12. Torace infundatDEFINITIE:

-Depresiunea părtii inferioare a sternului, ceea ce antrenează cartilajele costale în interiorul cavitătii toracice.-Manubriul sternal este în pozitie normală si nu participă niciodată la deformatia care începe sub unghiul lui Louis.-Mezosternul se scufundă în jos si înapoi, în timp ce apendicele xifoid păstrează o directie oblică si înainte.-Mărirea considerabilă a curburii fiziologice, cu accentuarea unghiului condro-costal, de asa natură încât rebordul condral format din segmentele juxtacostale, în anumite cazuri realizând o adevărată streasină.-Coloana vertebrală este adesea sediul unei cifoscolioze dorsale. Umerii sunt lăsati în jos făcând ca omoplatii să proemine posterior.-Diafragma este situată mai jos decît normal, fiind mai scurtă în sens antero-posterior.-Inima poate fi comprimată, dar rămâne la locul ei normale.-Viscerele abdominale superioare sunt deplasate în jos, datorită pozitiei coborâte a diafragmei, producând protruzia abdomenului înainte, prin tractiunea muschilor drepti.

ETIOPATOGENIE: - Ereditatea- Sifilisul- Tuberculoza- Compresia uterină- Rahitismul

TABLOU CLINIC:-Aspect fizic dizgratios al copilului-Depresiune condrosternală mediană, strâmtă sau evazată, cu profunzime variabilă, cu baza rotunjită, ovalară-Fundul depresiunii corespunde jonctiunii xifosternale, marginile ei corespund mezosternului (în sus), jumătătii superioare a epigastrului (în jos) si a cartilajelor costale lateral. - Alte modificări (de obicei asociate): * cifoscolioză dorsală * situarea umerilor în pozitie joasă si înainte * protruzia abdomenului cu hipotonie musculară a peretelui abdominalDE CELE MAI MULTE ORI VORBIM DE UN COPIL LONGILIN, HIPOTONIC, CU MEMBRE SUBTIRI, ASTENIC!

TABLOU CLINIC:-Tulburări respiratorii: tuse cronică, episoade bronsitice acute repetate, angine frecvente.-Tulburări cardiace: palpitatii, tahicardie, episoade lipotimice.- Tulburări psihiceINVESTIGATII PARACLINICE- Examen radiologic- ECG- Studiul functiei respiratorii: * capacitate vitală redusă * ventilatie maximă redusă * VEMS scăzutProbele ventilatorii evidentiază: la 50% DVR si la 10% DV mixtă. TRATAMENT- Igieno-dietetic si de viată- Fiziokinetoterapic vezi ex.de la cifoză şi reeducarea respiratorie de la epilepsie.

- Deblocare torace cu stern înfundat: exerc de respir amplă-Coaste antrenate în inspir, contribuie la redresarea col. dorsale, depărtarea între ele şi ridicare-Toracele şi respiraţia se reeducă prin mobilizări pasive, presiuni, tracţiuni, asupra coastelor, ţinând cont de momentul inspiraţiei, expiraţiei, cu scopul de a mări elasticitatea condro-costo-vertebrală şi prin mişcări active de respir

-Chirurgical

KINETOTERAPIE:

- Relaxare - Posturări : - pe pat tare şi saltea Relaxa

- DD, pernă sub coloana dorsală(CD), coatele flectate, mâinile la ceafă, se împinge cu coatele în pat;- DD, săculeţ cu nisip pe umeri şi pe genunchi, pernă sub CD - DV - poziţia sfinxului- DV, săculeţ cu nisip sub frunte şi piept, pe CD şi bazin;- atârnări la scara fixă, elongaţii.

- Ex.Forrestier:- DD, pernă sub CC, împinge cu coatele în pat, expansiunea cutiei toracice, ţine respiraţia 10 sec;- DV, coatele flectate, mâinile la ceafă, inspiră şi ridică capul şi umerii (pt.coloana cervicală);- DV, MS întinse înainte, inspiră şi ridică trunchiul (pt.CD);- DV, MS prinse la spate, inspiră şi ridică trunchiul (pt.CDL).

