UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: AFACERI INTERNAȚIONALE

TRANSPORTUL DE OBIECTE AGABARTICE

STUDENȚII: Bartis Lorand

Hîrnia Dragoș

AN: III, grupa: 8471

1

Transportul de mărfuri agabaritice

Introducere

Transporturile agabaritice au reprezentat din totdeauna o enigmă pentru marea parte a

oamenilor, acaparând de fiecare dată atenția acestora dacă aveau ocazia să se intersecteze cu un

astfel de transport.

Din aceste considerente am ales să abordăm această temă și sperăm că prin intermediul

acestei lucrări vom reuși să clarificăm câteva aspecte legate de transporturile agabaritice. În

special cu privire la:

Ce înseamnă transportul agabaritic;

Apariția și dezvoltarea transportului agabaritic;

Modalități efective de realizare a unui transport negabaritic;

Legislația referitoare la aceste tipuri de transport;

Cum pot fi asigurate transporturile agabaritice;

Care este cel mai utilizat tip de transport agabaritic;

De ce transporturile agabaritice necesită o atenție atât de mare din

partea autorităților.

2

Cap.1. Noțiuni introductive în transporturile agabaritice

Scurt istoric al transporturilor agabaritice

Transporturile agabaritice datează încă din cele mai vechi timpuri, chiar de pe vremea

faraonilor din Egiptul antic, când sau construit celebrele piramide al căror mod de fabricație

reprezintă o enigmă până și în zilele noastre.

Însă apariția și dezvoltarea transporturilor agabaritice, așa cum le știm noi, poate fi

observată începând cu anul 1970. Acest lucru s-a putut întâmpla deoarece progresul tehnologic a

permis construirea și producerea de obiecte din ce în ce mai mari. Un alt factor important care a

dus la dezvoltarea transporturilor agabaritice a fost criza petrolieră, aceasta a determinat țările din

Europa de Nord să înceapă extragerea de țiței prin forțe proprii pentru a obține un preț mai bun.

La niciun an se efectuau transporturi agabaritice masive pe Marea Nordului pentru a se începe

operațiunile de exploatare a petrolului, această lucrare reprezentând un punct critic în evoluția

acestui tip de transport.

Fabricantul italian Cometto, unul dintre liderii mondiali în producția de trailere si

semitrailere destinate transportului agabaritic este un pionier al acestui domeniu. Având o

prezență notabilă pe piață încă din anul 1954, compania numără astăzi peste 3.000 de clienți în

întreaga lume. Sediul central se află la Borgo S. Dalmazzo-Cuneo - Italia si are o rețea de dealeri

în peste 60 de țări.

Cel mai greu transport agabaritic care a trecut

vreodată prin România, a fost un convoi cu o greutate totală

de 676 de tone(Fig.1.1). Piesa de rezistenta a transportului a

fost un rezervor cu o greutate de 405 tone. Imensa greutate a

fost transportata timp de 25 de zile pe Dunăre, din Germania.

Fig.1.1. Convoi de 676 de tone

3

Definiția și modalitățile de efectuare a transportului agabaritic

Transportul agabaritic în mod generic este definit ca transportarea, manipularea și

montarea de obiecte grele, care sunt indivizibile, şi de greutăţi, în general, care să fie în intervalul

de 1 tona la peste 1000 de tone şi de lăţimi / înălţimi de peste 100 de metri, care sunt prea mari

pentru a încăpea în containere normale sau pe transportoare convenţionale. Aceste elemente

supradimensionate sunt transportate de la un loc la altul (uneori în afara graniţelor ţării), apoi

ridicate sau instalate. Caracteristic pentru produsele agabaritice este lipsa de standardizare în ceea

ce privește transportul, fiecare transport necesitând o planificare individuală.

De cele mai multe ori obiectele care necesită transportare specială sunt: generatoare,

turbine, reactoare, cazane, turnuri, turnare, încălzitoare, prese, locomotive, bărci, sateliţi, personal

şi echipamente militare. În industria ”offshore”, piese de pe platformele petroliere şi platformele

de producţie sunt de asemenea ridicate, unele dintre acestea la sfârşitul duratei de viaţă sunt

eliminate. Transporturi agabaritice recente notabile au inclus mai multe ridicări de peste 2000

tone la închiderea platformei petroliere din nord-vestul Hutton, sectorul Britanic al mării de Nord.

Transportul agabaritic rutier

La definitivarea alegerii soluției de transportare rutieră trebuie să se includă și costul asamblării și

al montării pe șantier, precum și costul operațiunilor de încărcare și de descărcare, necesare.

După stabilirea modalității de transportare este important să se obțină, de la organele de drept,

avizele necesare, pentru fiecare caz în parte. În unele situații trebuie să se realizeze și unele

lucrări suplimentare de deviere a căilor rutiere existente, lărgirea unor porțiuni de șosele,

realizarea unor terasamente, consolidarea de drumuri și poduri, acestea fiind incluse, la rândul

lor, în costul general al transportului. Pentru acest tip de transporturi se folosesc Carnete TIR

obişnuite, dar ale căror coperţi şi voleţi poartă, toţi, menţiunea îngroşată “Heavy or Bulky Goods”

în engleză sau “Marchandises Pondéreuses ou Volumineuses” în franceză.

