TOLTRELE   PRUTULUI

În partea de nord-vest a Republicii Moldova întâlnim locuri cu un peisaj de o frumuseţe nemaivăzută. Râurile mici, afluenţi din stânga Prutului, sapă canioane adânci printre stâncile acoperite cu muşchi. Acestea sunt recifi vechi formaţi din calcar dur, în care se observă concentrări enorme din rămăşiţele unor variate organisme: alge marine de formă specifică - litofamine, corali, arici de mare, scoici şi alte animale marine.

Pe teritoriul raioanelor Briceni, Edineţ, Râşcani sunt deosebit de cunoscute lanţurile toltrelor de calcar, în grotele şi peşterile cărora locuia odinioară omul preistoric. Ele reprezintă formaţiuni geologice cu valoare de unicat. Cu zece-douăzeci de milioane de ani în urmă, pe aceste teritorii se afla o depresiune premontană umplută mai întâi cu apele Mării Tortone, apoi cu acele ale Mării Sarmatice. În prima perioadă aici au pornit să se dezvolte colonii de corale, iar în cea de a doua - de alge litotomane care eliminau calcar şi de colonii de viermi. Recifele formate în urma acestor procese geologice repetă procesul de dezvoltare a munţilor Carpaţi. întreg acest complex de stânci format din recife tortone şi subsarmate poartă denumirea de toltrele de pe malul Prutului.

Satul Criva, locul unde râul Prut intră pe teritoriul R. Moldova.

 

Setea de frumos şi dragostea pentru natură este şi o manifestare de conservare, de rezistenţă a oamenilor din sat în faţa timpurilor vitrege şi imprevizibile cu care se confruntă.

Peştera “Emil Racoviţă” - a treia ca lungime, între peşterile de gips ale lumii.

 

Interiorul peşterii impresionează prin dimensiunile şi frumuseţea galeriilor situate în 3-4 etaje. Peştera e introdusă în catalogul „Marilor peşteri ale lumii”. E protejată ca monument al naturii şi rezervaţie ştiinţifică.

 

Valea râuleţului Lopatnic, afluent al râului Prut, care între satele Caracuşenii Vechi şi Corjeuţi formează câteva defilee şi chei adânci şi înguste, de un farmec aparte. Stâncile recifale de forme

şi dimensiuni impresionante încadrează albia râuleţului zgomotos, creând un peisaj extrem de atrăgător, cu aspect montan.

 

Dintre defilee, cel mai impresionant este Ciuntu. Malurile abrupte, aproape verticale ale acestuia, sunt fisurate de grote şi peşteri adвnci, ce au servit drept loc de refugiu pentru localnici оn vremile de restrişte. Despre una dintre ele, numita "Borta Ciuntului", se povestesc multe legende legate de numele haiducului Ciuntu, ce locuia оn peşteră  şi care a dat şi numele întregului defileu.

 

Parcurgând traseul în continuare ajungem la Cheile Draghiştei de la Trinca situate în valea Racovăţului la marginea de sud-vest a s. Trinca, jud Edineţ.

Cheile, lungi de 500m şi late de 250m, sunt săpate în masivele calcaroase recifale badeniene. Prezintă un peisaj pitoresc. În grote se găsesc unelte ale omului primitiv şi oseminte de animale terestre pleistocene. Obiectul e protejat ca monument al naturii. Dar recifii sunt exploataţi pentru extragerea varului. Aici fiecare locuitor al comunei trinca are groapa sa de var. Starea ecologică este deplorabilă.

 

Cheile Draghiştei de la Feteşti situate în Valea Draghiştei la sud-vest de s. Feteşti, jud. Edineţ. 

Cheile sunt săpate între două masive recifale badeniene în care se găsesc colonii de coralieri şi grote pleistocene. E protejat ca monument al naturii. Tot aici este o carieră de extragere a pietrei.

Apoi urmează Cheile Draghiştei de la Burlăneşti pe Valea Draghiştei la sud-vest de s. Feteşti, jud. Edineţ. Cheile sunt săpate între două masive recifale badeniene în care se găsesc colonii de coralieri şi grote pleistocene. E protejat ca monument al naturii. (10ha). La nord-vest de s. Burlaneşti, jud. Edinet.