1. orto., cu spatele la petere, derularea CV2. orto., călcâiele la 15 cm de zid, se ia contact cu sacrul, omoplaţii, occiputul;3. orto.,cu faţa la colţ, MS întinse pe pereţi, împinge trunchiul în faţă, întinde CV, se uită în sus, inspiră adânc, nu flectează MI - stretching;4. DD, genunchii flectaţi, plantele pe sol, sprijin pe occiput; pac.detaşează CD de pe sol, menţinând reg.lombară şi umerii pe sol (izometrie);5. Klapp – poziţii lordozante pt.CD;6. exerciţii în spirală;7. patrupedie, se lordozează şi cifozează CV (pt.conştientizarea poziţiei);8. patrupedie: rotaţii stg-dr, privind peste umăr;9. pe genunchi, MS întinse pe şipcă, presiuni pe spate între omoplaţi – executate de Kt;10. mers cu mingea medicinală de 1 kg, deasupra capului, MS întinse, coordonarea respiraţiei;11. ex.cu bastonul, extensia MS şi flexia trunchiului;12. DV, MS întinse, forfecări MS+MI.

1.Dirijarea aerului la nivelul căilor respiratorii superioare- Reeducarea inspirulului:

- inspir pe o nară, cealaltă fiind presată cu degetul;- inspiruri sacadate ca în “mirositul florilor";- inspiruri pe nas, cu bătăi ritmice ale aripioarelor nasului.

- Pentru expirul oral putem folosi tehnica numită “respiraţie cu buzele strânse"; aceasta creează o presiune reglabilă la ieşirea aerului în atmosferă. Valoarea unei astfel de respiraţii rezidă din conceptul “punctului de egalizare presională", care va genera procesul de obstrucţie bronşică dinamică ce apare numai în expir.

- Cântatul este o altă tehnică de antrenare respiratorie pe baza dirijării speciale a coloanei de aer expirate 2. Reeducarea respiraţiei costale- Principiul reeducării respiraţiei costale este contrarea mişcării costale, ce poate fi realizată prin mai multe

mijloace:fiziokinetoterapeut, săculeţi cu 8-12 kg, chingi, aparatură

- Respiraţia abdominală se învaţă la început din decubit dorsal (fenomenul este mai accentuat în această poziţie), apoi din şezând, iar în final din ortostatism şi mers. Poziţia de bază: decubit dorsal, capul spijinit pe o pernă. Flexia capului scoate din acţiune muschii accesori inspiratori (scaleni, sternocleidomastoidieni), evitând participarea costală superioară. Genunchii sunt flectaţi pentru a relaxa musculatura abdominală.

- În lipsa unui control direct fiziologic asupra muşchiului diafragmatic, singura posibilitate de a-l influenţa rămâne modificarea presiona intraabdominală. Aşadar, contrarezistenta e asigurată fie cu ajutorul mâinilor KT sau fie apelând la anumite greutăţi ce se vor aplica progresiv (saci de nisip, cărţi, discuri metalice); se începe cu 2 kg şi se creşte până la 7-10 kg.

- Tonifierea musculaturii abdominale este importantă pentru crearea jocului presional intraabdominal care va antrena diafragmul. Aceasta tonifiere se face prin următoarele exerciţii:- Poziţia iniţială DD, genunchii flectaţi, plantele pe pat, se vor aşeza greutăţi pentru început de 2 kg pe abdomen (greutăţile vor

creşte progresiv). Se respiră cu mobilizarea amplă a peretelui abdominal, respectiv în timpul inspirului pacientul va urmări să-şi bombeze peretele abdominal pentru ca în timpul expirului să şi-l sucţioneze. Exerciţiul se repetă în trei serii a câte 5 exerciţii.

- Poziţia de bază este DD, cu genunchii semiflectati, având contact plantele cu planul patului; se ridică capul şi umerii de pe planul patului menţinând această poziţie 30 secunde (izometria drepţilor abdominali). Exerciţiul se repetă de 5 ori cu pauze între execuţii de 2-4 secunde.

- Pacientul este în poziţie patrupedă, se respiră abdominal, astfel ca într-o primă fază pacientul îşi cifozează întreaga coloană, lucru asociat cu expirul şi sucţiunea peretelui abdominal pentru ca în următorul timp să realizeze o acţiune total antagonistă primei, respectiv lordozare puternică a coloanei cuplată cu inspir şi bombarea peretelui abdominal. Exerciţiul se repetă de 6 ori în 2 serii.