În etapa încărcării utilajelor pe platformele pentru transportare este necesar să se efectueze:

a) Verificarea stării de funcționarea utilajelor alese pentru ridicare, conform I.S.C.I.R;

b) Instruirea personalului afectat de operație;

4

c) Legarea utilajului și încărcarea macaralei și a legăturilor, prin ridicarea încărcăturii la

înălțimea de 0,20m și menținerea în această poziție timp de 10min;

d) Ridicarea și așezarea utilajului pe platforma pentru transport și dezlegarea acestuia;

e) Calarea și ancorarea (fixarea) utilajului pe platforma mijlocului de transport;

f) Dezafectarea macaralei și a zonei de lucru.

Convoiul pentru transportul rutier greu, agabaritic, trebuie să îndeplinească și să satisfacă

următoarele condiții:

a) Să permită adaptarea la o gamă cât mai largă de mărfuri și tipodimensiuni de utilaje (să nu fie

realizat pentru un anumit tip de utilaj);

b) Să realizeze transportul în deplină siguranță, în orice condiții de drum;

c) Caracteristicile tehnice să corespundă prescripțiilor de circulație pentru drumurile publice;

d) Să poată realiza manipularea încărcăturii în locurile care sunt prevăzute cu utilaje

corespunzătoare;

În țara noastră transportarea utilajelor grele și cu gabarite depășite se efectuează în conformitate

cu Legea nr. 13/1974.

Tonajele și gabaritele admise pentru autovehiculele care circulă pe drumurile publice, se stabilesc

după cum urmează:

1. Tonajele:

pe autostrăzi și pe drumurile deschise traficului internațional, precum și pe cele modernizate

între orașe 10 tone pe osia simplă și 18 tone pe osia dublă;

pe celelalte drumuri modernizate 8 tone pe osia simpla și 14,5 tone pe osia dublă;

pe drumurile împietruite 7 tone pe osia simplă și 12 tone pe osia dublă

2. Gabaritul:

lățime: 3,5m;

înălțime: 4,0m;

lungime: 12m pentru autovehicul fără remorcă, 16m pentru autovehicul articulat, 18m pentru

autovehicul cu o remorcă, 20m pentru autovehiculul cu două remorci.

Pentru transporturile cu tonaje ți gabarite care depășesc limitele de mai sus, efectuate pe

drumurile publice, se va solicita in prealabil un aviz special care va fi eliberat, de la caz la caz, de

către organul care administrează drumul respectiv.

5

De asemenea autovehiculele sau vehiculele cu tonaj și gabarit depășit vor avea înscrise pe partea

stângă, cu vopsea, masa proprie și masa utilă maximă, în poziție de transport.

Pentru transportul de obiecte grele sunt utilizate

camioane si remorci speciale (Fig.1.2.), care sunt potrivite

din cauza domeniului lor de încărcare foarte mare, dar

mai ales pentru capacitatea imensă pe care o oferă la

încărcare.

Fig.1.2. Camion cu remorcă specială

Transportul agabaritic feroviar

Pe căile ferate un transport este negabaritic atunci când conturul geometric transversal al unui

vagon este depășit in cel puțin într-un punct de către obiectul/marfa transportată. De asemenea

sunt transporturi negabaritice și următoarele:

a) toate încărcăturile a căror lungime depășește traversa frontală a vagonului;

b) toate încărcăturile care depășesc lățimea maximă a platformei vagonului;

c) toate încărcăturile care nu depășesc lățimea maximă a platformei vagonului, dar au o înălțime

(inclusiv înălțimea platformei vagonului) mai mare de 3500 mm măsurată de la coroana șinei.

Transport feroviar cu tonaj depășit (Fig.1.2.) există atunci când masa brută a vehiculului

depășește sarcina maximă pe osie sau masa pe metru liniar, admisă de calea ferată, poduri și

vagon sau este depășită capacitatea sau limita

maximă de încărcare admisă de vagon, care este

înscrisă pe acesta.

Proiectele pentru transporturile negabaritice și

cu tonaj depășit vor fi avizate de Institutul de

Cercetare și Proiectare de specialitate din cadrul

Ministerul Transporturilor, în vederea obținerii

acordului de principiu pentru circulația pe căile

ferate. Fig.1.2. Transport feroviar cu tonaj depășit

6

Documentația necesară pentru transporturile feroviare agabaritice:

1. documentația obiectului transportat:

desenul de ansamblu cu toate coletele și caracteristicile constructive ale obiectului

transportat reprezentată în toate vederile și secțiunile necesare;

precizări speciale cu privire la condițiile de transport ale obiectului transportat.

2. documentația de transport:

desenul la scară privind amplasarea, fixarea și asigurarea obiectului pe vagonul corespunzător

ales, care va cuprinde: vedere laterală, vedere frontală, vedere în plan;

De asemenea se va preciza ruta pe car urmează să se efectueze transportul.

