TIPUL INTROVERTIT DEFINITIA Tipul introvertit-se spune despre o persoana a careiafectivitate, centri de interes sunt orientati de preferinta spre ei insisi. CARACTERISTICI:

Tipul introvertit este lipsit de incredere in sine; In relatiile cu oameni si lucruri, tinde sa fie nesociabil de aceea nu prea are prieteni; Prefera reflectia in locul activitatii, de aceea pare meditativ; Atitudinea introvertita este una de retragere, concentrandu-se asupra factorilor subiectivi; Nu iubesc societatea, simtindu-se stingheri si pierduti in marile adunari ; Sunt usor impresionabili, tind sa fie hiperconstiinciosi, pesimistisi si critici; Se simt in largul lor in singuratate sau in grupuri mici si familiare; Isi fac adesea prieteni loiali si plini de incredere; Propria lor judecata este mai importanta decat opinia general acceptata; Desi atitudinea introvertita se bazeaza pe o conditie absolut indispensabila a adaptarii psihice, nu o putem confunda cu egocentrismul cum ar spune un extravert; Introvertul ajunge la o identificare a Eu-lui cu Sinele datorita prejudecatii generale si a propriei inclinatii, ceea ce duce la ridicarea Eului la rang de subiect al procesului psihic, ajungand astfel la aceea subiectivizare a constientului, care il instraineaza de obiect;

EXEMPLIFICARE

La o intrunire, o persoana introverta poate fi foarte usor identificata prin atitudinea ei fata de grupul respectiv.Astfel, un introvert, rareori va initia o discutie sau va interveni in conversatia grupului pentru as spune opinia. In schimb, va prefera sa discute separat cu o persoana, doua.Total opus introvertului, extravertul va interveni in discutia grupului, exprimandu-si cu usurinta entuziasmul fata de subiectul respectiv si monopolizand discutia.

COMENTARIU CRITICCarl Gustav Jung este cel care a creat aceasta directie in psihologie, facand distinctia intre introversie si extraversie.Cele doua orientari exprima tendinta noastra naturala de a ne raporta la lume, numai ca una singura se manifesta predominant. Exista unele persoane care sunt ambiverte, care se afla intre cei doi poli, mai aproape de unul sau de celalalt .Definirea celor doua tipuri de atitudinii prin care o persoana se raporteaza la lume are o importanta valoare pratica, fiind utila in intelegerea relatiilor personale si in educatie.

BIBLIOGRAFIE1. Fordham , F., Introducere in psihologia lui Carl Gustav Jung, (1998), Bucuresti, Editura Iri. 2. Jung, G., C., Tipuri psihologice,(2003), Bucuresti, Editura Trei. 3. Larousse, Marele dictionar al psihologiei,(2006), Bucuresti, Editura Trei.

TERAPIA NONDIRECTIVA DEFINITIATerapia nondirectiva sau centrata pe client pleaca de presupunerea ca fiecare individ are motivatia si capacitatea de a se schimba si ca individul este cel mai in masura sa decida directia pe care trebuie sa o ia o astfel de schimbare.

DESCRIERE Carl Rogers, psiholog umanist, este creatorul acestei terapii; Aspectul central al terapiei nondirective este experienta prin care individul invata sa fie liber, o libertate interioara; Carl Rogers intelege prin acest demers al individului de a fi liber faptul ca acesta invata sa fie mai autonom, mai spontan, sa fie el insusi; In relatia efectiva cu un terapeut, clientul, se deplaseaza gradual catre o iluminare pe care intr-un anumit sens o cauzeaza chiar el; Conditiile care favorizeaza obtinerea libertatii interioare si care tin de terapeut sunt: 1. Terapeutul trebuie sa fie el insusi, astfel incat in relatia cu clientul,

nu trebuie sa poarte o masca sau sa afiseze aceea fatada politicoasa si profesionala; 2.Terapeutul trebuie sa aibe o atitudine pozitiva, de acceptare fata de ceea ce traieste clientul; 3.Terapeutul trebuie sa fie empatic, sa inteleaga sentimentele clientului fara al analiza sau critica; - Toate cele trei conditii enumerate mai sus sunt responsabile in mod direct de schimbarea terapeutica, mai mult decat cunostiintele terapeutului.

EXEMPLIFICAREDrumul catre libertatea interioara este deschis chiar prin acesta relatie dintre terapeut si client. Clientul gaseste in terapeut persoana care il asculta si ii accepta sentimentele, astfel, el ajunge sa se asculte pe sine, primind informatii din interior: recunoscand in sine sentimentul de furie, teama,curaj. Astfel, clientul se accepta din ce in ce mai mult vazand ca si terapeutul are o atitudine pozitiva fata de el. Am experimentat pe cont propriu prima conditie pe care un terapeut ar trebui sa o indeplineasca.La un moment dat am folosit un limbaj mult prea academic in relatia mea cu un client, la practica, rezultatul a fost nefavorabil, realtia cu accesta era rece, persoana respectiva nu simtea ca este inteleasa, acceptata.

