TRAINING – REZOLVAREA PROBLEMELOR SI GANDIREA CREATIVA

Obiective Clarificarea fazelor procesului de creatie, necesar rezolvari de problemeIncurajarea potentialului creative Tehnici de dezvoltare a creativitatii

CINCI DE RDupa T Bentley

Cei cinci R formeaza o matrice de reincadrare in care cei cinci “R” etapele proceselor creative, oricare ar fi ele. Ideea inventatorului ( T Bentley Sharpen Your Team’s Skills in Creativity1996) este san e puna sa inventam idei reproducand -una dupa alta, fara omisiuni,- fazele prin care trece orice process de creatie. Aceste faze sunt : Realizeaza problema (Realize the problem)Revezi datele (Review all data)Relaxeaza-te (Rest the data)Recunoaste ideile scanteietoare care ti-au venit (Recognize the spark)Rafineaza-le (Refine)

Urmatoarele cunostinte despre etapele proceselor creative sunt utile in aplicarea oricarei tehnici creative si in orice intentie de autoperfectionare a capacitatii creative.

Prima etapa a oricarui process de creatie este geneza problemei care corespunde primului R Realizeaza problema (Realize the problem) In momentul nasterii sale, orice creatie este o nemultumire in mintea cuiva, o stare de divergenta intre eul creator si lumea inconjuratoare.

In present nu stim de fapt cum se naste o problema sau mai exact, nu stim atat de bine incat sa putem produce in mod voluntar acest process. Avem o serie de premise pe care ne putem baza in mod relative:- stim ca o problema este in sine ceva foarte important si de valoare. Einstei

spunea ca a pune o problema este intotdeauna un pas mai important decat solutia

- numarul oamenilor capabili sa identifice o problema inainte sa fie evidenta pentru toata lumea ,este foarte mic. De aceea este nevoie sa pretuim oamenii care sunt in stare sa identifice o problema sis a fim bucurosi atunci cand am identificat o problema, indifferent cum am ajuns la ea

- stim ca o problema (ca si o ipoteza) nu se judeca dupa originea ei, dupa modul in care a fost obtinuta sau cine a obtinut-o O problema se judeca exclusive dupa potentialul de schimbare pe care il contine si dupa acuratetea definirii ei din perspective posibilitatilor de a fi solutionata

- stim deasemenea ca orice problema este o stare de nemultumire, de discomfort in mintea cuiva.

Pentru a crea insa nu este suficienta existenta acestei stari de nemutumire. Mai e nevoie sa iti doresti sa schimbi ceea ce te nemultumestete. Sa vrei sa schimbi lumea, dupa propria viziune. Nu orice nemultumire sfarseste prin a fi o idée noua,

1

o creatie. Din contra cele mai multe stari de nemultumire se sting cu mult inainte. C educe la “stingerea starii”?- mai intai aceasta stare se petrece in mintea nostra fara nici un fel de ajutor

exterior- fiecare dintre noi acumuleaza zilnic un numar important de tensiuni,

divergente, nemultumiri. Mama natura a decis ca nu putem trai cu aceste focare de incendiu si a pus in mitea noastra o armata intreaga de pompieri exceptionali, care intervin cu promptitudine, fara ca noi sa dam un ordin, oricat de mic sau de vag. Acesti pompieri sunt de fapt ceea ce psihologii denumesc stari de disonanta cognitiva

