Gheorghe Andrei Marius

Razboiul global impotriva terorismului si reforma institutiilor de intelligence

Profesor : lect. univ. Horațiu Blidaru

Disciplina : ”Conceptul de intelligence: abordări teoretice și implicații practice”

UNIVERSITATEA CRESTINA DIMITRIE CANTEMIR

Cuprins :

I. Definitia terorismul;

II. Masurile de securitate adoptate de guvernul american impotriva

terorismului;

III. Reforma institutiilor de intelligence

IV. Poziţia oficiala a Uniunii Europene în legatura cu lupta impotriva

terorismului international ;

V. Poziţia oficialǎ a statului român;

VI. Concluzii

I. Definitia terorismului

Nu exista o definitie a terorismului unanim acceptata deoarece diferitele definitii propuse au fost considerate mult prea specifice sau mult prea generale. Confom Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, editia din anul 1998, terorismul reprezinta totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernamant a unui stat; editia aceluiasi dictionar din anul 2002 defineste terorismul ca fiind folosirea deliberata si sistematica a unor mijloace violente sau amenintari de natura sa provoace teama si neincredere, panica si nesiguranta, ignorand orice norme umanitare. In editia din anul 2006 putem observa o schimbare in definitie, schimbare adusa de mentionarea legaturii terorismului cu politica: terorism – 1.Folosirea sistematica a masurilor de violenta si intimidare in vederea atingerii unui scop politic; 2.Totalitatea actelor de violenta pe care le savarseste o organizatie sau un regim politic reactionar. In ceea ce priveste terorismul au aparut doua curente de gandire si anume unul care priveste terorismul ca pe o alta forma de razboi, o simpla lupta armata si unul care considera ca terorismul este o forma speciala a diferitelor actelor de violenta. Lipsa unei definitii unanim acceptate a terorismului nu impiedica totusi gasirea particularitatii acestei forme de manifestare a violentei. Scopul terorismului este intotdeauna politic, specific “doar politic” deoarece in general, scopurile ideiologice si religioase sunt privite ca si motivatii si nu scopuri in sine. Caracterul mai special al terorismului vis-a-vis de celelalte forme de manifestare a violentei se observa din faptul ca tinta lui este reprezentata de populatia civila. Si nu in ultimul rand trebuie sa tinem cont de faptul ca esenta terorismului consta in folosirea sau amenintarea cu folosirea violentei pentru atingerea unui scop. Atacul terorist asupra Worl Trade Center din 11 septembrie anul 2001 a socat intreaga lume nu numai prin violenta si numarul de victime produse cat si prin faptul teroristii nu au cerut nimic, ci doar si-au demonstrat “puterea”, daca am putea sa o numim astfel, cu alte cuvinte, nu a fost lasata posibilitatea unor negocieri care sa duca la rezolvarea pe o cale non-violenta a situatiei. Datorita modului in care s-a produs acest atac, cat si consecintelor rezultate, s-a trecut la o noua abordare a terorismului. Aici trebuie amintit faptul ca orice manifestare a violentei produce victime, neincredere si panica de cele mai multe ori, dar acest atac asupra turnurilor gemene se deosebeste de celelalte actiuni de acest gen nu numai prin numarul de victime si daune provocate, ci si prin ceea ce a urmat dupa producerea sa, si anume destabilizarea economica si o mai mare neincredere a populatiei cu privire la siguranta ce le este este oferita de stat.

