TEORII SOCIALE PRIVIND GENEZA DELINCVENTEI

Marioara Petcu

Institutul de Istorie,,Georgc Barit" din Cluj-Napoca

Ident i f icarea factor i lor social i , cul tLrral i , economici gi individual i carestructureazd configura{ia delincventei sub raportul enunfurilor explicative vizeaz6,cauzele ; i condit i i le de apari t ie ale compoftamentului del incvent. Abordarea esteeficienta nu atAt diferentiat, cat mai ales din unglriul dependenlelor reciproce intred i rnens iun i le enunta te .

.\nalizata dintr-o asemeuea perspectivd, etiologia delincventei anga-ieazd.nt-uleroase teze. teorii, opinii, toate gravitAnd in jurul intrebdrilor fundarnentale:. .Ce anume i i detennind pe indiviz i sI conri td acte del incvente?", , ,Cum pot f iprerenite asemenea acte?", , ,Care sunt cr i ter i i le de evaluare ale unei conduite dreptdei i ncr entd-, cr i minald?".

Un prim rdspuns Ia aceste intreb[ri sustine cd la baza comportamentuluider iant sra stt"uctura biologicd Si personalitatea individului. Aceastd orientareirnpI ica unnitoarele:

- Punctul de vedere biologic-constitulional considerd factorii biologici gi"enetici ca avdnd o contribu{ie hotdrdtoare in geneza crirninalitdlii.

- Orientarea neuro-psilticd (conplernentari cu cea psihiatrica) consider6actele criminale, ca sdvdrgite preponderent de personalit6li patologice, ale cdrortulburar i sunt transmise ereditar.

- Orientarea psiho-inclividuald considerd caracteristicile de personalitate,rdsfrAnte la nirel comportarnental, ca fiiud generatoare de frustrdri gi agresivitate.

- Orientarea psiho-sociald (complementard cu o perspectivS culturalistd)apreciazd ca individul nu se nagte criminal, ci este socializat negativ (deficit desocializare.;, structurdndu-se dizarmonic in funclie de modelele cultr,rrale.

Pornind de la aceste orietttdri, au fost exprimate numeroase teorii, puncte deredere care ralorizeazi elernente de ordin biologic, constitufional, antropologic aipsihologic ale personalitdtii infractorului. Aceste conceplii s-au structurattreptat inader'drate gcoli gi orientdri.

Un al doilea rlspuns la intrebdrile menlionate considerd delincvenla cafenonten de inadaptare, de neintegrare sociald, generdnd o anumitd stareconflictuald produsd de neconcordanla dintre idealurile individului, sistemul s5uIaloric 5i ofertele sociale. Ca un efect al acestui dezechilibru, scade gi controlul

.An. Inst. de Ist...G. Baril" din Cluj-Napoca Series Humanistica, tom. I,2003. p. 87-100

88 Marioara Petcu

social, precum gi capacitatea de conciliere a conflictelor. Se pot distingeurmdtoarele orient[ri :

- Orientarea statistico-normativd vizeazd varia{iile ce se inregistreazd, in ratadelincven{ei.

- Orientare macrosociald urmdregte identificarea unor legiGfi sociale cadetenninante ale actelor de delincventi.

Un al treilea rdspuns in jurul cdruia s-au focalizat o parte din teorii seconcretizeazd in teoria cauzalitdlii nultiple (teoria factorialS), considerAndu-se cdfenomenul de delincventd are determinare multicauzali at6t de facturd internd(de naturd biologicd gi psihologici), cAt gi de facturl externd (de naturd economic6,sociali gi cultural6), aflate intr-o relalie de reciprocitate.

De pe aceste pozili i, adeplii cauzalitSlii multiple acordi ponderi egale fiecdruifactor in parte, accentul fiind pus pe identificarea corelaliilor statistice intre factoriia cdror evaluare probeazd cd au cel mai important rol in cauzalitatea delincvenfei.

Un fapt demn de relinut in legdturd cu toate aceste teorii este evolu{ia lor dela abordarea unidimensionali qi restrictivd, in descifrarea etiologicd a delincvenfei,spre abordarea complementard gi interrela{ionati. Astfel, sub raport psihologic,explicarea motivaliilor actelor criminale se intregegte gi se intersecteazl. cu abordareaindividului in ambientul social, cu explicarea complexi psihosociali a modului incare are loc procesul de evaluare a delincvenlei.

LuAnd in considerare irnportanfa descifririi etiologiei delincvenlei indescrierea, explicarea qi prevenirea acesteia, am considerat ca necesard o prezentarenuantatd gi cAt mai completS, capabilb de a degaja gi ierarhiza caracteristicile depersonalitate gi elementele psihosociale cu caracter aplicativ.

Astfel, abordarea psihologicl a etiologiei fenomenului de delicventd a frcutpentru noi obiectul de studiu a mai multor cercetiri '. Pe acestea le completlm, lamodul interrela{ionat, cu abordarea individului delincvent in ambientul sdu socio-cultural.

Persistenfa la nivelul structurilor sociale a conflictelor gi tensiunilor socialecomunitare, sciderea sentimentului de solidaritate social5, creqterea agresivitdlii careflec{ie a frustririi individuale, rnultiplicarea fenomenului de marginalizare giatrofierea eu-lui colectiv sunt o serie de factori favorizanli sau generatori dedelincven,ti.

Pe de altd parte, implicarea unei cauzalitdli multiple gi a unor condilii cunumeroase neregularit6.{i a impus cregterea eforturilor de identificare concretE. asubstratului social, economic, moral gi cultural in descifrarea delincven{ei.

