THE INFLUENCE OF THE FRENCH “NEW CRITICISM” IN THE ROMANIAN LITERARY SPACE/

INFLUENłA „NOII CRITICI” FRANCEZE ÎN SPAłIUL LITERAR ROMÂNESC

Nicoleta CLIVEł

Transformarea criticii literare româneşti după război poate fi descrisă începând de la modelul critic propus între cele două războaie mondiale de E. Lovinescu şi de criticii literari „lovinescieni”, alături de sugestiile modelatoare venite din „Nouveau critique” din FranŃa. O caracteristică a criticii româneşti este continua luptă de apărare a autonomiei esteticii (pe fundalul marxismului poruncitor) şi a judecăŃii axiologice.

THE POWER OF WORDS, THE POWER OF SILENCE WITH SHAKESPEARE/ PUTEREA CUVINTELOR, PUTEREA TĂCERII LA SHAKESPEARE

Oana TATU

Această lucrare încearcă să sublinieze importanŃa pe care o au atât cuvintele rostite cu voce tare, cât şi cele nerostite în lucrările lui Shakespeare, puterea cu care cuvintele au fost investite şi puterea cu care îşi investesc ele utilizatorii. Pot fi identificate clar două atitudini în folosirea cuvintelor de către personajele lui Shakespeare: pe de o parte, există credinŃa într-o capacitate infinită a cuvintelor de a declanşa acŃiuni, iar pe de altă parte, lipsa de încredere în capacitatea cuvintelor de a obŃine ceva.

THE SHAKESPEARIAN MIRACLE / MIRACOLUL SHAKESPEARIAN

Carmen ANTONARU

“Miracolul” lui Shakespeare se bazează pe amplitudinea creaŃiei, pe înŃelesurile sale filosofice şi omeneşti, a căror „unicitate” este marcată de anglicistul Dragoş Protopopescu. În a doua parte a articolului am prezentat felul în care Dragoş Protopopescu urmăreşte evoluŃia perceperii lui Hamlet în istoria literară europeană şi cea americană. În cele din urmă, anglicistul sugerează o nouă metodă de cercetare bibliografică, care priveşte atât întreaga suită de interpretări anterioare, cât şi evoluŃia lor, de la o piesă la alta, de la o epocă la alta.

THE PHILOSOPHY OF COMPOSITION REVISITED, OR WHY DOES MODERN POETRY BEGIN IN THE USA/

„FILOSOFIA COMPOZIłIEI” REVIZITATĂ SAU DE CE ÎNCEPE POEZIA MODERNĂ ÎN SUA?

ROMULUS BUCUR

Lucrarea de faŃă are ca scop reaşezarea lui Edgar Allan Poe în canonul poeziei moderne. Având această intenŃie, se face o recitire a Filosofiei CompoziŃiei, în contextul prozei sale, luând în considerare detaliile tehnice invocate acolo drept paşi de pionierat în stabilirea formatelor care acum constituie standarde de facto în industria de entertainment. Departe de a fi, aşa cum consideră T. S. Eliot, rezultatul unei neînŃelegeri, influenŃa lui Poe, alături de cea a celuilalt mare poet american al secolului XIX, Walt Whitman, au modelat poezia secolului XX şi, probabil, pe cea a secolului XXI.

THE POET AND THE CITY: REFLECTIONS ON URBAN PERCEPTIONS IN ALLEN GINSBERG’S AND FRANK O’HARA’S POETRY/

POETUL ŞI ORAŞUL: REFLECłII ASUPRA PERCEPłIILOR URBANE ÎN POEZIA LUI ALLEN GINSBERG ŞI FRANK O’HARA

Cristina SCRABA

Această lucrare îşi propune să arunce o privire asupra felului în care văd oraşul doi poeŃi postmoderni americani. Poeziile lui Allen Ginsberg, „Gânduri asupra unei respiraŃii” şi „Havana”, şi cele ale lui Frank O’Hara, „La un pas de ei” şi „Ziua în care Doamna a murit” vor fi analizate şi interpretate spre a furniza o mai bună înŃelegere a relaŃiei celor doi poeŃi cu oraşul. Atunci când vor fi potrivite şi folositoare pentru analiza poeziilor, vor fi prezentate părerile critice ale altor autori asupra poeziilor şi vieŃilor celor doi. Concluzia se va concentra pe diferenŃele între cei doi în ceea ce priveşte evocarea oraşului în poezii. SPEAKING THE UNSPEAKABLE – MANIFESTATIONS OF SILENCE IN GAIL JONES’