Transportul agabaritic aerian

Pentru transportul aerian sunt folosite aeronave

speciale de transport marfă cu un volum foarte mare , cum

ar fi Antonov An-225 (Fig.1.3.), care se pot deplasa cu

până la 250 de tone de marfă.

Fig.1.3. Aeronavă Antonov An-225

Transport agabaritic naval

În cazul transportului agabaritic efectuat pe apa putem distinge două categorii: transport

agabaritic maritim și transport agabaritic fluvial.

Pentru transportul agabaritic fluvial mijlocul de transport preferat este șlepul (Fig.1.4.) ,

acesta reprezentând o denumire generică pentru diferitele tipuri de mijloace plutitoare construite

7

din oţel, lemn sau beton, cu fundul plat, corp cu forme pline, puntate sau nepuntate, de regulă fără

propulsie.1

Fig.1.4. Șlep Agabaritic

Transportul obiectelor agabaritice efectuat pe mare se face cu ajutorul unor nave speciale

(Fig1.5.) , care odată cu trecerea timpului au fost dotate cu macarale pentru a facilita încărcarea

și descărcarea.

Fig.1.5. Navă specială pentru transport agabaritic

1 Lexicon maritim englez-român, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971

8

Cap.2. Legislația și asigurarea transportului agabaritic

Legislaţia transportului de mărfuri şi produselor periculoase

Felul în care trebuie să se desfăşoare transportul produselor şi mărfurilor periculoase este

reglementat de legislaţia europeană. În vederea protejării de evenimentele nedorite care s-ar putea

produce, au fost elaborate la nivelul ONU, o serie de măsuri severe, cu caracter tehnic şi

legislativ, care se aplică în traficul internaţional. Respectarea acestor măsuri face posibil

transportul în siguranţă al mărfurilor periculoase în traficul feroviar, rutier, naval, aerian,

multimodal, precum şi manipularea mărfurilor cu mijloace mecanizate şi manual. Măsurile se

referă la ambalare, încărcare în mijloacele de transport şi folosirea tehnologiilor moderne de

transport (containerizare, paletizare şi pachetizare). Deoarece mare parte a transporturilor se

realizează pe cale rutieră şi feroviară, aceste 2 modalităţi de transport prezintă cele mai

importante norme.2

Legislaţia Rutieră.

Transportul pe cale rutieră al acestor mărfuri este reglementat de către Acordul european referitor

la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase ( A.D.R ), încheiat la Geneva la 30

septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr.31/1994.

Prin mărfuri periculoase se înţelege acele substanţe care prin natura lor fizico-chimică pot

produce daune personale, mediului înconjurător, etc. Conform ADR, clasele de mărfuri

periculoase sunt următoarele:

Clasă 1: substanţe şi obiecte explozive

Clasă 2: gaze

Clasă 3: lichide inflamabile

Clasă 4.1: substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe

explozive, desensibilizate solide

Clasă 4.2: substanţe care se aprind spontan

Clasă 4.3: substanţe care, la contactul cu apa degajă gaze inflamabile

Clasă 5.1: substanţe comburante

Clasă 5.2: peroxizi organici

2 Rubrica juridică a transportului de mărfuri periculoase; www.CFR.ro

9

Clasă 6.1: substanţe toxice

Clasă 6.2: substanţe infecţioase

Clasă 7: substanţe radioactive

Clasă 8: substanţe corosive

Clasă 9: substanţe şi obiecte periculoase

Clasă 10: obiecte cu dimensiuni mari si foarte mari (agabaritice) diverse

Clasificare trebuie făcută de expeditor (eventual cu ajutorul producătorului) şi sub

responsabilitatea sa.

Transportul mărfurilor sau produselor periculoase se efectuează doar pe traseele stabilite de

autoritatea competentă şi se vor comunica ulterior poliţiei din localităţile pe raza cărora de

derulează transportul.

Mărfurile şi produsele periculoase se transportă numai cu autovehicule special amenajate,

purtând semne distinctive de identificare şi în condiţiile stabilite prin normele legale în vigoare,

ele trebuie însoţite pe tot parcursul de persoane care să cunoască caracteristicile acestora, iar

conducătorul trebuie să aibă asupra sa documentele de transport prevăzute de lege şi să cunoască

normele referitoare la transportul şi la manipularea încărcăturii

De asemenea reglementari privind transportul rutier al acestor produse se regăsesc şi în Codul

Rutier Român:

SUBSECŢIUNEA 2: Transportul mărfurilor sau produselor periculoase

Art. 174 (1)Transportul mărfurilor sau produselor periculoase se efectuează numai dacă sunt

îndeplinite următoarele condiţii:

a)vehiculul îndeplineşte condiţiile tehnice şi de agreare, prevăzute în Acordul european referitor

la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (A.D.R.), încheiat la Geneva la 30

septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, cu modificările ulterioare;

b)vehiculul are dotările şi echipamentele necesare prevăzute în reglementările în vigoare;

c)conducătorul vehiculului deţine certificat ADR corespunzător.

