Text argumentativ-Iubire-

Iubirea este un sentiment complex care defineste personalitatea omului, ajutandu-l sa se implineasca. Sentimentul are si o latura mistica, amintindu-i omului ca a fost creat de divinitate din iubire, oferindu-i chipul si asemanarea sa. Filosoful Aured Codoban considera ca Occidentul a cunoscut mai multe paradigme ale iubirii: iubirea pasiune specifica Evului Mediu, mitul lui Don Juan in care fiinta devine obiectul unei dorinte multiple si corporeismul, specific lumii moderne, care pune accent pe senzatii si nu pe emotii. Iubirea nu mai este o forma de a avea acces la Absolut. Prin urmare, nu exista o forma tipica a iubirii, nu poate fi tipologizata.

In primul rand, romanticii au cultivat iubirea-pasiune, visand refacerea cuplului arhetipal, romanticul avand nostalgia originilor. De exemplu, la Eminescu iubirea reprezinta o cale de salvare, un univers compensatoriu al eului instrainat, criza omului modern fiind explicata de filosofie prin pierderea credintei.

In al doilea rand, toate formele iubirii indicate de Aurel Codoban pot fi identificate in romanul lui Camil Petrescu “Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”: pasiunea pentru Ela, relatia carnala cu alte femei pentru a se razbuna ( mitul lui Don Juan) si corporeismul, regretand chiar dupa deziluzia cu Ela ca n-a pus mai mult accent pe senzatii trupesti. In maniera moderna, scriitorul relativizeaza iubirea. Si filosoful Emil Cioran a avut aceeasi viziunea asupra sentimentului, sustinand in “Amurgul gandurilor” ca nu exista o forma tipica a gandirii.

In concluzie, nu exista o forma tipica a iubirii, ea fiind determinata de-a lungul istoriei de factori culturali, sociali si religiosi.