nvârteasc` \n jurul tù cafluturii de noapte pe lâng` lamp`. |nchipuie-]i c` nu e [i cazulmeu, Matt Carstair! |nchipuie-]i c` nu va fi niciodat` cazul meu!

– Ah, da? Deci pretinzi c` n-ai chef s` te distrezi pu]in?{i brusc, o trase spre sine.– Vedem noi acum, mormì el.|nainte ca ea s`-i fi putut ghici inten]iile, pusese st`pânire

pe buzele ei cu o s`rutare care nu avea nici un pic de blânde]e\n ea.

|n primele clipe, Alandra se zb`tu ca o nebun`. Dar el o]inea cu putere... {i pu]in câte pu]in, sim]i c` \ncepe s`-i curg`foc prin vine.

– Opre[te-te! reu[i ea s`-i spun`.El \[i ridic` o clip` capul.– Vrei s` m` opresc? Chiar vrei?Acum depunea o ploaie de s`rut`ri pe um`rul ei gol [i ea

se \nfiora de pl`cere, de dorin]`...– Opre[te-te, repet` ea mai slab.Acum nu se mai zb`tea. Dimpotriv`, toat` fiin]a ei tânjea

dup` trupul lui b`rb`tesc. El puse din nou st`pânire pe buzeleei. Nu era s`rutat` pentru prima oar`, dar nu fusese niciodatàtât de tulburat` de un simplu s`rut.

Un simplu s`rut? Nu, acela al lui Matt nu era delocobi[nuit... Avea puterea s-o transporte \ntr-o lume necunos-cut`. O lume senzual` a c`rei existen]` o ignora.

Pe nea[teptate, Matt \i d`du drumul. Cu ochii \nchi[i, ea \i\ntinse buzele.

88 JANE ASHTON

– Ei, acum [tim! remarc` el zeflemitor.Alandra tres`ri, ca trezit` dintr-un vis, [i deschise ochii.– Ce... ce [tim? \l \ntreb` ea.Cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, el o privea de sus.– C` supor]i cu greu abstinen]a, \i arunc` el \n fa]`.Aceast` adev`rat` insult` parc` o plesni.– Cum... cum \ndr`zne[ti! se indign` ea, ro[ie de umilin]`.Deci, acea s`rutare nu avea nici o semnifica]ie! Pentru el

era vorba doar de un test! Un test la care d`dea r`spunsul care\i convenea...

– Nu conta pe mine s`-]i potolesc sim]urile, draga mea! oasigur` el. O s` ai cecul t`u de o mie de lire sterline [i nimicmai mult! Dac` tu cau]i... altceva, adreseaz`-te \n alt` parte.

Alandra p`lise. Tot sângele \i fugise din obraji. O furie f`r`nume pusese st`pânire pe ea. F`r` s` se mai gândeasc`, ridic`mâna [i \l p`lmui cu toat` puterea.

– De mult timp meritai asta! exclam` ea. Cred c` palmaasta valoreaz` o mie de lire!

Dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre cas`.


Capitolul 7

Când Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, eveni-mentele serii \i revenir` imediat \n minte.

Satisfac]ia pe care o \ncercase p`lmuindu-l pe Matt Carstairdisp`ruse. Se sim]ea nehot`rât`, prost dispus`...

{i când cobor\ s`-[i ia micul dejun, \[i d`du seama c` nuera singur`.

– Bun`, spuse ea dup` cum obi[nuia.Nimeni nu-i r`spunse. Evit` s`-l priveasc` pe Matt. {i lucru

uimitor, Jo [i Robert erau prezen]i.Jo p`rea teribil de deprimat`. Iar Robert ar`ta \ngrozitor. Ai

fi crezut c` era un câine b`tut.Las’ c` merit`! gândi f`r` mil` Alandra.O pendul` b`tu jum`tatea de or`. Robert se strâmb` [i Matt

se ridic`. Jo se lu` \n fug` dup` el... Atunci Robert se hot`r\ larândul lui s` p`r`seasc` \nc`perea, cu capul plecat, f`r` s`\ndr`zneasc` s` arunce nici o privire \n direc]ia Alandrei.

|n acel moment Alan Todd \[i f`cu apari]ia \n sufragerie.– Bun` diminea]a, bunicule!– Bun`, morm`i el.Tân`ra deschise po[eta [i scoase perlele pe care le primise

\n ajun.– |]i mul]umesc foarte mult c` mi le-ai \mprumutat, declar`

ea, nereu[ind s` par` prea entuziasmat`.Alan Todd o fix`, apoi \[i \ndrept` privirea asupra perlelor

care str`luceau f`r` ostenta]ie pe mas`, f`r` a face \ns` vreungest s` le ia.

– Mi-ar face pl`cere s` p`strezi perlele bunicii tale, Alandra,spuse el \n cele din urm`.

Dar tân`ra scutur` din cap.– Mul]umesc, dar nu vreau.Ar fi putut vorbi mai altfel... Dar era prea demoralizat`.Alan Todd oft`.– Doamne! exclam` el. {i se zice c` sunt orgolios! Dar

orgoliul meu nu e nimic \n compara]ie cu al t`u.Luând colierul, \l b`g` \n buzunarul hainei.Jo reveni \n sufragerie.– Pe Robert \l doare capul, declar` ea turnându-[i o cea[c`

de cafea.Nimic de mirare!– Am observat c` nu p`rea prea \n form`, [opti Alandra.– Ai remarcat c` [i Matt e foarte prost dispus? o \ntreb` Jo.– Nu...


Ar fi trebuit s`-l priveasc`. M`car s` vad` dac` \i r`m`seser`urme pe obraz de la degetele ei. Cu pu]in noroc, poate c` avea[i un ochi \nvine]it...

– {tii de ce este prost dispus? \ntreb` Jo. Pur [i simplu pen-tru c` am avut proasta inspira]ie s`-l pun \n gard` \mpotrivaCorinnei Hamilton!

Alandra f`cu ochii mari.– Da? se mul]umi ea s` spun`.– Dat fiind c` s-a \ntors aici, se va face luntre [i punte ca s`

re\nnoade rela]ia lor! exclam` disperat` Jo.– S` re\nnoade?– Era gata s`-l fac` s-o ia de nevast`, acum vreo doi sau trei

ani, explic` Jo. Dar cum Matt nu se hot`ra destul de repededup` gustul ei, prins \n mreje un b`rbat bogat...

– {i este m`ritat`? se interes` repede Alandra.– Era, o corect` Jo. Dup` câteva luni de la c`s`torie a

divor]at. {i se pare c` prime[te de la fostul ei so] o pensie maimult decât bun`!

Alandra clatin` din cap.– Crezi c` s-a \ntors din cauza lui Matt?– Bine\n]eles! N-ai v`zut-o asear`? Se ]inea dup` el ca o

lipitoare...Jo strânse din pumni [i puse cu zgomot cea[ca pe mas`.– O s` fac un tur cu ma[ina, decise ea. Vii cu mine,

Alandra?– Nu, mul]umesc.Alandra prefera s` mearg` pe jos. |n acest fel se putea

gândi [i \[i putea pune ideile \n ordine...

92 JANE ASHTON

Regreta acum c` refuzase perlele bunicii sale cu atât depu]in tact. Bine\n]eles c` nu le voia. Dar ar fi putut s`-i ofereo explica]ie bunicului ei.

Se gândi apoi la Jo. Asear` veri[oara ei p`ruse s`-l uite peMatt \n favoarea tân`rului Jonathan Noseby.

„Ar fi \n mod sigur mult mai fericit` cu un b`iat de vârstaei” gândi Alandra. „Nu cred c` Matt e \n stare s` fac` fericit` ofemeie. Mai ales o copil` ca Jo, care e [i atât de sensibil`...

Gândurile \i revenir` \n sfâr[it la Robert. Trebuia neap`rats` g`seasc` o ie[ire din aceast` situa]ie...

S`racul Robert! Avea un aer atât de nefericit \n aceast`diminea]`...

Timp de o clip` se gândi s` p`r`seasc` La Roseraie. N-ar fimai rezonabil? Dar abia \i trecuse prin cap aceast` idee c` sesim]i disperat`.

Nu, nu voia s` plece.

***

|n acea sear`, \mbr`cat` doar \ntr-un halat u[or, examinacon]inutul dulapului, \ntrebându-se ce s` \mbrace la cin`.

Alegerea nu era prea grea [i avea impresia nepl`cut` c`mereu coboar` \mbr`cat` la fel... Spre deosebire de celelalte,care...

Cineva b`tu la u[` \ntrerupându-i [irul gândurilor. |n pragera Robert.


– A[ vrea s`-]i vorbesc, Alandra.– Po]i s`-mi vorbe[ti jos, peste 10 minute, r`spunse ea cu

r`ceal`.– |ntotdeauna e lume de fa]`. Nu po]i avea o convorbire

f`r` martori!– Bine, intr`, spuse ea f`r` chef.– A[ vrea s`-mi cer scuze, spuse el imediat. Comportarea

mea de asear` a fost incalificabil`...Oft`, fixându-[i vârfurile pantofilor.– Matt mi-a povestit totul, [opti el. Nu-mi aminteam de

nimic! Când ne-am \ntors la La Roseraie, se pare c` ]i-am ziss`... s`...

Se \ntrerupse, ro[u ca sfecla la fa]`. Alandra se sim]eajenat` pentru el.

– S` nu mai vorbim despre asta, Robert.{i ad`ug` cu un zâmbet.– Pe viitor, \ncearc` s` te st`pâne[ti.– Oh, fii f`r` team`! exclam` el. Nu mi se va mai \ntâmpla

niciodat`.Ro[ea]a fe]ei se accentua.– Vezi, Alandra, cred c`... cred c` sunt pe cale s` m`

\ndr`gostesc de tine.– Oh, Robert! exclam` ea, dezolat` c` \l face s` sufere.Dar era momentul ca, acum sau niciodat`, s` pun`

lucrurile la punct \ntre ei.– Nimic nu este posibil \ntre noi, \i spuse ea cu hot`râre.– Fiindc` suntem veri?Alandra oft`.

94 JANE ASHTON

– Nu, Robert...– Atunci...Ea \l \ntrerupse cu blânde]e.– Fiindc` nu sunt \ndr`gostit` de tine, Robert.„{i n-o s` fiu niciodat`”, avu ea chef s` adauge.– Dar... dar nu m` dete[ti? o \ntreb` el cu timiditate. {tiu

c` sunt departe de a fi foarte

***

A doua zi, Alandra se scul` tot foarte de diminea]`, a[a cumera obi[nuit`. Dar nu cobor\ imediat. Prefera s` a[tepte s`plece mai \ntâi Matt cu Robert. Nu ]inea s`-i vad` nici pe unulnici pe cel`lalt.

Din nefericire, când ajunse \n josul sc`rilor, \l v`zu pe Matt,care ridica telefonul din hol.

El \i \ntinse receptorul.– E pentru mine? \l \ntreb` ea.– Evident, morm`i el.Se a[tepta se aud` vocea lui Henry [i fu destul de surprins`

când interlocutorul ei se prezent`:– Frank Millington. Am dansat \mpreun` la balul de la

Bedewick...– Sigur c` da, \mi amintesc!Atunci când dansa cu el, venise Matt [i intervenise destul

de nepoliticos, desp`r]indu-i...– Iart`-m` c` \]i telefonez atât de devreme, dar voi lipsi

toat` ziua. Vrei s` cin`m \mpreun` disear`?


De fapt, Alandra nu avea nici un chef. Abia \l cuno[tea petipul `sta care avea cu cel pu]in dou`zeci de ani mai multdecât ea.

– Hmm, eu...Cùta cu disperare o scuz`.– Am \ncercat de mai multe ori s`-]i vorbesc, continu`

Frank Millington. Matt mi-a spus mereu c` nu e[ti acas`. L-amrugat s`-]i transmit` s`-mi rezervi aceast` sear`. }i-a parvenitmesajul meu?

Alandra se \ncrunt`.– Da, mi-a transmis mesajul tù, \l asigur` ea \n cele din urm`.Dac` min]ea, era din spirit de solidaritate fa]` de locuitorii

de la La Roseraie [i totodat` fiindc` ea considera c` FrankMillington procedase cu un om extrem de manierat.

– O clip`, te rog, \i spuse ea.Acoperind cu mâna receptorul, \l \ntreb` \n [oapt` pe Matt:– Spune-mi, Frank e bogat?A[a dup` cum prev`zuse, Matt se uit` urât la ea [i rosti cu

dispre]:– Precum Cresus!Dar nu p`rea s` vrea s` plece de lâng` telefon. Alandra se

pref`cu atunci c` reflecteaz`.– Spune-mi, Matt, \l mai \ntreb` ea. O „fat` ca mine” ar tre-

bui s`-i accepte invita]ia?Matt mormì:– Ar putea merge dac` reu[e[ti s`-l faci s` cread` c` nu e[ti

o prad` u[oar`! [uier` el printre din]i.

96 JANE ASHTON

{i, dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele. Dup` o clip`,disp`ruse din raza ei de vedere. Alandra \nchise ochii, avândimpresia c` a primit un pumn \n piept. |i disp`ruse completcheful de râs.

Trase adânc aer \n piept [i duse receptorul la ureche.– Alo? Alo? se impacienta Frank Millington. Mai e[ti la

aparat?– Da. Regret, dar \n seara asta nu sunt liber`.{i f`r` s`-[i dea osteneala unei explica]ii \nchise telefonul.Spre sfâr[itul dup`-amiezii, se afla \n salon unde frunz`rea

una dintre numeroasele reviste pe care le cump`ra Jo.– Alandra!Robert \[i f`cuse apari]ia \n salon.– E[ti gata s` iei prima lec]ie de conducere?– Oh...Uitase complet de asta.– Când \nve]i \n afara [colii, nu ai nevoie de o autoriza]ie

special`? \l \ntreb` ea.– Adev`rat! exclam` Robert. Am cump`rat semnele care

indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor se afl` la volan, dar num-am gândit...

