woyzeck - textul de spectacol

WOYZECK De Georg Büchner

1) Câmp deschis, oraşul în depărtare.

(Woyzeck şi Andres taie beţe în tufişuri. Andres fluieră.)

WOYZECK: Da, Andres, locul ăsta-i blestemat. Vezi fîşia aia luminoasă, acolo, deasupra ierbii, unde cresc bureţii? Acolo, seara, se rostogoleşte capul. Odată l-a ridicat unu' crezând că-i un arici: trei zile şi trei nopti şi a ajuns întins în sicriu. (Încet.) Andres, francmasonii au fost, m-am prins, francmasonii. Ssst!

ANDRES (cîntă):Doi iepuri acolo stăteau,Iarba verde, verde o mîncau...

WOYZECK:Ssst, taci, Andres, auzi? Se misca ceva!

ANDRES:Iarba verde, verde o mîncau,Pînă de pămînt dădeau.

WOYZECK:Merge ceva în spatele meu, sub mine - (bate cu piciorul în pămînt). E gol dedesubt, auzi? Totu-i gol acolo, jos. Francmasonii!

ANDRES:Mi-e frică.

WOYZECK:Ce linişte stranie... Îţi vine să-ţi ţii respiraţia. Andres!

ANDRES:Ce?

WOYZECK:Zi ceva! (Priveşte în jur.) Andres! Ce lumină! Deasupra oraşului e totul jar! Un foc se-ncinge în juru' cerului şi coboară un vuiet ca de trîmbiţe. Cum vine! Fugi! Nu te uita în urmă! (Îl trage în tufişuri.)

ANDRES (după o pauză):Woyzeck, mai auzi ceva?

WOYZECK:Tăcere, totul e tacut ca şi cum lumea ar fi moartă.ANDRES:Auzi? Apelul. Trebuie să plecăm!

2) În oraş.

(Marie cu copilul ei la fereastră. Margret. Fanfara militară trece cu Tamburul Major în frunte.)

MARIE (legănând copilul în braţe):Ei, băieţel! Ta-ra-ra! Auzi? Uite-i că vin!

MARGRET:Ce bărbat, ca un copac!

MARIE:Păşeşte ca un leu.

(Tamburul Major le salută)

MARGRET:Ce ochi galeşi ai, vecinã. Aşa nu ţi-i i-am văzut niciodată.

MARIE(cântă):Soldaţii sunt flăcăi frumoşi...

MARGRET:Da’ încă-ţi mai strălucesc ochii...

MARIE:Ei şi? Mai bine du-i pe-ai tăi la un evreu ca sã ţi-i lustruiascã! Poate prind puţinã strãlucire sã-i poţi vinde pe doi nasturi.

MARGRET:Ascultă Domnişoara Castitate! Eu sunt o persoanã onorabilã, nu ca tine care străpungi cu privirea şapte perechi de pantaloni de piele!

MARIE:Curvă! (trânteşte fereastra) Haide băiatul meu! Ce-or fi vrând oamenii? Nu eşti decât un biet copil de curvă dar tot o bucuri pe mama ta cu feţişoara ta necinstită.(cântă):Fato, ce cale-ai apucat?Ai copil mic şi n-ai bărbat...Ei, ce mă mai frământ?Mai bine întreaga noapte să cântEia, popeia, băiatul meu hai sus.Căci nimeni nimic nu mi-ar da.

of 25

Hansel, deshamă-ţi cei şase cai,Şi-i du apoi la adăpat;Nu orz să le dai,Nici apă sa le dai,Ci doar vin, vin curat.(bătăi la fereastră)

MARIE:Cine-i acolo? Tu eşti, Franz ? Intră!

WOYZECK:Nu pot. Trebuie sã mã duc la apel.

MARIE:Ai tãiat nuiele pentru cãpitan?

WOYZECK:Da, Marie.

MARIE:Ce-i cu tine, Franz? Nu eşti în apele tale.

WOYZECK:Marie, iar a apãrut un semn. Doar este scris: ”Şi iatã cã a vãzut ridicându-se de pe pãmânt un fum ca fumul unui cuptor.”

MARIE:Franz!

WOYZECK:M-a urmãrit pânã aproape de oras. Ceva ce nu putem apuca, ceva ce nu putem pricepe, ce ne ia minţile. Oare ce-o fi însemnând asta?

MARIE:Franz!

WOYZECK:Trebuie să plec... Ne vedem diseară la bâlci. Am pus iar ceva bani deoparte. (Pleacă).

MARIE:Bãrbatul ãsta e aşa de aiurit! Nici nu şi-a privit copilul. O s-o ia razna din cauza gândurilor care-i dau târcoale. De ce eşti asa de tãcut, puiule? Ţi-e fricã? E întuneric de-ţi dai cu degetele în ochi. De obicei intra deja o luminiţă [de la felinar]. Nu mai pot. Mi-e frică. (Iese)

3) La doctor.

(Woyzeck, Doctorul)

DOCTORUL:

of 25

Ce mi-e dat să trăiesc, Woyzeck? Un om de cuvânt ca dumneata...

WOYZECK:Ce s-a întâmplat, domnule doctor?

DOCTORUL:Am văzut, Woyzeck; te-ai uşurat pe strada, pe perete ca un câine – şi doar primeşti 3 grosheni pe zi şi hrană! Woyzeck, asta e rău: lumea se-nrăieşte, se face tot mai rea.

WOYZECK:Dar, domnule doctor, dacă natura mi-o cere!

DOCTORUL:Natura ţi-o cere, natura ţi-o cere! Nu am dovedit eu că musculus constrictor vesicae este supus voinţei? Natura! Woyzeck, omul e liber, în om individualitatea se transfigurează în libertate. Să nu te poţi ţine... (dă din cap, pune mâinile la spate şi se plimbă încoace şi încolo) Ţi-ai mâncat raţia de mazăre, Woyzeck? Nimic altceva în afară de mazăre, cruciferae, bagă bine la cap. Va fi o revoluţie în ştiinţă; o să dinamitez orice teorie. Uree 0.10, clorat de amoniu, hiperoxid... Woyzeck, nu-ţi mai vine să te uşurezi? Hai, ia du-te şi încearcă!

WOYZECK:Nu-mi vine, domnule doctor.

