marica mircea adrian - introducere in problematica delincventei juvenile

224
MIRCEA ADRIAN MARICA INTRODUCERE iN PROBLEMATIC A DELINCVENTEI , JUVENILE OVIDIUS UNIVERSITY PRESS CONSTANTA 2007

Upload: lavinia

Post on 13-Aug-2015

338 views

Category:

Documents


29 download

DESCRIPTION

Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

TRANSCRIPT

Page 1: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

MIRCEA ADRIAN MARICA

INTRODUCERE iN

PROBLEMATIC A DELINCVENTEI,JUVENILE

OVIDIUS UNIVERSITY PRESS

CONSTANTA 2007

Page 2: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

TABLA DE MATERII

INTRODUCERE... p.9

I. DELINCVENTA JUVENILA - FORMA A DEVIANTEIPENALE ADOLECENTINE... p.13

_l.Devianfii ~i delincvenfii - delimitari conceptuale................... p.13

..,,2.Nopunea de delincvenfiijuvenila........................... p.18

3.Multidisciplinaritatea domeniului delincvenfei juvenile. . . . . . . .. . p.2l4.Criminologia ~iaspectuljuridic...... p.23

4.1. Specificul abordarii criminologice a delincvenlei

juvenile , , p.23

4.2. Formele criminalitapi '" ,. p.27

4.3. Raspundereapenalaa minorilor... p.30

4.4. Sistemul sancponator al minorilor... p.34

4.5. Evolupa delincvenfeijuvenile in Romania...... p.36

II. SCENARII EPISTEMOLOGICE ASUPRA

DELINCVENTEI JUVENILE .... ,. ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.4l

1. Semnificafia teoriei in abordarea delincvtmfei juvenile... p.42

2. Teorii # modele etiologice ale delincvenfei juvenile. . . . . . . . . . . . p.45

2.1. Scenariul biologic al constitu~tieicriminogene... . p.45

2. 1. 1. Teoriile somatotipului ~ ,. p.462.1.2. Teorii genetice............... p.50

2.1.3. Teorii neurojiziologice... .. p.52

2.2. Teoriipsihologice , p.54

2.2.1. Teoriapersonalitapi criminale... p.54

2.2.2. Teoriapsihanalitica asupra delincvenfei... p.59

5

Page 3: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

2.3. Scenariul psihosocial. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.63

2.3.1. Teoriile inva{llrii sociale , p.65

2.3. 1.1. Teorii ale imitafiei , , , p.65

2.3. 1.2. Teoria asocierilordiferenfiale... p.66

2.3.1.3. Teoria situafionala...... p.69

2.3.2. Teorii ale controlului ,. p.69

2.3.2.1. Teoria rezistenfei lafrnstrare... p.69

2.3.2.2. Teoria controlului social... p.71

2.3.2.3. Teoria neutralizarii... ... ... p.74

2.4. Scenariul sociologic. Anomie, excludere §i conflict social... p.752.4.1. Teoria anomiei '" p.75

2.4.2. Teoria tensiunii structurale... p.76

2.4.3. Teoria dezorganizarii sociale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.78

2.4.4. Teoria excluderii sociale... p.79

2.4.5. Teoria ecologiei sociale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.79

2.4.6. Teoria subculturilordelincvente... p.79

2.4.7. Teoriile conflictului... p.81

2.4.8. Teoria etichetlirii... p.83

3. Caracteristicile sociologice ale tanarului delincvent §i

portretul sau statistic... p.86

4. Evaluarea teorii/or privind delincvenfa juveni/a... . .. . . . p.89

5. Un posibil model etiological delincvenfei in Romania... p.92

III. SOCIALIZARE SI DELINCVENTA...... p.97

1. Nevoia sociala de conformitate ,. p.97

2. Educafie §i socializare ca modalitlifi de impunere a

conformitafii .... ,. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.99

3. Refelele socializarii §i agenfii ei. . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . .. .. p.1034. Locul socializarii in ansamblul sistemului social. . . .. . . . . . . . .. . ... p.108

5. Delincvenfa din perspectiva paradigmelor socializarii. . . . . . . . . . p.IIO

6

Page 4: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

5.1. Paradigmapsihanalitica , .

5.2. Paradigmafuncfionalistli .5.3. Accentele structuraliste .

5.4. Paradigma interacfionista .

5.5. Modelul dramaturgic al socializiirii , .

IV. VARIABILEALE SOCIALIZARII iN FAMILIE ~I

DELINCVENfA JUVENlLA .

J. Caracteristici ale socializarii in copilarie §i adolescen,a .

2. Funcfiile socia/izatoare ale familiei contemporane .

2.1. Tipulfamiliei .

2.2. Tipul de discip/inaparentala .

2.3. Maltratarea §i efectele ei , .

V. E~ECUL ~COLAR ~I DELINCVENTA .

J. Relafia dintre devianfa :jcolara :jidelincvenfa juvenila .

2. Scenariul segregar al insuccesului :jcolar .

3. Variabi/e ale procesului educafional §i delincvenfa· .

4. Variabile ale viefii de grup §i delincvenfa··· .

5. Abandonul :jcolar §i delincvenfajuvenila .

6. Diminuarea devian{ei :jcolare .

VI. EVALUAREA, PREDICTIA ~I PREVENIREA

DELINCVENfEI JUVENILE .

1. Modalitlifi de evaluare §ipredicfie a de [incven{eijuvenile .

2. Programe speciale de prevenire a delincven{ei juvenile .

p.lIO

p.118

p.124

p.127

p.l35

p.143

p.143

p.156

p.159

p.168

p.173

p.181

p.181

p.187

p.192

p.195

p.201

p.203

p.205

p.20S

p.209

BIBLIOGRAFIE... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.217

7

Page 5: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

8

Page 6: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Introducere

A doua ~i a treia wirstii, sau /egarea jlorii vietii

omene~ti este copi/iiria $i a~a-zisa ado/escentii, /a care viirstii

ajungtind omu/, este ca ~ijloarea: de se va /ega /a vreme bunii,

ea face roadii bunii, iar de se va /ega /a vreme rea, face $i

roadii rea.

Dimitrie Cantemir, Divanu/

sau Ga/ceava inte/eptu/ui cu lumeal

Cuvintele printului moldav, scrise pe la 1698 ("de la mantuinta

lumii"), prefigureaza un anume tip de demers epistemologic, ce

recunoa~e plasticitatea initiaUi a fiintei umane ~i rolul contextelor

paideice in devenirea sa. "Roada" buna sau ,,~i rea" a "florii" umane

este efeetul calitatii "vremii", eu alte cuvinte a mediului in care ea se

dezvolta. 0 astfel de premisa este asumatA ~i de autorul acestei lucrari,

care pleaca de la convingerea intima ea dincolo de posibilele

predispozitii mo~enite ale conduitelor noastre, suntem eeea ce suntem

datorita experientelor noastre de viata, dintre care eele mai importante

sunt cele din perioada "legarii florii vietii omene~ti", perioada

copilanei ~iadolescentei.

Despre ,,roada ~i rea,,2 a aeestei perioade de v3rs1:a, adica

despre comportamentele deviante yom vorbi in aeeasta lucrare.

1 Dimitrie Cantemir, Divanul sau Galceava inteleptului cu /umea sau Giudeful

sujletu/ui cu trupul, in traducerea versiunii grece~ti de Virgil Candea, EdituraMinerva, Buc~ti, 1990, p. 309.

9

Page 7: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Daca 0 buni perioada de timp devianta (~i subclasa acesteia,

devianta penala sau delincventa) era tratata ca 0 componenta ce tinea

exclusiv de buna educatie, astazi ea a devenit 0 problema sociala

majora cu care se confrunta societitile contemporane. Ca problema

sociala, ea nu mai este privita ca 0 problema ce tine doar de educatie,

ci ca una strans legata de modul 'in care functioneaza societatea'in

ansamblul ei, incluzand aici familia, ~coala, mecanismele de

socializare, de control, sanctionare ~i reabilitare sociala, cultura

societatii, perceptia inechitatii sociale, saraeia relativa, lipsa de resurse,

privarea de ~anse, marginalizarea, anomia

intelegerea unei astfel de probleme complexe impune 0

abordare multi- ~ inter-diseiplinara., in care perspectiva biologics.,

antropologica ~i psihologica sa fie completate eu eea juridica ~i

sociologica.

De pe coordonatele unei astfel de abordari am ineercat sa

decelam cauzele, factorii favorizati ~i semnificatiile individuale ~isociale ale conduitelor delincvente, formele de manifestare ale

delincventei juvenile, mecanismele socializarii ~i disfunctiile acestora,

ca argumente pentru identificarea unor modalitati de prevenire,

diminuare ~i interventie eficienta in domeniu.

in primul capitol, dupa delimitarile conceptuale absolut

necesare tratarii unui astfel de subiect, schitAm perspectiva

crirninologica, pleeand de la prernisa ca delincventa juvenila este, in

primul rand, un concept juridic ~i criminologic, eelelalte perspective

urmand a fi detaliate in eapitolele urmatoare.

2 De semnalatin spuseleinteleptuluimoldoveanprezentacoJijunctiei:uniicopii ~adolescenp au §; comportamente indezirnbile, ca mmare a deficitului"climateric",la varsta"legMii".

10

Page 8: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Capitolul al doilea prezinta sintetic principalele teorii

etiologice ~i comprehensive asupra delincventei juvenile, urmand

traseul individ, mediu, societate.

Capitolele m, N ~i V urmaresc identificarea mecanismelor

socializarii, responsabile de instituirea conformitapi ~i a erorilor

generatoare de conduite deviante ~i delincvente, prezentand succint

diverse paradigmele teoretice, variabile ale socializarii primare,

desf'~urate in familie, ale socializarii secundare, realizate in ~coala ~i

influentele grupului asupra constituirii eului social.

Capitolul final este dedicat prezentarii unor metode ~i mijloace

de evaluare ~i predictie a delincventei juvenile ~i a unor posibile

programe sociale de prevenpe ~i intervenpe ·eficace in domeniu.

Prin aceasta tematica, lucrarea se adreseaza in mod special

studenplor Facultapi de Psihologie ~i $tiintele Educ$ei, dar in egala

masura ~i altor speciali~ti a caror activitate are tangente cu fenomenul

supus analizei, profesori, sociologi, criminologi, juri~ti, politi~ti sau

asistenti sociali.

Constanta,

aprilie, 2007.Autorul

11

Page 9: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

I. DELINCVENfA JUVENILA - FORMA A DEVIANTEIPENALE ADOLECENTINE

Structura temei:

1. Devianfll §i delincvenfll- de/imitari conceptuale2. Nopunea de delincvenflljuvenila3. Multidisciplinaritatea domeniului delincvenfei juvenile4. Criminologia §i aspectul juridic4.1. Specificul abordlcrii criminologice a delincvenfei juvenile4.2. Formele criminalitdfii4.3. Rilspunderea penala a minorilor4.4. Sistemul sancfionator al minorilor4.5. Evolufia delincvenlei juvenile in Romania

1. Devianli ,i delincvenli - delimitiri conceptuale

Titlul lucr3rii, Introducere in problematica delincvenfei

juvenile, indica obiectul studiului - delincventa juveni/a, dar nu ~i

perspectiva ~tiinpfici din care este abordat obiectul. Aceast8. omisiune

este deliberata, pentru a sugera intenpa de abordare multidisciplinara,

intenpe motivata de complexitatea obiectului.

Amintindu-ne de 0 exigent8. ridicata la cursul de logica,

posesiunea comprehensiva a Wlui termen presupune 0 definire corecta,

care sa permita integrarea lui precis a in sistemul conceptual al

disciplinei respective. Integrarea in sistem implica - alaturi de

definirea termenului - realizarea Wlei clasificQri ~sau diviziuni,

stabilirea relapilor cu ceilalp termeni ai acelui8§i Wlivers de discurs.

Oaca termenul este utilizat in mai multe discipline, definipa trebuie

Page 10: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

contextualizati. Este cazul mu1tora dintre termenii cu care yom operain acest curs.

Tot de la cursu! de logiea ne amintim ~i faptul ea majoritatea

defmipi10r ~tiintifice se realizeaza prin gen (proxim) ~i diferenta

specifici, iar in situatia in care se opereaza eu un alt tip de definipe

conotativa, prima parte a definitorului va indica 0 nopune

reprezentativa. pentru clasa definitului. Yom incerca sa respect8m

aceste exigente in ce1e ce urmeaza, dar pentru inceput yom urm8ri ce

spun dictionare1e3.

in Dicfionaml de sociologie coordonat de R Boudon ~.a.,

(1996, p. 78) 1a termenul delincven,a suntem trimi~i 1a crima ~i

devianflz. La crima gasim definilia 1ui Durkheim "comportament pe

care 1egea este autorizata sa-1 sancponeze", iar 1a devianflz

"transgresiune, identificata ca atare ~i sanclionata, a norme1or in

vigoare intr-un sistem social dat". in primul caz se vorb~te de

incaIcarea 1egii - ceea ce sugereaza un aspect juridic al prob1emei, iar

in eel de-al doilea se vorb~te de norma. - ceea ce sugereaza. un aspectsocial.

in eonsecinfi, actul de/incvent este definit prin crimii, iar

aceasta este 0 specie a devianfei4• ~adar, pentru a inte1ege natura

de1incventei este utila analiza prea1abila a genului proxim - devianta.

3 Zorba grecul i1 intrebA pe profesor: "Ce spun empIe, de ce mor oamenii?"Profesorul nlspunde: "C3rtile vorbesc despre neputinfa oamenilor de a rispundela aceasta intrebare". La fel §icu diqionarele ...4 DicJionarul de psihologie, (coord. Ursula ~chiopu), Ed. Babel, Bu~ 1997,defin_ delincventa ca fiind ,.ansamblul infractiunilor pena1e". Ar mmane de

vazut ce se intelege prin infracJiune §i apoi prin infracJiune penald, dacl exista §ialt gen de inftactiuni. La infracJiune gisim "conduitl ce atente8zl Ja pevederilerestrictive ale legii sau ale opiniei publice", avand, dopa natura gravitapi, ttei

14

Page 11: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Termenul de devianfd a fost utilizat pentru prima data. in anul

1938 de catre sociologii americani T. Sellin ca "ansamblul

comportamentelor indreptate impotriva normelor de conduita sau a

ordinii institutionale" ~i de eatre R Merton, care considera devianta

drept ,,0 reacpe normala a oamenilor normali in condipi

anormale"(apud Radulescu,1994, p.9). Cele doua definitii diferite ne

amintesc de 0 alti distincpe impusi la cursul de logici, ~i anume,

definitia neutra, prezenta in primul caz, ~i definitia persuasiva,

prezenti in aI doilea caz, in care ni se sugereazi ideea ca devianta este

rezultatul reac#ei ~ti la 0 situatie anormala; ~adar situapa este

vinovati. Yom intelege mai t3rziu semnific$a acestei definitiimertoniene.

Cele mai frecvente definitii ale devianlei se realizeaza in

raport cu criteriul normei sau in raport cu criteriul mediei statistice~ in

ultima instanti, comportamentul mediu este in rel$e cu eel consideratnormal.

Dupa criteriul normativ, devianta reprezinta 0 conduita care

incalco. normele scrise sau nescrise ale societilpi, sau ale unui grup

social particular. Nota caracteristici pentru actul deviant este

inco.lcarea normei ~i consecinta este dezaprobarea socialll. Cand actul

nu mai este dezaprobat de catre comunitate, el inceteazi a mai fi

deviant. Prin urmare, ceea ce numim deviant depinde de contextul

normativ care reglementeaza comportamentele considerate ca fiindnolll'Ulleintr-o societate data.

Dupa criteriul statistic, devianta este 0 abatere semnificativo.

de la media comportamentelor membrilor grupuJui sau ai societilpi.

clase: crima, delictu1 ~i contravenfia. In cazul acesta, orice atentat la opiniapublica este 0 infractiune, iar crima nu este un delict.

15

Page 12: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Media sugereaza "omul mediu", caci "tipul normal se confunda cu

tipul mediu." (Durkheim, 1974, p. 105)5

Combinand cele doua acceppuni am putea spune ca devianta

reprezinta un tip de comportament care se opune celui mediu, normal,

conventional sau conformist, prin incIDcarea unor norme scrise sau

nescrise ale societatii. Atunci cand este vorba de incIDcarea unei norme

nescrise, putem vorbi de 0 devian{ll tolerata, in sensul ca societatea nu

considera ca aceea abatere este atat de periculoasa indit sa 0sanctioneze prin lege. Privita istoric, 0 astfel de devianta are 0 mare

relativitate ~i variabilitate, avand un statut similar frumusepi: exista

numai in ochii celui ce 0 priv~e6. Am putea spune ca nu condamnam

un comportament pentru ca este deviant, ei este deviant pentru ea 11

condamnam.

Actiunile care sunt prohibite prin eoduri legale formale ~i in

eazul earora exista pedepse pentru cei care Ie comit sunt considerate

deviante din punet de vedere legal, constituind clasa de/ictelor.

Autorul unui delict este un delincvent. Prin urmare, devian{a legalli

reprezinta de/incvenfa. Pe langa delictele grave, universal reprimate,

cum sunt incestul, rapirea, violul, omorul sau furtul, delictele minore

difera de la societate la societate, in raport cu dinamica legislativa.

5 De precizat to~ ca aceste criterii nu sunt singurele utilizate in definitia

delincventei. Mentionam aici inca dona criterii pe care Ie VOID dezvolta ulterior:criteriu medical, dupa care deviar¢i sunt persoane care, datorita UDordeficiente

fizice sau psihice, nu poseda capacitatea de a respecta normele sociale; boala

apare astfel ca singurAdevianfAlegitim si criteriul reacjiei sociale, dupA caredevianta UDproces definitional (vezi tearia etichetiirii).

6 "Nu obiectu1 este important, ci ochiul" spunea Dostoievski, in Jumal deseriitar.

16

Page 13: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Ceea ce este considerat deviantA in sensul legal variaza istoric ~i

geografic.In baza acestor observapi preliminare, putem realiza 0

tipologie, fie ea ~i aproximativa, a deviantei:

- dupa natura devianJei: - pozitiva (inovativa),

(efectul) - negativa (infracpooe)~- neutra (excentricititi)·

- dupaforma de manifestare: - deschisa (transparenta)~

(vizibilitate) - ascunsa (coruppa).

- dupa tipu/ nonnei inca/cote: - penala;- sexuala~

- politicii;

- religioasii;- familialii;

- autoagresiva.

- dupa actor: - individualii;- grupala.

- dupa gravitatea actului: - tolerata (pnuta indecenta)~- relativ tolerata sau contravenientii;

- grava, sancponata penal.

- dupa criteriul medical: - normalii;- patologica.

- dupa Vtirsta: - adultii;- juvenila.

De~i clasele soot insuficient de precise, fapt datorat in mare

masura aglutinarii fenomenului ~i vaguitapi determinarilor

conceptuale, clasificarea este ceruta de exigenta ooei minime rigori, cat

~i pentru a realiza 0 imagine de ansamblu asupra fenomenului

deviantei.

17

Page 14: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Utiliz8nd ca singur criteriu forma de manifestare sau regimul

normalitatii transgresate. Maurice Cusson aleatui~te 0 lista cu

urmatoarele categorii ale deviantei (1997):

injrac,tiuni §i delicte. categorie in care intra toate tipurile de

delicte, de la cele mai ~oare pana la cele mai grave;

sinuciderea;

consumul de droguri §i toxicomania. in care autorul include

diverse categorii de dependenl8. inclusiv alcoolismul;

transgresiunile sexuale. prostitutia. homosexualitatea.

pomografia;

devian,tele religioase, vrajitorie. erezii, sectarism;holile mentale;

handicapurile jizice.

Atunci cand delictul vizeaza minorii. vorbim de delincvenfa

juvenili'i

2. Nopunea de delincventa juvenila

Am constatat ambiguitatea notiunilor devianta ~i delincvenl8.

datoram, in parte cel putin. diverselor perspective din care este

abordata problema In cazul nop.unii de delincventa juvenila imprecizia

definitionala este ~i mai mare. dat fiind faptul ca in conot$atermenului ar intra. conform unor autori, "orice act care incalca

exigentele de conformism impuse de catre adulli minorilor ~i tinerilor"

(Radulescu M.S .• 1999. p. 202). In clasa delincvenlei juvenile intra pe

langa acte ce care defmesc delicte in general ~i altele care sunt specific

legate de varsm, cum ar fi "starea de neascultare", "chiulul de la

~coala", fuga de acasa. vagabondajul, consumul de bauturi alcoolice,

fumatul ~.a., acte pentru care adultul nu este sanclionat. De aici ~i

18

Page 15: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

dificultatea unei definipi necontestabile, fapt relevat ~i de participanpi

la primul Congres al Napunilor Unite pentru Prevenpa Criminalitipi ~i

Tratamentul Delincvenplor (1955), care nu au re~it sa ajunga la 0

definipe lipsita de echivoc a termenului de delincvenla (Grecu F.;

R!dulescu S. M., 2003).

Majoritatea conduitelor delincvente pot fi lncadrate in patru

mari categorii:

Incmcarea legilor de statut;

furtul (principala cauza a proceselor penale In cazul

minorilor);

violenta;

- comportamentul de banda.. receptat de ceilalp ca periculos.

Termenul de delincvenfii juvenila desemneaza conduite

inadecvate ale tinerilor care n-au Implinit varsta majoratului, fiind

aplicat celor care transgreseaza legea, dar ~i celor care se integreaza In

anturaje potenpal delincvente, avand un comportamentul de evaziune,

celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul §colar, vagabond8nd,

celor care au tulburan de comportament. Punctul de vedere legal

reduce delineventa la raportul eu norma penala ~ urmanle vatamatoare

ale aepunilor care sunt sanctionate juridic.

Pentru a exclude ambiguitatile generate de utilizarea prea

larg! a conceptului de delincventa juvenila, unii autori (e.g.7 Banciu,

Radulescu, 2002) propun utilizarea conceptului de predelincvenfii

juvenilli, pentru a desemna aeele abateri nesancponate penal, cum sunt

conduitele de evaziune ale adoleseenplor (hoinireala, fuga de acas!

sau de la §coal!), eonsumul frecvent de alcool, atitudini agresive sau

7 Yom utiliza, pentru economie in exprimare, abrevierea latina e.g. (exempli

gratia) pentru "de exemplu".

19

Page 16: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

indecente, indiferenta fata de ~coala ~i educatori etc., dar care sunt

indicatori ai unei posibile evolupi spre eonflietul eu legea penala..

Raporturile dintre termenii diseutap, din punctul de vedere al

extensiunii lor, arata astfel:

A= devianta social a (sens larg)8

B= devianta penala = delineventa

C= devianta penala adoleseentina =

delineventa juvenila

Figura 1. Universu/ de discurs a/ devianfei

Ca altemativa psihologica pentru a desemna fenomene

cuprinse in conceptul sociologic de devianl8, in anul 1950 s-a introdus

conceptul de tulburare de comportament, concept care desemneaza

orice deviere de la normele psihomorale, incluzand aici manifestari

neurosomatice, caracteriale, psihopatice ~i psihotice. Dupa anii 1980,

conceptul de tulburare de eomportament a fost inlocuit treptat cu eel de

problema de comportament, pentru a sugera diminuarea incarc8.turii

psihopatologice. In denotatia conceptului problema de comportament

sunt incluse toate tipurile de deviante.

8 Unii auton utilizeazA termenul de devianfli socia/a intr-UD sens restrans, prin

care desemneaza ceea ce noi am numit deviant3 to1erat3, care nu incalca ~ 1egea

juridica.

20

Page 17: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

3. Multidisciplinaritatea domeniului delincventei juvenile

Ca forma distincta de devianti (de natura penal­

adolescentina), delincventa juvenila constituie un fenomen complex,

care define$te ••ansamblul conduitelor atlate in conflict cu valorile

ocrotite de norma pena1a" (Banciu D., Radulescu S. M., 2002, p. 80).

Aceasta acceppune de tip juridic este utila intrucat ne permite evitarea

echivocului altor definipi, dar simplifica poate prea mult complexitatea

fenomenului. Prin incmcarea normei sociale, delincventa tine de

abordarea sociologica; prin faptul ca presupune incmcarea legii penale,

fiind 0 subclasa a criminalitapi sau a infracponalitatii, delincventa

juvenila tine de domeniul juridic ~i criminologic, implicate in

depistarea, deferirea justipei ~i in prevenpe, fiind ~i alte organe ale

statului de drept Actul delincvent fiind in ultima instanta produsul

actiunii unui individ, al unei personalitap, fenomenul cere 0 abordare

ce tine de psihologie sau chiar de psihiatrie. Referindu-se la persoane

aflate intr-o etapa de varsta incadrata in mod normal in regimul

~colaritapi, delincventa juvenila este ~i 0 problema psihopedagogica.

Accentele analizelor cad divers, in funcpe de specificul unghiului deabordare.

Analiza multidimensionala a delincventei creeaza

posibilitatea intelegerii fenomenului la diferite nivele:

dimensiunea statistica evidentiaza amploarea ~i evolupa

fenomenului (in procente, medii, analize factoriale) in

corelape cu div~i indicatori sociali (economici, culturali,

geografiei ete);

dimensiuneajuridica evidenpaza tipuri de norme incmcate,

gravitatea prejudiciilor aduse, periculozitatea lor sociala,

tipurile de sancpuni aplicate ~i modalitaple deresocializare;

21

Page 18: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

dimensiunea sociologica pune delincventa in raport cu

multiplele fenomene de dezorganizare socialS, de

inadaptare §i marginalizare;

dimensiunea psihologica evidentiaza structura

personalitifii delincvente, motivafiile, mobilurile comiterii

delictului, atitudinea delincventului in raport cu fapta

comisa (discernamant, iresponsabilitate);

dimensiunea economica poate indica ~a-zisul cost at

delictului, prin evidenfierea consecintelor directe §1

indirecte ale diferitelor infracfiuni;

dimensiunea prospectiva angajeaza viziunea dinamicii in

viitor a fenomenului ~i propensiunea spre delincvent3. a

anumitor indivizi sau grupuri sociale.

o viziune holist8, integratoare a tuturor acestor dimensiuni,

este inca un deziderat. In ceea ce ne priv~te, yom prezenta in

subpunctul urmator citeva aspecte legate de perspectiva juridica;

perspectiva sociologica §i psihologica vor fi dezvoltate in capitolul

destinat analizei teoriile etiologice asupra delincventei juvenile.

22

Page 19: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

4. Criminologia ~i aspectul juridic

4.1. Specificul abordarii criminologice a delincventei juvenile

Termenul criminologie provine de la grecescul krimein, cu

sensul originar de a judeca, a alege, a separa, preluat in limba latina

sub forma de crimen, insemnand decizia judiciara - apoi acuzapa,

actul de a judeca un comportament. Asocierea termenului grecesc

logos, desemnand cuvdnt, raponalitate, teorie, prin extindere, §tiinfii,

indica prezenta unei discipline ~intifice care are ca obiect de studiucnma.

Bazele criminologiei au fost puse de catre E. Durkheim, care

formuleaza urmatorul postulat: este de tip criminal orice act care

provoaca sanctiunea ,,Punem numele de crima - afirma Durkheim ­

oricarui act pedepsit ~i facem din crima astfel definim obiectul unei

~tiinte speciale, criminologia" (Durkheim, 2002, p.40).

Obiectul criminologiei .1 reprezinm astazi ansambIuI

cercetarilor cu caracter ~tiintific ce se ocupa, pe de 0 parte, cu

studierea fenomenului criminal, urmarind cuno~terea complexa a

acestuia, iar pe de alm parte, cu evaluarea practicii anti-criminale, in

scopul optimizarii acesteia (Cioclei v., 1998, p. 57). Criminologia are

o functie descriptiva, explicativa, predictiva ~iprofilactica.

In limbaj juridic, termenul crimii este definit diferit in functie

de codurile de legi adoptate. Intr-un prim sens, crima desemneaza 0

infractiune grava, pentru care legiuitorul stabil~te, de regula, pedepse

diferite ~i proceduri penale speciale, in raport cu ce1e1alte infractiuni

(Cioclei v., 1998, p.6).

Acest sens este reflexul impiirfirii tripartite a infractiunii in

codul penal al Revolutiei Franceze in:

23

Page 20: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

contravenfii;

delicte;crime.

Aeeasta pozipe va fi preluata in Codul Napoleon (1810) ~i

menpnuta in eodurile penale din Franta, Belgia, Luxemburg, San­

Marino ~i Greeia

Olanda (1886) ~i Italia (1889) tree la 0 imparfire bipartita a

infraepunilor:

contravenfii ~idelicte

In Romania impaqirea tripartita (din eodul de la 1865 ~i din

eel de la 1936) este inloeuita in anul 1969 cu 0 concep,tie unitara

despre infracfiune, care desemneaza toate japtele previizute de legea

penaIa, contravenpile i~ind din sfera de reglementare a justipei

penale. In conseein!li, nopunea de crima are sensullarg, referindu-se la

infracfiune in general, definita prin violarea unui articol de lege in

Vigoare, fiind sancponata penal. Cel care comite 0 infracpune este un

infractor sau un delincvent.

In consecinti, in legislatia noastra9 termenii crima,

infracfiune, delict au acee8§i denotape, desemneaza acele8§i "obiecte

logice", chiar daca in conotapa lor, in "haloul" semnificant, pot fi

sesizate diferente de nuante: polipstul prefera termenul

infraeponalitate, eriminologul pe eel de criminalitate, sociologul pe eel

de delineventi, psihologul pe eel de tulburare de comportarnent.

In extensiunea sa, coneeptul delineventa euprinde amt

delincvenfa oficiala, identificam, judeeata ~i, eventual, saneponata, cat

~i delincvenfa ascunsa, invizibila sau ~a-numita "eifra neagra" a

9 Noul Cod Penal, atlat in pre~, se pare ca propune 0 distinqie intre erimd $idelict, vom vedea in ce sellS.

24

Page 21: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

criminalitapi. Din estim8rile mcute de criminologi, din patru cazuri de

minori identificap de organele de polipe, numai unul singur este trimis

in judecata; dintre cei judeeap, doar 0 parte dintre ei sunt sancponap,

in marea lor majoritate cei din mediile sociale defavo~e. Unii

speciali~ti (e.g. canadianul Marc Le Blanc) estimeaza ci delincventaascunsa este de douazeei de ori mai mare deem cea cunoscuta. Alte

studii longitudinale americane au constatat ci mai putin de 2% din

actele ilicite comise de minori au devenit cazuri de delincventa

juvenila (apud Banciu D., Radulescu S.M, 2002). Schematic, raportul

dintre aceste concepte se prezinti astfel:

Acte vizibile Acte invizibile

Legends.:

1.delincventa identificatll de catre organele de politie;

2.delincventajudecata de catre instantele judee8.to~ti;

3.delincventa sancponatll prin masuri administrative sau

corectionale;

4.delincventa ascunsa (invizibila sau neidentificata).

Figura 2. Clasele delincven,tei reale

25

Page 22: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Facand distinclie intre predelincvenfii ~i delincvenfii juvenila,

D. Banciu ~i Sorin M. Radulescu propun urmatoarea schema a

criteriilor normative de definire a delincventei juvenile:

I Criterii de defmire Il delincventei juvenile I

Agresiuni TaIharie

Sistemul de tratament §i sanqiuni

Consum Furt Vagabondajde

alcool

Fugade

acasa

Predelincventa juvenila

~

Varsta majoratului penal

Impulsivitate

Pedepse

JSanepuni §itratament Sanepuni ~itratament

7""= ~I M1lsuri I~-Milsuri--.-edu-ca-ttve-·--Imedicale_ .. _

M1lsuride

proteqie

Figura nr. 3. Criterii normative de definire a delincvenfeijuvenile

(Apud Banciu, D., Radulescu S., M., 2002, p. 77)

26

Page 23: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

4.2. Formele criminalitipi

Criminalitatea cuprinde 0 mare diversitate de fapte, care pot

fi repartizate in anumite grupe, dupa anumite criterii obiective ~i

subiective, ajungandu-se la un sistem de categorii relativ tmitar ~icoerent.

Avand ca punct de reper valorile sociale periclitate, in

criminologie sunt analizate urmatoarele forme ale criminaliti#ii

(Oanceal,1998):

1. Criminalitatea contra siguranfei statuJui, care cuprinde un numar

de 17 tipuri de crime, dintre care amintim: tradarea, atentatul

contra statului, complotul, subminarea puterii de stat,

sabotajul, spionajul etc.

2. Criminalitatea contra persoanei, care cuprinde un numar de 31 de

specii de crime, repartizate in mai multe subgrupe, ~i anume:

crime contra viepi (omor, omor calificat, omor deosebit de

gray, pruncucidere, uciderea din culpa), crime contra

integritapi corporale sau sanatatii (lovituri, v3.tamare

corporal&, lovituri cauzatoare de moarte), crime (infractiuni)

contra libeItapi persoanei (lipsire de libertate, violare de

domiciliu, ~antaj), crime cu privire la viata sexuala (viol,

raport sexual cu 0 minora) ~i infracliuni sau crime contra

demnitatii (insulta, calomnie).

3. CriminaJitatea contra autoritiifii, ce cuprinde un numar de 10

infracpuni, dintre care putem aminti: detaimarea unei

organizatii, ultrajul, uzurparea de calitap oficiale, sustragerea

sau distrugerea de inscrisuri, ruperea de sigilii ~i trecereafrauduloasa a frontierei;

27

Page 24: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

ce cuprinde infracpuni de tipul

divulgani secretului econ01D1C,

4. Criminalitatea contra proprietiipi pub lice sau persona/e, cu un

numar de 15 specii de infracpuni ca: furtul, ta1haria, abuzul

de lncredere, i~elaciunea etc.

5. Crimina/itatea de fals cuprinde un numar de 12 infracpuni, cumsunt: falsificarea de moneda, fals in inscrisuri sub semnatura

privata.

6. Crimina/itatea economica,

concurenlei neloiale,falsificarii de marfuri.

7. Criminalitatea contro activitiipi unor organizapi de stat,organizatii publice ~i alte organizalii cuprinzind 32 de

infracpuni de tipul abuzului in serviciu, marturiei

mincinoase, luarii de mita, etc.

8. Criminalitatea contra convieJuirii socia/e, in care se inscriu 29 de

infracliuni, ca: infracpuni contra familiei (bigamia),

infracliuni contra sanatipi publice (traficul de stupefiante),

infraqiuni contra asistentei celor aflati in primejdie, infrac­

puni care aduc atingere convietuirii sociale, infracpuni contra

ordinii ~ l~tii publice, infraeJ:iuni de parazitism social

(ceqetorie, vagabondaj, prostitupe).

9. Criminalitatea contra eapacitiipi de apluare a fluji. Aceasti forma

de criminalitate include 29 de infracpuni specifice activitilii

militare, de tipul dezertarii, sustragerii de la serviciul militar,

sustragerii de la recrutare, incorporare sau concemrare.

Este evident faptul ca dinamica legislativi re~eazi categoriile

infraqiunii, unele dintre ele fiind dezincriminate.

Luand drept punct de referinli viirsta infractorilor, se pot

distinge alte patru forme ale criminalitilii, ~i anume: criminalitatea

minorilor, a tinerilor majori, a majorilor ~i a varstnicilor.

28

Page 25: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

1. Criminalitatea minorilor este 0 parte importanta a criminalitatii

generale ~i cuprinde totalitatea delietelor sav~ite de

persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani. Minorii cu

varsta pana la 14 ani comit mai frecvent infractiuni ce

privesc disciplina familiala ~i ~lara, ca de exemplu

vagabondajul, in timp ce minorii intre 14-18 ani ajung sa

comita infractiuni din ce in ce mai grave, indeosebi omoruri,

violuri, infractiuni contra avutului ~i contra normelor de

convietuire sociala10•

2. Crimina/itatea lineri/or majori este acea forma a criminalitatii ce

cuprinde infractiunile comise de indivizi eu varsta cuprinsaintre 18 ~i 21 de ani 11. Conform unor opinii avizate, in

Romania, la un total de 100 infractiuni savar~ite, intr-o

perioada de 5 ani, au partieipat tineri intre 18-26 ani intr-un

procentaj de 37,07%. La un total de 100 infractiuni de omor

~itentativa de omor au participat 33,44% tineri intre 18 ~i 20

de ani. (Oancea, 1999). Din punet de vedere statistic, tinerii

cu varsta intre 18 ~i 21 de ani comit deliete de tipul

infracpunilor contra persoanei, contra bunelor moravuri,

contra bunurilor ~i infraqiuni eu privire la legea circulatiei

pe drumurile publice.

3. Criminalitatea adultilor sau majorilor este cea care ocupa locul eel

mai important in spatiul criminalitatii, datorita faptului ca

perioada de varsta a adultilor este mai extinsa (18-60 de ani),

10 Conform datelor Politiei, la nivelul anului 2005, din eele 59.105 invinuiri,11.400 au fost aduse minorilor, dintre care 2.188 au fost inftactiuni cu violentii.

Dintre invinuirile minorilor, 80010 au fost pentm fort, 12% pentru tAlharie, 3,59%

pen1IU vatamare corporala ~ 0,6% pen1IU prostitutie.

11 De remarcat faptul ell in statisticile recente ale MAl, la categoria "tineri" sunt

considerate persoanele cuprinse intre 18 - 30 ani.

29

Page 26: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

iar in totalul populapei, ace§tia ocupa ponderea eea mai

mare. Aeeasta forma a criminalitapi nu este examinata in

bloc, ei pe subgrupe de varsm (18-21 ani, 21-25 ani, 25-30

ani etc.). Adultii tineri sunt cei care partieipa mult mai mult

la infracponalitate in comparafie eu adulpi "confumap" sauinfractorii cu varsta intre 35-55 ani.

4. Criminalitatea varstnicilor - a eelor peste 60 de ani - exista intr-un

procent mult mai redus, imbracand forme deosebite, sub

aspectul cauzelor ~i formelor de manifestare, in comparatie

cu criminalitatea minorilor, tinerilor majori ~i majorilor.

4.3. Rispunderea penala a minorilor

Societatea se protejeazi impotriva crimei printr-Wl sistem

complex de aqiuni, elementul determinant reprezentandu-l to~i

sancponarea delincvenplor.

Traditional, sancpunile prevazute pentru a repara gre~eala

contineau 0 dimensiune mantuitoare (reintegrarea in colectivitate

printr-un act ritualie: magie, ceremonie, marturisire) sau exemplara

(legea talionului, werea nasului celor neospitalieri, cum ordona Carol

eel Mare).

o perspectiva raponalista asupra erimei ~i pedepsei

consecvente se eontureaza Ja s~itul secoJului aI XVIII-lea,

paternitatea fiindu-i atribuita juristului italian Cesario Beccaria12

12 Cesare Bonesana, marchiz de Beccaria, considerat fondator al dreptului penal

modern, publica in 1764 la Milano (c3nd nu implinise 27 de ani) lucrarea Despre

de/jete §i pedepse.

30

Page 27: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

(1738-1794), Clutor al lui Montesquieu ~i Rousseau, care aplica

principiile lluminismului in sistemul penal. Funqia justitiei este de a

proteja libertaple individuale, legea fiind instrumentul organizat dupa

principiul utilitarist: cat mai multa fericrre posibila, pentru cat moo

multi oarneni. Pedeapsa ar avea scopul de a provoca frica de sancpune.

Cele trei principii rationale ale pedepsei, formulate de Beccaria, stau ~i

astazi la baza dreptului penal: eertitudinea crimei, proporfionalitatea

pedepsei cu gravitatea infractiunii ~i originea legislativa a regimului de

penalitate. Raspunderea penala este asociata responsabilitapisubiectului.

Responsabilitatea expnma actul de angajare a individului in

procesul interacfi,unii sociale, prin asumarea consecintelor faptelor

sale. Raspunderea este obligatia exterioara sau sancpunea impusa.

Responsabilitatea unei conduite presupune un aspect

intelectiv ~i unul volitiv. Aspectu1 inteleetiv presupune capacitatea

individului de a intelege pericolul faptei comise ~i urm3.rile ei, iar

aspectul volitiv exprima capacitatea individului de a voi comiterea

faptelor in vederea unor scopuri. in absenta acestor doua elemente ne

aflam in prezenta iresponsabilitapi penale, care poate fi stabilita in

urma expertizei medico-psihiatrice care trebuie sa stabileasca

discernamantul. in teoria ~i practica penala, caracterul infracponal al

unei fapte (Cod Penal, art. 17, al.l) include in mod cumulativ trei

componente:

1. Incriminarea - fapta sa fie prevazuta de legea penal!;

2. Vinovatia - fapta sa fie comisa cu vinovape;

3. Pericolul social - fapta sa prezinte pericol social.

Lipsa oricareia dintre aceste trei componente conduce, pe

cale de consecint8., la excluderea caracterului penal al faptei. Prin

degrevare de la acest principiu exista situapi care pot conduce la

inlaturarea caracterului penal al faptei (exc1uzand implicit infractiunea

31

Page 28: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

~i raspunderea penala): legitima aparare, starea de necesitate,

constrangerea fizica ~i morala., cazul fortuit, betia completa

involuntara, eroarea de fapt, iresponsabilitatea ~i minoritatea

faptuitorului (art. 44-45 Cod Penal);

~adar, iresponsabilitatea ~i minoritatea f8ptuitorului inlatura

caracterul penal al faptei. Daca varsta majoratului civil este, pentru

majoritatea sistemelor legislative europene, fixa.ti la 18 ani, cea a

majoratului penal este sensibil coborat8., variind intre 16 ~i 18 ani,

exceppe f8cand l8ri1e scandinave (stabilita la 15 ani), Germania,

Austria ~i Ungaria (fixata la 14 ani), Franta ~i Poloma (stabilita la 13

ani)(Cf. Banciu D., Radulescu S.M., 2002, p. 78). Daca in Olanda

minorii sunt sanctionati, in cadrul unui regim juridic special inca de la

varsta de 12 ani, in Belgia, varsta responsabilitapi penale este de 18 ani

(Grecu F., Ridulescu S.M, 2003, p.28). Documentele O.N.U.

considera ca fiind tanar orice persoana sub 25 de ani, copil, orice

persoana sub 18 ani, iar delincventul juvenil un copil sau tanar vinovatde a fi comis un delict.

Codul penal roman (C.P.art.99) stabile~te trei categorii deminori13:

- minori sub 14 ani care nu raspund pentru faptele antisociale

comise intrucat in favoarea lor exista 0 prezumpe absoluti de lipsa de

discemamant;

13 De remarcat faptul ca maturitatea este interpretati diferit din punct de vedere

sexual, juridic, social $i politic Femeia se poate c3sitori Ja 16 ani. cu dispens3 Ja

15 ani, barbatul dupd 18 ani; minomI sub 10 ani poate fi ascultat separat privind

optiunea de a ramane cu unol dintre pkinti.; peste 14 ani poate alege locuinta infunetie de interesele sale; are drept Ja munca de la 16 ani,.peste 18 ani se bucurade toate drepturile civile.

32

Page 29: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

- minori care au implinit 14 ani dar nu deplqesc 16 ani, care au

raspWldere penala nwnai daca se doved~te ca au sav~it fapta cudiscemamant;

- minori care au implinit 16 ani ~i raspWld penal.

Vinovapa este legata de nopunea de discern amant, prezenta

sau absenta acestuia putand duce la exonerarea sau sancpunea penala.

Stabilirea lipsei de discemamant se face pe baza expertizei

medico-legale psihiatrice intr-Wl institut de specialitate la cererea

judecatorului, care nu este obligat sa accepte concluziile expertizei;

sarcina dovedirii discernamantului revine acuzirii. Rezulti ci nopunea

de discernamant este exclusiv Wl concept psihiatric ~i judecitoresc,

de~i, in opinia noastra., el este, de fapt, psihologic. Simplu spus,

discernamantul reprezinta capacitatea persoanei de a co~tientiza

consecintele acpunilor sale intr-un context axiologic, moral ~i civic,

adica in raport cu binele ~i raul, cu permisul ~i interzisul.

Limitele de varsta in care minorul este, din punct de vedere

juridic, susceptibil de a avea discemamant reprezinti 0 convenpe, cici

in realitate putem constata existenta discernamantului faptei antisociale

la minori sub 14 ani, deJi prezwnpa legala este cea de inexistenti

absoluta a lui, dupa cwn exista situapi de lipsa a discemamantului

dupa 16 ani, cand prezwnpa legala este cea a existenlei absolute a

acestuia Stabilirea discernamantului se face, cu Wlele exceppi, post

factum, a posteriori, dupa Wl anwnit timp de la comiterea faptei, ceea

ce relativizeaza precizia stabilirii acestuia, cici de multe ori, tocmai

ancheta asupra minorului 11 face pe acesta sa co~tientizeze

consecintele acpunilor sale.

De menlionat ca lipsa de discernamant a minorului inlitura

sancpWlea penala asupra lui, dar nu exclude raspunderea civila a

persoanelor care aveau minorul in supraveghere.

33

Page 30: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

4.4. SistemuI sanqionator at minorilor

Pentru rninorii care au implinit varsta de 14 ani pana in

momentul comiterii faptei, pentru care se doved~te ca au comis fapta

sanctionata de lege eu discemamant, Codul Penal prevede un regim

sanc#onator special, compus din masuri educative ~i pedepse, ambele

avand regirnul de sanc#uni de drept penal. Alegerea tipului de

sanctiune tine de instanta de judecata., ce are in vedere gravitatea

faptei, starea rninorului (psihica., fizica., morala), conditiile sociale ~.a.

Pedeapsa se aplica "nurnai daca se apreciaza ca luarea unei

masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea rninorului" (Cod

Penal, art. 99, alin. final). Pentru rninori, pedepsele, amenda $i

lnchisoarea, sunt reduse la jurnatate in comparape cu sancpunea

adultuIui, iar rninimul sanepunii nu poate depi$i 5 ani, cum este cazul

pentru infracpunea pentru care legea prevede detenpe pe viala., in cazul

rninorilor aplicandu-se inchisoare de la 5 la 20 de ani. Minorilor nu Ii

se pot aplica pedepse complernentare, iar faptele cornise in tirnpul

rninoratului nu atrag dupa sine dec3deri din drepturi.

Masurile educative smt sanctiuni speciale pentru rninori,

apIicate cu scopul de a indrepta conduita acestora, prin educare ~i

reeducare. Potrivit legisl$ei romane (art. 101 C.P.), in aceasta

categorie intra.: mustrarea, libertatea supravegheata., intemarea intr-un

centru de reeducare ~i intemarea intr-un institut medical-educativ.

• Mustrarea "consta in dojenirea rninorului, in ar8tarea

pericolului social al faptei sav8llite, in sfatuirea rninorului sa se

poarte in 8$a fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i

totll$i atenpa ca., daca va sav~i din nou 0 infracpune, se va lua

falA de el 0 masura mai severa sau i se va aplica 0 pedeapsa"

(C.P., art. 102 c).

34

Page 31: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

• Libertatea supravegheata wmeaza m ordinea gravitatiimustrarii §i consta in a lasa minorul in libertate, sub atenta

supraveghere a unei persoane desemnate de instanta de judecata,in scopul indreptarii comportamentului. Supravegherea poote fiincredintata parintelui sau tutorelui, daca instanta apreciaza caace~tiaindeplinesc condipi satisfiicitoare; instanta decide daea seimpun anumite obligatii, cum ar fi sa nu intre in contact cuanumite persoane, sa nu frecventeze anumite locuri, sa presteze 0

munca neremunerata intr-o institupe de interes public; dacaminorul se sustrage supravegherii sau nu se supune indrum8rilor,masura poate fi revocata, dispunandu-se masura privativa delibertate a internarii intr-un centru de reeducare.

• Intemarea In eentru de reedueare14 este dispusa pentruminorii care au saviiqit fapte cu grad de pericol social ridicat,fata de care celelalte doua masun sunt considerate insuficiente.Masura nu poote dura, de regula, decat pana la varsta de 18 ani,

instanta putand prelungi internarea pe p durata maxima de 2 ani,dad acest lucru se considera a fi necesar. Instanta poate dispuneeliberarea minorului inainte de a deveni major daea a trecut eel

putin un an de la data internarii in centru de reeducare, daeaminorul a dat dovezi temeinice de indreptare.• Intemarea fntr-un institut medieal-edueativ este 0 masura

privativa de libertate, similara internarii intr-un centru dereeducare, aplicata minorilor care, din cauza starii lor fiziee saupsihice, au nevoie de tratament medical ~ide un regim special deeducape; daca motivul medical al internarii in institut a disparut

14 in anul2004, nunUirul copiilor detinup era de 851, din care 681 in penitenciar

~i 170 in centrele de reeducare; penitenciarele pentru adulti conlin secpi speciale

pentru detentia minorilor.

35

Page 32: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

(prin vindecare), instanta poate propune intemarea minoruluiintr-un centro de reeducarelS.

4.5. Evolutia delincventei juvenile in Romania in perioada dedupa anull9S9

La nivel mondial, fenomenul delincventei juvenile a

cunoscut in ultimele decenii 0 cr~tere ingrijoratoare, at8t in ceea ce

prive~e rata minorilor implicap in activitap delincvente, cat ~i in ceea

ce priv~e gravitatea faptelor comise de catre ac~a. Sub acest aspect

Romania se inscrie in tendinta generala. La cauzalitatea general a,

specifica postmodernitapi, in cazul Romaniei se adauga elementele

legate de procesele de tranzitie, de integrare europeana ~i cele legate de

rata natalitatii, situape in care cifrele in expresie absoluta ale

delincventei juvenile nu mai sunt relevante. 16

Conform datelor publicate de Polipa Romana, statistica

delincventeijuvenile dupa'anul1989 se prezinta astfel:

15 In anol 2005 in Rom3nia funqionau 36 de penitenciare, dintre care 2 pentruminori ~ tineri, 3 centre de reeducate ~ 6 spitale penitenciar.

16 Referitor la cifrele (statistici, in general) viz3nd dinamica infraqionalitiitll, estepotrivit sa avem mai molte rezerve, cici. moda1it3ti1e de reeoltare,

operationalizarea conceptelor, contextele etc. sunt diferite; spre exemplu, faptul

di in anol curent sunt raportate cu 50% mai multe spargeri decat in anol 1960spune ceva despre dinamica fenomenului sau despre dinamica raportarii (prinaccesulla telefon)?