Apoi \[i ridic` bra]ele cu un gest triumf`tor.– Nu departe de aici se g`se[te un teren de avia]ie, deza-

fectat. Nu e nevoie de autoriza]ie ca s` conduci acolo!Ar fi fost atât de dezam`git dac` ea ar fi zis nu, \ncât

Alandra \l urm`, f`r` s` mai caute vreo porti]` de sc`pare.Ajun[i pe terenul de avia]ie, schimbar` locul [i Alandra

\ncepu s` se ini]ieze \n subtilit`]ile [oferiei.


Dar Robert, care se dovedea un excelent instructor, profi-ta de situa]ie, ca s-o ]in` prea mult de mân` când schimbavitezele sau \ntorcea volanul.

Brusc, \i [opti la ureche cu o voce tulburat`.– Alandra...Chipul lui era foarte apropiat de al ei [i tân`ra ghici c` are

inten]ia s-o s`rute.– Nu, Robert, [opti ea.Ridic` picioarele de pe pedale [i motorul se cal`, zguduin-

du-i pu]in.– |mi placi, Robert. Dar ca o veri[oar`... nimic mai mult.– Dar ai putea s` m` iube[ti \ntr-o bun` zi? rosti el plin de

speran]`.– Nu.– De unde [tii?– {tiu, declar` ea cu convingere.Robert \[i plec` trist capul.– De ce?Fiindc` o singur` explica]ie \i venea \n minte, o \ntreb` imediat:– Pentru c` iube[ti un altul?F`r` s` ezite, ea se ag`]` de aceast` explica]ie.– Da, asta e, Robert. Iubesc pe altcineva.Se \ntoarser` la La Roserie f`r` s` mai schimbe vreun

cuvânt. Alandra \[i d`dea prea bine seama c` \l \ndurerase peRobert. Dar fusese onligat` s` fac` asta... Poate c` va \nceta deacum \nainte s-o mai bat` la cap?

Abia intrase \n camera ei, c` Matt Carstair \[i f`cu apari]iaca o tornad`.

98 JANE ASHTON

– Nu obi[nuie[ti niciodat` s` ba]i la u[` \nainte de a intra?!exclam` ea.

– Unde ai fost?Alandra ridic` din umeri.– Dac` arunci o privire pe fereastr`, o s` vezi c` ma[ina lui

Robert poart` ni[te pl`cu]e care, dac` e nevoie s`-]i mai spun,indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor...

Matt nu-[i d`du osteneala s` verifice.– N-are decât s`-[i scoat` pl`cu]ele! exclam` el. O s` te duci

la o [coal` de [oferi, te-am \nscris deja!– Oh!Alandra reu[i s`-i adreseze un surâs \ncântat.– |mi oferi lec]ii de conducere? se mir` ea.Apoi cl`tin` din cap.– |n]eleg...– Ce \n]elegi? morm`i el.– Nu vrei s`-l seduc [i mai mult pe Robert...– Faptul e deja consumat!– Eu...Alandra se \ntrerupse, surprins` s` constate c` n-o mai

]ineau picioarele.Matt o privea cu un aer ostil [i ea reu[i s` ridice din umeri

cu un aer indiferent.– Nu-]i face probleme pentru Robert! {tie c` nu are nici o

[ans` cu mine.Alandra sim]ea c` i s-au \nmuiat genunchii. Dac` ar fi f`cut

vreun pas, s-ar fi pr`bu[it.


„Ce se \ntâmpl` cu mine? se \ntreb` ea cu \nfrigurare. M`simt atât de ciudat, sunt atât de sl`bit`...

– I-am spus lui Robert c` nu poate fi nimic \ntre noi, repet`ea. {i el m-a crezut.

– M` \ntreb de ce!Alandra sim]i c` se \nfurie [i asta o f`cu s`-[i reg`seasc`

\ntreaga vitalitate.– Fiindc` i-am m`rturisit c` sunt \ndr`gostit` de un altul!

se auzi ea declarând cu vehemen]`.Matt strânse din pumni.– Min]i! Nu-i adev`rat!– Ce idee! ripost` ea. {tiu totu[i când sunt \ndr`gostit` sau

nu sunt!– Doar nu po]i fi \ndr`gostit` de un...– Doamne! \l \ntrerupse ea. Ia te uit` cine \mi dicteaz` sen-

timentele. Uite unde poate duce excesul de autoritate!|[i reg`sise verva care, timp de o clip`, o p`r`sise.– Haide, scumpul meu Matt, doar n-a[ respinge un tân`r

celibatar ca v`rul meu dac` n-a[ avea un motiv foarte valabil!{i o s`-]i fac cunoscut acest motiv.

Matt f`cu un pas spre ea. Chipul lui era crispat de furie [iochii \i str`luceau. Alandra se d`du \napoi, speriat`. {i de dataasta, \[i spuse c` \mpinsese lucrurile prea departe...

Matt o prinse cu brutalitate de umeri [i o scutur`.– {tiu c` min]i! {tiu! spuse el furios.O ridic` f`r` pic de efort [i o arunc` pe pat. Dup` o clip`,

o urm`. Panica o cuprinse pe Alandra, care \ncepu s` se zbat`din r`sputeri.

100 JANE ASHTON

– Min]i! repet` el. {i o s` avem imediat dovada!Buzele lui puser` p`tima[ st`pânire pe ale ei.– Nu...Alandra continua s` se zbat`. |i era fric`. De el, dar mai ales

de ea... Fiindc` sim]ea c` rezisten]a \i scade [i pentru nimic \nlume, n-ar fi vrut s` cedeze, victim` a sim]urilor ei.

Fiindc` asta voia Matt! {i pe urm` o va umili.– Nu! strig` ea.Buzele lui Matt coborâr` de-a lungul gâtului ei. {i, din nou,

trupul ei nu mai vru s-o asculte.– Nu, spuse ea mai \ncet.Cu mult` \ndemânare, el \i desf`cu nasturii de la bluz`,

apoi \nchiz`toarea de la sutien, [i sânii ei feciorelnici ie[ir` laiveal`.

Buzele lui atingeau ca o mângâiere pielea ei goal`,trezind \n ea mii de fiori, mii de dorin]e, dar [i o pl`cut`mole[eal`.

– Nu, gemu ea.Dar acest „nu” era acum aproape un „da”.Mâinile lui Matt, atât de dure cu câteva minute \n urm`,

erau atât de mângâietoare. Degetele lui reu[eau s` fac` s`vibreze toate fibrele trupului ei tân`r.

Alandra se arcui, lipindu-se [i mai mult de el.– Matt... [opti ea.|[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului lui, cu un geam`t venit

din adâncul fiin]ei sale.


– Matt...Cu ochii \nchi[i, se abandon` complet. Atunci el se

\ndep`rt`. Alandra \[i \ntinse bra]ele spre el.– Matt...Dar Matt se ridicase. Ea se hot`r\ s`-[i deschid` ochii [i \l

v`zu stând \n picioare la cap`tul patului. O fixa cu un dispre]nem`rginit [i, brusc, Alandra \[i d`du seama cum ar`ta.

Probabil c` era foarte ro[ie la fa]` [i ciufulit`. |[i traseinstinctiv bluza pentru a-[i ascunde sânii goi.

– Deci astfel \mi r`spunzi când pretinzi c` e[ti \ndr`gostit`?\i arunc` el cu dispre].

Apoi Matt ridic` din umeri.– Dragostea! Habar n-ai ce \nseamn`!Dup` aceste cuvinte, ie[i din camer`. Alandra \[i ascunse

chipul \n pern`, \n`bu[indu-[i un hohot de plâns.Da, era \ndr`gostit`.De Matt Carstair...

102 JANE ASHTON

Capitolul 8

Cum reu[i Alandra s` g`seasc` destul` energie s` coboarela cin`, dup` aceast` teribil` revela]ie? N-ar fi fost \n stare s`r`spund` la aceast` \ntrebare...

Dac` ar fi fost dup` ea, ar fi r`mas \n pat sau ar fi plâns perupte...

Dar mândria ei era mai puternic` decât orice. Ap`ru \nsufragerie f`r` s` lase s` i se \ntrevad` emo]ia.

– Ierta]i-m` c` am \ntârziat pu]in, reu[i ea s` spun` p`rândbine dispus`. Pierzi no]iunea timpului când te distrezi...

Sus]inu privirea lui Matt câteva clipe. Apoi \ntoarse capul,cu obrajii \n fl`c`ri.

– Ai luat prima lec]ie de conducere cu Robert, spusebunicul ei. A fost atât de amuzant?

Doamne! Uitase complet de aceste lec]ii.– Robert e un [ofer extraordinar, \i asigur` ea.|i zâmbi v`rului ei care se umfl` \n pene de mândrie.

– Dar eu... hmm...Se \ntrerupse, \ncercând cu disperare s` spun` ceea ce

avea de spus f`r` s`-l r`neasc`.– |mi amintesc c` o prieten` a \nceput s` \nve]e s` [ofeze

cu fratele ei. {i au reu[it s` se certe \ntr-un asemenea hal \ncâtau trebuit s` renun]e...

|ntoarse paharul \ntre degete [i \ncheie:– |n consecin]`, nu cred c` ar fi rezonabil s` continuu

lec]iile cu Robert. N-a[ vrea s` m` cert cu el!Robert ridic` mâinile.– Dar...Alandra nu-i l`s` \ns` timp s` spun` mai multe.– A[ prefera s` r`mânem prieteni, Robert. Ar fi p`cat s` ne

cert`m din cauza volanului.– |n acest caz, spuse Jo, ar trebui s` iei lec]ii la o [coal` de

[oferi.Matt o s` cread` c` aranjase totul dinainte! Alandra se

repezi s` r`spund` \nainte ca el s` deschid` gura.– M-am gândit, \i spuse veri[oarei sale, [i m-am hot`rât s`

nu mai \nv`] s` conduc.Jo ridic` sprâncenele a mirare.– Bunicul era gata s`-]i ofere o ma[in` dac` ob]ineai per-

misul de prima dat`! exclam` ea.F`r` s` vrea, Alandra se \ntoarse spre Matt. El n-o sc`pase

deloc din ochi \n timpul acestui schimb de cuvinte.Cu un ton u[or, Alandra se eschiv`:

104 JANE ASHTON

– Am fost \ntotdeauna sub orice critic`, atunci când trebuias` dau un examen. M` pierd cu firea din cauza emo]iei! |nconcluzie, a[ fi ratat precis permisul.

Bunicul ei zâmbi.– Semeni prea mult cu tat`l t`u, Alandra!Tân`ra \[i ridic` ochii spre el [i \n]elese c` el nu se referise

la examene, ci compara orgoliul ei cu cel al fiului s`u. {i mairemarca faptul c` amândoi dispre]uiau bunurile materiale.

– |]i mul]umesc, bunicule, [opti ea, sim]indu-se bruscemo]ionat`.

Dup` cin`, Alan Todd se retrase \n biroul lui, cu pipa \ngur`. Jo [i Robert se instalar` \n fa]a televizorului. Matt se duses` se \nchid` \n apartamentul lui.

Temându-se c` \l va \ntâlni la primul etaj dac` urca imediat,Alandra mai \ntârzie \n bibliotec`.

Lu` la \ntâmplare o carte [i, dup` ce le ur` noapte bun`verilor ei, se duse s` se bage \n pat.

Dar era prea enervat` ca s` poat` urm`ri intriga romanu-lui... Rândurile dansau \n fa]a ochilor ei [i cuvintele i sep`reau f`r` nici un sens.

Pe la miezul nop]ii se \mbr`c` \n halat [i \ncepu s` seplimbe prin camer`, ca un leu \n cu[c`.

Niciodat` nu se mai sim]ise atât de trist`, atât de demora-lizat`, atât de nefericit`... Culmea era c` Matt plecase imediatdup` cin`... Probabil c` acum se g`sea \n compania CorinneiHamilton!

Strângându-[i cordonul halatului, se hot`r\ s` coboare cas`-[i fac` un ceai. Se duse \n buc`t`rie [i umplu ibricul.


Apoi se a[ez \n fa]a mesei de buc t rie [i-[i cuprinse capul \n mâini.De ce se \ndr`gostise de acest b`rbat? Cel mai \ngrozitor

din câ]i \ntâlnise vreodat`! Ah, cât de ironic` era câteodat`soarta...

|[i aminti de s`rut`rile lui, de mângâierile lui [i izbucni \nlacrimi.

|n fa]a cui [i-ar fi putut deschide sufletul? Nu avea penimeni destul de apropiat... Doar mama ei ar fi putut-o\n]elege [i sf`tui.

Mama ei... La gândul `sta disperarea \i crescu [i hohotelede plâns se \nte]ir`.

Dup` zece minute tot nu se putuse opri din plâns, [i dinibric ie[eau aburi.

Când o mân` se a[ez` pe um`rul ei, Alandra tres`ri. Nu-lauzise pe Matt intrând... {i nici nu-l v`zuse \nchizând aragazul.Nici privind-o \ndelung \n timp ce strângea din maxilare...

– Cine te-a sup`rat?|i vorbea ca unui copil.– Biata Alandra, [opti el.O b`tu pe um`r cu blânde]e. Alandra se ridic`, gata s-o ia

la fug`. S` fug` de el... |[i ascundea fa]a \n palme fiindc` nuvoia s-o vad` plâns`.

– Hai, nu e atât de grav, continu` el. O s` reu[e[ti tu s`-lconvingi pe bunicul s`-]i dea ceea ce vrei!

Lacrimile Alandrei se uscar` imediat. De ce Matt \[i\nchipuia c` ea plânge fiindc` \[i jucase prost cartea [ipierduse ma[ina?

