ACADEMIA DE STUDII ECONOMICEFACULTATEA DE FINANTE,ASIGURARI,BANCI SI BURSE DE VALORI

Studente:Dragusin Ioana Daniela

Drula Larisa Adina

Fieraru Eugenia Catalina

Seria B, grupa 1551

BUCURESTI,2011

Traficul de persoane

Definitie:

Traficul de persoane este o incalcare grava a drepturilor omului,un fenomen social cu

consecinte pentru intreaga societate. Traficul de fiinte umane este o activitate infractionala

prin care se obtine un profit mare cu riscuri scazute,ce are efecte grave pentru siguranta si

bunastarea victimelor sale.

Cadrul legal al traficului de persoane

Principalele documente internationale definesc traficul de persoane astfel:

1.Conventia de la Palermo din 13 decembrie 2000- Protocolul privind prevenirea ,

reprimarea si pedepsirea traficului de persoane,in special al femeilor si copiilor,aditional la

Conventia Natiunilor Unite inpotriva criminalitatii transfrontaliere organizate defineste

traficul de persoane ca fiind:

a)“ Recrutarea,transportul,transferul,adapostirea sau primirea de persoane,prin amenintare

sau prin recurgere la forta ori la alte forme de constrangere,prin

rapire,frauda,inselaciune ,abuz de autoritate sau de o situatie de vulnerabilitate ori prin

acceptarea de plati ori avantaje pentru a obtine consimtamantul unei persoane avand

autoritate asupra alteia in scopul exploatarii.Exploatarea contine ,cel putin,exploatarea prin

prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuala ,munca sau serviciile

fortate ,sclavia sau practicile analoage sclaviei,folosirea sau prelevarea de organe.

b) Consimtamantul unei victime a traficului de persoane pentru exploatare intentionata ,in

sensul mentionat in paragraful de mai sus este irelevant ,daca au fost folosite oricare dintre

procedeele aratate mai sus.

c) Recrutarea ,transportarea ,transferul,adapostirea sau primirea unui copil in scopul

exploatarii vor fi considerate trafic de persoane,chiar daca acestea nu implica nici unul dintre

procedeele prevazute de paragraful a).

d) Termenul de copil indica orice persoana cu varsta mai mica de 18 ani.“1

1Definitie internationala a traficului de persoane, conform art. 3, paragraful „a” al Protocoluluiprivind prevenirea, reprimarea si pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilorsi copiilor, aditional la Conventia Natiunilor Unite împotriva criminalitatii transnationaleorganizate adoptata la New York la 15 noiembrie 2000 si ratificata prin legea 565 din 16octombrie 2002

2. Conventia Consiliului Europei privind lupta impotriva traficului de fiinte umane,adoptata

la Varsovia,la 16 mai 2005,art. 4 pastreaza aceleasi definitii ca si Conventia de la

Palermo,adaugand in plus fata de aceasta precizari referitoare la termenul de victima ce

desemneaza orice persoana fizica care este supusa traficului de fiinte umane.2(art.4,lit.e al

Conventiei).

Factorii de risc ai traficului de persoane:

Factorii de risc ai traficului de persoane pot fi grupati in factori macrosociali,microsociali si

individuali,care interactioneaza in proportii diferite,de la un caz la altul.

a) Factorii macrosociali au un nivel ridicat de generalitate si se refera la :

- scaderea drastica a nivelului de trai a populatiei si somajul sau lipsa de acces la mijloace

legitime de trai pentru mari segmente de populatie;

- lipsa ori insuficienta unor programe educationale relevante ,precum si deficitul de

oportunitati educationale ori profesionale pentru anumite segmente de populatie;

- un mediu tolerant la discriminari pe baza de gen sau etnie,precum si la comportamente de

tipul violentei domestice;

- dezvoltarea migratiei internationale a fortei de munca;

- dezastre naturale sau catastrofe care provoaca saracirea brusca a unui numar mare de

gospodarii,in principal a celor care traiesc predominant din agricultura.

b) Factorii microsociali plasati la nivelul unor grupuri sociale si a gospodariilor:

- saracia gospodariei si lipsa de acces la locurile de munca ,prestatiile si programele de

asistenta sociala disponibile;

- nivelul redus de educatie si lipsa unei pregatiri profesionale,atat a persoanelor traficate cat si

a membrilor familiilor lor de origine.Traficul de persoane este adeseori asociat cu abandonul

scolar;

- dezagregarea familiei si/sau relatii deficitare intre adulti si copii;

2 Conform art.4,lit.e al Conventiei Consiliului Europei

- comportamente deviante precum alcoolismul,violenta domestica si/sau antecedente penale.

c) Factorii individuali sunt extrem de diversi,spre exemplu:

- discrepanta intre nivelul de asteptari/scopuri si resursele individului,gospodariei pentru

atingerea acestora prin mijloace legitime;

- disponibilitatea de a incalca unele norme legale in vederea unui loc de munca in strainatate

si lipsa de informare privind riscurile asociate;

- dorinta de aventura si/sau presiunea din partea anturajului;

- relatii sentimentale ratate si/sau debutul vietii sexuale la varsta adolescentei,precum si o

posibila istorie de agresiuni sexuale;

- labilitate psihica,alienare;

- lipsa de incredere in proprile forte si/sau un complex de inferioritate;

- lipsa de incredere in ceilalti si in institutile care ar putea oferi asistenta si suport.

Efecte ale traficului cu fiinte umane asupra tarilor gazda si asupra celor de

origine

Odata ce fenomenul traficului cu fiinte umane patrunde intr-o tara ,el se va dezvolta rapid si

va implica urmatoarele riscuri strategice pentru stabilitatea si evolutia socio-economica a

acelei tari:

Destabilizarea pietelor existente ale fortelor de munca. Deoarece victimele traficate sunt

retrase din pietele existente ale fortelor de munca si introduse pe piata ilegala,apare problema

absentei fortei de munca si a necesitatii calificarilor profesionale,fapt ce duce la o

destabilizare a pietei fortelor de munca.

Dezvoltarea si diversificarea crimei organizat e. Odata formate,retelele de trafic de persoane

se vor diversifica rapid si vor crea asocieri cu beneficii reciproce cu organizatiile de crima

organizata ce opereaza in alte sfere,precum terorismul si traficul cu droguri si arme.