SORRY/ ROSTIND NEROSTITUL – MANIFESTĂRI ALE TĂCERII ÎN REGRET DE GAIL JONES

Catherine SCHWERIN

Articolul examinează romanul Sorry, aparŃinând lui Gail Jones, în principal în termenii unei relevanŃe simbolice a interpretării sale asupra textului juxtapuse cu incapacitatea de a articula. Titlul se află în relaŃie cu tema unui deceniu de dezbateri naŃionale legate de rostirea cuvintelor „îmi pare rău” (sorry) stârnite în societatea australiană în anul 1997 odată cu publicarea Raportului Aducerii lor Acasă, un documentar pe tema despărŃirii copiilor de aborigeni de familiile lor. Sorry, a cărui acŃiune se petrece în anii ’30 şi ’40, exploră în mod simbolic relevanŃa articulării unor scuze în cadrul larg al acestui subiect, dar gândindu-se şi la însemnătatea sa valabilă şi în alte traume colective. Acest roman cu un grad înalt de lirism se opreşte asupra evenimentelor misterioase care au condus, au precedat şi s-au desfăşurat în jurul uciderii antropologului Nicholas Keene, pentru a cerceta cum eşecul de a da glas frustrării, vinei, ruşinii şi regretului poate duce la acte de violenŃă, nedreptate şi la mutilarea unor vieŃi. Acest articol examinează şi spaŃiile de comunicare ce evoluează în absenŃa discursului sau a capacităŃii de a articula. Mesajul ce reiese de aici este că, până la urmă, tăcerea nu poate suplini la infinit nespusul, dar rostirea cuvintelor îmi pare rău permite, cu timpul, vindecarea, chiar dacă nu poate reinstaura dreptatea.

WHO IS WHO ON SHAW’S ISLANDS? REVERSALS IN JOHN BULL’S OTHER ISLAND/ CINE ESTE CINE PE INSULELE LUI SHAW? RĂSTURNĂRI ÎN „CEALALTĂ INSULĂ A

LUIJOHN BULL”

Lilla KOLOS

Scopul acestui eseu este acela de a arăta că folosirea inversiunilor (ca paradoxuri, atunci când ne referim la retorică, sau ca deconstrucŃie de stereotipuri şi prejudecăŃi) este însuşi motivul care face John Bull’s other island a lui G. B. Shaw o piesă modernă, acolo unde modernul reprezintă fragmentarea (lumii), textualizarea şi auto-referenŃialitatea. Acest studiu se concentrează pe două tipuri de inversiuni, deşi pot fi identificate mult mai multe în piesă. Aceste două sunt: inversiuni construite în scenariu şi inversiuni ale stereotipurilor privind figurile de scenă ale irlandezului şi englezului.

HISTORY AS A MARKER OF OTHERNESS IN ROHINTON MISTRY’S “A FINE BALANCE”/

ISTORIA ÎN CALITATE DE INDICATOR AL ALTERITĂłII ÎN „UN ECHILIBRU PRECAR” DE ROHINTON MISTRY

Adina CÂMPU

Rohinton Mistry este un scriitor născut în India, aparŃinând comunităŃii Parsi. Locuieşte în Canada de peste 30 de ani, aici fiind unul dintre cei mai apreciaŃi scriitori aparŃinând galeriei multiculturale a Ńării. Această lucrare se referă la una dintre căile în care construieşte el diferenŃa culturală/ dimensiunea Celuilalt în al doilea şi cel mai faimos roman al său de până acum, „Echilibru perfect”, publicat pentru prima oară în anul 1995. AcŃiunea se petrece într-un oraş fără nume, despre care cititorul poate ghici cu uşurinŃă că este Bombay, şi se concentrează pe teroarea trăită de locuitori în timpul Stării de UrgenŃă din anii 1975 – 1977, subliniind cele mai neplăcute aspecte ale vieŃii, precum sărăcia, disperarea şi violenŃa.