(2)Administratorul drumului public stabileşte, cu avizul poliţiei rutiere, traseele interzise

accesului vehiculelor care efectuează transport de mărfuri sau produse periculoase, cu indicarea

rutelor ocolitoare sau alternative.

Art. 175 (1)Conducătorul vehiculului care efectuează transport de mărfuri sau produse

periculoase trebuie să aibă asupra sa documentele de transport prevăzute de lege, să cunoască

10

normele referitoare la transportul şi la manipularea încărcăturii, putând fi însoţit de persoane care

să cunoască bine caracteristicile acestora.

(2)În cabina autovehiculului care transportă mărfuri sau produse periculoase se pot afla numai

membrii echipajului.

(3)Dacă din cauza deteriorării ambalajului sau din alte cauze marfă ori produsul periculos se

împrăştie pe drum, conducătorul este obligat să oprească imediat, să ia măsuri de avertizare a

celorlalţi conducători care circulă pe drumul public şi a persoanelor din jur, să semnalizeze

pericolul cu mijloacele pe care le are la îndemână şi să anunţe administratorul drumului sau cea

mai apropiată unitate de poliţie.

Art. 176 Se interzice conducătorului de autovehicul care transporta mărfuri periculoase:

a)să provoace şocuri autovehiculului în mers;

b)să fumeze în timpul mersului ori să aprindă foc la oprire sau staţionare, la o distanţă mai mică

de 50 m de autovehicul;

c)să lase autovehiculul şi încărcătura fără supravegherea sa, a însoţitorului ori a unei alte

persoane calificate;

d)să remorcheze un vehicul rămas în până;

e)să urmeze alte trasee sau să staţioneze în alte locuri decât cele stabilite, precum şi pe partea

carosabilă a drumului pe timp de noapte;

f)să transporte alte încărcături care, prin natura lor să determine o sporire a pericolului;

g)să permită prezenţa în autovehicul a altor persoane, cu excepţia celuilalt conducător, a

însoţitorilor sau a celor care încarcă ori descărcă mărfurile sau produsele transportate;

h)să între pe sectoarele de drum pe care îi este interzis accesul;

i)să păstreze în autovehicul rezerve de combustibil în ambalaje care nu sunt special confecţionate

în acest scop3.

Legislaţia feroviară

Reglementările internaţionale privind transporturile feroviare au fost adoptate şi de ţara

noastră încă din anii 1950. În prezent, este în vigoare Regulamentul privind transportul

internaţional feroviar al mărfurilor periculoase (RID), anexa nr. 1 la apendicele B “Reguli

uniforme privind Contractul de transport internaţional feroviar al mărfurilor (CIM)” şi Convenţia

3 www.euload.com

11

cu privire la transporturile internaţionale (COTIF), semnată la Bernă la 9 mai 1980 şi ratificată de

România prin Decretul nr. 100/1983.

Ordonanţa nr. 49/1999 legiferează aplicarea în continuare a folosirii RID în traficul intern. Prin

sus-numita ordonanţa a fost desemnat Ministerul Transporturilor ca autoritate de stat responsabilă

cu aplicarea regulilor COTIF şi RID.

Prin Ordinul nr. 746/1998 al ministrului transporturilor privind aprobarea Normelor uniforme

pentru aplicarea Regulamentului de transport pe căile ferate din România (NUT), s-a aprobat

anexa nr. 1, denumită “Norme tehnice de transport al mărfurilor periculoase”.

Normele tehnice prevăd ca la transportul materialelor şi obiectelor periculoase pe reţeaua CFR, în

afară de RID este necesară şi respectarea altor regulamente interne, referitoare la transportul

materialelor nucleare şi radioactive, a armelor şi muniţiilor, precum şi la protecţia mediului,

emise de organele de supraveghere tehnică din România.

Conform Ordonanţei nr. 49/1999, coordonarea aplicării unitare a prevederilor RID revine

Comitetului interministerial pentru transportul mărfurilor periculoase pe calea ferată, al cărei

preşedinte este un reprezentant al Ministerului Transporturilor.

Transportatorii autorizaţi pot încheia înţelegeri care să deroge de la prevederile RID privind

admiterea mărfurilor periculoase la transport, ce se aprobă de către Ministerul Transporturilor, la

propunerea CFR Marfă, după obţinerea avizului Autorităţii Feroviare Române sau al organului

tehnic de supraveghere din România, după caz, precum şi al Comitetului interministerial arătat

mai sus.

Având în vedere gradul înalt de periculozitate pe care îl prezintă aceste transporturi pentru mediul

înconjurător, în cazul nerespectării reglementărilor, abaterile grave se tratează ca infracţiuni şi se

sancţionează potrivit prevederilor legilor penale. Celelalte abateri, cu un grad mai scăzut de

periculozitate, sunt tratate drept contravenţii şi sancţionate potrivit legii.