Astt'el, in demersul de studiere a formelor principale de manifestare adelincven;ei gi a descifrdrii cauzeior ce o fundamenteazd s-au impus mai multedirectii ce necesitd a fi corelate:

' M. Petcu, Teorii psihalogice referitoare la etiologia agresfuitdlii delincvente.,,F'iat Justitia".nr. I, 1999, Cluj-Napoc4 p. 157-167; idern, J'lrse/e de influenlare ale agresivitdlii cielincvente.,.FiatJustifia", Clu"f-Napoca. nr.2, 1999, p. 159-169; idem, Intoleranla lafrustrare - Dimemiune psihologicda comporlementului delincvent, ,,Fiat Justilia", Clu-j-Napocl, nr. 1,2000, p. 135-144.

, Teori i sociqle privind geneza del incvenfei

- analiza originii indepdrtate a actului delincvent, qi anume analiza structuriisociale, economice, culturale a societlti i in ansamblu;

- analiza originii imediate a actului delincvent;- dinamica sociald a del ictului ;- originile imediate ale ,,reacfiei sociale" fald de actul delincvent;- originile indepirtate (sistemul de incrinrinare gi sanc{ionare).Intr-o asffel de viziune, de interferenfd a dimensiunilor menfionate, delipcven[a

apare ca rezultarrtd a convergenlei urmdtoarelor situatii:- situalia social economicd gi culturald in care s-arealizaLprocesul de socializare;- situalia personalitSlii delincventului;- condilii favorizante (dupa S. Rddulescu gi D. Banciu)2.

I. TEORII CE RELATIONEAZA DELINCVENTACU ETIOLOGII NIACROSOCIALE

Factorul detenninant al delincven{ei pentru acest grup de teorii rezidd indiminuarea funcliei de control social exersate de comunitate qi in tulburarea ordili isociale cauzate de diversitatea nonnelor de conduitd, de mobilitatea populafiei, demultiplicarea rnediilor sociale nrarginale cu deschidere spre delincveri{I etc.

Conflictul de norme din anumite perioade de schirnblri sociale brugteantreneazd stlri de anomie. contradictii sociale.

in demersul cercetdiii fenomerrului delincvent se face, astfel, trecerea de laformele speculative la identificarea ,,snbstratului" social. S-a impus, astfel, atenlieiceea ce W. Mills denumea ,,deteriorarea valorilor tradilionale" in vederea asandriiproblemelor de ,,patologie socialS" care genereazi delincverrla gi crima.

De aici interesul larg, ,,atitudinea pozitivd" eviden{iatd de G. Basiliade, deprevenire gi cornbatere a delincventei prin ?nl[turarea tendinlei de ,,dezorganizaresocial6".

I . I . TEORIA DEZORGANIZARII SOCIALE

La baza acestui fenomen std proliferarea delincven{ei ca o consecinllnemijlocitd a expansiunii urbane gia cregterii dernografice, a generalizdrii unor noimodele de comportament apdrute in ariile suburbane gi accentudrii rnarginalizdriiunora dintre locuitori.

Punctul de pornire al acestei teorii se gdsegte in studierea traditiei,dezorganizrrii sociale" de cltre sociologi apa(in6nd renumitei $coli de laChicago, av6nd ca reprezerrtanfi de seamd pe C. R. Shaw gi H. D, McKayr.

' S. M. Rddulescu, D. Llanciu, Introducere in sociologia delincvenyei juve,?lie, RucurcSti. Edit.lvledicala 1990.

I Apud S. M. Rddulescu, Teorii sociologice in domenittl devianlei si al problemelor socislc.Bucuregti . Computer Publishing Center, 1994.

89

90 Marioara Petcu

Promotorii acestei teorii au incercat sd eviden{ieze efectul orgarriz6riimetropolelor asupra fenomenului delincvenfei. Metropola nu este un sistem unitar,ci este alcdtuitd din arii suburbane care au propriile lor subculturi gi rnodelenormative, in sectorul central fi ind concentrate masiv funcfiile gi afacerile.

Diferenfierea internd genereazd o accentuare a distar,felor sociale diltrediferite grupuri, avAnd drept consecinfd tulburarea ordinii sociale tradiliopale prilvarietatea normelor, eterogenitatea popula{iei qi discrimindrile exercitate, sldbireacontrolului social. Locuitorii metropolei tind si devind ,,desocializa!i", indepdrt6ldu-sede aprobarea celorlalli.

F. M. Thrasher, in lucrarea sa Bancla, evidenliazd zone care sunt populate deemigranfi, de persoane cu comportament imoral gi ilegitirn (alcoolism, consum dedroguri, prostitulie, homosexualitate), de persoane ,,desocializa te,,.lzolareaecologicdeste complementard cu izolarea cultural6, conduc6nd la aparilia unor subcuiiuridelincvente, care prezirftd,, a$a cum subliniazd F. M. Thrasher, modalitdli de,,supravie{uire" gi de ,,adaptare" a indiviziror rnarginalizali in raport cu o societateost i la.

Indivizii grupali la nivelul diferitelor subculturi au o alt6 scard de valori,recurg frecvent la cbi il icite in atingerea scopurilor, devenind surse potentiale dedeviariti.

,,Subculturile" apar ca o reaclie de protest fald de nonnele gi valorile grupuluidominant' din dorinfa de indepdrtare a barierelor gi de anihilare a apxietdlilor gifrustrdri lor.

Modelul teoretic al ,dezorganizdrii sociale,, prezintd ca fiind generalizatdaceasti influenfd a procesului de urbanizare asupra delincvenlei, nelin6nd seama deintervenfia altor variabile sociale cum este, de exemplu, contexiul socio-cultural incare trdiesc indivizii gi in care numai o parte din ei (nu toti) reacfioneazd prinmodalitdli comportamentale dezorg anizate.

