Teoriile Teoriile personologice Teoria conducerii carismatice – aceasta teorie este peceputa ca apartinand celor inzestrati de natura sa o exercite, sustinand ca acesta teorie se bazeaza pe har. Teoria conducerii carismatice se bazeaza pe transmiterea genetica a unor calitati exceptionale cu care individual se naste asigurand succesul in functia de conducere si dirijare a oamenilor. Cei din jurul liderului in considera pe acesta ca avand posibilitatea de gestiona cu rezultate exceptionale organizatia.Teoria trasaturilor considera ca succesul unui lider sta in anumite trasaturi de personalitate specifice celui care conduceAceasta teorie are in vedere urmatorii factori:

“factori fizici si constitutionali (varsta cronologica, talia, greutatea, calitatile fizice, enrgia sanatatea, aspectul exterior)

factori psihologici (inteligenta, maniera de a comunica, instructia, cunostintele, judecata si decizia, intuitia, originalitatea, adaptabilitatea, trasaturile temperamentale, caracterul, initiative etc)

factori psihosocilai (sociabilitate, diplomatia, popularitatea, prestigiul, cooperarea, capacitatea de influentare etc)

factori sociologici (nivelul socioeconomic, statutul economic si social, mobilitatea sociala etc)”

In privinta varstei, exista abordari contrarii unii preferand liderii tineri pentru imaginatie si spontaneitate, altii, dimpotriva, fiind adeptii liderului cu varsta mai innaintata, mizand pe experienta acestora. Teorii comportamentiste

Teoria celor două dimensiuni comportamentale - teoria ia în considerare douădimensiuni esenţiale ale conducătorilor: consideraţia (C) faţă de subordonaţi (prinmotivare, delegare, invitare la adoptarea deciziilor, consultare, comunicare bilaterală etc.)şi structurarea (S) care cuprinde comportamentele care influenţează realizarea sarciniiformale, definirea rolurilor, repartizarea sarcinilor şi planificarea activităţilor,comportamente care contribuie la realizarea scopurilor organizaţiei. Orientareaconducătorilor spre relaţiile cu salariaţii, pe care îi consideră colaboratori, are dreptcaracteristici respectul şi consideraţia faţă de lucrători, comunicarea bidirecţională,sprijinul, încurajarea etc. Acest comportament cunoaşte efecte majore (satisfacereanevoilor superioare ale lucrătorilor şi productivitate înaltă) dacă salariaţii agreeazăconducerea participativă, dacă sunt în măsură să accepte schimbarea ca pe un lucru firesc,dacă sunt dispuşi să preia prin rotaţie locuri de muncă diferite şi sunt în măsură săutilizeze comunicarea ca pe un mijloc de muncă.Teoria empirica motivationala – (X, Y) unde X este orientata spre sarcini , iar Y este orinetata spre relatii. Teoria continuumului comportamental pune in evidenta 4 stiluri de conducere stilul exploatator-autoritar, stilul binevoitor-autoritar, stilul consultativ şi stilul participativ . stilul exploatator-autoritar : Puterea şi îndrumarea se exercită de sus în jos. Se apelează la ameninţări şi lapedepse. Comunicarea este slabă. Spiritul de echipă este inexistent. Productivitate mediocră., stilul binevoitor-autoritar : îngăduite unele posibilităţi de consultare şi de delegare a autorităţii. Apare absenteismul şi fluctuaţia forţei de muncă. Productivitate mediestilul consultativ: Obiectivele se stabilesc şi deciziile se adoptă după consultarea subordonaţilor. Comunicarea se face în ambele sensuri. Este promovat spiritul de echipă. Se aplică mai ales motivarea pozitivă. Productivitate bună. stilul participativ : Sistem ideal. Totul este subordonat participării, care duce la angajament şi la rezultate deosebite. Comunicarea este bogată. Se caută satisfacerea nevoilor salariaţilor în cel mai mare grad. Productivitate

excelentă.