36

Page 33: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

MinoriMinoriTotal

TineriTotalAnul sub 1414-18

minori18-30

infraqiunianiani ani

1989

4.010

1993

2.28114.27916.560

1995

3.16717.23420.401

1997

5.38822.11627.504

1999

72115.398'6.119

2002

46415.20615.67083.502312.204

2003

37813.58313.96173.605276.841

2004

41014.69815.10865.527231.637

2005

61614.63715.25362.831208.239

2006

49114.29214.78367.238232.659

Tabelul nr. 1. Evolufiei delincvenfei,fiw~in perioada 1989-2006

(Sursa: Ministerul Adminis~afi~i' ~iInterneloyl J

Chiar daca nu putem extrage concluzii evidente din aceste

date, ceea ce putem sesiza ca dinamica 2002-2006 este cr~erea

numarului de delincvenf,i minori sub 14 ani, pe un fond general de

17 Pentro anii 2002-2006 am utilizat http://www.politiaromana.ro/statistici.htm.

iar pentro anii anteriori, apud Green, Radulescu, 2003; pentro spatille liOOre nu

am dispus de date, sau am avut indoieli in legatur.l en corectitudinea lor, fapt ceID-a determinat sAnu Ie includ in tabet

37

Page 34: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

sensibila reduce in expresie absoluti a infracponalitapi in categoriaminorilor.Pe ansarnblu,statisticile ~irapoartele polipei vorbesc desprecre~terea procentului de minori aflap in conflict cu legea penala,cre~terea sensibila a infracpunilof comise de tineri prin violenti ~iagresivitate, intensificarea gravitapi faptelor comise de minori ~iscaderea nivelului de varsta la care minorii i~i incep carierainfracponala.

Potrivit Codului Penal, sancpunile ~i pedepsele suntconsiderate "masuri de constrangere" ~i totodati "mijloace dereeducare", in scopul "prevenirii sa~irii de noi infracpuni", pentrureintegrareasociala a delincventului.

Reeducareadelincventuluiin condipi de recluziune, mai multsau mai putin severe, ridica probleme speciale, ~ut fiind faptul cacentrele de reeducare ~i penitenciarele sunt mai degraba ~coli despecializarein infracpune decm institupi de reeducare.

Din punct de vedere psihologic este cunoscut faptul careeducarea incepe in condipi total defavorabile, datorita agresivitafiiinipale a delincventului,care trai~e acut frustrari, a ~oculuitraumaticsuferit de pe urma schimbarii mediului de viata, a obi~uinlelorcotidiene din condipile de libertate, a proceselor de redefinire aidentitapi, factori care se conjuga in nevroza de detenfie. Dupa fazaagresiva, delincventul ajunge la 0 anume acomodare cu sine ~i cusoarta, permiland intervenpa educativa saul~iterapeutici. Fara a intraIn detalii, yom preciza to~i faptul ca intervenpa educativa estesusceptibila de a da rezultate atunci cand sunt aplicate diverse tehnici~i procedee terapeutice, cum ar fi psihoterapia, menita sa obtinalini~tirea~iresemnarea delincventului,pe fondul careia sa se provoacerestructurareade personalitate; terapia prin realitate pleaca invers, dela determinarea ~ocului, prin acuza dura, violenta, f8.ri nici unmenajament a delincventului, pentru ca treptat sa se lase loc de

38

Page 35: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

speranta in omenescul potential §i reconstructiv al delincventului;

terapia in grup §i terapia de comportament pot contribui. in forme

specifice. la reeducarea delincventului.Reeducarea sau resocializarea adolescentului sau tan8rului

are ca premisa implicita asumarea ideii ca actu1 delictual se datoreazadeficitul de socializare sau socializarii negative la care a fost expus

delincventul. Etiologia delincventei este insa mult mai complexa.

Despre teoriile etiologice a comportamentelor delincvente vom vorbi

in capitolul ce urmeaza.

39

Page 36: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

40

Page 37: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

II. SCENARII EPISTEMOLOGICE ASUPRA DELINCVENfEIJUVENILE

Structura temei:1. Semnificafia teoriei in abordarea delincvenpd juvenile2. Teorii ~imodele etiologice in domeniul delincven!ei juvenile

2.1. Scenariul biologic al constitufiei criminogene2.1.1. Teoriile somatotipului2.1.2. Teoriile genetice2.1.3. Teorii neurojiziologice

2.2. Scenarii psihologice2.2.1. Teoriile personalitlifii ciminale2.2.2. Teorii psihanalitice

2.3. Scenariul psihosocial2.3.1. Teorii/e inva,arii sociale2.3.2. Teorii ale controlului

2.4. Scenariul sociologic. Anomie, excludere, dezorganizare~i conflict social

3. Caracteristici/e sociologice ale tiinarului delincventportretul sau statistic4. Evaluarea teorii/or privind delincvenfa juveni/a5. Un posibil model etiologic al de/incvenfei in Romania

41

Page 38: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

1. Semnifica1ia teoriei in abordarea delincventei juvenile

Eficienta actiunii profesioniste este conditionata de intelegerea

fenomenelor care constituie obiectul interventiei. Faptele, privite

empiric ~i separat, ofera informatii limitate, uneori contradictorii,

teoria fiind cea care Ie inglobeaza intr-un intreg coerent, construind 0imagine cuprinzatoare.

in cazul particular al delincventei juvenile, 0 singura teorie nu

poate acoperii complexitatea domeniului; teoriile ofera explicatii

specifice unui anumit nivel de abordare, tara a epuiza posibilitatile

explicative. Este necesara considerarea teoriilor drept ipoteze

plauzibile ~i alternative de explorare a fenomenului, aflate intr-o

posibila completare sau complementaritate.

Manifesta prin transgresarea normativitatii sociale, delincventa

juvenila are 0 cauzalitatea ~i 0 conditionare multipla, care impune

analiza complementara a factorilor de natura individuaIa, ce tin de

personalitate, in stransa relatie cu cei legati de mediul socializant al

familiei, ~lii, grupului de egali ~i a factorilor ce tin de societate inansamblul ei.

o ruta multinivelara. de abordare a fenomenului

delincvenponal, incepand cu nivelul macro-social (societate), trecand

prin palierul micro-social (grup, familie) ~i ajungand la unicitatea

strueturii individuale de personalitate, propune ~i A. Walsh (1988,

apud Bocancea; Neamtu, 1991), intr-o schema. de analiza. sugestiva:

42

Page 39: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

ANOMIEvaIori, norme, structura sociaIa

oportunitap legitime

ASOCIEREA DIFERENTIATAbande, presiunea prietenilor,vaIori ~i credinte opusecomportamentului legal

CONTROL SOCIAL

experiente individuaIe unice dinmediul familial, afectivitate,

implicare, angajare

PSIHOPATIE, DEPRIV AREAFECTIVA

caracteristici m~enite ~i dobandite

CONDUITE DELINCVENTEaIcoolism, consurn de droguri,

probleme personaIe, "atitudini negative"

Figura nr. 4. Ruta cunoa§tenijenomenului delincvent

Dupa unii anaIi~ti (Ogien A., 2002), interpretarile deviantei in

general, ~i a subc1asei acesteia, teoriile delincventei, pot fi grupate indoua mari c1ase, leoni cauzale ~i teoni comprehensive. Teoriile

cauzaIe iau act de existenta criminalitliPi ~i incearca sa explice

etiologia, pentru a contribui la eradicarea ei, in timp ce teoriile

43

Page 40: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

comprehensive incearca sa descifreze motivatiile conduitei deviante,

plecand chiar de la nopunea de infracpune ~i precizand locul pe care il

detffie reactia sociala in definirea actu1ui delincvent. ~a-numitele

"teorii cauzale" incearca sa identifiee factorii care genereaza acte de tip

delincvent, printr-o utilizare ,,lejera" a conceptului de cauzal8, prin

care se intelege uneori factor predispozant, condipe favorizanta, alteori

motiv sau mobil al acpunii.

Alp autori (Grecu, F., Radulescu S., M., 2003), clasmca

teoriile in trei mari categorii:

a) teorii care susPn ca delincventa juvenila este 0 condifie

mo~tenitll, datorandu-se unor factori cu caracter genetic-ereditar;

b) teorii care apreciaza ca delincventa este 0 conduitll

dobiindita socio-cultural;

c) teorii mixte, care imbina eele doua explicapi.

Prima categorie ar apaqine genului de explicape biologica, a

doua ar apaqine atat genului de explicape psihologica, cat ~i

18 Aristote1 distinge mai multe categorii de cauze: formaIa (mobilul), materialil(conpnutul), eficientii (agentul), finaIa (scopul). Stiin(:a de dopa Descartes

(indeosebi prin pozitivism) renun14la efortul (speculativ) de a cauta aceste cauze,limit3ndu-se la stabilirea mportmilor constante intre fenomene, adiea 1adescoperirea 1egilor. Prin cauzii se inte1ege, la modul general, fenomenul care

precede ~i determiIla un efect. Epistemo1ogic, cauzalitatea se exprima intr-oimplicatie, in care antecedentul determina secventul. Prin stmetma sa, 0 astfe1deschemAlogica nu permite infemrea en certitudine a unei teze, ci door infinnarea

ei. Atunci c3nd este voroa de actiuni umane, individul in actiunea 1ui nu poate ficonsiderat door un mij1ocitor, prin care se produc efecte1e. Posedand grade delibertate, omul este intotdeauna cauza (eficientii) a actiunilor sale. In rest, exista

condipi, faetori care predispun, motive, intet¢ii, scopuri. Ansamb1ulacestora estedesemnat, "Iejer" spuneam, prin conceptul de "cauza". Yom menpne aceastasemnificatie genenilli a conceptului.

44

Page 41: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

psihosoeiala ~i sociologica. iar eea de-a treia ar apartine unei explieatiiecleetiee.

Asumandu-ne relativa aeuratefe a clasifieanlor eu care operam,

yom prezenta sueeint prineipalele teorii asupra etiologiei delineventei

juvenile, pornind dinspre individ spre societate, in urmatoarea

sueeesiunea a scenariilor epistemologiee: teorii biologiee, psihologiee,

psihosoeiale~i soeiologiee.

2. Teorii ~i modele etiologice in domeniul delincventei juvenile

Vreme indelungata, eauzele eomportarnentului delincvent erau

considerate a fi foqele supranaturale. Oamenii aefionau in moduri

irationale pentru ea erau posedati de .,diavol" sau de "spirite rele".

Astfel de "explieapi" mai persista marginal in medii subeulturale ~i in

timpurile noastre. Ignoranta ~i teama, in relape eu "spiritul fabulos",

expliea in parte aceasm ine¢e. Ineepand eu secolul al XIX-lea,

dezvoltarea ~tiintei duee la inloeuirea treptata a superstitiilor eu

explieapi bazate pe faptele de observape.

2.1. Samariul biologic

Primele tentative de explicare a conduitelor delinevente

pornind de la faptele de observatie pot fi subsumate seenariului

biologic, incluzand aiei toate aeele teorii care eonsidera ca delineventa

este 0 earcateristiea innaseuta, avandu-~i sursa fie intr-un gen aparte de

constitupe somatica, fie in eodul genetic, fie in carcateristici

neurofiziologiee. Conform acestor teorii, earacteristieile innaseute ale

45

Page 42: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

individului explica, direct sau indirect, comportamentele agreslVe,

violente ~i criminogene.

2.1.1. Teoriile somatotipului

Una dintre primele explicapi pozitive ale delincventei a fost

sustinuta de catre profesorul de psihiatrie italian Cesare Lombroso

(1836-1909), care va formula teza criminalului innascut, tarat genetic,

degenerat (Omul delincvent, [1876], 1992). La originea cercetarilor

sale s-a aflat descoperirea unui craniu de criminal, care prezenta in

zona occipitala medie 0 adancitura, trasatura ce se regasea la unele

cranii primitive, ceea ce i-a sugerat ipoteza atavismului; ipoteza a fost

verificata prin studierea a 393 de cranii de criminali decedaJi ~i a 5.907

de cranii ale unor delincvenp in viata. extinzand cercetarea asupra

diverselor ,,stigmate" Ia organisme inferioare, omul salbatic, copii sau

bolnavi psihic.

Lombroso conchide ca delincventii au trasaturi fizice distincte,

fiind purtatori ai unor stigmate tipice; ei ar fi subdezvoltap din punct

de vedere biologic, ~or de recunoscut dupa atribute fizice transmise

ereditar: " ... capacitate craniana mica, frunte te~ita, sinusurile frontale

foarte dezvoltate, ( ... ) i~ire in evidenta a liniei oblice a temporalului,

simplicitatea articulaJiilor, marea grosime a oaselor craniene,

dezvoltarea enorma a maxilarelor ~i a zigomelor, prognatismul,

oblicitatea orbitelor, pielea mai pigmentata, p8.rul mai des ~i cret,

ureehi voluminoase ... " (1992, p.21). in funcpe de numAruI

stigmatelor, Lombroso vorb~e de tipul de "criminalul perfect" (5-6

trasaturi), sau de tipul de "criminalul imperfect" (3-4 trasaturi

specifice); sub trei tr8.saturi nu am avea de-a face cu un tip criminal, ci

cu predispozipi la agresivitate §i violenf8..

46

Page 43: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Trasaturile ataviee ar fi specifiee diverselor tipuri de

delinevente: eel eu indinapi spre viol se earacterizeaza prin lungimea

ureehilor, eraniul turtit, ochii obliei ~i foarte apropiap, nasul turtit,

lungimea excesiva a barbiei; hotul se distinge printr-o remarcabila

mobilitate a fetei ~i a m8.inilor, prin ochii s8.i mici, ingrijorati ~i in

permanenta mi~care, prin spraneenele sale dese ~i lasate pe ochi, prin

nasul turtit, barba rara, fruntea te~ita; ucig~ul se evidenpaza prin

volumul mai mic al craniului, prin lungimea maxilarelor, pomepi

obrazului proeminenp etc.

In urma numeroaselor critiei, Lombroso sr~~e prin a

considera ca din totalul celor care comit delicte numai 35-40% apartin

acestei categorii de atavici, ceilalp fiind incadrap, dupa caracterul

relativ innascut al indinatiilor criminale, in eriminaloizi, criminali de

ocazie ~i criminali din pasiune (apud Ogien, 2002). In ultima etapa a

cercetarilor sale, alaturi de atavism, criminalistul italian adauga

epilepsia, ca "una din psihozele cele mai atavice", "nudeu al tuturor

degenerescentelor", factor cheie in etiologia delincvenfei, ~i alte

caracteristici fiziologice (insensibilitatea la durere, cicatrizarea rapid! a

ranilor) !?imorale (lipsa fU!?inii,onoarei, rem~arii !?imilei, vanitatea).

In concluzie, conform teoriei lombrosiene, criminalitatea

reprezinta 0 anormalitate biologica bazata pe atavism organic ~i psihic

!?ipe 0 patologie epileptica. eu toate limitele pe care Ie incumba un

astfel de scenariu predestinal, cercetarile lombrosiene au constituit

punctul de plecare al unor numeroase investigatii Cll caraeter ~inpfic.

Analiza minutioasa a trasaturilor criminalului face din Lombroso un

"precursor al biotipologiei.

Intr-o cercetare ulterioara, un alt medic de inchisoare,

psihiatrul britanic Charles Goring (1913), a constatat ca trasaturile pe

care Lombroso Ie-a atribuit criminalilor erau prezente ~i la necriminali,

47

Page 44: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

rezultftnd faptul ca nu exista diferente fizice esentiale intre criminali ~i

necriminali (cfGoodman N, 1992).

Cu toate acestea, ideea potrivit careia criminalii constituie un

biotip distinct a continuat sa aiba. adepti. Unul dintre ac~a este

psihiatru german Ernest Kretschmer (1942), care considera ea in

functie de constitutia corporala se pot distinge patru tipuri de indivizi,

fiecare' categorie avand 0 inclinatie mai puternica spre comiterea

anumitor specii de infractiuni:

1) tipu/ picnicomoif, ce cuprinde indivizi corpolenti, scunzi, cu fala

rotunda, calvitie, adeseori inteligenti ~i expansivi, se

caracterizeaza printr-o criminalitate tardiva ~i vicleana

(~elaciune, frauda);

2) tipu/ /eptomorj(sau astenic): defin~te persoanele inalte, slabe, cu

chip prelung, dotate divers din punct de vedere intelectual,

interiorizate, cu adaptare sociala precara, ce se caracterizeaza

printr-o criminalitate precoce ~i 0 tendinta spre recidiva;

infraetiunile comise, de regula, sunt patrimoniaIe (furt, abuz de

incredere );

3) tipu/ at/etomoif, caracterizat printr-un sistem osteo-muscular

putemic, care oscileaza intre sensibilitate ~i brutalitate, se

remarca, indeosebi, printr-o criminalitate brutala (omoruri,

taIharii) ~i0 tendinta de recidiva indiferent de varsta;

4) tipu/ disp/astic, cuprinde indivizii inapoiati in plan psihic ~i

morfologic, eel mai adesea foarte slabi, eu deficiente ale

caracterelor sexuale ori malformatii corporale; psiho-medical

regasim in aeeasta categorie debilii mintal ~i schizofrenicii; ei

comit de regula delicte sexuale, opereaza ne~eptat (unoori

stupid, alteori saIbatic); i~i incep canera criminaIa de regula dupa

18 ani ~i sunt exp~i recidivei (apud Cioclei, 1999).

48

Page 45: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Aceasta ipoteza a legaturii criminalitatii de "tipul anatomic"

(somato-tipul) este reluata de catre medicul american William Sheldon

(1949), care a descris criminalul ca fiind, mai degraba, un mezomorf

(musculos ~i atletic, energic, mereu agitat, insensibil ~i impulsiv,

predispus la tulburari delirante de natura paranoida), decat ectomorf

(inalt, slab ~i fragil, introspectiv, sensibil ~i nervos, dominat de

puternice componente heboide, cu corespondent clinic in schizofrenia

heboide), sau un endomorf(scund ~i gras, cu tendinta spre viata ~oara,

sociabil ~i petrecaret, caraeterizat prin tulburan ~i deprivan afective,

predispus la psihoze maniaco-depresive). Propunerea lui pentru a pune

capat crimei era eugenia sociala, eliminarea celor care, conform

predictiei ~tiintifice, nu vor re~i niciodata adaptarea la exigentele

vietii sociale.

Principiile generale ale pozitiei lui Sheldon au fost susfinute ~i

de cercetatorii americani S. Glueek ~i E. Glueek (1934, 1950), care au

examinat comparativ un ~tion de 500 de minori delincventi ~i un

e~antion similar de copii nedelincventi, pentru a descoperi diferentele

semnificative la nivel de personalitate. Concluzia lor a fost ca, spre

deosebire de adolescentii nedelincventi, delincventii sunt mai

neincrezatori, mai extrovertiti, ambivalenti fata de autoritate, se tern

mai mult de ~ec ~i de respingere, sunt mai razbunatori, ostili ~i

suspicio~i, manifesta mai multe comportamente defensive. Tipul

anatomic, afirma ei, nu este 0 cauza direeta a criminalitatii. in opinia

lor, mezomorfii au un tip de personalitate (caracterizata prin

extravertire, insensibilitate fata de altii, comportament agresiv,

atitudini de ostilitate, neincredere ~i antisociabilitate) care i-ar putea

impinge la aete criminale. Relatia intre caracteristicile fizice ~i

criminalitate ar fi, ~adar, una indirecta, mediata de anumite trasaturi

de personalitate. Cercetarea lor din anii 1930 atesta extrema

precocitate a conduitelor delincvente, 44% dintre delicventi comitand

49

Page 46: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

fapte reprobabile inainte de varsta de 7 ani ~i 87,7% inainte de 10 ani

(apud Ogien, 2002).

In rezumat,eercetatorii americani suslin existenta unui

potential delincvent ce se constituie in prima copilarie, se intar~te in

~coala, ~ecul ~colar fiind putemic core1at cu delincvenfa 0 constitupe

bio-psihologicil i-ar predispune la delincventa pe cei care au parte de 0socializare primara defectuoasa. Pe aceasta baza teoreticil ei realizeaza

"tabele sociale predictive", ee nu au ca itemi somatotipul, ci

caracteristici de faetura psihologica. Somatotipul este luat in

considerare mai ales sub aspectul unor afecpuni sau disfunctii

organice, care pot genera sentimente de inferioritate, potentate prin

dispretul tacit sau exprimat al celor din jur, sentimente care incita la

comportamente compensatorii, unele dintre ele fiind de tip delincvent.

Legatura intre prezenta deficientei ~i delincventa s-a dovedit a fi insa

slaba, factorii biologici individuali fiind mediap de cei sociali. Asupra

tabelelor Glueek yom reveni in ultimul capitol, in contextul prezentarii

metodelor de prediclie a delincventei juvenile

2.1.2. Teorii genetice

In categoria teoriilor constituliei criminogene intra ~i teoni deJactura genetica. Justificarea unor astfel de teorii provine din faptul ca

geneticienii auconstatat cil in cazul delincventilor abaterile de la

cariotipul normal sunt mai frecvente. De aici ~i ipoteza unei

componente genetice a delincventei.

Dupa cum se ~e, sexul este condiponat genetic de modelul

cariotipic, eel masculin fiind 46 XV, iar eel feminin 46 XX. Una dintre

anomaliile modelului cariotipic este reprezentata de formula 47 XXY,

respectiv de existenta suplimentad a unui cromozom X, anomalie

50

Page 47: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

denumita sindromul Klinefelter. Subiectii cu aceasta anomalie sunt

inalti ~i slabi, au 0 pilozitate pubiana de tip feminin, barba rara sau

absenta, iar din punct de vedere psihic se evidentiazii prin timiditate,

tendinte spre ipohondrie ~i depresie. Dupa unele cercetari, frecventa

anomaliei printre criminali este de 5 pana la 10 ori mai mare decat in

randul populatiei generale. Faptele comise de aceste persoane sunt

diverse, dar se poate observa 0 tendinta spre tematica sexuala:

homosexualitate, pedofilie, exhibitionism, fort din rapuni feti~iste,

voyeurism etc. Se pare cii excesul de cromozomi X are drept

consecinta 0 personalitate deseori anormala psihiatric.

o alta anomalie este constituita de prezenta suplimentara a

unui cromozom masculin, in formula 47 XYY (p. A Jacobs, 1965). In

acest caz, indivizii sunt inalp, supermasculinizap, unoori cu 0 anomalie

In conformapa urechilor, calvipe ~i miopie. Dupa unele studii,

frecventa acestei anomalii printre criminali ar fi de 10 ori mai mare

decat In populatia generala. Se apreciaza ca existenta acestei anomalii

predispune spre violentA ~i omueideri, eu 0 inclinape generala sprecrima mai evidenta decat In sindromul Klinefelter. Alte studii

(Radcliffe S. G. ~i Paul N., 1986) au dovedit ca ac~a nu sunt mai

agresivi decat alpi, dar ca au 0 inteligentii relativ mai redusa ~i 0anumita imaturitate emotional a; in cazul biiietilor cu aceasta structura

cromozomiala s-a constatat 0 mai pronuntata tendinta spre delincventii,

dar rara prezenta violentei. Cum ambele anomalii exista ~i la indivizi

perfect integrap, rezulta faptul cii rolul lor este eventual acela de

predispozitie spre devianta ~inu de determinare cauzalii.

In general, eel mai bun indicator al verificarii ipotezei

caracteristicilor m~tenite ale delincventei este analiza comparativa a

conduitei copiilor adoptati In raport cu tapi biologici ~i a gemenilor

infiap de familii diferite, Intre ei ~i cu tapi lor biologici. Semnificative

in acest sens sunt cercetiirile des~urate In Danemarca de catre S. A.

51

Page 48: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Mednick (1994), care au cuprins statisticile cu privire la adoplii pentru

intreaga populatie daneza, intr-o perioada lunga de timp, selectand

14.000 de copii adoptati. Cercetarea releva existenfa unei corela~i

pozitive semnificative intre infraclionalitatea tatiilui biologic ~i cea a

fiului adoptiv, dar numai in privinfa infractiunilor contra propriet8.tii.

Concluzia ar fi aceea ca tendinfa spre t81hiirie, spre furt, este innascuta,

dar nu ~i violenfa (apud Grecu, Riidulescu, 2003).

Rezultatele majoritiilii cercetarilor ce releva dependenfa

delincventei de factorul ereditar au fost contestate, fie datorita

nereprezentativit8.tii ~antioanelor, fie datoritii unor proceduri de

prelucrare ~i interpretare. Ceea ce putem accepta astiizi in urma unOT

astfel de studii, tara a exclude posibilitatea unor predispozitii

mo~tenite, este concluzia moderatii ca factorul ereditar nu constituie un

element determinant in constelalia multipla ~i diversa a etiologiei

conduitei de tip delincvent.

2.1.3. Teorii neurofiziologice

Une1e cercetari recente suslin existenta, pe de 0 parte, a relaliei

directe intre nivelul crescut de testosteron (hormon masculin) ~i

agresivitate, iar pe de aItii parte, relafia inversa intre nivelul de

serotonina (neurotransmiflitor) ~i agresivitate (Linnoila, 1983). Nivelul

scazut de metabolizant al serotoninei in fluidul cerebrospinal ar fi in

legatura cu tendintele de suicid, stiirile depresive, alcoolism,

impulsivitate ~i omucidere (Virkunnen M., 1989, apud Grecu,

Riidulescu, 2003). Cumularea celor doi factori, nivel crescut de

testosteron ~i sciizut de serotonina, ar genera 0 reaclie agresiva

incontrolabila de catre subiect. Aceste determinante psihofiziologice

52

Page 49: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

nu exonereaza subiectul de responsabilitate, dar se pot constitui in

circumstante atenuante pentru actul violent.

o aWi categorie de cercetari (Handler, R., 1985) au pus in

relatie starile emotionale ~i sexuale cu sistemul limbic,considerat sediu

al vietii emotionale, "creier emotional" (Goleman, 2005). Stimularea

electrica a nucleului amigdalian sau a hipocampului genereaza, in

cazul ~arecilor sau pisicilor, agresivitate; in cazul oamenilor, acelea~i

proceduri au produs senzatii de teama ~i agresivitate. Interventiile

chirurgicale de extirpare a unor tumori din aceste paqi ale creierului

nu s-au dovedit semnificative asupra violentei pacientilor, in unele

cazuri, inregistriindu-se 0 incapacitate a pacientului de a mai relationaafectiv cu semenii.

In general, astazi, cercetatorii sunt de acord asupra faptului ca

factorii ereditari ~i cei neurofiziologici au un eventual rol de element

predispozant pentru criminalitate ~i nu unul cauzal, factorii de

personalitate ~i cei din mediul social jucand un rol important in

promovarea sau inhibarea oricarei influente pe care caracteristicile

biologice Ie pot avea asupra unui comportament.

Analiza etiologica a delincventei este dominata astazi de doua

orientari complementare, cea psihologica ~i cea sociologica, intre ele

intercalandu-se orientarea psihosociologica.

53

Page 50: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

2.2. SCENARII PSmOLOGICE

Abordarea psihologica, tara a ignora influentele condipilor de

merliu in determinarea tendintelor spre delincvenla, se concentreaza

mai ales pe analiza particularitaplor psihice, innascute sau dobandite,

ale personalitapi delincvente.

2.2.1. Teoria personalititii eriminale

Cele mai veehi tentative de explicare psihologica a

delincventei atribuie criminalului 0 personalitate aparte. Conform

acestora (philipe Pinel, 1801, Richard Dugdale, 1895, Henry Goddard.

1913), delincventul este un psihopat, un "degeneraf' mintal, sau

"sociopat", care a m~enit anumite tare psihice ce il determina la 0conduita antisociala.

Chiar dad aswi nu se mai pune accentul pe mo~tenirea

tarelor, ideea "psihopatului" sau a "sociopatului" continua sa ramana

actuala, psihologii realiz8.nd portrete tipice ale personalitApi criminale.

in Masca sliniitiifii menta/e, Hervey Cleeklei (1976) formula

urmatoarele criterii in baza cacora se poate identifica 0 personalitate

antisociala(apud Greco, Radulescu, 2003, p. 100):

- farmec superficial ~i inteligentA emoponala, ce ofera posibilitatea

manipularii celorlalp prin simulare;

- sentimente lipsite de profunzime ~i de empatie, absenla

co~tientizarii gre~elilor ~i lipsa rem~carilor, indiferen!a

manifestata fata de consecintele negative ale fapteloT comise;

- conduite impulsive, de cele mai multe ori nemotivate, acpuni

dificil de inteles sau anticipat~

54

Page 51: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

- incapacitate de a invata din experientele trecute ~l absenta

temerilor;

- egocentrism patologic, centrarea asupra propriului eu ~l

incapacitate de at~ament afectiv;

- atitudini de neincredere, nesinceritate, iresponsabilitate ~l rea­

credinta, relatii sociale instabile ~i de scurta durata.

Un inventar complex al trasaturilor de personalitate care ar

corespunde profilului psihopatului ~i, prin extensie, al delincventului

de mare periculozitate este realizat de un grup de psihiatri canadieni

(K. Gray, H. Hutchinson, 1964). Conform acestora, profilul psihopatic

al delincventului s-ar caracteriza prin:

- neputinta de a profita de experienta altora;

- lipsa sentimentului de responsabilitate;

- imposibilitatea de a relationa cu semnificatie ~i de durata;

- un control deficitar sau chiar absenta controlului asupra unor

impulsuri;

- simt moral puternic diminuat sau chiar absent;

- imaturitate emoponala;

- egocentrism puternic;

- purtare pregnant antisociala ~i distructiva;

- lipsa de semnificatie a pedepsei, ca element de modificare a

comportamentului (apud, C. Bocancea, G. Neamtu, 1999, p. 164).

Dupa cum se poate sesiza, caracteristicile atribuite criminalului

in eele doua teorii (~i in multe altele pe care nu Ie mai evidenpem) sunt

aproape identice. Sa insemne aceasta faptul ca delincventul are un tip

de personalitate aparte, diferita net de cea a nedelincventului? La

aceasta intrebare ne raspunde criminologul francez Jean Pinatel, (La

societe criminogene, 1971), care considera ca diferenta dintre

delincvent ~i nedelincvent este graduala ~i ca orice om, in circumstante

excepponale poate deveni un delincvent. Ceea ce ii deosebe~te pe

55

Page 52: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

infractori de neinfractori este trecerea la act, ultimii rezistind tentatie,

in timp ce primii nu. Componentele nucleului personalitap.i criminale

care determina trecerea la act sunt in opinia lui:

egocentrismul (tendinta subiectului de a raporta totuI la

sine ins~i);

labilitatea (instabilitate, fluctuatie, improvizatie);

agresivitatea (de la simpla afirmare a eului ~i dinamism

combativ pana la ostilitate):

indiferenta afectiva.Pentru ca un subiect sa treaea la act este necesar ca el sa nu fie

retinut de oprobiul social care este asociat rauracatorului. Acest proces

de "autolegitimare subiectiva" este asigurat de egocentrism. FaptuI ca

subiectul nu va fi retinut de ameninlarea pedepsei este explicat prin

labilitate. Obstacolele rnateriale susceptibile sa impiedice executarea

crimei sunt invinse prin agresivitate. in ultima instanla, cand subiectul

ajunge in situatia de a comite 0 crima, este necesar ca el sa nu fie

repnut de sentimentuI ca produce rau aproapelui Sall, atentand la

persoana sau bunurile acestuia Indiferenta afectiva asigura aceasta

ultima etapa a trecerii la act. Cele patru componente nu trebuie

considerate in mod individual. Numai reunirea tuturor componentelor,

precum ~i semnificapa corelap.ilor dintre acestea, dau un caracter

particular personalitap.i in ansamblul ei.Un studiu realizat in statui american Colorado in anul 1956

(1.1. Conger, W.C. Miller), avand in vedere un ~antion reprezentativ

pentru baiep.i cu conduite delincvente, reliefeaza ca pana la varsta de

15 ani delincventii pot fi diferenp.ap. de nondelincvenp. amt prin

intermediul testelor psihologice, cat ~i prin evaluanle fiicute de

profesori, in funcp.e de indicatori cum ar fi: stabilitatea emop.onala,

impulsivitatea, suspiciunea, egocentrismul sau ostilitatea Baielii cu

conduite delincvente au fost caracterizap. ca instabili emotional,

56

Page 53: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

impulsivi, suspici~i, cu ostilitate dispropoI1ionam in raport cu situatia,

egocentrici, anxio~i, nefericip ~i nesatisflicup de experienta lor de

viata·

Majoritatea cercemtorilor vorbesc in cazul delincventei

juvenile de prezenta unei imaturitip afective sau a uneia caracteriale.

Imaturitatea afectiva se traduce prin inconsistenta starilor afective,

instabilitate, indiferenta, ambivalenta afectiva, slaba dezvoltare a

emopilor ~i sentimentelor superioare, indeosebi a celor morale.

Asemanator, imaturitatea caracteriala se caracterizeaza (cf R~canu,

1994) prin:

autocontrol insuficient;

impulsivitate ~i agresivitate;

subestimarea gr~elilor ~i actelor antisociale comise;

indolenta, indiferenta, dispret fata de mundi:

opozitie ~i respingere a normelor social-juridice ~i morale;

exacerbarea unor motive personale egoiste, a trebuintelorinferioare;

absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive

superioare, de ordin social ~i a sentimentelor morale;

dorinta unei viep u~oare.

In majoritatea cazurilor, afirma psihologii, tuiburanle

caracteriale pot fi descifrate inca din copilaria timpurie, croniciz8.ndu­

se ulterior ~i caracteriza.nd "copilul problema".

In legatura cu imaturitatea intelectuala sau eu inteligenta

delincventilor lucrurile nu sunt la fel de clare. Ceea ee este evident este

faptul ca printre minorii delincvenp gasim un numar relativ mare de

eazuri ce prezinm carente in dezvoltarea lor psiho-intelectuala.

Capacitaple intelectuale reduse ii impiedica pe mulp dintre ei in

anticiparea consecintelor ~i implicatiilor acpunilor, mai ales pe termen

lung ~i, in acel~i timp, sa evalueze rational raportul dintre c~tiguri ~i

57

Page 54: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

pierderi. To~i, suntem indrepmtiti sa ne intrebam daca delincventii au

comis delictul pentru ca au 0 capacitate intelectuala redusa, sau au fost

prin~i din aceasta cauza, cei mai inteligenti fiind "oameni cinstifi"? Pe

de aim parte, sunt categorii de delicte ce solicim capacimfi deosebite ~i

sunt comise de catre persoane cu 0 inteligenfi superioara. Pare mai

pIauzibil sa conch idem ca nivelul mintal scazut poate prezenta 0

premisa a infracfionalitafii, atunci cand este asociat cu perturbari de

ordin emotiv-afectiv ~i cu alte elemente ce fin de valorile ~i atitudinile

subiectului, respectiv cu contextul socializarii.

La finaIul acestor considerapi, se cuvine sa facem cateva

observafii. in primul rand nu trebuie sa uitam ca trasaturile de

personalitate se inscriu, ca orice alm dimensiune a umanului, pe un

continuu ~i numai modalitatea specifica de analiza rafionala face ca

acest continuu sa fie sectionat in categorii distincte. in al doilea rand,

biografiile criminalilor sunt intotdeauna reconstructii consecvente unei

etichetari retrospective. Daca Ion Creanga ar fi fost etichetat ca

delincvent, furtul cir~elor ~i alte nazbatii ale copilanei sale ar fi intrat

intr-o schema ce prefigurau comportamentul criminal. ~i in al treilea

rand, profilul psihologic al criminalului ignora categoriile de

infracfiuni, plecand de la premisa simplista ~i, in fond, eronata, ca

personalitatea delincventului ar fi ac~i. Putem insa ignora

diferentele dintre un violator inrait ~i un adolescent care fora dintr-un

magazin, sau dintre un criminal in sene ~i femeia parasim care se

prostitueaza, intre inaltul demnitar, care prin mijloace "subtile"

prejudiciaza statuI de sume imense ~i un consumator de droguri, intre

cel-care conduce sub influenfa bauturilor alcoolice ~i funcfionarul care

prim~te mita? Evident ca intrebarea este doar retorica. Profilul

personalitafii delincventului este WI model abstract, nelipsit de

semnificatie, dar numai un model, cu toate limitele asociate unei astfel

de simplificari.

58

Page 55: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

SWltem ceea ce sWltem ca rezultat al combinarii factorilor

IIlO§teniti cu cei dobandip in prima copilarie, sau mai tarziu, ~i

consolidap ulterior prin experientele particulare de via!a, in anumite

condipi ale mediului social. lar daca este sa ne referim la Wl act

(criminal) anume, aici intervin in discupe ~i elemente ale contextul

situational (legate de starea subiectului, starea victimei, situapa de fapt

etc).

Despre rolul factorilor din prima copilarie vorbesc, indeosebi,

teoriile psihanalitice.

2.2.2. Teoria psihanalitici asupra delincventei juvenile

Conform teoriei psihanaJitice, copilul vine pe lume ca 0 fiinta

pur instinctiva, guvemata de principiul pliicerii, caruia i se vor opWle

treptat exigente ale principiului realitiipi, care caracterizeaza adaptarea

sociala, in urma unui proces lent de reprimare ~i sublimare a

pulsiunilor. Comportamentul deJincvent este determinat de prezenta

Wlor conflicte infrapsihice ale copilariei; traumele acestei varste vor

avea consecinte pe intreaga durata a vie!ii.

Analizele de orientare psihanalitica atribuie tanarului

delincvent 0 structura nevrotica, manifesm prin conflicte intra- ~i inter­

personale, generate de momentele constituirii supraeului ~i de ~ecul

rezolvarii complexului Oedip. Carentele afectivitapi mateme, sau

absenta identificarii cu tatal, ar genera traumatisme care reapar la

varsta adolescentei sub forma crizei de identitate, generatoare de acte

impulsive ~i agresive proiectate asupra celor din jur. Comportamentul

delincvent este inteles ca produs al compensarii frustrarilor ~i al

proiectiei agresivitatii.

59

Page 56: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Agresivitatea este, in opmla lui Freud, 0 tendinta psihidi

Innascum, originata in pulsiunea mortii, in Thanatos, care face un

cuplu indisolubil cu pulsiunea viepi, cu Erosul. Ea poate fi introiectata

sau proiectata asupra obiectelor exterioare, in raport cu puterea

supraeului Sadismul nu este deem 0 proiectare extema a agresivitatii,

in timp ce masochismul poote fi gandit ca orientare a pulsiunii agresive

asupra propriului eu.

Plecand de la conceppa originara a lui S. Freud, E. Erikson ~i 1.

Lacan completeaza aceasta perspectiva cu una culturalista asupra

genezei personalitapi ~i dependentei sale de mediul social ~i cultural.

Daca ar fi sa sistematizam teoriile sustinute de catre adeppi lui

Freud, am putea distinge urmaroarele accente explicative:

- comportamentul delincvent este rezultatul evolupei nevrotice

a personalitapi;

- absenta sublimarii, a substituirii pulsiunilor inco~tiente cu

activitati socialmente acceptate, genereaza tensiuni ce pot lua forma

unor conduite antisociale;

- complexul oedipian, cu suprimarea sirnbolica a parmtelui de

acel~i sex, poate genera un complex de vinovape; daca ostilitatea fatA

de tata este reprimata, agresivitatea va fi direcponata spre actecriminale;

- UTafata de tata ar determina proiecpa acesteia asupra figurii

autoritapi;

- un tanar avand sentimentul culpabilitapi indus de supraeul

putemic va avea 0 dorinta incontrolabila de a se autopedepsi ~i va

cauta cu obstinatie satisfacerea acestei nevoi; pedeapsa apare ca 0justificare morala a crimei comise;

- un supraeu foarte putemic dezvoltat in prima copilarie ar

putea determina reprimarea pulsiunilor ~i emotii1or negative, care

acumuland tensiune psihica ar exploda in acte violente in adolescenta,

60

Page 57: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

dueand la eonduite inexplieabile prin eruzime, deseori eu mutilarea

vietimelor;

- un supraeu defieitar va genera ineapacitatea de a de inhiba

impulsurile orientate spre diutarea pHicerii, de a simp vina sau

compasiune fata de ceilalp, de unde §i un comportament agresiv §iantisocial;

- unele manifestiri delinevente pot aparea ca modalit8.p de

supracompensare a unor ooze narcisice, resimpte ca stari de

devalorizare, insingurare, nesiguranta;

- indivizii deprivap in prima copilarie de obiecte ale dorinlei

lor ar dezvolta 0 reactie compensatorie, putand deveni alcoolici pentru

a-~i satisface pulsiunile orale, sau sadici, pentru a-§i compensa

pulsiunile anale.

La acestea, unii cercetitori adauga privarea de dragoste in

copilarie, coreland elementele unui triunghi compus din lipsa de

afectivitate - psihopatie - violent:ii, iar altii adauga enurezisul, ca semn

al unui sistem nervos autonom hipo-reactiv, eu ineendierea sau

placerea privirii focului, activitate excitanta, eu cruzimea falii de

animale, indicand lipsa de simpatie falii de victime, printre indieii de

diagnoza sau prognoza pentru conduita delincventa.*

Evaluand teoriile care pun criminalitatea pe seama

caracteristieilor individuale, Briar §i Piliavin (1965, apud Oigen, 2002)formuleaza urrnatoarele conc1uzii:

factorii etiologiei nu opereaza nieiodat8. in mod uniform;

indivizii care poseda predispozitii identiee nu urmeaza eu

necesitate acela§i itinerariu, adica nu devin automat

delincvenp;

majoritatea delincventilor adolescenti renunta la aceste

obi§nuinte la varsta adulta;

61

Page 58: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

o proportie mica de delincventi, probati oficial, poseda

trasaturile psihologice care compun modelul criminalului.

Explieapile psihanalitiee par a fi adecvate mai ales

comportamentului compulsiv al nevrotieului sau psihotieului, care

comit delictul ca urmare a unor presiuni irati-onale irepresibile ~i mai

putin situatiei delincventului rational ~i calculat. Distincpi intre diverse

tipuri de criminalitate gasim la Alexander ~i H. Staub (apud Mitrofan,

Zdrenghea, Butoi, 1992), care realizeaza urmatoarea clasificare:

- criminalitate imaginarii, care transpare in vise, fantezii sauacte ratate;

- criminalitatea ocazionalii, ce are loe in situapi in care eul

este amenintat iminent;

- criminalitate obi§nuitii, care cuprinde trei tipuri de criminali:

- criminalii organici, cu 0 personalitate ce pne de

psihiatria clasiea (bolnavi eu alteran mintale);

- criminalii nevrotici, care actioneaza in funepe de

mobiluri ineon~tiente;

- criminalii normali, sanat~i din punet de vedere

psihie, dar care sunt tarati-din punet de vedere social.

Despre criminalitatea acestora din urma, sanato~i psihic dar

tarati din punet de vedere social, vorbesc teoriile psihosociale ~i eele

sociologice.

62

Page 59: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

2.3. SCENARIUL PSIHOSOCIAL

Teoriile care se inscriu in acest scenariu pun in relap.e

caracteristicile biologice ~i psihice ale copilului ~i tanarului cu mediul

in care este el socializat. Giddens (2001, p. 197) recuno~e meritul

teoriilor biologice ~i psihologice, care "pot identifica anumite

caracteristici de personalitate care, in anumite contexte de invatare

sociaUi ~i experienta, ii predispun pe anumip. indivizi sa-~i indrepte

atenp.a supra aetelor delictuale". Premisa de la care pleaca aceste teorii

este aceea ca orice conduita de tip delincvent este rezultanta

interactiunii factorilor individuali, bio-psihici cu cei sociali, ai

mediului in care copilul cre~te ~i se dezvoltii; caracteristicile

individuale, biologice sau psihice, reprezinta doar potentialitap. ce se

pun in valoare, se actualizeaz3, numai in anumite conditii de mediu,

datoritii, in primul rand, mecanismelor specifice proceselor de invataresociala.

Dintr-o astfel de perspectiva, unii cercetatori (H.J. Eysenck, B.

Skinner) subliniazii erorile educatiei ~i socializarii morale, care

genereazii ~ecul asimilarii ~i internalizarii normelor de conduita.

Ignorarea motivap.ilor personale ale taniirului, sistemul defectuos de

sanctiuni, interdictiile severe, modele negative etc. impiedica

dezvoltarea autonomiei morale, intarind motivatiile negative aleconduitelor care violeazii norma morala.

Analiza psihologica se extinde asupra factorilor generatori de

tensiuni ~i conflicte, dintre care cei legati de familia tanaruIui sunt

considerati cei mai importanP.. Copilul recepteaza ca 0 curie de

rezonanta conflictele ~i tensiunile intrafamiliale, dobandind tulburan

psihomotorii, comportamentale ~i sexua1e. Carentele functiilor

principale ale familiei (subzistenta, protecp.e, afecp.une, socializare)

63

Page 60: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

explica de ce peste jumatate dintre delincventi provm din familii

dezorganizate.

E~ecul socializarii se manifesta ca un deficit al maturizani

sociale ~i implicit ca un deficit al dezvoltarii personalitapi. G. Canepa

(apud Petcu., M., p.147) enumeri ca trasaturi ale imaturitapi

psihosociale urmatoarele caracteristici:

- toleranta scazuta la frustrare;

- autocontrol deficitar, impulsivitate ~i agresivitate;

- egocentrism;

- subestimarea gravitapi actelor antisociale comise;

- subdezvoltarea sentimentelor morale, a motivelor superioare

de ordin social (invatare, munca);

- evitarea efortului voluntar, dorinta realizarii ~are, tara

munca, opozipe fata de normele juridice, morale etc.

Cu un sens apropiat celui de imaturitate psihosociala,

Mucchieli vor~e de 0 disocialitate a delincventului, manifest! prin

divergenta fata de mediu social exprimata prin:

neacceptarea colectivului;

falsa perceppe sociala a celor din jur;

lipsa aprofundani ~i evaluani adecvate a consecintelor

aetelor comise;

- respingerea rolului social ce i s-a acordat inainte de a deveni

delincvent ~ipe care i-I pretindea colectiwl.

Aceste caracteristici ale delincventului s-ar datora conjuncpei

trasaturilor de personalitate cu mediul in care traie~e ~i se formeaz!

copilul. Avand in vedere polivalenta delincvenplor recidivi~ti,

legaturile foarte stranse dintre devianta ~lara ~i delincventa juvenila

~i corelafiile dintre fort, agresiune, sinucidere ~i toxicomanie, Maurice

Cusson (1997, p. 450-451) conchide existenta la anumiti indivizi a

unei predispozitii spre devianta. ,,0 virtualitate difuza susceptibila de a

64

Page 61: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

se actualiza intr-un mare numar de comportamente condamnate",

manifesta prin transgresiuni polimorfe. Aceste predispozi!ii sunt

mo~tenite ~i dobandite intr-un raport niciodata precizabil, iar

actualizarea acestei virtualitap depinde de context.

2.3.1. Teoriile mvatarii sociale

Teoriile invatarii sociale a delincventei acorda importanta

deosebita socializ3rii, considerand ca un comportament delincvent se

invata ~a cum se Invata ~i comportamentul conformist, prin

intermediul socializarii, prin interiorizarea modelelor, a normelor,

valorilor ~i tehnicilor de comportament.

2.3.1.1. Teorii ale imitafiei. Inca G. Tarde (La criminalite

comparee) considera delincventa un produs al imitatiei rezultata din

contactul repetat cu alti delincventi. Teoria imitatiei, partial

discreditata 0 vreme, este reluata ~i actualizata de catre Albert

Bandura, care Ii recta nobletea de altadata, prin relevarea importantei

agentilor sociali ca sursa de pattern-un de comportament. Potrivit

acestuia, copilul, observandu-i pe ceilal!i, codeaza informatia despre

comportament ~i folose§te aceasta informatie codata drept ghid pentru

actiunile sale ulterioare. Experimentele realizate de Bandura In

colaborare cu Dorothea Ross ~i Sheila Ross (1961) se des~oara pe

copiii de la gradinita, care sunt exp~i unor modele comportamentale

agresive sau nonagresive. Variantele experimentelor sale sunt

65

Page 62: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

diferite19, dar toate converg la acel~i rezultat: simpla expunere lamodele agresive amplifica tendintele agresive ale observatorului.Imitarea modelului depinde in buna masura de mecanismele deintarire, sancpune sau recompensa pentru conduita agresiva, demodelul adecvat statusului sexual (tendinta baieplor de a imitaconduita modelelor masculine ~i a fetitelor de a imita modelefeminine). Daca teoria lui Bandura vine din psihologie, cea a luiSutherland provine din sociologie, concluziile lor fiind identice:conduitade tip delincventeste inv3fata.

2.3.1.2. Teoria asocierilor diferenfiale. Conform leone 1

asocierilor diferenfiale, propuse de Edwin Sutherland (1939),reprezentantal ~colii de la Chicago (completata de teoria transmilerii

culturale - D. Cressey), criminalitateanu este nici innascuta ~inici nurezulti din dispozipile psihice dobandite, ci este invatati in cursul

19 Intr-unul dintre experimente, Bandura utilizeaza trei grupuri de copii, primul

expus unui model agresiv, al doilea unui model nonagresiv Siun grup de control.

Copiii din grupul agresiv emu asezat:iintr-un colt allaboratorului, avaoo 0 sarcinAsimpIa, dar CD posibilitatea urIIWirii unui adult ce se comporta violent CD 0

papusA; expunerea la modelul violent dura 10 minute; grupul al doilea avea~i sarcinA.dar adultul iSi fllcea de luem CD niste jucarii, ignor3nd papusa.

Dupii expunere, subiectii emu usor frustrati, apoi introdUSipentru 20 de minute

intr-o camera, CD diverse jucarii, printre care Si~ en pricina. Dup3 asteptMi,copiii expusi la modelul agresiv it reproduceau. Experimentele se complicaulterior, copiii fiind expusi unor modele agresive situate pe un continuum real­

fictiv, de la personaje reale, la expunere de film Sidesene animate, confirtnandu­se ipoteza conform careia existli 0 relape directa intre gradul de realitate almodelului ~i tendinta subiectu1ui de a-i imita comportamentul. In aIte

experimente sunt vizate consecintele tipurilor de intmri consecvente conduiteiagresive, prin expunerea la modele agresive recompensate, respectiv la modeleagresive pedepsite.

66

Page 63: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

socializarii, prin interactiune ~i comunicare, ~a cum este invatata ~i

respectarea legilor. Prin interactiunea cu "altii semnificativi", indivizii

i~i dezvolta atitudini ~i valori care ii fac mai mult sau mai putin disp~i

sa se conformeze normelor sociale. Aw tinerii cat ~i adultii se

confrunta cu modele pozitive (de conformare la norma) ~i cu modele

negative (nonconformiste) de comportament. A~area sau asocierea de

grupuri care respecta legea reduce riscul unei cariere delincvente, ~a

cum asocierea cu modele criminale va determina 0 conduita de tipdelincvent.

in teoria asocierii diferenpale, devianta este un rezultat

obi~nuit al prezentei unei subculturi deviante, in care oamenii invata

norme ~i comportamente antisociale. Top oamenii pot invata valori ~i

norme care ar putea fi numite antisociale; ceea ce conteaza este

frecventa contactelor cu aceste valori ~i norme, durata, intensitatea lor

~i varsta la care au loe aceste contacte. Copiii ~i tinerii, avand 0 mai

redusa experienl!, sunt mai vulnerabili la influente1e care conduc spre

un comportament delicvent.