106 JANE ASHTON

– Din cauza asta plângi? insist` el. Am ghicit?Alandra nu-i r`spunse.– Sau regre]i c` n-ai luat cina cu Frank Millington? continu` el.Refuzând s` asculte mai mult, Alandra se repezi spre u[`,

abia st`pânindu-[i plânsul.Dar Matt o prinse chiar \nainte s` fi putut trece pragul. O

strânse cu putere de bra], obligând-o s` se \ntoarc` spre el.– Dar sunt lacrimi adev`rate, se mir` el.O privi apoi f`r` s` mai spun` nimic.– Nu e vorba de o criz` de furie sau de ciud`! Chiar plângi

cu adev`rat... Cum e posibil? O fat` atât de dur`, atât de insen-sibil` ca tine...

Alandra descoperi o batist` \n buzunarul halatului [i \[i[terse obrajii, cu o mân` tremur`toare. Tr`gând adânc aer \npiept, \ncerc` s`-[i revin`.

Matt nu trebuia cu nici un pre] s` afle de ce plânsese. I-arfi fost prea ru[ine dac` ar fi ghicit adev`ratul motiv allacrimilor ei.

C`znindu-se s` zâmbeasc`, \i spuse la \ntâmplare primullucru care \i trecu prin minte:

– |nchipuie-]i c` tocmai cur`]asem ni[te ceap`.– Da?!– }i se pare de necrezut, nu-i a[a? ad`ug` ea cu o voce

nesigur`.Matt o privi [i \n ochii lui Alandra descoperi o lumini]` de

admira]ie. Era un omagiu adus orgoliului ei. Ceea ce saluta elera puterea ei de caracter.


– Da, pare de necrezut, admise el. De altfel, nici nu te cred!– Oh...– Dac` mi-ai spune pur [i simplu adev`rul? o \ntreb` el. Ar

fi mai u[or, nu-i a[a?Cu gesturi absente, ea \[i [terse din nou obrajii. Cùta cu

disperare un pretext plauzibil pentru a-i explica criza ei dedisperare.

Privind \n jur, \[i d`du seama c` pusese ibricul pe foc.– Eu... nu puteam dormi, \i explic` ea. {i atunci... am

coborât s`-mi fac... o cea[c` de ceai.Considerând c` s-a justificat, se preg`ti s` p`r`seasc`

buc`t`ria. Degetele lui Matt \i strânser` \ns` [i mai tare bra]ul.– {i ]i-ai bùt ceaiul?– Hmm... eu... eu...Matt privi \n jurul lui, \n cùtarea ce[tii [i a ceainicului.– Nu mi se pare, rosti el.Alandra \l privi \ncurcat`.– Vrei [i tu? \i propuse ea.Dac` \[i g`sea ceva de f`cut, poate c` va reu[i s`-[i recapete

st`pânirea de sine? Poate c` va reu[i s` se gândeasc` [i la altce-va decât la dragostea ei f`r` speran]` pentru Matt Carstair?

F`r` speran]`, da... Dar mai ales ridicol`! Cum de puteainima ei s` bat` pentru acest b`rbat?

Cu blânde]e, el o f`cu s` se a[eze din nou \n fa]a mesei debuc`t`rie.

O cut` \i br`zda fruntea [i pentru prima oar` nu era niciagresiv nici dispre]uitor. Lacrimile ei avuseser` puterea s`-lemo]ioneze?

108 JANE ASHTON

Se sprijini de sp`tarul scaunului, sim]indu-se bruscepuizat`. Matt scoase dintr-un dulap dou` ce[ti [i dou` far-furioare, apoi \ncepu s` fac` ceaiul, cu dexteritate.

F`r` s` scoat` nici un cuvânt, ea \l privea treb`luind. Nu sea[teptase deloc ca el nu numai s` accepte s` bea o cea[c` deceai \n compania ei, dar chiar s`-l [i preg`teasc`!

Matt nu-i vorbea [i Alandra se \ntreb` dac` `sta era scopullui: s`-i dea ocazia s`-[i vin` \n fire [i s`-[i usuce completlacrimile. Dar oare era el capabil de atâta solicitudine?

|n curând, puse \n fa]a ei o cea[c` plin` cu un ceai fierbinte[i parfumat.

– Mul]umesc, [opti Alandra.Matt se a[ez` lâng` ea, dup` ce se servise [i el cu o cea[c`

de ceai. Cu ochii pleca]i, Alandra \nvârtea linguri]a \n cea[c`,f`r` s` \ndr`zneasc` a-l privi. Se temea c` va fi tr`dat` deexpresia fe]ei...

„A[ muri de ru[ine dac` ar ghici c` sunt \ndr`gostit` de el!”gândea Alandra.

Dup` ce b`u o \nghi]itur` de ceai, el puse cea[ca pe mas`[i o privi gânditor.

– Dac` m` gândesc bine, Alandra, \ncep s` cred c` nu e[tiatât de \nc`p`]ânat` [i dur` precum dai impresia.

Tân`ra se sim]i cuprins` de team`. Nu voia ca el s` se gân-deasc` prea mult la ea. Fiindc`, dac` \ncepea s-o studieze \ntr-olumin` nou`, ar fi \n stare s`-i descopere secretul...

{i dac` \n]elegea c` se l`sase cuprins` de disperare fiindc`fusese destul de proast` ca s` se \ndr`gosteasc` de el?


Trebui s`-[i adune tot curajul, toat` mândria, toate puterilepentru a ridica \n fine capul [i a-i sus]ine privirea f`r` s` cli-peasc`. Acum, mai mult ca niciodat`, el trebuia s` r`mân` con-vins c` ea era tipa dur`, f`r` prea multe scrupule [i principii,pe care el o dispre]uia atât de mult...

– Ei! exclam` ea. Nu-]i face prea multe iluzii \n privin]amea. Reu[ise s` vorbeasc` destul de cinic. Dar Matt continuas-o studieze cu un aer gânditor.

Trebuia s` g`seasc` la iu]eal` un pretext pentru a-i explicade ce plânsese.

– Nu credeam c` te vei \ntoarce atât de devreme, declar`ea. Altfel...

– Altfel nu m-ai fi l`sat s` te v`d plângând. N-ai fi permisnim`nui, de altfel, s`-]i vad` lacrimile. E[ti prea orgolioas`pentru a[a ceva.

Alandra r`mase t`cut`.– M` \n[el? insist` el.Tân`ra oft`. Niciodat` nu se mai sim]ise atât de vulnerabil`

ca \n aceast` clip`. Nu era \n stare s` scoat` nici un cuvânt...Dac` ar fi deschis gura, ar fi izbucnit din nou \n hohote deplâns.

„Ar trebui s` urc \n camera mea, gândi ea. Mâine voi rede-veni eu \ns`mi... Mâine voi fi capabil` s`-l \nfrunt f`r`emo]ii...“

Dar nu avea deloc chef s` plece. Era atât de pl`cut s` fieal`turi de el când toat` casa era adormit`.

110 JANE ASHTON

– Haide, bea-]i ceaiul \nainte s` se r`ceasc`, o sf`tui el.|i vorbea cu mult` blânde]e [i o nesfâr[it` r`bdare. Ca unui

copil bolnav...Alandra b`u o \nghi]itur`. Apoi alta. {i, pu]in câte pu]in, \i

venea mintea la cap.„Gre[esc r`mânând atât de mult timp aici, \[i spuse ea. M`

joc cu focul... A[ face mai bine s` m` refugiez \n camera meacât mai am putere!”

|[i \ndrept` cu hot`râre spatele, preg`tindu-se s`-i spun`noapte bun` [i s-o [tearg`. Dar, ca [i cum \i ghicise inten]iile,Matt o re]inu punându-[i mâna pe mâna ei.

– {i dac` mi-ai spune acum de ce ace[ti frumo[i ochi verziv`rsau atâtea lacrimi? o \ntreb` el.

Ea \l privi stupefiat`. Nu se a[teptase deloc la un asemeneacompliment. Fiindc` era un adev`rat compliment... Ace[tifrumo[i ochi verzi... Cele câteva cuvinte r`sunau continuu \nurechile sale ca o muzic`.

Da, nu avea deloc chef s` p`r`seasc` buc`t`ria. De fapt, s`-lp`r`seasc` pe el...

Matt voia s` [tie. Era omul care mergea pân` la cap`tulfirului. Lacrimile ei nu se potriveau deloc cu imaginea pe care[i-o f`cuse despre ea. {i n-o va l`sa \n pace \nainte de adescoperi motivul durerii ei...

Alandra se c`zni s` zâmbeasc`.– Crezi c` am ochi frumo[i? \l \ntreb` ea, sperând s`

devieze discu]ia.


– Alandra, nu tri[a! }i-am pus o \ntrebare.– E[ti prea tare pentru mine, [opti ea \ndep`rtându-[i

mâinile \ntr-un gest de neputin]`. Abandonez partida.– Nu [i eu. N-o s` te las \n pace pân` nu aflu de ce

plângeai.Alandra râse cu am`r`ciune. Dac` ar fi ghicit!Dar ea nu-i va m`rturisi niciodat` c` din cauza lui... Nu, nu

va afla c` \l iube[te, c` o roade gelozia \nchipuindu-[i c` \[ipetrece timpul \n compania Corinnei Hamilton.

– Ei? insist` Matt.A[tepta ca ea s`-i r`spund`. A[a c` trebuia neap`rat s`

g`seasc` o explica]ie plauzibil`...– Hmm, eu... eu... m` gândeam la... la...Se \ntrerupse. Dac` se sim]ea nefericit` din cauza lui,

plânsese [i amintindu-[i de mama ei, regretând c` nu e al`turide ea ca s-o sf`tuiasc`.

– M` gândeam la mama.Alandra \ntoarse capul.– A murit de curând, ad`ug` ea \n [oapt`.– Când?I se p`ru c` descoper` o not` metalic` \n vocea lui Matt.

|ncepuse din nou s` nu aib` \ncredere \n ea?|n acest caz, cu atât mai bine! gândi ea cu disperare \n

suflet.Se crisp` [i vocea \i deveni mai puternic`.– Acum dou` luni.Matt f`cu o pauz` \nainte de a \ntreba:

112 JANE ASHTON

– {i moartea ei te-a dat peste cap? O iubeai mult?Ce \ntreb`ri! Trebuia s` fii un monstru ca s` nu-]i iube[ti

mama [i ca moartea ei s` nu te dea peste cap!– Dar tu? \i \ntoarse \ntrebarea. Tu \]i iube[ti mama?Vorbise cu o agresivitate st`pânit`. Dar Matt nu p`ru s` ia

asta \n seam`.– Ai venit la La Roseraie la o lun` dup` moartea mamei

tale, calcul` el. Ai f`cut acest pas fiindc` doreai s` te apropiide familia ta?

Se \n[elase \nchipuindu-[i c` el devenise din nou b`nuitor\n privin]a ei. Dac` o \ntreba, f`cea asta \n \ncercarea de a o\n]elege.

– Dup` p`rerea mea, doreai s` te apropii de familia ta, \[ir`spunse el singur la \ntrebare. E un lucru evident! Alandratrase adânc aer \n piept. Nu voia s`-l mint` \n aceast`privin]`...

– Nu, spuse ea pe un ton ferm.{i \i sus]inu privirea.– Nu, nu aveam nici un chef s`-mi cunosc familia! \l asigur`

ea. El r`mase t`cut. Interogatoriul se terminase \n sfâr[it? Mattdescoperise c` plângea din cauza doliului ei recent. {iajunsese la concluzia c` venise la La Roseraie pentru a \ncercas` stoarc` tot ce putea de la bunicul ei...

Acum c` lucrurile p`reau a fi puse la punct, nu-i mair`mânea decât s` urce \n camera ei.

Se ridic`. Dar, din nou, Matt \i acoperi mâna cu mâna lui,obligând-o s` se a[eze la loc. Ce mai voia s` [tie?


Oft`, [i fiindc` nu avea \ncotro, tân`ra se a[ez`. Oricum erahot`rât` s` nu-i vorbeasc` lui Matt despre promisiunea f`cut`mamei sale. {i nici despre scrisoarea scris` de bunicul ei...

Se a[tepta ca Matt s-o \ntrebe de ce venise la La Roseraie.{i se preg`tea s`-i r`spund` cu cinism: „Dar [tii prea bine,dragul meu Matt!”

Spre marea ei surpriz`, nu aceasta fu \ntrebarea care \i venipe buze. Poate c`, crezând-o mai vulnerabil` ast`zi, \ncerca sàfle mai multe despre via]a pe care o dusese \nainte de a sosila Ferny Druffield?

– Alan mi-a spus c` mama ta, pe când era foarte tân`r`, aavut o s`n`tate foarte delicat`. |ntotdeauna a fost atât de[ubred`?

– Da.– Din ce \n ce mai rù?Alandra se \ncrunt`.– Ce \ncerci s` m` faci s` spun?Acum era \n defensiv`.– {tiu, a vrut s` aib` un copil [i asta a fost o gre[eal`.

Medicii au sf`tuit-o s` \ntrerup` sarcina. N-ar fi trebuit s` màduc` pe lume, dar...

– Nu aici voiam s` ajung, o \ntrerupse el.O privi \ndelung.– Dac` am \n]eles bine, avea]i dificult`]i financiare.

Presupun c` nu v` putea]i permite s` angaja]i o infirmier`...Cine se ocupa de mama ta când era bolnav`?

114 JANE ASHTON

– Tat`l meu, r`spunse Alandra f`r` cea mai mic` ezitare.– Tat`l tù...– De altfel, pentru acest motiv aveam atâtea probleme

materiale, adùg` ea.Temându-se c` va fi gre[it \n]eleas`, consider` c` e bine s`

dea mai multe explica]ii:– |n]elegi, pentru tat`l meu, mama era mai presus de toate.