Aceste ,,tendinle ecologice" pot genera concentrarea delictelor intr-o anumitdzond., dar variabila ecologici nu poate fi luatd singular in considerare indeterminarea fenomenului de delincventd, ruptd de conlextul economic, social,familial, cultural.

Meritul acestor cercetdri teoretice nu trebuie insi neglijat, ele evidentiindlegiturile existente intre cregterea la un monlent dat a delictelor gi diminuareacontrolului social.

I.2. TEORIA ANOMIEI SOCIALE

in forma clasici, aceastd teorie ir are ca fondator pe E. Durkheim, careporne$te de la conceperea devianlei ca avdnd caracter universal, fiind implicat6 infiecare societate. Conform acestui deziderat, in orice societate existd inevitabilindivizi care se abat de la tipul corectiv, comildnd crime. De pe aceste pozitii

Teori i sociale za del incventei

Durklreim prezint1, deiincventa ca legatd de conditii le fundamentale ale vietiisociale, juc6nd un rol necesat qi uti/.

Durkfieim definegte ca anomie starea obiectivd a rnediului social caracterizatd,printr-o dereglare a trormelor sociale, ca efect al unei schimbdri bruqte. Ea apare caurrnare a ,,ruperii" solidaritdtii sociale la nivelul institulii lor sociale mediatoare(farnilia. qcoala, comunitatea etc.), a neputin{ei de a asigura integrarea nonnald aindivizilor in colectivitate, deoarece nu mai alr nonre clare. Nu este vorba de oabsenld totald a nort'ttelor, ci de suspendarea temporard, a func{ionaliti l i i normelordebaz\, cu consecinle la nivelul rr iu l t ip l icdr i i comportamentelor deviante.

Anornia afecteazd, un grup social prin ruperea echilibrului ordinii sociale, prinsentimentul de dezorientare rezultat din confruntarea cu noua situafie

Schimbarea are loc ca urmare a unor rnodificdri bruq;te, care pot fi dezastreeconomice sau cregteri rapide ale bunistdrii.

In situatia de dereglare socialS indivizii sunt aruncafi irrtr-o situalie inferioaricelei anterioare 9i, in consecintd, unii dintre ei nu se mai supun regulilor impuse desocietate din exterior, iar la rdndul ei, ca urmare a acestor modificdri brugte, nicisocietatea nu mai este capabild sa-gi impunl normele.

Prin suspendarea furrcfionalitelii normelor de bazd, ale societd{ii, starea deanomie poate genera delicte, crime, sinucideri.

Teoria anomiei este preluatd in acceptiunea modernd de R. Maclver, care ointerpreteazd ca rdsfrAngere a nrodificdrilor sociale la nivelul psilricului urnan.Astfel, autorul considerd cd individul urnan percepe decalajul dintre aspiratii gillorme sociale cu un sentiment de indispozilie gi anxietate, pierzdndu-gi simfulcoeziunii 9i al solidaritil i i sociale, iar acfiunile sale sunt irnpulsionate de proprilletriiri, f[rr a mai cunoaqte autoritatea normelor sociare dominante.

Tot ca o sldbire a influenfei normelor sociale asupra regldrii conduiteimembrif or grupului este gi interpretarea autorilor W. I. Thomas gi Fl. Znanieckis.Aceqtia considerb cd dezorganizarea socialS se rdsfrdnge la nivelul ,dezorganizdriipersonalit[1ii" prin aparilia unei incapacit6li a individului de a-gi construi un modde via{d concordant cu idealurile gi interesele personale (fapt ce creeazd,demoralizare), prin absen{a unor reguli stabile gi interiorizate.

o cercetare ampld, in mai multe variante, efectueazi R. K. Merton asupraanomiei care rezultd din contradicfia dintre structura sociald gi cea culturalb, dintreoferta_socialS de scopuri gi carenta mijloacelor puse de societate la dispozilie, ca gimodalitdli de atingere a scopurilor.

Definind structura cultural[ ca set de nonne gi valori ce guverneazdcomportamentul membrilor unei societdli, Merton considerd anomia ca o.,spargere" a structurii culturale. Neputdnd atinge scopurile lacare aspir6, individulapeleazd la cdi ilicite. Tendinta spre conformism sau delincvenfl este deperrdeltl

'E. Durkheim, Suicide, New-York. Free press, 1951.'Apud S. M. Ridulescu. Anomie, deviantd si patologie sociald.Bucuresti, Edit. H-v-perion. l99l

] i : :: i i i i r !

illlllftt.,i

92 N,larioara Petcu

de statusul fiechrui individ, iar rata delincvenfei apare ca o ilustrare a necon-cordanleiintre scopurile oferite de societate gi rnijloacele de care dispune individul.