Teoria asocierii diferenpale poate fi sintetizati in UIlll3.toarele

opt enunpm:

a) comportamentul criminal se invata;

b) invatarea comportamentului se realizeaza in interactiunea

cu alte persoane prin intermediul comunicani;

c) principalul conPout al invatarii este rezultatul influentelor

exercitate de c8.tregrupurile cu caracter intim ~ipersonal;

d) proeesul de invatare presupune asimilarea tehnicilor de

comitere a crimei, a direcpilor specifice ale motivelor, impulsurilor,

raponalizarilor ~i atitudinilor asociate acestui comportament;

e) lnvatarea presupune apropierea unor definipi favorabile sau

nefavorabile a codurilor legale;

67

Page 64: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

f) persoana devine delincvenm din cauza expunerii excesive

la definipi favorabile viol4rii normelor;

g) asocierile diferenpale pot varia din punet de vedere al

frecventei, duratei, prioritapi ~i intensimpi expunerii la modelecriminate sau noncriminale;

h) amt comportamentul criminal, cat ~i eel noncriminal,

reprezinm 0 expresie a acelor~i trebuinte ~i valori generale (ace~i

nevoie de bani 11face sa fu.repe hot, sau sa munceasca pe cel cinstit).

Aceasta teorie explica persistenta criminalitapi in comunimp

speciale sau in mahalale. 0 dat§. ce subculturile deviante se dezvolta,

valorile, atitudinile, normele ~i comportamentele lor devin accesibile ~i

altora din comunitate. Aceste valori ~i comportamente sunt transmise

generaliilor viitoare prin socializare, comunitalile respective devenind

adev4rate pepiniere pentru comportamentul criminal, generatie dupa

generape. Intarirea unor astfel de conduite, prin absenta sanctiunilor ~i

recompensarea conduitelor deviante, conduce la sporirea criminalitipi

(teoria reintiiririi diferenfiale).

2.3.1.3. Teoria situaponala. 0 sene de cercemton considera ca

analiza situapilor ofera un rispuns adecvat problemelor legate de

geneza deviantei. in aceasti conceptie, situafia reprezinta ansamblul

circumstantelor exteme care preceda ~i insotesc comiterea unui act

deviant ~i care fac ca acest act sa fie mai mult sau mai pupn realizabil.

Cultura devianta ins~ita constituie 0 posibilitate care se aetualizeaza

atunci cand exism circumstante favorabile, amt in ceea ce priv~te

starea deviantului, eat ~i a obiectului, respeetiv vulnerabilitatea pntelor

(expunere, proximitate, atracpe, nesupraveghere), accesul la tehnica

necesara etc. Delincventii procedeaza la 0 ,,seleqie simaponala" dupa

care i~i orienteaza acpunea in fiecare dintre etapele realiz4rii

infracpunii ~i in funcpe de evenimentele care se produc. Cusson (1990,

68

Page 65: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

p.86) enumedi 19 masuri utile pentru reducerea criminalitatii printr-o

mai bun! protejare a obiectelor care pot atrage delictul. De asemenea,

sunt corelati ~i factorii care contribuie la stimularea initiativei sau

re~itei delictuale (e. g. descr~ecea sinuciderilor in Marea Britanie in

momentul reducerii componentelor toxice ale gazului metan, sau alereducerii mOlloxidului de carbon eliberat de arderile motoarelor eu

combustie intern!). In acest sens, un interes aparte in sociologia

deviantei il prezinta mass-media ("devianta observata" in produetii de

film, diverse emisiuni TV, care pot stimula imaginatia ~i imitatia).

Asupra impactului mass-media asupra delincventei juvenile yomrevem.

2.3.2. Teorii ale controlului

In aceasta categorie includem acele teorii care considera ca un

comportament delincvent este datorat absentei controlului exterior ~i aautocontrolului subiectului.

2.3.2.1. Teoria "rezistentei la frustrare" (containment theory)

combina perspectiva psihologica cu cea sociologic a. Frustrarea este

definit! ca fiind 0 "stare emotionala negativa, ce apare la privarea

individului sau a grupului de drepturile cuvenite, la neimplinirea unor

~teptari ~i sperante, ori ca efect al nesatisfacerii unor trebuinte"

(Tucicov, B., T., 1981). Intr-o acceptie apropiata, frustrarea este

considerata a fi starea unei persoane care "este privata de 0 satisfactie

legitima ~i care este i~elata in aspiratiile sale" (Sillamy N., 1967, p.

127). D~i nu ne propunem 0 discutie asupra conceptului, trebuie sa

subliniem to~i c! situatia care genereaza frustrarea nu trebuie

inteleasa ea fiind incalcarea unor "drepturi cuvenite" sau "privarea de

69

Page 66: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

o satisfactie legitima", CI ca perceptie subiectiva a individului in

legatura cu ~teptarile sale.

Frustrarea nu genereaza automat un comportarnent agresiv, ci

determina stari de tensiuni psihice ce pot decl~a acte agresive sau pot

fi inhibate. Capacitatea individului de a se adapta situatiilor frustrante,

de a nu reactiona prin violenta. gasind solupi alternative de

compensare, a fost numita de catre Marshall B. Clinard toleran,a la

jiustrare. 0 tolerant! scazuta la frustrare genereaza comportamente

agresive, violente (teoriajiustrarii sociale).

Walter C. Reckless ~i colegii sm (1956) s-au intrebat de ce,

chiar ~i in zonele cu criminalitate ridicat8., unii tineri nu ajung

delicvenp. Raspunsul lor este acela ca in f$ diverselor frustrari

indivizii acponeaza diferit, in raport cu rezistenta intema ~i cea

extema. Comportarnentul criminal rezuIta din lipsa Wlui control intern,

efectuat de individ, ~i din lipsa unui control extern, efectiv ~i adecvat,

efeetuat de societate. Rezistenta exterioara este alcatuita din grupurile

socializatoare (familie, vecinatate, prieteni), care ofera posibilitatea

dobandirii unui status ~i sentimentul identificarii cu grupul. Cea

interioara este matricea care asigura tanarului co~ta identitalll de

sine ~i a imaginii de sine in raport cu altii, orientarea spre scopuri

dezirabile ~i tolerant! la frustrare. Aceste elemente pot fi cunoscute

prin teste de personalitate ~i de predicpe.

Pentru Reckless, dezvoltarea unei imagini bune despre sine, un

eu putemic, orientarea spre scopuri pozitive, simpll accentuat allegaturilor de familie, orizont moral consistent, asumarea unor roluri

sociale semnificative, autodisciplina, toleranta la frustrare servesc ca

izolatori fata de subcultura delicventa inconjuratoare ~i ca mecanisme

de protecpe in calea reaqiei la frustrare prin agresiune.

Cel mai important factor este controlul intern sau

autocontrolul. Reckless ~i Dinitz (cf Grecu, Radulescu, 2003, p. 115)

70

Page 67: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

au utilizat pentru studiul autocontrolului tinerilor din ariile

criminogene urmatorii itemi:

a) "Ai vrea, probabil, sa ajungi, candva, la inchisoare?";

b) ,,Daca descoperi ca un prieten te baga intr-un bucluc, continui sa

mai fii prieten cu el?";

c) "Sunt adultii, de obicei, impotriva taT';

d) ,,Exista printre prietenii tai, unii care au incaIcat legeaT';

e) "Ai incredere in tataI tau?";

f) "Pannpi tai te pedepsesc?";

g) ,,Personal, crezi ca ~ 0 persoana calma ... " normala .... , dinamica.... ?".

Convingerea cercetatorilor americani este ca ac~ti itemi pot

constitui un putemic predictor al conduitelor delincvente.

2.3.2.2. Teoria controlului social. Daca Reckless a pus

accentul pe factorii intemi ai controlului, Travis Hirschi (1969)

construi~e propria toorie, cu aceentul pe faetorii externi ai eontrolului

social. Plecand de la teoria lui Durkheim a controlului social, Hirschi

afirma ca integrarea ~i legaturile sociale puternice ii fac pe oameni sa

accepte normele ~i valorile comunitatii lor ~i sa se conformeze

acestora Dintr-o astfel de perspectiva, delincventa juvenila este

determinata in mod esenpal de ~eeul socializani, manifest prin

incapacitatea familiei, ~colii ~i comunitapi de a impune eonformitatea

Legaturile soeiale putemice, care ii fac pe oameni sa respecte normele,

au cateva caracteristici definitorii, care reprezinta tot atatea forme decontrol social:

- ata§amentu/ impliea legaturile putemice ale t8naruIui eu

anumite persoane semnifieative din comunitate ~i, in primul rand, eu

panntii. Relatia eu altii semnificativi one~ti ii determina pe eopii $i

tineri sa ia in considerare sentimentele ~i preocuparile acestora,

71

Page 68: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

t8candu-i, ..dupa toate probabilitatiIe, sa actioneze In moduri

responsabile. Figurile simbol ~i grupurile de referinta se fixeaza in

etapa copilariei Ia nivelul grupului familial; in consecinta, daca familia

este deficitara sub acest aspect (dezorganizam, tara ~ament), atunciriscul socializarii ratate este mult mai mare.

- angajamentul, sau investitia tinerilor In construirea unei

cariere sociale legale, Ie tempereaza comportamentul. Daca investitia

esteuna semnificativa sub aspectul duratei,energiei, eforturilor

depuse, atunci riseurile deIincventei sunt minime, eaci pierderile ar fi

mai mari decat beneficiile. Angajamentul corespunde unei socializari

anticipative, care ii proieeteaza pe tineri spre cariere nondelincvente20.

in absenta angajarii in proiecte de durata ce au ca scop realizarea de

sine ~i atingerea unui anumit statut social, tinerii au tendinta unor

conduite hedoniste, asociindu-se in grupuri pentru a trai mai intens

bueuria .clipei .prezente; In aceste situatii, riscul deIincventional estemai ridicat;

- implicarea in activit3.li nedeviante ~i eu oameni nedevianp,

afirma Hirschi, lasa mai puPn timp pentru comportarnent delincvent;

- sistemele de credinfii in valori legitime imp3.rt~ite leaga

laolalta membrii comunitatii ~i Ie intare~e rezistenta Ia acpunideviante.

20 In anii '60, un strigMmobilizator al celor care su$neau sehimbarea sociaIa era"nu aveti incredere in nimeni peste treizeci de ani". Ideea fundamentaJA a acestuislogan era aceea cAoamenii peste varsta de treizeci de ani erau putemic angajati

social, puteau avea familii, locuri de mundi sigure, pozitii sociale, ceea ce iifllceau mai p$ dispU§isa se angajeze in actiuni in unna cArora puteau pierdetotul. Situapa lor ii conditiona sa se conformeze valorilor ~ normelor sociale

existente. Mult mai expos este t3nArul, ale cArui angajamente sociale nu s-auconsolidat, iar expunerea la rise reprezintli 0 tentatie.

72

Page 69: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Cu cat sunt mai putemice cele patru elemente, cu atat este mai

pulin probabil un comportament delincvent ~i reciproc, cu cat lipsesc

aceste constrangeri, cu amt este mai facila transgresarea normelor

conventionale. in cazul delincventilor, societatea nu re~~e realizarea

controlului prin intermediul celor patru legaturi sociale mentionate.

in urma verificarii teoriei prin intermediul unei cercetari

asupra unui lot de 4.000 de elevi califomieni, Hirschi (1969, apud

Grecu, 2003, pp. 119-120) ajunge laurmatoareleconc1uzii:

tinerii profund ata§ati de parinti sunt mai putin inc1inati sacornita acte delincvente~

angajarea in activitati conventionale, ca frecventarea ~colii

~i refuzul de a chiuli sau consuma alcool sunt indica tori ai

comportamentului nondelincvent~

tinerii delincventi au legaturi slabe ~i distante cu

persoanele semnificative~

convingerile despre societate sunt similare tinerilor

delincventi ~i nondelincventi.

Cercetan ulterioare au evidentiat inconsistenta unor dintre

presupozitiile lui Hirschi, relevand, de pilda, faptul ea prieteniile unor

tineri delincventi pot fi mai puternice decat cele intre nedelincventi,

sau ea ata§amentul fata de parintii delincventi poate spori riscul

delincvenlei juvenile.

Dincolo de limitele posibile ale unor astfel de teorii, ceea ce

este evident este faptul ca lipsa autocontrolului individual, al infranarii

tentatiilor narcisiste, ca ~i diminuarea controlului societal favorizeaza

conduitele delincvente. Controlul nu este doar implicit, ~a cum am

vamt la Hirschi, ci ~i explicit, realizat de eatre societate prin institutiile

specializate in controlul social, politie ~ijustitie. ,,in conditii altminteri

egale,afirma M. Cusson (1997, p. 446), variatia criminalitatii este

invers propoqionala cu probabilitatea incarcerarii". Situatia din

73

Page 70: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Romania postrevolutionara ofera dovezi evidente asupra relatiei ee

exista intre criza autoritati~ eu diminuarea controlului social, ~i

delineventa juvenila.

2.3.2.3. Teoria neutralizllrii. 0 explicatie pertinenta privind

relatia dintre sistemul de eredinte ~i delincventa juvenila formuleaza

Gresham Sykes in eolaborare eu David Matza (1961), care arm ea

majoritatea tinerilor aflati in demo recunose normele ~i valorile

conventionale, wa a se deosebi din punet de vedere moral de alti

tineri. Ei ajung sa eomitii deliete numai atunci eand sunt eapabili sa

stapaneasca tehnicile de neutralizare, ca justificiiri subalteme. Printre

tehnieile de neutralizare autorii mentioneaza:

a) negarea responsabilitll{ii, motivand actiunea prin

influenta unor presiuni exteme, a unor stari inexplieabile,

impotriva propriei vointe;

b) negarea prejudiciului provocat, considerat un fleae, lipsit

de important! pentru victima (cei care au taeut armata

~tiu ea acolo nu se furil, ei "se imprumutii");

c) negarea victimei (blamarea sau acuzarea e~ ,J~i merita

soarta");

d) condamnarea acuzatorilor (politi~ corupti, violenti ~istupizi);

e) apelulla loialitate (invocarea spiritului de camaraderie, a

codului de onoare).

Invocarea tehnieilor de neutralizare constituie pentru Matza

inmciul acceptiirii principiale a codului moral conventional de cme

delineventi; tehnieile de neutralizare sunt posibile intrucm normele

morale nu actioneaza ca imperative categorice, ci ca unele

conditionale, ee permit multe exceptii (nu e bine sa omori, eu exeeptia

razboiului sau legitimei aparari, eand devine scuzabil). Aeeste

74

Page 71: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

alternative sunt invatate in procesul socializarii, alaturi sau impreuna

cu valorile conventionale.

2.4. SCENARIUL SOCIOLOGIC.

ANOMIE, DEZORGANIZARE, EXCLUDERE 51 CONFLICTSOCIAL

Abordarea sociologica completeaz8. perspectiva psihosociala,

punand in dependenta tendintele spre delincventa cu mediul socio­

cultural mai larg in care se formeaza copilul ~i tanaruI. Din aceasta

perspectiva, delincventa apare ca efect al deficientelor, conflictelor ~i

disfuncpilor sistemului social. Plasat intr-un mediu defavorizat,

adolescentul nu are mijloace legitime de a-~i atinge scopurile ~i adopta

rnijloace ilicite. Delincventa exprima un conflict al tanarului cu

valorile societc1tll in ansamblul ei, un protest apolitic contra

inegalitatilor ~i barierelor sociale din societatea adulplor. Acest

fenomen este amplificat de apartenenta la subculturi care realizeaza 0socializare negativa.

2.4.1. Teoria anomiei. J. M Guyau este eel care introduce

termenul de anomie, prin care desemna discrepanta sau distanta care

exista intre 0 anumita norma moral a sau religioasa, ca norma idea/a ~i

norma interiorizatii, sau forma in care aceasta se regas~e in mod

concret in sistemul axiologic al unui subiect. Preluand acest concept,

E. Durkheim ii atribuie un inteles ~r diferit, ~i anume, acela situafie

de disfunctie sau insuficienta normativ-reglatorie intr-o societate la un

moment dat, situatie caracteristica crizelor de cr~tere sau de recesiune,

in care acpunea regulatorie a grupului social nu se mai poate exercita,

normele tipice care ghideaza comportamentul ne mai fiind adecvate

sau eficiente. Starea de deruta normativa este insopta de suspendarea

75

Page 72: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

temporara a funcponalitapi normelor ~i slabirea controlului exercitat

de societate asupra comportamentului individual. Efectul situapei

anomice consta in reducerea capacitapi societapi de a mai structura un

comportament adecvat. Absenta standardelor clare pentru a ghida

comportamentul face ca oamenii sa fie dezorientaP, anxio~i,

dezorganizarea sociala rasfrangandu-se la nivelul dezorganizani

personalitapi.

In parte, 0 astfel de situape este 0 caracteristica a modemitapi,

bazata pe 0 solidaritate de tip organic, cu un grad redus de integrare

sociala; pe masura ce soeietatea devine tot mai complexa, este tot mai

dificila menpnerea coeziunii sociale. La aceasta caracteristica general a

se adauga ~i dezorganizarea sociala determinata de marile crize sau

depresiuni, de procesul de wbanizare, care reduce funcpa de

socializare ~i control exercitata de comunitate ~i vecinatate. Reducerea

sau absenta eontrolului exterior induce conduite de tip delincvent.

Aspectul acesta este eu atit mai evident in postmodernitate,

caracterizata prin relaxare morala, liturghia austera a datoriei fiind

inloeuita eu elogiul drepturilor ~i libertatilor individuale, care statueaza

consumatorismul ~i hedonismul ca forme normale de existenti.2.4.2. Teoria tensiunii structurale. Pe aceasta baza teoretica, R.

K. Merton (1938) reformuleaza ~i dezvolta teoria, aratand ca devianta

se n~te dintr-o tensiune structuralii., care rezulta din lipsa unei relatii

de adecvare intre scopuri/e sustinute cultural ~i mij/oace/e oferite de

societate pentru atingerea acelor scopuri. Deviantii sunt incapabili sA

atinga scopurile aflate sub presiunea pentru sueces21, din cauza lipsei

21 Poote aceaslA presitme pentru succes, in condilille unci marl inegalit'1ti a

veniturilor ~ a unei politici publice insensibile fatAde cei dezavantajap explica,in parte, faptul ca Statele Unite au cea mai inalt'1 ratAa infraqiunilor violente,(dupa unele statistici de nona on mai mare decat media tarilor europene (A.

Giddens (2001, p. 203) afimm ca in Detroit, cu 0 populatie de un milion ~

76

Page 73: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

de mijloace adecvate. Anumitor grupuri de indivizi Ii se refuza

sistematic accesul catre scopurile culturale recunoscute, prin diferite

bariere structurale. Aceasta situape duce la un sentiment de inadecvare

la structurile societale. Cand scopurile nu pot fi atinse prin mijloacele

conformismului social, sunt alese alternative delincvente. IncaIcarea

normelor apare astfel ca un raspuns "normal" al persoanei care

acponeaza in cadrul unui anumit sistem de organizare a societapi, care

ii blocheaza posibilitaple de utilizare a mijloacelor legale.

Modalitaple de adaptare a individului la situaria la care ia partesunt, in opinia lui Merton, urmatoarele:

- Conformitatea, eel mai raspandit mod, eel care asigura

stabiIitatea obi~uita a societaplor; conformistul accepta atat scopurile

culturale cat ~i mijloacele instituponalizate pentru atingerea acestor

scopun.

- Inovapa, cand 0 persoana accepta scopurile culturale

standard, dar nu accepta mijloacele consacrate social pentru atingere a

acestor scopuri.

- RitualismuJ se refera la situatii in care persoanele care nu

accepta sau par sa nu inteleaga scopul cultural, acponeaza to~i in

moduri aprobate de societate (e.g., birocratul stereotipic, care este mai

atent la a se asigura ca toate formularele sunt completate deem la

atingerea scopului acestor formulare).

- Evaziunea descrie situapa persoanei care a abandonat

viziunea competitiva, renuntind atat la scopurile, cat ~i mijloacele

aprobate cultural; "retrasul" (Giddens, 2001) este individul care se afla

in societate ma sa fie: "bolnavi mintal, lunatici, paria, exilap,

jumAtate de locuitori, an loe mai multe crime raportate dec31 in intreaga Marea

Britanie, co 0 populatie de 58 de milioane de locuitori; accesibilitatea annelor de

foe, in opinia autorului citat, nn poate fi 0 explicatie, caci in Elvetia, de pildA,

anoele de foc sunt foarte accesibile, dar ratele violentei sunt extrem de mici).

77

Page 74: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

ratacitori, vagabonzi, ce~etori, betivi cronici, drogati etc." (Merton,

1965, p. 186).

- Rebeliunea este un mod de adaptare prin care persoana

respinge scopurile ~i mijloacele aprobate eultural ~i Ie inlocui~te cu

alte scopuri ~i mijloace alternative (e.g., revolutionarul sau eel care

protesteaza pentru drepturi civile).

Urmatorul tabel surprinde relatia scop-mijloc ea modalitati

specifice de adaptare, redand eu + acceptarea ~i cu - respingerea:

Nr. Moduri de adaptareScopuriMijloacecrt. 1

Conformitate ++2

InovaPe+-3

Ritualism -+

4Evaziune --

5Rebeliune ±±

Tabelul Dr.2. Modalitiifi de adaptare

Potrivit teoriei tensiunii structurale, sursa deviantei se regase~e

in societate, in structura sociala ~i in cultura, mai curand decat in

individ Argumentul forte care sustine 0 astfel de toorie este acela ca

devianta este mult mai frecventa in clasa de jos, in eazul careia caile

pentru succes, acceptabile social, sunt mai pupn accesibile.

2.4.3. Teoria dezorganizarii socia/e. Operationalizand teoria

lui 'Merton, teoreticienii ~colii de la Chicago, Clifford Shaw ~i Henry

Mac Kay (1942) realizeaza 0 ancheta in Chicago ~i apoi in alte

douazeci de or~e americane, coreland dosarele delincvenfilor minori

judecati de tribunal eu cartierele din care provin, desenand harp ale

criminalitafii. Rezultatele cercetarii ii determina sa conchida ca in

78

Page 75: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

marile metropole americane rata delincventei este mult mai ridicata

decat in celelalte o~e; comunitaple eterogene, cu grad scamt de

structurare ~i coeziune, cu un control social deficitar ~i ineficace se

caracterizeaza printr-o rata ridicata a criminalitapi. Dezorganizarea

sociala se asociaza, dupa unii auton (W.IThomas, F. Znanieeki), unei

dezorganizari de personalitate. Prin urmare, locul de domiciliu este un

bun indicator al destinului probabil al individului, in cartierele sarace

deIincventa prezentandu-se ca 0 tradipe social a, inseparabiia de viata

comunitapi. Solupa pentru diminuarea fenomenului ar Vlzaremodelarea mediului social.

2.4.4. Teoria excluderii socia/e. De pe pozitiile fundamentaleale tensiunii structurale au fost elaborate teorii ce accentueaza

dimensiunea ideologica, considerand ca excluderea sociala genereaza

modele alternative de conduita, indezirabile social, care funcponeaza

ca mecanisme de protectie sociala pentru acele categorii socialeexcluse.

2.4.5. Teoria "ec%giei socia/e" elaborata de 1. ~i P. Blau

(1982, apud Greeu; Radulescu, 2003) avertizeaza asupra riscului

deprivarii relative generate de amestecarea populaliei sarace cu

populatia bogata, situatie care se regas~te ~i in Romania. Proximitatea

veeinatipi dintre saraci ~i bogap acutizeaza procesele de comparare

sociala ~i, considera autorii, se constituie intr-un predictor putemic alunei rate inalte de criminalitate.

2.4.6. Teoria subculturilor deviante. A. Cohen ~i M. Gordon

in teoria subcu/turi/or deviante (apropiata teoriei grupuri/or de /a

marginea strazii - W.F. Whyte) sustin ca "subcultura" apare ca reacpe

de protest fata de normele ~i valorile societapi, cuprinzand indivizi

care au sentimentul ca Ie SlDlt blocate caile de supravietwre ~i

ascensiune sociala. De aceea, subcultura include un set de valori ~i

norme diferite de cele ale modelului cultural dominant, uneori chiar in

79

Page 76: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

opoZltle CU acestea "Subcultura delincventa, afirma criminologul

american A. Cohen, i~i extrage normele proprii din cultura global~ dar

Ie inverseaza sensul. Conduita delincventului este normal~ in raport cu

principiile sub-culturii sale, tocmai pentru ca ea este anormala dupa

normele culturii globale" (1955, p.26). Copiii mediilor populare sunt

pri~i intre doua registre de prescriptii, cele ale valorilor dominante

vehiculate in mediul ~colar ~i in mijloacele de comunicare ~i cele ale

mediului lor inconjurator, decalajul celor doua structuri normative

conducandu-i pe unii dintre ei, ca 0 reaqie funcponal~ sa adopteconduite deviante: "... diferite modele de socializare sunt asociate

diferitelor clase sociale, iar socializarea in clasa mijlocie se arata a fi

mult mai eficace pentru a-i pregiiti pe copii pentru re~ita sociala decat

socializarea la clasele inferioare. Din acest motiv ~i din altele, copiii

din clasele inferioare au mai multe ~ sa cunoasca ~ecul ~i

umilinta. Pe scurt, ei sunt antrenati intr-un joc in care altii sunt tipic

invingatori, ei fiind perdan!i, neclasa!i. Un mijloc prin care pot rezolva

aceasta problema consta in repudierea ~i retragerea din joe, in refuzul

de a recuno~te autoritatea regulilor ~i in nascocirea de noi jocuri eu

propriile lor reguli sau criterii de statut, reguli prin care ei se pot

realiza in mod satisfacator" (Cohen, 1971, p. 134). Mecanismul

interiorizani "noilor jocuri" este cel al socializani in grup, prin care

subcultura se reproduce, implicand generapi succesive de copii ce

reacponeaza ioo -un mod asemanator nevrozei, exterioriz3nd frustrarea

~iasociindu-se in "bande" cu conduita delincven:m (Banciu, 2002).

Conform autorilor aminti!i, exista trei tipuri dominante de

subcultura delincventa, mai ales in randul adolescentilor din zoneleurbane:

- modelul delincvent, care se bazeaza pe valori de tip

delincvent, tinerii incercand prin frau~ furt, ~antaj sa obtina c~tiguri

materiale;

80

Page 77: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

- modelul conj1ictual, care are ca norma de baza violenta, fOI1a

sau amenintarea cu fOI1ain rezolvarea oricaror probleme;

- modelul evazionist sau de izolare, prin care tanarul se retrage

intr-un univers propriu, guvemat de senzatiile aduse de narcotice.

Aceste modele apar deseori in forme combinate, bandele de

tineri22 caracterizandu-se, in general, prin nonutilitarism, in sensul ca

tinerii partieipa eel mai adesea la comiterea delietelor din solidaritate ~i

nu necesar din ratiuni de c~g, malipozitate, comitand acte

delincvente ca 0 sfidare la adresa eelorlalti, negativism, versatilitate,autonomie. Reooind tineri care se confrunta CD probleme asemanatoare

(saracie, mizerie, ~maj, lipsa afectivitatii familiale), bandele se

structureaza ~i funetioneaza pe baza unui consens intim al membrilor,

in baza unor coduri de drepturi ~i obligatii, a unui sistem de norme ~i

valori opuse, in mare parte, societ3lii globale.

2.4. 7. Teoriile conj1ictului. Fundamentul teoretic al

conflictualismului se gas~e in teoria marxista, conform careia

societatea este eonstituita din raporturi de dominatie. Mentinerea

ordinii sociale nu vizeaza at3.t asigurarea coeziunii sociale, cat a

privilegiilor celor ce asigura funqia de condueere. Normele sunt

mijloace de reproducere a dominatiei, legitimitatea provenind din

monopolul puterii ~i din utilizarea fOI1ei (politie, justitie, armam).

Intrucat controlul asupra resurselor necesare nu este repartizat in mod

egal, societatea ii face pe oameni sa se angajeze in comportament

criminal, fie ca sa obtina ceea ce ei cred ca ar trebui sa aib!

(muncitorul "exploataf'), fie sa pastreze sau sa dezvolte ceea ce au

dobandit (capitalistul). Acest conflict i~i are originea direct in

22 Conform datelor organelor de politi-e,numai in Bucure~ti existApeste 200 ~tide cartier, ce cuprind in total aproximativ 1000 de membri, jumatate dintre eifiind consumatori de droguri.

81

Page 78: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

competitivitateainerenti capitalismului,cu accentul sau pe profit, ~iinincapacitatea muncitorilor de a realiza venitul necesar, pentru a seputea mentine eel putin la un nivel minimal de existenta.

De pe 0 astfel de pozitie incarcati ideologic, Quinney (1974,cf. Goodman, 1991) afinni ca proprietarii mijloacelor de producpecontroleaza sistemul legal; ei defmesc ca fiind delict sau crimi orieefapta ce le-ar ameninta privilegiile ~i proprietatile pe care Ie-auacumulat. Din aceasti perspectiva, chiar acele crime care parneinsemnate (e.g., joeurile de noroe, bautura, angajarea in legiturisexuale i1icite)sunt considerate ca ameninta valorile muncii intense ~isobrietatiipe care se bazeaza structuracapitalista.

in mod similar, Spitzer (1980) evidentiaza modul in careautoritatea controleazi aparatul legal pentru a condamna tot ceea ceameninta functionarea capitalismului. De pildi, el afrrma ca, intrucatcei care fura ameninta proprietatea celor bogati, acest comportamenteste definit delictual. Mai mult, capitali~tii Ii definesc drept deviantidin punct de vedere social pe cei care nu vor sa efectueze muncanecesara pentru a face sa functioneze ~inaria capitalista, sau pe ceicare nu arata respectul cuvenit fata de autoritate, 0 cerinta importantain organizatiile ierarhiee capitaliste. Fiind 0 incalcare a regulilor,teoreticieniiconflictu1uise intrebi "ale cui reguli?", ale celor elaboratede catre eei bogati, pentru a fi respectate de catre cei saraci (Giddens,2001, p. 195). In opinia lor, dreptul penal ar avea ca mandatul unicreprimareasupu~ilorpentru perenitateaputerii.

Din aceasti perspectiva critica, delincventa apare, pe de 0parte, ca rispuns adaptativ al claselor defavorizate de 0 societatenedreapta, iar pe de alta parte, ca 0 eticheta pe care cei putemici 0aplica unor conduite. Rolul etichetei va fi dezvoltat de catre teoriareacpei socialede marcaj sau teoria etichetirii.

82

Page 79: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

2.4.8. Teoria etichetiirii. Una dintre teoriile cele mai des

invocate in zilele noastre teoria reacfiei sociale de marcaj sau teona

etichetiirii (labeling theory), construita de catre reprezentatii

etnometodologiei ~i interactionismului simbolic.

Teza principala a teoreticienilor reactiei sociale (Edwin

Lemert, Kai Erikson, Howard S. Becker, Erwing Goffman) este aceea

cii nici un comportament nu este prin el ins~i deviant sau conformist.

Devianta reclama 0 definitie, fiind rezultatul unei reactii sociale, prin

care grupurile care detin puterea elaboreaza ~i aplica norme ce califica

unele acte ca fiind deviante. In consecinta, sustine Edwin Lemert, nu

devianta produce controlul social, ci controlul social creeaza devianta.

Teoria reaetiei sociale leaga, in felul acesta, modurile micro ~i

macro de abordare a deviantei. Definitiile deviantei sunt realizate de

cme "antreprenorii mora1i", iar aplicatiile acestor definitii au loc prin

interactiunea personala cu altii ~i joaca un rol semnificativ in dinamica

identitara a individului, in constructia ~i reconstructia imaginii de sine.

Delincventul devine delinevent pentru ca este etiehetat astfel, sistemul

justitiei criminale producand mult din ceea ee intentioneaza sa

corecteze. ,,Devianta, afirma Erikson (1967, p. 296), nu este 0proprietate inerentii anumitor forme de conduitii: e 0 proprietate

conferitii acestor forme de ciitre publieuri care, in mod direct sau

indirect, Ie observa", iar Becker intiir~te, afirmand ea "devianta nu

este 0 calitate a actului comis, ci, mai degraba, consecinta apliciirii de

catre ceilalti a unor reguli ~i sanctiuni Impotriva unui contravenient.

Deviantul este un individ ciiruia i s-a aplicat aceastii etichetare;

conduita devianta este 0 conduitii pe care ceilalti 0 etieheteaza ea

atare" (Becker, 1973, p. 9).

Traiectul discursului argumentativ al teoreticienilor etichetiirii

poate fi sintetizat astfel: de~i din cand in cand toti oamenii se

angajeaza in acte care sunt definite de societatea lor (sau grupul) ca

83

Page 80: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

fiind deviante, aceste acte deviante nu sunt totdeauna observate sau,

daca sunt observate, ele sunt considerate comportamente gr~ite

temporare (e.g. furtul dintr-un magazin al unui tanar dintr-o familie

avuta, considerat 0 joaca inofensivii, 0 expresie a nonconformismului

adolescentin). Aceasta este numita devian{ii primara (faptul de a

incilca 0 norma). Ceea ce este important pentru teoria etichetirii nu

este actul ins~i, ci devianfa secundara, recuno~terea oficiala a acestei

incilciri de catre 0 instanli desemnati in acest scop, adica etichetarea

publica. Eticheta altereaza sentimentul de identitate al persoanei,

producand 0 degradare de statut. Acceptarea identitapi deviante de

catre persoana care a comis actul poote fi considerati ca un stigmat,

care schimba in mod substanpal atat identitatea interpersonal a, cat ~i

co~tiinta de sine a persoanei etichetate ~i 0 conduce spre 0 "cariera

devianti" (Goffinan, 1963). Un act de devianli secundara poate, de

asemenea, duce la 0 etichetare retrospectiva a identitipi trecute a unei

persoane, pentru a 0 face sa se conformeze identitipi prezente

deviante. Reacpa sociala in fata deviantului, genereazi ca efect pervers

o ~care centrifugii, cu indepirtarea de normalitate. Devianpi

etichetap. sau excl~i cauti solutii pentru a supravietui ~i sunt nevoip sa

frecventeze mediul marginal deviant, in care presiunile pentru

conformitate nu se mai exerciti. Marginalizarea ~i devianta sunt

indisociabile, astfel incat, constati Cusson (1997), suntem in prezenta

unui efect pervers: reaepa sociala cr~e probabilitatea perpetuirii unui

comportament delincvent in loc sa il resoarbi. Contactul cu justipa 11

face pe tanir sa accentueze tehnicile de neutralizare folosite, sa-~i

reconsidere identitatea ~i sa se solidarizeze cu alpi aflap. In situap.a Iw.

Pentru E. Goffman, identitatea sociaIQ are doua dimensiuni,

cea virtuaIQ, atribuiti pe baza unor expectanle ~i una reaIQ, care atest8

adeviratele caracteristici ale persoanei. 0 identitate virtuala este

intotdeauna susceptibila sa cuprinda caracteristici care sa contamineze

84

Page 81: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

identitate reala. Orice atribut care suscita 0 indoiala privind adecvarea

intre cele doua identitliti este un stigmal, care face din individ 0 jiin{ii

discreditata. Normalul ~i stigmatizatul nu sunt persoane, ci puncte de

vedere; nu existli devianp, ci indivizi p~i in situatia de a purta un

stigmat. Etichetarea nu este un marcaj irevocabil pentru un destin,

efectele ei put3nd fi reversibile, dar, de eele mai multe ori, nu se

intampla astfel. Distinctia propusa de sociologul "dramaturgiei

soeiale" ne face sa intelegem afirmaPa lui Cohen: "pe scurt, noi

suntem eu topi ~e contravenienp, dar ne deosebim intre noi dupa

modelele in care se incadreaza infracpunile noastre. Aceste modele

difera dupa nurnaml diferitelor infractiuni comise, dupa frecventa ~i

dupa combinapile lor, in care unele pot conduce la altele, conform unei

progresii caraeteristice" (Cohen, 1986, p. 59). Intrlim pe acest drum al

"progresiei caraeteristice" odati ce ne-am ins~it eticheta.

o astfel de pozitie ne atentioneaza asupra riscului etiehetarii in

general ~i, eu amt mai mult, in cazul adolescentilor, pentru care

valorile subalteme asociate varstei, indrazneala, spiritul aventurii,

noneonformismul, consurnul ostentativ, aprecierea barbapei, eurajului

~i duritlitii pot fi ~or etichetate ca fiind conduite delincvente. Desigur

se pot aduce ~i critici la adresa teoriei: unii criminali se angajeaza in

practici criminale sau deviante chiar daca nu sunt pri~i ~i niciodatli

exp~i unei identitap bazate pe deviantli secundara. Pentru unii, faptul

de a fi etichetat ca deviant este un stimulent putemic de a-~i schimba

mai degraba comportamentul decat de a-I continua. in final, exista

oameni in inchisori (e.g., violatori, ucig~i platiti) ~i in diverse tipuri de

institutii pentru boli psihice, deoarece comportamentul lor este 0

ameninlare pentru ei i~~i sau pentru altii ~i nu pentru ca actiunile lorau fost arbitrar definite de eatre cei care au autoritate ca fiind deviante.

85

Page 82: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

3. Caracteristicile sociologice ale tinirului delincvent ~i

portretul sau statistic

Prin prelucriri statistice ale datelor, sociologii stabilesc

caracteristici ale delincventuIui, luand in discupe v3rsta, genul, cIasa

socials., rasa etc., oferind nurneroase date interesante pentru analiza ~i,

mai ales, pentru predictia ~i preventia fenomenului deviant.

Norman Goodman, (1998), avand in analiza mai ales

criminalitatea din Statele Uniee, constata ea majoritatea delietelor sunt

comise de tineri cup~i intre 14 ~i 24 de ani, acest grup de varna

explicand mai mult de 40% din erimele violente ~i aproximativ

jumatate din toate delictele impotriva proprietapi. Furturile,

toxicomania, omuciderile ~i sinuciderile sunt preponderente la aceasta

eategorie de varsm.

Dupa acel~i autor, barbatii comit delicte impotriva proprietatii

de aproximativ patru ori mai mult decat femeile ~i earn de noua ori mai

multe crime violente. Conform lui Giddens, (200 I), in Marea Britanie

femeile reprezinta 3% din populatia britaniea din inehisori, dominante

in categoria delictelor la nivelul anului 1993 fiind frauda ~i falsul

(22,3%) ~i furtul ~i eomet1U1cu bunuri £urate (18,2%). Aceasm situatie

este explieata prin specificul socializarii, a presiunii pentru sucees in

raport eu genul dar ~i prin specificul unor acte delictua1e, care sunt

legate automat de gen (violul este 0 infracpune preponderent

maseulins., iar prostitupa 0 infraqiune preponderent feminina). De

asemenea, se apreeiaza ea agentii care apliea legea sunt deseori mai

~vaielnici in a eticheta femeile drept criminale decat in a etieheta

barbapi.

in ceea ce priv~e cIasa socials., cea mare parte dintre

delievenp sunt din c1asa de jos, la fel ~i victimele lor. Este tot atat de

86

Page 83: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

adevarat §i faptul ca probabilitatea de a fi arestati §i condamnati e mai

mare pentru oarnenii din c1asa de joS23.

Conform lui Goodman, rasa este implicata in infracpune intr­

un mod cople§itor. Americanii africani sunt mult mai frecvent arestap

deem propo$a lor din populape. In 1986, cand ~a constituiau 12%

din populatie, ei formau carn 28% din arestari pentru crime grave, 33%

pentru crime impotriva proprietatii §i 45% pentru crime impotriva

persoanei (cf Biroul Federal de Investigapi al Statelor Unite, 1987).

TOtu§i,majoritatea criminalilor sunt albi. De asemenea, exista 0 relape

lntre clasa sociala ~i rasa, care afecteaza rata criminalitapi. Americanii

africani sunt mai frecvent arestati decat sunt albii, dar probabilitatea de

a comite delicte ale gulerelor albe este mai mica pentru arnericanii

africani decat pentru albi.

in final, de menponat tendinta de aglutinare a diverselor

devianfe: furt, violenta, alcoolism, toxicomanie, omucidere ~i

sinucidere, intre care exista legaturi foarte stranse24.

Alaturi de v8rsta, gen, c1asa sau rasa, analizele cantitative alefenomenului delincvent iau in calcul numeroase alte variabile ca

rezidenta, tipul infractiunii, categoria socio-profesional, originea

etnica, instrucpe §colara, status social, farnilie, profil psihologic,

ducand spre rea1izarea unui portret statistic al delincventului.

Acumularea datelor statistice permit, dupa John Braithwaite

(1989), sa spunem ca delincventa este comisa in cea mai mare parte acazurilor de catre un:

- individ de sex masculin

23 Situatia actuaI3 din Rom3nia este elocventa pentru a SlJS1:ineaceast3 afinnape,numeroase fund cazurile in care cei din clasa bogata gasesc diferite portitejuridice de a scapa de pedeaps3, uneori am3n3nd succesiv procesele p3na laprescrierea faptei.24 Pentru mai multe date statistice vezi A. Giddens, 2001.

87

Page 84: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

- intre 15-25 de ani

- celibatar

- ell re~edinta intr-un or~ mare

- care a cunoscut 0 mare mobilitate rezidenpaHi

- are rezultate ~colare mediocre

- este in relapi bune Clldelincventii

Tinerii ar fi mai pupn angajati in delincventa daca:

- ar fi putemic at~p de activitap ~colare

- ar avea aspirapi profesionale inalte

- ar fi foarte legap de parinpi

- ar crede in respectarea legii.

Avand in vedere astfel de caracteristici, M. Cusson (1990, p.

71) realizeaza urrnatorul portret-tip al delincventului juvenil: ,,Este un

baiat crescut de 0 mama singura destul de ocupata, care I-a rasfarat, a

cedat capriciilor sale, dar nll i-a dezvoltat suficient dragostea de

munca. Invata intr-o ~coala profesionala in care profesori tara prea

multa experienp ii faciliteaza mai mult ~ecul ~colar. La mijlocul

ciclului ~colar, el abia ~e sa sene ~i sa citeasca. Este orientat atunci

spre un program minimal, in care i~i pierde timpul. Capata ob~uinta

de a lenevi, se inipaza in furt ~i incepe sa fumeze marijuana.

Abandoneaza ~coala ~i i~i caum un loe de munca. Avand ambitii

nerealiste, dispretui~e muncile de jos care ii sunt oferite. Mai multi

ani sllpravietui~e de pe 0 zi pe alta, subzistand datorim ajutorului

mamei, ajutoarelor sociale ~ipupnilor bani obpnuti oeazional. Prin furt

ajunge sa traiasca destul de precar ~i sa-~i procure uneori droguri"

(apud Oigen, 2002, p. 42).

88

Page 85: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

4. Evaluarea teoriilor privind delincventa juvenili

Considerate separat, fiecare dintre teoriile enuntate sunt

susceptibi1e de a fi criticate pentru &ptul ca neglijea.zi anwnite aspecte

ale realititii, e1ud8nd anumite categorii de deliete ~i actori ai acestora

A§a procedeaza 1. L. Siegel (1989, apud Grecu; Radulescu, 2003, pp.

175-176), care realizeaza 0 evaluare a puncte10r forte ~i a ce10r

vulnerabile din cadrul teorii1or sociologice asupra delincventei,

aprecieri pe care Ie prezentam sintetic in Tabe1ul or. 3. in opinia

noastra, aceste teorii nici nu-~i propun sa prezinte 0 explicalie

exhaustiva asupra etiologiei posiblile a delincventei. Meritul lor

principal consti in faptul ci ne ofera 0 anume imagine asupra

fenomenului, ~inu imaginea 1uiabsoluta.

Probabil cea rnai potriviti atitudine in rapot cu aceste teorii este

cea sugerata de epistemologia lui Thomas S. Kuhn ( 1976, 1982), in

conformitate cu care teoriile ~tiinlifice sunt paradigme asemeni

jocuriloT puzzle, care compun, cu figurine specifice (concepte ~iinstrumente), 0 anume imagine a realititii; alte jocuri opereaza cu alte

figurine, pentru a Teda0 imagine particulara a acelee~i lumi; diversele

jocuri ne intregesc imaginea despre lume, dar nici una dintre ele nu

re~e~te sa surprinda lumea in ansamblul ei. Nu lipsesc, desigur,

ambipi de a surprinde in imagini holiste, lumea (delincventei) in

intregul ei. Yom urm8.rii in paragragul UIlll8.torastfel de incercan.

89

Page 86: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

\0o

TeorlaPremisa majoriPuncte fortePoncte vulnerablIe

Teoria ecologicll.

Crima em un produsalStabile§tedecerateledeNu explicll.: a) de ce existii §icomunitllplor de vecinlltate

criminalitate sunt mai ridicate ininfracpunicomisedeclasaaflate

intranzipe,careariileslums·urilor.Evidenpazll.mijlocie? b) de ce anumifi tinerimanifestll.

dezorganizarefactorii care produc criminalitatea.nuadopt!0conduitii

socialll. ,i conflicte de valori.Sugereazi programe de reducere adelincventll.? c) cat de adecvate

criminalitll.pi.

sunt statisticile oficiale?

Teoria ecologiei sociale

CrimaapareatunciciindExplicil.rate IeridicatedeNu fine seama de persoanele care

sAraoii ,i bogapi triiesc in

criminalitate in ariile dezorganizateWiesc in arii urbane, tlirll. a seimediata

apropiere.ale orafului. Evalueaza rate Ie ,iangaja in cariere infracponale. SeConflictele

,iproblemele tendintele criminalitllpi urbane.limiteazil. la criminalitatea urbana.

vielii sociale urbane au un rol

Ignoril. deosebirile intre indivizi.important in aparipa crimei.

Teoria asocierilor diferenpale

Oamenii invati si comitllExplicigenezacriminalitll.pi,iNu explicil.: a) unde se formeazil.crime

prinexpunerealaprezenta ei in toate elementeledefmipi antisooiale?; b) cum sedeflnipi antisociale

structurii sociale. Explica de cepot mllsura aceste defmipi sananumite

persoanedin ariilecucumsepoatedovedici0criminalitate

inaltll.nuajungpersoanll. a fost expusi excesivdelincvenp sau infractori.

influentei lor?; 0) ce determinil.actele iraponale de violenti?; Nuof em indicii asupra modului detestare a teoriei.

Teoria reintllririi diferenpale

ComportamentulcriminalAdaugi principiilor teoriei invll.tiriiNu explica: a) de ce, totu§i, ceidepinde de experientele

pe cele ale "asocierilorrecompensappentruconduite

persoanei in ceea ce privettediferenpale". Pune in legituril.convenponale,qacumsunt

recompense Iepentruexplicapile psihologice cu celemembrii c1asei mijloci~ comit §i

conduitele convenponale ,isociologice.ei infracpuni?; b) de ce unii tineri

sancpunile pentru conduiteledelincvenp nu ajung infractori

deviante. Recompensa pentruadulp, de§i aU fost recompensap

devianti conduce la crimi.pentrucomitereaunoracte

deviante?