A trebuit s` renun]e la orice speran]` de avansare...– {i se \ntâmpla des s` nu se duc` la serviciu ca s` poat`

r`mâne lâng` ea?– Foarte des. {i din cauza asta era frecvent concediat. Rari

sunt patronii care admit absen]ele dese, nejustificate pentru ei!– {i au trecut [ase ani de când a murit tat`l tù? o \ntreb`

Matt cu blânde]e.Alandra se mul]umi s` dea din cap.– {i dup` moartea lui, continu` Matt, cine s-a ocupat de

mama ta?– Hmm...– Tu aveai paisprezece ani pe atunci.– Ne... descurcam totu[i, \l asigur` ea.Nu-i povesti de câte ori lipsea de la ore ca s` r`mân` la

c`p`tâiul mamei sale. Dar probabil c` el era destul de perspi-cace pentru a ghici asta...

– {i ]i s-a \ntâmplat [i ]ie destul de des s` schimbi slujbele,nu-i a[a? \[i continu` el interogatoriul.

Alandra se gândi la Henry Nolan [i un zâmbet recunosc`tor\i ap`ru pe buze.


– Eu am avut mai mult noroc decât tat`l meu. Am avut unpatron foarte \n]eleg`tor.

|i datora foarte mult lui Henry. Nu el \i propusese s` ocupeapartamentul situat deasupra birourilor? {i asta, pentru ochirie derizorie.

Nu o l`sa el s` urce oricât de des era necesar? De câte orinu s`rise de la ma[ina de scris ca s` fug` lâng` mama ei! {iHenry nu-i repro[ase niciodat`... Dar ea f`cea \n a[a fel \ncâts` recupereze. De câte ori r`m`sese la birou seara târziu, dupòrele de program? Nu voia ca munca ei s` aib` de suferit dincauza absen]elor repetate.

– Patronul tù era foarte \n]eleg`tor? repet` Matt cu un aerde \ndoial`. Atunci de ce ]i-ai dat demisia?

– Fiindc`... trebuia.– De ce?Vocea lui redevenise dur`. {i Alandra \i r`spunse pe un ton sec:– N-am fugit cu banii din casierie, dup` cum pari s`-]i

\nchipui!Dar mânia ei disp`ru la fel de repede cum ap`ruse [i, cu

ochii pleca]i, [opti:– Când medicii mi-au spus c` mama nu mai avea mult de

trìt, am vrut s` fiu mereu lâng` ea.O trecu un fior [i o podidir` din nou lacrimile.– S`rmana mea mam`! Se s`turase de stat prin spitale.

Voiam s` stea acas`, s-o \ngrijesc cu mâinile mele...Matt \i cuprinse mâinile \ntr-ale lui. Ea \[i ridic` ochii [i fu

mirat` s`-i citeasc` o oarecare \n]elegere \n privire.

116 JANE ASHTON

– Probabil c` a fost foarte greu pentru tine, spuse el cu ovoce cald`.

Alandra \ncerc` s` nu mai plâng`.Cu o voce tremur`toare declar`:– Dac` aceast`... aceast` conversa]ie era menit` s`-mi

schimbe gândurile, s` [tii c` nu ]i-ai atins scopul!Matt zâmbi. Un zâmbet care \i schimb` complet expresia

fe]ei... Pe nea[teptate avea un aer atât de apropiat, atât de...omenesc!

Dar chipul \i redeveni imediat serios, aproape grav.– B`rbatul acela... pe care \l iube[ti, preciz` el, cum privea

faptul c` trebuia s`-]i \mpar]i timpul \ntre mama ta [i el?Alandra ezit`. Din nou se sim]ea pe un teren periculos.

|ntoarse repede capul pentru ca Matt s` nu-i poat` vedeaexpresia chipului.

– Aranjam eu \n a[a fel ca totul s` fie bine, pretinse ea.– Locuiai cu el?– Nu! exclam` ea f`r` s` se gândeasc`.– Dar erai amanta lui? insist` Matt.De data asta, Alandra ar fi avut chef s` r`spund` „da”. De ce

\i punea asemenea \ntreb`ri? Curiozitatea lui nu mai avea limite?– De fapt... \ncepu ea.Dar se \ntrerupse. Matt o apuc` de b`rbie [i o oblig` s` se

\ntoarc` spre el. Când o privea a[a \n ochi, nu era \n stare s`-lmint`.

– De fapt... repet` ea.Apoi strig`:


– Nu!Matt \[i cufund` privirea \ntr-a ei.– Deci b`rbatul acela nu era amantul t`u, recapitul` el.

Dar ai avut aman]i, Alandra?– Este vorba despre... despre via]a mea particular`...Se ridic` [i fugi spre u[`. Dar Matt fu mai rapid decât ea.

Ajunse \naintea ei, [i \i bar` trecerea.– Matt...Dar nu avu timp s` spun` mai mult. O trase spre el [i,

nemaiputând s` reziste, Alandra se cuib`ri la pieptul lui [i \[isprijini capul de um`rul lui Matt.

– Via]a ta particular`? o \ntreb` el cu blânde]e. {i eu facacum parte din ea. Aminte[te-]i de s`rut`rile noastre...

– Matt, te rog! Aceste... aceste mici jocuri au ni[te reguli.Reguli pe care eu nu le cunosc prea bine.

Ridic` apoi capul, \ncercând s` se degajeze. Toate astea nuaveau nici un sens... De ce nu-i d`dea Matt drumul? De ce eraatât de schimbat \n seara asta? Dar pân` mâine diminea]` el vauita totul... Iar ea \[i va aminti fiecare clip` a acestei seri. Toat`via]a ei, aceste clipe \i vor r`mâne gravate \n memorie.

Matt o strânse cu putere \n bra]e.– Reguli pe care nu le cuno[ti deloc, asta vrei s` spui,

Alandra? o \ntreb` el.– Eu... hmm... eu...Matt o s`rut` u[or pe frunte.– O anumit`... candoare pe care o dovedeai când mi-ai

r`spuns la mângâieri m-a f`cut la \nceput s` cred c` joci teatru.

118 JANE ASHTON

Alandra se crisp`. |ntotdeauna dorise ca el s-o considerecapabil` de ce este mai r`u. Iar acum, gândul sta \i displ`cea...

– Matt, eu...– Cred c` m-am \n[elat, [opti el. Nu, nu jucai teatru...Alandra \[i plec` privirea, ro[ie la fa]`.– Am reu[it s` deschid o poart`, eliberând astfel anumite

instincte, continu` el. {i, la fel ca un animal s`lbatic, te-aiabandonat, f`r` s` cuno[ti urm`rile...

Alandra sim]ea c` \i ard obrajii. Instinctele ei? Eradragostea, doar dragostea...

– Te rog, Matt! \l implor` ea. Nu mai analiza fiecare dincuvintele mele, fiecare din gesturile mele!

Alandra trase aer \n piept.– Mai devreme, când ai venit \n camera mea, erai furios pe

mine. E adev`rat, n-am prea mult` experien]`, dar...Tân`ra oft` din adâncul sufletului.– ... dar s` \ncerc`m s` uit`m asta, reu[i ea s` adauge. S`

nu mai vorbim despre a[a ceva!|l privea implorator. Splendizii ochi de smarald p`reau [i

mai mari \nc`...– E[ti obosit`, remarc` el cu blânde]e. Crezi c` acum vei

reu[i s` dormi?– Da...Se aplec` [i, timp de o clip`, buzele lui se lipir` de ale ei,

\ntr-o s`rutare plin` de tandre]e.– Du-te repede la culcare, Alandra. Pleac` atâta timp cât

mai sunt destul de st`pân pe mine ca s` te las s` pleci!


Capitolul 9

Când Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, eradoar [ase [i jum`tate.

Se \ntinse lene[`.– N-o s` reu[esc s` adorm din nou, [opti ea.{i imediat evenimentele nop]ii trecute \i revenir` \n minte.

Era posibil s` nu fi visat totul? Matt chiar venise dup` ea \nbuc`t`rie? Pentru prima dat` de când se cuno[teau, el nud`duse dovad` de agresivitate, ne\ncredere sau dispre]...

A[a ceva p`rea de necrezut...{i dac` \[i revizuia impresia pe care [i-o f`cuse despre ea?Pe de o parte ar fi vrut s-o priveasc` altfel. Ar fi vrut ca el

s` \n]eleag` c` ea nu este fata dur` pe care o dispre]uia atât demult. Dar unde putea duce asta?

F`r` s` se mai gândeasc` la toate astea, Alandra s`ri din patca s` fac` un du[. Apoi se \mbr`c` repede.

– Nu trebuie s`-[i schimbe impresia pe care o are despremine, spuse ea \n [oapt`. Fiindc`, dac` [i-ar da seama c` sunt\ndr`gostit` de el...

Strânse din pumni.– {i nu vreau deloc asta! decise ea.|l rev`zu pe Matt zâmbindu-i cu indulgen]` lui Jo. Cu nici

un pre] nu voia s` fie tratat` \n acela[i fel! Era prea mândr`...Cobor\ sc`rile din patru \n patru [i fu gata s` se ciocneasc`

de bunicul ei care venea din sens invers.– Pu]in` aten]ie, feti]o! mormì el. Nu mai ai vârsta s` te

dai pe balustrada sc`rii!– Iart`-m`, bunicule, \ngìm` ea.Apoi \i zâmbi.– {i bun` diminea]a!– Bun`...– Nu te duci \n diminea]a asta s`-]i vezi trandafirii?– |ntâi m` duc s`-mi caut pipa.– Am chef s` dau o fug` pân` la Londra, se auzi ea

declarând.El ridic` din sprâncene.– Iat` o hot`râre destul de nea[teptat`!– Doar cuno[ti femeile, bunicule! replic` ea pe un ton u[or.– Vino pân` \n biroul meu, \i porunci el.Alandra \l urm`.– {i ce o s` faci la Londra? se interes` el.– Hmm...Cùt` un pretext plauzibil.


– Magazinele din Bedewick nu se compar` cu cele dincapital`, g`si ea \n cele din urm`.

– Aha! Despre asta e vorba! exclam` el amuzat.Deschise un dulap, dar Alandra nu era atent` la ceea ce

face el.– La Londra, continu` ea, [tiu exact unde trebuie s` m` duc

ca s` g`sesc ceea ce-mi trebuie. {i, pe urm`, am chef s`-mirev`d câ]iva prieteni! Probabil c` se \ntreab` ce s-a \ntâmplatcu mine!

Alan Todd \i puse \n mân` un teanc de bancnote.– Dar... protest` ea. Eu nu...– Dac` o s` faci cump`r`turi, o s` ai nevoie de bani.„{i s` nu-]i treac` prin minte s`-mi refuzi cadoul!” p`reau

s` spun` ochii lui.– E prea mult! exclam` ea.{i \i \ntinse bancnotele.– Nu vreau banii t`i, bunicule!– A[a ai refuzat [i perlele bunicii tale, \i reaminti el. Ca [i

ma[ina pe care ]i-a[ fi oferit-o, chiar dac` ai fi ob]inut permisulde conducere la a zecea \ncercare! E[ti foarte orgolioas`,Alandra. Dar \]i dai seama c` procedând astfel, r`ne[ti pro-priul meu orgoliu?

– Bunicule, eu...– Deci nu vrei nimic de la mine? o \ntreb` el cu triste]e.– Oh, bunicule...– E[ti nefericit` aici? insist` el.{i \i b`g` din nou banii \n mân`. Ea \i privi oftând, ne[tiind

ce s` fac`...

122 JANE ASHTON

– Am r`mas la La Roseraie, \i reaminti ea.Alan Todd zâmbi.– {i sunt fericit pentru asta. |mi face atâta pl`cere s` te am

aici, lâng` mine, Alandra!Tân`ra sim]i c` \i dau lacrimile. Bunicul ei vorbea cu o sin-

ceritate [i o c`ldur` care \i mergeau drept la inim`.– {i acum, dac` ne-am lua micul dejun? morm`i el pe un

ton posomorât, destinat s`-i mascheze emo]ia.Deschise u[a biroului [i se d`du la o parte ca s-o lase s` treac`.– Oh, mi-am uitat pipa! exclam` el.Se \ntoarse s-o caute, \n timp ce Alandra r`m`sese \n prag,

privind bancnotele pe care bunicul ei o obligase s` le accepte.|n acel moment ap`ru Matt [i imediat ochii lui se \ndrep-

tar` spre banii pe care tân`ra \i ]inea \n mân`.Alandra se \nro[i ca focul. {i de data asta, aparen]ele erau

\mpotriva ei... Matt o s` cread` c` se d`duse bine pe lâng`bunicul ei...

|i era atât de ru[ine \ncât nici nu se sim]i \n stare s`-l salute.Cu un aer vinovat, \nghesui bancnotele \n buzunarul blugilor[i se \ndrept` spre sufragerie.

El o urm`. Alandra ridic` plin` de timiditate capul spre el[i descoperi c` o privea cu expresia dispre]uitoare care \i eraobi[nuit`.

Episodul din ajun nu fusese decât un scurt intermezzo \nrela]ia lor... Matt continua s-o judece la fel de r`u.

{i ce dac`! |[i \ndrept` spatele cu mândrie [i se a[ez` lalocul ei obi[nuit.

Alan Todd veni imediat dup` ei.


– Alandra ]i-a spus c`-[i va petrece ziua la Londra, Matt? \l\ntreb` el.

– Nu, morm`i acesta.{i mârâi apoi la adresa ei:– Ce ai de f`cut acolo?– Chiar trebuie s`-]i spun motivele mele? ripost` ea pe un

ton acru.– {i când te \ntorci? o \ntreb` el pe acela[i ton.Alandra oft`, u[urat` dar [i dezam`git` c` nu se schimbase

nimic \n rela]ia lor.– Nu-]i face probleme, dragul meu Matt! rosti ea sarcastic`.

O s` m` \ntorc \nainte s` fi avut timp s`-mi sim]i lipsa!– O s` te conduc la gar`, hot`r\ el.Era deci atât de gr`bit s-o vad` plecat`?– Nu-]i da atâta osteneal`!Constata cu satisfac]ie c` mai reu[ea s`-l ia peste picior.– Pot s` m` duc s`-l trezesc pe Robert [i s`-l rog s` m` con-

duc`, spuse ea cu un surâs angelic.Matt \i arunc` o privire ucig`toare.– |ncearc` s` fii gata la ora opt! \i porunci el.La ora stabilit`, Alandra \l a[teapta \n fa]a casei. Matt ap`ru

la volanul ma[inii [i se opri \n fa]a ei. Se aplec` [i deschise u[adin partea pasagerului. Alandra abia avu timp s` se instalezec` Matt demar`, f`când s` scrâ[neasc` sub pneuri pietri[ul depe alee.