DOCTORUL:Dar să faci pe zid, poţi. Mi-ai dat în scris, am acordul tău la mână. Te-am văzut, te-am văzut cu ochii mei – tocmai îmi scosesem nasul pe geam şi lăsam razele de soare să intre în el ca să experimentez strănutul. (se apropie de el) Nu, Woyzeck, n-am să mă enervez, enervarea nu e sănătoasă şi e neştiinţifică. Sunt calm, foarte calm; pulsul meu are obişnuitele sale şaizeci de bătăi şi îţi spun cu cel mai desăvârşit sânge rece : Doamne fereşte să te enervezi din cauza unui om! Pentru un om! Dacă ar fi să-ţi crape o salamandră...Dar Woyzeck, totuşi, nu trebuia să-ţi faci nevoile pe zid.

WOYZECK:Vedeţi domnule doctor, uneori omul are aşa... un caracter... o structură. Dar cu natura e altceva, vedeţi, cu natura (îşi pocneşte degetele) asta e ceva în genul... cum să vă zic eu... de exemplu...

DOCTORUL:Woyzeck, iar filosofezi.

WOYZECK (confidenţial):Domnule doctor, aţi văzut vreodată natură dublă? Când soarele e sus, în plină amiază, şi ţi se pare că lumea ia foc, mie mi-a vorbit un glas teribil.

DOCTORUL:Woyzeck, ai o aberratio.

WOYZECK (duce degetul la nas):Bureţii, domnule doctor, acolo, acolo se află. Aţi văzut în ce forme clare cresc bureţii pe pământ? De i-ar putea citi cineva...

DOCTORUL:Woyzeck, ai o superbă aberratio mentalis partialis, categoria a doua, foarte pronunţată. Woyzeck, primeşti supliment! Categoria a doua : idee fixă în contextul unei stări generale raţionale. Îţi faci treaba ca de obicei? Îţi bărbiereşti capitanul?

of 25

WOYZECK:Da.

DOCTORUL:Îţi mănânci mazărea?

WOYZECK:Ca de obicei, domnule doctor. Banii de masă îi primeşte soţia mea.

DOCTORUL:Îţi îndeplineşti îndatoririle?

WOYZECK:Da.

DOCTORUL:Eşti un caz interesant. Subiect Woyzeck, primeşti supliment. Ţine-o tot aşa. Lasă-mă să-ţi iau pulsul. Da.

4) Barăci. Lumini. Lume.

(Bătrânul învârteşte din flaşnetă iar Copilul dansează.)

BĂTRÂNUL:Nimic nu-i veşnic pe lume,Cât vom trăi doar timpul va spune Cu toţii murim, asta nu-i o minune.

WOYZECK:HeHe... Om sărman, bătrân sărman! Biet băieţel, biet sufleţel! (Numai) Griji şi petreceri!

MARIE:Doamne, dacă nebunii mai au minte, atunci noi înşine suntem nebuni. Ciudată lume! Frumoasă lume!

(Amândoi se îndreaptă spre strigătorul de bâlci)

STRIGĂTORUL LA BÂLCI (alături de nevasta lui îmbrăcată în pantaloni şi de o maimuţă):Domnilor, domnilor! Priviţi creatura aceasta aşa cum a lăsat-o Dumnezeu! E un nimic, chiar nimic. Şi acum să vedeţi adevărata artă : merge in două picioare, are jachetă şi pantaloni şi poartă o sabie. Maimuţa e soldat. Şi asta nu e mult : e cea mai de jos treaptă a speciei umane. Hai, fă o reverenţă. Aşa! Acum eşti baron! Dă-mi un pupic! Pungăşoaica mică e muzicală... Domii mei, puteţi vedea şi calul astronomic şi micuţele păsări canalii. Sunt favoritele tuturor capetelor încoronate. Spun oamenilor totul : câţi ani au, câţi copii şi de ce boli suferă. Reprezentaţia incepe! Dar să începem cu începutul.

WOYZECK (către Marie):Vrei să mergem?

of 25

MARIE:De ce nu? Trebuie să fie frumos. Ce ciucuri poartă omul! Şi femeia poartă pantaloni! (amândoi intră în baracă)

TAMBURUL MAJOR (unui subofiţer):Stai, opreşte-te! O vezi? Ce muiere!

UN SUBOFIŢER:Drace! Asta-i bună de înmulţit regimente întregi de cavalerie!

TAMBURUL MAJOR:Şi pentru o crescătorie de tamburi majori!

UN SUBOFIŢER:Şi cum îşi poartă capul! Părul negru e atât de bogat de parcă o trage înapoi. Şi ochii...

TAMBURUL MAJOR:De parcă te-ai uita în jos într-o fântână sau pe un horn. Hai după ea!

(Interiorul unei barăci bine luminate)

MARIE:Ce lumină!

WOYZECK:Da, Marie : pisici negre cu ochi de foc. Hei, ce seară!

PROPRIETARUL BARĂCII (prezentând un cal):Arată-ţi talentul! Demonstrează-ţi inteligenţa de animal! Fă de ruşine societatea omenească! Domnilor, animalul pe care îl vedeţi aici, cu coadă la spate, în patru labe este membru al tuturor societăţilor de învăţaţi, este profesor la universitatea noastră, unde studenţii învaţă pe el să călărească şi să se bată... Asta a fost o judecată simplă. Cugetă acum cu raţiunea dublă. Ce faci tu când gândeşti cu raţiunea dublă? Este aici, în această aleasă societate, un măgar? (calul scutură din cap) Vedeţi acum raţiunea dublă? Aceasta este dobitofizionomia. Da, ăsta nu-i un individ cu minte de dobitoc, acesta-i o persoană, un om, un om animalic – şi totuşi un dobitoc, o bestie, un bete. (calul se poartă necuviincios) Aşa, ruşinează la societe! Vedeţi, dobitocul este încă natură, natură neideala! Învăţaţi de la el! Înrebaţi doctorul şi vă va spune că e foarte nesănătos să te ţii! Asta înseamnă : omule, fii natural! Eşti făcut din praf, nisip şi noroi. Vrei să fii mai mult decăt praf, nisip şi noroi? Observaţi-i raţiunea: poate socoti dar nu poate număra pe degete. Nu poate să se exprime, nu poate explica – este un om transformat. Cine dintre dumneavoastră are un ceas? Un ceas?