Page 87: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

I-j~~-~I.H~C::t....•••~....C

1.0

5'"- c>,s.

~~~.~.~is'(")~.~.:::-:!S'~

TeoriaPremisa majorAPuncte fortePuncte vulnerabUe

Teoria neutralizilrii

TineriiinvaflcWedeExplica de ce numero§i delincvenpNu indica daci ,,neutralizilrile"neutralizare a constringerilor

nu devin infractori adulp. Expliciapar inainte sau dupi violareamorale ,i aluneci periodic in

de ce tinerii delincvenp pot adoptalegii. Nu explici de ce unii tineriinteriorul Viin afara pattern-

§i conduite convenponale.,,aluneci"inspre0cariera

urilorcomportamentului delincventl Vialpi nu?; Nu poate

criminal.explica motivapa anumitor acte

auto-distructive, qa cum este, deexemnlu consumul si denenden1aTeoria subculturilor

FrustrareadestatusExplicAmodul in care condipile deIgnori infracpunile comise dedelincvente

caracteristicibiielilordinviaflaleclaselordefavorizatereprezentanpi clasei mijlocii. Nuclasele defavorizate, creat!

produc crima. Explici actele deafosttestataempiric,iar

de incapacitatea de a realizavandalismViceleviolente.eforturiledecercetaresunt

succesuldob8l1ditdeIdentificiconflicteledintreneconcluzive. Ignori faptul ca

reprezentanpi claselorreprezentanpi claselor defavorizatedelincventa este un act raponal §i

mijlocii, ii determini s4 se,i cei ai claselor mijlocii.chiar profitabil.

aliture bandelorTeoria cu1turiiclaselor

IndiviziicaresesupunIdentific4inmodcoerentNu ofera evidenfl empirici indefavorizate

regulilor de stradAale viepielementeleculturiiclaselorsprijinul existentei unei "culturi"claselor

defavorizateBedefavorizate care ii determin4 pea claselor defavorizate. Ignoraglsesc in conflict cu cultura

reprezentanpilorsacomitlinfluentele exercitate de culturadominant!.

infracpuni.claseimijlocii.Nuexplicainfracpunile comise de membriiclaselor favorizate.

Teoria oportunitlplor

BlocareaoportunitiplorArata cA oportunitatile ilegale suntIgnoricriminalitateaclaselor

diferentialeconvenponale ii determin4 pestructuratediferitineadrulfavorizate.Presupuneellatat

tineriidinclaselesocietapi.Indici motivul pentrucluele defavorizate, cat Vi ce1e

defavorizatesll Beal4turecare indivizii se implicll intr-unfavorizateauvalorisimilare.

bandelorcriminale,anumit tip de activitate criminaill.Evidenpaza faptul cll bandele de

conflictuale §i evazioniste.tineri nu sunt specializate intr-un

anume tip de infracpune.

Page 88: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

5. Un posibil model etiologic al delincventei in Romania

Av3nd in vedere ansambluI teoriilor privind geneza ~i

semnificatia delincventei, putem afirma ca omul, ca fiinj:3 bio-psiho­

socio-culturala, este rezultatul unei sinteze originale ~i irepetabile intre

potentialitatile dobandite ~i achizitiile mediului soeio-cultural.

Fenomenul delincventei juvenile este favorizat de procese ee se

petree la nivel macrosocial, cum ar fi cr~erea aglomerarilor urbane,

mi~carile masive de populatie, muItiplicarea dificultaplor economice,

instabilitatea economica, ~omajul, intlapa, diversificarea proceselor de

aculturafie, aparifia unor subeulturi, disolufia controlului eomunitar

traditional, er~terea permisivitRfii ~i a tolerantei sociale, decaderea

moravurilor ~i obiceiurilor tradiponale, criza de autoritate. La acestea

se adauga inegalitafile 00., nejustificate legal ~i moral, sfidarea ~i

ignorarea problemelor reale, eoruptia ~i dispretul guvernanfilor ~i

parlamentarilor, procesele dizarmonice ~i disfuncfionale, cu aspecte de

anomie ~ipatologie sociali.

La myel merosocial, putem aminti insu:ficienlele ~i disfuncfiile

instanlelor eu rol socializator, familie, ~al8, grup de munca, scaderea

controlului parental, dezorganizarea sau disolutia familiei, ere~terea

ratei divorfialitafii ~i instabilitafii euplului familial. Seoala, ineapabila

sa faca fata muitiplelor probleme care sunt lasate pe seama ei de eatre

eeilalfi factori demisionari, prolifereaza evaziunea ~i abandonul ~colar,

indiseiplina ~i mediocritatea, cr~ea numarului eopiilor problema.

La nivel individual regasim rezonante ale tuturor aeestor

fenomene in struetura psihica uniea ~i irepetabila a fiecaruia dintre noi.

Gilles Ferreol (1988, p.55) sintetizeaza ~ factori in felulurrnator:

92

Page 89: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Factori Componente Tipuri de probleme

Individuali

- Biologica-Tulbur3ri senzo-motorii

- Psihologidl

-Egocentrism. imaturitate afectivii

Sociali

-Microgmpuri

socializatoare:-Familie

-Conflicte

- S<;oalli

-E~~lar

- Gmp de prieteni

-Fenomenul bandelor

- Cultur3

-Conflicte cultmale san ioIre generatii

-Contracultur3 criminalii- SchimMri sociale

-Dificultliti de integrare socialli

-Rolul mass media-Extinderea UI'banizmii-Permisivitate mai mare- SittJatii favorizante

-Alcoolism

-Toxicomanie

Tabelul nr.4. Factori implicap in geneza conduitelor delincvente

Dan Banciu ~i Sorin M. Radulescu ( 2002, pp. 126 - 135) au

incercat proiectarea ~i construcpa unui model de analiza etiologica a

delincventei juvenile in Romania, prin identificarea, selectarea ~i

ordonarea principalelor variabile explicative In raport cu locul ~i

importanta lor in lanlUl cauzal, repnand ca dimensiuni ~i variabile:

a) stnJctura §ifuncfionalitateafamiliei (caracterizata prin status

socioeconomic, grad de coeziune, relapi intrafamiliale, stil

educativ, model de autoritate etc);

b) injluenta jormativa a §colii (evidentiata de rezultatele

obpnute in munca educativa, performantele ~colare aletinerilor, tipurile specifice de control exercitate de catre

93

Page 90: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

factorii educativi, natura ~i intensitatea unor acte

predelincvente cornise in ~coala ~i in afara ei etc.);

c) rolul soeializllrii profesionale exercitate de cafre grupul

profesional:

d) efeete exercitate de eatre grupul de apartenenfii (prieteni,

colegi, "g~ca") ~i rnodalitati de petrecere a tirnpului liber.

Aceste variabile au fost grupate ~i ierarhizate in funcpe de trei

niveluri explicative intermediare:

nivelul situatiei social-eeonorniee ~i eulturale a t3narului

deviant ~i a familiei acestuia;

nivelul de interdependenta a disfuncpilor activitaplor

educative ~i e~ecurilor socializarii;

nivelul de intensitate ~i forma abaterilor de la normele de

convietwre sociala ~i a actelor de incaIeare a legii de catre

rninori ~i tineri.

Dintre factorii sociali cu influente crirninogene, rnodelul

evidenpaza ca fiind rnai importanp:

~ecul socializarii sau socializarea discordanta ~i negativa infamilie;

gradul scazut de pregatire ~i adaptare ~colara (e~ec, abandon

~colar);

nivelul scazut de integrare profesionala sau integrarea

profesionala "negativa' (absenteism, indiseiplina, fluetuape

potenpala);

absenta unor rnodalitap adecvate de petrecere a tirnpuluiliber.

Rezultatele cercetarii pot fi redate succint in urmatorul modelde analiza:

94

Page 91: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

NIVELUL DE DEZVOLT ARE SOCIAL-ECONOMICA. SICUL TURALA. - indicatori statistici §i demografici

INSTANfE CU ROL DE SOCIALIZARE,INTEGRARE SI CONTROL SOCIAL

- valori, norme, modele, scopuri ale diferitelor institutii §i organizatii -

+

I~~I ~ ~~I MO~ALITATIDE PETREl ATIMPULUILIBJJ

+ +FORME POZITIVEFORME NEGATIVE

DE SOCIALIZAREDE SOCIALIZARE

+

!MANIFEST ARt PREDELINCVENTE

MANIFEST ARt

- faetori de personalitate

PREDELINCVENTE

DELINCVENTA.

COMPORT AMENT NORMAL

- ocazie10-- situatie infractionala ••

- tip de infractiune

Figura Df.6. Un posibil model de analiza etiologica a delincventei

juvenile

95

Page 92: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Ca urmare, orice proiect de reducere ~i control a delincventei

juvenile trebuie sa aiba ca punct de plecare intelegerea mecanismelor

socializarii. In cele ee urmeaza vom analiza aceste mecanisme,

incepand cu eele din familie ~i continufuId cu cele din ~coala ~i grupulde egali.

96

Page 93: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

III. SOCIALIZARE SI DELINCVENTA

Structura temei:1. Nevoia sociala de conformitate2. Educape §i socializare ca modalitllp de impunere aconformitllfii3. Retelele socializarii §i agenfii ei4. Locul socializQrii in ansamblul sistemului social

5. Delincvenfa din perspectiva paradigmelor socializarii5.1. Paradigma psihanalitica5.2.Paradigma funcfionalistll5.3. Accentele structuralismului

5.4. Paradigma interacponista5.5. Modelul dramaturgic

1. Nevoia de conformitate

Pentru a intelege delincventa, ca abatere semnificativa de la

conformitate, este necesar sa intelegem mai Inw conformitatea ~imecanismele instituirii sale.

Existenta ~i functionarea oricarei societati este dependenta de

consensul ~i conformitatea indivizilor ~i grupurilor sociale ce 0

compun la un anumit model normativ. Acest model normativ este

compus dintr-un ansamblu ierarhizat de valori, norme, reguli ~i

indatoriri, ce regleaza comportamentele ~i asigura stabilitatea societatii

respective.

97

Page 94: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Valorile reprezinta dezirabilul comun In raport cu care se

structureaza normele de comportament. In raport eu valorile se

struetureaza normele comportamentului. Normele sunt prescripp.i

ideale de comportament, care sunt resimpte deopotriva ca obligapi ale

fieearui individ ~i, in ace~i timp, ca resurse pentru aqiunea sociala.

Menirea lor este aceea de a asigura organizarea, coeziunea ~i

solidaritatea grupurilor ~i institutiilor, convietuirea ~i interactiunea

membrilor comunitap.i. Ele genereaza sistemul de drepturi ~i obligapi,

permit functionarea organizatiilor ~i grupurilor, stabilesc reguli de

conduita ~i aqiune pentru indivizi. Unele dintre ele sunt generale,

obligatorii pentru top membrii, altele sunt specifiee, pnand de 0

anumita pozitie ierarhiea.

Pozitia pe care un individ 0 ocupa intr-o dimensiune a

sistemului social defin~e statum/ individului, identitatea lui

recunoscuta social printr-un set de drepturi ~i indatoriri. Exigentele sau

~teptarile eelorlalti de la un individ ee oeupa un anumit status definesc

ro/u/ social. Normele apar astfel ea obligapi specifice rolurilor sociale

ale modelului normativ. Exercitarea corecta, normala ~i performanta a

rolurilor este rasplatita social cu recun~ea unui anumit status

social. Abaterea de la modelul normativ apare ca disfunctie ~i este

sanctionata social in raport cu gravitatea abaterii.

Invatarea ~i interiorizarea rolurilor sociale, a nomelor ce

asigura consensul social, cu alte cuvinte, instituirea conformitap.i este

sarcina prioritara a socializarii. Ce se intelege prin socializare ~i care

este raportul dintre socializare ~i educatie urmeaza sa analizam in

paragraful urmator.

98

Page 95: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

2. Educape $i socializare ca modalitiip de impunere aconformitiipi

in literatura de specialitate acceppunile acordate eelor doi

termeni, socia/izare ~i educape, epui.zeaza gama raporturile de

coneordanta intre termeni, de la raportul de identitate, la eel de

ineruci~are ~i eel de ordonare in ambele sensuri. Diversitatea

accepliunilor este datorati, pe de 0 parte, complexitapi raporturilor

existente intre eele doua procese sau fapte sociale, iar pe de alta parte,

perspectivelor diferite din care sunt abordate eele doua procese.

in aceeptiunea noastra, socializarea desemneaza procesul

prin care invatam sa devenim membri ai unei societati, prin

interiorizarea normelor ~i valorilor societ3tii respective ~i prin

deprinderea anumitor roluri sociale.2S Detiniti astfel, socializarea

ineepe 0 data cu intrarea individului in societate ~ continua, cu

intensitati diferite, pana la i~irea acestuia din ea Socializarea nu se

identifica nici cu procesul adaptiirii sociale (care presupune ajustarea

trasaturilor de personalitate ~i a conduitelor la anumite situatii de

interactiune sociali), nici cu eel al integrOrii sociale (definit prin

apartenenta ~iparticiparea neimpusa a individului la un set de norme §i

atitudini comune grupului). Adaptarea ~i integrarea soeiala sunt

componente ale socializiirii.

in alte accepPuni. termenul socializare are 0 conotatie

restransa la transformarea unui individ "dintr-o fiinti asociali intr-o

fiinta sociala, ineulcandu-i moduri de gandire, simtire, actionare"

(Cherkaoui, M., 1996, p. 248), sens prin care noi yom desemna

25 Vezi §i Marsball (2003, p.532). Psihologul iqean A Neculau (1983, p.55)

definC$le socializarea ca ,,1Dl complex proces psihosociologic de interiorizare a

unor nonne §i modele sociale de comportament, conducand la obtinerea statutului

de membru al unei colectivitAti sociale de catre individ".

99

Page 96: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

socializarea primara, privita ca un atribut al copilariei, avand ca agenti

familia, perioada esentiala in formarea eului nostru social. Prin

socializarea prirnara copilul devine treptat 0 fiinla co~tienta de sine,

integrata in tipul de culturii in care s-a nascut, proces realizat prin

interiorizarea atitudinilor, valorilor ~i modelelor de comportare

specifice grupului sau comunitatii din care face parte26. Acest proces

presupune educatia

Prin educafie27 desemnam ansamblul de masuri aplicate mai

mult sau mai pupn intenponat ~i sistematic asupra individului, in

vederea dezvoltarii unor 'insu~iri fizice, morale, intelectuale 'in

conformitate cu un scop urmarit. Termenul educape e mai complex,

presupunand pe langa dimensiunea formativa ~i pe cea informativa, iar

ca finalitate, atit socializarea individului (constituirea eului sau

social 28, care sa-i permita integrarea ~i adaptarea sociala), eat ~i

individualizarea sau diferentierea subiectului ca personalitate distincta,

unica ~i irepetabila (constituirea eului sau individual29).

26 Vezi ~idefinitia tennenului in Cherkaoui M., 1996, p.248. Pentru diferentiereaacceptiunilor sociologice de cele psihologice, care pun accent pe initiativaindividului, vezi :;i Dic,tionar de psihologie, coord. U. ~ehiopu, Ed. Babel,

Bucure~, 1997, p. 647 ~ Untl. ]a termenul sociabilitate ~i Dicfionarul de

psihosociologie, Ed. ~tiintifica ~i Enciclopedica, Bu~, 1981, p.227 ~i unn.,la tennenul socializare.

27 Nu dorim sa ne substituim pedagogilor co ~ definijie, dar dineonsiderente didaetice suntem eonstr3n~i sIi opermn eu 0 anumitli eonventie,asUllliindu-netoate limitele inevitabile unui astfel de schematism.

28 Prin eu social desemnmn acea componentli dob8nditli a personalitAtiiconstituitAdin traslituri relativ coerente ~ stabile, comune majoritAtii membrilor uneicolectivitliti, exprimand ceca ce este identic intre indivizii uoei colectivitati.

29 Prin eu individual, concept corelativ eului social, desetnnam acea componentaa personalitlitii constituitA din trasliturile originate, care 11individualizeazA pesubiect in raport co ceilalti membri ai colectivitlitii.

100

Page 97: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Conform accepliunilor propuse, socializarea vizeaza

influenta societala global a asupra individului, realizata nu doar

intenponat ~i explicit, ci ~i difuz ~i fara intenpe (influenta pe care 0 are

grupul de cartier sau eel de egali asupra unui tanar, san influenta

mijloaeelor de informare in masa). Educapa apare conform

acceppunilor noastre ca un proces de socializare, dar, in acel~i timp,

~i ca unul de personalizare a fiinlei umane. Daca socializare presupune

absorpa socialului la sine, implicand in mod necesar 0 relativa

standardizare ~i uniformizare a individului, edueatia inseamna ~i

diferenpere, individualizare, particularizare. Raportul acesta dintre

socializare ~i individualizare a conturat doua tipuri distincte de

orientari pedagogice:

- orientarea sociocentricii, care acorda prioritate socialului ~i

stabil~te ca finalitate a edueap.ei integrarea optima a individului in

mecanismul social, orientare ce domina cultura europeana din

antichitatea greaca, de la Platon ~i Aristotel ~i pana in modemitate; este

pozipa specifica orientarilor funcponaliste san structural­

funcponaliste. Din aceasti perspectiva, scopul educafiei it reprezinta

realizarea conformifitii, determinarea accept8rii ~i supunerii fat! de

exigentele normative ale grupului ~i societalii in ansamblul ei;

- orientarea antropocentrica, ce acorda prioritate omului

individual, scop unic ~i suficient si~i, educatia viz3nd aetualizarea

posibilitaplor latente al copilului, pentru ca acesta s~i poata gasi

fericirea; inipatorul acestei orientari este considerat a fi J. J. Rousseau,cu ideea conform careia omul este bun de la natura, dar societatea 11

corupe; prin urmare, copilul trebuie sa-~ consolideze natura buna,

printr-o dezvoltare libera, in absenta constrangerilor sociale; 0 astfel de

orientare "se refuza unor scopuri prestabilite ee ar violenta ~i perverti

natura copilului" (paun, 1982, p. 80). in prelungirea unei astfel de

101

Page 98: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

orientari se situeaza reprezentantii ,,~colii active" sau ai "noii educatii"

sau abordarile de tip interactionist.

Cele doua orient3ri nu exista in fornta pura, fiind yorba de

accente puse pe dimensiWlea sociala sau pe cea individuala a fiintei

umane. Majoritatea teoriilor contemporane inte1eg edueatia deopotriva

ca una dintre cele mai importante mecanisme ale socializarii, ale

devenirii sociale a fiintei umane ~i, in acel~i timp, mijlocul cel mai

important al actualizarii posibilitatilor latente ale naturii umaneindividuale.

in concluzie, putern spune ca socializarea presupune atat

ceea ce pedagogii numesc educafie forma/a, cat ~i ceea ce ei numesc

educafie informalii sau nonformalii, care in acceptiunea noastra nu este

propriu-zis educatie, ei influenti socializatoare. Daca nu folosim

termenul de socializare, atunei putem sa vorbirn de educatie formala ~i

informala. Daca introducem in discutie termenul de socializare, atunci

ceea ce numeam educatie informala poate fi considerata influenta

socializatoare. In consonanti eu aceste consideratii, yom putea spune

ca "omul invata cat trai~e", dar nu ca este educat cat trai~e, ci ca se

constituie intr-un mediu de rezonanta a influentelor socializatoare

intreaga viata.. Intre actiunea edueativa ~i influentele socializatoare

diverse pot exista ~i disonante sau chiar conflicte, intentiile urmarite

prin educatie fiind prejudieiate de presiuni contrare, ce vin din parteadiverselor medii cu care subiectul intra in contact.

Cu toate acestea, putem spune ca scopul socializarii, acela de

integrare a individului in colectivitate, este atins prin edueatie. Cu cat

edueatia este mai eficace, eu mat individul este mai bine integrat in

universul valorie al spatiului social in care trai~. Ineficacitatea

edueatiei, artifieialitatea acesteia, genereazii dificulmp de adaptare ~i

integrare social a, insatisfactie personal a ~i expunere la riseul ratarii

sociale. Orieum am privi lucrurile, prin prisma oricarei teorii

102

Page 99: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

etiologice, delincventa juveniUi este expresia e~ecului educatiei ~i

socializ8rii de a impune copilului ~i tanarului modelele dezirabile de

comportament, adica, de a determina conformitatea; se poate vorbi

apoi despre cauza soo cauzele. acestui ~, despre caraetensticile

ereditare ~i eele dobindite din diverse medii ~i experiente de via1i-

3. Retelele socializarii ,i agentii ei

Ni~ele existentiale in raport cu care omul modem realizeaza

procese de socializare fiind extrem de diverse, putem vorbi de mai

multe tipuri de socia/izilri:

in raport cu mediulin care se realizeaza, putem distinge intre

socializarea primara, secundara ,i tertiri sau continua. Socializarea

primarii este primul tip de socializare la care este expus nou-nascutul,

putand fi definita ca "procesul prin care un individ biologic, asocial in

raport cu oncare dintre colectivitatile umane, dobind~te primul Salleu

social, prima sa identitate socialii; socializarea primara echivaleaza Cll

llmanizarea individului" (Stinciulescu, 1996, p. 204).

Importanta mediului social este relevata de cazurile in care

copiii ~i-au petrecut primii ani departe de un contact uman normal30. in

30 Copilul s3lbatic din Aveyron, descoperit in padurile de 13ng3satul Saint-Serindin sudul Frnntei, pe 9 ianuarie 1800, in v3rstl probabiIl de unsprezece sau

doisprezece ani, p3rea mai degraba animal decat om, urla, IRl avea simtul igieneLi§i sIa§ia hainele, nu se putea recunOa§tein oglinda. A fost invatat sa mearga latoa1eta, sa poarte haine. sa se imbrace singur, dar n-a reU§it niciodata sastapfuleascl\mai mult de c3teva cuvinte. A f3cut mici progrese §i a murit in varstade aproximativ 40 de ani; un alt caz devenit celebru este eel al celor doua fetetinute in izolare de cAtrebunici, prezentat de Kingsley Davis. Ambele fete aveauin jur de 6 ani cand au fost descoperite, neputfuld vorbi, merge sau ingriji. Anna

103

Page 100: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

absenla mediului uman 'in primii ani de viala, copilu1 'i~ipierde multe

dintre disponibilitati1e de tip uman. Analizand efectele izolarii,

cercetatorii indica drept prima condipe a devenirii normale a

personalitiipi prezenta unui mediu social, in care copilul sa se bucure

de ingrijire, atenpe, rnangaiere ~idragoste.

Socializarea 'in familie are mai multe componente:

normativa, cognitiva, creativa, afectiva. Avantaju1 ei este ca se

realizeaza intr-un climat impregnat de afectivitate, care faciliteaza

ins~irea valorilor ~i normelor. Succesul ei depinde de calitatea

interacliunilor din familie.

Pentru 0 perioada de timp socializarea primara 'insopta desocializarea secundara. Socializarea secundara este realizatii in

institupile din afara familiei, respectiv in cr~ ciimin, gradinilii ~i

~coala, institupi care suplinesc Partial ~i completeazii socializarea

primara din cadrul familiei. In absenla familiei, astfel de institulii

preiau ~i sarcina socializarii primare. Succesul socializarii secundare

depinde de continuitatea sau concordanta valorilor in virtutea carora se

exercita eele doua tipuri de socializiiri; in bunii masura ~ecul

socializarii secundare, manifest in incapacitatea de integrare in regimul

~colar sau in devianla de tip ~colar, este determinat, de cele mai multe

ori, de existenta unor presiuni socializatoare contradictorii in cele doua

medii, sau de demisia explicitii sau implicitii a unuia dintre agenlii

celor doua tipuri de socializiiri.

moare la 10 ani bolnava fiind de hepatitii, tara a repurta progrese semnificative:

cateva covinte ~i expresii, aspecte rodimentare ale grijii de sine. Isabelle, care afost izolatii co mama surdo-muta, a filcut progrese mult mai marl, in doi aniajungfuld la 0 dezvoltare aparent norma13~ ~ sa mearga la §COOl3;este de

asemenea CWlOSCUt cazul fetitei Genie, izolati intre 2 ~ 13 ani, care DO a maireu~it progrese semnificative. Toate aceste cazuri demonstreaza importantacontactului uman in prima copiliirie.

104

Page 101: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Socializarea terpara31 sau continua, se refera la influentele

pe care Ie genereaza contactul cu alte medii, in afara familiei ~i ~colii,

cum ar fi biserica, armata, partidele politice, grupul (de egali, de

mooea) etc. Socializarea teqiara .continua toam viata, ornul aflandu-se

frecvent in situatia de a-~i interioriza noi roluri, de a se integra in

diverse grupuri sau institutii. Fundamentala ramane insa socializarea

primara, desemnata in limbajul uzua1 prin "cei ~apte ani de-acasa" ~i

cea secundara, etape ce vor constitui suportul oricarei socializariulterioare.

Alaturi de cele trei clase ale socializl1rii, speciali~tii disting ~i

alte tipuri, in raport eu diverse criterii utilizate. In raport eu timpul

pentru care se des~ socializarea, vorn putea distinge intre:

- socializare adaptativii - realizata in interiorul unei

colectivitati, careia ii soot interiorizate valorile, normele ~i rnodelele de

comportament;

- socializare anticipativii - realizata ca pregatire pentru

integrare intr-un alt grup viitor, ~ cum este cazul cuplurilor de tineri

indragostip, ce anticipeaza viata de familie, san practica de specialitate

a studenplor, care anticipeaza. grupul de munca.

in raport cu domeniul vizat se vorb~te de socializarea

muncii, socializarea ocupa,tiona/lz sau profesionala, socializarea

31 Utiliz8nd drept criterin al clasific3rii eul social san identitatea socialA, unii

antori (e. g. E. St3nciulescu, 1996, p. 204, D. Popovici 2003, p. 169) considerAprimara socializarea ce constituie priuml eu social san prima identitate socia/ii,

iar socializare secundarii, drept cea prin care individul doOOndqte 0 pluralitate deeuri san identitap sociale; in acest sens este on mai putem vorbi de 0 sociali7JueterparA.

105

Page 102: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

politica, socializarea pentrn viala privata, socializarea pentrn viala

publica ~.a.32

In raport cu nonne/e interiorizate se peate realiza 0 distincpe

intre socializare pozitiva, prin interiorizarea valorilor dezirabile

comunitar, sau de 0 socializare negativii, prin interiorizarea unor

norme ce tin de subculturi sau contraculturi de tip deviant. Pentru

integrarea social! a persoanei care este victima unei socializari

negative este nevoie de multe ori de desocializare ~i resocializare.

Desocializarea este procesul de renunpu-e la normele ~i

valorile asociate socializarii anterioare; desocializarea se poate asocia

izolarii fizice ~i sociale a unei persoane, indepartarii ei de contextele

sau persoanele care i-au satisf3.cut necesitiitile de interacpune; cu rare

exceptii (cazul sih3striei) desocializarea presupune concomitentresocializare.

Resocializarea este procesul complementar desocializarii,

prin care se abandoneaz! vechile norme ~i valori ~i se invatii altele noi

(un nou rol, de sot, de exemplu, presupune abandonarea vechiului rol

de celibatar); Resocializarea se impune ~i in cazul delincvenplor,

plecand de la premisa ca ei au fost victime ale unei socializari

negative. In cazul unora dintre ac~tia, resocializarea presupune

redefinirea radical! a sinelui, rearanjarea prioritaplor ~i a rolOOlor,

proces realizat de institufii totale, cum Ie num~e E. Goffinan,

([1961], (2004». In aceste institutii, alaturi de inchisori33, sociologul

32 L. Culda (2000, pp. 58-66), utiliz3nd drept criteriu contextu1 social al realizarii

ei, distinge intre socializarea pentru via{a privata ~i socia/izarea pentru viata

publica, secunda fiind divizatj in socia/izare publica projesiona/a ~ socia/izare

publica cetiJleneasca.

33 Erving Goffman, 2000, AziluTi, Editma Hum;mitas, ~ san EditmaPolirom, Ia~, 2004; De vc'izut schimMrile radica1e in cariera moraUi a

instituponalizatului, ritualurile de ~ergere a eului (deposedarea de roluri,

106

Page 103: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

american include lagarele de concentrare, spitalele de boli psihice,

unimple militare, manastirile. In astfel de ~ezaminte, intreaga viata a

individului este controlati de catre institupa care urtn3r~ in mod

deliberat anihilarea socializarii anterioare ~i resocializarea in raport cu

noi norme ~i valori, act ee impune 0 recodificare integrala a existentei

individului; alteori, in perioadele postrevolutionare se produce 0masiva resocializare la nivelul intregii societati, de succesul acesteia

depinzand performantele noii societiiti; este ~i cazul nostru, al celor

care dupa anul 1989 am fost in situatia de a abandona norme, valori,

atitudini ~i comportamente specifice vechii societati colectiviste; in

cazul unora procesul a fost mai rapid ~i mai pupn dureros, in cazul

altora desocializarea s-a mcut doar superficial, marginal, sau aproape

deloc; int3rzierile in tiirile estiee in raport cu eele occidentale nu sunt

datorate doar tehnologicului, care ar putea fi relativ repede recuperat

procedurile de "ajustare" sau "programare" prin transfonnarea individului intr-unobiect al mecanismului administrativ, de care este "prelucrat", dezbracat, cantarit,

amprentat, spMat, dezinfectat, tuns, anonimat, inregistrat numeric, testele desupunere etc); in acela§i sens vezi $i Michel Foucault, 1997, A supraveghea §i apedepsi. Na$erea inchisorii, Editma Humanitas, :Bucun$i. (san Editma Paralela

45, 2005), care considera inchisoarea ca "imagine concentratA ~iausterli a tuturor

formelor de discipliM" (p. 322), care "trebuie sli fie un aparat disciplinarexhaustiv. in mai multe sensmi: trebuie sli se ocupe de toate aspectele individului,

de modelarea lui fizica, de aptitudinea lui pentm muoca, de comportarea zilnicli,de atitudinea IIlOI3Jj, de inc1inatii1elui; inchisoarea, 00-0 masurli mult mai maredecat ~coala, atelierul sau armata, care implicli, fiecare, 0 anumitli specializare,

este "omni-disciplinarli" (p. 297). La inceputul anilor '70 Foucault infiintem,

alaturi de alp filosofi, sociologi, jurnali~ti, medici, avocap, istorici ~i scriitori,~-numitul GlP, Group d"information sur les prisons (Grup de informare cu

privire la inchisori), activitatea acestora av3nd un rol esential in reformareapenitenciarelor ~i in orientarea tribunalelor pentru minori in favoarea solutiiloralternative incareerarii.

107

Page 104: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

prin import, ci pn in principal de mecanisme Ie de resocializare in

raport cu noile valori al antreprenoriatului, concurentei, libertatii

responsabile etc.

4. Locul socializarii in ansamblul sistemului social

Pentru a intelege Iocul pe care il are socializarea in

ansamblul mecanismelor prin care societatea i~i reproduce ~i dezvolta

conditiile propriei existente, special~ identifica dintr-o perspectiva

sistemica urmatoarele structuri aflate intr-o interacpune:

a) structurile de sociaUzare, familie, ~eoala, asociapi

culturale, biserica, partidele, mass-media, care transmit membrilor unei

comunimp 0 anumim cultura, anumite valori morale, ~intifice,

politice, religioase, legitimand cornportamentele acceptabile sau

dezirabile pentru comunitate;

b) structurile economice, care au ca funcpi pTOducpa ~i

circulapa bunurilor, a serviciilor ~i fortei de munca, mijlocul de

reglementare fiind banul;

c) structurile poUtice, care definesc obiectivele colective ~i

acponeaza pentru indeplinirea lor; instrumentul specific al

subsistemului fiind puterea politica instituponalizata (statuI), care

depne monopolul coercipei legitime;

d) structurile normative, ansamblul de institupi, norme,

reguli, legi care au drept functie stabilirea ~i menpnerea solidaritatii

sociale, prin persuasiune sau constrtingere, reglementand functionareacelorlalte subsisteme.

Sistemul de socializare este inteles, ~adar, ea avand TOIuI

fundamental de a reproduce condipile eulturale ale existentei sociale,

fiind responsabil de calitatea omului ce acponeaza in toate

108

Page 105: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

limbajul oral, scris,

simbolice, expreslVe

subsistemele. Ca "proces prin care 0 fiints. biologica se transforma intr­

un subiect al unei culturi specifice" (B. Bernstein), socializarea are in

conpnutul sau 0 dimensiune psihologiclz, ce pne de maturizarea

personalitapi, una culturologiclz, ce presupune intemalizarea normelor

~i valorilor sociale pentru a putea distinge intre conduite permise ~i

prohibite, mijloace legitime ~i ilegitime, scopuri dezirabile ~i

indezirabile social ~i una sociologica, ce presupune deprinderea

rolurilor sociale conform unor norme ~i reguli specifice ~i elaborarea

unor comportamente corespunzatoare acestora

Prin diverse mecanisme (tnvRtare sociala, influenta sociala,

presiune sociala, control social - premiere ~i sanctiune) socializarea

transmite ~i se structureaza:

• modalitllfi de comunicare:codurile de comumcare

(nonverbale );

• modele sociale de comportament, pe baza unor

norme funcponale considerate valori intr-o anumita

cultura: conduite domestice ~i rolOO ale sexelor,

forme de relaponare interpersonale, intemeiate pealocare unui status social;

• seturi instrumentale: modalitap de cuno~tere, de

invatare, strategii aep.onale, cun~te, abilitap

profesionale;

• norme de intemalitate (de interpretare a acpunilor

celorlalp ~i a conduitelor personal e) ~i modelare

afectiv-atitudinala a individului (Neamtu. c., 2003,

pp.64-65).

in legamra cu mecanismele prin care se struetureaza astfel de

abilitap s-au formulat teorii diverse, care poarta amprenta specifica

109

Page 106: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

paradigmei decare apartin. Pe cele mai importante dintre acestea Ie

vom prezenta in cele ce urmeaza.

5. Delincventa din perspediva paradigmelor socializirii

Socializarea este un proces progresiv, cu ritmuri ~i intensitap

variabiIe, cu faze de maxima intensitate urmate de ritmuri mai lente.

Copilaria ~i adoiescenta prezinta ritmurile cele mai intense, fapt pentru

care teoriile socializ3rii se concentreaza asupra acestor etape de varsta.

Din rapuni de concizie, am selectat din multitudinea teoriilor una de

factura psihologica - psihanaliza, una de factura sociologica ­

functionalismuI, cu extensiunea sa structuralism, ~i una de factura

psihosociologica, interacfionismul, cu extinderea lui dramaturgica.

5.1. Paradigma psihanalitica

Noutatea psihanalizei 0 constituie rastumarea raportului

traditional dintre co~ent ~i in~ent in favoarea celui din urma;

inco~tientul va deveni responsabil de echilibrul ~i dezechilibrul viepi

noastre psihice.

Freud analizeaza mecanismelor inco~tiente sub aspect

structural, functional ~i dinamic.

Din punet de vedere structural, zona cea mai adanca a

psihicului ar constitui-o Sinele, reprezentand natura din noi, cu

pulsiunile ei tainuite, forta oarba care, asemeni unui fluviu, trebuie sa­

~i croiasca 0 albie, iar aceasta albie este cea a placerii. In interactiune

cu lumea exterioara, 0 parte a sinelui se dezvolta devenind Eu. Acesta

este sediul satisfaep.ilor ~i insatisfactiilor noastre co~ente, instanta

110

Page 107: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

organizata, coerenta, lucida a personalitap.i. EI este hubloul care da

inspre realitate. Ca excrescenta a sinelui, Eu-l are rolul de a media

interesele proprii in fata lumii exterioare. Aceasti lume exterioara este

pentru om 0 realitate sociaIa, iar ca efect al presiunilor acesteia ia

~tere 0 alta entitate psihici numita Supraeu. Acesta se cristalizeazA

pana in jurul varstei de 6 ani ~i i~i are originea in interdicp.ile preluate

din mediul educativ, interiorizate sub forma de cenzuri inco~tiente.

Supraeul poate fi gandit ca produs al socializarii primare a

fiintei umane, al interiorizarii normativitapi CODStrangiltoare.

Restrictiile exterioare impuse de parmp' ~i alP. agenp. educativi devin,

prin interiorizare, 0 a doua natura din noi. Acest Supraeu determina

introiecP.a imaginii idealizate a parintilor no~tri, in special a parmtelui

de acel~i sex. Astfel, sub efectul ~lator al dependentei afective

originare, autoritatea parentaIa, aproape divina, se transfera chiar in

interiorul copilului, unde i~i va stabili sediul ~i va trona in viitorul

adult, cu toata omniscienta, infailibilitatea ~i omnipotenta pe care

mentalitatea puerila i Ie atribuie. Aceasta putere, supraveghindu-ne din

interior, ne va spiona, ne va suspecta ~i ne va culpabiliza pentrutotdeauna. Din acest moment, Eul, "inainte de a trece la satisfacerea

instinctelor, are de luat in seama nu numai amenintarile venite din

afara, ci ~i protestele supraeului, avand astfel ~i mai multe motive de a

se abp.ne de la satisfacerea viepi instinctuale" (Freud S., 1991, p. 270).

Supraeul ia locul parmp.lor ~i impune "renuntarea la satisfacerea

instinctelor, datorita presiunii autoritapi care 11 inlocuie~e ~i 11

continua pe tata" (Ibidem, p. 273). EI va acp'ona ca instanta de

interdicP.e pentru pulsiunile sinelui, la fel de inco~tient ca ~i acesta,

prin mecanismele de refulare. Refularea este ,,0 reprezentare

ireconciliabila cu eul", 0 dorintR imperioasa care a intrat intr-o aeuta

opoziP.e cu alte aspiratii ale individului ~i care este incompatibila cu

exigentele etice ~i estetice ale persoanei. Dinamica personalitaP.i apare

111

Page 108: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

astfel ca rezultanta interactiunii celor trei instante psihice: Sine, Ell,

Supraeu.

Din punct de vedere funcfional, individul fiinteazi simultan

in doua dimensiuni diferite, caracterizate prin procese ~i principii

psihice specifice: in~entul, guvemat de principiul placerii care

include "procese mai vechi, primare, reziduurile unei faze de

dezvoltare in care ele erau singurele tipuri de procese psihice". Aceste

procese nu cauta altceva decfu sa obtina plaeerea ~i sa evite neplacerea;

nest:ap3nit, principiul plaeerii intra in conflict cu mediul natural ~i

uman. Individul ajunge treptat sa inteleaga faptul traumatic ca

satisfacerea deplina ~i fara durere a nevoilor sale este imposibila. Dupa

aceasta experientA dezam8.gitoare un nou principiu de funcponare

psihica va ~ga suprernatia, principiul realitiifii, care detennina

renuntan la satisfactia imediata, efemera, nesigura ~i distructiva in

favoarea placerii amanate.

Eul apare astfel ca zona tampon intre pulsiunile instinctuale

ale Sinelui, guvernat de principiul plaeerii, ~i exigente1e morale ale

Supraeului, guvemat de principiul realitapi; el devine astfel un

mijlocitor lntre natura ~i cultura in fiinta noastra, cu funqia de

reprimare, amanare sau deviere a impulsurilor incompatibile cu

exigentele Supraeului, compensand prin sublimare sau angoasa aeele

pulsiuni ale caror reprezentari sunt reprimate.

Din punct de vedere dinamic, fundamentul energiilor

pulsionale ale sinelui 11 reprezinta libido-uI34, ansamblul tendintelor

spre placere, in miezul carora se afla instinctul sexual, radacina

natilrala a pulsiunilor instinctuale. Tot ceea ce realizeaza fiecare dintrenoi se datoreaza libidoului sublimat. Sublimarile sunt mecanisme de

aparare impotriva angoasei, adica a suferintei morale, iar diferenta

34 Libido, termen latinesc ce desemneaza etimologic dorinfii.

112

Page 109: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

dintre acestea ~i angoasa este doar de valoare practica, viza.nd aspectul

social al fenomenului; in timp ce nevroza izoleaza, sublimarea un~e,

fiind creat ceva nou pentru grup sau in folosullui.

Fondata in libido, sex.ualitatea propriu-zisa nu mai apare,

pentru psihanalist, la v3rsta pubert3tii, ex-nihilo, ci este rezultatul unei

metamorfoze complexe ~i indelungate. Copilul aduce pe lume germenii

vietii sexuale, care vor strabate succesiv mai multe stadii, in

conformitate cu zona erogena caracteristica etapei de varsta, pa.na la

maturizarea deplina a organismului. Continutul primar al sexua1itapi il

reprezinta "funepa de obpnere a pUieerii din diferite zone ale

corpului".

In tipul primei eopilarii, instinctul sexual nu este inca centrat,

fiind la inceput lara obiect, autoerotic. In primul stadiu, eel pregenital,

este preponderent un erotism oral, care vizeaza ca obiect privilegiat

smul mamei, in al doilea este un autoerotismul zonei anale, in cursul

careia copilul cuno~te constra.ngerile impuse de curatenie, de toaleta

anala ~i stap8nirea de sine, pentru ca in a treia faza, cea genUa/a, in

viata sexuala sa deYina predominanta zona genitala propriu-zisa, in

care copilul trai~ conflictul alegerilor sexua1e (complexul lui

Oedip35) ~i realizeaza identitatea in diferenperea sexelor. La capatul

acestei evolup~ copilul desexualizeaza raporturile cu parinpi sm, prin

intermediul sublimari~ ~i face posibila aparipa de noi obiecte in care

libidoul se va investi. Din aceasta perspectiva sunt atenuate deosebirile

radieale dintre "iubirea fireasea" ~i eea "nefireasdi", intrueat tiparele

"iubirii contra firii" sunt cTOiteinca din copilarie.

Page 110: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Sexualitatea infantiHi pareurge, ~adar, drumul de la

autoerotism la alegerea obiectului exterior, eu perioade de latenla (6-13

ani)36 in care energia este, in mare parte, deturnat8 spre aIte scopuri

deeat eele sexuale, contribuind. prin diversele baraje sexuale

(dezgustul, pudoarea. aspiratiile morale ~i estetiee) la formarea

sentimentelor soeiale, inainte de a se ajunge la stadiul genital propriu­

zis, eu maxima inflorire la varsta de 17-18 ani (Freud, 1991). Ulterior,

intre autoerotism ~i alegerea obiectului exterior Freud intercaleaza 0etapa intermediara, in care tendinfele sexuale care erau independente

una de eealalta se reunesc intr-una singura ~ sunt dirijate spre propriul

ell, numind acest stadiu narcisism.

Daca in stadiul initial al dezvoltarii sale, teoria psihanalitica

se centreaza pe antagonismul dintre instinctele sexuale, (libidinale) ~i

cele de conservare (ale eului), in stadiul final ea se centreaza pe

eonflictul dintre instinctul vietii, Eros ~i instinctul moqii, Thanatos37,

instincte fundamentale desprinse din trunchiul comun at vietii

instinctua1e. De aici inainte, lupta dintre aceste necesitati umane

fundamentale, sau "pulsiuni", opozitia dintre ,,Eros" sau instinctul

vietii, care explica nevoia oamenilor de a stabili legaturi intre ei l?ide

a-l?i manifesta afeetiunea l?i "Thanatos", sau pulsiunea moqii,

consideram baza inclinapei noastre agresive, expliea intreaga drama a

viepi noastre.

36 In Moise §i monoteismu/, p.233, Freud lanseazA ipoteza ca, din moment ce

dezvoltarea pretimpurie a sexualitap.i se incheie in jurul varstei de 5 ani - urmatAde latenta p3na la pubertate, omul ar putea deriva dintr-o specie de animal careera matur din punct de vedere sexual Ia v3rsIa de 5 ani, inceperea de dona on

consecutiv a viepi sexuale ar avea de-a face CIl procesul de tnmsfonnare aanimalului in om.

37 De precizat to.tu§ifaptul c4 Freud nu folose~te termenul Thanatos.

114

Page 111: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Noua deschiderea filosofica ii permite lui Freud sa faca

trecerea de la 0 psihanaliza a individului la 0 psihanaliza a societatii,

operand cu acel~i demers de tip "anamnezic", intoccandu-se spre

copilaria umanititii, spre populatiile primitive. 0 astfel de analiza este

anuntatl inca din 1913, in studiile reunite sub titlul "Totem ~i tabu".

Prin "aplicarea metodei psihanalitice la faptele oferite de

psihologia popoarelor" (Freud S., 1991, p.29), Freud regase~te in

complexul Oedip inceputurile simultane ale religiei, moralei, societitii

~i artei. Ambivalenta afectivi in raport cu tatil, adici acel amestec de

iubire ~i ura, se afti la rooicina strueturilor socio-culturale. Aceasta

ambivalenta a complexului patem, prin care fiii i~i urau tatal care

statea in calea nevoilor lor de putere ~i a pretentiilor sexuale, dar, in

acel~i timp, 11admirau ~i il iubeau, genereazi co~inta vinov8.tiei.

Fratii uniti impotriva ~manului comun, au devenit rivali de indati ce

~i-au omorat tatal ~i s-au aftat inaintea femeilor. Singura cale pentru a

nu ruina noua organizare a fost instituirea interdictiei incestului, prin

care renuntau la posesiunea femeilor ravnite, adici la scopul principal

pentru care i~i uciseri tataI. in consecinfa, ceea ee tataI Ie interzicea

odinioara, fiii i~i refuzi acum. Este ceea ee se nume$fe supunere

retrospectiva. Aceasta co~tiinta a culpabilitatii fiului ar fi generat

doua tabu-un fundamentale ale totemismului, omoru/ ~i incestu/38, care

concorda cu eele doua dorinte reprimate ale complexului lui Oedip.

Prin actul consumirii corpului tatilui, fratii paricizi realizau 0identificare eu puterea tatalui, act atlat la ineeputul organizarii soeiale,

a ingradirilor morale ~i a religiei. ,,Dupa instituirea clanului fratem, a

matriarhatului, exogamiei ~i totemismului, a inceput dezvoltarea a ceea

ee poate fi descris3. ca 0 lenti reintoarcere a elementelor refulate

38 Despre interdicte ~ meeamsmele de transgresiune, vezi Bataille G., (1998),Erotismu/, Editura Nemira, Bu~.

115

Page 112: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

(Moise ~i monoteismul, 1991, p. 284). Hoarda paterna a fost inlocuita

cu elanul fratern, intemeiat pe legaturile de sange. Societatea se

bazeaza acum pe complicitatea la 0 crima sa~ita in comun, religia

pe co~tiinta vinovapei ~i pe c8inta subsecventa, morala pe necesitaple

acestei societiti, pe de 0 parte, ~i pe trebuinta de isp~ire generata de

con~tiinta vinovatiei, pe de alm parte (Totem ~i tabu, 1991, p.153).

~adar, iubirea ~i agresivitatea sunt pulsiuni umane

fundamentale. Ca urmare a ostilitiipi primare, societatea - mereu

amenintata cu ruina - limiteaza agresivitatea cu ajutorul reacpilor

psihice de ordin cultural. De aici acea rnobilizare de rnetode care Ii

incita pe oameni la identificari ~i la relatii de iubire inhibate In ceea ce

prive~te scopul; de aici restricpi ale viepi sexuale ~i idealul iubirii

aproapelui. Ceea ce se poate spera este doar devierea instinctelor

agresive pentru a nu~i gasi exprimarea in rizboi. in ceea ce priv~te

iubirea aproapelui sau du~manului, Freud il citeaza pe H. Heine:

"desigur ca trebuie sa Ie iertam d~manilor no~tri, dar nu inainte de a-i

vedea sp8nzurafi." Omul nu este fiiptura blajina, ci mai curand homini

lupus, 0 fiinp care include in datele sale instinctuale 0 puternica

mclinape spre agresiune, fiind tentat sa~i satisfaca trebuinta de

agresiune pe seama aproapelui.

Este posibil sa un~ti 0 masa de oameni prin legaturile

iubirii, singura condipe fiind ca alpi sa ramana in afara spre a primi

lovituri: spanioIii ~i portughezii, englezii ~i scopenii, germanii de Nord

~i de Sud, cornunitap vecine ~i chiar Inrudite se ridiculizeaza reciproc

ca urmare a acestui "narcisism al micilor deosebiri" (Ibidem, p. 336).

Este 0 modalitate comoda ~i relativ inofensiva de satisfacere a

inclinapei spre agresiune. Poporul evreu, data fiind diseminarea sa

peste tot, a sIujit, cu demnitate, din acest punct de vedere, civiIizapa

popoarelor care I-au gazduit. Cand apostolul Pavel, a facut din iubirea

116

Page 113: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

universaHi de oameni substanta cre~tinismului, consecinla a fost

intoleranta fata de neconvertip.

Ca urmare, va conchide Freud, "agresivitatea constituie 0dispozipe instinctiva primitiva ~i.autonoma a fiinlei umane ( ... ) pentru

civiliza#e ea constituie obstacolul eel mai redutabil" (Ibidem, p. 342).

Civilizapa este opera Erosului, care tinde sa uneasca indivizii izolati in

familii, triburi, popoare, napuni, umanitate. Avantajele muncii incomun, tara uniunea libidinala nu ar da coeziunea dorita. Pulsiunea

agresiva se opune insa acestui program al civilizapei. Ea este

descendenta ~ reprezentanta principal a a instinctului moJ1ii, cu care

Erosul i~i imparte dominapa lumii. Evolutia civilizatiei se explica prin

aceasta Iupta intre Eros ~ Thanatos, intre instinctul viepi ~i instinctul

distrugerii. Ca urmare, progresul civilizatiei trebuie platit printr-o

pierdere a fericirii. Edueatia paeatui~, crede Freud, prin ignorarea

agresivitatii Ia care copiii sunt destinati sa-i faca fata. Impiedecarea

satisfacpei erotice antreneaza 0 anumita agresivitate impotriva

persoanei care impiedica aceasta satisfacere ~i trebuie ca, la randul ei,

aceasta agresivitate sa fie reprimata. 0 data reprimata ~ transferata

asupra supraeului, agresivitatea se transforma ea ins~ in sentiment de

culpabilitate. In felul acesta, umanitatea in intregul ei a devenit

nevrotica sub influenta civilizatiei ins~i. ~a se explica angoasa in

civiliza#a noastra.

In concluzie la perspectiva psihanalitica, putem afirma ideea

existentei unui determinism abisal al eului social, dependent de

contextele particulare ale dezvoltarii ~i soluponarii complexului

oedipean. Supraeul este instanla ee reprezinta socialul condensat in

psihismul nostru de adancime, care contamineaza toate alegerile

noastre ulterioare. Suntem iremediabil ceea ee pannti, tara. voia lor, au

rncut sa fim. EchilibruI, satisfacpile ~i frustrarile noastre, fericirea ~i

nefericirea, proviri din aceasta instanta infiltrata ad3nc ~i irezonabil in

117

Page 114: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

structura abisala a psihicului. Robustetea Supraeului, nivelul

reprimarilor, masura sublimarilor compensatorii, identificarile,

introiecpile ~i proiecpile, mecanismele de aparare ale eului sunt

conditionate de istoria noastIi timpurie ~i condiponeaza, la randul lor,

istoria prezenta. Explieatia delincventei juvenile trebuie eautata in

perioada constituirii acestor mecanisme intime, in prima copilarie.

5.2. Paradigma functionalism

Daca in psihologie, paradigma ce a dominat problematica

socializarii primele doua treimi ale secolului trecut a fost psihanaliza,

in sociologie paradigma dominanta a acelei~i perioade a fost