– Sper c` n-ai uitat de târgul pe care l-am f`cut! \i spuse elprintre din]i.

124 JANE ASHTON

– Nu, bine\n]eles c` nu!– |]i precizez c`-]i vei primi cele o mie de lire, doar dac` vei

petrece toate, m` auzi? Toate nop]ile la La Roseraie!– Acum aud pentru prima oar` asta! exclam` ea.– Ori te \ntorci disear`, ori am stricat \n]elegerea, [uier` el.Alandra abia se ab]inu s` nu-i trânteasc` vreo dou`. Dac`

Matt credea c` ea o s`-i accepte banii, \[i f`cea iluzii!– Chiar [i Cenu[`reasa avea permisiunea s` ajung` la

miezul nop]ii, \i reaminti ea.Matt nu-i r`spunse. Doar când se aflau pe drumul spre

Ferny Druffield, el declar` pe un ton posomorât:– Am gre[it când te-am l`sat s` pleci asear` f`r` s`-mi

\ncerc norocul.Alandra ghici c` va urma o remarc` nepl`cut`. {i nu se

\n[elase...– |mi dau seama c`... erai dornic` de a[a ceva!Vrând \n mod sigur s-o insulte, continu`:– Ai nevoie s` fii strâns` \n bra]e! Ai nevoie de s`rut`rile

unui b`rbat, de...Ea \l \ntrerupse:– Dragul meu Matt, am f`cut o mic` repeti]ie asear` [i n-a

mers prea r`u...Matt strânse din maxilare [i Alandra ad`ug` pe acela[i ton

glume]:– Dar unele s`rut`ri valoreaz` mai mult decât altele!Matt frân` cu brutalitate \n fa]a g`rii. Ma[ina se opri,

opintindu-se parc`. F`r` s`-i arunce vreo privire, Mattcump`r` un bilet dus-\ntors pentru Londra, la clasa \ntâia.


– O s` te \ntorci cu trenul de ora [ase [i zece, \i spuse el peun ton care nu admitea replic`. Vin s` te a[tept la gar`.

– {i dac` lipsesc la \ntâlnire? N-a[ vrea s` fii dezam`git,a[teptând \n zadar, rosti ea cu un zâmbet ipocrit. Tu...

Dar nu avu timp s` spun` mai mult. El se a[ezase deja lavolan, dup` ce aproape c` \i aruncase \n fa]` biletul pe care i-lcump`rase. Dup` o clip`, ma[ina demar` \n tromb`.

***

O dat` ajuns` la Londra, Alandra lu` un taxi care o duseacas`. Deschise la perete ferestrele apartamentului ca s`aeriseasc`. Apoi \ncepu s` se plimbe cu nervozitate de colo-colo.

|ncerca s`-l uite pe Matt [i amintirile din noaptea trecut`,care nu \ncetau s-o asalteze... Dar era foarte greu! Clip` declip`, mintea ei o tr`da.

Matt... S`rut`rile lui Matt... Mâinile lui Matt care \i cuprin-seser` talia...

Oft` din adâncul pieptului. Dac` ar fi fost dup` ea, s-ar fiaruncat pe pat ca s` plâng` \n voie.

Soneria de la intrare se f`cu auzit` [i se duse s` deschid`.Nu fu surprins` s`-l descopere \n prag pe Henry Nolan.

– Am auzit zgomot, \i explic` el. {i mi-am zis: ori sunt ni[te[oareci, ori Alandra s-a \ntors...

Tân`ra se c`zni s` zâmbeasc`.– Alandra s-a \ntors, dup` cum po]i constata!– Cu ve[ti bune pentru mine? |mi accep]i oferta? |]i reiei sluj-

ba? Dac` zici da, \mi iei o mare povar` de pe umeri, crede-m`!

126 JANE ASHTON

– Lucrurile merg deci atât de r`u?Henry cl`tin` din cap.– |nlocuitoarea ta nici m`car nu [i-a \ncheiat luna de

preaviz! Dosarele se \ngr`m`desc [i n-am timp s` r`spund lacoresponden]`. Pe scurt, e un dezastru!

– Doar atât? \l \ntreb` ea râzând.– |ntoarce-te, Alandra! o rug` el. Cât \mi ceri atâta \]i dau...– Cum s` refuz o asemenea ofert`?– Of! exclam` el. Dac` ai [ti cât de u[urat m` simt!Ea \i r`spunsese f`r` s` se gândeasc`. |n sinea ei, nu

sperase c` Henry \i va face o asemenea propunere? Nu pentruasta se decisese s` vin` la Londra, \n aceast` diminea]`?

Trase adânc aer \n piept [i \[i \ndrept` b`t`ioas` spatele.{tia \n sfâr[it ce are de f`cut! Via]a ei \[i relua cursul aproapenormal, cu obliga]ii, cu un program.

O s` p`r`seasc` La Roseraie. {i n-o s`-l mai vad` niciodat`pe Matt. Era mai bine. {tia \n fundul sufletului ei c` hot`rârealuat` era cea mai \n]eleapt`.

***

La ora stabilit`, sosi la Ferny Druffield. Matt o a[tepta lagar`. Nu p`rea nici mai amabil, nici mai zâmbitor decât \nurm` cu câteva ore...

Având \n vedere c` Alandra nu venise nici m`car cu unpache]el, \[i \nchipuia probabil c` se dusese s`-l vad` peb`rbatul pe care pretindea c`-l iube[te.


– L-ai v`zut? o \ntreb` el f`r` nici o alt` introducere.– Cum m-a[ fi putut duce la Londra [i s` nu-l v`d? replic`

ea.Se \ntoarser` la La Roseraie f`r` s` mai schimbe nici un

cuvânt pe drum.„Parc` ar fi gelos”, gândi Alandra.El? Gelos din cauza ei? Cum se putea gândi la a[a ceva? Era

ridicol...Matt frân` \n fa]a casei. Abia coborâse Alandra, c` el plec`

din nou spre Ferny Druffield, ap`sând pân` la fund peaccelerator.

Alandra se duse s` se schimbe \nainte de a cobor\. Cinaurma s` fie servit` peste câteva minute, dar numai Jo se g`sea\n salon.

– Dac` a[ fi [tiut c` te duci la Londra, te-a[ fi \nso]it, declar`ea.

P`rea la fel de deprimat` ca [i Alandra.– Bunicul e \ngrozitor de prost dispus, ad`ug` ea. Iar

Robert n-a fost niciodat` atât de nesuferit!– Ah, da? rosti Alandra din vârful buzelor.– Matt a venit s` te a[tepte la gar`?– Da, dar p`rea foarte gr`bit. Abia am ajuns la La Roseraie

c` a [i plecat \n mare vitez`.– Ei bine, sper c` m`car Corinna Hamilton va reu[i s`-l

binedispun`.Deci Matt se \ntâlnea \n seara asta cu ea!„N-am de ce s` fiu geloas`, gândi Alandra. Nu inten]ionez

eu oare s` p`r`sesc pentru totdeauna La Roseraie?”

128 JANE ASHTON

– Poate c` are nevoie s` se odihneasc` pu]in? continu` Jo.Munce[te atât de mult. {i nu-[i ia niciodat` concediu! Nu l-amv`zut oprindu-se decât o singur` dat`: atunci când buniculs-a \mboln`vit.

– Bunicul a fost bolnav?– Oh, nimic grav... {i de mult timp! Aveam paisprezece ani

pe atunci [i \mi amintesc c` Matt mi-a recomandat s` m` portfoarte dr`gu] cu el fiindc` primise ni[te ve[ti proaste care \lafectaser` foarte mult.

Alandra r`mase t`cut`. Jo avea aceea[i vârst` ca [i ea...Acum [ase ani, când amândou` aveau paisprezece ani, murisetat`l ei. {i mama ei considerase c` e necesar s`-l informeze peAlan Todd. Acestea erau „Ve[tile proaste” care afectaser`s`n`tatea bunicului ei?

– {i... ce-a avut? \ntreb` ea.– Cred c` ni[te probleme cu inima.|n acel moment \[i f`cur` apari]ia Alan [i Robert [i ele

schimbar` subiectul.Alandra hot`r\ s` mai a[tepte pu]in \nainte de a-i anun]a

bunicului ei hot`rârea de a se \ntoarce la Londra [i s`-[i reiaserviciul.

Dup` cin`, b`tu la u[a biroului.– Intr`!Alandra p`trunse \n \nc`perea plin` de fum [i \l puse pe

scurt la curent cu inten]iile ei.– Cum, vrei s` pleci?! exclam` el. Când?– Mâine.– Mâine, repet` el stupefiat. Dar de ce?


– Nu voiam s` stau mai mult de zece minute la La Roseraie,\i reaminti ea. Dar, fiindc` nu exista un tren spre Londra, a tre-buit s`-mi amân plecarea. {i uite c` m-am instalat aici de dou`luni.

– }i-a trebuit revederea capitalei, remarc` el. |nainte s`pleci, p`reai foarte fericit` s` locuie[ti aici.

Alandra \nghi]i \n sec.– Trebuie s` muncesc, bunicule. {ederea la La Roseraie

mi-a f`cut bine. A fost o adev`rat` vacan]` pentru mine.Apoi se ridic`.– Dar \]i repet: simt nevoia s` muncesc. Sunt obi[nuit` s`

fiu independent`!– Matt ar putea s`-]i g`seasc` un post de secretar` la uzin`,

\i suger` el.– Nu! exclam` Alandra.|[i plec` apoi capul.– E imposibil, [opti ea.S`-l vad` pe Matt \n fiecare zi? S` lucreze cu el? Nu, cate-

goric nu...– Totu[i, \]i place s` te ciond`ne[ti cu Matt, remarc`

bunicul ei cu blânde]e.– }i-ai dat seama de asta?El cl`tin` din cap f`r` s` mai spun` nimic [i, timp de o

clip`, Alandra se temu c` i-a ghicit secretul.Dar se \n[ela.– Deci nu este Matt. Atunci e Robert? o \ntreb` el.Alandra ridic` mirat` din sprâncene.

130 JANE ASHTON

– E pu]in \ndr`gostit de tine, insist` bunicul ei. Ai observat[i tu asta, nu-i a[a?

Alandra d`du din cap.– Bine\n]eles. Dar... o s` m` uite repede!– De aceea nu vrei s` lucrezi la uzin`? Ca s`-l ui]i pe

Robert?I-ar fi fost u[or s` r`spund` „da”. |ns` n-ar fi fost cinstit din

partea ei.– Nu, afirm` ea. Nu din cauza lui Robert plec!Alan Todd oft`.– {i o s` ne mai dai vreun semn de via]`? O s` vii s` ne mai

vezi din când \n când? Sper c` n-o s` dispari cu des`vâr[ire...– Drept cine m` iei? \l \ntreb` ea cu un zâmbet c`lduros.– Drept o fat` bun` [i dr`gu]`. O fat` pe care o iubesc

mult... Chiar dac` este un pic cam orgolioas`.Apoi Alan ridic` dintr-o sprâncean`.– Dar dac ]i-a[ propune s -]i ofer lunar o mic rent , ca lui Jo, ai...– A[ refuza, termin` ea \n locul lui.Dup` spusele lui Matt, bunicul ei era ruinat. Dar se p`rea

c` nu de tot... Pentru ace[ti oameni extrem de boga]i, nu eraprobabil nici o diferen]` \ntre s` nu ai bani deloc sau s` mai ai\nc`, dar foarte pu]ini.

– Nu pot s` accept, ad`ug` ea cu blânde]e. {tii asta!– E[ti prea independent`, Alandra!– A[ putea s` te rog, bunicule, s` nu spui la nimeni c` plec?El o studie f`r` s` scoat` nici un cuvânt, imaginându-[i

probabil c` \ncerca s` scape de Robert, pe când adev`rul erac` ea se gândea la Matt...


La Matt, c`ruia \i promisese s` r`mân` trei luni [i care vafi \n mod sigur foarte sup`rat dac` afla c` va pleca \nainte dedata fixat`. {i nu avea curajul s`-i aud` repro[urile [i vor-bele t`ioase. Prefera s` fug`... cu riscul de a trece drept ola[`.

– |]i promit c` n-o s` spun nim`nui nimic, o asigur`bunicul ei.

– |]i mul]umesc.

***

A doua zi de diminea]`, când cobor\ la ora obi[nuit`, \l g`sipe Matt \n sufragerie \n compania bunicului ei.

Totul se terminase... Deja [i atât de repede! Deci sosise laLa Roseraie cu ura \n suflet, pleca plin` de dragoste [iafec]iune. Afec]iune pentru bunicul ei, pentru Jo, chiar [i pen-tru Robert.

{i de dragoste pentru Matt.El aproape c` \[i terminase micul dejun. Abia \ndr`zni s`-[i

\ndrepte ochii spre el. Apoi Matt se scul` brusc [i, f`r` s` ros-teasc` nici un cuvânt, p`r`si \nc`perea.

„Adio, Matt!” gândi ea disperat`.

***

Oftând, Alandra b`g` o foaie nou` de hârtie \n ma[ina descris. Trecuser` exact [apte s`pt`mâni de când p`r`sise LaRoseraie. {i nu reu[ise s`-l uite...

132 JANE ASHTON

|n cursul acestor [apte s`pt`mâni sl`bise mult. {i cât depalid` era! Când Henry f`cea vreo remarc` \n privin]a minei eiproaste, se mul]umea s` r`spund` printr-o ridicare din umeri.El \[i \nchipuia c` nu-[i revenise \nc` \n urma doliului recent[i ea nu-l contrazicea.