II. Masurile de securitate adoptate de guvernul american impotriva terorismului

Doua avioane deturnate de kamikaze islamisti lovesc cele doua turnuri ale World Trade Center din New York. Un alt aparat loveste Pentagonul, un al patrulea se prabuseste pe un camp din Pennsylvania. Aceste atacuri, fara precedent pe teritoriul SUA, costa viata a 2.973 persoane, in afara de kamikaze. Cele doua turnuri gemene se prabusesc la cateva ore de la atacuri, America ramanand in stare de soc. Atentatele sunt revendicate de al-Qaida, cu baza in Afganistan. In replica, guvernul lui George W. Bush lanseaza "razboiul impotriva terorismului" care incepe cu rasturnarea regimului talibanilor de catre o coalitie internationala condusa de SUA. Opt ani mai tarziu, circa 112.000 militari straini sunt prezenti in continuare in Afganistan pentru a sustine guvernul de la Kabul in fata rebeliunii talibanilor, care au recastigat teren in ultimii trei ani. La 19 martie 2003, guvernul Bush lanseaza invadarea Irakului lui Saddam Hussein, cu sustinerea a catorva aliati, ca britanicii. Insa aceasta ofensiva, condusa sub acuzatia ca Irakul ar avea arme de distrugere in masa, divizeaza profund occidentalii. La sfarsitul lui 2009, mai sunt 115.000 militari americani in Irak, unde zeci de mii de civili au fost ucisi, ca si aproape 4.400 de militari americani si 320 militari din alte tari. Fostul Presedintele american George W. Bush a aparat metodele controversate folosite in razboiul sau impotriva terorismului, subliniind ca, la finalul celor doua mandate ale sale la Casa Alba, securitatea Statelor Unite este mai solida decat la inceput.Dupa 11 septembrie 2001, "au trecut peste sapte ani fara ca niciun alt atentat sa fie comis pe teritoriul" american, a declarat Bush, intr-un discurs rostit la academia FBI din Quantico (Virginia). "Nu este vorba de noroc", a adaugat el, citat de AFP , precizand faptul ca nu s-au mai produs atentate datorita angajamentelor militare din Afganistan si Irak, puse sub semnul razboiului impotriva terorismului, datorita unei serii de programe speciale, foarte contestate, si datorita reformei FBI.1

Bush a vorbit despre infiintarea Departamentului de Securitate Nationala, a postului de director al serviciilor de informatii, dar si despre suplimentarea efectivelor agentiilor de spionaj si intensificarea cooperarii dintre ele. Bush s-a retras de la Casa Alba in 20 ianuarie 2009, dupa opt ani marcati de atentatele vizand World Trade Center si Pentagonul, razboaiele din Irak si Afganistan si razboiul impotriva terorismului, declarat dupa 11 septembrie 2001. Preşedintele american Barack Obama la nominalizat pe consilierul Casei Albe în domeniul luptei împotriva terorismului John Brennan la conducerea CIA, a declarat un 1 http://www.fbi.gov/news/pressrel

oficial din cadrul administraţiei pentru AFP. "Brennan se bucură de deplina încredere a preşedintelui", a declarat acest oficial sub protecţia anonimatului. "De patru ani, el a fost implicat în toate dosarele majore privind securitatea naţională şi va deveni operaţional imediat la şefia CIA", a precizat sursa citată.2

John Brennan, în vârstă de 57 de ani, a ocupat timp de 25 de ani din cariera sa numeroase posturi în cadrul CIA, lucrând în special în Arabia Saudită, şi este considerat un specialist în Orientul Mijlociu , iar de la atentatele teroriste de la 11 septembrie se află pe linia frontului în lupta împotriva Al-Qaida. Ca raspuns impotriva terorismului s-au demarat numeroase operatiuni cum ar fi :● Operatiunea Active Endeavour inceputa la 4 octombrie 2001 si continuand pana astazi. Aceasta operatiune se ocupa cu inchiderea cailor de acces maritim si controlarea traficului maritim in lume, in special dintre Asia (Orientiul Mijlociu) si Africa spre Europa si Statele Unite. Punctul de forta al acestei operatiuni este Gibraltarul, intr-o masura sau alta si Bab-el-Mandeb, partial  Dardanele si Sharm el-Sheikh. Pana la 31 decembrie 2010 au fost monitorizate 100 de mii de nave, abordate 100 si escortate aproape 500.3

● Operatiunea Enduring Freedom (Cornul Africei – Somalia / CJTF-HOA) – La un an de la inceputul ostilitatilor in Afganistan, ramasitele teroriste din aceasta tara au inceput sa se regrupeze pe axa Yemen – Cornul Africii (Somalia – Eritreia). Toate statele mentionate sunt de fapte state fara o conducere centrala puternica, de fapt societati tribale, poate mai accentuate. Dupa 2009 exista o prezenta continua a unor forte occidentale (si australiene) in apele regiunii. Activitatile terestre sunt punctuale si nu prea mediatizate. Nu pare sa aiba un succes nici macar partial.4