funcponalismul, cu intregirea lui strueturalista.

Funcfionalismul sociologic pleaea de la premisa ca societatea

reprezinta un ansamblu de elemente solidare, un intreg organic, in care

partite sale constitutive indeplinesc funcpi dependente de nevoile

intregului, analiza privilegind acest aspect funcponal. Dintr-o astfel de

perspectiva generala este inteles ~i sistemul de socializare, ce raspunde

unei nevoi a intregului, ~i anume, neVOll sale de reproducere a

conditiilor de funcponare.

Sociologul francez Emile Durkheim39, fondator al

funcponalismului, desemna prin termenul socializare totalitatea

39 Emile Durkheim (1858-1917), a scris un numar impresionant de lucran

fundamentale in domeniul educapei §i al sociologiei, dintre care amintim:Reiulile metodei sociologice,[1895], trad rom. Buc~ Ed. Stiintifica, 1974,Despre sinucidere, [1897), tmd. rom. JaP, Institutul European, 1993,

Determinarea faptului moral [1906], Forme/e e/ementare ale viefii religioase

(1912], trad. rom. Ia§i, Polirom, 1995, Educafia moraJa, [1923], Educafie -Ii

sociologie, [1927], trad rom. 1930, Evolu,tiapedagogiei in Franfa, [1938], trad.rom., Bu~ Ed. Didactica §iPedagogica, 1972; Lec,tiide sociologie [1950].

118

Page 115: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

influentelor pe care societatea Ie exercita asupra individului pentru a-I

integra funcponal in substanta sa. Societatea este privita de catre

sociologul francez, ca un /apt sociartO, sau un "lucru", un dat "sui

generis", 0 realitate exterioara, constituita anterior oric3rui individ,

realitate ce se impune constr3ng3tor oricarui nou-n3scut, sau nou-venit.

Societatea exercita presiuni integratoare asupra fiecarui candidat la

condipa de membru al ei, constrangandu-l sa-i accepte propriile reguli.

Ansamblul acestor presiuni, in cursul carora are loe procesul de

interiorizare (incorporare) a co~intei colective in ~inta

individuala, prin interiorizarea constrnngerilor exterioare, poarta

numele de socializare. Termenul care mediaza intre constrangerea

exterioara ~i coo interioara, intre societate ~i individ, este educapa

Educatia are rolul, in viziunoo lui DurkheiIn, de a orienta ~i

stimula potenpalul genetic cu care copilul se ~, permitfuldactualizarea sau realizarea naturii umane. Efortul educativ este orientat

catre a impune copilului moduri de a vedea, simpi ~i actiona specifice

comunitapi, la care individul n-ar fi putut ajunge spontan, ci numai

prin intermediul constrangerilor. Educatia ,,are ca obiect sa provoace ~i

sa dezvolte la copil un numar oarecare de stiri fizice, intelectuale ~i

morale, pe care Ie reclama de la el amt societatea politica in ansamblul

ei, cat ~i mediul special eamia ii este cu deosebire destinat"

(Durkheim, 1980, p. 39). Inca din primele zile de viata, explica

sociologul, parinpi il constrang pe copil sa mananee, sa bea, sa doarma

la ore regulate, la curatenie, calm, obedienta; mai tarziu il constrang sa

pna cont de celalalt, sa respecte uzante1e, convenientele, sa munceasca.

40 FapteJe sociaJe constituie lmitatea elementarii de analiza, deosebindu-se de

japteJe individual, ee tin de vointa individului prin constriingerea exterioarli prin

care aeponeaza asupra individului: "este fapt social orlee fel de a face, fixat saunu, capabil sa exercite individului 0 constnlngere exterloara"; un astfel de faptsocial este ~ educapa

119

Page 116: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Aceste constrangeri nu trebuie considerate a fi limitiiri ale libertatii

copilului, caci ele acponeaza tocmai in interesul lui, "caci fiinta noua,

pe care acpunea colectivi 0 clad~te in fiecare din noi, pe calea

educatiei, reprezinta ceea ce este mai bun, ceea ce este cu deosebire

omenesc in noi" (Ibidem, p. 41).

Daca in timp constrangerea exterioara nu mai este resimpta,

aceasta se intampla pentru ca ea da n~tere treptat unor obi~nuinte ~i

trebuinte interioare, care acponeaza inco~ent. Aceasta interiorizare a

normativitatii sociale prin intermediul educatiei este echivalenta cu 0 a

doua n~ere, cea a omul social. Crearea fiintei sociale este rezultatul

actiunii educative exercitate de generapa adulta asupra generapei

tinere. Individul nu este deem produsul acestui proces. Educapa,

expresie a cerintelor integratoare ale sistemului social, are drept scop

"socializarea metodiea a tinerei generatii", fapt ce presupune a crea in

noi un sistem de obi~nuinte, sentimente, idei ce exprima grupul din

care facem parte. Prin aceasta se n~te in noi jUnta socia/a,

inseparabila de fiinfa individualii. Daci fiinta individuala este

reprezentata "din toate staTilepsihice care nu se raporteaza decat la noi

~ine ~i la evenimentele vietii noastre personale", fiinta sociala

reprezinta "un sistem de idei, sentimente ~i obi~nuinte, care exprima in

noi, nu personalitatea noastra, ci grupul sau grupurile diferite din care

facem parte, ca: credintele religioase ~i practicile morale, tradipile

nationale sau profesionale, opiniile colective de tot felul" (Ibidem, p.

68). Educapa apare ce fiind "mijlocul prin care societatea i~i

reinnoie~te conditiile propriei existente", iar prima dintre aceste

condipi 0 constituie integrarea membrilor sm prin realizarea unei

anumite omogenitati ("aseminiri existente pe care Ie presupune viata

colectiva").

Raportul dintre fiinta individual a ~i cea sociala este

dependent de nivelul de integrare pe care sistemul il impune.

120

Page 117: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Societatile premodeme, considera sociologul francez, se caraeterizau

prin omogenitate ~i solidaritate mecanici'i, fiind atat de putemic

integrate meat subordonau total individul; in aceste societ3ti educatia

in familie era suficienta, fiindcl societatea i~i era 0 mare familie;

lumea modema se caracterizeaza prin eterogenitate ~i solidaritate

organici'i ~i realizeazii un grad de integrare mult mai redus, permitand

individului 0 mare libertate de mi~care. Datorita nivelului redus de

integrare, societatea modema genereaza individualism ~i egoism. Intr-o

astfel de societate, edueatia familiala, incircam de afectivitate ~i

particularism, nu mai este suficienta. Eterogenitatea societalii actuale

impune educatia de tip ~colar, impersonal ~i neutru. ~coala apare astfel

ca un instrument at realizarii acestei solidaritati organice. DacA familia

face din copil WIbWIpersonal, el reproducand toate particularitaple ei,

pana ~i ticurile fizionomice, prin ~i copilul devine WIbun national.

Conpnutul central al educatiei il constituie domeniul moral,

al normelor ~i datoriei. Elementele constitutive ale moralitatii sunt, in

opinia sociologului francez, spiritul de disciplinii, ata~amentul fafii de

grnpul social ~i autonomia voin,tei. Tendinta de a imita conduitele la

care este martor ~i sugestibilitatea copilului sunt premisele educarii

spiritului de disciplini; cuno~terea societatii, prin viata in colectivitate

~i prin participarea la praeticile ei, genereaza a~amentul fata de

grupul social ~i dezvoltarea autonomiei personale. Re~ita acestui

proces de socializare este dependenta de nivelul de integrare, respectiv

de controlul pe care il exercita societatea asupra individului. Situatiile

anomice, generate de schimbiiri societale rapide sau de convulsii ~i

crize, slabesc controlul, normele devin disfunctionale, iar conduitele se

ahat tot mai mult de la standardele anterioare, manifest3ndu-se deviantsau delincvent.

~adar, educatia socializeaza, asigurand interiorizarea

comportamentelor fixate ca normale pentru colectivitatea respectiva;

121

Page 118: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

prin aceasta individul se 'inserie 'in limitele tipului mediu, eu

earacteristicile cele mai frecvente. Acest tip mediu este cerut de

structura societatii respective.

Este meritul sociologului francez de a fi subliniat rolul

deosebit de important al OOuca#ei~i, in principal, al OOucapei ~colare

'in dinamica unei societati. Limita sistemului sau, explicabila istoric,

este analiza exclusiva a factorului de presiune dinspre societate spre

individ, care este tratat ca un simplu receptacol pasiv, ineapabil de

discemamant ~i decizie. Educatorul este rOOns la condilia factorului

po~tal, care transmite algoritmul social individului. Sunt minimalizate

sau neglijate aspectele active, creative, de individualizare ~i

diferenJiere, de personalizare a individului. EducaJia este vazuta mai

ales prin prisma funcpei sale de omogenizare. Sociologul francez

omite faptul ca socializare nu inseamna doar presiunea mediului asupra

individului, ci ~i influente ale actorului social asupra mediului.

Fara a-i nega virtuti explicative, 0 astfel de paradigma in

intelegerea raportului dintre individ ~i societate are un viciu de fond:

individul i~i are ca singura raJiune de a fi societatea; el ~i gas~te

justificarea numai in ~i pentru societate, ca element al sistemului.

Precedentele unei astfel de pozitii Ie putem identifica inca in

antichitatea greaca, in filosofia unui Platon (Republica) sau Aristotel

(Politica). Daca atunci cultul cetatii era justificat, pentru

contemporanul nostru, care a fost martorul constrangerilor totalitare, 0astfel de pozitie nu mai are aderen!3.. Traim tnsa excesul invers, al

individualismului iresponsabil; timpul va restabili buna masura a

lucrurilor, dar educaJia 0 poate face mai repede; nu numai ea, desigur.

Delincventa apare din aceasta perspectiva ca *c al educaJ:iei

socializarii individului, ~ determinat de incapacitatea actorilor

soeializarii, in primul rand al familiei ~i ~colii, de a impune

mecanismele conformitatii. Un astfel de e~ec poate fi favorizat de

122

Page 119: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

contextele anomice (ne ammtlm de leona anomiei) pe care Ie

traverseaza societatea, situatii caracterizate de disfunctii integratoare.

In astfel de momente cr~e probahilitatea conduitelor ce se ahat de la

medie ~i, implicit, a conduitelor .delincvente. Existenfa mor astfel de

conduite nu este, in opinia sociologului francez, m sernn al patologiei

sociale, caci normalitate este pur ~i simplu 0 problema de regularitate a

conduitelor. ~a se explica faptul ca, in anumite limite, crima este

normal a, numai excesul fiind de natura morbida; ea este factor al

"sanatitii publice", avind rolul ei in organizarea ~i coezimea sociala.

in opinia lui Durkheim, nici 0 societate nu poate impune conformarea

totala a tuturor membrilor ei la valorile ~i normele pe care Ie

promoveaza; intr-o societate de sfinti, gre~elile ce par de nimic omului

de rand ar provoca ace~i scandal pe care it dec~eaza delictul uzua1

in co~intele ob~nuite (1974). Criminalitatea, d~i "normala", in

anumite limite, este disfunctionala, conducand la diminuarea

motivatiei spre conformitate, la subminarea increderii in ordinea

sociala. To~i, constata sociologul francez, criminalul punand sub

semnul intrebarii obiceiurile ~i regulile tradipei obliga colectivitatea sa

reacponeze solidar, tras3nd ~i retras3nd contururi intre ceea ce este

permis ~i ceea ce este interzis, iar in aceasta mobilizare permanenta de

energii societatea i~i modernizeaza principiile de organizare.

123

Page 120: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

5.3. Aeeentele strueturalismului

Structura generala a functionalismului duckheimian este

preluata ~i prelucrata in cadrele struetucalismului41 de eatre sociologul

american Talcott parsons42, care accentueaza importanta structucilor

sociale institutionalizate pentru model area indivizilor.

Societatea, considera sociologul american, este un sistem

constituit dintr-o pluralitate de subsisteme, diferite calitativ ~i

organizate ierarhic, a c3rui functionare este conditionata de integrarea

~i conformitatea indivizilor la un anumit model normativ, ce Taspunde

cerintelor sistemului.

Elementul privilegiat al analizei lui Parsons il constituie

acpunea socialii, care este explicata prin functia ei intr-o structura

data. "Sistemul general al aqiunii" este compus, in opinia lui Parsons,

din patru sisteme suprapuse: sistemul cultural, compus din elemente

simbolice (cuno~tinte, valori, ideologii), care se plaseaza in varful

ierarhiei, urmat de eel social, apoi de sistemul personalitiipi ~i la baza,

de sistemul biologic. Sistemul superior exercita control asupra

sistemelor atlate mai jos, prin infOIlllatia pe care le-o procura ~i le-o

difuzeaza. Personalitatea este un sistem de control al organismului

biologic, iar sistemul cultural este un sistem de control al sistemului

41 Structurnlismul, ca perspectiva teoretiea, a debutat in lingvistiea (F. de

Saussure) ~ antropologie (Claude Levi-Strauss), psibanaliza (Jacques Lacan),marxism (Louis Althusser). In filosofie Michel Foucault proclama "moartea

omului" ~ivictoria structurilor, comportamentul fiind predictat de catre episterna(Cuvinte/e fi /ucruri/e).

42 Talcott Parsons (1902-1979) a reprezentat in primele decenii postbelice

personalitatea teoretiea cea mai i.mportanta a sociologiei anglofone, prinelaborarea unui functionalism-structural (Structura ac,tiunii sociale, [1937];Sistemul social, (1951]).

124

Page 121: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

social. Ca sistem mai bogat in informape, societatea controleaza

sistemul de personalitate, propunand individului modele culturale ~i

scopuri colective; ca subsistem mai bogat in energie, personalitatea

condiponeazi societatea, reconstruind-o permanent.

Pentru a supraviepn, fiecare sistem trebuie sa indeplineasca,

in opinia lui Parsons, patru conditii fundamentale: adaptarea (la

mediu), atingerea seopurilor (organizand resursele in vederea obtinerii

recompensei), integrarea (coordonare internal ~i stabilitatea (sau

pastrarea fonnei structurale).

Socializarea este primul, in ordine ierarhica, dintre

subsistemele sistemului social, superior institutiilor de control,

sistemului politic ~i celui economic. Funcpa acestui sistem este aceea

de "dezvoltare 1aindivizi a spiritului de angajare ~i a capacitatilor care

sunt cerinte preliminare esentiale ale viitoarei lor perfonnante de rol."

(parsons, 1964). Din aceasta perspectiva, individul nu interiorizeau

roluri izolate, ci sisteme de rolOOcomplementare, care functioneaza ca

modele de interacpune asociate structurii.

lata, simplificat, esenta explieatiei lui Parsons: individul

(ego) este motivat pentru aqiune de imperativul satisfacerii nevoilor ~i

intereselor, in condipile evitarii frustrarii ~i optimizarii gratifieapilor.

Pentru aceasta, el este nevoit sa interacponeze cu altul (alter) ~i va

mcerca sa-i procure acestuia 0 reactie pozitiva. Fiecare participant la

acpunea sociaIa este 1a randul lui un altul pentru celaIalt. De aceea ei

sunt obligap sa se conformeze unei ordini normative care

reglementeaza viata comunitara, ordine legitimata de ansamblul de

valori impart~ite de membri ~i concretizata in sistemul de roluri

complementare. Rolul complementar este rolul celuilalt, rolullui alter,

care poate fi, la randul san, individual sau colectiv. Aceasta orientare

spre ~teptarile celuilalt este reciproca sau complementara, iar

"premisa acestei reciprocitap sau complementaritati este comunicarea

125

Page 122: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

printr-un sistem de simboluri." (parsons, T.; Shils, E, 2001, pp.40-41).

De aceea, nu putem vorbi de un eu in sine, ci doar de un eu situat adica

de 0 identitatea de rol folositii intr-o situatie anume. in situatii de

conflict de rol stabilim ierarhii de accentuare a identitiifii prin seleqia

rolului care asiguri 0 mai inalti autoapreciere.

in procesul educatiei, am.teducatorul, cat ~i educatul, participa

la procesul de construcpe a socialului, prin elemente de creativita.te. A

invata roluri sociale inseamna, in primul rand, a invata sa fi

complementul cuiva intr-o anumiti re1atie reglementata structural.

Acest luem presupune existenta unei tendinte spre eonfonnitate eu un

set de nonne, de standarde pentru acpune (un pattern norma.tiv). Fara

stabilita.te ~i, prin urmare, previzibiJitate, care sunt esenta ordinii,

individul nu pot reacpona satist3cator la ceea ce celaIalt ~ti de la

el. Imperativele funqionale ale sistemelor normative nu sunt insa

absolute, ci presupun, in anumite limite, interpretari ~i transformari

creative in evenimentele situationale. "Nu este necesar ~i, desigur, nici

probabil, afirma Parsons, ca toate aspectele unei situatii ce trebuie

confruntate in sens practic sa fie tratate de actor in conformitate cu

toate canoanele unui sistem de valori dat." (Ibidem, pp.43). Aici i~i are

sursa devianta ~i delincventa, care nu sunt altceva deca.t abateri de la

repertoriul rolurilor ~i statusurilor sociale; mecanismele institutionale

de control ~i presiunile interne ale constrangerilor interiorizate prin

intennediul procesului de socializare nu sum suficient de eficiente. Sub

aceasta amenintare la adresa sistemului, societatea reaqioneaza prin

mecanisme coercitive, in masura sa restabileasca echilibrul funcponal.

Plecand de la ideile lui Durkheim despre socializare ~i anomie

~i de la structuralismul lui Parson, R Merton va ajunge la formulareateoriei tensiunii structurale.

126

Page 123: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

5.4. Paradigma interacponismul simbolic

Daca funcfionalismul structuralist vede socializarea ca

rezultat al unei presiuni realizate de sistem asupra unui individ inert,

constrans de imperativele acpunii la conformitate, interactionismul43

deplaseaza accentele pe rolul creativ al subiectului, care se autocreeaza

pe sine ca fiinl8.sociala in exercifiul dramaturgic asistat al jocurilor de

roi. Interaetionismul simbolic, inipat de cme pr~ americani

W. James, Jh. Dewey, C. Cooley, dezvoltat de cme George Herbert

Mead44 §i continuat de ditre Herbert Blumer, Ralph Linton, Erving

Goffman, Edwin Lemert §.a, explica procesualitatea constituirii

personalitafii, sub aspectul concentratului de viafi colectiva sedimentat

in ea, prin intermediul mecanismelor comunicarii simbolice.

Presupozipa pe care se situeaza interaqionismul este aceea

ca omul exista intr-un registru ontologie distinct, eel al semnificatii1or,

cuno8§terea ~i actiunea lui fiind mediate de simboluri. Interactionistul

pri~e in spatele acestor simboluri, in incercarea de a descifra sensul

acpunii. Teza fllndamentaIaa interacponismului afirma ca sinele ia

fi8§tere §i se dezvolti in procesul social al interaetiunii: ..,Sinele,

43 In Romama, orientarea intemctionistAeste inauguratAde catre C. R Motru prinlucnlrile Cultura romtinii §ipoliticianismul, [1904] ~ Puterea suj1eteascii, [1907]

(Cf. Die B3descu Dan Dungaciu. Radu Ba1tasiu. (coord), (1996), lstoria

sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu.,Bucure~li44 George Herbert Mead (1863-1931), sociolog ~i filosof pmgmatist american,profesor la Universitatea din Chicago, este autorul lucr3rii fundamentaIe,

publicatA posbun, Mind, Self and Society. From the Standpoint of a Social

Behaviorist, Chicago, The University of Chicago Press, [1934], editatA dupll

notele de curs ale sluden(.ilor; este considerat mml dintte cei mai importanpfondatori ai unei tmditiei sociologice ce va fi denumitii dup<l moartea sainteraqionism simbolic; termenul este introdus de ci\tre Herbet Blumer in anul1937.

127

Page 124: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

argumenteaza George Herbert Mead, este ceva supus dezvoltarii; el nu

este de la n~tere acolo, ci se n~te in procesul experientei sociale ~i al

activitatii, adica se dezvolta inlauntrul unui individ anume, ca rezultat

al relapei sale cu acest proces considerat ca intreg" (1934, p. 40, apud

Badescu, 1996, p. 338).

in opinia autorului american, comportamentul social al

speciei umane are 0 baza biologica, constand din impulsul sexual,

impulsul parental ~i impulsul de solidaritate. Aceasta baza biologica

creeaza premisele socializarii, proces in care rolul fundamental il

depne comunicarea

Orice act social, cat de simplu ar fi el, presupune

comunicare. Daca un act reflex este inscris in limitele codului genetic,

un gest simbolic are 0 anumiili semnifica#e. Con~tiinta. soo sinele

individual, are ca punet de plecare comunicarea prin gesturi simbolice

in procesul de interactiune subiect-obiect. Pentru Mead, nu

comunicarea este produs al co~tiintei, ci dimpotriva, con~tiinta este

cea care i~i afla originea in comunicare, in contextuJ experientei

sociale. "In experienta noastra, afirma Mead, interiorizarea

conversatiilor prin gesturi purtate cu ceilalti in procesul social este

esenta ins~i a gandirii" (Ibidem, p. 41). Eul nostru nu exista "decat in

masura in care eul celorlalp exista ~i intra ca atare in experienta

noastra" (ibidem, p. 69). Cel mai important gest simbolic este limbajul,

prin care ne construim facult:aple intelectuale; in afara constructiei sale

dintr-un materiallingvistic, con~in!a este 0 ficpune. Gandirea poate fi

inteleasa, la [(indul ei, ca 0 conversape interioara. Eu-l social, ca de

altfel intreaga organizare social a, apare, astfel, ca produs al

comunic3rii prin gesturi simbolice in procesul interagiunii indivizilor.

De aici ~i numele de interacfionism simbo/ic.

Conform acestei paradigme, con~tiinta de sine se constituie

progresiv, prin interiorizarea atitudinilor sau rolurilor celorlalp, in

128

Page 125: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

cadrul procesului de comunicare prin gesturi simbolice semnificative.Procesul constituirii sinelui social are la baza asumarea de rolun ale

celuilalt. Conduitele de rol devin treptat 0 a doua natura a individului;

preluand roluri, copilul se insereaza in cimpul relapilor sociale, printr­

un proces stadial, de trecere de la asumarea de roluri izolate, dupa

modelul altulu; semnificativ (mama, tata, bunicul), la asumarea unor

unitip de roluri ~i interiorizarea unui altul colectiv din ce in ce mai

complex.

Activitiple ludice, jocul45, ilustreaza modul in care copilul

este pus in situapa de a interioriza atitudinea celuilalt, preluand tara

intrerupere atitudini din anturajul sall, in special ale persoanelor de

care depinde sau cu care intra in interactiune (membrii familiei).

Aceasta experienl8. este baza invalirii.

Intr-o prima etaps, pana spre patru ani, copilul i~i asuma

roluri prin imitarea adultilor semnificativi pentru mediul in care

tr8.i~e, predominante fiind jocurile fictionale. Copilul practica jocul

liber, sau joaca (play), imaginandu-~i coparticipanp cu rol de modele.

De la patru la ~ase ani, jocul doband~e puternice valente

socializatoare. Un copil se joaca de-a mama, de-a tata, de-a inv8.l8.torul,

de-a polipstul; adica el intra in diverse roluri, adresandu-se ~i~i cu

personajul pe care il joaca. Asumare de rol nu insearnna doar imitape,

ci ~i creape. Rolul jucat are, desigur, referenp reali, dar este, in ultima

instantS, rezultatul unei experiente imaginare.

45 Mildred Parten define~e, intr-un studiu din 1932, citeva categorii ale

dezvoltAriijocului, care in linii generale, continua sa fie acceptate ~ astAzi.Lainceput copilul se va juca singur, <Jartreptat va solicita tot mai mult prezenta unuipartener. Joaca independenta, solitarli, inceputii de la v3rsta de un an, va fi

U11Ilat3de activitatea paralela prill imitatie ~ apoi, in jurul v3rstei de trei ani, dejoaca asociativa, c3nd observa ~i mspunde la ce fac ceilalti. La patru ani copiiiincepjoaca cooperativa. (Vezi A. Giddens, op. cit pp. 38-39).

129

Page 126: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Identificarea cu modelul este prilej de cuno~tere amt a

celuilalt, cat ~i a sinelui propriu in contextul relational. Ea reprezinta

totodata ~i 0 i~ire din egocentrism ~i acomodarea la cerintele celuilalt.

De aici importanta esentiala a calitatii modelelor oferite pentru astfel

de jocuri, caci acestea se vor constitui in grile de lectura prin care va fidecodificata realitatea sociala. Constatam aICI fundamentele

justificative pentru teoriile invatarii sociale, ale imitatiei, alesubculturilor delincvente.

Persoana semnificativa este importanta nu doar prin prisma

calititii modelului oferit, ci ~i prin felul in care se raporteaza la copil,

caei acesta se va vedea pe sine ins~i in raport cu perceptia raportiirii

celuilalt la el. Procesul prin care invatam sa ne vedem pe noi i~ine ~a

cum credem ca ne vad ceilalti a fost analizat inca de catre Cooley46,

care I-a numit sinele-oglindii (looking-glass selj). Filosoful pragmatist

remarca faptul ca intotdeauna copilul tinde sa se vada pe sine ~a cum

il vad adultii. Privirea celuilalt apare ca 0 nevoie imperioasa de etalon

al sinelui, caci "fiecare-i pentru fiecare 0 oglinda" (Cooley, 1902, p.

183, apud Badescu, 1996, p. 326). Cu alte cuvinte, noi suntem ceea ce

ne imaginam ca altii cred despre noi, sinele fiind 0 realitate oglindita,

un fapt imaginar, de perceptie a perceptiei celuilalt. Paradigma sinelui­

oglinda este aceea ca societatea este 0 constructie mentala, ce exista

mai inw in mintea celor ce 0 compun. Ca urmare "persoanele ~i

societatea trebuie sa fie mai intm studiate in imaginatie" (Ibidem, p.

86).

in constituirea imaginii de sine intervin trei momente: ne

imaginam cum Ie aparem celorlalti, ne imaginam cum ne judeca

46 Charles Horton Cooley (1864 - 1929), filosof pragmatist, profesor laUniversitatea din Michigan, considerat a fi unul dintre precursoriiinteractionismului.

130

Page 127: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

ceilalp, iar apoi incepem sa avem sentimentele ~i reacpile ce decurg

din aceste judecap. ~i sunt doar interpretari ~i reacpi personale la

aceste interpretari, ele au consecinte reale chiar daca sunt eronate.

Atitudinile ~i comportamentele indivizilor sunt determinate de

imaginea pe care 0 au despre ei i~i~i, prin interacpunea cu grupul,

care reprezinta oglinda ce serv~te ca sistem de referinta pentru individ

intreaga viata. Privirea celuilalt, admirativa sau acuzatoare ma

confirma sau ma infuma ca fiinta cu valoare; cu atat mai mult in cazul

copiilor. Ca adult, eu posed mecanisme exersate de a respinge privirea

acuzatoare a celuilalt, considerand-o ramacioasa. Copilul este insa

descoperit; privirea dura a celuilalt este pentru el semnul insuficientei

sale, de aici complexul de vinovatie, de inferioritate, neincrederea insme.

Dobandirea co~tiintei de sine implica pentru Mead,

distincpa intre "eu" ~i "pe mine". Daca "eul" reprezinta componenta

personals., eul psihologic sau eu-l ca subiect generat de reacpa

organismului la atitudinile eelorlalp, "pe mine" reprezinta componenta

sociologics., eul ca obiect sau eul social al copilului care re~~te sa se

vada pe sine ~a cum il vad ceilalp. Eul social reprezinta "ansarnblul

organizat de atitudini ale celorlalp pe care ni Ie asumam", la care

reacponam caeu psihologie. Eul nostru nu este, ~adar, 0 "substanta",

ci un proces, un rezultat al interacpunii dintre eul psihologic, creator, ~i

eel social, conformist. Constituirea acestuia are loc, in opinia lui Mead,

1njurul v3rstei de cinci ani.

De la ~ase-~apte ani, mediile socializatoare se multiplica 0data eu intrarea copilului in ~coala. Acum incepe sa practice jocuri

sociale reglementate (games) prin reguli care trebuie intelese,

impunand cuno~erea ~i acceptarea rolului tuturor eelorlalp, onestitate

~i participare egala. in aceasta perioadA copiii incep sa inteleaga

valorile ~i moralitatea prezente in cultura in care ei se dezvolta. Copilul

131

Page 128: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

reacponeaza acum intr-un spapu de reglement8ri complexe, care se

constituie intr-un altul colectiv. Jocul de echipa ilustreaza situapa care

da n~ere unei personalitafi, prin incorporarea normelor jocului social,

finand seama de partiturile dinamice ale celorlalp coechipieri sociali.

Grupul de egali permite 0 tranzilie seeurizanta intre familie !$i

societate, oferind copilului alte modele pe care familia ~i !$coalanu Ie

poate oferi. Numai interiorizarea unui proces social in integralitatea sa

permite construirea sinelui complet. 0 data interiorizate, achizipile

devin parte integranta a sinelui individual, funcponand ca instanleinterioare de control.

Co~tiinta sociala se realizeaza plenar prin interiorizarea

multiplelor roluri care reflecta atitudinile comune ale grupului. Altul

generalizat desemneaza ansamblul de ~ept8ri pe care individul crede

di ceilalp Ie au de la el, in raport cu rolul pe care acesta it exercita.

Implantarea acestor atitudini comune, a acestor reacpi sociale in

individ, este scopul educafiei.

Copilul nu mai este insa un simplu receptor de mesaje, ca la

Durkheim; toate mesajele se pliaza pe sensibilitatea sa, dobandind 0semnificape particulara. EI posooa un sine cu Ientile proprii in

decodificarea lumii, ca lume a sa. Astfel, asumarea de rol presupune 0

selecpe !$i 0 resemnificare a experientei, iar raspunsul,

comportamentul, este elaborat in funcpe de aceasta semnificare.

Mesajul se recreeaza prin permanente negocieri ~i compromisuri.

Conceptul de eu negociat sugereaza faptul ca eul social este rezultatul

selecpilor pe care noi Ie facem pentru diverse oglinzi ~i dive~i alfi

semnificativi. Seleepa vizeaza protejarea imaginii de sine ~i sporirea

autoaprecierii.

Pe de alta parte, construcpa eului social nu este rezultatul

unei acpuni exercitate exclusiv de generafia adulta asupra generapei

tinere, ci rezultatul complex al acestei relafii, in care rolul activ il are

132

Page 129: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

copilut, ce-~i interiorizeaza sublumile sociale in jocul sau social.

Panntele nu este depnatorul unic al puterii suverane; copm sunt

capabili sa-~i mobilizeze resursele emotionale pentru a influenta la

randul lor deciziile ~i atitudinile parinplor. Educapa nu are, prin

urrnare, ca efect reproducerea structurilor sociale in subiect in scopul

integrarii sale, ci reconstructia intergenerationala a acestor structuri, ca

urrnare a interacpunilor; in campul acestora, copilul participa el ins~i

la construcpa socialului, 0 data cu construirea sinelui propriu.

Ca urrnare a interiorizarii rolurilor diferite in situapi

distincte, sinele este subdivizat intr-o multitudine de sineitap, in raport

cu diver~i inter1ocutori ~i situatii. Discutam politica cu unii, religie cu

altii, existand multiple diferenperi ale sinelui, corespunzatoare

diferitelor situa!ii sociale. Personalitatea matura este, ~adar, 0personalitate multipla, diferenpata in raport cu multitudinea relapilor

sociale. Divizarea sinelui unitar in sineitap componente este rezultatul

rolurilor sociale diferite pe care individulle joaca pe scena viepi.

in concluzie, formarea personalitatii este un proces care are

la baza comunicarea, interac!iunea prin gesturi simbolice, prin care

individul interiorizeaza rolurile altului semnificativ (mama, tata,

politistul, doctorita), ale altului colectiv (dupa modelul jocului de

echipa) ~i in final ale altului generalizat (interiorizarea sentimentului

responsabil de membru al colectivitapi), in baza selecpilor ~i

reinterpetarii mesajelor. Socializarea apare din aceasta perspectiva ca 0reconstrucpe permanenta a socialului.

Din faptul ca formarea personalitatii are loc prin acest joc de

mluri, rezulta importanta pe care 0 au modelele in viata noastra.

Modelele reale, imediate, sunt reprezentate de persoanele aflate in

proximitatea noastra inca din primii ani de viata, continuand cu

invatatorii ~i profesorii, cu medicii sau politi~tii. Tot mai importante in

timpul din urma devin modelele mediatice, cu care subiectul nu se afla

133

Page 130: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

in contact imediat, ci intermediat de mijloacele modeme de informare

in masa. La acestea se adauga modelele fictionale ale literaturii, iar la

confluenta tuturor acestora se structureaza modelul personal, ca nucleu

al idealului cultural al personalitatii.

Studiile de psihanaliza culturalista nuanteaza modalitatile

prin care se constituie eul social, aducand in atentie importanta

factorului cultural in constituirea a cea ce Kardiner ~i Linton (1945,

1968) numesc personalitate de bozO.,ca tip mediu de personalitate, ce

comporta trasaturile considerate normale intr-o cultura. Prin

identificare (a te pune in 10cul celuilalt), introiecfie (asimilarea

celuilalt in eu) ~i proiecfie (introducerea eului in ceilalti), intelegem

impactul asupra noastra a datului cultural.

Socializare nu inseamna, ~adar doar abso$a, sub presiunea

mediului extern, a rolOOlor, modelelor ~i normelor, ci ~i influenta

actorului social asupra mediului sau. Influenta nu este unidirectional!,

dinspre societate spre individ, ci ~i inversa, dinspre individ spre

comunitate. Din aceasta perspectiva, lumea sociala este 0 scena a

intersubiectivitatii, a intalnirii dintre experiente ~i semnificatii, iar

metoda adecvata de cuno~ere este cea fenomenologica, abilitata sa

surprinda caracterul intentional al activitatilor ~i produselor noastre

comunicative. Analiza lumii ca scena este instrumentul sociologiei

dramaturigice.

134

Page 131: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

5.5. Modelul dramaturgic al socializirii

"Lumea e teatrul; starile omen~: bogapa, sarnCI3,puterea, supunerea, ~i altele, sunt ~le actorice~ti." "Prinlnfiiti~ ei, masca ne ilii 0 inchipuire, dar nu facemincinoasa firea."

Srantul loan Gum de Aur, Viata piimanteasci1 asemuittJ4 '

CU 0 reprezentape de teatru 7.

Sociologia dramaturgidi inipata de sociologul american

Erving Goffinan48 se instituie in prelungirea "sociologiei

comprehensive" sau "interpretative" initiate de Max Weber ~i a

curentului interacponist (in special cel din creapa lui Everett Hughes ~i

Herbert Blumer), acordfuld atentie simbolurilor Si ritualurilor prin care

in interacpunile cotidiene, "fala in fala", oamenii iSi joaca rolurile,

gestionfuld impresii pentru a face credibile anurmte personaje.

Producerea eului social nu se va mai constitui intr-un produs finit, ci

intr-un proces ce se des~oara continuu, ca un efect dramaturgic, ce

implica 0 permanenta constructie Si reconstructie a ordinii sociale.

Obiectul predilect al analizei nu-l mai constituie de aceasta

data formele instituponale organizate si ordinea norrnativa, ci

reprezentarile individuale si ordinea interaclionala a viepi cotidiene,

cum ar fi interacpunile fata in fata in intalnirile intfunp1atoare, la

petreceri, la cozi, la adunan, intr-un fel de soci%gie a

circumstante/or. Deconstrucpa postmodema a atins, mai tarziu, e

adevarat, Si sociologia, care a inceput sa se abata de la regula

47 In srantul loan Gum de Aur, (2002), Cuvinte a/ese, Editura Reintregirea, Albalulia, p. 12; Slantul loan Gum de Aur a trait intre 334 Antiohia- 407 Pilionia

48 Erving Goffman (1922-1982) este creatorul perspectivei dramaturgice insociologie; vezi E. Goffman, (2003), Via{a cotidianii ca spectaco/, EdituraComunicare. TO, Bucur~.

135

Page 132: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

durkheimiana a studierii comportamentelor generale, normale, medii,

interesandu-se tot mai ades de minoritiifi, de cazuri sau indivizi, adica

de socialul individualizat, sau "socialul in forma lui ~ifonata" (Lahire,

2000, p. 13), in "pliurile" caruia se gase~e concentratul social dinindivid.

Tradiponal, institutiile erau analizate din punct de vedere

"tehnic"- in termeni de eficienta, "politic"- prin raportare la acpunile

pe care fiecare participant Ie poate pretinde de la alpi, la tipurile de

privapuni sau recompense ce pot fi distribuite, la tipurile de control

social care coordoneaza exercitarea autoritapi, "structural" - prin

raportare la diviziunile de statut orizontale ~i verticale ~i la relatiiIe

care Ie leaga ~i "cultural" - prin raportare la valorile care influenteaza

activitatea, valori ce tin de tradipi, obiceiuri, mode, eticheta etc.

Abordarea dramaturgica se instituie intr-o a cincia perspectiva, ce

urmare~te descrierea tehnicilor de gestionare a impresiei in institupe,

identitatea ~i interrelapile echipelor care performeaza in institupa

respectiva (Goffinan, 2003, p. 265).

Premisa de la care pleaca GofIman este aceea ca valorile ~i

normele prind viaf3.numai in experienta zilnica, cotidiana. Actorii ce

se prezinta "sub inveIi~ul unui personaj" (Ibidem, p. 27), Ie respecta

sau Ie incalca, in funcpe de modul in care definesc contextul

interacponal in care se des~oara acpunea lor. Modelele de adaptare

includ nu doar conformarea, ci ~i eschiva, contravenpile scuzabile sau

infractiunile ~iviolanle flagrante.

in fiecare intalnire fafii in fafii, individul este constrans sa

formuleze 0 defini,tie a situa,tiei49 ~i, totodata, a sinelui in conformitate

49 Importanta definirii situafiei este evidentiatl de catre sociologul americanWilliam Isaac Thomaas (1899-1977), care formuleazA 0 teorema ce ii poartA

nwnele: "Atunci c3nd oamenii considera 0 situatie ca fiind reala, ea devine reaUiprin consecintele ei" (teorema lui Thomas) (The Child in America). De aici

136

Page 133: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

cu acea situape ~i sa propuna 0 partitura partenerilor sm intr-o maniera

suficient de convingatoare pentru a fi.credibil. EI se afla intr-o situatie

similara actorului care interpreteaza 0 partitura, dand expresie unui

persona}, pentru a convinge publicul de veridicitatea definipei situatiei

pe care jocul sau 0 propune, in realitate totul fiind interpretare,

spectacol ~i gestiune de impresii.

Prestapa subiectului intr-o intalnire fata in fata este analizata

in termenii unei reprezentapi teatrale. Prin reprezentape se intelege

totalitatea aetivitaplor unei persoane intr-o imprejurarea data; partitura

sau rotina este "modul de aepune prestabilit care se desf"~oara in

cursul unei performari ~i care poate fi. prezentat sau preluat ~i in alte

ocazii" (ibidem, p. 43). Scena se compune din fatada ~i culise. Fafada,

la randul ei, are mai multe componente, cele mai importante fiind

decoro/, ce cuprinde elementele scenice, mobilier, obiecte ~i fafada

persona/a (fafa sau masca) - infati~area compusa pentru interpretarea

rolului, in care intra sexul, varsta, statura, vestimentapa, vorbirea,

expresiile faeiale, gesturile, manierele50. Relapa dintre fafadii ~i cu!ise

este inte1easa prin analogie cu spatiul arhitectural, in care fatada esteintotdeauna bine decoratii, neteda, curata, iar culisele ascund elemente

intime, aflate in neoranduiala.

o condiPe a dramaturgiei sociale, a relationarii sau

comunicarii sociale, este dobandirea exercipului de a-p construi 0fafii

Randall Collins va conchide ideea ca "Puterea provine din abilitatea de a controladefinirea situatiilor".50 Despre secretele strategice ale femeilor vorbeste S. de Beauvoir inAI do ilea sex

(trad. rom. Diana Bolen, Delia Ve~, Editura Univers, Bu~, 1998)

afirrnfuld: ,,Langa celela1te femei, femeia se afla in spatele decorului~ i§i

lustruie~ armele, 'in ~ luptei; i~i combim toaleta, inventeazA un non

machiaj, i§i pre~te vicleniile: lance~e in papuci §i halat prin culise, inaintede a urea pe scena."

137

Page 134: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

sau 0 masca51 social a ~i de a accepta tacit fata sau masca celorlalti.

Pentru a-~i pastra propria fafii, individul trebuie sa se supuna unor

constrangeri ~i sa protejeze fata partenerilor; el i~i prezinta doar 0viziune idealizata asupra lui ~i asupra produselor sale, reprimandu-~i

primele impulsuri ~i sentimente, transmitand celorlalli numai ceea ce

~tia pot accepta. Adulti admit tacit sa nu fie indiscreli cu

problemele importante pentru celalalt. Altfel se pierde fata ~i

personajul este distrus. De aceea, adullii sociali intra prin fata unei

cladiri, cei social neimplinili, personalul, copiii intra prin spatele ei.

Daca fata sau chipul este intampinare, demnitate, respect ~i

responsabilitatea (suntem chip ~i asemanare cu divinul), spatele este

asociat ~inii, culpabilitalii ~i fugii52. A intoarce spatele celui ce-ti

vorb~te este gest de dispret.

Tendinta actorului este aceea de a raspunde ~teptarilor

normative ale publicului pe care Ie estimeaza pornind de la experienta

reprezentarilor sale anterioare. Sunt actualizate intotdeauna acele paqi

ale eului social care corespund exigentelor intalnirii, prin compunerea

unei m~ti. in ultima instanta, fata sau masca social a este sinele mai

bun pe care i-am vrea pentru noi. Interpretarile ziinice devin rutinierc:,

aplicand stereotip acele~i moduri de a reactiona. Aceste rutine sociale

prind carne in structura intima a fiintei noastre ~i compun ceea ce

numim identitate personalii

in jocul sa, actorul va cauta sa sa-~i mobilizeze resursele

astfel incat sa transmita celorlalti acel tip de impresie capabila sa

provoace in ei raspunsul pe care el dore~te sa-l obtina. Poate face acest

51 Goffman face timitere ]a intelesul etimologic al tennenului persoana - persona

= masca actorului (2003, p.p. 47-48).

52 0 filosofie a in.t:illnirii, in care conceptul central este cel de chip sau lafli,

dezvoltl francezul Emmanuel Levinas (vezi intre noi. incercare de a-I gdndi pecelli/alt, Editura All, 2000).

138

Page 135: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

lucru prezentandu-se in conformitate cu trasaturile categoriale ale

tipului ideal. EI nu cauta infati~iirile care il individualizeazii, ci mai

ales pe cele care il apropie de genul proximo EI nu vrea sa semene cu

cineva anume, ci cu categoria generica a aetelor sale. Pentru a intelege

ceea ce vrea sa spunii Goffinan ne ajutii Sartre: "Sa-l privim cu atentie

pe acest picolo. Are gestul viu ~i apasat, un pic prea precis, un pic prea

rapid, vine catre consumatori cu un pas putin prea viu, se inclina cu

putin prea mare graba, vocea sa, ochii ii exprima un interes putin prea

plin de solicitudine pentru comanda clientului, iatii-l in sf'~it

revenind, incercand sa imite in mersul sau rigoarea inflexibiia a nu se

~tie ciirui automat, purtandu-~i tava cu un fel de cutezantii de dansator

pe sarma, punand-o intr-un echilihru continuu instahii ~i continuu rupt,

pe care ii restabiI~te mereu cu 0 mi~care ~oara a bratului sau a

mainii. Intreaga sa conduita ni se pare un joe. EI se striidui~te sa-~i

inliintuie mi~ciiriIe ca ~i cum eIe ar fi mecanisme care se comanda

unele pe alteIe, mimica ~i voeea sa chiar par mecanisme; el i~i confera

sprinteneala ~i rapiditatea nemiioasa a lucrurilor. Se joaca, se amuza

Dar de-a ce se joaea el? Nu trebuie sa-l observi prea mult pentru a-ti da

seama: se joaca de-a picoloul. Nu exista nimic aici care sa ne poatii

surprinde: joeul este un fel de reperare ~i de investigare. Copilul se

joaca cu corpul sau pentru a-I explora, pentru a-i intoemi inventarul,

picoloul se joaea cu conditia sa pentru a 0 realiza. Aceasta obligatie nu

difera de cea care Ii se impune tuturor comerciantilor: conditia lor este

in intregime cea de curtoazie, pubIicui cere de la ei s-o reaIizeze ca pe

o curtoazie, existii jocul baeanului, al croitorului, al evaluatorului in

licitapi, prin care ei se striiduiesc sa-~i convinga clientela ca nu sunt

altceva nimic decat un bacan, un evaluator, un croitor. Un baean care

viseaza este ofensator pentru cumpiiriitor, fiindca nu mai este in

intregime hacan. Politetea cere ca el sa se mentina in functia sa de

haean, ~a cum soldatul in pozitie de drepti se face lucru-soldat, cu 0

139

Page 136: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

privire direcm, dar care nu vede, care nu mai este mcuta pentru a

vedea, de vreme ce regulamentul ~i nu interesul de moment este cel

care determina punctul pe care privirea trebuie sa-l fIxeze (privirea

"flXata la zece p~i"). lata numeroase precaup.i pentru a inchide omul

in ceea ce este." (Jean-Paul Sartre, 2004, pp. 108-109).

Mecanisme similare sunt puse in act ~i in contextele ce

vizeaza identitatea instituP.onala. In interiorul oricarei institutii sociale

exista 0 echipa de performeri care coopereaza pentru a oferi publicului

o anumita defInip.e a situaP.ei. Acest lucru presupune existenta unei

imagini identitare a echipei, a publicului ~i 0 sene de postulate pnvind

etosul care trebuie mentinut prin reguli de politete ~i eticheta. Intre

performeri ~i public exista un pact tacit pentru a sustine spectacolul.

Unitap.le soeiale mari (echipe, instituP.i), afIrma Goffinan, i~i pun

reputap.a in joc de fIecare data cand un individ i~i performeaza rutina;

cu fIecare performare, legitimitatea acestor unitaP. este testata,

reput$a fIindu-Ie pusa permanent in joe. Operatia gr~ita a chirurgului

discrediteaza atat omul, cat ~i spitalul. Disfuncp.onalitatile de ordin

dramaturgic au consecinte la trei nivele: personalitatea, interacp.unea ~i

structura sociala. Daca suntem surp~i performand 0 reprezentare

denaturata, ne simp.m profund umiliti, "ne pica fata".

Pentru protecp.a spectacolului dramaturgic se cere, ca prima

exigentii, loialitatea dramaturgica intre coechipieri. Ei nu trebuie sa

supraliciteze prezenta in regiunile expuse, trebuie sa evite legaturile

afective cu publicul. Se cere 0 disciplina dramaturgica, circumspeqie,

prevederea ~i planifIcarea punerilor in scena, evitarea nervozitap.i. In

raport cu publicul trebuie mentinuta 0 anumita distanta sociala, trebuie

conservat misterul, caci familiaritatea n~e dispret. Deseori,

adevaratul secret din spatele misterului nu exista, dar ,,marea problema

este sa impiedici publicul sa afle acest lucru" (Ibidem, 94).

140

Page 137: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Revenind la calitatea performarii individuale, Goffman

afirIlli ca realitatea sociala este cuprinsa intre doi poli, cel al omului

inocent, condamnat sa confunde realul cu rutina ~i cel al omului cinic,

al conspiratoru1ui intenp.onat, care conspira cu toata arta: consensul de

fatada ~i asasinatul de culise. Inocentul este victima iluziei create in

jocul social; cinicul, co~tientizand iluzia, 0 manipuleaza in interes

personal. Orice individ parcurge intr-o situap.e noua, intr-o noua

intalnire fata in fala, un ciclu de mi~care inainte-inapoi, intre cinism ~i

sinceritate, intre mascarada ~ibanala iluzie.

Omul obi~nuit manuie~e spontan arta camuflarii, regiandu-~i

conduita prin imbinarea ~ireteniei cu preracatoria admisa tacit de tati.

Arta conspiraP.ei face parte din natura ~i specificul interacp.unii umane.

Atributele pe care se presupune ca Ie poseda un individ in

baza performarii sale ii definesc identitatea virtua/a, iar eele pe care Ie

poseda ca atare ii definesc identitatea rea/a. Este firesc sa existe intre

eele doua identitap. 0 anume distanta. un spap.u de acoperit prin propria

stradanie intre cel ce sunt ~i cel ce doresc sa fiu. Nefirescul se ~te

atunci cand distanta intre ele este prea mare, persoana respectiva

expunandu-se la doua categorii de riscuri: pe de 0 parte, ea singura se

condamna unei anxietatii asociate sentimentului unei permanente

neimplinirii (broasca ce se umfla pentru a parea un elefant sfiir~~te

prin a plesni), iar pe de alta parte, se expune riscului im-personalizarii,

prin instalarea in persoana care nu-i este proprie; deconspirarea im­

posturii se soldeaza cu discreditarea ~i stigmatizarea actorului tri~r.

Imaginea omului ca fiinta sociala este imaginea actoru1ui

perpetuu, spectacular, evoluand pe scena viep.i nu atat pentru a trai

pentru sine cat pentru a-i convinge pe alp.i de veridicitatea realitap.i

propuse ~i compuse in jocul sau. Reducerea societap.i la un act de

spectacol ~i a omului la un actor care joaca roluri, manipuleaza

personaje, costume, gesturi ~i cuvinte, care gestioneaza impresii - face

141

Page 138: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

din sociologic 0 ~tiinta cinica, iar din om 0 fiintii amorala. Viata

sociala apare ca 0 sursa de imagini pe care Ie proiectam pentru altii ~i

pc care alfii Ie proiecteaza pentru noi. Sinele pus in scem nu este 0

entitate organica, ci 0 imagine, un efect dramatic iradiat difuz din

performarea unei scene. EI nu provine din posesorul Sall, ci din

intreaga scena a acpunii sale, fiind produs ~i nu cauza a ei.

Din aceasta perspectiva ~i delincventa apare ca rezultat sau

efect dramaturgic al speetacolului social, in care unii acton poseda

puterea de a impune definipi asupra altora A se vedea voinfa

defmitorie a puterii actuale de a eticheta homosexualitate ~i prostitupa

ca acte deviante sau normale. Delincventul este tocmai persoana cesuportii procesul de etichetare.

142

Page 139: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

IV. VARIABILE ALE SOCIALIZAIm iN FAMILIE ~I

DELINCVENTA JUVENILA

Structura temei:

1.Caracteristicile socializlirii in copi/llrie §i adolescen!a2.Funcpile socializatoare ale familiei contemporane3.Tipul de familie4.Tipul de disciplinii parenta/Q5. Maltratarea # efectele ei

