S TRIASC ARHITECTUL .. de G. ToprceanuPe strada Toamnei unde,Pomii-i scuturau povara,Locuia o cuconiBlonda i frumoasa Clara!Avea trup de crin i guraRoie ca o mucat;Snii dou crizantemeiera i mritat!Clara dulce, drgstoasMari i joi s se distreze M primea pe mine-n cas.i citeam poeme, versuri,M-mbtam de glasul ei,Ne spuneam poveti, i-n urmPetreceam ca de-obicei.Casa-n care dragei melei fusese scris s ad,Avea dou-apartamenteCu balcoanele spre strad.Jos Mai ales tia cnd plec.Vremea-i mpletea cununa,i destinul privegheaS gustm din fericireaDragostei i eu i ea!Da-ntr-o noapte violent,Cnd cu draga mdistramSe-auzir pai pe scar,i ea-mi spune: Vine-Avram!M mbrac n fug, fulger,Vinovat i m-nvaa ce sa fac?i precaut, fara voie,Instinctiv, eu fac un salti-ntr-o clip snt alturi,n balconul cellalt.Situaia e grav;Simt n creier un ciclon!Ca s-mi crue umilina,A dedus fr-ndoialC am fost surprins laSprina.i ntelegnd din semneC-i cer mila ca un prost,Mi-a dat mna s sar iarain balconu-n care-am fost!A deschis cu grij ua,Nici un zvon s n-o alarmei, cu patos i-a spus Clarei,Care se facea c doarme: i cnd m-am vzut n stradM-am rugat, c-aa mi-e firea,S traiasc arhitectulCare-a construit cldirea!Fiindc ce faceam eu dacM patea un ghinion,i aceast casa-a ClareiAvea numai un balcon?!