SUBOFIŢERUL ( scoate grandios şi cu gesturi mărunte un ceas din buzunar):Poftim domnule!

MARIE:Asta trebuie s-o văd. ( se caţără pe locul din faţă. Subofoţerul o ajută)

TAMBURUL MAJOR:Ce muiere!

of 25

5) Camera Mariei.

Marie, Tamburul Major.

TAMBURUL MAJOR:Marie!

MARIE:Ia, fă câţiva paşi prin faţa mea! Pieptul cât un taur şi barba ca de leu. Nu e nimeni ca tine! Sunt cea mai mândră dintre femei!

TAMBURUL MAJOR:Să mă vezi duminicile cu pomponul cel mare si cu mănuşile albe. Maică, Doamne! Prinţul îmi zice mereu: eşti un bărbat şi jumătate.

MARIE(ironic):Nu mai spune! (se duce la el) Bărbat, nu glumă!

TAMBURUL MAJOR:Dar şi tu, straşnică femeie, Marie! Maică, Doamne! Hai să întemeiem o crescătorie de tamburi majori(o cuprinde pe după mijloc)!

MARIE(împotrivindu-se):Lasă-mă!

TAMBURUL MAJOR:Animal[uţ] sălbatic!

MARIE (violentă):Nu mă atinge!

TAMBURUL MAJOR:Îţi ies dracii pe ochi?

MARIE:La urma urmei, mi-e totuna!

6)La căpitan.

Căpitanul aşezat pe un scaun. Woyzeck îl bărbiereşte.

CĂPITANUL:Încet, Woyzeck, încet; toate la rîndul lor! Mă ameţeşti de tot. Ce-o să fac eu în cele 10 minute care-mi rămîn, pentru că astăzi termini mai repede? Woyzeck, gîndeşte-te, mai ai încă treizeci de ani frumoşi de trăit, treizeci de ani! Asta înseamnă treisuteşaizeci de luni! şi zile! ore! minute! Ce o să faci cu tot timpul ăsta? Planifică, Woyzeck!

WOYZECK:Da, domnule căpitan.

of 25

CĂPITANUL:Mă cuprinde teama pentru lumea asta când mă gândesc la eternitate.... Activitate, Woyzeck, activitate. Eternitatea e eternă, e eternă - asta realizezi şi tu; pe de altă parte însă nu e eternă, e doar o clipă, da, o clipă - Woyzeck, mi se face pielea de găină cînd mă gîndesc că Pământul se învîrte într-o singură zi! Ce pierdere de vreme! Către ce ne îndreptăm? Woyzeck, nu mă mai pot uita la o roată de moară, fără să devin melancolic.


CĂPITANUL:Woyzeck, tu mereu arăţi de parcă eşti hărţuit! Un om bun nu arată aşa, un om bun, care are conştiinţa curată. Zi ceva, Woyzeck! Cum e vremea azi?

WOYZECK:Rea, domnule căpitan, rea; e vînt!

CĂPITANUL:Parc-am simţit ceva, e un fel de agitaţie pe-afară; un vînt ca ăsta mă face să mă gândesc la un şoarece. (Cu şmecherie.) Cred că vine dinspre sud-nord?


CĂPITANUL:Ha, ha, ha! Sud-nord! Ha, ha, ha! Oh, eşti prost, cumplit de prost! (Mişcat.) Woyzeck, eşti un om bun - dar (cu demnitate), Woyzeck, nu ai morală. Morala, asta e, cînd eşti moral, înţelegi? E un cuvînt bun. A avea un copil, fără binecuvîntarea bisericii, după cum spune preacinstitul preot al garnizoanei, fără binecuvîntarea bisericii, nu eu am spus-o.

WOYZECK:Domnule căpitan, bunul Dumnezeu n-o să se uite la bietul vierme doar pentru că s-a spus "Amin" înainte să se nască. Domnul a spus: "Lăsaţi copiii să vină la mine!".

CĂPITANUL:Ce tot spui? Ce fel de răspuns e ăsta? M-ai zăpăcit complet cu răspunsul tău. Cînd zic a avea un copil, mă refer la tine, la tine, nu la El.

WOYZECK:Noi, oamenii săraci - vedeţi, domnule căpitan, bani şi iarăşi bani! Cine n-are bani - ia să-l pui pe unu' ca mine să trăiască după morala asta. Sîntem şi noi tot din carne şi sînge. Cei ca noi sînt nefericiţi şi pe lumea asta, şi pe cealaltă. Eu cred că, dacă am ajunge în cer, ar trebui să punem umăru' să ajutăm la tunat.

CĂPITANUL:Woyzeck, nu ai virtute! Nu eşti un om virtuos! Carne şi sînge? Cînd stau întins la fereastră, după ploaie, şi mă uit aşa, după ciorăpei albi cum saltă pe străduţe - la naiba, Woyzeck, atunci simt şi eu iubirea. Sunt şi eu carne şi sînge. Dar, Woyzeck, virtutea! Virtutea! Cum aş mai trăi dup-aia? Îmi spun mereu: eşti un om virtuos, (mişcat) un om bun, un om bun.

WOYZECK:Da, domnule căpitan, virtutea, încă nu prea ştiu eu ce-i cu ea. Vedeţi dumneavoastră, noi, oamenii simpli, noi, ăştia, n-avem virtute, pe noi ne-mpinge natura; dar, dacă aş fi un domn, şi-aş avea o pălărie şi un ceas, şi-o haină englezească, şi aş şti să vorbesc ales, eu aş vrea să fiu virtuos. Trebuie să fie ceva frumos la virtutea asta, domnule căpitan. Dar eu sînt un

of 25

amărît.

CĂPITANUL:Bine, Woyzeck. Eşti un om bun, un om bun. Dar gîndeşti prea mult, asta te slăbeşte; arăţi mereu atît de hărţuit. Discuţia asta m-a extenuat total. Du-te acum şi nu mai alerga aşa; încet, ia-o încetişor pe stradă, în jos!