Teoria supunerii faţă de legea situaţiei.- Modelul absolutizează rolul situaţiei în exercitareaconducerii şi ignoră trăsăturile personale ale celui aflat la conducere. Consecinţaabordării este importantă pentru că sunt ignorate atât valenţele obiective aleconducătorului cât şi particularităţile creative ale salariaţilor, subjugaţi deopotrivă deimperativul situaţiei. Prin situaţie se înţelege nivelul mental, statutul, aptitudinile, trebuinţele, interesele precum şi obiectivele grupului.Teoriile contingenţeiTeoria favorabilităţii situaţiilor de conducere. Conducerea este percepută ca unproces dinamic depinzând de puterea şi personalitatea conducătorului, de relaţiile dintreconducător şi subordonaţi şi de gradul de structurare a sarcinii – trei dimensiuni care potda măsura abilităţii de conducere. Acest tip de teorie permite a se vedea cum variază stilul de conducere în funcţie de una sau alta dintre combinaţiile posibile ale celor trei dimensiuni. Corelând factorii determinanţi cu dimensiunile şi cu indicatorii lor se pot obţine strategii de intervenţie şi optimizare a procesului de conducere. Influenţa liderului autentic va fi mai uşor de exercitat în grupul în care membrii îl simpatizează, iar sarcina este bine structurată; acolounde relaţiile sunt tensionate, liderul antipatizat, poziţia de putere slabă şi sarcinaambiguă este mai greu de exercitat o conducere influentă asupra grupului Nuanţând, performanţa se poate atinge în două situaţii: a) când managerul are o bună relaţie cu subalternii, când sarcina este nestructurată şi când autoritatea este slabă şi b) când relaţia managerului cu subordonaţii este relativ rece, dar când sarcina estestructurată şi când autoritatea conducătorului este de necontestat. În condiţii grele, lideriiorientaţi spre sarcină sunt mai eficienţi decât cei orientaţi spre dezvoltarea relaţiilorumane; dimpotrivă, într-un context favorabil, este recomandată orientarea spreproblemele oamenilor şi antrenarea lor prin persuasiune.Teoria situaţională. conform căreia nu esistă o reţetă unică de a conduce, aceastaidentificându-se în funcţie de natura sarcinii, de context, de caracteristicile grupului.Teoria maturitatii subordonatilor – conform acestei teorii se ia in considerare si nivelul de pregatire al subordonatilor , elaborand in acest sens o harta comportamentala in care unt mentionati 4 categii de salariati : salariatul capabil implicat si incezator , salariatul nesigur care nu doresate a se implica , salariat incapabil doritor sa se implice, salariat incapabil si nesigur.Teoriile cognitiveTeoria normativă a luării deciziilor-

Teoria cale-scop Premisa teoriei este că salariaţii pot satisfăcuţi în muncă şi că vor munci cu râvnă dacă ei vor fi asiguraţi că rezultatele le vor fi răsplătite. Această teorie subliniază că performanţa în conducere nu se bazează pe trăsăturile de personalitate ale managerilor, ci pe cele ale subordonaţilor lor şi pe factorii de mediu. Comportamentul managerului este acceptat dacă este perceput ca o sursă de satisfacţie imediată, el nu va face efortul de a demonstra că există o corelare directă între performanţă şi recompensă şi a crea condiţiile pentru atingerea performanţei.Teoria atribuirii - comportamentul salariaţilor poate fi anticipat dacă sunt cunoscute cauzele şi împrejurările evenimentelor în care vor fi implicaţi, indivizii trebuie consideraţi ca fiindraţionali, iar liderul caută informaţii privitoare la evenimentele în care vor fi implicaţi elşi subordonaţii lui pentru a prefigura comportamentele viitoare în împrejurarearespectivă.Teoria conducerii tranzacţionale- Liderul oferă, iar subordonatul primeşte ceva înschimb, pe baza unui contract psihologic informal. Trăsătura esenţială a acestei esteactul răsplătirii efortului subordonatului – benefică pentru ambele părţi.

Teoria legăturilor diadice verticale - se bazează pe observaţia conform căreia liderii promovează şi dezvoltă relaţii de muncă diferenţiate cu subordonaţii datorită unor factori subiectivi (atracţia personală, efectul de halo etc.) ceea ce conduce la formarea a două sustructruri: in-group şi outgrou.