● Operatiunea Enduring Freedom (Afganistan / OEF-A) a inceput pe 7 octombrie 2001 si continua pana astazi. Realizarile au fost: demolarea regimului taliban, instaurarea unui regim cvasi ales de afgani, construirea si antrenarea unei forte afgane, distrugerea masiva a structurilor al-Qaeda, inclusiv a unor lideri centrali si a liderului “suprem”5. Costurile financiare ale “Razboiul impotriva terorismului”, conform datelor formale ale Congresului American, au fost pana la data respectivului raport, 29 martie 2011: Irak – 806 miliarde USD; Afganistan – 444 miliarde USD; alte operatiuni si  cheltuieli pentru conolidarea securitatii – 29 de miliarde USD,  alte 6 miliarde USD nu au fost alocate.6

2 http://www.afp.com/

3 http://www.shipping.nato.int/operations/AE/Pages/default.aspx

4 http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/4517971.stm

5 Christopher N. Koontz, ed (2008)

6 Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, andOther Global War on Terror Operations Since 9/11

III. Reforma institutiilor de intelligence

Într-un studiu asupra politicii de intelligence din unele democraţii consacrate, realizat pentru Departamentul Securităţii Naţionale din SUA, se susţine că pentru sporirea eficienţei organizaţiilor şi a activităţilor de intelligence sunt necesare unele schimbări. Problemele la care factorii de decizie vor trebui să avanseze soluţii sunt următoarele:

Dificultăţi în capacitatea de a identifica ameninţări individuale provenite din cadrul unei naţiuni cu o populaţie diversificată etnic. Terorismul va fi mereu o ameninţare provenită din partea unui grup mai mic sau mai numeros de indivizi, situaţie în care structurile de intelligence trebuie să fie capabile să depisteze orice semnal, fie şi minor, privind comportamente ameninţătoare. Există îngrijorarea că efortul intelligence-ului naţional din SUA şi din alte state, aşa cum este el constituit astăzi, nu este suficient pentru a detecta toate ameninţările la adresa securităţii; în condiţiile în care se constată un dezechilibru evident între capacitatea de culegere şi cea de analiză a informaţiilor.

• Nevoia unei suficiente adaptabilităţi pentru a răspunde ameninţărilor dinamice. Cele mai multe organizaţii teroriste au demonstrat că îşi pot schimba rapid comportamentul, îşi pot adapta şi readapta tacticile, în faţa unor presiuni contrateroriste. Pentru a fi agile şi eficiente, agenţiile de intelligence trebuie să fie capabile să facă acelaşi lucru. De aceea, organizaţiile cu birocraţie extinsă trebuie să facă frecvent schimbări pentru a-şi optimiza abilităţile – incluzând şi obiectivele societale ale controlului intelligence-ului.

• Problemele cooperării interagenţii. În SUA există sute de organizaţii independente, entităţi guvernamentale şi nonguvernamentale, care în mod normal nu sunt asociate misiunilor de securitate, dar care deţin informaţii ce pot indica activităţi cu privire la ameninţări. Totuşi, implicarea dezorganizată a prea multor factori în activităţi de intelligence poate duce la creşterea riscului ca informaţia să fie fragmentată, duplicată şi ineficientă.

• Diferenţe privind modalităţile în care operează instituţiile de ordine publică şi organizaţiile de intelligence. În foarte multe state, activităţile de prevenire a terorismului sunt repartizate între diferite organizaţii de ordine publică şi securitate şi agenţiile de intelligence. Cum aceste organizaţii prezintă culturi instituţionale şi priorităţi diferite, este destul de anevoios ca acestea să acţioneze eficient şi unitar în prevenirea terorismului. Se argumentează că este nevoie de o delimitare legislativă mai clară privind sarcinile de intelligence pentru fiecare organizaţie în parte, deşi în unele cazuri analizarea informaţiilor are de câştigat de pe urma cunoştinţelor şi experienţei altor instituţii ale statului care, la rândul lor, pot beneficia de expertiza specifică a agenţiilor.