Destabilizarea economica prin amploarea infractiunii de spalare de bani . Profitul financiar

obtinut din traficul de persoane va duce repede la forme sofisticate de spalare de bani pe plan

intern si extern,care pot atrage destabilizarea economica.

Destabilizarea demografica. Traficul cu fiinte umane la scara mare poate destabiliza

populatia la nivel micro si macrodemografic,atat in ceea ce priveste numarul victimelor ce

sunt traficate in afara tarii de origine ,cat si in ceea ce priveste numarul anumitor grupuri

etnice sau nationale ce sunt traficate pe o piata specifica sau intr-un anumit domeniu din tara

de destinatie.

Cresterea coruptiei in sectorul public . Infractiunea de trafic de persoane creaza numeroase

oportunitati pentru coruperea functionarilor din diferite institutii.

Destabilizarea investitiei economice interioare . Aceasta amenintare ar putea aparea prin

cumularea unuia sau mai multor dintre celelalte riscuri strategice .De exemplu,acolo unde

prezenta infractiunii de trafic organizat a condus la activitati de spalare de bani si la coruptie

in sectorul public,astfel incat scade increderea in structura economica de baza,acest lucru ar

avea un impact negativ asupra strategiilor investitionale ale companiilor din toata lumea.

Victimele traficului de persoane:

Conform Declaratiei Natiunilor Unite a principiilor fundamentale de justitie pentru victimele

infractiunii si abuzuri de putere , alineatul 1,“victime inseamna persoanele care,individual sau

colectiv au suferit ,o vatamare,inclusiv o vatamare fizica sau psihica,o suferinta emotionala, o

pierdere economica sau o vatamare grava a drepturilor lor fundamentale,prin actiuni sau

inactiuni care incalca legislatia penala in vigoare in Statele Membre, inclusiv acele legi care

incrimineaza abuzul penal de putere“. Alineatul 2 al aceluiasi document extinde si prevede ca

„ o persoana poate fi considerata victima indiferent daca faptuitorul este indentificat, retinut,

pus sub acuzare sau condamnat si indiferent de relatiile de familie dintre faptuitor si victima.” 3

O problema importanta o reprezinta traficul de copii care se extinde tot mai mult.

Principalele scopuri ale traficului de copii sunt exploatarea sexuală şi exploatarea prin muncă.

Există diferenţe între traficul de fete şi traficul de băieţi din perspectiva scopului. În cazul

3 Conform Declaratiei Natiunilor Unite

majorităţii fetelor repatriate, traficarea a avut ca scop exploatarea sexuală, iar în cazul

băieţilor exploatarea prin muncă. Sunt însă şi cazuri de fete traficate în scopul exploatării

sexuale către Italia, dar care au fost considerate prea tinere şi au fost forţate să muncească în

Macedonia. De asemenea, există o serie de date privitore la băieţi foarte tineri traficaţi în ţări

vest europene în scopul prostituţiei ori care trec din reţele de exploatare a muncii în reţele de

exploatare sexuală.

Preferinţa traficanţilor pentru copii poate avea cel puţin trei motive: cererea din ţările de

destinaţie, copii traficaţi nu se pot apăra singuri, fiind mai uşor de manipulat şi nu răspund

penal pentru infracţiunile săvârşite. Persoanele intervievate au sugerat faptul că există o

cerere în ţările de destinaţie pentru categorii specifice de vârstă şi gen, altfel traficanţii nu ar

risca pedepsele mărite în cazul traficului de copii .

În cazul traficului fetelor în scopul exploatării sexuale, preţul pe care îl cer traficanţii variază

în funcţie de vârsta şi calităţile naturale ale victimei (aspect fizic, bună dansatoare pentru că

multe dintre fete încep ca dansatoare în cluburi de streaptease). Preţul pe care îl obţin pentru

vânzarea unei fete variază în funcţie de poziţia traficantului în reţeaua criminală. La prima

vânzare (care are loc de obicei la graniţă), traficantul primeşte între 100 şi 400 de Euro. De

obicei traficantul care vinde fata în afara ţării primeşte până la 1.000 de Euro. După aceea,

preţul creşte cu fiecare vânzare (de exemplu, preţul fetei vândute de 22 de ori în Macedonia a

ajuns la 2.500 de Euro la ultima vânzare).

Preferinţa traficanţilor pentru copii poate avea cel puţin trei motive: cererea din ţările de

destinaţie, copii traficaţi nu se pot apăra singuri, fiind mai uşor de manipulat şi nu răspund

penal pentru infracţiunile săvârşite. Persoanele intervievate au sugerat faptul că există o

cerere în ţările de destinaţie pentru categorii specifice de vârstă şi gen, altfel traficanţii nu ar

risca pedepsele mărite în cazul traficului de copii (considerând faptul că este mai uşor ca o

persoană peste 18 ani să susţină, dacă este prinsă de poliţie, că este o simplă dansatoare sau

chelneriţă, ori că se prostituează voluntar. )

Copiii beneficiază de „protecţia” traficanţilor atât timp cât reprezintă „bunuri aducătoare de

venit”. Această „protecţie” este limitată la nevoile de bază, a căror satisfacere precară pune în

pericol sănătatea şi viaţa copiilor. Abuzul sexual nu este singurul tip de abuz la care fetele

sunt supuse.

Confiscarea documentelor, ameninţările şi violenţa fizică sunt elemente comune utilizate atât

în cazul traficului fetelor în scopul exploatării sexuale, cât şi în cazul traficului băieţilor în

scopul exploatării prin muncă. De obicei băieţii sunt duşi în locuri speciale (locuinţe

improvizate lipsite de orice condiţii) unde sunt păziţi. Copiii sunt duşi de către exploatatori în

locurile aglomerate din oraş pentru a cerşi sau fura. Copiii au declarat că erau bătuţi chiar

dacă se întorceau cu bani, iar cineva îi păzea tot timpul.

Fiind supravegheaţi tot timpul, bătuţi şi intimidaţi, copiii traficaţi pierd legătura cu familia

sau cu prietenii. Acest fapt le limitează şansele de a scăpa.

Etapele fenomenului de trafic de persoane:

Traficul de persoane ,ca fenomen infractional national si transnational ,se desfasoara,din

perspectiva victimei,dupa anumite etape.