Individul dispune de cinci modalitdli adaptative in societate:- conforntisntul, care constd in acceptarea at?fi a scopurilor, cat gi a

mijloacelor oferite de societate, chiar dacd idealul, proiecfia aspira{ionala nu esteatirrsd niciodatS;

- inovalia, care rezultd din interiorizarea la nivelul individului a scopurilorculturale propuse social, in tirnp ce procedeele legitime existente pentru atingeiea lorsunt respinse;

- ritualisntul, care constd dintr-o restr6ngere a aspira{iilor individului pefundalul pistrdrii conformitdlii cu normele legitirne;

- evaziunea, ca un mod mai rar de adaptare, caracterizat prin abandonareasimultand a scopttrilor qi nonnelor, precum gi prin refirgierea in zone marginale alesocietdtii;

- rebeliunea, constdnd in respingerea atdt a scopurilor, c6t gi a mijloacelordin do^r infa individului de a inlocui nonnele sociale cu al tele,

Intr-o versiune mai tdrzie a lui Merton asupra anomiei, mediul social alindividului cuprinde, pe de o parte, ansamblul organizat al rela{iilor sociale in caresunt implicali mernbrii unei societdfi, ca structur[ sociald, iar pe de alta parte,ansarnblul organizat de valori normative ce orienteazd comportamentul membrilorcolectivit6tii, ca structuri culturali. Cdnd intre nonnele sociale, scopurile culturale9i capacitatea de conformare normativd a mernbrilor unei societdli apar disjunclii,structura cultural6 este dislocatd. Valorile culturale produc comportamentecontradictorii cu prescriptii le valorice. Astfel, pozilia ocupatd de individ instructura sociald genereazd tendin{e de conformitate sau devian{d. Nu valorilediferite produc delincven{a, ci diferenfele obiective existente intre condi{ii le socialeale diferitelor clase gi grupurile sociale dominante ce genereazd asemeneadisfunc{ii. Ca o consecinld obiectivd, grupurile sociale cu situalie defavorizat1.avAnd blocat accesul spre pozili i le de prestigiu, recurg la acte ilegitime.

Deplasarea in cadrul viziunii anomice a reac{iei de pe implicarea individualdpe cea colectivd o regbsim la R. A. Cloward qi L. E. Ohlin. Autorii considerd cdreac{ia la inegalitatea sociald este de facturd colectivi, iar mecanismul careexpliciteazi aceastd reaclie este ansamblul mijloacelor (legitime, ilegitirne) derealizare a scopurilor valorizate social, denumit sh"uctura de oportunitate.

Pornind de la mijloacele legitime gi ilegitime, delincvenla este consideratd unact cofectiv, o ,,subcultur6" care prezbfid. o dubld integrare, gi anume: una in paralelcu integrarea sociali ,,formald" gi o alta cu un ,,subsitem de roluri" integratesisternului social .

Banda de delincventi constituie un tip de subculturd anume. Roluriledonrinante care trebuie indeplinite sunt cele ce {in de activitatea delincventa ca,,exigente" esen{iale, justificate 9i legitimate de band5.

Av6nd ca punct de pornire aceste premise, autori ca cloward gi ohlin ajungla concluzii paradoxale c5 actul delincvent este condifia esenfiali a fiintlrii unei

; i : ; :

riliiiri',i

geneza delincven{ei 93

bande, nefiind o incrlcare a normelor sociale dac6 nu este descoperitdsancfionatd, gi numai prin judecatd gi pedeapsd se constituie in infractiune.

Aceiaqi autori subdivid,,evaziunea', lui Merton in:- egecul continuu de-a ajLrnge la scopuri culturale prin rnijloace- inabilitatea de a promova alternative ilegitime.Pornind de la aceast5 viziune, se pot identifica categorii

evaziuni i :

legitime;

generale

- indivizi care internalizeazl, prohibitii le sociale;- indivizi care urmeazd scopuri ,,de succes" prin mijloace prohibite.

1.3. TEORTA OpORTtjNrTAtrr oIT.ERENTIALE

Deviatd din teoria anomiei sociale. teoria oportunitdlilor diferenliale a fostdezvoltatd gi de alti autori. care au aratat cd scopurile culturale specifice moduluide viafd american gi rnijloacele de realizare se regdsesc la nivel desirnilaritate gi laalte natiuni, ceea ce face din delincventd un fenomen cu trdsdturi universale.

2- TEORII CE RELATIONEAZA DELINCVBNTAcu CAUZE PSTHOSOCTALE (CULTURALE)

Teoriile psihosociale evidenfiaza legatura dintre cLrlturd gi crimirralitate prinfundamentarea corelafiei pe procesul ,,invd{drii sociale" (E. Sutherland). Conform,,Conflictului cultural", elaborat de T. Sellin, delincvenla se datoreaz[ conflictuluisuscitat intre nonnele de comportament gi conduita diferitelor grupe sociale6.

Preludnd ideea socializdrii 5i ,,inva{drii negative", A. cohen considerddelincven[a ca atribut al anutnitor ,,subculturi" ce reunesc indivizi care considerd cdle sunt blocate cdile de acces spre bunuri gi valori sociale. in consecinld, la nivelulacestor grupuri se adoptd propriul lor sistem normativ gi cultural, opus celuisocietal, irnpunAnd prin aceastd opozabilitate accederea la activitali i l icite gi ilegalein vederea atingerii scopurilor lor7.

Conform acestor teorii, frecven{a criminalitdlii variazd in func{ie de un setlarg de indicatori cun'l sunt: sexul, vdrsta, clasa sociald, categoria socio-profesionald etc. Relalia directd dintre nrodul de via{6 al popula{iei, altulturii ce odefinegte gi fenomenul delincvenlei este ilustratd prin aparilia gi rdspdndirea uneiadevirate ,,culturi a crimei gi delincvenfei". Ca o ilustrare a crimei ridicatd la,,rang" de fenomen cultural ,,perfect acceptat" este exemplul Mafiei in Sicilia qiItalia de Sud cu reguli extrenr de stricte. Pe linia aceleiaqi ilustrlri, autori ca M. E.Wolfgang gi F. Ferracuti definesc ,,subculturile violente" prin reguli normative gitradili i particulare ce indicd individului modul de comportare in situalii d'e