La ce bun? Doar nu era s`-i povesteasc` tot ce se \ntâm-plase la La Roseraie.

{i nu era s`-i spun` c`, \n fiecare clip`, gândul ei se \ndrep-ta spre Matt Carstair.

La \nceput abia se ab]inea s` nu fug` la gar` [i s` ia un biletnumai dus spre Ferny Druffield...

Dar reu[ise s` reziste acestui impuls. Totu[i \i d`du telefonbunicului ei. Nu-i promisese ea s` ]in` leg`tur`?

De fapt – [i nu-[i f`cea iluzii \n aceast` privin]` – era vocealui Matt cea pe care ar fi dorit s-o aud`. Dar form` num`rul dela La Roseraie la o or` când el se g`sea la birou. {i dup` cumse a[tepta, bunicul \i r`spunse la telefon.

– Ce pl`cere \mi face s`-]i aud vocea, Alandra! exclam` el.Ce mai faci?

– Mi-am reluat vechea slujb`– Toat` lumea \]i duce dorul aici.Alandra nu putu rezista dorin]ei de a-l \ntreba: – Chiar [i Matt?– Matt e destul de ciudat acum. |ntotdeauna e prost dis-

pus... ceea ce \i rupe inima lui Jo, dup` cum \]i \nchipui!Inima Alandrei f`cu un salt \n piept. {i dac` Matt se schim-

base din cauza ei? Dac` \i regreta plecarea? Oare suferise dincauza asta?

„Nu fi caraghioas`, feti]o!” se mustr` singur`.


– Jo pretinde c` e \ndr`gostit, adùg` bunicul ei. {i c`faimoasa Corinna Hamilton \i face via]a amar`...

Corinna Hamilton? Tot ea?– {i Jo ce mai face? reu[i s`-l \ntrebe Alandra cu o voce

neutr`.– Foarte bine. I se \ntâmpl` s` cineze destul de des cu

Jonathan Noseby. ~[tia doi par s` se \n]eleag` foarte bine.Dac` Jonathan ar putea s-o fac` s`-l uite pe Matt, a[ fi \ncân-tat! Fiindc` [tiu prea bine c` Matt n-o va considera niciodatàltfel decât o sor` mai mic`.

– Cu atât mai bine. L-am \ntâlnit doar o dat` pe JonathanNoseby, dar mi s-a p`rut foarte simpatic.

– Jo ar fi putut nimeri [i mai rù! o asigur` bunicul ei.Vorbir` despre una [i alta, apoi o \ntreb` dac` are inten]ia

s` vin` luna viitoare la La Roseraie.– Luna viitoare? repet` ea nehot`rât`.– E ziua mea.– {i dai o petrecere mare cu aceast` ocazie? \l \ntreb` ea

râzând.|[i imagin` toat` familia reunit`. Jo \mpreun` cu Jonathan

Naseby, Matt cu...Sim]i c` i se pune un nod \n gât [i scutur` din cap. Va avea

curajul s` se \ntoarc` la La Roseraie? Ce va g`si acolo?– O petrecere mare! pufni \n râs bunicul ei. Cine va veni

s`-i spun` la mul]i ani unui b`trân ca mine?– {ii c` ai mul]i prieteni care te iubesc, bunicule!|n curând \nchise, dup` ce-i promise c` va face m`car efor-

tul s`-i telefoneze de ziua lui, dac` nu putea fi liber` s` se

134 JANE ASHTON

repead` pân` acolo. De fapt, nu ]inea deloc s` se duc` \n aceazi la La Roseraie. Se temea de \ntâlnirea cu Corinna Hamilton.Precis c` aceasta va fi mo] \n frunte, la o asemenea petrecere.

Câteva zile \nainte de aniversarea bunicului ei, \i trimiseprin po[t` un pachet cu o hain` nou`, \mpreun` cu un scul delân` asortat` la culoare. {tia c` aceast` aten]ie \l va face s`zâmbeasc`. Spinii trandafirilor nu-i distrugeau mereu hainele?

|i scrise [i o felicitare. {aisprezece c`dea \ntr-o joi [i, \nacea zi, de câte ori se preg`tea s` formeze num`rul de la LaRoseraie, telefonul \ncepea s` sune sau ap`rea vreun client.

Abia \n cursul dup`-amiezii avu un moment de lini[te. Segr`bi s` formeze num`rul de la La Roseraie.

Culmea ghinionului, era ocupat... |nchise bomb`nind.Exact \n acel moment Henry intr` \n biroul ei.

– Mor de foame! Te deranjeaz` s` te duci s`-mi cumperi unsandvi[, Alandra? M-a[ duce eu, dar a[tept un telefonimportant.

– Imediat! spuse ea ridicându-se.{i, glumind, ad`ug`:– Aten]ie, Henry! Dac` o s` continui cu regimul `sta de

sandvi[uri, o s` te \ngra[i!Ajuns` jos, hot`r\ s` mai sune o dat` la La Roseraie dintr-o

cabin`. Dac` Henry a[tepta un apel important, nu era momen-tul s` monopolizeze linia biroului.

Cineva ridic` imediat receptorul la cel`lalt cap`t al firului.– Alo?Era vocea lui Matt... Receptorul \i c`zu din mân`. Dup` o

clip` ie[ise din cabin`.


|nchisese sau nu? N-ar fi fost \n stare s` spun`. Se a[teptaseatât de pu]in s`-l aud` pe Matt \n timpul zilei! Ce c`uta la oraasta acolo?

|[i aminti c` Matt nu-[i acorda niciodat` o vacan]`. O sin-gur` dat` p`r`sise biroul: când Alan Todd fusese bolnav.

Se sperie [i se \ntoarse din nou \n cabina telefonic`, undereceptorul atârna la cap`tul firului. Form` num`rul, [i imediatcineva ridic` receptorul dar, de data asta, nimeni nu vorbi.|n]elese c` ea trebuia s` ia ini]iativa...

– Alo? \ng`im` ea cu greu.Dup` o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt r`spunse:– Nu \nchide, Alandra!Ea \nghi]i \n sec...– Bunicul... [opti ea.{i brusc i se f`cu fric`. Decoperea cu uimire c` \l iubea mai mult

decât \[i \nchipuise.... Gândul c` era poate grav bolnav o \ngrozea.– Avem nevoie de tine aici, spuse simplu Matt.– Sosesc! promise ea. Imediat.– D`-mi adresa, vin s` te iau.– Nu, nu, ar dura prea mult. Aranjez \n a[a fel \ncât s`

ajung cât mai curând posibil.Dac` n-o s` prind` trenul, o s` ia un taxi. Sim]ea c` trebuie

s` ajung` la La Roseraie \n cel mai scurt timp posibil.Când se \ntoarse la birou, era extrem de palid`.– Am uitat s`-]i cump`r sandvi[ul, [opti ea.– Ce ]i s-a \ntâmplat, Alandra? se mir` Henry.|mpinse un scaun spre ea [i Alandra se trânti pe el. |n câte-

va fraze dezlânate, \i explic` ce se \ntâmplase.

136 JANE ASHTON

– Bunicul e foarte bolnav. Muribund, poate... Trebuieneap`rat s` iau trenul [i...

– Nu e[ti capabil` s` c`l`tore[ti \n starea asta! Te duc eupân` acolo, declar` el pe un ton f`r` replic`. Du-te repedes`-]i preg`te[ti valiza...

– Nu mai am timp!– Arunc` dou`-trei haine \ntr-o geant`. Nu po]i totu[i s`

pleci f`r` nimic. |n timpul `sta o s`-i telefonez so]iei mele cas`-i spun c` mai \ntârzii.

– Ce dr`gu] e[ti.El \i adres` un zâmbet c`lduros.– Nu-]i face probleme, micu]a mea. |n curând vei fi al`turi

de ai t`i.O privi cl`tinând din cap.– Am impresia c` ai fost \ntotdeauna acolo cu gândul... Nu

te-ai \ntors niciodat` cu adev`rat la Londra.Cât era Henry de perspicace!– E adev`rat, admise ea cu jum`tate de glas.


Capitolul 10

Henry p`ru vizibil surprins când o lu` pe aleea larg` ceducea spre impun`toarea re[edin]`. Se vedea c` nu se a[teptadeloc ca familia tinerei lui secretare s` fie atât de bogat`...

Opri ma[ina \n fa]a intr`rii. Alandra ezit`. Nu avea curajuls` intre \n cas`. Se temea de ce va g`si acolo...

– Intr`, te rog, reu[i ea s`-i spun`.|ns` Henry cl`tin` din cap.– Având \n vedere \mprejur`rile, prefer s` plec. Numai un

musafir nu-i mai lipse[te ast`zi familiei tale!|i \ntinse valijoara.{i nu uita c` m` a[teapt` Bianca! M` \ntorc imediat la Londra.– |]i mul]umesc, Henry, spuse ea emo]ionat`.– Curaj, Alandra!Când ea se hot`r\ \n sfâr[it s` urce treptele, el b`g` \n viteza

\ntâi [i plec`. Nici m`car nu oprise motorul...Tân`ra sun` [i a[tept` ca cineva s` vin` s`-i deschid`.

„Curaj” \i spusese Henry. Dar ea nu se sim]ea deloc curajoas`...Cuvintele lui Matt \i r`sunau \n minte: „Avem nevoie de

tine aici...“|i d`dur` lacrimile. Probabil c` bunicul se sim]ea foarte rù.Doamna Pinder \[i f`cu apari]ia \n pragul u[ii. Ea se a[tepta

s`-i vad` pe Jo, Robert sau Matt. Dar probabil c` ei se aflau lac`p`tâiul bolnavului.

– Domni[oara Todd! exclam` doamna Pinder zâmbindu-icu gura pân` la urechi. Ce surpriz` pl`cut`!

Alandra rosti cu greu:– Bunicul... bunicul meu... \ncepu ea.– O s` fie mul]umit s` v` vad`!– Urc imediat...– Dar nu e sus, spuse menajera. |l g`si]i probabil \n biroul lui.|n birou! Asta \nsemna c` se sim]ise atât de rù \ncât nu-l

putuser` transporta pân` \n camera lui!L`sându-[i valiza pe trepte, travers` holul \n fug` [i f`r` s`

mai bat` m`car \n u[`, intr` \n birou.Bunicul ei st`tea \n picioare \n fa]a ferestrei, fumându-[i

lini[tit pipa...Alandra \ncremeni locului, stupefiat`.– Alandra! exclam` Alan Todd. Nu m` a[teptam s` te v`d

ast`zi! Ai reu[it totu[i s`-]i iei liber?– Bunicule... \mgìm` ea.„ Avem nevoie de tine aici. D`-mi adresa, vin s` te iau eu...“Ce \nsemna asta? De ce o p`c`lise Matt?


– Ai promis c` telefonezi, continu` bunicul ei zâmbind.M` \ntrebam dac` ]i-ai uitat promisiunea...

Deci Matt nu \i spusese c` ea d`duse telefon! Lucrurilep`reau din ce \n ce mai greu de \n]eles! Ca prin vis, se a[ez`\n fotoliul pe care i-l indica bunicul ei.

– Te... te sim]i bine, bunicule?|l examin` cu aten]ie. Câteodat` mama ei ar`ta bine, când

se sim]ea mai obosit` ca niciodat`. Nu trebuie s` te iei dup`felul cum arat` bolnavii!

– M` simt foarte bine, o asigur` el, cu o veselie care i sep`ru for]at` Alandrei.

– Ce-a spus doctorul?– Doctorul?Alan Todd ridic` mirat din sprâncene.– Doar n-o s`-l chem de fiecare dat` când mai \mb`trânesc

cu un an!Apoi zâmbi:– N-am mai v`zut un doctor de o ve[nicie! {i sper s` mai

a[tept tot atâta timp pân` s` am nevoie de serviciile lui!|ncetul cu \ncetul, Alandra \ncepea s` \n]eleag`. Matt o

p`c`lise... Dar ce motiv avusese s-o sperie \n halul `sta?– De ce \mi pui \ntreb`rile astea ciudate? se interes`

bunicul ei. Par bolnav?– Deloc!|ncepuse s` se \nfurie la gândul c` Matt o p`c`lise ca s-o

oblige s` vin`. Dar \n ce scop?

140 JANE ASHTON

– Vizita mea va fi foarte scurt`, se auzi ea spunând. Un pri-eten care venea \n zon` m-a adus [i, la \ntoarcere, o s` iautrenul. Eu... voiam s`-]i spun la mul]i ani!

– Doar n-o s` pleci atât de repede!Bunicul \[i consult` ceasul.– Mai ales c` e prea târziu pentru ultimul tren! Probabil c`

pleac` din gara din Ferny Druffield, chiar \n acest moment.Ad`ug` râzând:– N-o prea nimere[ti când e vorba de orarul trenurilor, Alandra!Tân`ra se \nro[i.– Atunci o s` plec mâine.– A[a repede?Alan Todd oft`.– Oricum, o vizit` scurt` valoreaz` mai mult decât un tele-

fon! Sunt bucuros c` o s` iei parte la cina festiv` pe care Matta ]inut s-o organizeze \n cinstea mea. Jonathan Noseby e ca [ilogodit cu Jo – va veni [i el. Iar Robert o va aduce pe tân`racu care iese acum.

Iar Matt va fi precis \n compania Corrinei Hamilton, con-tinu` \n gând Alandra.

Se ridic`, extrem de agitat`.– Eu... nu pot r`mâne, bunicule. Trebuie... trebuie s`

g`sesc un taxi care s` m` duc` la o alt` gar`. Eu... eu trebuies` ajung la Londra pân` disear`! Neap`rat!

Alan Todd se \ncrunt`.– Nu te mai \n]eleg, Alandra! Ba r`mâi, ba pleci...P`rea sup`rat. Tân`ra se duse s`-i s`rute obrazul zbârcit.


– E prea complicat de explicat, [opti ea. O s` telefonez, cas` comand un taxi...