În cazul în care, în urma abaterilor rezultă pagube pentru calea ferată, clienţii sunt obligaţi să

repare prejudiciile cauzate, indiferent de sancţiunile prevăzute de lege. Dacă în scrisoarea de

trăsură sunt înscrise date incorecte, inexacte, incomplete sau imprecise, care au ca efect

acceptarea la transport a materialelor excluse de RID sau nerespectarea condiţiilor speciale

impuse acestor transporturi, se percep tarife suplimentare.

12

Existenţa şi aplicarea acestor reglementări arată că România dispune în prezent de o legislaţie

modernă privind transportul mărfurilor periculoase, legislaţie care corespunde aquisului

comunitar4.

Astfel trebuie menţionat că transportul acestor produse trebuie realizat respectând în tocmai

aceste reglementări deoarece efectele în cazul unor situaţii nefavorabile pot fi devastatoare.

Celelalte două modalităţi de transport (cel naval şi cel aerian) în cadrul transportului produselor

potenţial periculoase adoptă reglementările legale privind transportul celorlalte mărfuri, cu

precizarea că se iau măsuri suplimentare de siguranţă în funcţie de produsele transportate şi

modalităţile de realizare a acestor transporturi.

Toate acestea rămân la latitudinea transportatorilor şi a organelor reglementate, care sunt obligate

să asigure transportul în siguranţă al acestor produse.

De asemenea trebuie precizat că aceste mijloace de transport sunt mai rar folosite şi datorită

costurilor mult mai mari de transport şi a potenţialului de dezastru mult mai ridicat. Cu toţii

urmăresc atât costuri mai mici dar şi un risc cât mai redus cu putinţă.

Asigurarea transportului de mărfuri şi produselor periculoase

Asigurarea acestor categorii de mărfuri este foarte greu de realizat deoarece acestea prezintă un

pericol pentru mediul înconjurător dar mai ales datorita dimensiunilor pe care le au aceste

produse, iar valorile pagubelor în cazul unui dezastru pot fi uriaşe. De obicei aceste mărfuri

periculoase sunt transportate fără a se asigura produsele în, datorită şi scopului în care ele sunt

transportate dar mai ales a valorilor uriaşe ce ar costa pe transportator asigurarea lor.

Principalele modalităţi de a asigura aceste transporturi se iau în special asupra utilajelor utilizate

pentru transportul produselor; acestea sunt dotate cu măsuri suplimentare de siguranţă, dar şi

asupra rutelor pe unde se transporta produsele, în special prin alegerea unor rute de transport care

să pună cât mai puţin în pericol în special viaţa oamenilor dar şi în anumite situaţii eliberarea

traseelor şi îndepărtarea populaţiei atunci când este neapărat nevoie, pentru ca viaţa nimănui să

nu fie pusă în pericol ; şi nu în cele din urmă pentru a asigura un transport în siguranţă şi pentru

mediul înconjurător şi păstrarea intactă a acestuia.

4 Rubrica juridică a transportului de mărfuri periculoase; www.CFR.ro

13

Cap.3.Cum se efectuează transportul propriu-zis al produselor agabaritice

Transportul Rutier

Felul în care se derulează transportul rutier

propriu-zis începe încă dinainte de a se lua

contact direct cu încărcătura ce va fi transportată.

În primul rând se anunţă autorităţile în cauză

despre planurile de a se transporta produsele

periculoase. Apoi se contactează transportatorul

pentru a se stabili detaliile legate de transport

împreună cu acesta şi a se realiza documentele

necesare pentru transport acestor produse.

Fig.3.1. Transport agabaritic rutier însoțit

Împreună cu acestea se stabileşte un traseu cu riscuri cât mai reduse cu putinţă.

Apoi se verifică utilajele folosite pentru transport, precum şi obiectele ce sunt transportate pentru

a preîntâmpina anumite probleme, astfel încât acestea să îndeplinească standardele internaţionale.

Aceste utilaje sunt inscripţionate cu semne distinctive şi dotate cu echipamente suplimentare

pentru un transport în condiţii de siguranţă al produselor în cauză. După ce încărcătura este

urcată şi asigurată în remorcile speciale de transport, trailerele îşi pot începe drumul spre

destinaţie.

În funcţie de încărcătura acestora ele sunt însoţite (Fig.3.1.) sau nu de echipaje ale poliţiei care să

le asigure un drum fără incidente. În cazul în care nu sunt însoţite, şoferul are obligaţia de a-şi

continua transportul până la destinaţie fără a pune în pericol atât marfa transportată cât şi

populaţia şi mediul înconjurător din zonele pe unde se realizează transportul. În final acestea

ajung la destinaţie unde sunt descărcate şi manipulate conform standardelor internaţionale dar şi

în funcţie de forma, dimensiunea şi scopul lor astfel încât să nu pună în pericol vieţile celor care

le manipulează si descarcă, după care se încheie un proces verbal de constatare al faptului că

produsele şi obiectele în cauză au fost transportate conform reglementărilor în vigoare şi că au

ajuns la destinaţie în siguranţă

14

Transportul feroviar

Fig.3.2. Transport agabaritic feroviar

Transportul mărfurilor periculoase agabaritice

pe rutele feroviare se aseamănă cu cel realizat pe

traseele rutiere, în principiu singurele diferenţe

constau în felul mijloacelor de transport şi al rutelor

folosite, în felul în care sunt depozitate mărfurile pe

durata transportului (în vagoane special ce se

aseamănă cu remorcile trailerelor) (Fig.3.1.), dar şi în documentele de transport folosite. La

acestea se mai adaugă faptul că transportul nu are nevoie de escortă pentru a elibera drumul, ci

este însoţit de persoane înarmate şi special pregătite pentru asemenea situaţii, ce au că scop

protecţia acestui transport.