6 E. H. Sutherland, D.7 A. Cohen, Deviance

9r

ale

Cressey, Principes de criminologie, Paris, Editions Cujas, 1966.and control, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New-Jersey. 1986

94 Marioara Petcu

incdlcare a legii. Autorii atrag aten{ia gi asupra relaliei directe dintre rata de

omucidere gi gradul de valorizare a temelor violente.SuslinAnd caracterul tot mai profesionist gi orgartizat al delincvenfei,

E. Sutherland consideri criminalitatea ca fiind apanajul unei categorii (denurnite

,,gulerele albe") ce profitd de ascendentul ei economic ai politic, desfrgur6nd

activitatii i legale, de cele rnai multe ori nedescoperite de factorii specializali in

control social.Teoria este preluatd qi dezvoltatd de Donald Cressey, care susfine ci in multe

societS{i funclioneazdorganizalii formale gi infbrmale irrtemeiate pe cornplicitate 9iactiviteti i legale, ce profeseazd qantajul gi intimidarea, presiunea politicd 9i frauda,

corupf ia sociald. ,,Organizatiile criminale" includ majoritatea sectoarelor de

activitate, pe care le folosesc drept paravan de acoperire a activitAtilor ilegale,

avdpd extindere in sfera politicului, legislativului gi administraliei (trafic qi

comercializare de droguri gi arme, delicte computerizate, evaziuni fiscale, gestiuni

frauduloase, spdlarea banilor, contrabandd etc.).

2. 1. TEORIA ASOCIATIILOR DIFERENTIALE

Teoria asocialii lor diferenliale are ca fondator pe E. H. Sutherland 9ireprezintd o particularizare a teoriei invdtdrii sociale in studiul delincverrlei. Este o

explica!ie ,.istoricd sau genetic6" a comportalnelttului social, prin luarea in

considerare a intregii experienfe de via{6 a individtrlui".Preocupat de institulionalizarea delincvenlei in zonele urbane, E. H. Sutherland

consider[ comportamentul criminal condilionat nu de caracteristicile biofiziologice

sau psihice ale individului , c i de comunicarea din inter iorul grupului unde individul

,,absoarbe" cultura qi se conformeazd regr.rli lor 5i normelor sociale 9i legale.De pe aceste pozitrii de abordare in determinarea criminalitetii, Sutherland

respinge ieoria ,,criminalului inndscut", a ,,imita1iei" lui Tarde qi a cauzalitdfii

tnuitip-i" suslinutd de W. F. Osburn qi W. C. Recklesse.Autorul considerd c6 in descifrarea gtiinlific6 a comportamentului criminal

trebuie luate in considerare urmltoarele explica{ii:- situalionald - de luare in considerare a elementelor care intrb in joc in

momentul comiterii delictului;- istoricd sau geneticd - vizind elemente care au influenfat anterior situafia qi

viap delincventului.in consecinff,, comportamentul deviant este un comportament rezultat din

,,invilarea social6" gi nu dob6ndit sau irnitat.Sutherland, trecAnd in revistd aspectele ce includ acest proces, menfioneazd:- invd{area tehnicilor de comitere a delictelor;- orientarea mobilurilor, tendin{elor impulsive $i atitudinilor agresive;

8 E. H. Sutherlancl, D. Cressey, Principes de criminologle, Paris. Editions Cujas, 1966.n W. C. Reckless, M. Smith. .luvenile delinquencl'. Nerv-York' McGraw-Hill, 1973.

: i i i i i ; ' i

iiiliiiiiti,ii

9 Tcori i sociale privind eeneza del incvenfei v )

- condilioltarea acestei orierrtdri de caracterul interpretdrii favorabil saudefavorabil al dispozilii lor legale: se contllreazd, astfel, grupuri sociale careinterpreteaza regulile sociale ca norme ce trebuie respectate gi alte grupdri ceinterpreteazd aceleaqi nonre de pe pozitii le inclinate spre violarea, transgresarealor. lnterpretarea diferitd a normelor este specifici societdlii americane, in careprocesele de imigratie gi acultura{ie produc fiecvent conflicte culturale intregrupuri qi indiviz i ;

- in momentul in care interpretdrile defavorabile ale regr.rli lor sociale devinpreponderente fa15 de cele favorabile, se acoperd principiul ,,asocierii diferen{iale".Indivizii devin criminali prin contactul preponderent cu modelele criminale,i gnordndu-le pe celelal te;

- col.nportarnentul criminal nu se structureazd printr-un proces de ,,imita1ie",ci individul este atras gi canalizat de anumite grupuri spre ,,invdfarea" giexperimentarea tehnicilor antisociale (socializarea negativd).

Lirnitele teoriei lui Sutherland consistd in ignorarea rnobilurilor gi aspiralii lorindividului , precum gi in omiterea expl icdr i i mecanismelor gi dimensiuni lorirnplicate in conqtientizarea modaliti l i i de asirnilare a comportamentelor eficientelegale. Pentru el, prevenirea delincvenlei consti in evitarea contactului cu modelelecriminale gi confruntarea cu cele neutre sau conformiste.

Teoria apare sirnplistd gi reduc{ionistd prin neglijarea caracteristicilor depersonalitate ale delincventului, a irnplicarii motiva{ionale (in actul delincvent) qiatitudinale fa(d de valorile sociale.

Prin procesul socializirii, Sutherland reduce crima la un simplu proces de".transm isie cultural6".

Cu toate aceste omisiuni, ipotezele avansate de Sutherland s-au doar parlial,evidenliind faptul cd fiecare dintre grupuri, datoritd ,organizdrii diferenfiale" asocietdlii, au o imagine reald viz6nd scara de valori, interesele, scopurile.