B`trânul cl`tin` din cap.– N-o s` \n]eleg niciodat` femeile!Alandra travers` gr`bit` holul. Avea inten]ia s`-i telefoneze

lui Jim Lasky, cel care o adusese la La Roseraie, prima oar`.– Alandra?Tres`ri. Matt era la mai pu]in de un metru de ea,

dominând-o cu silueta lui \nalt`. Slav` Domnului c` era sin-gur! Probabil c` nu sosise [i Corinna Hamilton...

Tân`ra o z`ri pe doamna Pinder urcând scara cu valiza ei[i-[i reg`si imediat graiul.

– Ce face doamna Pinder cu valiza mea?Se preg`ti s` fug` dup` ea, dar Matt \i bar` drumul.– Eu i-am spus s-o duc` \n camera ta.– Ei bine, spune-i s-o aduc` \napoi!|[i \ncruci[` bra]ele pe piept, \n timp ce-i comunica:– Plec chiar acum!{i cum el nu f`cea nici o mi[care, repet` foarte hot`rât`.– Chiar acum!Matt o privi strângând din pleoape.– Cum ai venit?Alandra nu-i r`spunse \ns`.– N-ai putut lua trenul... spuse Matt ca pentru sine.– De unde [tii?– Vin de la gar`. Nici un pasager n-a coborât la Ferny

Druffield din trenul de Londra!

142 JANE ASHTON

– Te-ai dus s` m` a[tep]i? se mir` ea.– Te surprinde?Alandra d`du din cap.– Da, recunoscu ea.Apoi, reg`sindu-[i spiritul caustic, ad`ug`:– Sper c` ai f`cut pneumonie a[teptând pe peron!Dar Matt nu r`spunse la provocare. O privea cu aten]ie [i

expresia chipului lui se \ntunec`.– Ai sl`bit, remarc` el \n cele din urm`.– M-am sub]iat, vrei s` zici? \l corect` ea. Nu `sta e visul

tuturor femeilor?{i cu un ton mai pu]in sigur, remarc`:– {i tu ai sl`bit...Urm` o t`cere ap`s`toare. |n cele din urm`, o rupse Matt.– Poate c` pentru acela[i motiv ca tine, Alandra? o \ntreb`

el \n [oapt`.Ce voia s` spun`? Dar oricum ea nu voia s` afle. Gre[ea

continuând s` r`mân` \n aceast` cas`... Cel mai bine era s`plece imediat, f`r` s` se mai uite \napoi.

– Plec, anun]` ea. Cu sau f`r` valiz`!Doamna Pinder cobora acum scara, cu mâinile goale.– Camera e preg`tit`, domni[oar` Alandra! spuse ea.– Mul]umesc, doamn` Pinder, reu[i s` spun` tân`ra.Doar nu era s-o pun` la curent pe menajer` cu disensiunile

dintre ea [i familia ei... Dar era la fel de hot`rât` s` plece.Doamna Pinder disp`ru \n buc`t`rie [i tân`ra se repezi la

primul etaj, cu inten]ia de a-[i recupereze valiza [i de a pleca


imediat. Pe jos, cu ma[ina... cu indiferent ce mijloc de trans-port. {i indiferent \ncotro! Un singur lucru conta: s` fug` dinaceast` cas`.

S` fug` de Matt...P`trunse val-vârtej \n acea frumoas` \nc`pere \n care

locuise timp de aproape dou` luni. Matt, care o urm`rise pescar`, intr` la rândul lui \n camer`.

O lu` de umeri [i o trase spre el. Alandra se zb`tu dinr`sputeri.

„Dac` m` s`rut`, sunt pierdut`!” gândi ea disperat`.– Las`-m`! \i porunci ea.|n loc s-o asculte, el o strânse \n bra]e cu [i mai mult`

putere. Alandra \ncepu s`-l loveasc` \n piept cu pumnii. Darloviturile nu p`reau s`-l ating`.

– Las`-m`! strig` ea.– Nu.– Nu vreau ca un mincinos s`-mi spun` ce am de f`cut!

exclam` ea furioas`.}inând-o \n continuare cu putere, el o \ntreb`:– Eu? Eu, mincinos?– Cel mai mare pe care l-am v`zut vreodat`! Cel...– Când te-am min]it, Alandra?Tân`ra deschise gura, apoi o \nchise, stupefiat` s`-l aud`

vorbind cu un asemenea aplomb.– Când? insist` el.Ea \l privi cu ochii holba]i.

144 JANE ASHTON

– Cât cinism... [opti ea. E[ti...– Când te-am min]it? repet` el.Alandra \l privi drept \n ochi.– De ce m` aflu aici? exclam` ea. Doar fiindc` mi-ai spus c`

trebuie s` vin! C` era ceva foarte important! Dac` n-ar fi fosta[a, crezi c` a[ fi venit atât de repede? M` a[teptam s`...

Se \ntrerupse [i scutur` din cap.– De ce te-ai distrat pe socoteala mea? M-ai speriat \ngro-

zitor. Credeam c` bunicul este bolnav [i...– Dar nu te-am min]it, repet` Matt.– Ba da! explod` ea. {tii prea bine c` da! L-am v`zut

adineaori pe bunicul. E \n plin` form`!Strânse din pumni, prad` unei furii neputincioase.– M-ai p`c`lit cu bun` [tiin]`!Matt cl`tin` din cap.– Aha, deci asta era! Dac` \]i aminte[ti termenii exac]i ai

conversa]iei noastre telefonice, [tii c` n-am pomenit deloc destarea s`n`t`]ii bunicului t`u. Pur [i simplu ]i-am zis c` avemnevoie de tine aici...

Alandra \[i mu[c` buza de jos, \n]elegând c` ea singur`tr`sese ni[te concluzii gre[ite.

– Dar de ce... \ncepu ea.– {i tu m-ai p`c`lit, Alandra! spuse el cu o voce grav`. De

câte ori m-ai indus deliberat \n eroare? M-ai f`cut s` cred c` nue[ti decât o aventurier` \n goan` dup` bani...

Alandra nu se mai zb`tea. F`r` s` scoat` nici un cuvânt, \lprivea... Deci \[i schimbase p`rerea \n privin]a ei?


– |]i \nchipui c` banii nu conteaz` pentru mine? spuse ea,râzând pref`cut. {i asta doar fiindc` am p`r`sit La Roseraie,f`r` s`-]i cer mia de lire promis`?

Matt ridic` din umeri.– Te-am ghicit \nc` dinainte de plecarea ta!Apoi o lu` brusc \n bra]e [i o duse de cealalt` parte a

culoarului, \n apartamentul lui. Niciodat` nu pusese Alandrapiciorul \n aceast` \nc`pere confortabil` [i luxoas`.

„Trebuie s` fug, gândi ea. Dac` mai r`mân mult aici, suntpierdut`!”

Asta i-o spunea instinctul. Dar trupul ei n-o mai asculta...Iar gândurile \i erau incoerente.

Matt se a[ezase \ntre ea [i u[`, t`indu-i orice posibilitate defug`.

Alandra \[i \ncruci[` bra]ele la piept.– M` la[i odat` s` plec? \l \ntreb` ea pe un ton provocator.Nu \ndr`znea s` se apropie de el. Dac` Matt o atingea, o

s`-[i piard` capul...– Regret c` te-am speriat, declar` el. Crede-m` c` n-am

avut inten]ia s` te fac s` crezi c` bunicul t`u e bolnav! Abiadup` ce am \nchis, am \n]eles c` vei ajunge poate la aceast`concluzie. |l iube[ti mult pe Alan [i ai atâta imagina]ie...

– {tii c`... \l iubesc mult?Cum de putuse ghici asta?– Bine\n]eles, o asigur` el.– {i totu[i...Alandra \[i mu[c` buzele.

146 JANE ASHTON

– La \nceput \l detestam, \i explic` ea cinstit. Când am venitaici pentru prima dat`, \l uram [i credeam c`... mereu va fi a[a.

Matt surâse.– {i n-a fost a[a, constat` el oarecum amuzat. Nu-]i

comanzi atât de u[or ura. Nici dragostea.Alandra \[i feri privirea.– Probabil c` a[ fi continuat s`-l detest dac` vizita mea ar fi

durat zece minute, dup` cum prev`zusem. Dar situa]ia a fostde a[a natur` \ncât m-a obligat s`-mi prelungesc [ederea la LaRoseraie. Mai \ntâi n-am avut tren. Pe urm`, primirea recef`cut` de Jo [i de Robert pe care i-am crezut ni[te snobi. {i tu...

Se \ntrerupse, \ntrebându-se cum de ajunsese s` spun` a[aceva. Pentru nimic \n lume nu voia s`-[i deschid` inima \n fa]alui Matt!

– {i mai eram [i eu, \i lu` el vorba din gur`. Eu care m-amlimitat s` te judec dup` aparen]e, f`r` s` \ncerc s`-]i\ndep`rtez masca... Eu care am avut tupeul s`-]i ofer bani cas` mai r`mâi aici!

Râse cu am`r`ciune.– {i mi-ai acceptat oferta. Doar pentru a avea pl`cerea s`

rupi cecul când ]i l-a[ fi \nmânat... M` \n[el, oare, Alandra?Tân`ra nu \ndr`znea s`-i r`spund`. Da, reu[ise s`-i

ghiceasc` inten]iile! Fiindc` exact a[a ar fi procedat... Cu cepl`cere i-ar fi aruncat banii \n fa]`, spunându-i cu dispre] c`nu are nevoie de ei!

Dar cât de departe p`reau toate! Uitase de ideile ei der`zbunare, de dorin]a de a-[i lua revan[a.


– Dragul meu Matt, te \n[eli cu des`vâr[ire, reu[i ea s`r`spund` pe un ton sarcastic. Crezi c`, asemeni tat`lui meu,nu dau nici o importan]` bunurilor materiale?

Matt ridic` din umeri.– |ncerci s` m` faci s` cred c` semeni cu mama ta? {i c` ea

era o persoan` interesat`?– Ea [tia \n orice caz c` nu are rost s` faci apel la bunicul.

Când i-a adus la cuno[tin]` moartea fiului sù, i-a r`spunsimediat comunicându-i s` nu se a[tepte la nici un ajutor mate-rial din partea lui.

Dar regret` imediat c` vorbise despre asta.– Când ai aflat despre aceast` scrisoare? se interes` Matt.Alandra se \ncrunt`.– Cât a trìt mama, nu i-am scotocit niciodat` prin lucruri!

exclam` ea.Matt d`du din cap.– |n]eleg...– M` \ntreb ce \n]elegi. Dar oricum, mi-e indiferent!– |n]eleg acum de ce \l urai pe Alan, f`r` m`car s`-l cuno[ti!

Mama ta tocmai murise [i tu ai descoperit acea scrisoare...Inten]ia ta era doar de a veni la La Roseraie pentru a-i \napoiabunicului tù faimoasa misiv`. {i de a pleca imediat. Dinnefericire, sau mai degrab` din fericire, orarul trenurilor ]i s-apus de-a curmezi[ul!

– Mama m-a pus s`-i promit c` voi veni la La Roseraie, seauzi ea spunând.

148 JANE ASHTON

– Când te-a f`cut s`-i promi]i asta? Pe patul de moarte?Matt avea darul s` ghiceasc` totul...– De unde... de unde [tii? \ngìm` ea.{i oft` din adâncul pieptului.– Nici acum n-am \n]eles de ce ]inea atât de mult s` vin

aici!– Dar eu [tiu, o asigur` el.– Spune-mi! \l rug` ea, cu ochii str`lucind de curiozitate.– Se temea c` vei r`mâne singur` pe lume [i dorea s` vii s`

trìe[ti \n mijlocul alor tì. Alandra vru s` protesteze dar nuavu curajul. |n fundul sufletului ei era convins` ca Matt aveadreptate.

|ncercând s` nu se lase cuprins` de emo]ie, ea declar`:– Ui]i c` am ob]inut un maximum de profit din [ederea

mea aici!Matt ridic` dintr-o sprâncean` [i ea continu`:– N-am avut timpul necesar s`-l conving pe bunicul s`-mi

ofere o ma[in`, dar a[ fi avut prea mare b`taie de cap laLondra cu \ntre]inerea! |ns` am reu[it s` p`strez perlelebunicii! Sunt splendide...

Matt se mul]umi s` zâmbeasc`.– Sunt cu adev`rat splendide, asta e [i p`rerea mea! Asta

e [i p`rerea firmei de asigurare. S`pt`mâna trecut` Alan mile-a dat s` le expertizez [i s` le asigur. Atunci am aflat c` ]ile-a oferit [i le-ai refuzat.

Alandra se \nro[i, dar nu se d`du b`tut` doar pentru atât.


– |]i aminte[ti de ziua când am ie[it din biroul buniculuimeu cu un teanc de bancnote \n mân`?

– {i \n ajunul acelei zile, Alandra, te ]ineam \n bra]e. Cuochii plini de lacrimi. |n acel moment erai tu \ns`]i. Nu mai\ncercai s` pari o intrigant`.

– Ce... ce [tii tu? \ngìm` ea.– |n seara aceea am reu[it s` citesc \n sufletul tù.– Oh...Alandra \ncerc` s` schimbe subiectul conversa]iei.– Erau furioas` c` m-ai v`zut cu banii ìa, de care \l extor-

casem pe bunicul!– Zi mai degrab` c` te obligase s`-i iei!– Oh... exclam` ea din nou.– {i Alan mi-a mai spus c` ai refuzat s` prime[ti o mic`

rent` lunar`, cum \i d` lui Jo. Fiindc` e[ti prea mândr`...Tân`ra fu nevoit` de data asta s`-[i recunoasc` \nfrângerea.

Era inutil s` mai \ncerce s` treac` drept ce nu era de fapt.Reu[i s` zâmbeasc` [i s` schimbe tonul.– Am priceput! Sunt perfec]iunea \ns`[i... {i acum, te rog,

las`-m` s` plec...Dar Matt o prinse de mân` [i izbucni \n râs.– Alandra, chiar c` e[ti o fat` ciudat`!Ea se \ncrunt`.– M` \ntreb de ce!Dar el nu mai râdea. Chipul lui devenise serios, aproape

grav. Alandra sim]i c` b`tìle inimii ei se accelereaz` nebune[te.Matt se aplec` [i ea ghici c` o va s`ruta...