De asemenea rutele acestor transporturi trebuie alese cu mare grijă deoarece este posibil ca din

cauza dimensiunilor produselor transportate, acestea să nu poată să treacă prin anumite zone cum

ar fi tunelurile şi podurile. Este foarte important ca planificarea transportului să fie făcută în cele

mai mici detalii.

Odată ajunse la destinaţie produsele transportate sunt descărcate şi manipulate de personalul

autorizat iar după avizele ce arată că produsele au ajuns cu in siguranţă la destinaţie, trenul își

poate continua activitatea.

Astfel putem spune că cele 2 modalităţi de transport se aseamănă între ele, mai ales prin

prisma pregătirilor necesare pentru realizarea conform standardelor şi cerinţelor naţionale şi

internaţionale a transportului.

Transportul aerian

Problema transportului aerian de produse cu

dimensiuni mari a apărut odată cu dezvoltarea

industrială şi cu necesitatea de a transporta obiecte

pe distanţe mari şi chiar peste ocean într-un timp

destul de redus. Acest mod de transport pentru

produsele de mari dimensiuni a intrat în activitate

destul de recent; în ultimii 10 ani, mai ales odată Fig.3.3. Avion BELUGA

15

cu construcţia de către compania europeană AIRBUS a noului lor model de avion denumit

"BELUGA", (Fig.3.3.) ce reprezintă un avion pentru transportul mărfurilor de dimensiuni mari şi

foarte mari (agabaritice) ce dispune de nişte modalităţi foarte practice de încărcare şi descărcare a

produselor.

Dar cum se realizează transportul propriu-zis?

În primul rând se realizează documentele necesare pentru transport, ţinând seama de

dimensiunile produselor transportate, şi de destinaţia acestora, urmate apoi de o inspecţie a

mijlocului de transport precum şi al obiectelor transportate. Apoi produsele sunt aduse pentru a fi

încărcate în avion utilizând una din metodele speciale de încărcare, după care sunt asigurate şi

prinse de fuzelajul interior al avionului astfel încât să nu se deplaseze în timpul zborului. După

transportul acestora la destinaţie ele sunt descărcate utilizând echipamentele necesare pentru

realizarea acestui lucru, după care sunt transportate la destinaţia lor finală. Totul se realizează cu

personal special pregătit pentru asemenea activităţi.

Astăzi acest mod de transport este folosit în special pentru transportul părţilor componente ale

avioanelor în vederea asamblării lor: aripi, fuzelaj, eleroane, motoarele; dar şi alte obiecte de mari

dimensiuni ce trebuie transportate într-un timp destul de redus în zone îndepărtate.

Transportul naval

Transporturile navale (Fig.3.4) de "produse" de mari

dimensiuni, sunt folosite tot mai des în special

atunci când aceste produse nu pot fi transportate

nici cu ajutorul avioanelor sau cu ajutorul trailerelor

pe căile rutiere; mai ales atunci când acestea

trebuiesc transportate pe dimensiuni mari şi chiar

între continente. De asemenea ele sunt folosite și

pentru transportul "obiectelor" ce vor fi "depozitate" Fig.3.4. Transport naval agabaritic

pe mări sau oceane cum sunt platformele petroliere de exemplu.

Pentru a vedea cum se realizează aceste transporturi este bine întâi să ştim că există 2 tipuri de

vase ce transportă asemenea obiecte şi ele diferă din prisma modalităţii lor de încărcare. De

precizat că întâi de toate se realizează documentele necesare pentru transport, o verificare a navei

16

şi încărcăturii şi nu în ultimul rând toate acţiunile de mutare, încărcare şi descărcare a obiectelor

sunt supravegheate şi realizate de personal special calificat pentru asemenea activităţi.

În primul rând avem vase "normale" ce presupun pentru încărcarea uriaşelor obiecte

macarale foarte puternice ce ridică întâi obiectele din porturi şi apoi le aşează la bordul navei,

pentru ca acestea să fie ancorate şi asigurate, mai ales sudându-le de navă, astfel încât în timpul

transportului, indiferent de vreme să nu se producă evenimente nedorite. După depozitare vasele

în cauză transporta obiectele în porturile lor de destinaţi, unde sunt descărcate utilizând aceleaşi

macarale de mare tonaj, după care ele ajung la destinaţie prin alte modalităţi, în special

transportul rutier.