7) Camera Mariei

MARIE (şade cu copilul în braţe şi o bucăţică de oglindă în mână): Celălalt i-a ordonat şi el a trebuit să plece! (se uită în oglindă) Ce luciu au pietrele astea! Ce-or fi? Cum le-a zis? Dormi, băieţaş! Închide ochii, strânge-i bine! (Copilul îşi ascunde ochii în spatele mânuţelor) Mai tare! Rămâi aşa sau vine să te ia! (cântă)Închide ferestrele bineCăci un pui de ţigan vineŞi de mân-o să te iaTe duce în ţara sa.(se priveşte iar în oglindă) Sigur e aur. Cum o să-mi stea la dans? Cele ca mine n-au decât un colţişor pe lumea asta şi un ciob de oglindă şi tot am buze la fel de roşii ca marele cucoane cu oglinzi până în tavan şi cu domnişori care le sărută mâinile. Eu sunt doar o biată muiere. (copilul se ridică) Linişte copilaş, închide ochii. Uite îngeraşul cum trece pe lângă perete. (aruncă umbre pe perete cu oglinjoara) Închide ochii, altfel se uită în ei şi orbeşti.

(Woyzeck intră pe la spatele ei. Ea îşi duce repede mâinile la urechi.)

WOYZECK:Ce ai acolo?

MARIE:Nimic.

WOYZECK:Îţi străluceşte ceva între degete.

MARIE:Un cerceluş; l-am găsit.

WOYZECK:Niciodată n-am găsit aşa ceva, doi deodată.

MARIE:Vrei să spui că sunt o târfă?

WOYZECK:Bine, Marie...Ce mai doarme băiatul! Saltă-i puţin mânuţa; îl apasă scaunul. Cum îi luceşte sudoarea pe frunte! Totul e trudã sub soare. Chiar şi în somn asudãm. Noi, oamenii săraci... Aici sunt iar nişte bani, Marie; solda, şi ceva de la căpitanul meu.

MARIE:Dumnezeu să-ţi ajute, Franz!

WOYZECK:Trebuie să plec. Pe diseară, Marie! Rămâi cu bine!

of 25

MARIE (singură, după o pauză):Sunt o ticăloasă. Îmi vine să mă înjunghii. Ce viaţă(lume)! Toate se duc la dracu’, bărbat şi femeie deopotrivă.

8) O stradă.

(Căpitanul, Doctorul. Căpitanul vine gâfâind în josul străzii: se opreşte, gâfâie, se uită jur împrejur.)

CĂPITANUL:Domnule doctor, nu mai alerga aşa! Nu mai vâsli cu bastonul prin aer! Parcă ai goni pe urmele morţii! Un om bun, cu o conştiinţă împăcată, nu aleargă aşa. Un om bun... ( îl apucă pe doctor de haină) Domnule doctor, îngăduie-mi să salvez o viaţă de om!

DOCTORUL:Sunt grăbit, domnule căpitan, sunt grăbit.

CĂPITANUL:Domnule doctor, sunt atât de melancolic, mă apucă un fel de tristeţe şi îmi vine să plâng când îmi văd haina atârnată în cuier.

DOCTORUL:Hm! Buhăit, gras, gât gros: predispus la apoplexie! Da, domnule căpitan, te poţi aştepta la o apoplexia cerebri. Se prea poate să fie numai laterală, să-ţi paralizeze adică numai o parte sau, dacă ai noroc, să paralizezi psihic şi să continui să vegetezi: cam astea sunt perspectivele tale pentru următoarele patru săptămâni. De altfel, pot să te asigur că vei fi un caz excelent şi, de-ar vrea Dumnezeu să îţi paralizeze parţial limba, o să facem nişte experienţe nemuritoare.

CĂPITANUL:Domnule doctor, te rog nu mă speria! Sunt oameni care au murit de spaimă, pur şi simplu din cauza spaimei. Parcă şi văd lumea alergând cu florile în mână, dar vor zice: a fost un om bun, un om bun... Al dracului cui de sicriu!

DOCTORUL (îi întinde pălăria):Ce-i asta domnule căpitan?- Ăsta-i un gol... un cap gol, preastimate melc de regiment.

CĂPITANUL:Ce vrei să spui domnule doctor? Asta-i o nerozie stimate domnule gropar. Hahaha! Dar fără supărare. Eu sunt un om bun, dar pot şi eu dacă vreau, domnule doctor, hahaha, pot şi eu... (Woyzeck apare şi vrea să treacă mai departe prin faţa lor ) Hei, Woyzeck, ce goneşti aşa pe lângă noi? Stai, Woyzeck! Alergi prin lume ca un brici desfăcut, se taie omu-n tine; alergi de parcă ai avea de bărbierit un întreg regiment de castraţi şi te-ar spânzura cineva de cel mai lung fir de păr care le-a mai rămas. Dar apropos de bărbile lungi Woyzeck, voiam să-ţi spun ceva despre bărbile lungi...

DOCTORUL:O barbă lungă sub bărbie, deja Plinius vorbea despre asta, ar trebui interzisă soldaţilor...

of 25

CĂPITANUL (continuă):Aha, despre bărbile lungi! Ia spune Woyzeck, n-ai găsit încă un fir de barbă în farfuria ta? Înţelegi ce spun? Un fir de păr... din barba unui bărbat, a unui subofiţer, a unui tambur major? Ce zici, Woyzeck? Dar tu ai o nevastă cuminte. Nu păţeşti tu ce au păţit alţii.

WOYZECK:Să trăiţi! Dar ce vreţi să spuneţi cu asta, domnule căpitan?

CĂPITANUL:Ia te uită caraghiosul, ce mutră face! Poate nu chiar în supă, dar dacă o iei repejor pe după colţ, poate găseşti câteva fire chiar pe o pereche de buze. O pereche de buze, Woyzeck- şi eu ştiu ce e iubirea, Woyzeck. Omule, eşti alb ca varul.

WOYZECK:Căpitane, eu sunt un amărât şi n-am nimic altceva pe lume (n-o am decât pe ea); domnule căpitan, dacă glumiţi...

CĂPITANUL:Eu, să glumesc? Tu o iei în glumă?

DOCTORUL:Dă-mi pulsul, Woyzeck, pulsul! Rar, puternic, în salturi, neregulat.

WOYZECK:Domnule căpitan, arde pământul ca un iad, şi eu simt că îngheţ, îngheţ... Iadul e rece, pariem. Nu se poate! O târfă! O târfă! Nu se poate!

