În Transilvania după ocuparea dea la începutul secolului 13 s-au organizat sub formă de voievodate vasale coroanei de la 1176 când apare primul voievod : Leustachius până la 1848 când a ajuns sub suzeranitate otomană. În acea perioadă şi-a păstrat autonomia, economia, politice şi administrative. Îndeosebi în Făgăraş, Haţeg, Maramureş unde s-au păstrat districtele de voievodatele române care aplicau legea numită Ius Valahicus.

Apare primul episcop Simion Ultrasilvanus la Bâlgrad, Alba Iulia. Transilvania s-a bazat pe colaborarea dintre naţiunile privilegiate şi patriciatul săsesc deoarece românii au fost excluşi din viaţa politică şi religioasă prin diplomele regale date de Ludovic I 1366 care condiţiona calitatea de nobil de aparenenţa la religia catolică inaugurând un sistem de guvernământ bazat pe o singură religie- CATOLICISMUL.. Românii nefiind catolici au fost excluşi din viaţa politică fiind consideraţi doar toleraţi, atât românii cât şi religia lor. Acest sistem s-a desăvârşit în 1347 când s-a format Uniom Trium Naţiomo şi s-a păstrat după 4 decembrie când Transilvania a devenit provincie a imperiului Austriac Habsburgic.

Au păstrat pentru o perioadă autonomia şi structura administrativă, dar treptat nobilimea română şi char şi românii au fost maghiarizaţi, catolicizaţi, iar atunci când refuzau să renunţe la religia ortodoxă erau omorâţi.

La nivel local s-au creat instituţii politico-administrative după model occidendal :1. Comitatele (Conduse de un comite ca reprezentant al regelui)2. Scaune secuieşti şi săseşti (2 districte după model roman şi o adunare politică şi

teritorială care apare în 1486. La nivelul voievodatului principalul era vasalul cu atribuţiuni administrative, judecătoreşti deoarce cele politice reveneau doar regelui maghiar şi de o adunare a stărilor privilegiate numită Congregaţia Generală a Nobililor din care au făcut parte.Prima fiind convocat la Deva 1288 de Roland Borşa. La ultima 1355 românii au fost excluşi din viaţa religioasă din diplomele regale ale lui Ludovic I.

După 1541 principatele aflate sub suzeranitatea aduc în locul unui voievod un principe ales de dietă si confirmat de sultan. Principele era ajutat de Consliul principelui şi de dietă , o adunare fară participarea românilor care avea un statu permanent şi se convoca şi se dezbăteau problemele de politică externă.

A devenit provincie a imperiului austriac, iar în locul principelui împăratul a numit un guvernator ales de dietă şi confrimat de împăratul austricat. O distituştie administrativă a afost mguvernul local format din 12 consilii care avea o reprezentanţă la Viena numita Cancelaria formată dintr-un cancelar. O schimbare de la sfârşitul secolului 17 şi inceputul secolului 18 a fost de natură religioasă când o parte a clerului din Transilvania că o să fie asimilat catolic şi o să fie consacrate prin diplomele Leopoldine 1701 când s-a înfiinţat a doua Biserică din Transilvania greco-catolică.