Celălalt tip de vas este reprezentat de vasele flo/flo sau semi-submersibile care pentru încărcare

folosesc un mod cu totul aparte. Vasul pur şi simplu se scufundă până la o adâncime maximă de

25 m, după care obiectele uriaşe sunt remorcate cu ajutorul remorcherelor în poziţia de transport

a obiectului. Apoi încetul cu încetul nava se ridica până când obiectul transportat se află la o

distanţă de câţiva metri deasupra nivelului mării. După acesta operaţiune obiectul în cauză este

ancorat şi sudat de navă pentru a putea fi transportat în siguranţă la destinaţie.

Pentru descărcarea acestor obiecte se procedează la fel; se "desfac" sudurile ce au asigurat

transportul obiectului, după care vasul se scufundă din nou pentru a lăsa loc remorcherelor să

remorcheze produsul în cauza. După ce acesta este remorcat la o distanţă sigură nava începe să se

ridice la adâncimea ei normală. De precizat că pentru realizarea încărcării şi descărcării acestor

produse şi a scufundării navelor se foloseşte "legea / principiul lui Arhimede".

Astfel se realizează transportul celor mai mari produse posibile, deoarece obiectele transportate

prin această modalitate cu siguranţă nu ar putea fi transportate prin celelalte modalităţi de

transport.

Toate aceste modalităţi de transport ajută la continua dezvoltare, în special industrială,

însă fiecare dintre ale are propriile puncte tari şi slabe.

De exemplu, printre avantajele transportului rutier se numără, faptul că bunurile transportate pot

ajunge oriunde este nevoie de ele, transportul se realizează în condiţii de siguranţă şi timpul este

destul de redus, depinzând şi de destinaţie, precum şi de rutele alese.

Dezavantaje ar fi atunci când destinaţiile sunt în zone izolate unde este foarte dificil să ajungi atât

cu autovehicule cât şi cu alte mijloace de transport, dar şi când pentru a ajunge la destinaţie

trebuie traversate canale fluviale, maritime sau oceanice.

17

Transportul feroviar se bucură poate de cele mai puţine avantaje, dintre care amintim în

special costurile reduse de transport, dar datorită dezavantajelor precum faptul că dimensiunile

produselor transportate sunt determinate de infrastructura feroviara, le fel şi vitezele de transport

care sunt în general reduse, putem spune că această modalitate este oarecum limitată.

Transportul aerian are ca principal avantaj faptul că poate livra rapid orice bun capabil a

fi transportat de aeronavele industriale, sau de elicopterele special create pentru asemenea

transporturi. Principalul dezavantaj este reprezenta de costurile de transport care sunt destul de

ridicate, însă cum spun americanii "time is money" deci probabil că în cele din urmă acest mijloc

de transport se dovedeşte a fi foarte rentabil.

În cele din urmă ajungem şi la transportul maritim care putem spune că se bucură de un

anumit privilegiu şi anume acela că este singura modalitate de a transporta pe glob cele mai mari

obiecte din lume, deja asamblate în forma lor finală, dar şi faptul că este modalitatea de transport

cel mai des folosită pentru a străbate mările şi oceanele. Principalul dezavantaj este reprezentat de

timpul îndelungat în care se realizează tranpostul dar şi de faptul că riscurile la care se expun

bunurile transportate astfel sunt mult mai ridicate datorită instabilităţii condiţiilor meteo pe apă.

În tabelul următor am încercat să vedem care sunt cele mai "fiabile" mijloace de transport în

funcţie de anumite criterii precum: timpul de transport, mărimea încărcăturilor, cât de mari sunt

riscurile de transport, costurile precum şi alţii. Pentru acest lucru am alocat puncte de la 1 la 5 în

funcţie de performanţele lor ţinând seama de factorii aleşi.

Tabel 3.1 Măsura în care factorii influenţează tipurile de transport

Tipuri de

transport

Factori

Transportul

rutier

Transportul

feroviar

Transportul

aerian

Transportul

naval

Timpul de transport 4 3 5 3

Nivelul riscurilor 4 4 4 3

Costul transportului 3 5 2 5

Mărimea obiectelor 3 2 3 5

Accesibilitatea punctelor de

destinaţie

5 3 3 3

Infrastructura necesară 5 3 4 4

TOTAL 24 20 21 23

Sursa: Prelucrare proprie

18

În urmă acestei analize putem observa că cele mai favorabile mijloace de transport ce pot fi

folosite pentru transportul obiectelor agabaritice sunt transporturile rutiere dar şi cele navale;

urmate mai apoi de cele aeriene şi în ultimul rând transporturile feroviare.

În continuare voi prezenta un studiu de caz despre un transport realizat din România, mai

precis Braşov către capitala Indiei Mumbai, ce s-a desfăşurat utilizând cele 2 modalităţi de

transport (rutieră şi navală).

Dacorom Internaţional este una din cele mai importante companii româneşti ce realizează

transporturi agabaritice atât în ţară cât şi în străinătate. A realizat numeroase transporturi

agabaritice utilizând în special căile rutiere şi navale pentru transportul obiectelor agabarit ice.

Următorul exemplu de transport estre prezentat direct de către unul din membrii companiei.