CĂPITANUL:Omule, vrei – poate vrei nişte gloanţe în cap? Mă străpungi cu ochii aia şi eu îţi vreau binele, pentru că eşti un om bun Woyzeck, un om bun.

DOCTORUL:Muşchii feţei ţepeni, contractaţi, tresărind în răstimpuri. Atitudine agitată, încordată.

WOYZECK:Mă duc. Multe sunt cu putinţă. Târfa! Orice se poate întâmpla. Ce vreme frumoasă, domnule căpitan. Aşa un cer frumos, solid şi cenuşiu; îţi vine să baţi în boltă un piron şi să te spânzuri de ea, şi asta doar din pricina liniuţei dintre da şi iarăşi da- şi nu. Este nu-ul vinovat de da, dau da-ul de nu? Va trebui să cuget la asta. (se depărtează cu paşi mari, înceţi mai întâi, apoi mai repezi)

DOCTORUL (aleargă după el) :Fenomen, Woyzeck! Mai primeşti un supliment!

CĂPITANUL (rămas singur):Pe mine mă ameţesc oamenii aştia. Ia te uită ce goană! Lunganul aleargă ca umbra unui picior de păianjen. Celălalt, scundul, abia se mai mişcă. Unu-i fulgerul şi altu-i tunetul. Ha!Ha! Grotesc! Grotesc!

9) Camera Mariei. of 25

(Marie, Woyzeck)

WOYZECK (o priveşte ţintă şi dă din cap):Nu văd nimic. Nu văd nimic. Ar trebui să o pot vedea, să o pot strânge în pumn.

MARIE (speriată):Ce-i cu tine, Franz? Parcă ţi-ai ieşit din minţi, Franz?

WOYZECK:Un păcat atât de mare şi de lat pute de-ai putea alunga îngerii din cer cu mirosul lui. Ce gură roşie ai, Marie, şi nicio umflătură. [La revedere] Marie, eşti frumoasă ca păcatul; poate să fie păcatul de moarte atât de frumos?

MARIE:Franz, aiurezi...

WOYZECK:Pe dracu’! A stat aici, aşa, aşa?

MARIE:Cât e ziua de lungă şi lumea de veche, pot sta mulţi oameni într-un loc, unu’ după celălalt.

WOYZECK:L-am văzut!

MARIE:Poţi să vezi multe când ai doi ochi, nu eşti orb şi ai soare pe cer!

WOYZECK:Femeie! (se repede spre ea)

MARIE:Atinge-mă, Franz! Mai bine un cuţit înfipt în mine decât să-ţi simt mâna asupra mea. Tatăl meu n-a îndrăznit să mă atingă de la zece ani, dacă mă uitam în ochii lui.

WOYZECK:Femeie! Nu, ar trebui să se vadă ceva. Fiecare om e ca o prăpastie; ameţeşti când te uiţi în ea. Să fie aşa? Nevinovăţie, tu ai o pecete. Ştiu si eu? Ştiu şi eu? Cine să ştie?

10) Corpul de gardă

(Woyzeck. Andres)

ANDRES (cântă):Hangiţa are o slujnică bunăCe sta-n grădină de-i soare sau lunăCe sta-n grădina ei...

WOYZECK:

of 25

Andres!

ANDRES:Ce?

WOYZECK:Frumoasă vreme!

ANDRES:Vreme de duminica- muzică la porţile oraşului. Adineauri au ieşit muierile- ce aburi mai scot toţi!

WOYZECK (neliniştit):Dansează, Andres, dansează!

ANDRES:Da, la cârciumă şi la „Steluţe”.

WOYZECK:Dans, dans!

ANDRES:Din partea mea... (cântă)Ea stă-n grădină, în spatePe când ceasul doişpe bateŞi după soldaţi se uită

WOYZECK:Andres, n-am linişte.

ANDRES:Eşti nebun!

WOYZECK:Trebuie să ies de-aici. Simt că ameţesc. Dans, dans. Cu mâinile fierbinţi. La dracu, Andres!

ANDRES:Ce vrei?

WOYZECK:Trebuie să plec. Trebuie să văd.

ANDRES:Scandalagiule! Din cauza târfei ăleia?

WOYZECK:Trebuie să ies. E atât de cald aici.

11) Cârciumă

of 25

( ferestrele deschise, dans. Bănci în faţa casei. Băieţi.)

PRIMA CALFĂ:Cămaşa de pe mine nu-i a mea, dar ştiuCă sufletul îmi pute a rachiu

A DOUA CALFĂ:Frate, ce-ar fi să-ţi fac o gaură din prietenie? Haide... Vreau să-ţi fac o gaură în natură. Să ştii că şi eu sunt un om şi jumătate. O să-i omor toţi puricii.

PRIMA CALFĂ:Sufletul meu, sufletul meu pute a rachiu! Până şi banii putrezesc! Nu uita ce frumoasă este lumea. Frate, o să umplu un butoi cu lacrimile mele, atât sunt de melancolic. Aş vrea ca nasurile noastre să fie două sticle şi să ni le vărsăm unul altuia pe gât.

ALŢII (în cor):Un vânător de la palatTrecea pe cal pe-un verde plai.Halli, halo, ce bine-i la vânat!Aici pe verde câmpie Vânătoarea-mi place mie.

(Woyzeck se aşază la fereastră. Marie şi Tamburul Major trec dansând pe lângă el, fără a-l observa)

WOYZECK:El! Ea! Drace!

MARIE (trecând în dans):Tot mereu şi tot mereu.