• Îngrijorare privind efectele activităţilor de intelligence asupra persoanelor private şi a libertăţilor civile. Activităţile de intelligence care necesită intruziunea statului în viaţa privată a individului sporesc semnificativ temerea că efectele acestor activităţi sunt un atentat la libertatea individului şi a naţiunii, în general. Foarte mulţi oameni şi-au pus întrebări despre tipul, modalitatea şi cantitatea de informaţii pe care le culeg guvernele, sub motivul apărării securităţii naţionale. O altă preocupare este legată de perioada de timp în care guvernul are dreptul de a stoca aceste informaţii, certitudinea

distrugerii acestora la expirarea duratei de stocare şi modalitatea în care statul poate fi tras la răspundere în caz de abuz.

IV. Poziţia oficiala a Uniunii Europene în legatura cu lupta impotriva terorismului international

Uniunea Europeana confruntată în prezent cu o ordine mondială complexă şi fragilă, Uniunea se implică din ce în ce mai mult în prevenirea conflictelor, în menţinerea păcii şi în activităţile de combatere a terorismului, sprijinind eforturile de reconstrucţie a Irakului şi Afganistanului. Deoarece terorismul reprezintă o ameninţare la adresa securităţii, libertăţii şi valorilor Uniunii Europene şi la adresa cetăţenilor UE, acţiunile Uniunii sunt menite să ofere un răspuns adecvat şi adaptat pentru a combate acest fenomen. Prevenirea, protecţia, urmărirea şi răspunsul sunt cele patru axe ale abordării globale a UE. Uniunea depune eforturi susţinute pentru a preveni şi a reprima actele teroriste, precum şi pentru a proteja infrastructurile şi cetăţenii. De asemenea, UE abordează problema cauzelor, resurselor şi capacităţilor terorismului. Cooperarea internaţională şi coordonarea între organele responsabile cu aplicarea legii şi între autorităţile judiciare din cadrul UE sunt esenţiale pentru a asigura eficacitatea luptei împotriva acestui fenomen transnaţional.Tratatul de la Amsterdam a pus bazele acţiunilor UE în acest domeniu, până atunci limitate la câteva state membre. Aceste acţiuni s-au intensificat după atacurile teroriste din Statele Unite (în 2001) şi din Europa (Madrid – 2004, Londra – 2005).\ De la atacurile din 11 septembrie 2001, Uniunea Europeană (UE) este hotărâtă să intensifice lupta împotriva terorismului. În acest scop, a adoptat o decizie-cadru prin care le solicită statelor membre să îşi apropie legislaţiile şi care stabileşte regulile minime în ceea ce priveşte infracţiunile teroriste. După ce defineşte infracţiunile teroriste, decizia-cadru precizează pedepsele pe care statele membre ale UE trebuie să le integreze în legislaţia lor naţională.7

Această decizie-cadru armonizează definirea infracţiunilor teroriste în toate statele membre ale UE prin introducerea unei definiţii specifice şi comune. Conceptul de terorism este o combinaţie de două elemente:

un element obiectiv, întrucât se referă la o listă de fapte penale grave (crimă, vătămări corporale, luarea de ostatici, şantajul, fabricarea de arme, comiterea unor atacuri, ameninţarea de a săvârşi oricare din faptele menţionate mai sus etc.);

7 http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_terrorism/index_ro.htm

un element subiectiv, întrucât aceste fapte sunt considerate infracţiuni teroriste atunci când sunt săvârşite cu scopul de a intimida grav o populaţie, de a constrânge nelegitim un guvern sau o organizaţie internaţională să îndeplinească sau să se abţină de la a îndeplini un act oarecare sau de a destabiliza grav sau a distruge structurile fundamentale politice, constituţionale, economice sau sociale ale unei ţări sau organizaţii internaţionale.