1) Etapa de racolare este prima faza a procesului de trafic,in care victimele sunt

studiate,alese si ademenite in circuitul traficului.Aceasta etapa se realizeaza prin obtinerea

consimtamantului unei persoane in schimbul unor beneficii, utilizarea unor situatii

vulnerabile, abuz de putere, inselaciune si uneori chiar rapire de pe strada sau din spatii

publice de distractie. In aceste cazuri extreme, recrutorii vizeaza persoane cu o conditie

materiala modesta sau despre care au informatii ca provin din familii dezorganizate, contand

pe faptul ca nimeni nu se va interesa de disparitia lor.Metodele de recrutare sunt destul de

diverse si depind de modul de operare si de nivelul de organizare al traficantilor, care pot

actiona individual, cautand femei si barbati interesati in baruri, cafenele, cluburi si discoteci

sau prin intermediul retelelor „particulare“ sau „neconventionale“ de familii sau prieteni.

In ceea ce priveste modalitatile de racolare, in functie de persoanele tinta, acestea pot include:

a) Racolarea directa cu propunerea de asigurare a unui loc in care sa practice prostitutia, sa

cerseasca sau sa fure, cu asigurarea cazarii, protectiei, transportului si aranjarea trecerii

frontierei ,dupa caz, cu promisiunea unor castiguri mari sau racolarea pentru activitati sexuale

cu riscuri scazute,cum ar fi dame de companie, protagoniste in dansuri sau show-uri

erotice ,actrite pentru productii pornografice, prestatii sexuale in cluburi private si luxoase

sau sali de masaj.

b) Promisiunea asigurarii legale a unei ocupatii fie in hoteluri si restaurante, ca menajera ,

picolite, receptionere, cameriste, dansatoare, fie in case sau institutii private, ingrijitoare,

secretare, muncitor in constructii sau agricultura etc.

c) Racolarea prin anunturi in ziar pentru desfasurarea de activitati artistice (dansatoare,

cantarete, fotomodele) ori anunturi matrimoniale.

d) O tehnica mai nou folositaeste cea prin care traficantii transformati in loverboys atrag

victimele, ademenindu-le cu bani, cadouri, excursii, in final ajungand sa cada in capcana

intinsa de acestia

e) Rapirea si sechestrarea

f) Constrangerea si amenintarea potentialelor victime de catre traficanti

g) Racolarea prin intermediul internetului si a telefoanelor mobile- Telefonia mobilă şi

internetul au devenit foarte rapid un lucru obişnuit în viaţa noastră de zi cu zi. Copiii au

telefoane mobile de la vârste din ce în ce mai mici (10 ani sau vârste şi mai mici). Modelele

mai noi permit navigarea cu uşurinţă pe internet şi accesarea emailului sau chat-urilor în orice

loc şi în orice moment.

Internetul este un mediu copiii şi tinerii unde se pot distra fie urmărind

filmuleţe sau videoclipuri, fie jucând online cu prieteni sau cu alte persoane

pe care nu le cunosc.

Internetul este folosit pentru comunicare cu prieteni, cu rude, cu prieteni noi,

prin e-mail, programe de chat sau reţele sociale. Nu în ultimul rând, copiii şi

tinerii folosesc internetul pentru a căuta informaţii care îi interesează:

despre hobby-urile pe care le au, pentru lucrările pe care le au de făcut la

şcoală etc. Pentru cei care se apropie de vârsta majoratului sau au deja 18 ani

internetul reprezintă o sursă de căutare a unui loc de muncă.

Internetul are rolul de a înlocui unele lucruri pe care copiii nu le pot face în

viaţa obişnuită: să vorbească despre lucruri delicate cu cineva sau să găsească

pe cineva care să-i asculte problemele.

Figura 1- – Oportunităţi şi pericole ale Internetului 4

4 Sursa: Munteanu,Daniela, Raport de cercetare pentru Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Copii în cadrul proiectului REACT, “Internetul si exploatarea copiilor”, 2010

Victimele sunt racolate cu predilectie din randul fetelor si tinerelor femei cu varste cuprinse

intre 13-33,dar si din randul barbatilor ,cu putere de munca,necalificati profesional sau

calificati in meserii ce presupun munca bruta,fara perspectiva in tara de origine ori dornici de

castiguri mari intr-un timp relativ scurt.Sunt inca multi cetateni care nu cunosc cu adevarat

riscurile pe care le prezinta plecarea in strainatate,lucru pe care se bazeaza si traficantii.Lipsa

de informare si situatia materiala precara reprezinta factorii favorizanti ai

traficului.Provenienta dintr-o familie dezorganizata sau dintr-un mediu in care persoana a

suferit abuzuri creste riscul de a accepta o falsa propunere in strainatate.

La baza fenomenului de trafic sta luarea hotaririi de a pleca, sustinuta de speranta nefondata

ca ,in strainatate,realizarea personala este mai facila si mai rapida.O astfel de decizie se

manifesta mai puternic la persoanele care se confrunta cu o situatie materiala grea si cu lipsa

de perspective in propria lor tara.Persoanele cele mai expuse traficului cred ca realizarea

personala inseamna in primul rand a avea bani,iar pentru ai obtine sunt capabile sa infrunte

orice pericol.

2) Etapa de transportare este organizata de recrutor , se face pe trasee cunoscute, stabilite

anterior si poate presupune si cazarea si primirea victimei in mai multe etape. Are loc la scurt

timp dupa recrutare, astfel incat victimele sa nu aiba timp sa se razgandeasca, pentru a le

indeparta de comunitatile, familiile si prietenii cu care sunt obisnuite si a le izola in locuri in

care traficantii pot obtine si mentine controlul. In aceasta etapa victimele nu realizeaza

situatia in care se afla, deoarece traficantii nu se manifesta, de regula, abuziv cu ele. Exista

doua situatii posibile de transport a victimelor, fie in interiorul tarii de origine, in cazul

traficului intern,de la o localitate la alta, fara trecerea frontierei de stat, fie din tara de origine

catre o alta tara de destinatie, in cazul traficului extern.Trecerea frontierei spre tara de

destinatie este organizata si realizata de catre traficanti si poate fi legala, in aceasta situatie

victima poseda documente legale de transport si sunt intrunite conditile legale de trecere a

frontierei, iar transportul se realizeaza de regula prin intermediul unor agentii de turism sau

cu autoturisme inchiriate, sau ilegala adica victima nu poseda documente legale si nu sunt

intrunite conditiile legale de trecere a frontierei, caz in care traficantii vor folosi documente

false sau vor solicita ajutorul unor calauze in scopul traversarii ilegale a frontierei. Victimele

sunt transportate cu trenul, cu bacul, cu masina, cu avionul, cu barca sau pur si simplu pe jos,

pentru a ajunge in tara de destinatie. De cele mai multe ori, atat in traficul intern cat si in

cazul celui international,victima este insotita pe timpul deplasarii de recrutor pentru a se

asigura ajungerea la destinatie fara incidente. De exemplu, in cazul traficului extern, in