WOYZECK (sufocându-se):Tot mereu- tot mereu. (se ridică impetuos şi cade înapoi pe bancă) Tot mereu, tot mereu. (Îşi frânge mâinile) Învârtiţi-vă, tăvăliţi-vă! De ce nu stinge Dumnezeu soarele ca să se tăvălească toţi în desfrâu, bărbat şi femeie, om şi animal. Faceţi-o la lumina zilei, faceţi-o pe mâinile oamenilor, ca muştele! Femeie! Femeia e fierbinte, fierbinte! Tot mereu, tot mereu! (sare în sus) Ticălosul, cum îşi plimbă mâinile peste corpul ei! El o are cum am avut-o eu la început! (Se prăbuşeşte anesteziat)

PRIMA CALFĂ (predică, urcat pe masă):Totuşi, atunci când un călător, care stă rezemat de torentul timpului său, îşi raspunde la înţelepciunea dumnezeiască întrebându-se: de ce trăieşte omul? De ce trăieşte omul? Dar adevăr vă spun vouă, din ce-ar fi trăit plugarul, dogarul, pantofarul ,doctorul, dacă Dumnezeu nu l-ar fi creat pe om? Din ce ar fi trăit croitorul dacă Dumnezeu nu i-ar fi implantat omului sentimental ruşinii, din ce soldatul, dacă nu l-ar fi echipat cu nevoia de a omorî? Dar nu disperaţi – viaţa e bună şi frumoasă- deşi tot ce e pământesc este rău, până şi banii se prefac în putreziciune. În final, iubiţi ascultători, haideţi să ne pişăm incrucişat ca să moară un jidan.

(în ţipetele generale Woyzeck se trezeşte şi pleacă în fugă)

of 25

12) O cameră la cazarmă

(Noapte; Andres şi Woyzeck într-un pat)

WOYZECK (încet):Andres!

(Andres mormăie în somn)

WOYZECK (scuturându-l):Andres! Andres!

ANDRES:Ce s-a-ntâmplat?

WOYZECK:Nu pot să dorm! Cum închid ochii totul se învârte în jurul meu şi aud viorile: tot mereu, tot mereu! Şi apoi aud voci din zid. Tu n-auzi nimic?

ANDRES:Dar las’ să joace! Poate că unii-s obosiţi şi apoi, Dumnezeu să ne ferească, amin.

WOYZECK:Îmi spune într-una: Înjunghie! Înjunghie! Şi îmi trece pe la ochi ceva ca un cuţit.

ANDRES:Dormi neghiobule! (Adoarme iar)

WOYZECK:Tot mereu! Tot mereu!

13) Cârciumă

(Tamburul Major, Woyzeck, oameni)

TAMBURUL MAJOR:Eu sunt bărbat! (se bate cu pumnul în piept) Bărbat am zis. Cine se pune cu mine? Dacă nu te crezi Dumezeu de beat ce eşti, să nu te apropii. Că-ţi dau una’n nas de-o să-ţi iasă prin cur. O să... (îl vede pe Woyzeck) Băi, bea! Aş vrea ca lumea întreagă să fie alcool, alcool! Un bărbat trebuie să bea!

(Woyzeck fluieră)

TAMBURUL MAJOR:Băi, vrei să-ţi scot limba din gât şi să te înfăşor cu ea? (se luptă, Woyzeck pierde) Vrei să-ţi las atâta aer cât o băşină de babă?

(Woyzeck se aşează pe o bancă tremurând şi epuizat)

of 25

TAMBURUL MAJOR:Să fluiere până s-o-nvineţi

Rachiul este viaţa mea!Rachiul îmi dă curaj...

UNA:Pe ăsta l-a liniştit.

ALTA:Sângereză.

WOYZECK:Toate la timpul lor.

14) Camera Mariei.

(Marie, Karl,Copilul)

MARIE (răsfoind Biblia):„Şi în gura lui nu s-a aflat vicleşug”...Doamne, Doamne! Nu te uita la mine! (răsfoieşte mai departe) „Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o femeie prinsă în adulter şi, punând-o în mijloc... Iisus însă le-a zis: Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi de-acum să nu mai păcătuieşti!” (Îşi împreunează mâinile) Dumnezeule! Dumnezeule! Nu pot! Doamne, dă-mi numai atât cât să mă pot ruga! (copilul se înghesuie în ea) Copilul ăsta îmi stă ca un junghi în inimă. Karl! Se întinde ca la soare.

NEBUNUL (stă culcat şi vorbeşte cu degetele):Ăsta are coroană de aur, e rege... Mâine îi iau doamnei regine copilul... Caltaboşul zice: vino, cârnăcior.(ia copilul şi amuţeşte)

MARIE:Franz n-a venit nici ieri, nici azi. Ce cald s-a făcut aici. (deschide fereastra) „Şi stând la spate, langă picioarele Lui, plângând a început să-i ude cu lacrimi picioarele, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi-i săruta picioarele şi le ungea cu mir...” (se lovelte peste piept) Totul e mort! Mântuitorule! Mântuitorule! Vreau să-ţi ung picioarele cu mir!

15)Cazarmă

(Andres. Woyzeck îşi scotoceşte prin lucruri)

of 25

WOYZECK:Pieptarul ăsta nu e de la uniformă. Poate o să ai nevoie de el, Andres. Crucea e a soră-mi, şi inelul. Mai am o icoană cu două inimioare aurite. Le-am găsit în Biblia mamei şi acolo scria:Iisuse fă să sufăr ne-ncetat,Ca trupul tău cel sângerat.Maică-mea nu mai simte decât raza soarelui când îi cade pe mână. Dar ce-are a face?

ANDRES (încremenit, spune doar):Da.

WOYZECK (scoate o hârtie):Friedrich Johann Franz Woyzeck, soldat, puşcaş în regimentul 2, batalionul 2, compania a 4-a, născut la 20 iulie. Am împlinit astăzi 30 de ani, 7 luni şi 12 zile.

ANDRES:Franz, trebuie să mergi la infirmerie. Săracul de tine, trebuie să iei rachiu cu prafuri, o să-ţi taie febra.

WOYZECK:Bine, Andres! Când un dulgher îşi strânge talaşul, nimeni nu ştie al cui cap o să se odihnească pe el.

16) Câmp deschis

WOYZECK:Tot mereu! Tot mereu! Hiş, haş! Făceau viorile şi fluierele. Tot mereu! Tot mereu! Linişte, muzică! Cine vorbeşte acolo jos? (se lungeşte pe pământ) Ha! Ce, ce spuneţi? Mai tare! Mai tare! Înjunghie, înjunghie căţeaua! Înjunghie, înjunghie căţeaua! S-o fac? Trebuie? Să ascult şi dincolo? O spune şi vântul? Aud mereu, tot mereu: înjunghie, înjunghie până la moarte, la moarte!

17) Magazin de vechituri.

(Woyzeck, Evreul)

WOYZECK:Pistolul e prea scump.