 

Cheile Racovăţului de la Buzdujeni, se află în preajma s. Buzdujeni, la confluenţa Racovăţului şi Bogdei.

Cele mai mari chei din Republica Moldova. Sunt formate de cursul Racovăţului într-un masiv calcaros recifal badenian cu grote conţinând urmele unei culturi paleolitice şi osemintele unei variate faune pleistocene. Obiectul e protejat ca monument al naturi.

 

Privelişti uluitoare ne oferă şi defileul "La castel". Aici întâlnim peşteri şi grote misterioase. Din pereţii stâncii se profilează nişte figuri bizare de forma unor capuri de animale ciudate. La capătul stâncii se înălţa cândva un castel, de la care au rămas azi doar nişte urme indescifrabile.

Probabil e greu de găsit în Republica Moldova o localitate atât de bogată în dealuri stâncoase ca zona din preajma satului Brânzeni (Edineţ). La sudul satului e situat un deal de piatră cu înălţimea de peste 80 m. Poalele lui sunt scăldate de apele râuleţului Racovăţ.

Lacul Costeşti, Fără a încerca să umbrim măreţia şi frumuseţea acestei imense oglinzi de apă, trebuie să spunem totuşi că barajul de la Costeşti-Stânca reprezintă cel mai puternic impact antropic în zonă iar consecinţele apariţiei lui marchează destinul întregului râu Prut până la vărsarea sa în Dunăre

 

În Râşcani, valul de toltre se întinde de-a lungul râului Ciuhur care şerpuieşte printre recife. Pe malurile Ciuhurului, corpul recifelor şi ramura muntoasă formează stânci măreţe, care se aseamănă cu turnurile unor cetăţi de pe care cad blocuri de calcar.

 

Strâmtoarea Văratic, cu peşteri şi cascade de o înălţime de 2,5-3,5m, este declarată monument al naturii. Pe povârnişurile Ciuhureţului (afluent al Ciuhurului) se evidenţiază argile din perioada sarmatică inferioară cu resturi şi urme de organisme vii. Râul dezveleşte stratul calcarurilor tortonice şi conglomeratele recifice. Peşterile nu prea mari, mici cavităţi şi caverne săpate în calcare sunt pline cu resturi de cristale de calciu ce strălucesc sub razele soarelui de vară.

 

Grota Duruitoarea Veche este cunoscută ca o renumită aşezare umană din epoca pietrei cioplite. Grota este formată din trei camere şi are o lungime totală de 49 m şi o lăţime de 5-9 m. În urma săpăturilor arheologice, aici au fost găsite mostre fosile din perioada glaciară şi vestigii ale culturii preistorice, care i-au dus faima în toată lumea.

 

La 5-6-km sud de satul Proscureni, în apropierea vărsării Ciugurului în Prut se întinde rezervaţia "Suta de movile"

 

Ea reprezintă un segment pe malul stâng al râului Prut cu lungimea de 7km şi lăţimea de aproape 2km, acoperit de movile. În 1927, geograful Gheorghe Năstase efectuează pentru prima oară o cercetare şi o descriere detaliată a complexului, încercând să explice formarea acestor movile prin alunecările care s-au produs, detaşând repetat, sub formă de valuri, pachete de roci mobile ce constituiau iniţial versantul terasei Prutului. Toate movilele şi depresiunile sunt paralele cu lunca Prutului şi între ele, fiind aşezate într-o ordine stranie faţă de obişnuitul hazard al naturii. Cea mai înaltă dintre ele, "Movila Ţiganului", are înălţimea de 30,5km.

După “Suta de Movile”, în salba de stânci şi formaţiuni coraliere din şirul de  toltre ale Prutului, se evidenţiază prin grandoarea şi frumuseţea sa reciful Buteşti

 

Situat în preajma satului cu acelaşi, reciful este înconjurat din două părţi de apele râuleţului Camenca. Dimensiunile sunt de-a dreptul impunătoare: peste 2 km lungime şi peste 125 de metri lăţime. Reciful Buteşti prezintă o mare valoare şi din punct de vedere floristic, aici fiind atestate peste 120 de specii de plante, din care multe sunt specii foarte rare, incluse în Cartea Roşie a R. Moldova.