Republica Moldova, trecerea frontierei se face adesea in contexte ilicite sau chiar

fraudulos,victima trecand granita insotita de recrutor si de o calauza. In cazul Romaniei,

trecerea frontierei de stat cu destinatia unor state ale Uniunii Europene a devenit o simpla

formalitate dupa aderarea Romaniei la UE in ianuarie 2007. Cu toate acestea ,multe dintre

victime nu au mai calatorit in strainatate si sunt dependente de traficantii lor.

3) Etapa de vanzare constituie stadiul in care incepe exploatarea propriu-zisa a victimelor,

acestea fiind transformate in marfa de traficantii-cumparatori. In unele cazuri victimele sunt

vandute de catre rude sau de catre prieteni. De cele mai multe ori vanzarea constitue

momentul in care victima constientizeaza pericolul.

4) Etapa de exploatare : in aceasta etapa victimele sunt amenintate si abuzate, supuse unor

tratamente inumane si exploatate in regim de sclavie. Principalul scop al traficantilor este

obtinerea unor sume mari de bani sau a unor servicii din exploatarea victimelor pe o perioada

indelungata de timp. Ei vor sa isi protejeze investitile, ceea ce inseamna ca vor lua toate

masurile ca victima sa munceasca fara sa incerce sa scape.

In aceasta faza victimele constientizeaza situatia grava in care se afla, documentele le sunt

retinute, sunt sechestrate, amenintate, controlate, supravegheate, supuse diverselor tipuri de

violenta de catre traficanti si indiferent de forma de exploatare, victimelor li se cere sa lucreze

in program prelungit si sa presteze serviciile ori activitatile pentru care au fost traficate.

Aceasta este etapa in care victimele sunt controlate de catre traficanti prin diferite metode si

numeroase drepturi le sunt incalcate. Enumeram cateva dintre drepturile care le sunt incalcate

si actiunile care sunt intreprinse de traficanti in perioada exploatarii: confiscarea

documentelor de identitate si/sau de calatorie; privarea de posibilitatea de a comunica cu alte

persoane prin confiscarea si interzicerea accesului la mijloace de comunicare; afectarea

integritatii fizice si psihice a victimei prin cazarea in conditii inumane; refuzarea ingrijirilor

medicale, supunerea la un program de munca supraincarcat, epuizarea fizica si psihica,

folosirea diverselor forme de abuz fizic si psihic cum ar fi maltratarea , violarea, santajarea,

drogarea; represalii impotriva propriei familii, daca aceasta va incerca sa fuga sau sa-i

denunte pe traficanti; constrangerea victimei sub pretextul datoriilor avute fata de traficanti;

vanzarea succesiva catre alti traficanti locali; amenintarea cu sesizarea organelor de urmarire

penala sau oficiilor pentru straini si cu posibilitatea expulzarii.

Principalele efecte psihologice ale exploatarii asupra victimei sunt inducerea si crearea

sentimentelor de confuzie, resemnare, soc si frica, dezorientare si incercari de a evita retrairea

traumei prin minimalizarea experientei, tendinta de izolare, sentimentele de neajutorare,

panica si pierderea controlului, frica pentru ce ar putea sa-i ofere viitorul.

Metode de control folosite de catre traficanti in perioada de exploatare sunt:

- constrangerea prin datorii;

- izolarea prin confiscarea documentelor de identitate si/sau a celor de calatorie;

- izolarea lingvistica si sociala;

- folosirea violentei si amenintarilor;

- utilizarea amenintarii victimei cu represalii impotriva familiei acesteia;

- captivitate si control psihologic.

Constrangerea prin datorii: victimei i se cere sa inapoieze sume exagerate, pretinzandu-se ca

aducerea ei in tara sau regiunea de destinatie a costat foarte mult.

La aceste sume se adauga dobanzi exagerate, chirii la suprapret pentru cazare si locul de

munca, costurile pentru protectie si pentru transport, alte sume fictive care cresc permanent si

devin imposibil de achitat.

Izolarea prin confiscarea documentelor de identitate si/sau a celor de calatorie: victimelor li

se confisca documentele de identitate si de calatorie imediat dupa sosirea lor in tara de

destinatie.Astfel, li se rapeste identitatea oficiala, confirmand statutul lor de imigranti ilegali.

Traficantii intaresc aceasta perceptie, spunand victimelor ca sunt libere sa plece si sa

contacteze politia, dar ca rezultatul va fi expulzarea lor imediata si represalii acasa, in tara de

origine. Sunt cazuri in care traficantul spune victimei ca n-are rost sa contacteze politia

deoarece aceasta este corupta si a fost deja platita de traficantii respectivi.

Izolarea lingvistica si sociala: victimele sunt cazate si plasate in locuri si in conditii care le

impiedica sa comunice in limba materna sau sa aiba orice fel de contact social cu persoane

din medii de provenienta asemanatoare.

Folosirea violentei si a amenintarilor este un alt mijloc de control al victimelor. Victimele

sunt batute, inchise, tinute in lungi perioade de izolare, lipsite de mancare si apa, drogate si

torturate, violate. Abuzurile pot fi consecinta incalcarii unor reguli sau sunt folosite ca

avertisment pentru ca victima sa stie ce se va intampla daca va incalca regulile sau daca va

mai incalca regulile. In situatia exploatarii sexuale rusinea este si ea o modalitate de

control,victima fiind amenintata ca familia va afla ca lucreaza ca prostituata.