Teoria ,,asociafiilor diferenliale" igi aduce contribulia pe linia eviden{ieriiideii c[ raporturile sociale intre indivizi sunt determinate fundamental de forma deorganizare social6 ce faciliteaz1, sau obstrucf ioneaz[ forme specifice decomportament infrac{ional.

2.2. TEORIA CONFLICTELOR CODURILOR CULTURALE

Aceasti teorie este adusi in disculie prin abordarea problematicii delincventede cdtre T. Sellin. Autorul se delimiteazi de Shaw 9i McKay - care utilizeazaconceptul de ,,conflict cultural" in explicarea ,dezorganizirii sociale" a grupurilor- gi de Sutherland - care, pornind de la ,,conflictul cultural", construiegte delictulca o ,,consecin{6 a transmisiilor" qi a conflictelor culturale.

Sellin dd o mai mare extensie fenomenului, prin considerarea urmdtoarelorfapte:

t 096 Marioara Petcu

- conflicte intre ,,codurile culturale" ale diferitelor grupuri;- conflicte intre ,,normele de comportament qi conduiti" ale diferitelor

grupuri. La modul general, subliniazd Sellin, conflictele culturale sunt ,,produsenaturale ale diferenfei sociale"r0, Aceastd diferenliere determind, la rAndul ei,aparilia de grupuri sociale infinite, fiecare cu modul sdu specific de via!5, cuparticularitifile rela{ionale caracteristice gi cu o in{elegere gregiti a nonnelorapa(inAnd altor grupuri. Ca o consecin{d a transformdrii unei culturi dintr-un tipomogen gi integrat intr-un, tip eterogen, dezintegrat, este aparilia stdrii conflictuale

in anumite situa{ii, gi anume:- cAnd aceste coduri ating grani{ele unor arii culturale ,,contagioase";- c6nd normele sociale gijuridice dintr-un grup se extind gi la alt grup;- c6nd membrii unui grup cultural migreazd spre alt grup cultural.in viziunea lui Setlin, un prim tip de conflict dintre codurile culturale este

diferit de conflictul din interiorul unei culturi aflate in devenire. Conflictul generat

de contactul dintre sistemele culturale, indiferent de nivelul de dezvoltare a

acestora, se inregistreazd cazuri c6nd conduita membrilor unui grup va fi

consideratd ca ,,anormali" sau ,,ilegal6" de cdtre un alt grup cultural.

,,Normele de conduiti" ale unor grupuri. diferite de cele din interiorulaceluiagi grup, considerate ca ,.produse secundare ale vietii culturale", determindaparilia unor condilii sociale divergente gi eterogene la nivelul influen{ei resimlite

de indivizi. Existdnd reguli de conduitd divergente, ce guverneazdviala pafiiculard

a individului, acestea genereazd conflicte intre norme, reflectate pe plan psihologic

prin acceptarea unor norme gi valori duale, generatoare de comportamente agresive

sau distructive tocmai prin aceastd dualitate.Ceea ce lipsegte in principal acestei teorii, pornind de la ideea gener6rii

delincven(ei numai in condiliile congtientizdrii conflictelor culturale, este faptul cd

Sellin nu expliciteazi mecanismul psihosocial prin care contradiclii le dintre ,,codurileculturale" sau dintre ,,normele de conduiti" pot genera comportamente infracfionale.

2.3. TEORIA SUBCULTURILOR DELINCVENTE

Teoria apar{ine lui A. K. Colren, care, piecdnd de la normele existente intr-o

culturi, identifici grupuri neprivilegiate sau frustrate, cu tlonne 9i valori in

contradictie cu cele ale restului societili i, pe care autorul le numegte ,,subculturidelincvente"ll.

Aborddnd problema condiliilor de aparilie a acestor subculturi delincvente,

Cohen evidenliaz6 producerea lor datoritl urmltoarelor situalii:

r0 Apud S. M. Rddulescu, Teorii sociologice in donteniul devianlei Si al problemelor sociole.

Bucuregti, Computer Publishing Center, 1994." A. Cohen. Deviance and control. Prentice Hall. Englewood Cliffs, Ncrv-Jerscy, 1986.

97l l Teori i sociale privind geneza del incvcnlei

- dezvoltare economicd mai redusd;- existenfa unor bariere gi interdic{ii sociale;- prezenta unor nivele societale cr.r situalie perifericd;- existenfa unei stdri de spirit specific5, cu sentimente de izolare, frustrare gi

insat isfac{ ie individual5 gi socialS.Ca o consecinf6 a apariliei acestor subculturi, apare reaclia de respingere qi

contestare a nonnelor gi valorilor societifi i globale gi constituirea propriilor nonnede cornportament.

Cohen indici drept izvor al apariliei acestor subculturi reac{ia de protest fa{dde norrnele gi valorile societd{ii, precum gi dorin{a anihiliri i frustrdrilor ;ianxietalilor de status marginal. Membrii acestor subculturi considerd cd le suntblocate cdile de acces spre valori qi statusuri elitare gi, in consecinfi, recurg lanrijloace ilicite, devenind potenliali delincvenli.