MARGUERITE DURAS: OUT OF EDEN OR THE BETRAYAL OF INDOCHINA/ MARGUERITE DURAS: DINCOLO DE EDEN SAU TRĂDAREA INDOCHINEI

Monica HÂRŞAN

Această lucrare analizează problemele privind complexul frustrării şi dezrădăcinării la Marguerite Duras, generat de faptul că nu aparŃine ca naŃionalitate nici de FranŃa, nici de Indonezia. Acest sentiment, care este mai degrabă discret în romanele sale, devine foarte explicit în interviurile, scrierile autobiografice sau cărŃile pe care alte personalităŃi cultural i le-au dedicat.

L’OPIUM DANS LE CONTEXTE DE L’IMAGINAIRE COLONIAL. VOYAGES DANS L’ORIENT ET INTOXICATIONS OPIACÉES/

OPIUMUL IN CONTEXTUL IMAGINARULUI COLONIAL. CALATORII IN ORIENT SI INTOXICATII OPIACEE

Andrada FǍTU-TUTOVEANU

Prezentul studiu se concentrează pe reprezentarea narcoticelor în jurnalele de călătorie franceze şi britanice din secolul al XIX-lea. Unul dintre principalele concepte este acela de călătorie, provenind din imaginarul romantic, căruia i-au fost date noi înŃelesuri şi dimensiuni. „Orientalismul” şi exotismul au pătruns în cultura europeană strict legate de idea de călătorie şi neasemănare, devenind o modă mai ales în timpul romantismului şi post-romantismului. Colonialismul a adus cu sine, în special în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, o nouă dimensiune atracŃiei Orientului îndepărtat. Călătoria în colonii a devenit o activitate mai mult sau mai puŃin comună, în timp ce stranietatea neasemănării era acum tangibilă şi chiar adecvată. Narcoticele au jucat un rol important, în ambele tipuri de călătorie, dar în ceea ce numim aici „literatură colonială”, rolul lor, în special în reprezentările stereotipe ale Orientului, a devenit unul esenŃial. Exotismul colonial „îmbracă” un trup de stereotipuri în cadrul cărora propria perspectivă a privitorului şi propria sa cultură au condus la o percepere subiectivă („europeană”), deseori artificială, a Orientului.

HOMO EXSILIUS OR THE PORTRAIT OF THE ARTIST AS A WANDERER/ HOMO EXSILIUS SAU PORTRETUL ARTISTULUI CA RĂTĂCITOR

Mihai ION

Scopul acestei lucrări este acela de a aborda fenomenul „exilului” din punctul de vedere al „suferindului”, al celui care este direct şi ireversibil implicat în el. lucrarea se concentrează pe două subiecte principale, fiecăruia fiindu-i atribuit câte un capitol separat. Primul reprezintă portretul psihologic al imigrantului – şi î special a scriitorului aflat în exil – dintr-o perspectivă dublă (insider contra outsider), descoperindu-şi cele mai deranjante complexe. Al doilea identifică un set de „şocuri” existenŃiale pe care imigrantul (scriitorul) le trăieşte la destinaŃie. În concluzie, transformările psihologice ale exilului sunt subliniate cu o accentuare a gradelor de adaptare a scriitorului la noul mediu cultural.