Utilizarea amenintarii victimei cu represalii inpotriva familiei acesteia este una dintre cele

mai eficiente metode de control.Traficantii afla o serie de amanunte despre situatia familiei,

cum ar fi numele, porecla sau adresa unei rude apropiate sau altei persoane iubite. Nu este

nevoie ca el sa stie foarte multe detalii despre familia respectiva pentru a controla victima

fiind de ajuns amenintarea si perceptia care se formeaza in mintea victimei.Victima nu poate

risca soarta si siguranta celor dragi, pentru ca nu are de unde sa afle daca traficantul minte sau

spune ca stie amanunte despre familia ei sau daca intr-adevar va folosi violenta impotriva

celor dragi, daca ea va incerca sa se opuna sau sa scape.

Captivitate si control psihologic: adesea cand impotriva victimei se folosesc metodele de

control mentionate mai sus, rezultatul concret este un regim de captivitate si tortura

psihologica.Victima este singura, izolata de prieteni si familie, in imposibilitatea de a

comunica, fara documente, dezorientata, supusa abuzurilor si unui regim de amenintari si

represalii indreptate impotriva ei si/sau a familiei ei.

Etapa de eliberare/evadare: in unele cazuri cu ajutorul unor clienti, al politiei sau profitand

de neatentia celor care le supravegheaza,victimele reusesc sa evadeze din situatia de trafic.

Daca exploatarea a avut loc pe teritoriul altui stat decat cel de provenienta, victima este

repatriata cu ajutorul unor organizatii neguvernamentale internationale sau cu ajutorul

ambasadelor sau consulatelor, fiindu-le eliberate documente de calatorie.

Traficantii de persoane

Traficul de fiinte umane este controlat in principal de grupurile criminale organizate in retele

transfrontaliere, cu ramificatii in tarile de origine, tranzit si destinatie. Profiturile mari fac din

traficul de persoane o afacere tentanta in multe tari ale lumii.

Traficantii sunt atat barbati cat si femei, in general recrutorii sunt persoane tinere, imbracate

ingrijit si care fac o buna impresie atat prin semnele exterioare ale bunastarii lor cum ar fi

vestimentatia, masina, telefon celular, cat si prin povestile de succes pe care le vehiculeaza

privind propria reusita ori a altor persoane care au plecat la munca in strainatate. Femeile sunt

de cele mai multe ori prima veriga in lantul de traficare si capteaza foarte usor increderea si

interesul tinerelor, profitand de lipsa experientei lor de viata, de lipsa educatiei, de starea

materiala precara si naivitatea lor, prin prezentarea acelorasi cazuri ale persoanelor care au

fost plecate sa lucreze in strainatate si s-au intors dupa o scurta perioada de timp cu sume

mari de bani. De cele mai multe ori femeile traficant au fost la randul lor victime ale

traficului, astfel incat cunosc foarte bine mecanismul de traficare si devin foarte

experimentate in atragerea victimelor si plasarea lor in scopul exploatarii.Uneori,femeile se

ocupa de trafic de buna voie, datorita castigurilor mari obtinute, alteori desfasoara aceasta

activitate datorita presiunii exercitate asupra lor de catre traficantii carora le-au apartinut, in

schimbul eliberarii lor. In prezent se inregistreaza o crestere a ponderii femeilor recrutor, ele

desfasurand activitati de traficare pe cont propriu ori in cadrul grupurilor criminale

specializate in traficul de fiinte umane.

Traficantii barbati care au diferite roluri in interiorul retelelor de trafic, recruteaza, transporta

si administreaza in faza de exploatare.

Caracteristici ce pot constitui indicatori in reallizarea unui profil al recrutorului:

Varsta: membrii retelelor, fie ei recrutori, transportatori, administratori sau paznici ai

locatiilor de exploatare, au varste cuprinse intre 20 si 45 de ani, desi exista cazuri de recrutori

cu varste mai mici sau mai mari. In cadrul recrutorilor, experientele de viata, valorile

socioculturale accesibile au determinat orientarea spre activitati cu caracter ilicit ca rezultat al

lipsei unor modele alternative si a suportului necesar unei bune dezvoltari a identitatii

personale.

Aspect fizic ingrijit: statisticile arata ca traficul de persoane reprezinta una dintre cele mai

profitabile infractiuni, dupa traficul de arme si droguri.Toate acestea devin vizibile sub forma

unui aspect fizic ingrijit ce promoveaza, alaturi de ceilalti factori, imaginea succesului

promis.

Nivel de educatie cel putin mediu: recrutarea si traficarea persoanelor presupun abilitati de

comunicare si de persuasiune achizitionate intr-o forma de educatie formala peste nivelul

minim.Majoritatea recrutorilor, traficantilor sunt absolventi de licee sau scoli profesionale ,

desi acest criteriu nu este unul general valabil; in multe cazuri experienta de viata si implicit

experienta in cadrul retelelor de crima organizata au contribuit substantial la formarea si

educarea abilitatilor necesare.

Inteligenta emotionala: in contextul fenomenului traficului de persoane, inteligenta

emotionala reprezinta o caracteristica intalnita in special in cazul recrutorilor care folosesc

tehnici de manipulare mai subtile, sugerand abilitatea unei persoane de a intra in relatie cu

ceilalti pentru a veni in intampinarea nevoilor celor din urma, prin aceasta asigurandu-si

atingerea scopului final: recrutarea.

Face parte dintr-o retea de traficanti: traficul de fiinte umane este un proces complex ce

necesita construirea unor relatii care sa faciliteze parcurgerea tuturor etapelor de recrutare ,

transportare, vanzare, cazare si exploatarea propriu zisa. Sunt cazuri, in special in tara de

origine, cand recrutorul poate actiona de unul singur, folosindu-se de relatii ce nu tin neaparat

de structura organizata,victimele fiind ulterior incluse in circuitul retelelor.

Manifesta comportament violent: acest tip de comportament este intalnit in special in cazul

traficantilor care se folosesc de agresiunile verbale si fizice ca metoda de control, dar si ca

masura coercitiva in scopul obtinerii obedientei privind interdictiile impuse si

comportamentele asteptate.

Este foarte bine organizat: desi faza de recrutare poate da persoanei impresia ca se poate

razgandi, adaptandu-se la situatie, in realitate traficantul urmeaza un plan prestabilit, cu date

si rute exacte, evenimentele neprevazute fiind de cele mai multe ori anticipate si combatute

prin folosirea unor tehnici de manipulare.