De exemplu: cand am facut un mare effort, intotdeauna exista in mintea noastra cineva care nun e lasa la greu si ne spune ca nu e chiar asa, ca rezultatele sunt foarte valoroase, date fiind conditiile (grele!) in care le-am obtinut si ca altii n-ar fi reusit nici pe jumatate etc.Exemplul2 Stai pe scaun in troleu, iar chiar langa tine, in picioare, sta o batrana. Nu vrei pur si simplu sa ii cedezi locul . Te simti bine? Nu ! Ce face mintea ta? Pai pune repede pompierii la treaba: Naiba sa le ia de babe! Ca umbla moartea dupa ele pe acasa si ele bantuie prin targ! De ce sa ma ridic eu? Sa se ridice ala, ca e mai tanar! Te uiti apoi preocupa-neatent pe geam – tocmai nu ai vazut-o!Psihologic orice discomfort poate devenii disonanta cognitiva, inclusive problema in stadiul initial. Eficacitatea mecanismelor psihologice de eliminare si de reducere a disconforturilor mentale, si deci a problemelor este exceptionala.Stingerea problemelor din mintea noastra prin mecanismele de disonanta cognitive este un mechanism natural, neblamabil. Totusi unele probleme supravietuiesc acestui fenomen si trec in etapa urmatoare a procesului creatiei.Cum reusesc problemele sa supravietuiasca acestui fenomen? Ce putem face pentru ca unele probleme sa staruie in mintea noastra? Cum trebuie sa stea o problema in capul meu sa nu o poata scoate de acolo decat setul de schimbari pe care problema il cere? Cat de importanta este nevoie sa fie acea problema pentru mine? Cat de tare este nevoie sa ma preocupe?Problemele care reusesc sa supravietuiasca propriului nostru scut psihologic mai au de suportat un atac, cel al celor din exterior, al celorlalti. Rude, prieteni, colegi, apropiati, in genere cei care tin cu adevarat la noi si vor san e scoata “prostiile din cap” san e fereasca in felul acestea de relele pe care ei le anticipeaza. De obicei aceste doua tipuri de atacuri sunt concomitente si se coreleaza.Daca reusim sa salvam problema de sub dublul atac, atunci ramanem convinsi sa schimbam ceva care nu ne place, cu ceva mai bun, care staruie in mintea noastra, sub forma de speranta, momentan. Astfel procesul de creatie continua

Urmatoarea etapa a procesului de creatie este incubatia care corespunde celui de-al doi-lea R Revezi datele (Review all data) dar si celui de al-trei-lea R Relaxeaza-te (Rest the data) Ramasi cu problema in minte, incepem procesul de cautare a solutiei. Cautarea de solutii contine activitati foarte diverse si complexe: analize, sinteze, convocari de resurse suplimentare de cunoastere, asociatii mentale, analogii, reduceri, inferente inductive, deductive, comparatii ( adica Review all data) In acesta faza mintea noastra nu opereaza numai la nivelul constient. Cautam solutia nu numai atunci cand stim ca o cautam, ci sic and nu suntem atenti la ea, chiar si cand dormim. Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie ca problema sa aiba o mare importanta subiectiva pentru noi. In aceasta faza persoanele creative realizeaza o adevarata anamorfoza a lumii