1.Caraderisticile socializirii in copilirie ~iadolescent.

Vorbind despre delincvenfa, juvenila avem in vedere 0

anumiti categorie de v8rsti, adolescenfa. Cele mai multe dintrelucr8rile consacrate acestui subiect analizeazi caracteristicile

adolescentei, eu accent pe criza juvenili. To~i, in etiologia

delincventei am constatat cauze, factori ~i conditii favorizante ce tin de

o etapi de v8rsta mai mica, mergand pani spre prima copilirie. Este

motivul pentru care yom face eateva eonsideratii ~i asupra copilariei.

Debutul existentei copilului este marcat de dependenta totali

fata de adult, fiziologic ~i afectiv. in perioada primei copi/Qrii (0-3 ani)

copilul se diferentiaza progresiv de mama, distingandu-se, spre

sf'ar~itulperioadei, ca actor ~i membru lntr-un sistem interactiv, avind

un myel elementar a1 co~intei de sine. Prima "reU§iti socia1i" a

copilului este consimtimSntul de a-~i lasa mama sa se indep8rteze wi

sa manifeste angoasi. Este semnul interiorizirii unei relatii.

143

Page 140: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Din punct de vedere psihanalitic, perioada poate fi

subimpaqiti in stadiul psiho-sexual oral (0-2 ani) in care gura, suptul,

m~catul este sursa principala a placerii. Aceasta faza se caracterizeaza

prin ahsenta diferenP.erilor eu-Iume, prin narcisism primar ~i prin

dependenta fata de mama. Comunicarea se desf'~oara pe 0 baza

accentuat afectiva, impactul cel mai semnificativ sub raport

socializator avandu-l mama, cu care realizeaza "contagiunea afectiva".

Zfunbetul este primul semn al sociabilitap.i, un "instrument de

organizare al relaP.ilor ~i contactelor sociale primare" (Osterrieth, apud

Paun, 1982, p. 107). ToP. copiii zambesc, chiar ~i cei nascup. orbi, dupa

o luna sau ~ase saptamani. Daea psihanaliza evidenp.aza efectele grave

pe care Ie poate genera separarea de mama asupra dezvoltarii

armonioase a copilului a copilului, alte teorii semnaleaza efectele

negative asupra mamei ~i familiei in intregul ei, considerandu-se ca

ins~i familia este modelata de evoluP.a copilului.

La 2-3 ani sursa placerii devine regiunea anala - stadiul anal,

dezvoltarea personalitip.i fiind influentata de experienta toaletei anale.

Se acorda importanta curateniei, ordinii, punctualitap.i. B. Labire

(2000) afirma ca ordinea domestica ~i ordinea cognitiva ceruta mai

tarziu de activitatea ~colara sunt indisolubile. Copilul care tr&e§te intr­

un univers domestic ordonat dobande§te implicit metode de organizare

a structurilor cognitive ordonate, predispuse sa funcp.oneze ca structuride ordonare a lumii.

Controlul sfincterelor are pentru Parsons semnificaP.a de

prim rol autonom al copilului, ce permite prima diferenp.ere a sinelui

ca obiect. Momentul acesta se produce in jurul v8rstei de 21-25 de

luni, cand copilul ajunge sa se recunoasca pe sine. Tot acum apar

tandrelea ~i~inea, ca premise ale judecap.i morale.

Cel mai important eveniment socializator al perioadei este

achizipa limbajului, purt:ator al "genelor sociale". Rolurile sociale se

144

Page 141: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

lnvata in procesul comunicarii in care obiceiurile lingvistice ale

grupului au 0 importanta deosebita pentru evolutiile ulterioare, lumea

"reala" a fiecanna fiind intr-o mare masura 0 construcpe inco~enta

bazata pe obiceiurile lingvistice ale grupului (Bernstein, 1978).

Limbajul va fi mediatorul culturii ~colare producind diferentieri ~i

ehiar handicapuri cu repercusiuni asupra succesului ~colar.

Perioada 3-6 ani debuteaza cu prima criza de independenta

(Wallon) fata de adult, manifesta in dorinta de a face totul singur, de a

actiona pe cont propriu. Criza de independenta este un salt in

autonomia comportamentala.

La 4 ani egoul se maturizeaza, sursa placerii se transfera

treptat catre regiunea genitalii; dragostea ramine centrata pe mama,

dar se descopera strainul intim, tatal, cu care trebuie sa 0 imparta. La

aceasm vama se decl~eaza criza oedipianii, manifesta in atractia fatA

de parintele de sex. opus ~i rivalitatea fata de parintele acel~i sex.

Rezolvarea crizei se realizeaza prin identificarea eu parintele de acel~i

sex. Interiorlzarea imaginii parentale face ca prezenta efectiva a

parintilor sa nu mai fie necesara pentru respectarea normelor ~i

consemnelor impuse. Se constituie 0 co~inta morala primara (Supra­

Eu in limbaj freudian), care actioneaza ca un fel de voce interioara a

parintilor, asigurind reglarea conduitelor ~i 0 anumita securitate.

Imaginea parentala interiorizata este contradictorie, parintii

fiind eoneepup deopotriva ca adulp gener~i, perfeqi, S3 securizanti,

dar, in aceI~i timp, ~i ca fiinle frustrante, agresive. Aceasta ii

determina pe copii ~i sa respecte normele, dar ~i sa Ie incalee.

53 J..P. Sartre: "Copilul i~i considerii pArintiidrept zei. Actele ca ~judeciti1e lorsunt absoluturi; ei mcameaza ratiunea universa.IA.legea, sensul §i scopullumii"(J.-P. Sartre, 1969,Baudelaire, trad M Petri~or, E.L.U., Bucure~ p. 45).

145

Page 142: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Interiorizarea normelor se produce para1el cu accelerarea

diferenlierii sexua1e §i rapida invatare a rolului de sex. "Copilul i~i

construi~e identitatea sexuala, afirma Pierre Bourdieu, element

capital al identitalii socia1e, in acel~i timp cand i~i construi~te

reprezentarea despre diviziunea muncii intre sexe, pornind de la acel~i

ansamblu socia1mente definit de indici ce sunt, inseparabil, biologici ~i

soeia1i. Cu a1te euvinte, co~tientizarea identitatii sexua1e ~i

ineorporarea dispoziliilor asociate unei definitii socia1e determinate a

funcliilor socia1e ce Ie revin barbatilor ~i femeilor merg mana in mana

eu adoptarea unei conceplii socia1mente definite despre diviziunea

sexuala a muncii" (2000, p.125). Potrivit unor studii americane (eitate

de S&ciulescu, 1997), barbatii smrt mai implicati in cultivarea

rolurilor de sex, acordand fetelor mai multa atenlie ~i afecliune, in timp

ee baielilor Ie impun 0 disciplini instrwnentala mai riguroasa,

manifestand fata de ei 0 mai mare exigenfl, Discrimin3rile sexuale de

mai t8rziu i~i au 0 parte din origini aici, in momentul in care se

interna1izeazi rolul de sex, cu intreaga constelafie atitudina1i asociatiacestuia

Perioada solutionirii complexului Oedip este considerata

cruciali de c8tre psihanaliz8, pregatindu-l pe copil, pentru dep~irea

limitelor sistemului familiei, caracterizat prin particularism ~i

afectivitate, ~i intrarea in a1te subsisteme socia1e.

Socializarea prim~te noi dimensiuni prin integrarea

copilului in gradinifi, unde cadrullui de referinta se diversifica, relalia

cu pirinlii fiind concurati de 0 noua relatie, ee eu eei de ac~i varsta.

Daca relapa eu v8rstnicii este prioritar afectiva ~i constrangatoare, cea

eu covarstnieii este eoneurenlia1a ~i consensuali. Este etapa in care

activitatea solitara de pana la trei ani, cind copilul ii trateazi pe cei din

jur ca pe ni~e obiecte, se deschide spre ceilalp, mai inw, printr-o

146

Page 143: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

activitate paralelli (3-4 ani), iar apoi asociativa (5-6 ani) ~i colectivi (6­

7 ani) (Osterrieth, apud Piiun, 1982, p. 112).

Perioada post-oedipianii (6-11 ani) este 0 perioadi de

stabilitate sexuala, cu achizitii culturale rezultate din contactul cu alte

grupOO decat familia Raportul dependenti-autonomie evolueaza catre

o rebeliune a copilului impotriva autoritap.i parentale sesizabili mai

ales in relapa tata-fiu, copilul devenind impulsiv, excesiv de sensibil,

eu tendinli de a dramatiza.Vechea identitate cu familia se destrama, asumarea altor

roluri este aspeetul esential al acestei faze. Grupul ~colar, caracterizat

prin neutralitate afectiva ~i universalism, dezvolti capacitatea de

achizipe de noi rolOOsociale.

Socializarea secundara, ~colari, provoaci interiorizarea

valorilor ~i normelor societale, elevul fiind const:r8ns si accepte

diferenperi pe axa performantei ~colare. Exaltarea suceesului sau a

insuccesului poate provoca ruperea puntilor cu familia. In cazul

copiilor care triiesc insatisfaetii in familie, succesul ~colar ii poate face

dependenp de institupe, in care gisesc compensare prin respectu1 ~i

aprecierea profesorilor ~i colegilor. Dependenta de institutia ~colari

genereazi dificu1tap. in integrarea sociali de dupi ~coala, un loc al

satisfacpilor de multe ori neco~tientizate.

RolOOle sexuale se intretes cu diferenperi calitative ale

tipurilor de performanf3, pregitindu-se noi criterii de evaluare ~i

cIasificare a indivizilor. Aceste noi tipuri de diferenperi, axate aproape

excIusiv pe axa performantei de tip §colar, smt tot mai des criticate

astazi pentru caracterullor artificial in raport cu viata sociali. Bourdieu

vorb~te despre "lipsa de gravitatie sociali" a invatiirii §colare, care ar

fi "libera de sancpunea directi a realului."(Bourdieu, P., 1997, p. 29)

Adolescenfa este deschisi de preadolescenfi sau pubertate

(11-15 ani), urmati de adolescenla propriu-zisi (15-18 ani). Debutul

147

Page 144: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

adolescentei, curn este considerata perioada pubertara, este marcat de 0scadere a stimei de sine. Este Pefioada varstei critice, a crizei sau

revolutiei adolescenplor, cand mo~irea culturaHi este desacralizata,

tanarul situandu-se intr-un vid cultural, datorita simtuIui sau critic

deosebit de ascupt. Ie§irea din conformismul infantil face ca

autoevaluarea sa. nu mai gaseasca. suport, ceea ce a fost important in

perioada anterioara. nu mai este actual, iar noile oppuni sunt inca. in

faza de tatonare. Se produce 0 deplasarea de interes dinspre mediul

securizant al familiei SPre eel al grupurilor de egali, ceea ce face sa.

apara. nelini~ti, depresii, anxietate. Confuzia identitara. este agravata ~i

de inclinatia adolescentului spre autoehestionare. Societatea adulplor ii

apare adolescentului ca 0 societate represiva, dominatoare ~i

manipulatoare in virtutea criteriului v8rstei ~i a unor valori ce nu mai

au relevanta. pentru el.

Referindu-se la adolesce$ lui Baudelaire, J.-P. Sartre

caracterizeaza. inspirat situapa oric3.rui tanar: ,,Drama incepe - afirma

filosoful francez - c8nd copilul, cresc8nd, i~i dep~e§te parmpi cu un

cap ~i prive§te peste urnerii lor. Or, in spatele lor nu este nimic:

dep~indu-~i p3.rinPi, judecandu-i poate, el face experienta propriei

sale transcendente. Tatil ~i mama au descrescut; iata.-i pirpirii ~i

mediocri, nejustificabili ~i nejustificati; majestoasele ganduri, care

reflectau universul, decad la rangul de pareri ~i dispozipi. Pe loe lurnea

trebuie retacuta, toate treptele ~i ordonanta Insi§i a lucrurilor sunt

contestate ~i, dat fiind ca.0 ratiune divina. nu Ie mai gande~e, dat fiind

ca.privirea care Ie fixa nu mai este decat 0 lumina. neinsemnat3. printre

atatea altele, copilul i~i pierde esenta ~i adev3.rul; dispozipile vagi,

gandurile confuze care-i paroau altadata. reflexele fr3nte ale realita.pisale metafizice devin dintr-o data unicul sill mod de a exista Datoriile,

riturile, obligapile precise ~i limitate au disp3.rut deodati. Nejustificat,

nejustificabil, el face brusc experienta teribilei sale libert3.ti. Totul

148

Page 145: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

trebuie luat de la inceput: el ~n~te in singuratate ~i neanf' (J.-P.

Sartre, 1969, p.46).

Criza juvenila are semnifieatii eminamente sociale, rezultand

din atitudinea societapi fata de adolescent; in societap.le primare ea

nefiind prezenti.. Unele studii comparativ-culturale (Schlegel; Berry,

1991) constata ca, in general, relaP.ile adolescentilor cu familiile lor

sunt armonioase, conflictele aparand in special in societijile in care

rezidenta este nelocala., schimb8rile socioeconomice rapide, iar

individualismul ~i realizarea personala sunt valori culturale centrale.Alte cercet8ri accentueaza dimensiunea conflictuala., vorbind de

"tineretul revoltat" (II. Mareuse) sau de "generatia evaziunii" (J.

Coleman).

Problema dificila in aceasta perioada 0 constituie concilierea

impulsurilor sexuaIe deosebit de putemice eu modelele de

comportament deja instalate in stadiile precedente ~i cu sistemul de

constrangeri ~i presiuni culturale datorate distant8rii in timp a

maturizarii biologiee de cea sociaIa. Datorita condip.ilor de nutrip.e ~i

nu numai, maturizarea biologiea a coborm la II ani, iar eea sociala

int8rzie mult dupa 18 ani. Aceasta perioada se caracterizeaza prin

absenta funcp.ei sociale a adolescentului care este doar consumator de

buget ~i nu producator, un rol tranzitoriu, cu ambiguitate de statut

social, nici copil ~i nici adult, intins pe 0 perioada foarte lunga.

Atitudinile sociale tipiee ale adulp.lor sunt eontradictorii, fie prin

extindere a copilariei, fie prin cobor3re a varstei adulte, ambele putand

provoca revolta adolescentului.

Suspendat intre paradisul pierdut al copilariei §i v8rsta adulta

refuzatA.,tan8rul este ezitant, derutat. Se produe acum destructurari ~i

149

Page 146: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

restructurari, se penduleaza intre originalitate ~i conformism54.

Originalitatea, pirghie fundamentali in edueatie, se manifesti acut la

14-16 ani, prin teribilisme de tot felul, prin radicalism al opiniilor, prin

episoade violente ~i spectaculoase, atitudini ce exprima aspiratia la

independenti, autonomie ~i libertate ~i vor s~i prin rea1izarea unui

nou echilibru al personalimpi.

o mare eroare este de a-I considera pe adolescentul ce se

vrea original ca pe un copil, urmarea fiind rezistenta la actul

educational §i la comunicare. TanaruI este dispus sa-l urmeze pe

adultul care-l respecta. Comportamentul adolescentului trebuie

indrumat spre dep~irea conformismului anost inspre 0 creativitate in

acord cu aspiratiile individuale §i sociale.

Exism la adolescenti 0 mare nevoie afectiva, dorinti de a fi

acceptati, iubiti, pretuiti, dar se opun tendintei de a fi acaparati. Este

varsta la care ta.naru1 se afla in eautarea identimpi, manifestfuld

tendinte contradictorii, oscilfuld intre egocentrism ~i altruism,

solitudine ~i socialitate. El se cauti tara a se regasi. in fapt n-are cum

54 lata ee spune despre aceastAetapl de v3.rsti printul moldav, Dimittie Cantemir,in Divanul sou Gdlceava iJrIelepiului cu lumea: "A pat.ra v8.rstAsau rodul de

curand legat al vietii omen~ este tineretea, care este ca un fruct a ciirui calitateca dulceat! sau amareaJa nu s-a stabilit mea. de aceea trebuie sAfie bine phit ~inevAtmnatphitl, ca nu cumva sA se intimple sAvim g8ndacu1 sA-Istri<:e,sau

p3ianjenul sA-Iinvaluie cu p3nza, cAcicat de putin l-ar striea, greu va mai ajungela du1ceata ~ gustnl ee urma sA aihi cAnd se coace. Tot ~ t3IWul la toatetrebuie sAia sea.ma,deoarece are ~ mai multi Ia aceastii v8rsta decAtIa alta.

Mai intili.,pentru cAaceastAv3rst3 este ~ v3rsta tineretii, care este oarecum

riltAcitA~ ~ta In al doilea rind, la aceasti v8rsta sangele este maiabundent, adiQ poftele sporesc cu prisosint4, fiind mai numeroase ~ mai

putemiee decat la eelelalte varst:e, de care trebuie sA ne p3zim foarte mult"

(Dimittie Cantemir, 1990, Divanul sou Gtilceava infeleptului cu lumea, Ed.Minerva, Bu~ p. 311).

150

Page 147: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

sa se regaseasca fiindca inca n-a fost. El este doar proiect, nu este, ci

va fi. De aici instabilitatea afectiva, nonconfonmsmul, indisciplina,

agresivitatea, protestul, ostilitatea la intruziunea in spatiul intimitapi

confuze. Astfel de atitudini port fi ~or etichetate ca tendinte spre

devianta

Mediul social aqioneaza, nu doar pentru adolescent, ca 0

oglinda. Identitatea psihosociala, imaginea de sine, este rezultatul

privirii celuilalt semnificativ. Pentru adolescent privirea celuilalt

semnificativ are 0 importanta capitala fiindca el este iOO-o crizaidentitara.

Criza adolescenplor sau conflictul dintre generatii este

datorat ~i situarii in timpi psihologiei diferip. Adultul este situat

inco~tient pe dimensiunea timpului prezent, compus din clipe egale,

iar "adolescentul are viitorul in singe" (Tofler).

Adoleseenta este marcata de tendinte aparent contradictorii:

nevoia de afiliere ~i nevoia de intimitate, dar nu de singuratate - stare

subiectiva generata de insatisfacpa relationirii sociale. Cei apropiati,

parinpi, dar ~i profesorii trebuie sa respecte aceste nevoi. Descifrarea

sensului autentic al moralitapi adolescentine presupune un act

hermeneutic, de stipinire a codului ~i a tehnieilor de decodifieare.

Uneori, actele deviante nu sunt deem manifestari ale creativitapi de

protecpe, care permit tanaru1ui 0 anumit identitate ~i evitarea rigorilor

convenpei moralei adulte. Fuga, chiulul, vagabondajul, e~etoria pot

reprezenta forme de evaziune, aventuri eliberatoare sau, alteori,

modalitap de supravietuire. Criteriul respectuIui necondiponat al

regulilor sau at strictei moralitap este inaplicabil; po la un anumit

punet, astfel de conduite pot ti expresia eapriciilor v3rstei.

La aceasta varsta, 0 importanta deosebita in constituirea

personalitapi 0 au identitic8rile eu modelul, eroul. prietenul. De aiciprieteniile durabile ~i nevoia de a Ie ind:rurna eu tact. Educatorul,

151

Page 148: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

parinte sau profesor, trebuie sa practice un stil mai pupn directiv, cu

asocierea ideii de responsabilitate libert8.tii ~i increderii reciproce.

Presiunea neconditionata ~ indiscutabila spre conformism nu mai are

aderenf3. Controlul social exterior se interiorizeaz8, devenind

autocontrol, motivatiile comportamentului trecind de la dominanta

normativa, reglata exterior, la dominanta normala, reglata interior,

printr-o dialectica subtila intre constrangere, model §i libertate.

Stilul de edueatie autoritar §i represiv, care-~i propune

invatarea necondiponata a consemnelor §i conformitapi, cu reprimarea

oricaror opozitii prin care tanaruI i~i rezerva dreptul la autonomie

morala genereaza insecOOtate afectiva, cu tendinte spre evaziune, acte

de violenti §i agresivitate, conduite structurate defectuos, toodinte

conflictuale sau frustrante, comportamente marginale sau deviante,

crize prelungite. 0 astfel de pedagogie a conformismului social risca

inscrierea adolescentului mai curand pe panta alunecoasa a deviantei,

decat pe cea a integr8.rii ~i realiz8.rii de sine.

Majoritatea anomaliilor de socializare provin din absenta

realiz8.rii adecvate a funcpilor familiei, un goo de "personalitate

colectiva", a carei armonie sau dizarmonie are rezonanti in structura

personalitapi morale a adolescentilor. Valorile ~i atitudinile, gradul de

organizare §i coeziune, climatul conjugal, relatii intrafamiliale,

modelul comportamental, toate aceste aspecte ale viepi de familie

influenteaza puternic socializarea morala a tinerilor. Asupra acestor

aspecte yom reveni in capitolul urm8.tor.

Solutionarea crizei adolescentei conduce la maturizarea

deplina, permitand integrarea in colectivitatea adulta, in care familia de

procreare, sistemul ocupaponal ~ comunitatea locala prezinta

importanta deosebita. Integrarea in aceste noi colectivitap impune

interiorizarea de rolOOinaccesibile pana acum: rolul de sot solie, rolul

profesional, rolul de cetatean, de oooria§.

152

Page 149: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

prin de~irea

ale intimitatii,

Conform lui Allport (1991) personalitatea matura se distinge

prin urmatoarele caracteristici:

extensiunea siJntului oolui, adica mcorporarea in

personalitate a unor noi rol-statusuri;

raportarea ca1da a eului la ceilalp,

egocentrismului infantil, manifestari

respectului, compasiunii, tolerantei;

securitatea emoponala, asumarea rationala a riscurilor,

tolerantala frustrare;

perceptie rea1ista, asumarea sarcinilor ~i disponibilitatea

rezolvani lor;

obiectivarea eului, capacitatea de intuipe ~i umor,

filosofie unificatoare a vietii, inchegarea unei VlZIUlll

unificatoare asupra existentei.

Procesul de socializare se d~oara de aceasta data cu

anticipatie, in coleetivit8.tile ce prefigureaza structurile societatii

adulte: cuplurile de adolescenp functioneazi ca proto-familii de

procreare, iar sistemul ~colar doband~e caracteristicile unui proto­

sistem ocupational.

*

Socializarea nu se incheie aici, in adolescent3., ci se continua

pe intreg parcursul viepi, existind tranzipi de rea1izat, crize de dep~it.

Tanarul are libertatea de a crea legaturi sexuale sau maritale, relatii

profesionale, libertate care implica "condamnarea la responsabilitate"

despre care vorb~te Sartre. Din pacate, suntem zguduiti de aceasta

condamnare la libertatea alegerii in raport cu propria viata uneori prea

tarziu. E condamnare, pentru ca suntem singuri ~i nu avem nici 0 scuza

in fata co~intei noastre in privinta alegrilor pe care Ie facem, de~i nu

153

Page 150: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

detinem toate datele necesare unor astfel de alegeri In cuno~tinta de

cauz8.. ~ se face ca.uneori alegerile nu sunt dintre eele mai fericite.

Crizei adolesCenfei ii poate urma, peste ani, criza v3rstei de mijloc,

generata de sentimentul irosirii ~i co~inta irepetabilitatii clipei.

Caderea In aceasm co~tiinta a temporalitatll fiintirii noastre poate

repune in discutie optiunile anterioare, valorile ~i fundamentele

acestora Uneori 0 putem lua de la capat, atunci cand Inca. nu e prea

t8.rziu. Dar t8.rziul vine ineluctabil. Virsta pension8rii ristoarna

canoanele unei existenle de 0 viat8. de om. Acomodarea la inutilitate ~i

dispretul social pot fi destul de dureroase. ~i mai dureros este orizontul

moqii, ca punct final al unei existentei. Despre stadiile procesului

comprimat de socializare ~i adaptare la imine$ moqii vorbe~e

Elisabeth Kubler-Ross (1987) prezinta mai multe: negarea, mania,

tocmeala, depresia ~i, uneori, acceptarea

E. Erikson a distins opt stadii de dezvoltare, fiecare dintre ele

caracteriz8ndu-se printr-o situatie de "crizi psihosociala". Redamaceste stadii in urmitoruI tabel :

154

Page 151: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Stadiol de Crize socialeAmplasareProdus favorabitdezvoltare

sociali1. Pnmcia

IncredereFamilieDezvoltarea ina'ederii in sine, inspre

p3rinti §i in lumeneincredere2.CopilJria

AutonomieFamilieDezvoltareasimtuluidetimpurie

spre~e, autocontrol,:tarapienlereaindoialA

autostimei3. Perloada de

Initiativl spreFamilieIJlVltareadirectiei~scopuluila41a5ani

fU§in.e, activitatilorindoiaJa

4. Perioada de

SfuguintaVecini,Dob3ndirea simtului iscusintei ~ila 6 ani p3nlla

spre~competenteiinstalarea

inferloritatepube~

5. Adolescentl

ldentitatea cuGropdeDezvoltarea identitltii eu-lui carolul

spreprietenisimt coerent al sine-luiconfuzia

derol6. Prematurltate

IntimitateParteneriDezvoltareacapacitltiideaspre izolare

deimbrlti§a 0 carierl specifici ~ideprietenie §i

a se implica intr-o relatie intimasex

deduratA7. Perloada

ProductivitateNouaDezvoltareaahorpreocup3riadultl

spre stagnarefamilie,dincolo de familia apropiata, inmunca

ceeaceprivqtegeneratilleviitoare §i societatea8. Batranqe

S8rguintiPensionareDobindireasentimentuluidespre dispemre

$imoartesatisfactie cu privire la realizirileiminentA

vietii individuale

Tahelul nr. 5. Stodiile de dezvoltare psiho-socialll

(apud Grecu; lUdulescu, 2003, pp. 166 -167)

155

Page 152: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

2. Functiile socializatoare ale familiei contemporane

Familia este factornl primordial al formarii ~i socializarii

copilului, reprezintand in viziunea structural-funcponalista "cureaua de

transmisie a normelor culturale din generaPe in generape" (Merton).

Socializarea primar!, desf3§urata in familie, este decisiva pentru

structurarea personalitapi copilului, oferind matricea in interiornl

careia se vor structura eele mai importante trasaturi morale ~i

carcateriale, care II vor marca decisiv pentru intreaga viata. Intuifia

simtului comun vorbe~e de "eei ~apte ani de acasi". Specificul

socializarii in familie consta in faptul ci acliunea ei se des~oara intr­

un cadru informal, in care suportul afectiv joaca rolul primordial.Aceasta face ca structurile dobandite in familie sa fie mult mai

rezistente decat eelelalte. Toate influentele socializatoare ulterioare se

vor plia pe schemele socializarii primare. Socializarea secundara nu va

avea eficienta ~i profunzimea eelei primare, copilul ramanand timp

indelungat prizonierul lumii definite de citre parinp. De aici ~i

importanta socializarii primare, eaci orice disfunclie a familiei este

susceptibila sa induca tulburari in personalitatea copilului.

Majoritatea cercetitorilor identifica doua funclii

fundarnentale ale educapei familiale:

- producere a personalitllfii sociale ~itransmitere intergenerapona/a a modelelor culturale ~i astatutelor sociale.

Cele doua funcpi nu pot fi deeat artificial disociate, distinctia

lor vizand mai mult referentul, pentru prima accentul cazand pe individ

(personalitate), iar pentru cea de a dous, pe societate (reproducere

culturala). In realitatea lor concreta, eele doua funcpi se presupun

reciproc, personalitatea sociala presupunand achizipile culturale, iar

aceste achizipi asigura reproduclia culturali.

156

Page 153: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

In orcline cronologica, funcp.a elementara a familiei este cea de

factor al securitatii, oferind copilului sentimentul sigurantei, care ii

permite construep.a echilibrata a personalitap.i. Securitatea presupune:

- satisfacerea trebuintelor elementare;

- coerenta §i stabilitatea cadrului de dezvoltare;

- proteep.a impotriva factorilor extemi;

- asigurarea sentimentul de a fi acceptat necondip.onat ca

membru al familiei;

- prezenta iubirii pa.rint~;

- consolidarea sentimentului unei personalitati distincte, cu

posibilitatea opp.unii intre anumite limite ale libertitii.

o personalitate putemica §i echilibrata a copilului se pare ca

este rodul acceptarii lui necondip.onate de c8.tre parinp. (Neamtu, C.,

2003, p. 66). Aceasta mediaza, la Iindul ei, acceptarea de sine a

copilului. Cercetarile evidenp.aza faptul ca majoritatea copiilor cu

perturbari emop.onale §i conduite deviante au primit din partea

parintilor 0 acceptare conditionat8., de bWla purtare sau de performanta,

in care adultii respingeau anumite aspeete ale personalitatii lor.

Aspectele criticate ale personalititii vor fi ulterior negate de copil §i

proiectate asupra altor persoane sau exprimate in moduri inacceptabile.

o mama care accept8. necondip.onat personalitatea copilului va fi mai

capabila sa 11invete pe acesta sa tolereze frustrarea, ostilitatea sau

aspectele negative ale personalitatii sale. Pierderea accept8.rii de eatre

mama determina incercan de stabilirea a relatiei cu alt adult, iar e§ecul,

de cele mai multe on inevitabiL va genera restaurarea sentimentului de

frustrare §i neincredere in alp.i, dar §i in sine.

Desigur, conpnutul socializarii primare nu se reduce doar la

dimensiunea afectiva; am putea spune ca dimensiunea afectiva este

mediul socializarii in aceasti perioada a copilariei, dar educap.a

familiala presupune §i dimensiunea cognitivQ. Explicit sau implicit,

157

Page 154: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

familia reprezintii filtrul hermeneutic prin care copilul i~i apropie

lumea ~i-o face 0 lume a sa P&rinp.i,in calitatea lor de primi adulp.

sernnificativi, exercitii direct ~i indirect influente educational

formative, oferind primele modele de identificare intr-un anumit c1imat

afectiv. Atat educatia directa, cat ~i modelele ~i climatul, au rol

important in maturizarea copilului.

Kari Killen (1998) identifica ~te funcP.i parentale pe care

pannli Ie exercitii diferenp.at, in raport cu abilitip.Ie lor:

abilitatea de a da prioritate satisfacerii nevoilor de baza ale

copilului;

abilitatea de a oferi copilului experiente noi, de a-I stimula

cognitiv ~i afectiv;

abilitatea de a avea 0 relaP.e empatica cu copiIul;

abilitatea de a-~i infrina propriile dureri ~i porniri agresive

lara a Ie r3.sfr8nge asupra copilului;

capacitatea de a avea ~ptari realiste fata de copiI;

capacitatea de a percepe copilul in mod realist;

abilitatea de a risplati ~ de a valoriza copilul.

Vazutii dinspre societate, familia este cea care transmite

valorile ~i atitudinile specifice unui anumit model cultural. Valorile

educative au 0 dimensiune cognitiv - evaluativa (ce e "bine" ~i ce e

"rau"), 0 dimensiune afectiva, implic8nd un ~ament diferenP.at in

raport cu diversele valori ~i 0 dimensiune pragmatica sau

comportamentala, constituindu-se intr-un ghid pentru aep.ooe. Seturile

valorice pe care famiIiile Ie transmit soot dependente de structura

sociala, de apartenenta socio-profesionaIa, de nivelul lor de instrucp.e,

de mediul de rezidenta ~i de alP. factori.

Numeroase studii de sociologie a educatiei (enumerate de

St8nciulescu, 1997, p. 61) argumenteazi teza conform careia pannP.i

aparp.nand ooor categorii socio-economice diferite transmit copiilor

158

Page 155: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

valori diferite. Daca in c1asele mijlocii ~i superioare sunt valorizate

superior autonomia ~i stapinirea de sine. imaginapa ~i creativitatea, in

clasele de jos accentul este pus pe ordine ~i euratenie. obedient! ~i

respect al vRrstei. La fel se prezinti lucrurile ~i in raport cu profesiile

parinplor: ci eat statutul ocupational este mai 1nalt. cu atit este mai

apreciati autonomia copilului; cu eat statutuI este mai sc3zut. cu mat

mai mare este accentul pus pe conformitate ~i obedienti- Constatarile

inductive ale sociologilor nu constituie 0 noutate ideatica, dimpotriva,

teza sustinuta de ei 0 regasim in filozofie inca de la sofi~i greci. care

rnceau distinctie intre morala celor multi ~i moral a stap8nilor ~i pan3 la

Nietzsche. cu distinctia intre »mOfala sc1avilor» ~i .,morala

aristocrata». Valorile celor doua morale sunt mijloacele specifice de

conservare a existenlei specifice. Desigur ca aceasta dependent! a

valorilor educative de statutul socia-economic are relevan13 statistica,

dar nu trebuie absolutizata, intervenind cumulat 0 multitudine de alpfactori.

Vom discuta in cele ce urmeaza citeva dintre variabilele

familiale cu implicatii semnificative in evol$a copilului ~i t8narutui.

3. Tipul familiei

o bun! period de timp. studiile privind eficienla

socializarii, performanta sau ~ecul ~colar al copilului. comportamentul

conformist sau delincvent, se structurau pe distinqia tr~ dintre

familia organizatli ~i cea dezorganizatii. Dinamica familiei

contemporane, marcata de diminuarea nata1itipi. multiplicarea

coabitarilor. cr~terea numarutui de copii n3sc$ in afara familiei,

explozia ratei divoqialititu (St3nciulescu, 1997. pp. 137 ~i urm.). a

repus in discupe disjuncpa tradiponala, argumentand ideea ca ceea ce

159

Page 156: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

este important pentru dezvoltarea copilului nu este atat forma sau tipul

familiei ("organizata" sau "dezorganizati"). eat funqionalitatea

acesteia. atmosfera sau climatul ei. Este ~i motivul pentru care

conceptul de familie "dezorganizati" tinde sa fie inlocuit cu eel de

familie ••parentala" (sau monoparentala). pentru a sublinia existenta

relatiei parentale independent de relatia conjugala.

Climatul familial este conceptul de maxima generalitate ce

caracterizeaza atmosfera sau cadrul general de relationare

interpersonala. put3nd fi surprins prin intermediul mai multorindicatori. cum sunt:

modul de raportare interpersonali a pirintilor (apropiere.

dragoste. intelegere ~i sprijin reciproc. complemetaritate de

sarcini. comunicare. respect. acord in legatura cu

problemele majore. sau dimpotriva);

sistemul atitudinilor parentale in raport cu valorile pretuite;

dinamica ~i modul de soluponare a starilor tensionale sau a

conflictelor;

modul in care este perceput ~i tratat copilul;

modalitaple de manifestare a autoritipi pirinte~ (unitar

sau diferenpat);

gradul de acceptare ~i tolerare a comportamentelor variate

ale copilului;

modul de aplicare a sanqiunilor ~i recompenselor;

gradul de deschidere ~i sinceritate a copilului in raport cu

pannpi;

satisfacpa resimtiti de fiecare membru pentru viata defamilie.

Studiile recente argumenteaza importanta deosebiti pe care 0are climatul familial pentru dezvoltarea copilului. climatele tensionale.

160

Page 157: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

conflictuale contribuind in mod semnificativ la geneza conduitelor

deviante ale copiilor.

Conc1uziile unei meta-ana1ize a peste 50 de studii privind

relatia dintre dezorganizarea familiei §i delincventi (prezentate de

Cristina Neamtu 2003, p. 67), arati ea:

- prevalenta delincventei in farniliile dezorganizate este cu

10-15% mai mare deeat in familiile organizate;

- corelatia dintre familia dezorganizatA §i delincventa

juvenila este mai putemiea pentru forrnele minore de conduita ~i mai

slaha pentru formele grave de comportament infractiona1;

- asocierea cu delincventa este mai putemica in cazul

familiilor dezorganizate prin divort sau separare, comparativ eu

dezorganizarea prin deces;

- nu exista 0 diferenta. sernnificativa intre impactul

dezorganizarii familiei asupra fetelor §i, respectiv, asupra b8.ietilor,

- nu s-a scos in evidenti roluI varstei la care survine

dezorganizarea familiei asupra delincventei juvenile;

- nu exista 0 evidenti. asupra rolului pannti10r vitregi in

delincventa juvenila.

Fara. a intra in distinctii tipologice complexe asupra familiei

~i particuIaritatilor sale, yom lua in discutie in acest paragraf eateva

variahilele precum coeziunea, adaptabilitatea, flexibilitatea, talia §i

tipul de autoritate exereitat, variabile considerate a fi factori eheie in

socializarea copiluIui. In raport eu fiecare dintre aceste variahile se pot

realiza tipologii diverse, asupra carora, din considerente legate de

coneizie, nu ne propunem sa.vorbim aiei.

Coeziunea este una dintre eele mai importante earacteristiei

ale familiei privite ca microgrup social. Coeziunea exprima masura in

care membrii familiei sunt dispU§i sa renunte la 0 parte din

gratificatiile, opiniile §i conduitele individuate in favoarea familiei ca

161

Page 158: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

intreg. 0 serie de studii psihosociologice evidenpazi existenta unei

corelatii intre incidenta conduitelor delincvente §i nivelul scazut al

coeziunii familiale. Manifesti prin intensitatea legaturii emoponale

dintre membrii familiei, coeziunea familiala poate fi masurata prin

diverse variabile: angajare emoponala, independen~ frontiere, timp,

sPatiu, prieteni, luarea deeiziilor, interese, loisir.

In familiile cu 0 coeziune sc8zuta, partenerii cuplului au 0conduita centrata pe nevoile §i aspiratiile personale, petree cea mai

mare parte a timpului in afara familiei ~i nu participa decat rareori la

activitati comune; In aceste condipi, intalnirile membrilor se

transforma deseori in teatru1 unor tensiuni §i conflicte. Coeziunea

familiei este indicata ~i de 0 aha caracteristica a grupului familial pe

care 0 putem numi identitatea familialll. Identitatea familiala este rodul

sedimentarii incoll§tiente a rolurilor, modelelor §i exigentelor explicite,

a atmosferei ce se respira in interiorul familiei. Indicatori identitapi

sunt similitudinea atitudinii generale a membrilor ei fata de viata

(familii harnice, genero~e, modeste, len~e, arogante) §i de dispozipa

de fond ce caracterizeaza familia (stenice, agresive etc). Copilul este

intotdeauna un mediu de rezonanta al familiei, chip ~i ~em8nare a ei.

Capacitatea de autoreglare, sau adaptabilitatea. este definita

prin masura in care sistemului familial se poare restructura, schimband

structurile de roluri, de putere ~i reguli, ca raspuns la un stres

emoponal generat de 0 disfimctie in raport cu obi§nuintele funcponale

ale sistemului, in scopul mentinerii integritatii ~i identitatii sale. 0

astfel de situatie ce necesita adaptabilitate poate fi generata de aparipa

primului copil. N8§terea primului copil poate constitui momentul unor

schimb8ri esenpale in relafia de cuplu, schimb8ri ce solicita

autoregl8ri. Prin aparipa copilului, relatia afectiva diadica (sot-sop e) se

transforma in triada (sotie-copil-sot), constituindu-se noi relatii diadice

(mama-copil, tata-copil). Cercet8rile in acest domeniu releva faptul ca

162

Page 159: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

daca in farniliile lara eopii sotuI are 0 autoritate mai mare decat sop.a,

dupa aparipa copilului, sopa partieipa intr-o masura mai mare la luarea

deciziilor, iar sotul preia unele dintre activitaple menajere ee reveneau

anterior sotiei. Studiile evidenpaza faptul ca implicarea sotuIui in

diferite sarcini educative coreleazi pozitiv cu nivelul studiilor acestuia

Daca pentru schimbanle generate de aparipa copilului sopi

sunt oareeum pregatip. ~i adaptarea se rea1izeazi mai U§Or,modificarile

neantieipate in funeponalitatea familiei pot genera adev8rate ~ocuri.

Disfunctiile familiei legate de starea socio-economiea (~maj, spapu de

loeuit, saraeie), sau de ritmul trepidant al existentei (angajarea in

activitalile legate de serviciu ~ timpul rOOus de comunicare ~i

activitate comuna), precum ~i altele, ce tin de particularitaple de

personalitate ale membrilor i~i pun amprenta asupra relatiilor dintre

parinti ~i dintre ~a ~i eopii.

Adaptabilitatea unei familii este earacterizata prin

urmatoarele variabile: diseiplina, control, posibilitap de afirmare a

sinelui, stil de negociere, eomplementaritate de roluri, reguli

relaponale ~i mecanisme de autoreglare. Ineapacitatea de autoreglare

duee la tensiuni ~i, in ultima instant3., la destramarea euplului.

Separarea parintilor are implicapi ~i asupra copiilor, arnploarea

acestora fiind conditionata de v3rsta eopilului ~i de posibilitaple

ulterioare de susp.nere. Absenta posibilitapi de identificare,

autoeulpabilizarea, anxietatea sunt doar eateva dintre consecintele

separani, eu urman majore in devenirea copilului. Studiile asupra

farniliei monoparentale eonehid asupra faptului ca "probabilitatea de a

identifica n~teri ilegitime, abandonuri ale copiilor, retard in

dezvoltarea psiho-afectiva asupra acestora din urma, tulburarile de

comportarnent, abandon!e§ec ~lar ori chiar delincventi este mai mare

in aceasta categorie de populatie" (Stinciulescu, pp. 140-141). eutoate acestea, 0 serie de cercetan din ultima perioada demonstreaza ca

163

Page 160: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

pentru dezvoltarea psihosociala normal a a copilului, tipul de

interacpune familiala ~i comportamentul fiec8rui membru at familiei

comeaza mai mult deeat prezenta sau absenta unuia dintre parinp, deci

structura eompleta sau ineompleta a familiei. Dezacordul marital poate

fi mult mai nociv pentru copil decit separarea parintilor; unele

cereetatori consideri ca cu cat este mai mare gradul de dezacord

marital, eu atat este mai mare probabilitatea ca baietii intre cinci ~i

zeee ani sa sufere de tulburan comportamentale.

o alta caracteristica a familiei, at1ata in reiape cu

autoreglarea, este fleribilitatea ei in diversele etape ale dinamieii sale:

treeerea de la familie tara copii, cind intreaga afectivitate este

absorbita in relatia de cuplu, la situatia in care apare copilul, ee

absoarbe parte din afectivitatea reeiproca a soplor; trecerea de la

pannte de pr~eolar la eel de p8rinte de copil ~colar §i de aici la eel de

pannte de student, urmata de parasirea familiei de eatre copil,

momente ee presupun restructuran §i redefiniri atat ale eu-lui

individual eat ~i a celui familial.

Talia familiei §i pozitia copilului in sena fratema are

implieatii asupra constituirii eu-lui social al copilului. Numeroase

studii au abordat problema specmca a copilului unic, demonstrind

vulnerabilitatea sa psihologica; copilul unic are 0 probabilitate mai

mare sa ereeze situatii problematiee, deoarece el polarizeaza

afectivitatea adulplor ~i va fi superprotejat. Nucleu at familiei. copilul

unic se poate considera, adesea, centrol lumii. De obicei, el poate

obtine sueeese ~colare ~i apoi profesionale, dar este inabil in relapile

umane. Traind intr-un mediu lipsit de diversitate relationali §i de

dimensiunea rivalitate - solidaritate, va fi mai dependent de adulp ~i

mai putin realist eomparativ eu copilul care provine dintr-o familie

numeroasa. Pe de alta parte. copiii mai mari in sena fraterna pot deveni

modele de identificare, avand ~anse crescute sa devina mai echilibrap

164

Page 161: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

~i mm responsabili, datorita relatiilor umane mm bogate, mm variate,

CWiOSCexperienta rivalititii ~i a competipei, dar §i pe cea a raporturilor

de cooperare-solidaritate. In absenta Wior astfel de experiente,

insatisfactiile generate de ~ecuri Ii genereaza frustr8ri carora nu este

obi~nuit sa. Ie faci fata. §i 11 determini sa. reaqioneze discordant, nu

rareori prin conduite de tip predelincvent, prin violenti, fuga de acasa,furturi.

Psihosociologii afinna. ca.relatia fraterni are un rol important

In dezvoltarea personalitatii, contribuind la formarea Wior structuri

atitudinal-relationale ce intervin ulterior In adaptarea In mediul social,

~colar, familial. In functie de atitudinile §i valorile P8rintilor, relatia

familiala poate genera sentimente de afectiune reciproca, ~ament ~i

solidaritate durabila Intre frati, dar poate antrena §i rivalitate §i gelozie,

competitie §i conflict.

Rivalitatea fratema se constituie initial in raport cu mama,

atunci cand apare in familie un frate nou, care decl~eaza reactia de

gelozie a primului nascut. Daci p8rinpi, mama in specialss, nu il

ignora, ci it valorizeaza in continuare pe primul nascut, Ii incredinteaza

mici sarcini de supraveghere, de educare a fratiorului, rivalitatea se va

manifesta numai In legitura cu monopolul atentiei p8rinplor,

concurenti ce se va ilustra ca punere in valoare prin conduite

compensatorii, care vor avea 0 contributie importanti In adaptarea la

mediul competitiv. Compararea cu fratele roai virstnic din familie

catalizeaza procesul de autocunoa§tere §i accelereaza maturizarea

55 eu toate schiInbarilecare afecteaz!asthi reJatiiledintre soti. cercetarilearatlca bArbapiaId educaPcidmate de timp mull mai mid compaIativCD sotille;intervenpilelor in regJareacomportamentuluicopiilorsuntde donaon maiputinedeeat cele ale mamelor$i, de e:;elemai mu1teon, de tip normativ (permisiuni,interdictii.recomandiri); ca urmare, $i copili au tendinta de a SiC indrepta incomunicarepreponderentspremama,cea careii StJSline$iemotional.

165

Page 162: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

afectiva. Studii recente (Stan.ciulescu, 1997) arata ca primul nascut

pare mai dispus sa accepte modelul parental de identificare ~i sa

implineasca dorintele parintilor, explicapa fiind aceea ca primilor

nasculi Ii se acorda 0 atenlie mai mare (in absenta concurenlei

celorlalp), iar parinpi, fiind mai tineri, sum mai disponibili (primul

nascut, intervenind foarte curand dupa casatorie, este implicat in

construcpa conjugalitapi).

Sentimentul de frustrare generat de aparitia unui fratior se

atenueaza pe masura ee seria fraterni se l~. Al doi/ea nascut

beneficiaza de experienta fratelui mai mare, dar se simte frustrat de

lipsa de putere, de statutul de subordonat pe care it are in raport cu

acesta. Mijlociul din familie are pozitia in care conflictele dintre

identificari ating apogeul, deoarece el nu poate deveni nici eel mai

mare ~i mai puternic, nici eel mai mic pentru a se bucura de eentrul

atenpei. Ultimul nascut pare avantajat de faptul ea monopolizeaza

atenlia ~i afecliunea tuturor membrilor familiei.

DificultAp sum msa ~i in cazul unei familii prea numeroase.

De~i solidaritatea fratema poate fi un factor de sueees in integrarea

~colara ~i sociala, cereetarile din acest domeniu arata ca in familiile

numeroase legitura copilului cu parintii tinde sa s18heasca. parinpi

fiind substituip, in mare parte din sarcinile lor, de eatre £rati. Climatul

educativ in astfel de familii este expus riscului de a cWlo~e doua

extreme: una a atInosferei cvasimi/itare (Diaconu, 2004, 148), familie

organizata dar eu PuPna afectiune sau a c1imatului anarhic, ee scapi

eontrolului parinlilor prea ocupati pentru a mai putea face fata

soIieitarilor de pirinte.

Parinpi cu mai mulp copii au difieultap mai man in

diseipIinarea ~i supravegherea copiilor comparativ eu familiile

restranse; unii parinp au obieeiul de a-i delega pe copiii mai mari sa se

ocupe de disciplinarea ~i educarea £ratilor mai mici, sarcina pe care

166

Page 163: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

ac~tia nu sunt pregatip sa 0 realizeze eficient Intre frati au loc

procese concurenpale, se fac ~i se desfac aliante, unii dintre ei avand

statutul de marginalizap, simpndu-se parasip, excl~i. Studiile pe

aeeasta problema atesta faptul .ca familiile numeroase coreleaza eu

delincventa juvenila mai puternic deem familiile restranse. Explicatiile

acestui fenomen trimit nu doar la eficienta disciplinei farniliale, ci §i la

riseul saraciei ~i alegerea mijloacelor ilegitime de supravietuire.

Saracia eronica a familiei este unul dintre factorii eei mai importanp in

amplificarea fenomenului delincventei juvenile. Cele mai mm costuri

ale reformei au fost platite de familiile eu mai mulp copii. Confruntati

eu difieultap economice numer~i Parinti i~i neglijeaza copiii, eautind

loc de munca sau muncind in orare neregulate, se refugiaza in alcool,

demisionind din familie, sau se angajeaza in activititi delincvente.

Tensiunile intrafamiliale crese ~i atmosfera familiei degenereaza in

agresivitate §i violenta Sa.racia a determinat 0 cre§tere dramatica a

numirului de pruncucideri ~i de copii abandonati56. Din aceste familii

sarace provin ~i maroa majoritate a copiilor str3zii57, care constituie,

conform statisticilor Polipe, jumitate din numaruI copiilor delinevenp.De aici rezulta ca siracia este, indirect, un indicator relevant al

delineventei juvenile.

56 Conform estimirilor organi:zatiei"Salvati Copiii", numArulcopiilor abandonapin maternitJ(i, Ieagane, case de copii ~ alte centte de pJasament imtitutional esteactualmente de aproximativ 100.000.

57 Oficial se estimeazl cA]a nivel de tad JlUID8ru1copiilor stnl.zii este de circa2.000-3.000, jnrnAtate dintre ei aflandu-se in Bucure$ti. ~e marl, Constanta,Timi~ Ia¥ avand un IlUlD3r ce variazi intre 100 ~ 200 de copii; conform

organi7Jlfiei"Salvati Copiii", 52% dintre ~ copii au v3rsta de 7-15 ani, 25%

au varsta de 16-18 ani, 71% fiind b3ieti; mai mull de juIIUitatedintre ei se am instrada de circa 3 ani.

167

Page 164: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

4. Tipul de disciplina parentaJa

Integrarea sociala a copilului este concfitionata de dobandirea

conduitei civilizate in grup, de interiorizarea valorilor de intrajutorare,

cooperare, solidaritate. In toate acestea, modelul de comportament

oferit de pannte este esenpal.

Tipurile de disciplina parentala - permisiv, autoritar,

indiferent - circumscriu atitudinea parintilor fata de copii. Psihanali~tii

arati ca aceasta atitudinea fat! de copii este determinati de 0

multitudine de sentimente inco~ente: prin copii, parinpi pot retrai

anurnite conflicte nerezolvate ale propriei lor copilirii, sau vor sa se

realizeze compensatoriu prin ei, avand, nu de pufine 00, sentimentul ca

~i-au ratat viata, dar ca 0 pot recupera substitutiv, prin intermediul

copiilor.

Cand educa majoritatea pannplor reactioneaza 1ntr-o maniera

emotionala, simp.ndu-se ofensati atunci c8nd copilul nu asculti de

regulile impuse ~i actioneazi in functie de propriile sale pulsiuni ~i

dorinle. Ei pot actiona compulsiv, impunand copilului frustrari inutile.

Principala dificultate a parintilor in actiunea de disciplinare a copilului

provine din faptul ca ei ill ca actiunile copilului se supun altor legi

deem eele ale adulplor, fiind guvemate mai ales de catre prineipiul

placerii. In general, adultii reactioneaza in fata manifestarilor

pulsionale ale copilului in doui moduri:

-Ie reprima cu 0 mare severitate, considerandu-Ie maladive sausemn de rautate~ rezultatul acestor masuri va fi 0 dezvoltare mtr-o

maniera patologica, caracterizati de paralizia vietii afective in

domeniul social ~i sexual, cu dificuItati ale afirmarii de sine;

- tolereazi sau nu supravegheazi acest gen de manifestari, caz

in care ele se vor dezvolta; in ahsenta frustririlor necesare, pretenpile

vor deveni insuportahile.

168

Page 165: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Reactiile extreme - autoritarismul, permisivitatea necritica ~i