- Din ortostatism, cu picioarele uşor depărtate, la nivelul umerilor, se trage înapoi peretele abdominal, aliniindu-l cu pelvisul astfel încât pacientul să-şi privească gleznele doar aplecând capul, nu şi trunchiul (antrenarea transversului).

- În rezumat reeducarea respiraţiei diafragmatice se realizează astfel: Integrale – reeducarea respiraţiei abdominale prin:

- jocul musculaturii abdominale în inspir (bombare) şi expir (sugere)- jocul viscerelor asupra diafragmului (pat frenocinetic Maccagno)- tonifierea transverşilor abdominali din patrupedie- tonifierea diafragmului contra rezistenţă- antrenarea diafragmului prin: - inspir forţat- expir crescut (prin borcane Pesher, spirometre)

A unui hemitorace – în decubit heterolateral presiunea fiziokineto-terapeutului în expir.3. Reeducarea respiraţiei toracale în ansamblu, ce se realizează astfel :

- Poziţia iniţială: decubit dorsal, pacientul realizează o respiraţie amplă, expiraţie prelungită. Se inspiră amplu, bolnavul controlând manual mişcarea normală a cutiei toracice; se expiră profund prelungit, cu contracţia şi retracţia musculaturii abdominale.

Pacientul şezând pe scaun, cu ambele mâini cât mai îndepărtate face priza pe bastonul de gimnastică sprijinit pe coapse. Cu membrele superioare în extensie, se ridică bastonul deasupra capului (maxima extensie din articulaţia scapulo-humerală), chiar şi înapoia lui dacă e posibil; această mişcare e corelată cu inspirul profund. Revenirea se face:

- cu aşezarea bastonului pe coapse şi aplecarea trunchiului înainte, cu expir cât mai complet şi sucţiunea abdomenului. Se repetă de 10 ori.

- Poziţia şezând cu trunchiul vertical, mâinile fac priză la ceafă, se inspiră profund. Înclinare spre dreapta cu expir maxim, revenire la verticală cu inspir, înclinare spre stânga cu expir, revenire la verticală cu inspir. Se repetă de 10 ori pentru fiecare parte.

- Poziţia şezând, mâinile sunt relaxate pe coapse. În inspir braţul se rotează spre spate, antrenând şi torsiunea trunchiului în acelaşi sens, privirea şi capul urmează mâna. În expir, mişcarea este de revenire în poziţia de bază. Se repetă alternativ stânga-dreapta câte 10 repetări.

- Poziţia de bază şezând: o mâna face priză pe creştetul capului, cealaltă face priză pe coapsă. În inspir se rotează trunchiul, braţul şi capul spre una din parţi (dreapta sau stânga). În expir se revine şi se continuă mişcarea într-o rotaţie inversă asociată cu aplecarea trunchiului, astfel încât membrul superior care a făcut priză pe creştet ajunge cu cotul pe coapsă din partea opusă braţului. Se repetă de 10 ori pentru fiecare parte.

- Poziţia iniţiala şezând: se menţine trunchiul la verticală în poziţie corectă, mâinile fac priză pe coapse, se inspiră profund în aceasta poziţie, apoi trunchiul se apleacă înainte cu expir maxim, se revine cu inspir profund. Se repetă de 10 ori.

4. Controlul şi coordonarea respiraţiei:- rărirea ritmului respiraţiei = 10–12 respiraţii pe minut:

- coborârea în trepte a frecvenţei ventilatorii- utilizarea simulatoarelor de respiraţie- ritmul respiraţiei pe bătăile pulsului

- controlul volumului curent: creşterea lui prin scăderea ritmul respirator- raportul între timpii respiraţiei:

disfuncţia ventilatorie obstructivă (DVO): creşterea duratei expiraţiei = 2X inspir prin: - utilizarea simulatoarelor de respiraţie şi ritmarea respiraţiei pe bătăile pulsului,- creşterea duratei apneei postinspiratorii

disfuncţia ventilatorie restrictivă (DVR): creşterea duratei pauzei postinspiratorii=max.2X expir, prin:- controlul fluxului de aer: expir şi inspir lent, prelungit la viteze de flux scăzute,- controlul respiraţiei în mişcare şi efort