Reţele de traficanţi

Grupurile criminale organizate sunt implicate în majoritatea cazurilor de trafic de copii.

Reţelele sunt bine organizate, activitatea acestora fiind condusă după reguli stricte.

Recrutorul este prima verigă a reţelei de traficanţi care vine în contact cu victima, aceasta

trecând progresiv de la o persoană la alta până ajunge la exploatator. Capul reţelei conduce şi

controlează activitatea membrilor reţelei.

Interviurile au evidenţiat faptul că este dificil să intri într-o astfel de reţea şi mai ales este

deosebit de periculos. Chiar şi pentru unităţile specializate din poliţie este periculos să se

infiltreze în astfel de reţele, însă prin aceste modalităţi au fost neutralizate multe dintre

acestea.

În cadrul reţelelor de traficanţi au fost identificate cel puţin patru roluri. Acestea includ

recrutorul (persoana care identifică copilul şi îl recrutează), intermediarul - persoana care

se ocupă de obţinerea documentelor necesare şi organizează transportul, transportatorul (cel

care trece graniţa împreună cu copilul prin mijloace legale sau ilegale) şi persoana care

primeşte, găzduieşte şi exploatează copilul. În fiecare categorie pot activa una sau mai

multe persoane.

Reţeaua de traficanţi este bazată pe o experienţă îndelungată, membrii cunoscându-se între ei

şi acţionând pe principiul maximizării profitului. Aceste reţele activează sub acoperirea unor

activităţi legale, analizând toate acţiunile dintr-un punct de vedere economic (studierea

cererii, distribuirea şi promovarea serviciilor oferite de către victime).

În acest sens traficanţii apelează la diverse tehnici ce diferă în funcţie de tipul de exploatare a

victimelor. În cazul traficului în scopul exploatării prin muncă (cerşetorie, furt), traficanţii

adoptă o strategie de rotaţie a copiilor victime. Cei care controlează ariile în care copiii sunt

exploataţi schimbă periodic locaţia acestora pentru a creşte profitul. De obicei copiii rămân

cu acelaşi traficant, motivul fiind faptul că exploatatorul câştigă autoritate asupra copilului,

utilizând forţa sau alte metode coercitive prin care obţine supunerea copilului.

În cazul traficului în scopul exploatării sexuale, copiii sunt vânduţi şi revânduţi către

exploatatori diferiţi. Un exemplu este o fată în vârstă de 15 ani care a fost vândută de 22 de

ori în Macedonia. Traficanţii folosesc această metodă pentru a creşte preţul victimelor cu

fiecare vânzare. Exploatarea are loc în diverse locaţii (baruri, hoteluri, bordeluri, saloane de

masaj etc) pe care traficanţii le controlează. Copilul este mutat doar în momentul în care este

vândut către un alt exploatator. O altă motivaţie a vânzărilor repetate este aceea că în fiecare

arie clienţii sunt de obicei aceiaşi. De aceea traficanţii aduc mereu alte victime pentru a-şi

păstra clienţii.

Este foarte greu de stabilit relaţia dintre vârsta şi sexul copiilor traficaţi şi cererea din ţara de

destinaţie. Persoanele intervievate însă au evidenţiat faptul că reţelele de traficanţi

devin din ce în ce mai specializate în relaţie cu caracteristicile copiilor. Ceea ce este luat în

considerare de către traficanţi este faptul că minorii sunt mai vulnerabili, mai uşor de

influenţat şi de controlat decât adulţii (prin violenţă şi alte abuzuri), dar şi faptul că sub o

anumită vârstă, copiii nu au răspundere legală pentru infracţiunile comise.

Desi nu exista date exacte, potrivit declaratiilor unor victime ale traficului uman, exista o

stransa legatura cu traficul de droguri si arme.

Pe langa exploatare sexuala persoanle traficate sunt exploatate pentru munca fortata sub toate

formele ei:

1. Datorie induse de muncă forţată: Cunoscuta la "munca în regim" ca

în Asia de Sud, în cazul în care practica este cea mai comună, dar de asemenea, cunoscut

ca "servitutea pentru datorii". Acest lucru implică luarea de un avans de împrumut sau a

salariilor

de către un lucrător de la un recruiter angajator sau de muncă, în schimbul pentru care

lucrător angajamentele munca lui sau a ei şi, uneori, că a membrilor familiei

în scopul de a rambursa împrumutul. Punct de vedere al împrumutului sau de lucru, cu toate

acestea, pot

să fie astfel încât lucrătorul este prins de ani de zile, fără a fi în măsură să plătească

înapoi loan.5

2. forţei de muncă forţată în închisori: Muncii obţinut de la muncitorii închisoare nu este, în

general

considerate de muncă forţată în temeiul dreptului internaţional. Cu toate acestea, involuntar

lucrările executate de către deţinuţii care nu au fost condamnate într-o

instanţa de judecată şi ale căror lucrări nu este supravegheată de către o autoritate publică este

considerat muncă forţată. În mod similar, activitatea involuntar de către un deţinut

în beneficiul unei întreprinderi private este de asemenea considerat forţată

forţei de muncă.

3. Forţată rezultatele muncii a traficului de fiinţe umane: Traficul de persoane a

devenit o întreprindere cu adevărat global. Acesta este deseori legate de criminalitatea

organizată şi

implică înşelătoare de recrutare, racketul şi santaj pentru a obţine

o reducere a veniturilor lucrătorilor migranţi ".

4. Constrângere în ocuparea forţei de muncă: Aceasta se referă la multe forme de înşelăciune

şi

constrângere în ocuparea forţei de muncă, care se poate ridica la muncă forţată în cadrul

specific

circumstanţe. Reţinerea sau non-plată a salariilor, păstrarea

documente de identitate, şi gradul de îndatorare induse sunt câteva exemple de

astfel de constrângere.

5. Muncă forţată în legătură cu sistemele de exploatare contract de munca: Acest lucru se

poate

fi găsite aproape peste tot în lumea de astăzi. De exemplu, migranţi

lucrătorii pot găsi ei înşişi "lipit" la un antreprenor de muncă, deoarece

taxele excesive au fost acuzaţi, şi cu limitate în cazul în care posibilităţile de

schimba angajatorul odată ce ajung în ţara de destinaţie.