2

inconjuratoare In tot ce vezi, auzi, percepi, cauti voluntar, cat si involuntary, raspunsul la problema care te framanta. Durata incubatiei este variabila de la cateva minute la cateva zeci de ani.Este necesar sa acceptam ca pentru a gasii solutia mintea noastra este nevoie sa aiba unde sa caute si cu ce sa caute. Daca vrem sa fim creativi, vom fi permanent procupati san e extindem ambitusul mental, diversificandu-ne cunostintele in domenii cat mai variate. Vom fi preocupati sa achizitonam instrumente noi de procesare mentala, cat mai variate, in genere si de procesare euristica in special:asociatia de idei si analogia sunt instrumente indispensabile in acest sens. Este nevoie sa avem grija de tineretea si flexibilitatea mintii noastre, de disponibilitatea ei pentru joaca.Urmatoarea etapa a procesului de creatie este iluminarea, corespunzatoare urmatorilor doi de R Relaxeaza-te (Rest the data) si Recunoaste ideile scanteietoare care ti-au venit (Recognize the spark) Aceasta este etapa solutiei, mai exact a primei solutii sau a solutiei brute. Este o etapa instantanee Iluminarea este etapa lui “aha!” in care solutia apare brusc, agreeind ceea ce parea definitive dispersat, explicand ceea ce parea de neexplicat. Majoritatea celor care isi aduc aminte cum au trecut printr-un process de creatie spun ca iluminarea survine atunci cand aproape ca ti-ai pierdut speranta de a mai gasi o solutie. Acestei solutii subiective ii corespunde un fel de uitare, abandonare a problemei si este necesar sa tinem cont ca, iluminarea survine in momente de destindere, de eliminare a concentrari pe problema.Este arhicunoscut exemplul lui Arhimede a carui “Evrika”o mai auzim si azi dupa mai bine de doua milenii. Iluminarea este desigur momentul cel mai rapid al proceselor de creatie. De aceea foarte frecvent simtul comun reduce procesul creatiei la iluminare, iar creativitatea la proprietatea unor oameni gata trasniti de a se lasa trasniti de tot felul de idei, in cele mai neasteptate momente. Creatia este departe de a fi un eveniment misterios, impenetrabil, imposibil de anticipat sau reprodus in mod deliberat.Dupa iluminare urmeaza etapele de “transpiratie” corespunzatoare lui Rafineaza-le (Refine) Solutia bruta este confruntata cu setul de restrictii – financiare, sociale, organizationale etc- a campului in care problema noastra se cere solutionata. In mod obisnuit apare nu numai o rafinare a acesteia ci so validare, o finisare a ei, pentru.a se potrivii cat mai bine la problema de solutionat. Acum intervine in mod decisive competenta iar procesul de creatie trece din sectorul inspiratie in sectorul transpiratie. Thomas Alva Edison spunea ca creatia este 1% inspiratie, 99% transpiratie. Edison a fost prin excelenta un autodidact. Pentru a obtine una dintre principalele lui inventii, becul cu incandescenta “a testat” peste 4000 de materiale, inclusive fire din propriile mustati. Important de subliniat este ca fara acel 1% inspiratie procentele de noua zeci la suta transpiratie post fi la fel de bine si noua mii, noua sute noua zeci si noua, ca este tot degeaba. In afara de obiceiurile educative proaste nu exista nici un motiv serios pentru a ne descuraja talentul in favoarea harniciei. Aceasta nu inseamna deloc ca harnicia este de dispretuit cid oar ca lucrurile trebuie puse la locul lor Fiecare dintre noi isi are sub straturile sale majoritare de mediocritate, micul sau talent, momentele sale de stralucire. Nimic nu este mai deprimant, poate chiar sfasietor, decat talentul care se autocontempla la nesfarsit in oglinda prpriei neimpliniri.Verificata, validate si rafinata solutia ajunge in ultima etapa a procesului de creatie, recunoasterea si valorificarea sociala care nu lipseste si nu trebuie sa lipseasca dintre cei cinci de R Oricum ar fi definita, creativitatea are doua

3

caracteristici recunoscute unanim ca strict necesare : originalitatea si valoarea Noutatea, ineditul, originalitatea unei idei, a unui produs, a unui comportament nu sunt conditii suficiente pentru ca ele sa fie creatii in sens deplin Este necesar ca ele sa fie appreciate in sens foarte larg, utilizate, valorificate de catre organizatia, comunitatea, societatea careia le sunt adresate.Definitorii creativitatii, mai ales cei de pe la noi, si in special cei care lucreaza in invatamant, insita foarte viguros pe diferenta dintre creativitate si originalitate, apasand pe faptul ca nu trebuie, in nici un caz sa confundam “originalitatea cu orice pret” cu “creativitatea propriu zisa” Originalitatea este prezentata ca opusa creativitatii si se sugereaza explicit ca “trebuie izgonita ca orice nonvaluare” Este adevarat ca originalitatea neexprimata in rezultate consecrate socialmente, nu este creatie deplina. Se poate observa ca:- consacrarea sociala a unor “originalitati” foarte valoraoase poate intarsia

decenii intregi sau poate san u vina niciodata;- creatii solid validate si intens valorificate de o anumita epoca, intr-o viitoare

epoca sunt eliminate ca stupide si daunatoare, ca originalitati lipsite de orice valoare

- este un fapt de notorietate ca persoanele recunoscute ca fiind creative sunt in acelasi timp, persoane originale, adeseori in sensul cel mai disconfortabil cu putinta si ca pentru a le recunoaste valoarea, le anulam originalitatile sau le ambalam in asa fel incat sa fie suportabile ca simpatico, amuzante, oricum neesentiale

Apropo cati oameni cunoasteti care isi sfatuiesc copiii ajunsi in pragul maturitatii cu: “Nut e lasa calcat in picioare; Bate-te pentru ideile si adevarurile tale; Afirma-te! iesi in fata, nu sta cu limba-n gura; O idée absurda, este intotdeauna ceva mai bun decat nici o idee” De cate ori ati primit asfel de sfaturi??:)

4