Decizia-cadru defineşte un grup terorist ca o asociere structurată a mai mult de două persoane, stabilită în timp şi care acţionează concertat, şi consideră conducerea unui grup terorist şi participarea la activităţile sale ca fiind infracţiuni legate de un grup terorist. Mai mult, statele membre trebuie să se asigure că anumite acte intenţionate sunt pedepsite ca infracţiuni legate de activităţi teroriste, chiar dacă nu s-a săvârşit nicio infracţiune teroristă. Printre acestea se numără:

instigarea publică de a săvârşi o infracţiune teroristă; recrutarea şi instruirea pentru terorism; furtul agravat, şantajul şi falsificarea de documente administrative în vederea

săvârşirii unei infracţiuni teroriste.

Pentru pedepsirea infracţiunilor teroriste, statele membre ale UE trebuie să prevadă în legislaţia lor naţională sancţiuni penale efective, proporţionale şi disuasive, susceptibile să conducă la extrădare. În plus, statele membre ale UE trebuie să impună sancţiuni împotriva persoanelor juridice atunci când se dovedeşte că persoana fizică are competenţe de reprezentare a persoanei juridice sau autoritatea de a exercita un control în cadrul persoanei juridice care a săvârşit o infracţiune teroristă.

Statele membre ale UE trebuie să ia măsurile necesare pentru:

a-şi stabili competenţa cu privire la infracţiunile teroriste; a-şi stabili competenţa în cazurile în care refuză predarea sau extrădarea unei

persoane suspectate sau condamnate pentru astfel de fapte către un alt stat membru sau către o ţară terţă;

a-şi coordona activităţile şi a stabili care dintre ele va începe urmărirea penală împotriva autorilor infracţiunii, pentru a centraliza urmărirea penală într-un singur stat membru, în cazul în care sunt implicate mai multe state membre.

De asemenea, statele membre vor garanta un ajutor adecvat pentru victime şi pentru familiile lor. 8

8 Directiva-cadru 2002/475/JHA a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului.

V. Poziţia oficialǎ a statului român

Globalizarea terorismului a devenit o realitate ce nu poate fi contestată, o ameninţare la adresa securităţii interne şi internaţionale şi, implicit, un fenomen aflat în responsabilitatea întregii comunităţi internaţionale. Î În condiţiile unei strânse interacţiuni între terorism şi diverse forme de activitate criminală (crimă organizată, spălarea banilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilegal de arme şi mişcările ilegale de materiale nucleare, chimice, biologice şi alte materiale cu potenţial distructiv etc), România va continua eforturile pe linia prevenirii şi combaterii terorismului atât pe plan naţional cât şi în cadrul forurilor de cooperare internaţională (UE, ONU, NATO, OSCE, CE), având la bază cadrul legal existent şi cu respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. L La nivel naţional, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se organizează şi se desfăşoară unitar, potrivit Legii nr. 535/2004 privind prevenirea şi combatereaterorismului. C Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat în aprilie 2002 “Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului”, document care prevede ca principale obiective: identificarea şi monitorizarea permanentă a ameninţărilor teroriste, protejarea teritoriului naţional şi cetăţenilor români, prevenirea funcţionării celulelor teroriste pe teritoriul României, participarea la eforturile internaţionale în domeniu.In România, activitatea de prevenire şi combatere a terorismului se desfăşoară în mod unitar, în cadrul Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), ce integrează instituţii şi autorităţii publice cu competenţe în domeniu. Serviciul Român de Informaţii este coordonatorul tehnic al SNPCT şi autoritatea naţională în domeniul combaterii terorismului9 R Relaţiile de cooperare ale României pe linia prevenirii şi combaterii terorismului se desfăşoară în cadrul organizaţiilor internaţionale (ONU, UE, NATO, OSCE, Consiliul Europei), precum şi la nivel regional şi bilateral. In acest sens, România aplică prevederile convenţiilor ONU şi ale Consiliului Europei în materie, implementează obiectivele UE (Strategia şi Planul de acţiune UE de combatere a terorismului, Strategia UE de combatere a finanţării terorismului, Strategia de comunicare media etc.), sprijină măsurile adoptate de NATO şi OSCE, participă la iniţiativele internaţionale în domeniu (Iniţiativa de Proliferare a Securităţii şi Iniţiativa Globală pentru Combaterea TerorismuluiNuclear). Î În plan regional şi bilateral, România promovează o politică activă pentru asigurarea securităţii şi stabilităţii în Europa de Sud-Est, în Caucazul de Sud şi în întreaga regiune a Dunării şi a Mării Negre. România are încheiate, în plan bilateral, peste 50 de acorduri de cooperare în domeniul combaterii terorismului, criminalităţii organizate, traficului ilegal de droguri, cu state europene şi de pe continentul american. Se va acorda o atenţie sporită proceselor de radicalizare, de finanţare a terorismului, proliferării armelor de distrugere în masă, criminalităţii informaţionale. Acţiunile concrete în