Imediat lângă Buteşti încă mai există şi reciful coralier Cobani,

 

menţionat în literatura ştiinţifică încă în anul 1833. În anii 70-80 a fost valorificat de om. În prezent aici sunt depozitate circa un milion de metri cubi de deşeuri (moluză) apărute în urma extragerii calcarului. Astăzi reciful reprezintă o găoace goală, în care poate fi studiată structura internă a recifului.

Celebra “Stâncă Mare”

 

  un simbol viu al luptei consecvente dusă de membrii Mişcării Ecologiste din Moldova pentru salvarea patrimoniului natural

naţional. O primă încercare pentru protejarea recifelor coraliere de aici, a fost făcută în anii 1983-85 când, la cererea membrilor

viitoarei Mişcări Ecologiste din Moldova, Guvernul fostei RSSM, pentru prima dată în istoria sa, şi-a  anulat decizia de

valorificare a calcarului de  la Stânca Mare. Îmbrăţişată din trei părţi de râuleţul Camenca, această “fortăreaţă” naturală a fost

populată de oameni în epoca de piatră. În present aici şi-au găsit refugiul plante de stepă primară, animale rare.

 

 

 

“Pădurea Domnească” este un nume care nu trebuie lăsat să devină doar o amintire. Este un semnal de alarmă pe care îl lansăm din nou şi ţin să subliniez că nu o facem în mod retoric. O serie de monumente ale naturii aflate pe teritoriul rezervaţiei sau în imediata ei apropiere riscă să devină în curând simple amintiri. Astăzi, masivul forestier din Rezervaţia Pădurea Domnească se usucă intens. Cauza principală este construcţia digului Costeşti-Stânca, care a modificat regimul hidrologic şi componenţa chimică a apelor freatice. Apoi, în locul salciei care se usucă apar spontan masive de arţar american, care degradează solul şi lichidează învelişul  ierbos, micşorând astfel baza furajeră a ierbivorelor sălbatice.

În pericol se află şi existenţa “Ţării bâtlanilor”

 

una dintre cele mai mari colonii de păsări de baltă din R. Moldova care cuibăresc pe stejari. Colonia reprezintă peste 1000 de exemplare formate din Stârcul cenuşiu, Stârcul de noapte, Egreta mică.

Pe cale de dispariţie este şi lacul relict “La Fontal”

 

cu o suprafaţă de 23 ha. Odinioară, când râul Prut se revărsa, lacul era alimentat cu apă. Însă, în urma construcţiei lacului artificial Costeşti-Stânca inundaţiile sezoniere au fost stopate şi lacul este pe cale de degradare. Specificul său constă în faptul că este alimentat de câteva izvoare ascendente, rare în Moldova, a căror apă are un grad mare de mineralizare. În prezent, aproximativ 80% din suprafaţa lacului este acoperită de vegetaţie acvatică, stufăriş, păpuriş şi reprezintă un loc ideal pentru dezvoltarea amfibienilor, reptilelor, păsărilor de baltă şi mamiferelor acvatice.

Stejarii seculari

se află pe teritoriul rezervaţiei “Pădurea Domnească” în apropierea satului Moara Domnească. Reprezintă câteva parcele cu o suprafaţă totală de 108 ha, ce depăşesc vârsta de 200-250 de ani, unii dintre ei atingând şi recordul la înălţime de 30-35 metri. Nicăieri în Moldova nu poate fi întâlnită o atare grupare de arbori seculari, care ne mărturisesc elocvent istoria naturii acestui meleag şi faima de odinioară a pădurilor noastre.

Pe malul stâng al Prutului de Mijloc, aceste perle ale Prutului vă aşteaptă în fiecare anotimp. Nu ezitaţi să daţi curs acestei invitaţii şi veţi purta în suflet, pentru totdeauna, suvenirul imaginii unor monumente ale naturii cu valoare de unicat pe întreg mapamondul.

http://mediu.md/index.php?option=com_content&task=view&id=12&Itemid=32