indiferenta - ca stiluri de disciplina parentala. sunt indicatori

importanp ai predictiei ~ecului ~colar ~i. in corelape, ai delineventei

juvenile. Copilul va putea deveni responsabil ~i integrat social efieient

numai daca panntii echilibreaza cele dou8. tendinte. Experimente

numeroase eonfirma. aceste teze. Spre exemplu. psihologul franeez N.

Dubois (1987, apud Monteil, op. cit., pp. 136-137) cere copiilor sa

aleaga intre dou! explicapi posibile ale unei conduite generoase

(imprumutul jucariei preferate): "Au facut-o pentru ea. parinpi lor vor

sa-i faea sa-~i imprumute luerurile sau pentru ca Ie place sa faca mici

bucurii colegilor?" Copilul cu educatie autoritarl va alege primul

raspuns, iar eel creseut in mod liberal va opta pentru a doua varianta.

Educatia autoritara produce 0 determinare exterioara. tara durabilitate

in timp, iar edueatia liberala favorizeazi interiorizarea interdietiei,

racand din ea 0 valoare proprie, cu sentimentu1 autodeterminarii: "Imi

face placere". Prin urmare, practicile parentale permisive favorizeaza

dobandirea normei de internalitate, cea mai profitabili condipe pentru

copil dovedindu-se a fi eea a echilibrului dintre autoritate ~i toleranta.

intre sustinere parentala. lncurajare, recompensa ~i exigenta incontrolul conduitei.

eu toate schimbarile legate de emanciparea femeii ~i de

dinamica familiei contemporane, studiile de sociologia educatiei

evidenpazl predominanta feminina ~i rolul secundar al tatllui in

edueatia copiilor. Daci tatii comuniea mai putin eu copiii, earentele

acestei comunicari sunt. de regula. compensate de 0 mai intensa

comunicare cu mama. Mamele copiilor cu buna integrare practici un

stil educativ caracterizat prin orientarea ~i ghidarea copiilor in sarcini

de explorare sau rezolvare de probleme, prin ajutor in evaluarea

actiunilor ~i consecintelor, prin aport infOJ'IIlalional ~i feed-back.

Mamele copiilor inadaptati dirijeazi aetiunile copiilor, sunt autoritare,

169

Page 166: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

anxioase, formuleaza ele insele solup.ile ~i nu ofera posibilitap. de

opp.une copiilor.

Conform unor cercet8ri recente (J.-P. Pourtois; H. Desmet,

1991), un stil educativ favorabil il are mama care:

- adapteaza exigentele la posibilititile copilului;

- faciliteaza invifarea atunci cand copilul se confhmta cu

dificu1titi;

- exprimi pup.ne sentimente de anxietate, in special in fata

e~ecului;

- stimuleaza gandirea copilului;

- recompenseazi;

- arata rareori stari ostile fata de copil;

- manifesta stima fati de copil;

- pretinde ~i ofera justificiri;

- lasa iniP.ativa copilului in lnvifare;

- fumizeaza copilului standarde de performanti;

- ofera pup.ne feed-hack-un corective;

Evaluand diferite caracteristici ale mamei (Q.I., trisaturi de

personalitate, stil educativ), J.-P. Pourtois afirma ca familia (mama)

este responsabila direct de 70,63% din variatia in dezvoltarea

intelectuala a copilului de 7 ani ~i de 13,63% din variaP.a achizip.ilor

~colare; impactul asupra performante1or ~colare este mult mai mare,

cici el se exercita ~i indirect (cf Stinciulescu, 1997, p. 105 - 106).

Pentru eficienta educatiei se cere acordul ~i consecventa ambilor

pannti, dezacordurilor intre stilurile educative parentale ducand spre

esecul ~colar.

Cercet8rile din domeniul delincventei juvenile evidenp.aza

faptul ca fenomenul inadaptarii se coreleaza cu nivelul scazut al

~teptarilor familiale, cu forme brutale, violente de manifestare a

autoritip.i fatA de copil. Mamele copiilor delincvenp. manifesti mai

170

Page 167: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

freevent atitudini de ostilitate sau de respingere fali de eopil. in

condipi de inseeuritate emotionali copiii au mai pupna incredere In

sine deem eeilalli, au difieultap In a-~i face prieteni. se simt ineapabili

de a face fata solieit8rilor mediului, pe care 11 percep drept ostil. Teoria

a~amentului elaborati de Bowlby (1951) argumenteazi teza conform

careia afectivitatea eonstituie foqa care determina natura vietii

individuale. Dragostea mamei este, pentru Bowlby, la fel de

importanti pentru sanatatea mentali, ca vitaminele ~ proteinele pentru

sanatatea fizica. Separarea de mama in primii cinci ani dezvolta un

potenpal caracter delincvent, deoarece privarea de afectivitate duce la

tulburari emoponale ireversibile. Copilul devine anxios, nesigur, ostil,

furios ~i I~i va canaliza aceste emopi Impotriva celorlalps8. Impaetul

deprivirii emoponale asupra copilului este susPnut ~i prin analiza

orfelinatelor din Romania, concIuziile acestor cerceW1 susPnand ea.:

- afeepunea materna este importanta pentru sanatatea mintala;

- deprivarea afectiva este sursa de "infectie sociali.";

- deprivarea matema precoce duee la dezvoltarea psihopatiei ~ acaracterului instabil.

Deprivarea afectiva ~i carenta afectivi. cronici soot

responsabile de "sindromul dezorganizirii structurale", manifestat prin

aparipa de tulburiri In aproape toate sectoarele dezvolt8rii psihiee,

retard psihosomatic, apatie sau instabilitate psihomotrice,

comportamente fiir3. continut. repetitive, stereotipe, retard in

dezvoltarea co~intei de sine ~i in dezvoltarea identitapi sexuale.

To~~ relatia afecpune-r~ita §colari nu este mecanici, afecpunea

materna conducand mai degraba la insuceese, atunci cand este dublata

de 0 permisivitate necritici In raport eu conduita §colara a elewlui,

importanti fiind constituirea motivatiei interioare pentru conduita

58 Vezi 0 analizl amanuntiti in ~tu, (2003).

171

Page 168: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

socialmente dezirabila ~i pentru succesul ~colar, pe fundamentul

afectiv. P8.rinpi afectuO§i ~i autoritari in acel~i timp au in general

copii mai bine socializap moral, dar mai PuPn independenp ~i creativi,

decat cei afectuo~i dar mai putin autoritari.

Daca accentul in analizele psihologice carle pe relatia mama

- copil, nu trebuie sa ignor3rn atitudinea tat8.lui fat8. de copil.

Atitudinea autoritara a tat8.lui (tatiH autoritar in tipologia lui R.

Vincent, 1972), care are 0 personalitate puterniea, exigenti, ce pretinde

ascultare, genereaza copii timizi, inhibap sau rebeli ~i autoritari, la

randul lor, in timp ce tatill tiran, in realitate 0 fiinti slabl, care

opereaza compensatoriu, genereaza inbibipe ~i mea, instabilitate ~idezechilibru afectiv.

Printre cauzele evolupei nevrotice Erich Fromm(1995) indica

mama iubitoare, dar prea indulgenti sau dominatoare §i tat8.Islab sau

lipsit de interes pentru copil, care ramane fixat de un ~ament matern,

cautand "mame" in top cei din JUT, lipsindu-i trasaturile pateme,

disciplina, independenta, puterea de a fi propriul st8pan. Nevroza

obsesionala, conehide Fromm, se dezvolta mai mult pe baza unui

a~ament unilateral fat8. de tati, iar isteria, alcoolismul, lipsa de

realism, incapacitatea de afirmare sau st8rile depresive deriva din

eentrarea pe mama.

Sintetizand 0 bogata literatura de specialitate produsa de

psihologi, sociologi, antropologi §i alp speci~ti, Petru nut (2005, pp.

213-215) enumera ca principii orientative in educatia copiilorurmmoarele:

- respectul reciproc p8.rinp-copii, in asigurarea ciruia rolul

conduemor revine p8.rinplor, care imbina blandetea, caIdura ~i

dr8.gal~enia eu fermitatea;

- constanflz §i claritate in atitudini ~i preocuparea de a-i invata pe

copii importanta consecintelor logice ale actiunii prin aplicarea

172

Page 169: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

regulii celor trei R: solutie Relationala, care sa implice Respectul ~i

nu umilinta ~i care sa fie Rezonabila, avand scopul de a invi.1a din ea

~inu de a produce suferinta;

- comunicare deschisa presupunand ascultarea activa a celor spuse

de copil ~i incercarea de a intelege mesajul real pe care do~ sa-I

comunice, pentru a lua decizia cuvenita:

- fiira pedepse fizice, care, chiar daca rezolva pe termen scurt un

comportament nedorit, are consecinte negative pe termen mediu ~i

lung, atat pentru copii (generand resentimente m8nie, frica, urn), cat

~i pentru parinti,care se simt ulterior vinovati, confuzi, neeajiti,

suferind alaturi de copii; pedepsele fizice induc Wl comportament

violent, care se va reproduce ~i in viata adulta. De la violentarea

copiilor multi parinti tree imediat la tandrete intrandu-se intr-un sril

de a~ament ambivalent-anxios care suplimenteaza. efectele negative

asupra copiilor. in locul pedepselor fizice ar trebui practicate

utilizate alte principii ale modificarii comportamentului, cum ar fi

retragerea gratificatiilor pentru Wl timp

Pedeapsa fizica, chiar ~i atunci cand este mai mult simbolica,

este tot mai mult criticata de cUre adeptii liberalismului educational.

5. Maltratarea ~i consecintele ei

Maltratarea este definita ca "expunere de eatre parinti a

copiilor la comportamente abuzive din punct de vedere fizic, sexual,

emotional, sau neglijarea lor astfel incit sanatatea fizica, emoponala ~i

dezvoltarea Ie sum periclitate" (K. Killen, 1998, p.1S).

Din perspectiva conseeintelor actu1ui, este util sa distingemintre:

173

Page 170: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

a) maltratarea de crizii, care poate aparea in familiile cu 0funqionare normali, dar care, confruntate eu 0 anwniti situatie de

stres, ii determina pe p3rinp sa reacponeze violent fat3 de copii (daca

asemenea situafii sunt rare, impactul asupra copiilor poate fi redus)~

b) maltratarea transgeneraponala, specifica familiilor a cirui mod

de viaf3 este haotic, iar relapile dintre p3rinp ~i copii sum

dezorganizate, tara 0 distribupe clara ~i stabila a rol-statusurilor,

situatie in care abuzul este interiorizat, naturalizat, perceput ca

modalitate oarecum normala de relationare ~ reprodus ulterior cu

diverse prilejuri.

Special~i problemei eonsided ca maltratarea este rezultatul

interacpunii a patru categorii de factori stresori (Killen, apud C.

Neamtu, op. cit., p.76):

- factori de stres exteriori familiei (s8ricia, frustrarea materiali,

~omajul, insecuritatea sociala prelungita, izolarea sociala sau

marginalizarea)~

- factori maritali sau familiali (balanta motivafional-afectivi,

aptitudinile marita1e, creativitatea conjugala, cuno~erea ~i

comunicarea in cuplu)~

- caracteristici individuaJe de personalitate ale piirinplor (maturitate ~i

stabilitate afectiva, empatie, afectivitate, autocontrol)~

- caracteristici ale copilului.

Combinarea acestor elemente ce tin de statusul social al

farniliei (saracia ~i insecuritatea sOOala), de carcateristicile farniliei

(climatul familial) cu carcateristicile fieearui membru se constituie in

factori de rise asupra copilului. Figura UIlIlitoare sintetizeaz8. ~ti

factori de risc de abuz asupra copilului:

174

Page 171: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Variabile Variabile legate de ingrijitonJIVariabile

soeioeulturale

eopiJului (piriate, tutore, edueator)legate de

copil- smicie- abuz in copilArie - hiperactiv

- loe 88lomel3t- dereglare emotionali- impulsiv

- izolare- consum exagerat de substante nocive- neascultitor

- mutari frecvente(aloool, droguri etc.) - neatent

- stres- pArinteItutore prea tanlr §i singur

- nevoia de control asupra copilului- tehnici de disciplinl neadecvate

.............. ~ Rise de abuz ~.... ///~

...., , ,..... - /asupra copilului~-------

Figura nT.7. Modelul integrativ al raului tratament al eopilului

(Brehm. apud nut 2004, p.133)

Conceptul de maltratare include trei forme: abuzul fIzic,

abuzul sexual ~i neglijarea. Efectele abuzului fizie depind de virsta,

intensitatea, frecventa ~i pereeppa lui ca legitim sau ilegitim de eatre

copil. Pedeapsa corporalS. poate duce la sechele mice, iar in plan

psihic genereaza spaima, anxietate, constituirea unei imagini de sine

deformate ~i strategii de supravieprire prin retragerea in lurnea

interioars. sau prin agresarea compensatorie a altor copii. Cu efecte

psihice asem8.n8.toare,uneori mai grave sub aspect psihic, se soldeaza

~i violenta verbalS. ~i atitudinala, ehiar dac8. nu implica lovire: iritarea

~i cicaIeala, dezaprobarea permanent&., ppetele, amenintarea ~i

injosirea sau umilirea copilului.

Exist&.un adevarat cere vieios at violenfei: eu eat violenta

este utilizati mai des, eu atit ea se devalorizeaza, ~ parintele este

175

Page 172: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

tentat sa fie ~i mai violent. Pe de alta parte, violenta intretlle ~i

perpetueaza violenta, astfel mcit agresivitatea pirintelui se transmite

asupra copilului, iar agresivitatea copilului este unul dintre eei mai

putemici predictori ai violentei adulte. Copiii agresivi traiesc in familii

agresive, in care se folO5e§tepe seara. larga. pedeapsa fizici ~i violentaverbala.

Numeroasele studii longitudinale, care au urmant biografiile

unor persoane incepind de la virsta de cinei ani pe perioade de zeci de

ani, ajung invariabil la eoneluzia ea abuzurile eomise de parinp asupra

propriilor copii, severitatea ~i duritatea pedepselor, gradul de

nervozitate a parinplor ~i dizarmonia euplului sunt printre cei mai

reprezentativi predictori ai earierei delincvente.

Dupa cercet8.tori ai domeniului ( cf. Grecu; Radulescu, 2003,

p.209), prineipalii indicatori care arati prezenta unui mediu familial

caracterizat de violenta ar fi u:rmatorii:

1. Conduite agresive ale eopilului;

2. Izolare, pasivitate, emotivitate;

3. Difieultap ~colare: performante scazute, absenteism,

indiseiplina;

4. Inversarea rolului: copilul tuteleaz! adultuI:

5. Tulburan nocturne: insomnii, c~maruri, polupi, agitatie in

timpul somnului;

6. Dureri somatice (de cap, stomac, guturai cronic, alergii)

7. Comportament autodistructiv, inclinat spre accidente;

8. Vatamiri inexplicabile sau incompatibile eu istoriaaccidentului;

9. Teama de contactul fizie inipat de parinp sau alp adulti;

10. Plinset disperat sau absenta plinsului;

11. Urmarirea siguranfei, stare de alert! permanema;

12. Cautare permanenta a hranei, avantajelor, serviciilor;

176

Page 173: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

13. Conduite evazioniste ~i deviante persistente (vagabondaj, abuz

de alcool, droguri, prostitutie

Spre deosebire de abuzul fizie, ee coreleaza putemie eu

gradul de saracie al familiilor, abuzul sexual se petrece in toate elasele

sociale, eele mai multe victime fund fetele, iar majoritatea autorilor

sunt bamap. Cunoa¥erea abuzurilor este foarte difieila, intrueat

majoritatea cazurilor nu sunt eunoscute nieiodati. Conform est:i.m8rilor,

intre 10 ~i 200,/0dintre copii au suferit 0 forma sau alta de abuz sexual,

incluzSnd in aceasti categorie violuls9, sodomia, pederastia, incestul ~i

intretinerea de relatii sexuale ilegale cu minorul.

Neglijarea apare in toate situaPile in care pirinpi nu satisfac

trebuintele fundamentale ale eopilului: ingrijire, alimentatie,

imbracaminte, confort, igiena, ingrijire medicala, supraveghere.

Conform unor eercetitori ( e.g. J. Bowlby, G. R Patterson), ~

copii tind sa devina hoP de profesie intr-o proporPe mai mare deem eei

abuzati, care tind sa devina preponderent violenpAbuzul sexual este considerat a fi eel mai traumatizant din

punet de vedere psihologie, prin consecinte1e sale devastatoare asupra

personalititii.

Abuzul emotional este haloul tuturor formelor de maltratare,

dar poate fi considerat ~i ca 0 forma deosebita de eelelalte, eonstand in

insulta, umilire, degradare, denigrare, izolare.

Efectele maltratirii se cumuleazi, se cristalizeazi ~i

stabilizeazi in personalititi tarate.

Un studiu desfi§urat in SUA (Widom, C., S., 1989, apud,

Greeu; Riduleseu, 2003, pp. 212-213) pe condamnatii pentru

59 Datele asupm agresiunilor de tip sexual sunt, in general, foarte aproxi.mative,

datoriti faptului ci 0 mare parte dintre victime DBraportca7Jl deIidul; 0 oercetaredin Marea Britanie releva faptul ci 0 femere din pse a fost violati (Giddens,

2001, p. 217).

177

Page 174: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

infracpuni violente, releva corelatiile care exista intre diversele acte de

abuz pe care ace¢a Ie-au suferlt in copilirie:

Ade de .buz ill ~.piIirie Cnct •••• p pentnlinfractiuoi vioIenteAbuzfizic

15,8%

Neglijare

12,5%

Abuz fizic ~ neglijare

7,1%

Abuz sexual ~ialte abuzuri

7,1%Numai abuz sexual

5,6%Control sever tara maltratare

7,9%

Tabelul nr. 6. Relafia abuz - infracfiune

Din tabel se poate constata faptul, oarecum cunos, ca

neglijarea ~i abuzul fizic sunt implicate in mod major in actele

ulterloare de violenti comise de copii atunci cind aeponeaza

independent ~ mult mai P$n atunci cand sunt prezente impreuna in

experlenta de viati a copilului.

Putem afirma ca, in general, deprivarea afectivil are efecte

negative asupra dezvoltirii cognitive, asupra i~i limbajului ~i

structurarii capacitatilor de abstractizare; abuzuljizic poate determina

efecte neurologice, care ating uneori regiuni ale creierului ce rispund

de memorie, inv8fare, expt imarea emotiilor. Copiii neglijafi manifesta

o mai redusa afectivitate, iar cei maltratati fizic exprima mai mult

sentimente negative, dezvoltind neincredere in ceilalti, incapacitate de

cooperare ~i agresivitate. Studiile arati ca peste 500A» dintre copiii

maltratati nu frecventeaza ~coala (cf. Ionescu, 1997, pp. 30 - 37) ~i

marea majoritate a delincventilor fae parte din aceasta categorie. Daca

178

Page 175: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

avem In vedere ~i faptul ca peste 50% dintre parintii abuzatori provin,

la randul lor, dintre copiii maltratati, putem sa ne ~teptam la

reproducerea mecanismului. Copiii maltratati au toate ~ansele sa

e~ueze ~colar, ca tineri sa devina delincvenp, iar ca adulp, parinti ce-~i

maltrateaza copiii.*

In finalul acestui capitol, semnalam procesul de erozmne

structurala la care este expusa familia contemporana, cu demisia

paqiala de la funcpile ei tradiponale, cu degradarea lenta, dar continua,

a autoritapi ~i calitapi performarii sale, fenomene care explica 'in buna

masura rata de cre~ere a delincventei juvenile In majoritatea state lor

lumii dezvoltate; la aceste fenomene ce !in de tendintele dinamicii

familiei sau cuplului postmodem se adauga, pentru !Mile estice ale

Europei, ~i implicit, pentru Romania, fenomene legate de dificultaple

tranzitiei, cu "exodul economic" spre !Mile vestice, cu Intreg cortegiu

de consecinte nefavorabile pentru educarea ~i formarea tinerelor

generapi. Societatea, in ansamblul ei, nu a fost pregatita pentru 0

astfel de evolupe, iar ~coala, care ar putea suplini partial funcpile

familiei are propriile ei dificuta!i. Despre socializarea !jcolara yom

discuta In pcapitolul urmator.

179

Page 176: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

180

Page 177: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

v. DEVIANTA SCOLARA SI DELINCVENTA JUVENILA

Structura temei:

1. Relafia dintre devianfa §colara §i delincvenfa juvenila2. Scenariul segregar al insuccesului ~colar3. Variabile ale procesului educational # delincvenfa juvenila4. Variabi/e ale viefii de grup §i delincvenfa5. Abandonul ~colar ~idelincvenfa juvenila6. Diminuarea devianfei ~colare

1. Relapa diDtre deviaDta ~colari ~ideliocventa juveoili

~coala, alaturi de familie, reprezinta un agent important al

socializarii tinerei generatii, facilitfuld invatarea ~i interiorizarea

modelelor normative recunoscute de societate. Disfunctiile manifeste

in functionalitateaei contribuie intr-o masura semnificativa la geneza

deviantei ~colare ~i, prin aceasta, la favorizarea conduitelor delincvente

in randul copiilor ~i tinerilor.

Primele cercetari care au incercat sa inteleaga rolul ~colii in

incidenta delincventei juvenile au avut loc in Marea Britanie la

sfiir~itul anilor '60 (Cf Neamtu, 2003, pp.82-83) ~i au avut un design

metodologic asemanator, coreland rata delincventei juvenile din

diverse ~coli cu aspectele organizatorice ~i functionale ale

respectivelor institutii educative. Concluziile unor astfel de cercetan

reliefeaza faptul ca un control mai putin rigid in ~coala, cooptarea

elevilor in organizarea vietii ~colare, 0 relatie mai apropiata intre

181

Page 178: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

~coala ~i parinli sunt faetori eriminoinhibitivi putemiei, in timp ce

politic a ~olara ineoerenta, lipsita de fermitate ~i discriminatorie,

sistemul de recompense subdirnensionat, conducere incoerenta ~i

ineficienta, dependenla de finantarea publica, lipsa de prestigiu a ~colii

sunt caracteristici ale organizarii viepi ~colare asociate

comportamentului deviant.

Marea majoritate a cercetarile speciali~tilor in problematica

delincvenlei juvenile subliniaza stransa corelape dintre delincventa ~i

nivelul pregatirii ~colare, delinevenpi avand, de regula, un nivel de

pregatire ~eolara redus. Copiii inadaptap ~colar intra in categoria

"copiilor problema" ce se inscriu tendenlial pe linia delineventei.

Formele initial ~oare de devianta ~colara se agraveaza ~i se

cronicizeaza, devianta ~colara putiind fi un indicator semnificativ aI

unei evolutii spre devianla penala. ,,Devianla ~colara, afirma Maurice

Cusson (1997, p. 448), merge mana in mana eu delincvenla juvenila,

corelatiile dintre aceste doua variabile fiind atdt de putemice inem cu

greu pot fi disociate".

Prin devianflz :jcolarli desemnam toate tipurile de abateri de la

normele ~i valorile ce reglementeaza rol-statusul de ~colar. 0 parte

dintre ele se subsumeaza coneeptului general de devianl3., iar a1tele

intra sub incidentacomportamentului delincvent.

Devianla

Delincventa

Delincventa juvenila

Devianta ~colara

Figura llf. 8 Relafia intre devianfa :jcolara :ji delincvenfa juvenila

182

Page 179: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Evolupile recente semnaleaza contextul anomie al educatiei

formale, care se confrunta tot mai ingrijorator cu fenomene de

inadaptare ~i abandon ~colar. 0 astfel de situape este pusa de unii

anali~ti pe seama distantei care exista intre cultura ~colara ~i realitatea

extr~colara, care duce la pierderea motivapei, la ~ec, etichetare ~i

marginalizare. "in aceasta situatie, considera Cristina Neamtu (2003,

p.9), elevii pot avea doua tipuri de reactii: fie contesta legitimitatea,

validitatea etichetei, angajandu-se in conduite ofensive fata de

reprezentanpi/simbolurile ~colii, fie recurg la conduite evazioniste: fug

de la ~coala, ori, cand sunt prezenp, se refugiaza in reverii

compensatori~ intretinute sau nu de consumul substantelor psihoactive,

~i,in cele din urma, abandoneaza ~coala".

Relapa dintre devianta ~colara ~i delincventa juvenila a foot

pusa in evidenta de numeroase cercemn sociologice, care considera

drept constante comportamentale ale comportamentului delincvent:

absente ism ~colar, indiferenta fata de invatatura, atitudine rebela fata

de autoritaple ~colare, reactii disproportionate ~i violente fata de

colegi, tendinta de a se asocia cu elemente delincvente, utilizarea

precoce !li frecventa a limbajului obscen, minciunile, furturile

frecvente, chiar inainte de 9 ani, preocupari sexuale precoce.

Studiile privind inadaptarea !lcolara confirma fO$ predictiva a

deviantei !lcolare pentru conduita delincventa, subliniind existenta unei

puternice corelapi intre nivelul scazut al instrucpei !li delincvenla

juvenila. De~i devianta ~colara este "cel mai important indicator

predictiv catre 0 cariera delincventa" (Neamtu, 2003, p. 42), nu trebuie

sa tragem concluzia ca deviantul ~colar va fi un delincvent. Ceea ce se

poate afirma este faptul ca top delincvenpi a fost devianp ~colari, dar

numero!li devianp ~colari nu ajung sa fie delincvenp.

183

Page 180: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Devianta ~colara constituie, uneori, un mecanism de aparare a

elevului in fata constrangerilor lumii adulte ~i, in particular, 0 forma de

rezistenfa la adresa institufiei ~colare. Psihologul american Th. Gordon

(1981, apud Neamfu, 2003) schifeaza urmatorul tablou al

mecanismelor de aparare la care recurg elevii in functie de coloratura

afectiva a situatiilor ~colare:

Sentimente Me£anisme de aparare

Ranchiuna, m3nie,

Revolta, rezistenta, neincredereostilitate Frustrare

Razbunare (principiul "ochi pentru ochi")

Ura, aversiune

Minciuna, in~elatorie, disimulare

Jena, stanjeneala

Blamarea altora, calomnie, barm

R~ine, umilinta

Frauoo, plagiat, copiat

Teama, angoasa,

Amenintare, intimidare, bravada

nelini~te Tristefe, deprimare

Dorinfa de a c~tiga totul, respingerea

pierderilorNeputinfii, apatie

Supunere, conformare

Incapat3nare,obstinatieCurtarea adultului, "perierea"

Emulatie, rivalitate

Refuzul riscurilor, asigurarea ~anselor de

re~ita inainte de a actiona

Tabelul ill. 7. Mecanisme de aparare la care recurg elevii

Printre eele mai semnificative forme de manifestare ale

devianfei ~colare, Cristina Neamtu analizeaza intr-o ampla lucrare

consacram deviantei ~colare (2003) urmatoarele:

• copiatul, ca forma specifica ~i relativ generalizata de i~elaciune

manifesta in ~coala romaneasca, tolerata ~i uneori ehiar incurajata

184

Page 181: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

de unele cadre didactice; printre motivatiile unei astfel de conduite

deviante, putem regasi presiunea parintilor in raport cu notele

elevilor, revolta la adresa volumului de cuno~tinte solicitat,

profitabilitatea unui astfel de comportament, strategie de

supravietuire a copiilor intr-un mediu marcat de dominatia

adultilor, caracterul exterior al normei constrangatoare, presiuneaexamenelor, moda etc.

• fuga de la ~coala / de acasii, conduite de tip evazionist cu un

mare potential delincventional; cauzele pot fi legate de mediul

familial conflictual, de mediul ~colar perceput ca ostil, de dorintade libertate etc.

• absenteismul ~colar ~i abandonul ~eolar, care coreleaza pozitiv eu

saracia;

• violenta ~i vandalismul, fenomene eu 0 escaladare spectaculoasa

in ultima perioada;

• toxicomania;• suicidul.

Importanta deviantei ~colare ~l, In special, a violentei

tinerilor in ~coala ~i in afara ei este subliniata de cme Eliot Sorel,

Pr~edintele Asociatiei Intemationale de Psihiatrie Socialii, care

argumenteazii ideea ca la s~itul secolului XX, eauza principala a

moqii tinerilor intre 15 ~i 24 de ani nu este cancerul sau alte maladii, ci

violenta (Sorel, E., 1999). Spre ace~i idee converg ~i rezultatele unui

studiu efectuat in 1980 pe un ~antion de 575 de profesori din Los

Angeles (apud Neamtu, c., 2003, p. 239) aratii ca majoritatea

profesorilor apreeiaza ea in ~coli vandalismul ~i violenta nu mai pot fi

control ate, iar la pechezitia dulapOOlor elevilor s-au gasit drogOO,

dinamitii, cutite, stilete, munitie, bite ~i arme de foc.

Am discutat in capitolul al doilea etiologia violentei, aici

vrem doar sa subliniem un aspect pe care nu I-am discutat, ~i anume,

185

Page 182: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

rolu1 mass-media, in special al televizorului ~i al jocurilor pe computer,

in geneza comportamentelor agresive. Numeroase studii sociologice

scot in evidenta legatura indubitabila intre violenta mass-media ~i

comportamentu1 agresiv. Conform speciali~tilor, VlZlonarea

programelor violente, pe langa faptul ca ofera modele de imitafie ~i

inv3.tare prin identificarea cu personajele agresive, provoaca ~i 0

dezinhibare a conduitelor agresive, 0 impregnare sau orientare a

gandirii ~i memoriei spre actele de tip agresiv, desensibilizare

emotional a, sugestie agresionala ~.a in schema de mai jos este redata

relafia dintre expunere la violenta ~i agresivitate, sageata puntata

(catharsisu1) indicand reducerea agresivitatii:

Desensibilizare

fata de victima

/1 Dezinhibitie J\, ;===========; ,,/ 1l Invatarea de tehnici \

,',' de agresiune ,\I ~ "" \, , L...- ---l , ,

,'~' .-----------, " ... '\

,',' ~. Mecteaza 'I' .-'/ -~ operaponalitatea',", :==========:, '

" .......••,,,,,,

1 c_a_t_h_ar_s_is l

tIS;.e;~

(j)

etIS

I(j) tIl

I-< ~,

(j) e § tIS~ .•..•.~ 5-0";>

Figura nr. 9. Efectele mass-media asupra agresivitafii

(apud Hut, 2004, p. 120)

Desigur ca nu putem imputa mass-mediei toate relele

socialului, dar nici nu putem omite faptul ca pe langa rolul benefic

186

Page 183: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

indiscutabil, mijloacele de comunicare contribuie in mod semnificativ

la geneza ~i exacerbarea comportamentelor delincvente.

in finalul acestui subpunct, rara pretentia unei ierarhii precise,

yom enumera, intr-o ordine relativa a gravitatii abaterii, urmatoarele

conduite deviante la elevi: lenea, egoismul, minciuna, violenta verbala,

copiatul, fumatul ostentativ, diferite atitudini nonconformiste,

nesupunerea, obriiznicia, chiulul, absenteismul, abandonul ~colar,

vagabondajul,consumul curent de alcool, violenta fizica, vandalismul,

furtul, taIharia, consumul de droguri, manifestiiri perverse, prostitutia,

suicidul. Unele dintre aceste forme ale deviantei ~colare pot fi

considerate conduite predelincvente, iar altele constituie forme ale

delincventei juvenile. Pentru 0 analiza detaliata a fieciirora dintre

acestea recomand lucrarea Cristinei Neamtu, Devian{a ~colara.

2.Scenariul segregar aI insuccesului ~colar

Numeroase teorii leaga insuccesul ~colar de apartenenta

clasiala a elevuIui. Cel mai reprezentativ dintre ace~ti autori este

sociologul francez Pierre Bourdieu, care argumenteaza ideea ca

sistemul de invatamant este un factor al reproductiei inegalitatilor ~i

dominatiei, ce transforma avantajele sociale in avantaje culturale ~i pe

acestea, prin diplome, in avantaje sociale.

in societate, afirma francezul, exista grupuri sociale diferite,

aflate in concurenta, cautand fiecare sa-~i apere interesele, difuzand

idei, valori, principii, norme pe care Ie prezinta ca indiscutabile ~i

universale. Aceste valori specifice diverselor grupuri aflate in

competitie sociala compun i;eea ce Bourdieu nume~te "arbitrariu

cultural". Grupurile i~i disputii publicuL c1ientela, masa, iar cele mai

putemice i~i impun arbitrarul cultural ca fiind singurul legitim prin

187

Page 184: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

intermediul diverselor instrumente ale puterii, din randul carora ~coala

joadi un rol primordial. Reproducand acest arbitrariu cultural, ~oala

reproduce raporturile de forta legitimandu-Ie. Cultura legitima nu este

in fond decat un arbitrariu cultural dominant. in felul acesta, prin

~coala, aristocralia ia forma meritocraliei. Este in fapt 0 noua forma de

violenta, prin care puterea impune semnificatii ca legitime, disimuland

raporturile de foqa, procedura numita violenfil simbolica. Scoala este

institulia care impune arbitrarul cultural al clasei dominante prin

violentA simbolica.

Rolul ~colii In acest proces este argumentat astfel: puterea nu

se mai impune prin violenta bruta, materiala, ci prin violenta

simbolica, prin sistemu1 de semnificatii; nici un sistem ideologic insa

nu poate impune agenlilor semnificalii daca acestea nu gasesc

predispozipile in personalitatea lor. De aceea, pentru a fi eficienta,

violenta simbolica incepe prin a construi in agent aceste predispozilii

prin constituirea unui habitus.

Habitusul este structura de profunzime, incon~tienta a

personalitapi, ce cuprinde scheme de perceppe, de gandire, de

evaluare, de limbaj, in baza carora individul decodifica ~i interpreteaza

realitatea Fiecare habitus individual este 0 variatiune a habitusului de

clasa, stilul personal particularizand stilul clasei, grupului caruia ii

apaqine; el este cel ce asigura coeziunea ~i identitatea sociala,

conservand sensul comun al realitapi. Habitusul este produsul unor

acpuni pedagogice de inculcare efectuate de colectivitate implicit, prin

influente anonime, sau explicit, prin agenti specializap ai ~colii.

Familia inculca un habitus primar, al grupu1ui, care constituie

principiul constituirii ulterioare a oricarui habitus; schemele de

perceppe ~i gandire vor funcliona ca principii de selecpe pentru

experientele ulterioare. Continuturile pe care ea Ie inculca sunt

deosebit de durabile ~i constituie baza pentru habitusul secundar.

188

Page 185: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Orice proces de educatie, producand habitusuri, functioneaza

ca putere ce impune ca legitime semnificatii ~i functioneaza prin

violenta simbolica. ~coala este instanta actiunii pedagogice ce

concureaza familia Re~ita ~colara este determinata de distanta dintre

habitusul incorporat in familie ~i habitusul secundar, pe care ~coala

urmare~te sa-l inculce drept cultura legitima, in fond, arbitrarul cultural

dominant. Actiunea pedagogica nu consta in transmiterea neutra a unei

culturi neutre de la 0 generatie la alta, ci intr-un proces de inculcare a

unui arbitrariu cultural. Institutia ~colara dispune de autoritatea

pedagogica in calitate de mandatar al unOT grupuri dominante, ca

detinatori prin delegatie a dreptului de exercitare a violentei simbolice.

Copiii familiilor favorizate social beneficiaza de un avantaj

imens; ei au acces la mijloacele multimedia, cwiitoresc, i~i ins~esc de

mici un limbaj mai bine adaptat cerintelor ~colii, 0 imagine despre

lume, un habitus care Ie permite 0 mai buna adaptare la exigentele

cotidiene ~i ~colare. Copiii claselor defavorizate sunt constr~i sa

converteasca habitusul anterior intr-un habitus nou, ceea ce

echivaleaza cu 0 a doua n~ere necesara ascensiunii sociale.

Cei ce se prezinta la start se afla In pozipi inegale datorita

habitusului. ~coala functioneaza ca 0 m~ina cognitiva care recun~te

ca dotati ~colar pe cei dotati social ~i opereaza clasamente care

reproduc in forme specifice pozitii initiale cu 0 aparentii deneutralitate. Clasamentele sociale sunt transformate ii clasamente

sociale ~i invers. in felul acesta ~coala Indepline~te funcpa de

reproducere structurala a societatii mascand raporturile de foqa,

intarind ~i legitimand dominatia "Sistemul de invatfunant - afirmaBourdieu - contribuie la fumizarea de catre clasa dominanta a unei

«teodicee a propriului sau privilegiu» nu amt prin ideologiile pe

care Ie produce sau pe care Ie inculca, ci mai degraba prin justificarea

practica a ordinii stabilite pe care 0 procura ascunzand relatia evidenta,

189

Page 186: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

pe care 0 garanteaza, intre titluri ~i posturi, relatia pe care 0inregistreaza in secret, sub aparenta egalitatii formale, intre titlurile

obtinute ~i capitalul cultural mo~tenit, adica prin legitirnarea pe care 0aduce ca ~i prin transmiterea acestei forme de m~tenire" (Bourdieu,

2000, p.219).

Copiii din mediile populare, afirma in urma unor studii ~i B.

Lahire, ajung uneori sa traiasca situatii amt de derutante incat

asimilarea/acomodarea lor devine problematica. Ei pot oscila intre maimulte variante:

1) reduc situatiile ~colare la propria lor logica, dar primesc

sanctiuni negative;

2) incearca stangaci, noua logica ~i suporta, ~i de aceasta

data, sanctiuni mai curand negative;

3) 0 parte dintre ei ajung, intr-o maniera mai mult sau mai

putin precara, la a construi scheme culturale specifice

~colii, care se afla, total sau partial, in disonanta cuschemele dobandite anterior in sanul universului familial

~iincep sa dea sens unei vieti duble.

Din aceasta perspectiva, delincventa apare ca reactie de

protest la adresa unei societati nedrepte, ca singura modalitate de a

tanarului exclus de a accede la pozitia sociala refuzata de un sistem ce

conserva ~i reproduce privilegii prin violenta simbolica.

*

in acee~i ordine de idei, sociologul englez B. Bernstein a

elaborat teona codunlor lingvistice, conform careia, in societate

funclioneaza doua coduri lingvistice, unul restrans, celalalt elaborat,

aflate in opozitie. Aceasta opozitie dintre cele doua tipuri de limbaje

are ca efect doua modalitati diferite de structurare a experientei desprelume, doua moduri diferite de situare in lume.

190

Page 187: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Codul restrans se caracterizeaza printr-o forma condensata,

rigida de exprimare, cu utilizare limitata a adjectivelor, adverbelor,

prin rigiditatea sintaxei, suplete redusa in structurarea frazei, tendinta

de a face asirnilari, noi devenind mai putemic decat eu.

Codul elaborat se caracterizeaza prin complexitatea

enunturilor, precizia constructiilor, alegerea subtila a adjectivelor,

utilizarea simbolismului expresiv ce permite diferentieri de nuante,

subintelesuri.

Copilul apartIDand claselor populare poate intelege codul

elaborat al celor din clasele superioare numai dupa traducerea acestuia.

Diferentele de limbaj determina diferentieri de stil cognitiv in definirea

lumii ~i a eului. De aici diferente de atitudini culturale ~i de valori; pe

de 0 parte, pasivitate, fatalism, resemnare, iresponsabilitate, de

cealalta, raponalism, voluntarism, spirit competitiv. Clasele inferioare

valorizeaza mai pupn instructia, preferand 0 calificare rapida, salariu ~i

avantaje imediate. Clasele superioare sunt inclinate spre ascetism,

meritocratie corelata pozitiv cu reu~ita sociaHi Etica interiorizarii ~i

stapanirii de sine, parinp perrnisivi ~i deschi~i exigentelor ~colii,

climatul familial, toate predispun la re~ita ~colara. Prin impunerea

codului elaborat ca singur legitim, ~coala opereaza 0 selecpe arbitrara a

elevilor, selecpe bazata pe apartenenta clasiala ~i se face astfel

raspunzatoare de menpnerea inegalitaplor ~i, prin aceasta, de

excluderea ~i marginalizarea unor categorii de copii ~i tineri. Ca reactie

de raspuns se n~te delincventa.

in concluzie, se poate spune ca ~coala, in exercitiul legitimarii

arbitrariului, impune excluziuni sociale, generand indirect, prin

condamnarea la insucces a unor categorii de tineri, delincventa

juvenila. Injustipa sociala, saracia, ~omajul, promiscuitatea, sunt, in

mare parte, efecte ale violentei simbolice, in exercitarea careia ~coala

joaca un rol important.

191

Page 188: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

3. Varia bile ale procesului educational ~i delincventa juvenila

Numeroasele disfunctii ale educatiei ~colare au impus in opinia

speciali~tilor ideea unei crize a 'invatamantului. Lansata spre s~itul

anilor '60 ~i amplificatii in anii '70, ideea crizei educa{iei60 semnifica

existenta unei inadecviiri fundamentale intre educape ~i societate, ce

solicitii acpuni pentru transformiiri de amploare in domeniul

educaponal. Philip H. Coombs, cel care lanseaza sintagma "criza a

educapei" in 1968, semnaleaza existenta unor disproporfii 'intre cererea

~i oferta de educape, 'intre resursele alocate ~i cele necesare educapei,

intre educatia ~colara ~i cea non-~colara, caracterul invechit al

planurilor ~i programelor, al metodelor ~i structurilor organizatorice

din invalamant.

in anii ce au urmat s-au des~urat numeroase studii ce releva

~i alte limite ale invaliimantului. Sintetizand, nemultumirile legate de

invaliimantul actual deriva, in principal, din urmatoarele:

incapacitatea inva,amantului de a o.feri 0 autentica egalitate a

[janselor;

pierderile semnijicative inregistrate pe par cursu/ procesului de

inva{iimant, datorate lipsei de motivape ~i autoeliminiirii

grupurilor defavorizate;

60 Sintagma "criza educaponaIa" a fost lansata de di1re Philip Coombs in lucrnrea

La "crise mondia/e de / 'education ap3ruta la Presses Universitaires de France,

Paris, 1968. In unnatorii a ap3rut un num1ir impresionant de studii §i publieapi co

acest subiect (Hannah Arendt, A schimba §coa/a (1970), Ivan Ilitch, 0 societate

flirti §coaJti (1971), Hubert Hannouon, Ivan I/itch sau §coa/a fi1rti societate

(1973), J.P. Gourevitch, Sfidarea educa,tiei (1973), RG. Corwin, Educafia in

crizti (1973), Edgar Faure, A invii,ta stifii (1973), §.a.

192

Page 189: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

incapacitatea sistemului educafional de a pregati tlinarnl

contemporan pentrn solufionarea problemelor cu care se

confrunta;

inadecvarea strncturilor §i confinuturilor la dinamica

schimbarilor §i lafinalitiifi;

supradimensionarea programelor §i suprafncarcarea elevului,

ca urmare a exploziei cuno~intelor ~i a marelui stoc

informational ce se vrea a fi transmis;

desincronizarea fntre cererea de educafie §i ojerta

fnva,amantului;

costurile tot mai ridicate, pentrn jamilie §i pentrn stat, in

condifiile penuriei de resurse alocate invap'imantului;

explozia demografica §i afluxul progresiv de elevi care a

surprins nepregatite sistemele traditionale de invatamant;

caracternl artificial §i ritualic al §colii, care produce 0

dependenta de institutie cu mecanismul ei de suprimare a

spontaneitapi ~i creativitatii, inlocuite prin conformism ~i

acceptare rigida;

centralismul excesiv al sistemului care ajecteaza capacitatea

lui de adaptare.

Date fiind aceste limite, unii autori denunta ~coala ca 0institutie a prizonieratului (M. Foucault), ajungand sa vorbeasca de 0,,~coala tara societate" (Ivan lllich61) intr-un putemic curent

antipedagogic. Se imputa ~colii curriculum ascuns ce cultiva, prin

intermediul predarii ~i organizarii ~colare, obedienta fata de autoritate,

amanarea satisfacpei Si alte atitudini ce sunt menite sa faea. din viitorul

cetatean un ins conformist, mediocru ~i tolerant. De aici ~i pedagogia

61 Pedagog mexican, care pleeand de la 1imitele reale ale ~lii contemporanerealizeazii 0 critici nedreaptA~iuneori distructivii la adresa §COlii.

193

Page 190: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

non-directiva care incearca sa umanizeze actul educational, dep~ind

caracterul ritualic ~i artificial al institutiei ~colare.

In lucrarea lnvaflimantul romanesc azi, sub coordonarea lui A.

Miroiu (1998), sunt inventariate supozipile tacite ale invatamantului

romanesc din perioada de dupa revolupe, supozipi care, in marea lor

majoritate, au ramas actuale:

a) autocentrarea ~i autosuficienta;

b) elitismul, excepponalismul ~i intelectualismul;

c) segregarea ~i asocialitatea;

d) autoritarismul, hiperierarhizarea ~i hipercentralizarea;

e) depersonalizarea ~i antihedonismul;

f) conservatorismul ~i inegalitatea de ~anse.

Toate aceste limite ale educapei ~colare au drept consecinta

cre~terea insatisfacpei in raport cu activitatea ~colara, tendinte de

rezistenta ~i evaziune, forme diverse de devianta, ~ec ~colar, abandon

~idelincventa juvenila.

Speciali~tii din domeniul educapei identifica disfunctii

generatoare de inadaptare ~colara la nivelul tuturor componentelor

procesului educational, lneepand eu elementele legate de proiectarea ~i

dezvoltarea eurriculumului, obiectivele ~i eonpnuturile invatamantului,

eultura ~lii, metodele de predare-invatare ~i evaluare, formele de

organizare a invatarii ~i pana la conduita ~i tactul profesorului in

relapile eu elevii62.

62 Vezi 0 analizii dezvoltatA in Neamtu, 2002.

194

Page 191: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

4. Variabile ale viepi de grup ~i delincventa

~koala este "un creuzet privilegiat al dinamicii sociale"

(Jean-Marc MonteiI. 1997, p.71), care functioneaza ca 0microsocietate, cu valori !?inorme proprii, cu grupuri !?isubgrupuri, cu

ierarhii specifice. Unitatea centrala a ~colii este clasa de elevi, in care

pot fi regasite toate caracteristicile grupurilor sociale. Este motiwl

pentru care yom analiza cmeva caracteristici ale vietii de grup, avand

ca referent in primul rand grupul formal, clasa de elevi, ~i in al doilea

rand grupul informal, de egali, care poate fi compus din colegii de

clasa, din ~coala, sau prieteni din cartier. In felul acesta yom inte1ege

mai bine acele teorii care pun accentul in explicarea delincventei pe

grup (teoria subculturilor delincvente, teoria asocierilor diferentiale,

teoria grupului de la marginea strazii etc.).

Grupul poate fi definit ca un ansamblu de persoane care

interacponeaza pe baza unor valon §i norme comune, pentru

realizarea anumitor obiective specifice, recunosciindu-§i dependen{a

mutuala. El se constituie in mediu al socializarii ~i integraru sociale, al

invatarii rolurilor sociale, mijloc de reproductie a valorilor !?inormelor

comunitatii. Grupul ofera individului securitate ~i mediu de afirmare,

raspunde nevoilor asociative, nevoilor de apartenent8, reprezentand

"un camp de experienta intermediar, situat intre viata interioara ~i

realitatea exterioara, in cadrul caruia se opereaza metabolizarea

realitatii dinauntru ~i dinafara", un "SPatiu intermediar, loe de tranzitie,

recipient ~i cadru al fiintei individualizate" (Rouchy, 2000, p. 52).

Din perspeetiva analizei grupurilor, clasa de elevi poate fi

considerata drept un "grup de munca specific, compus dintr-un numar

de membri egali intre ei (e1evii) ~i dintr-un animator (profesorul), ale

caror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii ~i de normele

de functionare" (Neculau, 1983, p. 105). Este yorba de un grup relativ

195

Page 192: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

mic, cu interactiuni preponderent ,,fata in fata", formalizat ~i ierarhizat,

cu relatii concomitent de comunicare ~i afective.

Ca orice grup, clasa indeplin~te mai muIte Juncfii. Una

dintre cele mai importante functii este cea de integrare socia/a. Nevoia

de apartenenta, de integrare in grup este in relatie cu confortul sau

disconfortul pe care elevul il resimte in interiorul grupului. Relatiile

armonioase cu membrii grupului conduc la cre~terea stimei de sine, la

dorinta de a coopera, la ridicarea nivelului de aspiratie, iar izolarea

genereaza anxietate, ostilitate, agresivitate ~i, in cele din urma,

contraperformanta ~i tendinte spre devianta. In stransa legatura ell

integrarea se afla ~i sentimentu/ de securitate pe care il ofera grupul

membrilor sm; se poate vorbi ~i de functia de reg/ementare a re/afiilor

intraindividua/e §i intergrupa/e ~i de cea de constituire a identitafii de

sine proprie grupului.

Existenta unui sistem de norme este premisa oricarui grup;

in grupurile informale, normele rezulta dintr-un proces cumulativ al

interactiunii in eadrul grupului ~i prescriu modele de comportament

comune, de a caror acceptare este conditionata apartenenta la grup.

Norma este 0 regula de conduita recunoscuta ~i acceptata de

membrii grupului, ea are rol regiator, de a mentine 0 anume consistenta

comportamentala, determinand unitatea ~i eoeziunea grupului; ea estetotodata un eriteriu de evaluare a conduitelor individuale. Normele

joaea rolul de ghid pentru comportamentul fiecarw membru al grupului

~irOOueambiguitatea, oferind previzibilitate conduitelor.

Norme1e §co/are postuleaza conduite standardizate de a caror

acceptare depinde primirea ~i ramanerea in grupul ~i institutia ~eolara;

unele dintre norme sunt prescrise (regulamente ~colare, regulamente

de ordine interioara), in timp ce altele sunt rezultatul interacpunii

membrilor, norme imp/icite, negociate, elastiee.

196

Page 193: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Procesul prin care apare norma de grup este numit

normalizare, iar principala trasatura a acestuia se pare ca este evitarea

conflictului. Procesul prin care grupul exercita presiuni asupra

indivizilor pentru a-i determina sa accepte norma de grup este numit

conformism.

Tendinfa spre conformism, ca dorinta de a fi in acord cu

ceilalti membri ai grupului, este generata de nevoia de a pastra statutul,

de a fi acceptat de grup, de nevoia de aprobare social a, grupul

sancponand deviantul de la norma cu excluderea

Experimentele lui Muzafer Sherif, Allport, Solomon Asch,

evidenpaza putemica presiune spre conformism exercitata de grup.

Grupul pedepse~te nonconformismul prin excludere.

Cercetatorii arata ca cu cat coeziunea este mai mare, cu atat presiunea

spre uniformitate este mai mare ~i cre~te tendinta de a-I exclude pe

deviant. Pe de alta parte, cu cat individul este mai atras de grup, cu atat

schimbarea de atitudine este mai semnificativa, datorita dorintei de a

mentine relatia cu ceilalp membrii ai grupului.

in cazul in care presiunea spre conformitate nu vine din

partea grupului, ci din partea autoritalii, vorbim de obedienfii (vezi

cercet3.rile lui Stanley Milgram).

Ca urmare a unor astfel de evidente, putem afirma ca

membrii unui grup manifesta tendinta spre conformism pentru a

c~ga sau mentine aprobarea grupului pe care il considera atractiv,

pentru a evita situapile dezagreabile care pot rezulta din

nonconformismul lor. De aici ~i importanta normelor de grup pentru

intelegerea comportamentelor copiilor ~i tinerilor. Daca grupul de

egali, "grupul de cartier", "grupul stradaI", sau cum dorim sa il numim,

promoveaza norme ce pot fi considerate ca apartinand unei

contraculturi, tendinta spre conformism in raport cu grupul insearnna