Tot Cohen, prin analiza subculturilor delincvente, traseazd profiluri specificeale rnembrilor grupurilor, descifrdnd urm[toarele trisiturir2:

-non-utilitarisntul. in sensul ci destul de frecvent membrii acestei subculturiacced la activitdti delictogene nu din ra{iuni util itare, ci ca un ,,mod" de exprimarea sof idaritil i i. in acest sens R. A. Cloward qi L. E. Ohlin vorbesc de ,,socializareaanticipativ6";

- nnliyiozitalea, in sensul cd actul delincvent este cauzat nu de satisfacereaunei necesitd{i materiale, ci ca o formd de ,,rdutate", o ,,sfidare" la adresa celorlalli.De pe aceste pozili i, membrii subculturii comit acte de vandalism, distrugere debunuri, numai pentru a fi maliliogi;

- negativismul este reflectat nu numai de setul de reguli ale grupului, cucon{inut contradictoriu nonnelor sociale, ci gi de o ,,polarizare negativ6" in raportcu acestea;

- versatilitatea (nestatomicia), sus{inutI ca gi caracteristici specifici deabordare nu numai a unei singure rlanifestdri de activitdli i l icite, ci gi a practicdriiunei multitudini de ac{iuni delincvente, fdr6, a se specializa in mod expres intr-oformd de rnanifestare;

- autonomia grupului presupune solidaritatea intre membri grupului fald depresiunile exercitate de alte subculturi.

3. TEORII ALE REACTIEI SOCIALERAPORTATE LA DELINCVENTA

Centrul de greutate in cadrul acestor teorii se cupleazb pe ,,reacfia socialb", perolul jucat de reacJia de rdspuns gi contrardspuns in fundamentarea cauzald adelincventei.

n-,t"i!l'.

, ; i r i i : r . : i : ,

t2 lbidem.

t298 Marioara Petcu

Confonn acestor teorii, delincvenfa nu este o trdsdturd intrinsecd actului sauac{iunii unui individ, ci mai cur6nd o insugire conferitd prin ,,etichetarea" unui grup

sau individ de cdtre indivizii ce defin puterea.Aceastb viziune de abordare a delincvenlei irnplicd o interac{iune, o relalie

complementard intre cei care comit gi restui societili i, o reac{ie de rdspuns datl subforma etichetirii de cdtre indivizii cu putere sau de unele institu{ii sociale.

Pentru explicarea mecanismului definirii gi etichetdrii delincven{ei, adeplii

acestei teorii analizeazd interac{iunea dirrtre norme gi comportamente sociale,considerdnd c6, in orice societate, sunt indivizi care incalcd normele prescrise gi

indivizi care se pronunlI asupra conduitelor celor ce violeazi normele. Norma

reprezintd, de fapt, etalonul in funclie de care conduita individului este valorizatipozitiv sau negativ. Ele impun sau interzic anumite ac(iuni, evaluAnd la modulimpersonal in ce mdsurd un individ poate sau nu sd indeplineascd un anumit rol

social, in func{ie de pozilia lui sociald. Normele prescrise nu stipuleazd cum trebuie

sd ac{ioneze indivizii, ci doar mijloacele ce trebuie folosite in acest scop. Astfel, in

societate apar diverse tipuri de comportament. in funclie de modelul normativ care

intruchipeazd faptele tradilionale, de sistemul valoric al unei societSli, de rolurile

prescrise prin nonne gi de rolurile efective jucate, grupurile vor aprecia gi sanc{iona

diferite comportamente ca fiind legitirne sau ilegitinre.Teoreticienii etichetdrii sociale concep delincvenla ca tip special de ,,reac{ie

sociald", de apdrare din partea societdlii sau a anumitor grupuri, iar natura 9iintensitatea reacfiei depinde de factori cum sunt: puterea, statusul, bogd!ia,

prestigiul unei anumite categorii de indivizi. Fiecare dintre aceste grupuri, care

de{in puterea gi dominafia, au o imagine bine stabilitd referitor la scara de valori,

interese protejate, comportamente dezirabile pe care le impun celorlal{i. De ntulte

ori, delinitorii puterii sau ai bogdfiei, fi ind mernbrii grupurilor privilegiate, atr

tendin{a de-a ,,eticheta" ea deviante actiunile indivizilor din clasele de jos sau

rni j loci i a le societdl i i .Reaclia celor etichetali poate fi de acceptare sau de respingere, neutralizare,

adoptdnd alte conduite.Subliniind rolul agenfilor de control social, K. T. Erickson apreciazd ci efectul

produs de etichetare are de multe ori canalizare cbtre o carierd criminal6, pe care o

acceptd ca singura altemativd posibildl3.Explicind mecanismele procesului de etichetare, F. Tannenbaun arat6 cd

definirea delincven{ei se face prin ,,dramatizarea" rdului, indivizii fiind considerali

ca ,,rdi",,,bolttavi" sau ,,criminali", nu in func{ie de natura abaterii lor, ci de

intensitatea reacliei fa!6 de abatere, reactie ce le influen[eazA cariera de viitori

delincventi.

rr Apud S. M. Ridulescu, Teorii sociologice in domeniul devianlei Si al problemelor sociale,

Computer Publishing Center, Bucureqti, 1994.

il:: r

13 ' l 'cori i sociale privind geneza del incven;ei

Conform paradigmei interaclioniste, principala consecin{d a acestei viziunieste conceperea delincvenfei ca proces dinamic de interactiune cu alte procesecomplexe de acfiune gi reacfiune, in care intervin mai multe nivele:

- elaborarea legii;- reacfi i le interpersonale;- procesul institulional al reacfiei sociale.Astfel, cercetarea comportamentului delincvent, aratd E. Schur, va trebui sd

se axeze pe analiza nivelului societal al situalii lor particulare de delincvenld gi peprocesul de reaclie socialS.

O consecinfd a acestei aborddri constd in necesitatea definirii qi conceperiidelincvenqei ca rezultat al acgiunii unor factori diferiti, succesivi gi grada{i, cum arfi ,.identitatea",,.statusul",,,cariera".