9 http://www.sri.ro/categorii/23/antiterorism--contraterorism.html

domeniu se vor lua pe baza platformelor de cooperare stabilite, la nivel intern şi internaţional, între instituţiile cu atribuţii în domeniu (poliţie, servicii de informaţii, autorităţi locale şi centrale, comunitate academica, mass-media).  Î În „Raportul privind terorismul pentru anul 2008” dat publicităţii de către SUA la 1 mai 2009, sunt evidenţiate rezultatele României în lupta pentru prevenirea şi combaterea terorismului (stabilirea mecanismelor interne, adoptarea legislaţiei europene în domeniu, acţiunile pe linia combaterii finanţării terorismului, găzduirea Centrului SECI, implementarea noului paşaport biometric). 10

VI. Concluzii

Fără îndoială, noile ameninţări la adresa securităţii interne şi internaţionale impun reconceptualizarea activităţii de intelligence, dublată, firesc, de procesul continuu de adaptare, reformare şi transformare a instituţiilor care compun Comunitatea Naţională de Informaţii şi de adecvare a cadrului legislativ, astfel încât activităţile de management al informaţiilor pentru securitate naţională să devină o cerinţă fundamentală în reducerea constantă şi semnificativă a vulnerabilităţilor.

Implementarea unei structuri integratoare, la nivel naţional, de culegere, analiză, evaluare şi valorificare a informaţiilor de interes strategic permite gestionarea performantă, unitară şi coerentă a tuturor domeniilor şi structurilor de informaţii, devenind o componentă a conducerii strategice şi specializate a securităţii naţionale. De aceea, consider că se impune o reproiectare normativă şi organizatorică a Comunităţii, având în vedere faptul că cel puţin una dintre componentele sale, şi anume Serviciul Român de Informaţii, parcurge un proces intern de reformă şi modernizare instituţională. Cu alte cuvinte, modificarea unui element al sistemului ar presupune modificarea sistemului. De asemenea, este nevoie de mult mai mult decât luarea în discuţie doar a unor măsuri de organizare şi coordonare unitară a activităţilor de informaţii pentru securitatea naţională, şi acestea adoptate cu ceva timp în urmă, ci a tuturor măsurilor care pot flexibiliza şi optimiza cadrul de acţiune al Comunităţii, tocmai în speranţa că înfiinţarea acesteia nu va rămâne doar un proiect ambiţios.

Bibliografie:

10 http://www.state.gov/s/ct/rls/crt/2008/

- http://www.afp.com/

- http://www.fbi.gov/news/pressrel

- http://www.shipping.nato.int/operations/AE/Pages/default.aspx

- http://news.bbc.co.uk/2/hi/africa/4517971.stm

-Christopher N. Koontz, ed (2008)

-Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and

- Other Global War on Terror Operations Since 9/11

-Directiva-cadru 2002/475/JHA a Consiliului din 13   iunie   2002 privind combaterea

terorismului.

- http://www.sri.ro/categorii/23/antiterorism--contraterorism.html

- http://www.state.gov/s/ct/rls/crt/2008/

-Saleh, Heba (11 septembrie 2001). „ Mixed response from Arab World ”. BBC News .

Accesat la 4 mai 2008 .

-Khan, Aamer Ahmed (4 mai 2005). „ Pakistan and the 'key al-Qaeda' man ”. BBC .

Accesat la 8 septembrie 2006 .

-„ Reform the Patriot Act -- Do not Expand It! ”. American Civil Liberties Union . Accesat

la 14 septembrie 2006 .

http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/

fight_against_terrorism/index_ro.htm