HUMOUR AND ITS FACETS IN GERHARD HAGERS: “AMUSEMENT FROM THE SUPREME COURT”/

UMORUL ŞI FAłETELE SALE ÎN: „DIVERTISMENT DE LA CURTEA SUPREMĂ” DE GERHARD HAGERS

Daria ŞTIUCĂ-LEFCENCU

Scopul acestui articol este de a accentua ideea principală că umorul nu este un fenomen izolat în cadrul unei oarecare naŃiuni, persoane sau mediu profesional. Umorul este un atribut de viaŃă şi stil de viaŃă de oriunde şi apare acolo unde îl aştepŃi mai puŃin: în cadrul CurŃii Supreme de JustiŃie şi are, de aceea, un efect cu atât mai spectaculos. Descoperă defectele umane, dar nici nu ignoră virtuŃile, face cele mai simple evenimente să pară magice şi schimbă rutina situaŃiilor într-o clipită. Umorul învaŃă, face să pălească cele mai ridicole ieşiri şi relaxează comportamentul protocolar altfel iminent. FaŃetele sale, mijloacele de exprimare, apariŃia sa, sunt descrise în acest articol.

TO (MIS)COMMUNICATE IN ‘SCORCHING HEAT’/ A (DES)COMUMICA ÎN ‘ARŞIłA’

Cristina VÂLCEA

Interpretarea greşită poate fi definită atât drept eşecul de a comunica înŃelesul dorit cât şi drept eşecul de a înŃelege semnificaŃia transmisă. Aceasta poate fi intra-culturală şi inter-culturală, deoarece nu este nevoie ca doi vorbitori să aparŃină unor culturi diferite de vreme ce interpretarea greşită poate apărea între vorbitori ai aceleiaşi limbi, aparŃinând aceleiaşi culturi. Ea este interpretată drept fenomen normal de vreme ce oamenii au viziuni şi reprezentări diferite ale lumii şi ale realităŃii.

THE LANGUAGE LABYRINTH IN PETER ACKROYD’S FICTION/ LABIRINTUL LIMBAJULUI ÎN FICłIUNEA LUI PETER ACKROYD

Liliana HAMZEA

Instrumentele ficŃionale ale lui Peter Ackroyd sunt analizate cu scopul de a descoperi schema postmodernă de informare pentru romane precum „Chatterton” şi „Hawksmoor”. Se acordă o atenŃie specială jocurilor lingvistice, spargerilor de schemă, intertextualităŃii şi controversei privind autenticitatea şi falsul. Hibriditatea genului ficŃional, şi anume a formei anti-detectivistice şi pseudo-istorice, este privită drept un alt instrument de intensificare a atmosferei postmoderne de confuzie, indeterminare şi ambiguitate.

JULIAN BARNES AGAINST THE BACKGROUND OF CONTEMPORARY FICTION/ JULIAN BARNES PE FUNDALUL FICłIUNII CONTEMPORANE

Aura SIBIŞAN

În vasta arenă a ficŃiunii contemporane, scrierile postmoderne oferă soluŃii incitante pentru inovarea în ficŃiune la nivelul formei. Caracteristicile ficŃiunii postmoderne transcend graniŃele geografice, astfel încât scriitori aparŃinând unor spaŃii culturale diferite împărtăşesc caracteristici asemănătoare. Julian Barnes este unul dintre scriitorii britanici care exprimă în mod curajos afinităŃile sale pentru cultura franceză. Viziunea sa, stilul şi fibra din lucrările sale îl aşează în zona scriitorilor postmoderni.

DUILIU ZAMFIRESCU’S SHORT STORIES/ NUVELELE LUI DUILIU ZAMFIRESCU

Andreea PETRE

Povestirile lui Duiliu Zamfirescu marchează un moment important în evoluŃia genului românesc, printr-o construcŃie sobră, echilibrată. Interesul autorului planează asupra dramei individului, conflictul ce izbucneşte între personaj şi mediul său ori în conştiinŃa personajului. Căutarea unei identităŃi este zugrăvită în povestirea Noapte bună, unde unul dintre elementele ce îl ajută pe autor să investigheze mecanismele seducŃiei şi ‚comportamentul enigmatic al unei femei îndrăgostite’ este iubirea. În termenii lui Durand, în comparaŃie cu eroii extrovertiŃi ai lui Caragiale, personajele lui Zamfirescu înlocuiesc subtil tiparele romantice.