150 JANE ASHTON

{i atunci se \ntoarse brusc. Matt oft` [i o trase spre o cana-pea, obligând-o s` se a[eze. Apoi se instal` al`turi de ea.

– Ar cam fi timpul s` avem o explica]ie, Alandra.– Nu v`d de ce ar fi necesar.– }i-am spus la telefon c` e nevoie de tine aici. Nu te

\ntrebi de ce?– Hmm, eu...– Da, e nevoie de tine aici. O nevoie disperat`!– O nevoie disperat`? repet` ea ca un ecou.Ar trebui s` plece... De ce s` prelungeasc` aceast` discu]ie?– Eu, eu am nevoie de tine, Alandra. {i asta de când te-am

v`zut prima oar`, a[ezat` \n salon. Soarele \]i lumina p`rul [i s-arfi putut crede c` un halou de aur str`lucitor \]i \ncadra chipul...

Cu respira]ia t`iat`, ea \l privea f`r` s` g`seasc` nimic despus. Pentru prima oar` \i vorbea astfel... [i nu-i venea s`-[icread` urechilor.

– Eu... eu ]i-am lipsit? \l \ntreb` ea uimit`.Apoi se corect`:– Vrei s` zici c` le-am lipsit tuturor de-aici?– Da, tuturor.Apoi o lu` de mân`.– Dar mie mai mult decât oricui, Alandra.– Matt... [opti ea, ro[ie ca para focului.– Ai fost mult timp plecat`. Iat` de ce trebuia s` revii cât mai

repede posibil... Dar atunci când ]i-am spus c` e nevoie de tine, numi-am \nchipuit c` o s` te sperii la gândul c` bunicul t`u e bolnav!

Privirea lui se cufund` \n ochii ei.


– Eu am nevoie de mine.O trecu un fior.– Dar... de ce? \ng`im` ea.Matt duse la gur` mâna tremur`toare a Alandrei.– Pentru c`, f`r` tine, via]a mea nu are sens, declar` el. Ai

plecat [i...– Trebuia s` plec!– De ce? o \ntreb` la rândul lui.Alandra nu r`spunse. Matt \i s`rut` din nou vârful

degetelor.– Când bunicul t`u mi-a spus c` ai plecat la Londra, nu

mi-a venit s` cred. Apoi am fost furios pe tine...– Furios?– Pe tine, repet` el. Dar mai ales pe mine. Mi-era necaz c`

reu[ise[i s` cape]i atâta importan]` \n via]a mea, \n inima mea.Alandra scoase un strig`t u[or de surpriz`. Matt o lu` \n

bra]e cu o nespus` tandre]e. Cu ochii \nchi[i, ea se sprijini depieptul lui, a[teptând o s`rutare care nu veni. Apoi deschiseochii [i \n]elese c` nu-i spusese \nc` totul.

– Când ]i-am cerut s` r`mâi la La Roseraie, \ncercam s` m`conving c` o f`ceam spre binele lui Alan.

– {i... nu era doar pentru el?Matt scutur` din cap.– Nu, era [i pentru mine, chiar dac` refuzam s` recunosc

asta. Când a sosit cadoul pentru ziua bunicului, zilele trecute,am crezut c` \nnebunesc!

F`cu ochii mari.

152 JANE ASHTON

– Asta \nsemna c` n-o s` vii aici de ziua lui, \i explic` el.– {i ai fi vrut s` vin?– Bine\n]eles. Nu puteam suporta ideea c` e[ti la Londra.

Cu acel b`rbat pe care pretinzi c`-l iube[ti.Matt o strânse [i mai tare \n bra]e.– Alandra, locul t`u e la La Roseraie.Tân`ra oft`, \ntrebându-se dac` auzise bine. {i mai ales

dac` a \n]eles bine. De ce nu vorbea Matt mai limpede?|l \ntreb` cu timiditate:– Locul meu este la La Roseraie, fiindc`... fiindc` sunt

nepoata lui Alan Todd?El \i cuprinse cu blânde]e umerii [i o privi cu pasiune.– Fiindc` e[ti nepoata lui Alan Todd; admise el. Dar mai

ales, fiindc` inima mea \]i apar]ine, scumpa mea.Scumpa mea... Aceste dou` cuvinte minunate fur` o adev`rat`

mângâiere pentru urechile ei. Chiar le rostise Matt? Sau visa...Inima mea \]i apar]ine... Asta \nsemna c` o iube[te! |i

m`rturisise dragostea lui.|l privi f`r` s` pronun]e nici un cuvânt. Emo]ia o cople[ise.

Pentru prima dat` de când \l cuno[tea, Matt nu mai p`rea atâtde sigur pe el...

Cu am`r`ciune, el \i spuse:– Cum de te po]i astfel abandona \n bra]ele mele [i s` fii

\ndr`gostit` de altul?Alandra tres`ri [i deschise gura. Dar nici un sunet nu-i ie[i

de pe buze.


– Am totu[i impresia c` nu-]i sunt indiferent! continu` elcu disperare. Reac]ionezi la mângâierile [i la s`rut`rile mele...Pari tulburat` de prezen]a mea.

Apoi Matt oft` [i-[i plec` trist capul.– Merit dispre]ul t`u. Te-am tratat \ntr-un mod incalificabil!– Matt! protest` ea cu o voce r`gu[it`.Voia s`-i spun` c` nu-i purta pic`. {i c` \l iubea... Dar era

prea tulburat` ca s` se poat` exprima firesc.– M-am sim]it atât de apropiat de tine, \n noaptea \n care

te-am g`sit plângând \n buc`t`rie, continu` el. M-am \n[elatoare? Emo]ia venea dintr-o singur` direc]ie? Nu sim]i nimicpentru mine?

– Matt, reu[i ea s` spun`. M` iube[ti un pic?– Un pic? exclam` el. Dar te iubesc cu pasiune! Te ador!

Visul meu cel mai scump ar fi s` devii so]ia mea. Dar, dinnefericire, iube[ti un alt b`rbat!

Ea se strânse la pieptul lui.– Cel`lalt b`rbat e[ti tu, Matt! Tu!Lacrimile se rostogoleau pe obrajii Alandrei. Dar de data

asta erau lacrimi de bucurie. Matt o strângea \n bra]e [i ea sel`sa f`r` nici o re]inere \n voia bra]elor lui puternice.

El o iubea, ea \l iubea... [i toate ne\n]elegerile disp`ruser`.Toate ne\n]elegerile? Nu, ea mai trebuia s`-i cear` ni[te expli-ca]ii. }inea ca totul s` fie clar \ntre ei.

– Corinna Hamilton? rosti ea \ntreb`tor.Matt ridic` din sprâncene.

154 JANE ASHTON

– Da? f`cu el surprins, auzind c` pronun]` numele acelei femei.– Ce reprezint` ea pentru tine? insista Alandra.Un zâmbet ap`ru \n col]ul buzelor lui Matt.– Henry Nolan, replic` el. El ce reprezint` pentru tine?– Henry Nolan! exclam` ea.Fu rândul ei s` zâmbeasc`. Deci amândoi erau gelo[i...– N-a existat niciodat` nici un b`rbat \n via]a mea, \l asigur`

ea. Singurul pe care l-am iubit vreodat`, singurul pe care o s`-liubesc \ntotdeauna, pân` la ultima mea suflare, e[ti tu, Matt.

– {i de ce \]i telefona acel Henry Nolan?– El m-a adus azi pân` aici. E un om minunat! \l asigur` ea.Fiindc` Matt se \ncruntase, ea se gr`bi s` adauge:– Henry Nolan e c`s`torit. |[i ador` so]ia, [i pe cei doi

copii. E patronul meu [i totodat` proprietarul apartamentuluimeu din Londra. Când eram la La Roseraie, i-am trimis un cec,ca s` reglez plata chiriei. A[a c` mi-a aflat adresa [i nu i-a fostgreu s`-mi g`seasc` num`rul de telefon. M-a sunat aici ca s`m` \ntrebe dac` vreau s`-mi reiau slujba, fiindc` secretara carem-a \nlocuit tocmai \[i d`duse demisia. {i oricum, nu eramul]umit de ea.

– {i ]i-ai reluat slujba când te-ai \ntors la Londra?– Exact.Alandra ezit` \nainte de a-i pune o \ntrebare care-i st`tea pe

inim`:– De ce erai atât de sup`rat \n diminea]a \n care am plecat?

Doar nu din cauza banilor pe care mi-i d`duse bunicul...


– Eram gelos ca un tigru. |mi spusese[i c` iube[ti pe altul,[i te duceai s`-l \ntâlne[ti la Londra! |n plus, f`cuse[i remar-ca nea[teptat` c` unele s`rut`ri valoreaz` mai mult decâtaltele!

– Dar e adev`rat! exclam` ea.El o strânse \n bra]e, mai s-o \n`bu[e.– Alandra, m` \nnebune[ti!Buzele lor se \ntâlnir` \ntr-un s`rut interminabil. Când

Alandra reu[i s`-[i ridice capul gâfâind, \l \ntreb`:– Chiar e[ti gelos?– |]i spun: ca un tigru!|[i trecu mâna prin p`rul negru.– Chiar \nainte de a recunoa[te fa]` de mine \nsumi c` te

iubesc, eram gelos. Nu puteam suporta ca un b`rbat s` seapropie de tine. A[ fi fost capabil s`-l iau la pumni pe bietulRobert!

Alandra \l sim]i c` se \ncordeaz`.– Când a hot`rât s`-]i dea lec]ii de conducere, eu... eu...Ea \i mângâie cu blânde]e obrazul [i el se destinse imediat.– {i pe urm` ai primit acea scrisoare, care se vedea de la o

po[t` c` e scris` de o mân` b`rb`teasc`... {i imediat, telefonulde la Henry Nolan. Apoi balul de la Bedewick, când to]ib`rba]ii de prin \mprejurimi se \nghesuiau s` te ia la dans!

– Oh, Matt! f`cu ea râzând. {i tu ai dansat cu mine.– Ca s` evit s` faci cuno[tin]` mai \ndeaproape cu Frank

Millingham. N-aveam nici un chef s` te v`d ie[ind \n compania lui!Matt oft`.

156 JANE ASHTON

– De ce refuzam s` recunosc c` te iubesc? Nu [tiu... Credc` te iubeam deja când ]i-am cerut s` r`mâi. Pretextând c`pentru a-l distra pe bunicul t`u...

– Nu mi-ai cerut s` r`mân! \l corect` ea. Mi-ai oferit o miede lire pentru trei luni de prezen]`.

– O s` m` ier]i vreodat`?El o lu` din nou \n bra]e.– Tot ce am \]i apar]ine, scumpa mea!Dar ea mai avea o \ntrebare de pus.– De ce erai azi acas`? La ora când am telefonat, erai de

obicei la birou.– Alan \mi spusese c` ai promis s` suni de ziua lui. {i mi-am

petrecut toat` ziua lâng` telefon.– Oh, Matt...Se cuib`ri la pieptul lui [i \i oferi buzele. Timp de o

ve[nicie parc`, r`maser` unul \n bra]ele celuilalt.– Va trebui ca Henry Nolan, s`-[i caute o alt` secretar`,

remarc` pe nea[teptate Matt.Alandra se \ncrunt`.– {i Corinna Hamilton? Va trebui s`-[i caute [i ea un alt

cavaler?– Scumpa mea, nu ai nici un motiv s` fii geloas` pe acea

Hamilton, dup` cum o nume[te Jo...– Dar ie[eai tot timpul cu ea!El cl`tin` din cap.


– Ie[eam, dar singur! Am v`zut-o o singur` dat` pe Corinnadup` bal. |ncercam s` m` conving c` toate femeile sunt la fel.De ce una s` fie preferat` \n locul alteia? O sear` \n companiaei a fost de ajuns s` m` conving` c` nimic nu va mai fi posibil\ntre mine [i ea. Nu-mi plac femeile frivole, egoiste [i intere-sate...

O strânse tandru la piept.– Femeia pe care o iubesc e o blond` cu ni[te splendizi

ochi verzi. E o femeie orgolioas`, independent` [i inimoas`...O ador, [i dac` ai [ti cât de mândru sunt de ea!

– B`rbatul pe care-l iubesc... \ncepu ea.Dar nu avu timp s` spun` mai mult. Matt \i \nchise gura cu

o s`rutare.Pe urm`, tres`ri [i-[i privi ceasul.– Scumpo, o s` \ntârziem la petrecere! Trebuie neap`rat s`

coborâm... Toat` lumea se va \ntreba ce s-a \ntâmplat cu noi!O \mpinse cu blânde]e.– Dac` te mai ]in \n bra]e, o s` uit`m complet de petre-

cere... {i n-ar fi frumos fa]` de bunicul t`u!Alandra \[i mu[c` buza de jos. Venise la La Roseraie

\mbr`cat` \n blugi [i pulov`r. Se schimbase \n grab` pentruplecare, \nainte de a arunca \n valiz` câteva haine la \ntâm-plare. Era sigur` c` nu avea [i ceva elegant!

– N-am nimic de \mbr`cat, \n afar` de pantaloni [ipulov`re!

Matt izbucni \n râs.

158 JANE ASHTON

– Nu cred c` bunicul t`u se va sim]i [ocat v`zându-te \nblugi, scumpa mea!

O lu` de mân` [i o trase spre scar`.– Mai ales când va afla marea veste!– Ce veste? \l \ntreb` ea, privindu-l cu ni[te ochi \n care

str`luceau stelele.– C` Alandra Todd va deveni \n curând Alandra Carstair...

dac` accept`, bine\n]eles.– Oh, Matt! Dar nici nu visez altceva!

Sfâr[it


un moment de nebunie

Documents