COMUNICARE – TEXTUL ARGUMENTATIV

1. Textul argumentativ (discurs argumentativ) Text prin care se prezinta opinii si idei sustinute de argumente si dovezi care au scopul

de a convinge interlocutorul sau cititorul (scop persuasiv = a persuada, a convinge) asupra valabilitatii viziunii autorului pe un anumit subiect.

Autorul poate dori sa provoace adeziunea receptorului la opinia sa, sa modifice parerile destinatarului sau chiar sa-l determine sa actioneze intr-un anumit mod.

Poate aparea in varianta orala (monolog argumentativ), precum si in cea scrisa (discurs argumentativ, editoriale, eseuri, cronici, comentarii de presa).

2. Structura textului argumentativ a) PREMISA / IPOTEZA/ TEZA = enuntata in introducere (ex. Lectura – placuta odihna a

mintii)b) ARGUMENTAREA IPOTEZEI = in cuprins, prin utilizarea modalizatorilor, a tehnicilor de

argumentare, a conectorilorc) CONCLUZIA = reluarea ipotezei in final, apeland la 2-3 dintre argumentele cele mai

ferme, enuntate in cuprins

3. Tehnica argumentarii. Caracteristici a) Textele argumentative sunt de doua tipuri:

hotarate, clare (abundand in formule de certitudine si necesitate: stiu, desigur, trebuie)

ezitante, prudente (dominand formulele de incertitudine si adverbele de aproximatie: cred, se poate, e posibil, cam, parca, oarecum

b) Punctele de vedere exprimate de autor se bazeaza pe judecati de valoare (bine/rau, frumos/urat etc.), care pot fi impartasite, sau nu, de destinatari

c) Distinctia intre atitudinea certa sau incerta a autorului discursului argumentativ este exprimata prin mai multe mijloace lingvistice, precum:

i. MODUL, uneori si TIMPUL verbal, CAZUL: o imperativul si conjunctivul cu valoare de imperativ si hotarare (Asculta ce-ti

spun ! ; Sa faci cum zic !)o indicativul prezent = actiune sigura, reala = stiu, nu credo indicativul imperfect = eventualitatea unei actiuni care nu a fost implinita

corespunzator = invatau, citeauo conditionalul optativ, conjunctivul perfect = dorinta nerealizata, resemnare

= as citi, sa fi citito vocativul = fermitate = Baiete, asculta ! ; Copile, vino, te rog !

ii. Modalizatori (elemente modale):

o verbe/expresii verbale care exprima o atitudine subiectiva, afectiva: ezitare (ma tem ca, ma bucura, ma supara), hotarare (cred ca, stiu ca, consider ca)

o expresii verbale impersonale: e bine, e rau, e frumoso adverbe si locutiuni adverbiale: desigur, cert, evident, probabil, posibil, fara

indoiala, cu siguranta, din pacate, din fericire o adjective si adverbe calificative: bun, rau, oribil

d) Marci lexicale specifice: Autorul unui text argumentativ apeleaza la o serie de elemente care fac

conexiunea intre partile discursului si secventele acestuia, elemente care se numesc conectori:

de ierarhizare a argumentarii: in primul rand, in al doilea rand, in cele din urma, in sfarsit, in fond, in plus, de fapt, in realitate, de altfel, in concluzie, in consecinta, prin urmare, apoi, oricum, asadar, pe de o parte, pe de alta parte

referentiali (indicand gruparea argumentelor in jurul unei teme): in ceea ce priveste, din punctul meu de vedere, referitor/privitor la

corelativi (cauza-efect) in rationament: daca…atunci (rezulta), cu cat…cu atat, pe masura ce cauzali: pentru ca, deoarece, intrucat consecutivi: incat, ca conclusivi: deci, prin urmare, in concluzie adversativi: dar, iar, insa, ci copulativi: si, nici, precum si disjunctivi: fie, sau, ori finali: ca sa, pentru ca sa, cu scopul sa concesivi: desi, cu toate ca, chiar daca, macar de

e) Gramatica argumentarii Discursul argumentativ poate fi realizat:

la pers. 1, sg. = grad maxim de subiectivitate la pers. 2, sg. = tendinta de obiectivare, de includere a receptorului la pers. 1, pl. = subiectivitate, cooptarea destinatarului (in discursurile scrise se ofera nota

stiintifica) la pers. 3 = grad maxim de obiectivitate

Calitatea argumentarii depinde de: adecvarea argumentelor la tema pertinenta si claritatea argumentelor ordonarea logica a argumentelor selectarea adecvata a exemplelor pentru fiecare argument demonstrarea unor posibile contraargumente capacitatea de persuadare a auditoriului/cititorului formularea clara a concluziei