Sectoarele in care sunt exploatate victimele muncii fortate sunt :

1. Agricultura si horticultura

2. Constructii

3. Articole de imbracaminte si textile

4. Ospitalitate şi catering

5. Minerit şi exploatare forestieră

6. Alimentare de prelucrare şi ambalare

7. Transport;

8. Servicii casnice şi de îngrijire şi in curatenie

Forţa de muncă forţată care rezultă din traficul de fiinţe umane afectează în mare măsură de

persoane

de lucru la marginea economia formală, cu ocuparea forţei de muncă neregulate

sau migrarea statut. Cu toate acestea, este tot mai evident că coercitive

practicile de recrutare şi ocuparea forţei de muncă pot afecta lucrătorii migranţi în

mainstream alte sectoare economice, precum, de exemplu în sănătate,

prelucrare a produselor alimentare, tehnologia informaţiei şi contract de curăţare, atât în

privat şi ocuparea forţei de muncă din sectorul public.

lucrătorii vulnerabili

Munca forţată este un fenomen global, care afectează fiecare regiune, ţară

şi sectorul economic, şi lucrătorii în ocuparea forţei de muncă, atât formale şi informale

relaţii. Cu toate acestea, există anumite categorii de lucrători care

sunt mai vulnerabile la constrângere decât altele. Unele dintre acestea sunt la risc din cauza

lor de originea etnică, sărăcia relativă sau statut ilegal de migranţi.

Angajatorii ar trebui să acorde o atenţie specială atunci când le utilizează în mod direct sau

atunci când acestea sunt de angajaţi în firmele subcontractante în lanţul de aprovizionare:

• Lucrătorii care fac parte dintr-un grup care a suferit o lungă durată

model de discriminare, cum ar fi popoarelor indigene şi tribale în

America Latină, castele scăzut în Asia de Sud şi, în special femeile,

în cadrul acestor grupuri;

• lucrătorii migranţi, în special cele cu un statut neregulate, a căror

Vulnerabilitatea poate fi exploatata prin constrângere;

• Lucrătorii angajaţi în întreprinderi informale, inclusiv la domiciliu

lucrătorilor şi a celor din regiunile rurale îndepărtate geografic, de operare

la marginea economia formală; şi

• Tinerii şi muncitorii necalificaţi sau analfabeţi, care pot fi mai puţin

conştienţi de drepturile lor legale decât lor mai mari, mai calificaţi şi mai bine

omologii educat.

De asemenea, o alta forma a traficului uman este traficul pentru prelevarea de organe si

vanzarea lor in scopul utilizarii in medicina traditional. Extinderea aceste forme se datoreaza

in primul rand lipsei unor reglementari legale bine definite.

The impact of trafficking on victimsTrafficking in persons has various impacts on its victims:• Physical health:• Malnutrition• Exposure to sexually transmitted diseases, including HIV/AIDS• Possible unwanted pregnancies and forced abortions• Infections and infectious diseases due to unhygienic conditions,overcrowding, lack of access to clean water• Occupational health risks; injuries, skin infections, respiratory illnesses• Hazardous working conditions may affect the growth of a child• Mental and psychological health:• Physical reaction to trauma in the form of psychosomatic pain, change insleep patterns, weakenedimmune system and increased use of alcohol• Psychological reaction to trauma in the form of shock and fear,disorientation, nightmares and flashbacks, difficulty in trusting, feelings ofbetrayal, a tendency to isolate oneself, suicidal thoughts and attempts atsuicide, among othersIn addition to these impacts, victims of trafficking often suffer from stigmatizationand non-acceptance by their communities after their experiences5

5 “Human Trafficking: An Overview”, Raport de cercetare al Organizatiei “ United Nations Global Initiative to Fight Human Trafficking”

Masuri de prevenie si combatere a traficului uman sunt adoptate atat de conducerea

fiecarei tari cat si de organizatii non-guvernamentale nationale si internationale.

De exemplu in Romania exista 6 adaposturi pentru victemele traficului de personae care

ofera servicii de voluntariat, medicale, consiliere psihologica si profesionala. Astfel de

centre sunt: Artemis, Funadatia Estuar , Pro Familia, Reaching Out, Sanse Egale pentru

Femei, Noua Generatie, si IOM Bucuresti.

La nivel international victimele sunt sprijinite de organizatii precum Unicef si UN.Gift . De

asemenea Uniunea Europeana acorda o importanta deosebita aceste probleme, dovada

fiind adoptarea Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est in 1999 care a facut

referire la traficul d efiinte umane.

Comunităţile religioase pot adăuga valoare semnificativă la lupta împotriva traficului de

fiinţe umane.

Congregaţii cuprind membri din toate segmentele de societăţi, de la membrii analfabeţi

comunităţilor rurale iarbă-rădăcini pentru directori de mare putere din sectorul privat şi

la nivel înalt

factorilor de decizie din guverne. Această comunitate religioasă diverse transcende de

clasă,

educaţie, rasă, sex şi naţionalitate, fiecare societate în lume presupune comunităţi

religioase.

Acest potenţial enorm pentru rolul pe care liderii religioşi şi organizaţii bazate pe credinţă

poate juca

la nivel local, naţional, regional şi global, trebuie să fie exploatate ca o chestiune de

prioritate.

Liderii religioşi şi organizaţii religioase au un rol de jucat în prevenirea

traficului de persoane. Prin educarea şi sensibilizarea atât potenţialelor victime şi

potenţiale

traficanţilor, ele pot consolida înţelegere a factorilor care contribuie la vulnerabilitatea şi

imbratisa oameni şi probleme care sunt de multe ori marginalizate. Ei pot apela la

publicul lor, pe o

front moral pentru a reduce dominaţia patriarhală, care poate asupresc femei şi le fac

situaţii vulnerabile la exploatare, şi pentru a asista partenerii anti-trafic în identificarea

de

persoanelor la risc în comunitatea lor. Ei pot folosi amvon acestora de a mobiliza membrii

comunităţii lor

împotriva traficului şi poate acţiona ca o voce de a influenţa politica guvernului cu privire

la

traficului de persoane.

