Dei exist multe tipuri de organizare a satelor, n general un sat tipic este mic, consistnd din 5 pn la 30 de familii. n vechime, casele erau situate unele lng altele pentru aprare (cuvntul "sat" provine de la latinescul fossatum care nsemna fortificaie), iar zona dimprejur era cultivat.Elementele hotaratoare pentru intemeierea satelor au fost conditiile pedo-climatice favorabile : apa si ferilitatea solului ; de aparare in calea cataclismelor naturale : inundatii, secete si social istorice : invazii , epidemii. Antropologii atesta existanta unui mimetism antropic care a determinat dezvoltarea satelor ori de cate ori a fost necesar in urma unor agresiuni si adversitati ale istoriei.Mai exista si situatia in care oamenii amenajau o zona cu anexe ,pentru zilele de iarna cand se duceau cu animalele la pasunat sau pentru perioada in care adunau finetele, care era legata de dat printr-un drum secundar.Cu timpul oamenii s-au sedentarizat in aceste zone , astfel aparand noile sate.Noi vom discuta despre SATELE RASFIRATE pe care le gasim la deal si podis in zona muntilor Apuseni si care au urmatoarele caracteristici generale : - cea mai mare parte din terenul agricol - constand in -livezi , vii , gradini de legume, etc este situat in exteriorul vatrei o parte din el ramanand in interiorul ei.- gospodariile sunt la distante mai mici unele de altele , decat in cazul satelor risipite ( la munte )-sunt situate in apropierea padurilor care au oferit tot timpul oamenilor resurse de trai variate : de la hrana zilnica la confectionarea , in trecut , a armelor ; la constructia caselor si a bisericilor.Privind relatia asezarilor cu cadrul natural observam ca pamantul care apartine fiecarei gospodarii este divizat , o parte din el gasinduse in jurul casei - in principal pentru cultivarea legumelor si o alta parte aflata in afara satului este rezervata culturilor agricole si finetelor.Pentru constructia caselor, oamenii au defrisat bucatile lor de teren , natura "in forma sa originala" mai pastrandu-se astazi in paduri si pe malurile raurilor , pentru sustinerea lor.Gospodariile se dezolta pe marginile unui rau sau a unei uliti lungi de traseu neregulat - de cele mai multe ori existand un singur astfel de drum dezoltat ori intr-o vale , ori pe unul dintre dealuri .Exista si drumuri laturalnice care fac legatura intre casele risipite si terenurile agricole.Casele sunt asezate intotdeauna la drum formand grupuri ca niste catune. In arhitectura contemponara , tendinta este de a aseza casele paralel cu curbele de nivel, acest concept regasindu-se si in arhitectura traditionala in masura in care curbele de nivel sunt orientate E , S-E sau S. Ernest Bernea(sociolog, etnograf si filosof) afirma ca " de cladesti o casa, trebuie s-o faci cu fata la rasarit. Are putere, ca de acolo vine lumina.Toate se pun cu fata la rasarit , ca e casa , ca e floare si om care moare, il aseaza tot cu fata la rasarit." Respectarea acestor credinte cu puternice legaturi in experienta de locuire traditionala, dispune orientarea caselor spre partea insorita a pantelor si determina dispunerea constructiilor atat longitudinal cat si transversal fara de curbele de nivel.In general se adopta aceasta formula pentru micsorarea costurilor executiei si pentru pastrarea caracterului existent.Imaginea caracteristica a acestor sate este data de peisajele spectaculoase care au calitatea de a ingloba elementele naturale cu cele antropice - naturalul domina perpectiva inclusiv prin elementul de fundal : muntii.Casele se pierd in acest peisaj , evidentiind o ierarhie clara intre om si natura.Este clar insa faptul ca viata in aceste locuri capata o anumita calitate fiind traita in comuniune cu natura , iar natura din acele zone , poate sa nu ar fi traila la fel de intens de noi , vizitatorii , daca nu ar fi "domesticita" de cei care isi duc vecurile in acele locuri.