COMENTARIU CRITICStudile pe un numar mare de clienti au aratat faptul ca dezvoltarea individului, miscarea aceasta de la a nu sti sa fi liber, la a invata sa fi liber, se realizeaza atunci cand terapeutul indeplineste cele trei conditii enumerate mai sus.Dupa parerea mea aceasta terapie centrata pe client este mult mai eficienta , deoarece schimbarea este in mare masura produsa de client si astfel este mult mai profunda, spre deosebire de cea

psihanalitica, in timpul careia terapeutul analizeaza istoria pacientului pentru a stabili problema si a alege un curs al actiunii reparatorii .

BIBLIOGRAFIE1.Rogers, R., C., Stevens, B.,(1967), Person to person: The Problem of Being Human.A new trend in psychology, New York, Editura Pocket Book. 2. Smith, E., E., Hoeksema-Nolen, S., Fredrickon, L., B., Loftus, R., G., (2005), Introducere in psihologie,(pp.687-690), Bucuresti, Editura Tehnica.

MECANISME DE APARARE DEFINITIAMecanisme de aparare- totalitatea mijloacelor utilizate de Eu pentru a stapani, controla, canaliza pericolele interne si externe.

DESCRIERE-Cu totii folosim mecanismele de aparare tot timpul; - Ele ne ajuta sa trecem peste partile dificile pana cand ne putem ocupa mai direct de situatiile care provoaca stres; -Mecanismele de aparare devin maladaptative doar daca reprezinta modul dominant de a raspunde la probleme; -Principalele mecanisme de aparare sunt:

REPRESIA- excluderea din constient a impulsurilor sau amintirilor care sunt prea inspaimantatoare sau dureroase. RATIONALIZAREA- atribuirea de motive logice sau oportune din punct de vedere social, actiunilor pe care le facem, pentru a parea ca actionam logic. REACTIA-ascunderea unui motiv de noi insine exprimand puternic motivul opus. REGRESIA- proces de revenire la un stadiu infantil, la moduri de expresie si de comportament inferioare. REFULAREA-forma particulara a represiei, constand din impingerea sau pastrarea involunatra in inconstient a unor astfel de continuturi: ganduri, imagini, amintiri legate de pulsiune. PROIECTIA- atribuirea calitatilor noastre indezirabile altor persoane, intr-o masura exagerata. DEPLASAREA-orientarea unui motiv care nu poate fi satisfacut sub o anumita forma, catre un alt canal. SUBLIMAREA-transforamarea impulsului sexual, derivarea lui spre activitati nonsexuale. NEGAREA- Procedeu prin care subiectul formuleaza dorinte, ganduri, sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se apere de ele, negand ca i-ar apartine.

EXEMPLIFICAREAs dori sa exemplific sublimarea ca mecanism de aparare .Freud a descris ca activitati de sublimare mai ales activitatea artistica si investigatia intelectuala.Spre exemplu, suntem atrasi de o alta persona si totusi la fiecare intalnire cu aceasta abordam intens teme intelectuale.Transformam astfel pulsiunile sexuale in comportamente acceptabile. Acest mecanism impiedica insa obtinerea placerii.

COMENTARIU CRITICAceste mecanisme de aparare sunt normale, totusi ele sunt forme de distorsionare a realitatii, mintindu-ne cand le folosim

fara a fi constienti de acest lucru.Utilizarea acestor mecanisme pentru a face fata presiunilor vietii pe termen scurt este considerata normala, iar utilizarea lor pe termen lung este periculoasa si poate deveni chiar patologica.Rolul lor, insa, este covarsitor, deoarece avem nevoie de ele pentru a ne pastra echilibrul personalitatii.

BIBLIOGRAFIE1. Smith, E., E., Hoeksema-Nolen, S., Fredrickon, L., B., Loftus, R., G., (2005), Introducere in psihologie,(pp.687690), Bucuresti, Editura Tehnica. 2. Doron,R., Parot, F., (2006), Dictionar de psihologie,Bucuresti, Editura Humanitas. 3. Luca, M., R., Curs de psihologia personalitatii.Teoriile personalitatii.Partea I,(2003).

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEI SPECIALIZAREA: PSIHOLOGIE ANUL 2 GRUPA 15381

FISA DE ANALIZA STRUCTURALA:1.TIPUL INTROVERTIT 2.TERAPIA NONDIRECTIVA 3.MECANISME DE APARARE(CURS)

Coordonator curs: Marcela Rodica Luca Coordonator seminar: Porumbu Dana Curs: Teoriile personalitatii Studenta: Mihai Flavia Adelina BRASOV, 2009