EVREUL:Pai, îl vrei sau nu-l vrei?

WOYZECK:Cuţitul cît costă?

EVREUL:E foarte ascuţit. Vrei să-ţi tai gâtul cu el? Ei, ce zici? Ţi-l dau la fel de ieftin ca oricui altuia. Vei avea o moarte ieftină, dar totuşi nu pe degeaba. Cum e? O să ai o moarte economică!

WOYZECK:

of 25

Ăsta taie mai mult decât pâine.

EVREUL:Doi grosheni.

WOYZECK:Na! (iese)

EVREUL:Na! Ca şi cum ar fi nimic. Şi doar sunt bani. Câine!

18) Curtea doctorului

( Studenţii şi Woyzeck jos. Doctorul la fereastra mansardei)

DOCTORUL:Domnii mei, stau pe acoperiş întocmai ca regele David când a văzut-o pe Batsheba; dar eu nu vad nimic altceva decât crinolinele de Paris ale fetelor de la pension, atârnate la uscat în grădină. Domnii mei, am ajuns la cea mai importantă întrebare, cu privire la raportul dintre subiect şi obiect. Dacă luăm numai unul din lucrurile în care manifestarea organică a Divinului se transpune într-o poziţie superioară şi analizăm relaţiile sale cu spaţiul, cu pământul, cu sistemul plametar, domnilor, dacă arunc această pisică pe geam: cum se va comporta această făptură faţă de centrum gravitationis, conform instinctului ei? Hei, Woyzeck! (urlă) Woyzeck!

WOYZECK (prinde pisica în cădere):Domnule doctor, muşcă.

DOCTORUL:Caraghiosul, apucă animalul cu atâta gingăşie, de parcă ar fi bunică-sa. (coboară)

WOYZECK:Domnule doctor, ma apucă tremuratul.

DOCTORUL(foarte bucuros):Ei, ei, bine Woyzeck! (îşi freacă mâinile. Ia pisica) Ce văd domnii mei, noua specie de păduche de iepuri, o specie frumoasă... (scoate o lupă, pisica fuge) Domnilor, animalul n-are instinct ştiinţific... Puteţi vedea în schimb altceva. Iată: de un sfert de an, omul ăsta nu mănâncă decât mazăre. Observaţi efectul, puneţi mâna: ce puls inegal! Acesta şi ochii!

WOYZECK:Domnule doctor, văd negru. (se aşează)

DOCTORUL:

of 25

Curaj, Woyzeck! Mai sunt câteva zile şi gata. Puneţi mâna domnilor, puneţi mâna. (Îi pipăie tâmplele, pulsul, pieptul) Apropos, Woyzeck, mişcă o dată din urechi pentru domni! Voiamsă vă arăt de mult, are doi muşchi activi. Hai, mai repede!

WOYZECK:Ah, domnule doctor!

DOCTORUL:Vită încălţată, vrei să-ţi mişc eu urechile? Ori faci şi tu ca pisica? Aşa, domnii mei. Acestea sunt aspecte ale tranziţiei înspre măgar, adeseori şi ca urmare a educaţiei femeieşti şi a limbii materne. Câte fire de păr ţi-a smuls maică-ta din dragoste ca să-l păstreze ca amintire? Că ţi s-a subţiat detot în câteva zile. Vedeţi... mazărea, domnii mei.

19) Pe stradă.

(Marie cu fete în faţa casei; Bunica; mai târziu Woyzeck)

Senin şi zi de sărbătoareŞi grâul e în floareMerg la pas călcând vioiŞi-n urmă cu viori merg câte doi;Fluieraşii-n frunte erauVioloniştii îi urmauŞosete roşii ei purtau.

PRIMUL COPIL:Ăsta nu-i frumos.

AL DOILEA COPIL:Niciodată nu-ţi place nimic.

PRIMUL COPIL:Marie, cântă-ne tu ceva!

MARIE:Nu pot!

PRIMUL COPIL:De ce?

MARIE:Aşa

AL DOILEA COPIL:Dar de ce aşa?

AL TREILEA COPIL:

of 25

Bunico, spune-ne o poveste!

BUNICA:Veniţi încoace broscoilor. A fost odată un copil sărman care n-avea nici tată nici mamă. Totul era mort şi nu mai era nimeni pe lume. Totul era mort şi el a plecat, şi a început să caute zi şi noapte. Şi pentru că pe pământ nu mai era nimeni, s-a gândit să meargă în cer, căci luna îl privea tare drăgăstoasă; şi, când a ajuns în sfârşit la lună, ea era doar o buturugă de lemn putredă. Şi atunci s-a dus la soare şi când a ajuns la soare, era o floarea-soarelui veştedă. Şi, când a ajuns la stele, erau nişte musculiţe mici, aurii înfipte în cer ca spinii într-o pasăre căzută în mărăcini. Şi când a vrut să se întoarcă pe pământ, pământul nu mai era decât un ciubăr răsturnat. Şi era singur-singurel şi atunci s-a aşezat şi a început să plângă şi mai şade şi-acum acolo şi e singur cuc.

WOYZECK (apare):Marie!

MARIE (speriată):Ce-i?

WOYZECK:Marie, mergem. A venit timpul.

MARIE:Încotro?

WOYZECK:Ştiu eu?

20) Lizieră la marginea lacului.

(Marie şi Woyzeck)

MARIE:Deci acolo-n depărtare e oraşul. E întuneric.

WOYZECK:Mai rămânem. Hai, aşează-te!

MARIE:Dar trebuie să plec.

WOYZECK:Doar nu vrei să-ţi răneşti picioarele de atâta mers.

MARIE:Cum mai eşti şi tu!

WOYZECK:Ştii cât a trecut de când ne cunoaştem?

of 25

MARIE:La Rusalii doi ani.

WOYZECK:Ştii şi cât o să mai treacă?

MARIE:Trebuie să plec, să pregătesc cina.

WOYZECK:Ţi-e frig, Marie? Şi totuşi eşti atât de caldă! Ce buze fierbinţi ai! Fierbinţi- respiraţie fierbinte de târfă! Şi cu toate astea aş da cerul să le mai pot săruta odată... Când eşti rece, nu-ţi mai e frig. N-ai să mai simţi frigul sub roua dimineţii.

MARIE:Despre ce vorbeşti?