devianta in raport cu normele culturii globale. Pe de alta parte, nivelul

197

Page 194: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

de obedienta al individului este in relatie eu tipul de autoritate, modul

de exereitare a aeesteia, eontextul situaponal, grOOul de raspundere

pereeput ~.aDevianta ~eolara consta in abaterea de la normele preserise ~i

este favorizata de disfuneponalitaple normative ee pn in general de:

conflictul normativ intrinsec, in situapi in care existanorme eontradietorii in interiorul sistemul normativ sau in

atitudinea autoritapi in raport eu norma, ea in situapa

absurda, dar din pacate destul de frecventa, a interdiepe

permise (nesaneponata, trecuta ell vederea), care

incurajeaza sau determina comportament duplicitar ~i 0atitudine generala dispretuitoare fata de norma ("exista

pentru a fi inca1cate", "merge ~i ~a" etc);

conflictul normativ extrinsec, generat de situapa in care

normele interne (ale ~colii) intra in dezacord cu alte norme

externe (ale grupului de apartenenta);

artificialitatea normelor in raport cu realitatea, inadecvarealor la lumea in care traim.

- inculcarea inadecvata a normei, cu accent exclusiv pe

prescriptiv ~i absenta negocierii; spre suspnerea acestei idei merg ~i

experimentele realizate de Fredman (1965, apud Monteil, 1997,

pp.133-134), care argumenteaza ideea conform eareia 0 norma are

durabilitate mai mare daca este impusa cu 0 constrangere mai pupn

severa decat sub 0 amenintare puternica. Experimentul consta 'in a-i

face pe copii sa renunte la a se juca cu jucaria preferata, un robot foarte

atractiv, operand cu doua tipuri de amenintari, una ~oara ~i alta foarte

puternica. Odata lasap singuri, timp de cinci minute, copiii, observati

printr-o oglinda falsa, respecta consemnul, indiferent de tipul

amenintarii la care au fost sup~i. Dupa cateva saptamani, Ii se ofera

acestor copii ocazia de a se juca eu mai multe obiecte, printre care ~i

198

Page 195: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

faimosul robotel. Experimentatorul constata di acei copii care in faza

precedenta a experimentului au fost sup~i unei amenintari putemice

se joaca ulterior cu robotul intr-o propoqie de doua ori mai mare decat

ceilalti. Explicapa este aceea ca amenintarea slaba a creat senzapa

renuntani de bUM voie la jucane, oferind sentimentul libertapi

oppunii, care pare sa favorizeze interiorizarea normelor de

comportament. Rezulta de aici ideea ca pedagogia ordinului prescriptiv

trebuie sa faca loe unei pedagogii a angajamentului, bazata pesentimentul de libertate. Determinarea exterioara se va transforma

astfel in autodeterminare, care este tOCIDaisemnul socializarii Te~ite.

Alte cercetari (Osfield ~i Katz) nuanteaza aceste conc1uzii aramud ca

efectele ameninlarii slabe ("ma voi supara daca ai folosi jucaria

interzisa") sunt eficace in cazul copiilor din clasele medii, dar nu ~i in

cazul copiilor de origine sociala defavorizata (Doise, 1999, p. 21063).

To~i, conc1uzia cercetatorilor afirma ca "este posibil ca amenintarea

cu 0 pedeapsa mai degraba ~oara decat grava sa fie un mijloc eficace

de asigurare a formarii unui sistem de valori la copii" (Doise, p. 210).

Respectarea sau abaterea de la norma este mediata de

coeziunea grupului, care reprezinta masura in care grupul dispune de

unitate; ea variaza de la un minim (grupuri slab coezive) la un maxim

(grupuri putemic coezive). Coeziunea grupului de elevi exprima

masura in care elevii sunt disp~i sa renunte in favoarea grupului la 0parte din gratificapi, dorintele, atitudinile ~i opiniile personale, prin

tendinta elevilor de a ramane impreuna, prin atmosfera prietenoasa,

cooperanta ~i rezistenta la destructurare. La baza ei stau:

- co~tientizarea ~i asumarea scopurile comune;

- cuno~terea reciproca;

63 Un alt experiment co acelea§i rezultate este realizat de Aronson ~ Carlsmith

(1963, 1974) ~ descris de Willem Doise (1999, p. 209).

199

Page 196: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

- gradul de satisfactie generat de viata de grup;

- nivelul de re~ita in actiunile comune;

- existenta unor perspective ale grupului.

Interacp.unea optima a acestor pararnetrii duce la coeziune.

Coeziunea unui grup, in general, ~i a clasei, in particular, poate exista

in raport cu valorile institutionale sau in raport cu valori aflate in

opozitie.

Aprecierile pentru grup mentin solidaritatea ~i accentueaza

cooperarea; incurajarea iniP.ativei elevilor este benefica (clasele apatice

sunt disciplinate, dar slab coezive ~i performante).

Analiza coezivitatii grupului este un indicator ~i pentru

satisfactia de sine inregistrata de fiecare membru in interiorul grupului.

Incercam sa menp.nem sau sa manm stima de sine prin afilierea la

grupuri care contribuie la satisfacerea acestei nevoi, prin constituirea

unei identitati sociale de apartenent3.; cand aceasta nevoie nu este

satisfiicum, vom parasi grupul caut8nd satisfactia in alte grupuri. ~a

se explica faptul ca elevii care inregistreaza ~ec ~colar ~i insatisfacp.e

in grupul clasa au tendinta de a evada in alte medii, cum sunt grupurile

de la marginea strazii, care Ie satisfac nevoile legate de recuno~ere

sociala, stima de sine etc.Despre rolul grupurilor informale in etiologia

delincventei vorbesc teoriile asocierilor diferenp.ale, subculturilor

delincvente, grupurilor de la marginea strazii.

200

Page 197: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

5. Abandonul ~colar~idelincventa juvenili

Cumularea insatisfactiilor generate de insuccesul ~colar

genereaza atitudini evazioniste, manifeste in fuga de la ~coala ~i, in

ultima instanta, in abandon ~colar. Abandonul ~colar este expresia

inadaptarii elevului la cerinlele vielii ~colare, dar indica in acel~i timp

~i incapacitatea ~colii de a se adapta la cerinlele ~i nevoile tanarului.

Studiile care incearca surprinderea relaliei dintre abandonul

~colar ~i delincventa au ca fundament teoretic teoria tensiunii sociale,

in conformitate cu care abandonul ~colar ar implica 0 scadere a

tensiunii, ceea ce ar avea ca efect scaderea frecvenlei conduitelor

delincvente ~i, la polul opus, teoria eontrolului social, care considera

ea, dimpotriva, abandonul determina, prin scaderea controlului social,o intensificare a conduitelor delincvente.

Unele cercetari longitudinale (D. Elliot ~i H. Voss, apud

NeamlU, c., 2003, p. 206), care au urmant evolulia unor ~antioane

reprezentative pe durata a patru ani, valideaza teoria tensiunii sociale,eonstatand ea:

indieele delincvenlei este considerabil mai ridicat la tinerii

care au abandonat ~coala, comparativ cu cei care ~i-au

continuat studiile;

natura experienlelor ~colare este motivul eel mai freevent al

conduitelor de devianta ~colara, al abandonului in mod

special;

indicele de delincvenla al celor care abandoneaza ~coala

descr~te in perioada imediat urmatoare plecarii din ~coala,

tendinla de scadere ramanand constanta, in timp ee

delincvenla tinerilor care nu au abandonat ~coala cr~te

constant in perioada celor patru ani de studiu. Explicalia

cercetatorilor ar fi aceea ca parasirea ~colii ar reduce

201

Page 198: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

frustrarea ~i alienarea ~i, astfel, s-ar reduce motivatia pentru

delincventa.

La astfel de concluzii s-a putut ajunge prin cercetari pe termen

scurt. Analizele des~urate pe 0 perioada mai mare de timp, reliefeaza

faptul ca abandonul ~colar, reducand controlul social asupra

individului, determina pe termen lung 0 cre~tere a activitapi

infractionale. Cei care ahandoneaza ~coala au ~anse de re~ita pe piata

muncii ~i posibilitatea unor c~tiguri obtinute prin mijloacele

recunoscute social mult mai reduse in comparape cu cei care i~i

termina studiile. ~a se explica dificultaple economice, perioadele mai

lungi de ~maj, ~ansele ridicate de divoq ~i infrcaponalitatea sporita pe

care 0 constata cercetarile desI~urate asupra celor care au abandonat

~coala

ConcIuziile unor astfel de cercetari eonverg in a sustine ideea

ca ahandonul ~colar, alaturi de formele grave de violenta, reprezinta

principalul indicator predictiv al orientarii indivizilor catre 0 cariera

delincventa. Vulnerabilitatea la abandon ~colar poate fi identificata

relativ ~or, prin estimarea unor factori sernnificativi, cum ar fi

combinarea agresivitatii eu ~ecul ~olar ~i v8rsta cronologica mai

ridicata a elevului in raport cu cea a colegilor de clasa. La aceste

elemente ce vizeaza elevul, daca se adauga familia conflictuala sau

dezorganizata, saracia ~i promiscuitatea, obtinem indici de certitudine

in privinta traseului delictogen aI copilului. In astfel de situatii, ~coala

este lipsita de mijloace, cazul trebuind a fi preluat de structurile de

asistenta sociala.

202

Page 199: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

6. Diminuarea deviantei ~colare

Diminuarea devianfei ~colare nu se poate realiza printr-un

efort izolat al ~colii, chiar daca aceasta ar functiona perfect. Scoala nu

reprezinta decat un subsistem al sistemului social global, care poarta

amprenta intregului. in privinta fenomenului deviant, intre ~coala ~i

comunitate relafia de cauzalitate este de natura circulara, modelele de

conduita devianta din afara ~colii sunt aduse in ~coala ~i se manifesta

atat in spatiul ~colii, cat ~i in afara lor. Ca urmare, orice masura

eficace de preventie a devianfei vizeaza legatura complexa dintre

~coala ~i societate. Aceasta nu inseamna ca ~oala nu produce sau nu

contribuie prin disfunctiile sale la geneza sau influenta actelordeviante.

Reflectand sistemul social care il inglobeaza, sistemul ~colar

discrimineaza, ierarhizeaza, selectioneaza, recompenseaza. La 0 astfel

de competitie nu toti elevi au acee~i ~ansa. Unii, inevitabiI, vor fi

exp~i ~ecului in competitia ~colara, situatie in care vor aborda

strategii de compensare a imaginii de sine. in situatia in care percepem

inferioritatea in competitie, avem Ia indemana mai multe posibilitati de

reactie: tentativa de a-i ajunge ~i dep~i pe ceilaiti cu care ne aflam in

competitie, abandonarea concursuIui, renuntarea la comparatie,

introducerea altor criterii de evaluare pentru a deveni incomparabili.

Daca yom constata ca nu putem c~tiga, reactionam pentru a nu pierde,

introducand noi criterii de evaluare. Cine se angajeaza intr-o

competitie cand jocurile sunt dinainte mcute? ~a procedeaza elevul

pentru a scapa de consecintele psihologice ale insuccesului ~colar,

inlocuind criteriile re~itei cu alteIe, prin care se obtine 0 remediere a

stimei de sine. Noile criterii sunt cele pe care Ie etichetam drept

deviante. intr-un anume fel, ~coala, cu criteriile ei de evaluare ~i

selectie, genereaza devianta ~i chiar delincventa. Pentru a evita astfel

203

Page 200: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

de situatii trebuie sa-i cream elevului conditiile necesare pentru 0

comparape in masura sa ii asigure 0 imagine de sine psihosociologic

acceptabila. Altfel, afirma Monteil, "strain printre ai sai, elevul nu va

inceta sa ceara un p~aport pentru a parasi teritoriul. Fara bagaje,

avand drept sprijin 0 reprezentare dihotomica a universului ~colar ~i,

de aici, a societapi, un anume numar de copii intra astfel pe drumul

care duce, in cele din urma, la centrele de asistenta social a. Institutiile

educative Ie cer acestora sa rezolve de urgenta probleme pe care ele

insele Ie-au creat in timp" (Monteil, 1997., pp. 96-97).

E~ecul ~colare este urmat de abandonul ~colar, unul dintre cei

mai importanp factori criminogeni; abandonul ~colar este insopt de

ancorarea in grupuri delincvente, bande sau g~ti de cartier, ce comit

acte de vandalism ~i alte delicte grave.

Data fiind corelatia foarte stransa intre devianta ~colara ~i

delincvenlii, rezulta ca eel mai important factor al reducerii

delincventei este diminuarea deviantei ~colare. ~a se face ca ~coala

devine nucleul activitaplor de prevenpe a delincventei. Investipa in

calitatea activitatilor ~colare este 0 investipe nu doar in performantele

intelectuale ~i profesionale ale viitoarelor generalii adulte, ci, poate in

primul rand, in calitatea umana a viitorului adult.

204

Page 201: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

VI. EVALAUREA, PREDICTIA SI PREVENIREA

DELINCVENTEIJUVENILE

Structura temei:

1. Modalitafi de evaluare §ipredicfie a delincvenfei juvenile2. Programe speciale de prevenire a delincvenfei juvenile

1. Modalitap de evaluare ~i predicpe a delincventei juvenile

Evaluarea ~i predielia fenomenului de predelineventa ~i

delincventa juvenila este 0 conditie esentiala a instituirii programelor

de prevenire ~i diminuare a actelor infractionale in n1ndul tinerilor.

Spre deosebire de evaluarea delincventei adulte, in cazul tinerilor se

cere maxima prudenta profesionala, datorita caracteristicilor varstei ale

carei manifestari gliseaza permanent intre normalitate ~i devianta, intre

conformism ~i nonconformism. De aceea este necesara nu doar

eonstatarea prezentei unei eonduite ee poate fi etiehetata ca fiind

delincventa, ci ~i decriptarea semnificatiilor personale ~i decelarea

ansamblului de factori care au determinat sau favorizat respeetiva

conduita. Tinand seama de influenta negativa a etichetarii, este

necesara realizarea unei distinctii intre caracterul obiectiv al

infractiunii ~i caracterul ei subiectiv, tinand de particularitatile de

dezvoltare, de prezenta discemamantului, de continutul socializarii

morale primite in familie, de influentele din partea anturajului, a

grupului deegali etc., tara a uita ca avem de-a face cu minori ce se afla

in deriva, ei in~i~i victime la randul lor, iar societate in intregul ei este

205

Page 202: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

responsabila de 0 astfel de stare de lucruri. in cazul unora dintre ei,

maturizarea determina eliminarea conduitelor indezirabile ~i integrarea

fireasca in societatea adulta; in cazul altora, predelincventa constituie 0anticamera a delincventei, caz in care intervenpa sociala corectiva este

absolut obligatorie.

Cu aceste asumpi, cercetarea ~tiinpfica a fenomenului

delincventei juvenile se poate realiza printr-un ansamblu complex de

tehnici psihologice, sociologice, criminalistice, ~a cum sunt

experimentele psihologice, sociogramele, testele psihologice,

biografiile, studiile de caz, cazuisticile, expertizele psihiatrice,

analizele statistice, evaluarile dosarelor penale, anchetele cu subiecti

minori, care pot aduce multiple clarificari fenomenului.

Speciali~tii in domeniu (Banciu, D., ; Radulescu, S.M.,

2002), inventariaza urmatoarele metode ~i tehnici de cercetare a

tendintelor spre delincventa: tabelele de predicpe Glueck, tehnica

bazata pe principiul "extrapolarii", tehnica scalarii centroide a

variapei, teste de masurare a propensiunii spre delincventa, scale de

masurare a atitudinii fata de delincventa juvenila. Le vom prezentasuccint.

Tabelele de predic{ie Glueck. Primele instrumente ~tiintifice

de predicpe in domeniul delincventei juvenile au fost construite de

catre Sheldon ~i Eleanor Glueck (1967) in perioada interbelica.

Cercetarea s-a Bcut de catre 0 echipa multidisciplinara, alcatuita din

antropologi, psihologi, psihiatrii, sociologi ~i investigatori sociali, prin

compararea unui lot de 500 de minori delincvenp cu altul, similar ca

structura, alcatuit din copii nedelincvenp. Prin compararea loturilor aurezultat 402 caracteristici, dintre care cele mai semnificative au fost

grupate cate cinci in patru tabele de predicpe, care au valoare

predictiva numai daca sunt considerate impreuna:

tabelul I cuprinde factori sociali predictivi:

206

Page 203: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

o disciplinarea minornlui de catre tata;

o supravegherea minorului de catre mama;

o afecp.unea tatalui;

o afecp.unea mamei;o coeziunea familiei;

tabelul II este bazat pe cinci trasaturi predictive ale structuriicaracteriale:

o afirmare sociala;

o sfidare;

o s~lelune;

o tendinte distructive;

o labilitate emop.onala;

tabelul III inventariaza trasaturi de personalitate:

o aventurism;

o extravertit in actiune;

o sugestibilitate;

o incapatanare;

o instabilitate afectiva;

tabelul IV este bazat pe ernel factori predietivi at testului

psihologie:

o scor de informatie;o abatere de la seor;o eoefieient de lectura

o coeficient aritmetic

o scornl ealeului aritmetie al varstei in luni.

Tabelele s-au dovedit utile pentru estimarea ~anselor unui

minor de a ajunge delinevent, eu toate ea ulterior s-au dovedit a nu

avea efieienta predictiva seontata (cf Baneiu, D., ; Raduleseu, S.M.,

2002).

207

Page 204: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Tehnica scaliirii centroide a varia{iei, pleaea de la premisa ea

delietele care caraeterizeaza 0 cariera delincventa se leaga intre ele

intr-o anume succesiune, ceea ce da posibilitatea schitarii traiectoriei

predictibile a eomportamentului delincvent.

Testele de miisurare a propensiunii spre delincvenfli. Printre

eele mai utilizate teste in domeniul cuno~terii fenomenului

delincventei se numara cele de inteligenta, testele de personalitate ~i

testele sociometrice. Pentru predictie se dovedesc de a fi de 0 utilitate

deosebita testele proiective.

Testul Rorschach ofera informatii semnificative asupra unor

componente ale personalitatii, asupra conflictelor intra- ~i inter­

personale ~i asupra mobiIuriIor specifice unor conduite antisociale.

Testul de perceppe tematicii (T.A.T.) este considerat util

pentru evidentierea unor sentimente ~i atitudini fata de anumite

persoane (parinti, edueatori, prieteni) ~i situatii sociale frustrante, ca ~i

pentru descifrarea unor motivatii ~i tendinte ale conduitei

(impulsivitate, agresivitate, echilibru, ineqie etc.).

Testul Rosenzweig evidentiaza anumite tendinte agresive sau

masochiste care pot earacteriza tfularuI eu tendinte antisociale.

Testul Szondi identifica tendintele fundamentale ~l

earacteristicile antisoeiale ale personalitatii tanarului.

Inventarul multifazic al personalitii{ii (testul Minnesota) este

util in evidentierea unor trasaturi care caraeterizeaza morala

adolescentina ~i raporturile tanarului eu educatorii, pannp.i ~i alP.

semnifieativi pentru adolescent.

o norma elementara de deontologie ne obliga sa tratam

rezultatele obtinute prin astfel de teste cu multa precautie, tara a Ie

absolutiza valoarea diagnostiea sau prognostica ~i tara ca in baza lor sa

recurgem la etichetari.

208

Page 205: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Dintre scalele de masurare a atitudinilor, Banciu ~i Radulescu

(2002) amintesc:

atitudinea fafii de lege §i morala, dezvoltata de M.R Kratz in1931;

atitudinea fafii de justi{ie, elaborata de RA Rundquist ~i RF.

Sletto, in anul 1936;

atitudineafafii de lege §ijustifie, dezvoltata de N. Watt ~i B.A

Maher in 1958;

atitudinea fafii de organismele juridice, elaborata de A W.

Chapman in 1960;

atitudinea fafii de delincventul minor, elaborata de W E.Alberts.

Tratate cu prudenta, astfel de instrumente se pot dovedi utile in

cuno~terea fenomenului delincvent, in baza careia se pot stabili apoi

programe speciale de preventie.

2. Programe speciale de prevenire a delincventei juvenile

Faptul ca este mutt mai eficient sa previi decat sa tratezi este 0

aseqiune de domeniul evidentei. Chiar daca nivelul delincventei

juvenile in tara noastra este inca departe de a-I egala pe eel din alte tiiri,

tendintele de intensifieare manifeste in ultimul timp impun 0 mai

intensa ~i coerenta activitate preventiva. Prevenirea delincventei

juvenile este 0 activitate complexa, ce nu se poate realiza prin activitati

sporadice, de tip campanie, ~i sectoriale, decl~ate de 0 anumita

institutie intr-un anumit interval de timp. Pentru a avea efieaeitate,

prevenp'a delineventei juvenile trebuie sa fie parte componenta a

politicii sociale, care sa implice intr-o acpune coerenta, suspnuta ~i pe

termen lung, diferite instituP.i, incepand cu cele educative, familia,

209

Page 206: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

~coala, eomunitatea, continuand eu eele de asistenta sociala ~i eu eele

saneponatoare, ea politia ~i justipa. 0 astfel de activitate cere

eoroborarea autoritaplor publiee eu eomunitatea ~i organismele non­

guvemamentale, intr-un efort eonjugat, eoerent ~i realist.

In funepe de institupile care partieipa la rea1izarea prevenirii,

unii autori (Raduleseu~ Baneiu, 1996) disting intre:

o prevenpa primara, prin antrenarea institupilor eu rol de

soeializare ~i control social in acpunile de identificare

~icombatere a surselor potenpale de eriminalitate~

o prevenpa secundara, indreptata spre combaterea ~i

neutralizarea delinevenplor, diminuarea prejudiciilor

sociale produse in urma delictului, restabilirea ordinii ~i

sanction area delincvenplor~

o preven,tia situaponala sau contextual a, prin atragerea

comunitatii ~i publicului in aepunea de prevenire ~i

neutralizare a delictelor ~i delincventilor, utilizandu-se

in acest scop 0 serie de masuri ce vizeaza informarea

publicului ~i a indivizilor din arii ~i zone criminogene

despre pericolele posibile ale comiterii unor delicte,

existenta unor faetori de rise in anumite zone etc.

in raport cu momentul des~uriirii aetiunilor preventive, putem

distinge intre:

miisuri adoptate inainte de producerea delietului (singurele

miisuri care pot fi numite la propriu preventie)~

miisuri adoptate in timpul produeerii delictuIui, intreprinse de

organismele de polipe procuratura, justitie (pe care Ie putem

numi miisuri de intervenpe)~

miisuri aplicate dupa comiterea delietului (miisuri

sanctionatorii ~i corective).

210

Page 207: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Desigur ca toate aceste actiuni, inclusiv sanctiunea ~i

incarcerarea au ~i un rol preventiv, dar adevarata preventie este cea

realizata in scopul de a preint8.mpina producerea delictului (ante

delictum).

Majoritatea criminologilor contemporani releva necesitatea

planificarii actiunilor de prevenire a delincventei juvenile, plecand de

la premisa ca 0 astfel de intreprindere nu poate avea succes daca se

des~oara haotic ~i conjunctural. 0 planificare a unei astfel de

activitap presupune formularea rationala, concreta ~i realista a

obiectivelor, de pe pozipi multidisciplinare, care sa implice efortul

conjugat al diverselor structuri ~i speciali~ti, cuprinzand criminologi,

psihologi, sociologi, asistenp sociali, juri~ti, reprezentanti ai

administrapei, ai comunitaplor locale etc.

Punctul de plecare al unei astfel de planificari trebuie sa fie

cuno~terea situapilor de fapt, in baza cercetarilor de teren, in relatie

cu nevoile ~i resursele comunitatii. Componentele programelor trebuie

adaptat speeifieului naponal ~i local, tara a eopia modele straine, eu

ignorarea condipilor particulare. Acest fapt nu trebuie insa sa ne faca

sa ignoram experienta altor t3.ri care au 0 bogata tradipe in acestdomeniu.

in absenta unor programe coerente pe plan naponal, yom

sintetiza in cele ce urmeaza experienta in domeniu a SUA, prezentata

de Florentina Greeu ~i Sorin M. Radulescu in Delincvenfa juveni/a in

societatea contemporana. Studiu comparativ intre Statele Unite §i

Romania (2003).

Printre componentele programelor de prevenire a delincventei

juvenile, autorii citati enumera:

a) Programe bazate pe mobilizarea eforturilor comunitii{ii, incare sunt incluse:

211

Page 208: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

- Programe eUnice de orientare ~i ghidare a minorilor care

rididi probleme speciale. In categoria acestora sunt intra:

- terapia ~i consilierea individual a, amt in cadrul

institutional, cat ~i 'in cadrul familiei, ~colii ~i al aplicarii

programelor de probati.une, de catre speciali!jti anume instruiti,

psihologi, psihiatri, asistenti sociali, ofiteri de probatiune;

- terapia de grup, care pom~te de la principiile

schitate de Moreno, utilizand ca metode principale psihodrama

~i sociodrama;

- comunitatea terapeufica, ca forma complementara a

terapiei de grup, formata din delincventi ~i f~ti delincventi.

- Programe zonale de prevenire a delincventei juvenile ce au ca

model "Proiectul Zonei Chicago", initiat de C. Shaw, care viza

mobilizarea comunitatii pentru rezolvarea propriilor probleme sociale,

economice, educationale, sanitare, morale.

- Asocia{ii formate din finen §i adul{i ca modalitate de

prevenire. Relevant pentru aceasta categoriei este proiectul initiat de

Lewis Yablonsky in 1953, denumit "Asocierea 'intre tineri ~i adulti",

prin care se urmarea realizarea unei interactiuni naturale ~i constructive

intre tinerii delincventi, apartinand unor bande sau grupuri stradale,

proveniti din familii in care tatal era absent sau oferea modele

negative, cu adulti responsabili; un rol important era acordat actiunilor

sportive, luand fiinlii ligi ~i cluburi sportive, cu actiuni ~i reguli,

programe ~iorare de antrenament ~i competitii, minimalizand influenta

nociva exercitata de bande asupra tinerilor; alaturi de activitati sportive

se acorda importanlii dezvoltarii activitatilor recreative, prin

mobilizarea voluntarilor adulti, utilizarea facilitatilor comunitatii ~i

obtinerea sprijinului moral ~i financiar din partea comunitatii locale.

b) Programe de interven{ie in sprijinul familiilor care au copii

aflati in situatie de risco Plecand de la premisa ca factorii principali

212

Page 209: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

asociati cu riscul conduitelor delincvente sunt saraCla, familia

monoparentala ~i abuzul parental, au fost implementate programe ce

vizeaza asistenta pentru reducerea dificultatilor financiare, terapii

familiale pentru ameliorarea comunicarii, reducerea absenteismului ~i

a e~ecului ~colar prin interventii cu caracter specific in ~coalii

Principalele repere ale planului pentru justitia ~i prevenirea

delincventei juvenile elaborat de Departamentul de Justitie al SUA

cuprinde 0 retea complexa de actori ~i actiuni des~urate la nivelul

individului, familiei, ~colii, grupurilor ~i comunitatii in ansamblul ei:

Indnunare

Instruepe profesionala

Cluburi sportiveCluburi de bilie "~ifeteSanatate fizica §i mentaHi

INFLUENTE INDIVIDUALEFormarea tinerilor pentru 0 cariera

rofesionaHiDezvoltare §i conducere personaUiActivitii "recreativeIncapacitiip in domeniul instruepei~iinva ~ "i

INFLUENTE FAMILIALE

Grupuri de sprijin pentru p3rinp Prevenirea consumului de alcool/ alsarcinii

Educarea capacitatilor p3rintilor ~ifamilieiPlanificarea modului de cre~ere ~ieducare a copiilor

Prevenirea violen iReducerea absenteismului ~lar

Educapa vietii de familie pentruadolescen . §i

INFLUENTE ~COLAREPrevenirea consumului de alcool ~idro "Instru "e "uridicAPrograme orientate cAtreinstruire(alfabetizare)

INFLUE LE ANTURAJULUIPrevenirea ~iintervenpa in cazul Servicii comunitare pe bazAdefenomenelor bandelor de tineri voluntariat

Intervenpa in situapi de crizafamilialaServicii pentru fuga tinerilor deacasAIpentru cei de pe str3zi, taralocuinAvocap desemnap special deTribunal

U~ff!PTATEA .OVILJIUS"C"TABIBLIOTECA CENTRAL';

Page 210: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

PoliticAcomunitarli

Rezolvarea conflictelor - medierea Participarea la echipe sportivein cadml antum'ului

Consilierea §i supravegherea Adolescenti, infraqiuni §iantum'ului comunitate

PROGRAME COMUNITARE SI ALE GRUPURILOR DEVECINATATE

Mobilizarea gmpului de vecinatatentru securitate comunitA .i

Bunici lua . sub in ..ireZone §Colareeliberate de droguriInstructia §iucenicia profesionaIa atinerilor

Refu 'i siPro e in ..inul victimelor

Supravegherea gmpului devecirultatePrograme e~lare finantate decomunitate pentru supraveghere,indmmare, recreare §iactivititiculturale

Tabelul nr. 7. Repere ale planului pentru prevenirea delincvenfei

juvenile in SUA

Conform estimarilor expertilor, costul unor astfel de programe

aplicate in SUA ajunge la 0 suma anuaHi cuprinsa intre 2.000 ~i 3.000

dolari pe copil. Evident ca astfel de sume inca nu pot fi suportate de

autoritatile romane.

Cu resursele materiale ~i mijloaeele logistice limitate de care

dispun autoritati1e romane, au fost intreprinse in ultima perioada

masuri de prevenire a delincventei, incepand cu revizuirea legislapei ~i

continuand cu constituirea diverselor organisme guvemamentale ~i

neguvemamentale de intervenpe. Printre aceste masuri aflate inderulare amintim reforma sistemului penitenciar, dezinstituponalizarea

saneponatorie a minorilor delincvenp prin inlocuirea pedepsei cu

inchisoare eu masuri alternative, incluzand aici probapunea (eliberarea

de proba) ~i munca in folosul comunitapi, instituirea tribunalelor

speciale pentru minori.

214

Page 211: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

in anul 1993 a fost initiat de catre Ministerul de Interne in

colaborare cu Ministerul Educatiei Programul Nafional de Prevenire a

Delincvenlei Juvenile, iar in anul 2000 a fost creata Autoritatea

Nafionala pentru Protecfia Drepturilor Copiilor, ca efect imediat a

fost lansat programul national de proteetie a copilului denumit

,,Integrarea sociala a copiilor strazii".

De remarcat in acest context ~i activitatea unor organisme non­

guvernamentale, cum ar fi organizapa "Salvap Copiii", care a

desf'~urat un amplu proiect de recuperare sociala a copiilor str8zii,

prin plasarea lor in familii de adoptie, in centre de plasament ~i in alte

institupi de ocrotire, sprijinind reintegrarea lor sociala ~i profesionala.

in prezent se des~oara un amplu program de dezinstituponalizare a

copiilor, cu fonduri nerambursabile sub monitorizarea Uniunii

Europene.

Toate aceste masuri "de prevenire", dupa cum lesne se poate

sesiza, au in vedere mai ales ameliorarea unor efecte ~i nu opereaza in

domeniul cauzalitapi. Pentru a opera la acest nivel, acpunile ar trebui

sa vizeze mai ales familia ~i ~coala Cum familia este, to~i, 0 zona a

intereselor private, unde autoritatea nu poate interveni dedit prin

masuri de protecpe, de remediu sau substitutionale in cazul incIDcarilor

de drepturi, ~coala este 0 institupe publica, unde autoritatile ~i

comunitatea sunt obligate sa intervina.

Data fiind legatura dintre devianta ~colara ~i delincventa

juvenila, incepand cu anii '80 ~coala a devenit nodul central al

activitatilor de preventie, interventia juridiea tree and in plan secundar

fat~ de intervenp.a educativA. Premisa de la care se pleac~ este aceea ca

dadi se acponeaza in sensul insanat~irii morale a mediului educativ,

se poate preveni nu doar comiterea delietului in prezent, ei ~i

criminalitatea viitoare (Neamtu, 2003). Este mult mai preferabila, amt

pentru societate, cat ~i pentru individ, investitia in educatie in

215

Page 212: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

comparatiei cu investitia in constrangere ~i corectie. A~a se face ca

astazi, politicile de preventie implica un parteneriat care reune~te

politia, serviciile administrative, serviciile sociale, dispozitivele de

ajutor (guvemamentale ~i neguvemamentale), asociatiile comunitatii injurul unui pivot central, care este ~coala in activitatea acesteia, un rol

important il are psihologul ~i consilierul ~colar.

216

Page 213: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

BIBLIOGRAFIE

Allport, G.W. (1991). Structura §i dezvoltarea personalitapi,

Bucure~ti: Editura Didactica ~i Pedagogica.

Adler, A., (1992), Psihologia copilului greu educabil, Editura 00,

Bucure~ti.

Baechiler, J., (1999), "Grupurile ~i sociabilitatea", in Raymond

Boudon, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucure~ti.

Bailly, D.; Parquet, Ph.J., (1998), Toxicomania, Editura Institutul

European, I~i.

Banciu, D. (1990). Introducere in sociologia delincvenfei juvenile,Bucure~ti: Editura Medicala.

Banciu, D. (2000). Elemente de sociologie juridica, Bucure~ti: LuminaLex.

Banciu, D.; Radulescu S. M.; Voicu, M., (1985), Introducere in

sociologia delincvenfei juvenile, Editura Stiinpfica ~l

Encic1opedica, Bucure~ti.

Banciu, D.; Radulescu, S. M., (2002), Evolupi ale delincvenfei juvenile

in Romania. Cercetare §i prevenire socialii, Editura Lumina Lex,

Bucure~ti.

Bandura, A. (1962), "Social learning through imitation", in M.R. Jones

(ed.), Nebraska Symposium on Motivation, Lincoln, Universityof Nebraska Press.

Bandura, A., McDonald, F.J. (1963), ,,Influence of social

reinforcement and the behavior of models in shaping children's

moral judgments", in Journal of Abnormal and Social

Psychology, 67 (3), pp. 274-281.

217

Page 214: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Bandura, A, Ross, D., Ross S.A (1961), "Transmission of aggression

through imitation of aggressive models", in Journal of Abnormal

and Social Psychology, 63 (5), pp. 575-582.

Bandura, A, Ross, D., Ross S.A (1963a). Imitation of film mediated

aggressive models. In Journal of Abnormal and Social

Psychology, 66 (1), pp. 3-11.

Bandura, A, Ross, D., Ross S.A (1963b), "Vicarious reinforcement

and imitative learning", in Journal of Personality and Social

Psychology, 67 (6), pp. 601-607.

Badescu I., (1996), (col) Istona sociologiei - teoni contemporane,

Editura Eminescu, Bucure~ti.

Beauvoir, S. de, (1998), Al doilea sex, Editura Univers, Bueure~ti.

Becker, Gary S., (1997), Capitalul uman. 0 analiza teoretica §i

empinca cu refenre speciala la educafie, Editura All, Bucure~ti.

Berger, P., Luckmann, T., (1999), Construirea sociala a realitapi,Editura Univers, Bucur~ti.

Becker, S.H. (1963), Outsiders,Free Press, New York.

Berkovitz, L. (1964), ,,Frustration-aggression hypothesis", inPsychological Bulletin, 106, USA

Berkowitz, L. (1972), "Control of aggression", in Review of Child

Development Research, Vol. III, University of Chicago Press,Chicago.

Berkowitz, L. (1993). Agression: its causes, consequences and control,

New York, Me Graw Hill Inc., University of WisconsinMadison.

Bernstein, B., (1978), Studii de sociologia educa,tiei, Editura Didactica

~iPedagogic a, Bucur~ti.

Bocancea, C., Neamtu, G., (I 999), Elemente de asisten,a sociala,Editura Polirom, I~i.

218

Page 215: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Boncu, St., (2000), Devianta tolerata, Editura Universita.pi "AI. 1.

Cuza", I~i.

Boudon, R, (1997), Tratat de sociologie, Editura Hurnanitas,

Bucure~ti.

Boudon, R, (1998), Efecte perverse ~i ordinea sociala, Editura

Eurosong & Book, Bucure~ti.

Bourdieu, P., (1999), Rafiuni practice. 0 teorie a acfiunii, Editura

Meridiane, Bucur~ti.

Bourdieu, P., (2000), Sim/Ulpractic, Editura Polirom, ~i.

Bowlby, J., (1951), Maternal Care and Mintal Health, OMS, Geneva.

Bowlby, 1., (1969), Attaehmentand Loss, vol.I:Attachment, Hogarth

Press, Londra

Butoi, T., (1997), Crima sub lupa detectorului de minciuni, Editura

Press Mihaela, Bucure~ti.

Cazacu, A., (1992), Sociologia educafiei, Editura Hyperion, Bucure~ti.

Chelcea, S., (2002), Un secol de cercetari psihosociale. 1897-1997,

Editura Polirom, I~i.

Chirot, D. (1996), Societafi in schimbare, Editura Athena, Bucur~ti.

Cioclei, V., (1998), Manual de criminologie, Editura All Beck,

Bucure~ti.

Ciuperca, c., (2000), Cuplul modem intre emancipare *i disolufie,

Editura Tipoalex, Bucure~ti.

Cherkaoui, M., (1996), (col), Dicfionar de sociologie, Editura Univers

Enciclopedic, Bucure~.

Clinard, M., B., (1957), The Sociology of Deviant Behaviour, Ed. Holt,Rinehart and Winston, New York.

Coca-Cozma, M., (2004), Institufia pentru minori, Bucure~ti, Editura

Universul juridic.

Cohen, A. K. (1955), Delinquent Boys. The Free Press of Glencoe,Illinois.

219

Page 216: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Cohen, A., (1971), La Deviance, Duculot, Gembloux.

Cohen, A., (1986), Deviance and control, Prentice Hall, Englewood

Cliffs, New-Jersey.

Cooley, c., (1902), Human Nature and the Social Order, New York.

Culda, L., (2000), Organiza(iile, Editura Licoma, Bucure!iti.

Cusson, M., (1990), Croissance et decroissance du crime, PUF, Paris.

Cusson, M., (1997, Devianfa, 'in Boudon, (1997).

Stoica c.; Neculau, A., (1998), Psihologia rezolvarii conjlictului,

Editura Polirom, I~i.

Dahrendorf, R, (1996), Conjlictul social modern, Editura Humanitas,

Bucure~ti.

Davis, K., (1949), Human Society, New York.

Dolto, F., Psihanaliza §i copilul, (1993), Editura Humanitas, Bucure~ti.

Dragan, I., (coord.), (2002), Paradigme sociologice ale comunicarii,

Editura Tritonic, Bucur~ti.

Doise, W; Deschamps, J.-Cl.; Mugny, G., (1999), Psihologie socia/a

experimentala, Editura Polirorn, I~i.

Dollard, J ~i Colab. (1939), Frustration and Agression, New Haven:

Yale University.

Dragomirescu, v., (1976). Psihosociologia comportamentului deviant.Bucur~ti: Editura ~tiintifica ~iEnciclopedidi

Durkheirn, E. (1993). Despre sinucidere, Editura Institutul European,

I~i.Durkheirn, E., (1974), Regulile metodei sociologice, Editura ~tiintifica,

Bucure~ti.

Durkheim, E., (1980), Educafie §i sociologie, Editura Didactica ~i

Pedagogica, Bucur~ti.

Eibl-Eibesfeldt I., (1995), Agresivitatea umana, Editura Trei,

Bucure~ti.

220

Page 217: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Eibl-Eibesfeldt I, (1998), Iubire §i ura, Editura Trei, Bucur~ti.

Ferri, E. (1905). La sociologie criminelle, Felix Alcan, Paris.

Fillieule, R (2001). Sociologie de la delinquance, PUF, Paris.

Ferreol, G., (1998), (coord.), Dicponar de sociologie, Ed. Polirom,

I~i.Ferreol, G., (2000), Adolescenpi # toxicomania, Editura Polirom, I~i.

Festinger, L., (1957), A Theory oj Cognitive Dissonance, Stanfort

University Press.

Foucault, M., (2005), A supraveghea §i a pedepsi, Editura Paralela 45,

Pite~ti.

Freud, S., (2000), Opere 4. Studii despre societate §i religie, Editura

Trei, Bucur~ti.

Freud, S., (1991), Sexualitatea injantiJa, in Trei eseuri privind

sexualitatea, Ed. Mmastra, Bucur~ti.

Fromm, E., (1995), Arta de a iubi, Editura Anima, Bucure~ti.

Giddens, A., (2001), Sociologie, EdituraBIC ALL, Bucure~ti.

Gilles, G. (2000). Delincvenfa juvenilii §i justipa in Romania in

perioada de tranzipe. Bucure~ti: Export.

Glueck, Sheldon end Eleanor, (1967), Predicting Delinquency and

Crime, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press.

Goffman, E., ( 2003), Viafa cotidiana ca spectacol, Editura

Comunicare.ro., Bucur~ti.

Goffman, E., (2004), An/uri. Eseuri despre situapa sociala a

pacienplor psihiatrici §i a altor categorii de persoane

instituponalizate, Editura Polirom, I~i.

Goleman, D., (2005), Inteligenfa emotional a, Editura Curtea Veche

Publishing, Bucure~ti.

Goodman, N., (1992), Introducere in soci%gie, Editura Lider,

Bucure~ti.

221

Page 218: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Gordon, M.D. (1962),. The Concept of the Subculture, in The

Sociology of Crime and Delinquency. Ed. a II-a, New York,

London, Sydney, Toronto, John Wiley & Sons Inc.

Gordon, M.D. (1973). Capitalism, Class and Crime in America. in The

Sociology of Crime and Delinquency. Ed. a II-a, (April), New

York, London, Sydney, Toronto, John Wiley & Sons Inc., pp.163-186.

Gordon, Th., (1981), Enseignans efficaces, Le Jour Editeur, Quebec.

Gray, K.; Hutchinson, H. (1964), The psychopatic personality, inCanadian Psychiatric Association Journa/, nr. 9.

Grecu, F.; Radulescu S., (2005), Delincven{a juvenilii in societatea

eontemporana. Studiu eomparativ intre Statele Unite ~iRomiinia,Editura Lumina Lex, Bucure~ti.

Hirschi, T., (1969), Causes of Delinquency, California, Berkley,University of California Press.

Ibi~, A., (2001), Injluen{a agenplor socializiirii (familia, ~coala,

grupul de referinfii) asupra comportamentelor predelincvente ale

elevi/or, Pansofia, Bucure~i.

Ilul, Petru, (2004), Va/ori, atitudini ~i comportamente socia/e. Teme

aetuale de psihosociologie, Editura Polirom, I~i.

Hut, P., (2005), Sociopsihologia §i antropologia familiei, EdituraPolirom, I~i.

Killen, K., (1998), Copilul maltratat, Eurobit, Timi~oara

Kretschmer, E. (1942), Korporbau und Character, Springer Verlag,Berlin.

Kuhn, T., S., (1976), Struetura revolufiilor §tiinfifiee, Editura

~tiintifica ~iEnciclopedica, Bucure~ti.

Kuhn, T., S., (1982), Tensiunea esenfialii. Studii despre tradifie §i

schimbare in §tiinfii, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica,Bucure~ti.

222

Page 219: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Kiibler- Ross E., (1987), Living with Death and Dying, Souvenir Press,London.

Lahire, (2000), Omul plural. Cafre 0 sociologie psihologica, Polirom,

I~i.Linton, R, (1994), Fundamentul cultural al personalitiipi, Editura

Stiinlifica, Bucure~ti.

Lahire, B., (2000), Omul plural. Catre 0 sociologie psihologica,

Editura Polirom, I~i.

Lombroso, C., (1992), Omul delicvent; Editura Mmastra, Bucur~ti.

Lorenz, K, (1998), A§a-zisul roo. Despre istoria naturala a agresiunii,trad. Ioana Constantin, Ed Humanitas, Bucure~ti.

Luminosu D.S. ~i Popa, V (1995). Sociologie Juridica. Editura

Helicon, Timi~oara.

Lorenz, K., (1998), A§a-zisul rau. Despre istoria naturala a agresiunii,

Editura Humanitas, Bucure~ti.

Marshall, G., (2003), (00.), Dicponar de sociologie, Editura Univers

Encic1opedic, Bucur~ti.

Matza D.; Sykes, M., G., (1961), Juvenile Delinquency andSubterranean Values, in "American Sociological Review", nr. 26

(October).

Mead, 0. H. (1934), Mind, Self and Society, University of Chicago,

trad. fr., L' Esprit, Ie soi et la societe, Paris, PUF, 1963.

Merton, R, (1972), "Influenta cercetarii empirice asupra teoriei

sociologice", in Teorie §i metoda in §tiinfele sociale, vol. vm,Editura Politica, Bucure~ti;

Merton, R K., (1965), Elements de theorie et de methode

sociologique, PIon, Paris.

Mihailescu, 1, (Editura), (2000), Un deceniu de tranzipe. Situapa

copilului §i afamiliei in Romania, UNICEF, Bucure~ti.

223

Page 220: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Mihailescu, I., (2001), Familia in societafile europene, Editura

Universitapi din Bucure~ti.

Mihailescu, I., (2003), Sociologie generala. Concepte fundamentale §i

studiu de caz, Editura Polirom, I~i.

Minulescu, M., (1996), Chestionarele de personalitate in evaluarea

psihologica, Editura Garell Publishing House, Bucure~ti.

Miroiu, A. (coord.), (1998), lnvaflzmiintul romiinesc azi, Editura

Polirom, I~i.

Mihu, A., (1996), Sociologia dreptului, Editura Argonaut, Cluj.

Mitrofan, N., Zdrenghea V. ~i Butoi, T. (1992) Psihologie Judiciara.

Bucur~ti:Sansa.

Mitrofan, No, (1989), Cuplul conjugal, Armonie §i dizarmonie, Editura

Stiinpfica ~iEnciclopedica, Bucur~ti.

Mitrofan, I., Mitrofan N., (1991), Familia de la A ... la Z. Mic

dicfionar al viefii de familie, Editura Stiintifica, Bucure~ti.

Mitrofan, N.; Zdrenghea, v.; Buto~ T., (1992), Psihologie judiciara,

Casa de editura ~ipresa "Sansa", Bucur~ti.

Monteil, J.-M, (1997), Educafie §iformare, Editura Polirom, I~i.

Moscovici, S., (1999), Psihologia sociala a relafiilor cu celalalt,

Editura Polirom, I~i.

NeamlU, c., (2003), Devianfa §coIara, Editura Polirom, I~i.

Neculau, A.; Ferreol, G., (1998), PsihoIogia schimbarii, Editura

Polirom, I~i.

Necolau, A., (1996), Psihologie socia/a, Aspecte contemporane,

Editura Polirom, I~i.

Neculau, A. (coord), (2003), Manual de PsihoIogie SociaIa, Editura

Polirom, I~i.

Nistoreanu, Gh. ~i Paun, c. (1994). CriminoIogie. Bucur~ti: EdituraPedagogica.

224

Page 221: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Oancea, I. (1994). Tratat de drept penal. Partea generala. Bucure~ti:

All, 1994.

Oancea, I., (1994), Probleme de criminologie, Editura All Educational,

Bucur~ti.

Ogien, A., (2002), Sociologia devianfei, Editura Polirom, ~i.

Paun, E., (1992), Sociopedagogie §colara, Editura Didactica ~l

Pedagogica, Bucur~ti.

Paun, E., (1999), :jcoala - abordare sociopedagogica, Editura

Polirom, I~i.

paunescu., C., (1984), Coordonatele metodologice ale recuperarii

minornlui inadaptat. Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti.

Parsons, T., (1964), Social strncture and Personality, The Free Press,Collier MacMillan Ltd, London.

Parsons, T., Clasa §colara ca sistem social, in vol. Sociologia

educafiei §i inva¢miintului Antologie de texte contemporane de

peste hotare, Mahler, F., (coord.) (1977), Editura Didactica ~i

Pedagogica, Bucur~ti.

Parsons, T.; Shils, E, (2001), Valori §i sisteme sociale, in Alexander;

Seidman, (2001), Cultura §i societate, Institutul European., I~i

paunescu., c., (1994), Agresivitatea §i condifia umana; Editura

Tehnica, Bucur~ti.

Petcu, M., (1997), Psihologie juridica, Editura Argonaut, Cuj-Napoca.

Petcu, M., (1999), Delincvenfa. Repere psihosociale, Editura Dacia,

Cluj-Napoca.

Piaget, 1. (1980). Judecata morala la copO. Bucure~ti: Editura

Didactica ~iPedagogica.

Pinatel, 1. (1971). La Societe Criminogene, Paris: Calmann-Levy.

Pingeot, D., (1994), La delinquance juvenile comme alternative a la

represion, Universite de Geneve.

225

Page 222: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Porot, A., Porot, M., (1999), Toxicomaniile, Editura Stiintifidi,Bucure~ti.

Preda V. (1981). Projilaxia delincvenfei §i reintegrarea sociala.

Bucure~ti: Editura Stiinpfica ~iEnciclopedica.

Preda, v., (1995), Delincvenfa juvenila, Editura Universitapi Cluj­Napoca.

Preda v., (1998), Delincvenfa juvenila. 0 abordare multidisciplinara,Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca

Preda v., (1981), Projilaxia delincvenJei juvenile §i reintegrareasociala, Editura Stiinpfica ~iEnciclopedica, Bucur~.

Quinney, R, (1974), Critique of Legal Order: Crime Control inCapitalist Society, Little Brown, Boston.

Radulescu, S. M., (1998), Sociologia devianJei, Editura Victor,Bucur~ti.

Radulescu, S. M.; Banciu, D., (1990), Introducere in sociologia

delincvenJei juvenile. Adolescenfa - intre normalitate ~idevianfii, Editura Medicala, Bucure~ti.

Radulescu, S. M.; Banciu, B., (1996), Sociologia crimei ~icriminalitii{ii, Casa de Editura ~iPresa "Sansa", Bucur~ti,

Radulescu, S. M., (1994), Teorii sociologice in domeniul devianfei ~i

al problemelor sociale, Computer Publishing Center, Bucure~ti.

Radulescu, S. M., (1991), Anomie, devianfii §i patologie sociala,Editura Hyperion, Bucure~.

Radulescu, S. M, (1999), Devianfii, criminalitate ~i patologie socialii,Editura Lumina Lex, Bucure~ti.

R~canu, R, (1994), Psihologia comportamentului deviant, EdituraUniversitatea, Bucur~ti.

Reckless, W. (1961). The Crime Problem. New York: Prentice-Hall.

Reckless, C. W., Smith, M. (1973). Juvenile delinquency, New-York,McGraw-Hill.

226

Page 223: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Recklless, C.W., A Non-Causal Explanation: Containment Theory. in

The Sociology of Crime and Robert-Ouvray, s. B., (2001), Copil

abuzat, copi/ meduzat, Editura Eurostampa, Timi~oara.

Rudica, T., (1981), Familia infafa conduitelor gre§ite ale copilului,

Editura Didactica ~iPedagogicii, Bucur~ti.

Sartre, J.P., (2004), Fiinfa §i neantul. Eseu de ontologie

jenomenologica, Paralela 45, Pite~ti.

Scripcariu, c., (1996), Suicid §i agresivitate, Editura Psihomnia, I~i.

Sintion, F.; Papari, A. (1999), Psihologie organizafionala, Editura

Fundatia Andrei Saguna, Constanta.

Shaw, c.R., McKay, H.D. (1942). Juvenile Delinquency and Urban

Arteas, University of Chicago Press, Chicago.

Sheldon W.; Hart E.; McDermott E., (1949), Varieties of Delinquent

Youth, New York, Harper.

Sherif, M., (1971), Des Tensions intergroupes aux conflitsinternationaux, Editions E.S.F., Paris.

Sorel, E., (1999), Violenfa la sfdr§itul secolului XX (extrase din

conferinlii). Revista de Criminologie §i de Criminalistica, Nr.1/1999;

Stanciulescu, E., (1997, 1998), Sociologia educafieifamiliale, Polirom,

I~i, vol. I. II.

Stanciulescu E., (1996), Teorii soci%gice ale educafiei, Polirom, I~i.

Sutherland, E.H.; Cressey, D.,R., (1939), Principles of Criminology,

Lippincott, Philadelphia.

Selaru, M., (2002), Drogurile, Editura Semne, I~i.

Soitu, L., (2003), Copilul instituponalizat - perspective psihosociale,

in NeamlU, G, (2003), Tratat de asistenta socialii, Polirom, I~i;

Soitu, L., Hamoveanu, c. (coord), (2001), Agresivitatea in §coala,

Editura Institutul European, I~i.

Tarde, G. (1993). La criminalite comparee, Beirne.

227

Page 224: Marica Mircea Adrian - Introducere in Problematica Delincventei Juvenile

Tucicov, Bogdan, A., (1981), Dicfionar de psihologie sociala, Editura

~tiinlifica ~i Enciclopedica., Bucure~ti.

Turianu, C., (1995), Riispunderea juridica pentru japte/e penale

sawir§ite de minori, Editura Continent XXL, Bucure~ti.

Vincent, R, (1972), Cunoa§terea copi/ului, Editura Didactica ~iPedagogica., Bucur~ti.

Zlate, M., (1972), Psihosociologia sociala a grupurilor §colare,Editura Politica., Bucure~ti.

Walsh, A., (1988), Understanding, Assesing and Counselung theCriminal Justice Client, Brooks-Cole Publishing Co., California.

228