Studiu de caz: Dacoma Car – Proiect Braşov – Mumbai (India)

“Dacorom Internaţional a fost contactată la începutul anului 2008 de două firme din India pentru

transportul din fosta Societate Tractorul din Braşov până în porturile Mumbai respectiv Chennai a

6 echipamente industriale cu o greutate totală de peste 520 tone.

Dacorom Internaţional a realizat logistica necesară pentru acest transport oferind partenerilor

străini condiţii şi preţuri competitive, astfel încât s-a încheiat contractul de transport dintre

Dacorom Internaţional şi partenerii indieni

La sfârşitul lunii septembrie 2008 s-au poziţionat la S.C Tractorul Braşov primele trailere pentru

încărcarea acestor utilaje şi transportul lor rutier până în portul Constanţa pentru a putea fi

preluate de nava cu care s-a încheiat contractul maritim până în porturile de descărcare Mumbai

şi Chennai.

Datorită greutăţii mari a acestor utilaje în timpul încărcării pe trailer s-a rupt braţul unei macarele,

angajate direct de expeditorul mărfii, deşi Dacorom Internaţional a insistat de la început să preia

şi această activitate. Imediat echipa Dacorom a luat legătura cu o altă firmă de macarale pentru

pozitionare aunui dispozitiv adecvat de încărcare.

Astfel cele 6 utilaje au fost poziţionate pe trailere şi transportate pe rând în portul Constanţa. unde

au fost depozitate în port aşteptându-se sosirea navei pentru a se putea încărca.

La sosirea navei în port a fost angajată o firmă de survey pentru supravegherea tuturor

opretaiunilor de încărcare şi amarare a mărfii pe navă. Marfa a fost încărcată pe navă cu o macara

19

plutitoare de 400 tone, operaţiune ce a durat aproximativ 1 zi şi care a necesitat foarte multă

atenţie şi profesionalism.

Astfel la finele lunii noiembrie 2008 utilajele agabaritice care au plecat rutier din Braşov,

descărcate în port şi depozitate, încărcate pe navă şi transportate maritim, ajung în condiţii bune

în porturile Mumbai respectiv Chennai.5

În continuare sunt prezentate câteva imagini cu modul de realizare al acestui transport:

Fig. 3.5 Imagini ale transportului spre Mumbai

5 www.dacorom.ro/category/proiecte - postat pe 06.01.2009 de catre administratorul siteului www.decorom.ro

20

Cap.4. Concluzii și propuneri

Analizând toate modalitățile posibile în ceea ce privește transporturile agabaritice putem

trage următoarele concluzii:

aceste tipuri de transport sunt unice în felul lor şi toate se completează între ele.

pentru unele obiecte mai "speciale" doar anumite modalităţi de transport sunt luate în calcul,

în funcţie de caracteristicile produselor şi obiectelor transportate.

cel mai utilizat tip de transport agabaritic este cel rutier, deoarece se adaptează cel mai ușor la

cererea de pe piață, obiectul transportat ajungând exact la destinația propusă, astfel clientul

ocolind inerția specifică celorlalte tipuri de transport agabaritic. În cazul folosirii altor tipuri

de transport agabaritic obiectul odată ajuns, fie în gară port sau aeroport, trebuie din nou

transportat pe cale rutieră pentru a ajunge la destinația finală . Astfel, pentru a reduce coturile

firmele apelează de cele mai multe ori la transportul agabaritic rutier.

Alte imagini legate de aceste tipuri de transport sunt disponibile în anexele 1-4, de la

sfârşitul acestei lucrări.

21

Bibliografie:

Walter Wilhelm Thierheimer, Nicolae Ormenișan, Camelia Diana Boldor. ”Sisteme de

transport”. Editura Universității Transilvania, Brașov, 2002.

Bardi E.J., Coyle J.J., Novack R.A. ”Management of transportation.” Editura Thomson,

Statele Unite, 2006.

Ion Vasilescu, Radu I.iatan. ” Transportarea Utilajelor Tehnologice Agabaritice.” Editura

Matrix România, București, 2002.

Gheorghe Caraiani și Liliana Rusu. ” Transporturi, Expediții și asigurări internaționale.”

Editura Lumina Lex, București, 2004.

Lexicon maritim englez-român, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1971.

Rubrica juridică a transportului de mărfuri periculoase; www.CFR.ro

http://www.euload.com/legis/index.php

Alexa C-tin, Transporturi şi expediții internaţionale, Editura ALL, Bucureşti, 1995.

Alexa C-tin, Ciurel V., Asigurări şi reasigurări în comerţul internaţional, Editura All,

Bucureşti, 1992.

Alexa C-tin., Ciurel V., Sultan N., Sebe E., ”Transporturi şi asigurări”, Editura Metropol,

1994.

Caraiani Gh., Stancu I., ”Transporturile feroviare”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998.

Lepădatu M., ”Transportul rutier de mărfuri periculoase ADR”, Editura Institutul de

Formare Profesională în Transporturi Rutiere – I.F.P.T.R., Miercurea Ciuc, 2000