WOYZECK:Despre nimic.

(tăcere)

MARIE:Ce roşie răsare luna!

WOYZECK:Ca o lamă însângerată!

MARIE:Ce-ai de gând? Franz, eşti aşa palid! (El ridică mâna cu cuţitul) Franz, opreşte-te! Pentru Dumnezeu! Ajutor! Ajutor!

WOYZECK (loveşte orbeşte):Ţine! Na! Nu poţi să mori? Aşa! Aşa! Încă mai zvâcneşti? Încă n-ai murit? Îmcă n-ai murit? Mai na! (mai loveşte odată) Ai murit? Moartă! Moartă! (lasă cuţitul să cadă şi fuge)

21)

(Doi oameni)

PRIMUL OM:Stai!

AL DOILEA OM:Auzi? Taci! Acolo!

PRIMUL OM:Uu! Acolo! Ce sunet ciudat!

AL DOILEA OM:

of 25

Apa face aşa. E chemarea ei- de mult nu s-a mai înecat nimeni. Haide să plecăm de-aici! Nu e bine să auzi!

PRIMUL OM:Uu! Iar! ... ca un om care moare!

AL DOILEA OM:E sinistru! E atât de jilav, ceaţă peste tot şi bâzâitul gândacilor ca nişte clopote sparte. Hai să mergem!

PRIMUL OM:Nu! E prea clar, prea tare! Hai pe-aici! Vino!

22) În cârciumă.

WOYZECK:Dansaţi cu toţii, tot mereu! Transpiraţi şi duhniţi! Tot vă ia dracu’ pe toţi! (cântă)Ah fiică, dragă fiică,La ce te-ai gânditCând la argaţi şi vizitiiTu te-ai dăruit.(dansează) Aşa, Kathe, stai jos! Mi-e cald, cald! (îşi scoate haina) Aşa e pe lume; dracu’ o ia pe una şi o lasă pe alta. Kathe, eşti fierbinte! De ce oare? Kathe, o să ajungi şi tu rece. Te rog, poţi să cânţi ceva?

KATHE (cântă):În ScwabenlandNu mi-e pe placIar pantofii fini şi ascuţiţiCu-o slugă nu sunt nimeriţi.

WOYZECK:Nu, fără pantofi. În iad ajungi şi fără pantofi.

KATHE:Ruşine, drăguţă, n-ai fost prea delicatPăstrează-ţi bănuţul şi dormi singur în pat.

WOYZECK:La drept vorbind, nici nu vreau să mă umplu de sânge.

KATHE:Dar ce-ai pe mână?

WOYZECK:Eu? Eu?

KATHE:E roşu! Sânge! ( Se adună oamenii în jurul lor)

WOYZECK:Sânge? Sânge?

of 25

CÂRCIUMARUL:Aoleu! Sânge!

WOYZECK:Cred că m-am tăiat, aici, la mâna dreaptă.

CÂRCIUMARUL:Dar cum a ajuns la cot?

WOYZECK:M-am şters.

CÂRCIUMARUL:Cum! Cu mâna dreaptă la cotul drept? Prea a-ţi fi îndemânatic.

NEBUNUL:Şi atunci uriaşul a zis: Miros! Miros! Miros carne de om. Puh, a şi-nceput să pută.

WOYZECK:Drace, ce vreţi, ce vă interesează? Faceţi loc sau pe primul care-mi stă în cale- Drace! Credeţi c-am omorât pe cineva? Sunt eu un criminal? Ce vă holbaţi aşa? Holbaţi-vă la voi! Faceţi loc! (aleargă afară)

23) Camera Mariei.

(Nebunul Karl. Copilul. Woyzeck.)

KARL (ţine copilul în faşa lui, pe poală):A căzut în apă, a căzut în apă, a căzut în apă!

WOYZECK:Fiule, Christian!

KARL(se uită fix la el):A căzut în apă.

WOYZECK:Christian, o să primeşti un căluţ, da-da. (copilul se dă în lături; către Karl) Na! Cumpără-i băiatului un căluţ.

(Karl se uită fix la el)

WOYZECK:Hop! Hop! Căluţ.

KARL (chiuind):Hop! Hop! Căluţ! Căluţ! (fuge cu copilul)

of 25

24) La iaz.

(Woyzeck singur)

WOYZECK:Cuţitul? Unde e cuţitul? Îl lăsasem aici! Mă dă de gol! Mai aproape, mai aproape! Ce fel de loc e ăsta! Ce aud? Se mişcă ceva. Ssst! Pe-aici pe-aproape. Marie! Hei, Marie! Tăcere. Peste tot tăcere. De ce eşti atât de palidă, Marie? De ce ai un şnur roşu la gât? Cine ţi-a dăruit asemenea colier pentru păcatele tale? Erai neagră de ele, neagră! Acum eşti aşa de albă! Părul îţi atârnă atât de învălmăşit. Cuţitul, cuţitul! L-am apucat? Aşa! (fuge înspre apă) Aşa, du-te la fund! (azvârle cuţitul în apă) Cade în apa întunecată ca o piatră. Nu, e prea aproape de mal. Dar dacă o să vrea careva să se scalde? (intră-n iaz şi-l aruncă departe) Da, aşa, dar vara, când se scufundă după scoici? Ei, o să ruginească, cine o să-l mai poată recunoaşte? Mai bine îl sfărâmam! Sunt încă plin de sânge? Trebuie să mă spăl. Aici o pată şi încă una. (intră în apă)

25) Stradă.

(copii)

PRIMUL COPIL:Haide, Marie!

AL DOILEA COPIL:Ce e?

PRIMUL COPIL:Nu ştii? S-au dus deja toţi. Au găsit o femeie acolo!

AL DOILEA COPIL:Unde?

PRIMUL COPIL:La stânga prin pădure, după crucea roşie.

AL DOILEA COPIL:Hai mai repede să mai prindem şi noi ceva. Altfel o să o ducă de-acolo.

of 25

26) Drum forestier, lângă lac.

(Aprod, medic, judecător)

POLIŢIST:O crimă bună, o crimă adevărată, o crimă frumoasă, cât de frumoasă a putut fi văzută de ochii unui om. N-am mai avut de mult una ca asta.

of 25

woyzeck - textul de spectacol

Documents