THE STRUGGLE WITHIN THE SELF IN ALDOUS HUXLEY’S THE MONOCLE AND A.E. BACONSKY’S THE STONECUTTER’S RUN/

ZBUCIUMUL SINELUI ÎN „MONOCLUL” DE ALDOUS HUXLEY ŞI „CIOPLITORUL ÎN PIATRĂ” DE A.E. BACONSKY

Nicoleta-Petronela APOSTOL

Această lucrare pune în discuŃie lupta ce apare în interiorul artistului care se descoperă într-o societate ce impune limite şi reguli stricte mediului artistic. Individul se găseşte la limita existenŃei, deoarece nu ştie care este calea de urmat, fiind adesea incapabil de a lua decizii clare. Monoclul lui Aldous Huxley, şi Fuga spărgătorului de piatră, a lui A. E. Baconsky, vor fi povestirile prin intermediul cărora se desfăşoară analiza acestei lupte interioare, subliniind punctele în care cei doi artişti se întâlnesc şi cele în care felul în care văd ei viaŃa diferă.

THE RELATIONSHIP AUTHOR-READER AND SUBVERSIVE NARRATIVE

STRATEGIES IN THE ROMANIAN PROSE FICTION OF THE 1960’S/ RELAłIA AUTOR-CITITOR ŞI STRATEGIILE NARATIVE SUBVERSIVE ÎN

LITERATURA ARTISTICĂ ROMÂNEASCĂ ÎN PROZĂ DIN ANII 1960

Maria Anca MAICAN Lucrarea de faŃă încearcă să ofere o panoramă a relaŃiei dialectice autor – cititor în cel de-al şaptelea deceniu al secolului trecut, o perioadă în care literatura română a început să evite constrângerile realismului socialist, în timp ce o nouă paradigmă literară câştiga din ce în ce mai mult teren (de exemplu, neo-modernismul). Îndreptându-ne atenŃia către surse bibliografice aparŃinând naratorilor consacraŃi, dar şi către nemaipomeniŃii critici şi istorici literari români, intenŃionăm să sintetizăm principalele caracteristici, subliniind patru elemente importante ale prozei de ficŃiune (autorul concret, autorul abstract, cititorul concret şi cititorul abstract), ca şi relaŃia lor cu principalele strategii subversive la care au fost supuşi scriitorii de proză în perioada mai sus menŃionată.

EXTRAPATRIA(M)? / EXPATRIA(M)?

Richard WITT

Primele două stanŃe propun un contrast între doi poeŃi aflaŃi departe de Ńara lor natală: OVIDIU şi BYRON; următoarele trei înşiră moduri de transfer (termen împrumutat de la Cora Kaplan): prin forŃă, prin convingere, prin alegere. AtenŃia trece apoi la motive de un fel sau altul: aventură, cu dublu sens,şi, mai presus de orice, bani. Odată individul dezrădăcinat ajuns la terminus ad quem pentru moment, există două variante: implicarea în noul mediu ce se prezintă, sau depărtarea în siguranŃă de acesta, poate curtenitor rezervat. Luând în considerare prima variantă, ar fi de folos o anume auto-pregătire, asimilare sau camuflaj, iar aceasta nu poate fi învăŃată anterior. Cariera nou-venitului este metastabilă; pe termen lung, dacă nu cu mult timp înainte, va urma una dintre cele două căi, în sus sau în jos. CondiŃia ‚traiului peste hotare’ implică un fel de contract monstruos inegal între individul nou-venit şi Ńara gazdă. Implică şi un fel ciudat de compensaŃie faŃă de Ńara de origine (aşa cum, de exemplu, condamnaŃilor care, odată ajunşi în Australia din Marea Britanie, li se impunea interpretarea unei piese de teatru pentru clarificarea situaŃiei). Subiectul lugubru, dar obsesiv, al morŃii în străinătate este atins, cu reflecŃia compensatoare că transferul este o lege a universului natural. Un mesager respinge cu politeŃe condiŃia expatriatului ca valoare.