Mediul social, o componentd, de bazd, a mediului existenfial al omului, areatdt un caracter diversificat, cAt gi unul contradictoriu, pozi{ionAndu-l pe individ infala necesitdlii de opfiune, de decizie.

Astfel, individul, de multe ori, pe calea realizdrii scopurilor sale esteconfruntat cu situa{ii contradictorii gi dileme. insi nu toate influen{ele exercitate demediul social asupra individului sunt constructive gi de dorit.

Existi gi o fafetd mai pulin congruentb a influenfei mediului social punctat cufactori gi situalii, dacd nu nocive, cel pu-fin ,,poluante" (poluarea sonori, reclamestridente, droguri, produse artificiale). In al doilea r6nd, sub raportul sendtdtiipsihice, echilibrul personalit6lii este permanent ameninfat de vicierea relatii lorinterpersonale (agresivitate, neincredere, grosoldnie, ingelitorie, intoleran{i) gi nuin ultirnul caz societatea este impregnatl cu tot felul de norme gi mecanisme cucaracter restrictiv gi discriminatoriu, bazate pe unele criterii conjucturale, altelesubiective, altele arbitrare, de facturd sociald, economicd, politic6, cu implicafii dincele mai negative asupra formdrii personalititi i qi asupra posibilitalilor ei deautoafi rmare qi autoreal izare.

In planul configuraliei interne, al cogniliei, motivele homeostatice au laorigine gi perturba{ii de genul disonanlei cognitive. Apare necesitatea asigurdrii gimenfinerii unei concordanfe intre dinamica proceselor rnintale gi cea aevenimentelor externe. Ca model informafional intern al lumii externe, structurilecognitive includ in sine 9i nevoia (motivalia) de a consona cu evenimenteleacesteia. Cdnd nivelul optim de echilibru nu este realizat prin mecanismele deadaptare - restructurare gi asimilare - integrare, se declangeazl o stare de tensiune,de disconfort, de disonanfi cognitivd. Aceasta aclioneazd ca motiv homeostatic,incit6nd comportamente de gisire a cdilor gi modalititi lor de readucere a sistemuluipersonalit6lii la starea inilialS de consonanlila.

Din interacfiunea gi interdependenfa motivelor homeostatice se obline unechilibru ernergent, generalizat al personalitdfii, ce va prezenta rezistenfd, dar gieficien!6 in raport cu ac{iunea divergilor factori perturbatori.

99

to M. Golu, Dinamico personalitdlii, Bucuregti, Edit. Geneze, 1993.

I A100 Marioara Petcu

Procesul de structurare a motivelor va angaja o selec{ie in func(ie despecificr.rl interacfiunii dintre factorii obiectivi qi cei subiectivi interni . La bazaactiunilor umane stb nevoia intrinsecd de valorizare a poten{ialitetilor gi

capacitdlilor proprii, de impunere a competen{ei gi autoritatii eu-lui. Motivele deautorealizare cuplate cu tendinfele, mai ntult sau mai pufin congtientizate, deoptimizare a statutului socialvor angaja sentimerrtul realizdrii de sine, in situaliidesucces, sau frustrdri gi chiar agresivitSli, in caz de egec.

Modelul rela;ional dinantic dintre ntediul social Si confgurayiile interne poatefi interpretat ca un complex de relatii interpersonale de angajare de statusuri qi roluri,reflectate la nivelul personalit6lii prin dezvoltarea qi organizarea internd adisponibilit6lilor gi capacit[1ilor psihofizice ale individului in raport cr.r statutul qi

rolurile asumate.lndividul va inregistra satisfaclii sau insatisfacfii, consolidAndu-gi sau

fragilizAndu-gi echilibrul psihic al personalitetii, in funcjie de modul cum iqi joacd

rolul gi igi asumd statutul ce il de(ine.in raporl cu succesele sau egecurile legate de competen{a de rol, indivizii se

vor inscrie pe o traiectorie ascendentd sau descendentd in dinamica ierarhieisociale. Cum fiecare posedd trebuin[a de autorealizare, traiectoria rnigcSrii ?n relaliarol - status ii va influenla puternic personalitatea. Pornind de aici, de mareimportar-r!6 este elaborarea mecanisinelor care participb la creqterea rezistenlei lafi 'ustrare, la crearea unei corel6ri judicioase a aspira{iilor gi expecta{iilor cuposibilit6lile proprii qi specificul imprejurdrilor date.

Componentele psihice ale sistemului personalitAtii. de la cele emofionalep6nd la cele atitudinale qi la risiturile de caracter, sunt anrplu ancorate in rela{iileinterpersonale, fiind beneficiare sau ,,victime" ale acestei relalii, consoliddndu-nesau gubrezindu-ne echilibrul psilric.

Relafia interpersonalS, cu dinamismul sdu accentuat prin fenomenele psihiceangrenate, poate acfiona asupra echilibrului psihic al parenerilor, intrefindndu-l sau

alter6ndu-1, in condili i le acunru llri i unei tensi un i confl ictuale,incdrcltura afectivi a unei rela(ii este funcfie de gradul de satisfaclii sau

insatisfacli i prilej uite parteneri lor.Datd fiind rnultitudinea de intercondifioniri personalitate - mediu social,

psihologia nu se poate mulfumi cu simpla evidenliere a dependen(ei structurii sauprofilului personalit6lii de contextul sociocultural ciruia ii apar{ine individul, citrebuie si ad6nceascd analiza in direcfia dezvdluirii sistemului valoric (pozitiv sau

negativ) al influenlei factorilor socio-culturalir5.

tt Ibidem.