Efectele traficului asupra victimelor, dacă creştini, musulmani, hinduşi, budişti, evrei,

tradiţionale sau ateu sunt devastatoare. Liderii religioşi pot ajuta la recuperare şi

reabilitare

de victime ale traficului de a vorbi împotriva stigmatizării şi promovarea compasiune şi

umanitate faţă de victimele repatriate.

Există o nevoie iminentă de colaborare a crescut între comunităţile bazate pe credinţă

şi lideri religioşi din întreaga lume. Procesul implică traficul de victime şi traficanţi

din toate religiile, de asteptare pentru dialog interconfesional puternice şi cooperare

pentru a formula în mod adecvat

strategii şi dă răspunsuri.

Human trafficking flows show that Europe is affected in three ways: most of Europe is adestination for victims of trafficking, some countries are significant origins of humantrafficking, and domestic trafficking is prevalent in many countries.

In Europe, domestic trafficking has been detected in at least 11 of the 38 countriesconsidered in this study. In some countries, nationals are even the largest group ofvictims. This is the case for the Netherlands where Dutch victims were by far morenumerous than other nationals. In 2007, the number of detected German victims inGermany was 184 of a total of 689 victims, making them the largest group of detectedvictims.

In France, Italy and Romania nationals also accounted for a large part of the traffickingvictim population.Most of the Dutch victims considered in figure 6 relate to the so-called loverboysphenomenon. Dutch girls are exploited by their older ‘boyfriends’ who, abusing theirpsychological power and leverage, coerce these girls into prostitution. Similar methodscannot be excluded in other parts of Europe.It has to be stressed that, because nationals are not “expected” to be victims of humantrafficking, many criminal justice systems may tend to identify their own citizens not asvictims of trafficking but as victims of other crimes, such as sexual exploitation,kidnapping or forced labour. The difference in how the data is categorized may thus bemasking similarities between countries’ domestic trafficking situations.

B. Europe as origin: Central Europe and the BalkansCentral and South-East European countries are origins for victims of human trafficking

destined mainly for exploitation in the western and southern parts of the continent.European victims have rarely been detected in other regions of the world.As far as Central Europe is concerned, a relatively small number of victims fromLithuania and Slovakia was detected in a wide range of European countries in the period2005-2007. A large number of Polish and Czech victims was detected in fewer countries.Other Central European and Baltic countries appear to be the origin of human traffickingvictims destined for a limited number of countries.

Bulgaria and Romania are hotspots in terms of the origins of human trafficking victims.The countries are not represented in the chart above as their figures are out of scale. Bothin terms of the severity of the flow and the wide range of destinations of the trafficking,these two countries are more prominent than any other European origin countries.Between 2005 and 2007, more than 2,000 Romanian victims were recorded in 21European countries. Over the same period, about 600 Bulgarian victims were detected in17 European countries.

C. Europe as destination; a whole world of victimsAs reported above, victims from Central Europe and the Balkans are trafficked toWestern and Southern Europe. Europe as a whole is also a destination for victimstrafficked from the Commonwealth of Independent States.At the same time, European victims represent just a fraction of the total number ofvictims detected in Europe. Victims of trafficking in persons identified in Europe comefrom the most diverse range of origin countries than in any other region.

During the 2005-2007 period, a substantial number of East Asian victims (in particularChinese, but also Filipinos, Thais and Vietnamese) were detected in all Europeansubregions. West African, South American and North African victims were alsoidentified in some countries of Western and Southern Europe.

Spain has different trafficking patterns than any other European countries. Normally

dominated by victims from South America, Spain also saw the share of Russian victimsdetected peak in 2001 (9%) to decrease to 3.5% in 2006. While Colombian victimsdecreased consistently in the last few years, Brazilians and Paraguayans increased.Romanian victims were increasingly detected in Spain during this decade, while Nigerianvictims registered a stable trend

Figure 13 Trends in main origin of victims of human trafficking detected in Spain

In Europe, locals comprise the largest group of offenders. At the same time, the numberof foreign traffickers (suspected or convicted) is substantially higher than in any otherregion. The nationalities of the foreign offenders are often related to the nationality of thevictims.In Italy, for instance, the large share of Romanian and Nigerian offenders is linked to thelarge share of the victims from these two countries. In Greece, the prominence ofBulgarian and Romanian offenders is related to the Bulgarian and Romanian victimstrafficked there.

Where information about the victims of trafficking in persons was available, females

comprised the clear majority. Adult women were also more frequently reported asvictims than girls.Overall, child victims were less common than adults in most countries. In Europe as awhole, child victims account for about 10% of the victims detected. The share of minorsincreased from about 5% in 2003 to more than 10% in 2008.The aggregated numbers hide great differences among the different subregions andcountries. In South-East Europe the number of child victims identified or sheltered wasgenerally higher than in the rest of Europe.

Figure 18 Profile of victims identified in Europe where information was collected,

by year

Male victims wereoccasionally reported inmost of the countries in theregion. Adult male victimswere detected in Southernand Western Europe, andboth men and boys werereported as traffickingvictims in South-East

Europe.

România este ţară de origine, tranzit si destinaţie pentru bărbaţii, femeile şi copiii traficaţi în special în scopul muncii forţate, precum şi pentru femeile şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale. Barbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi către Spania, Italia, Republica Cehă, Grecia, Finlanda, Germania, Marea Britanie, Cipru, Australia, Franţa şi Statele Unite ale Americii în scopuri de muncă forţată, inclusiv cerşetorie forţată. Femei şi copii din Romania sunt traficaţi catre Italia, Spania, Olanda, Marea Britanie, Grecia, Germania, Cipru, Austria şi Franţa, în scopuri de exploatare sexuala. Barbaţi, femei şi copii din România sunt traficaţi pe teritoriul ţării în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată, inclusiv cerşetorie forţată şi furturi mărunte. Majoritatea victimelor identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată. România este ţară de destinaţie pentru un număr mic de femei din Moldova, Columbia şi Franta, traficate în scopuri de prostituţie forţată. Majoritatea victimelor de origine română identificate sunt traficate în scopuri de muncă forţata, inclusiv cerşetorie forţată.

Guvernul României nu îndeplineşte întru totul standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane; totuşi, guvernul depune eforturi semnificative în acest sens. Deşi peste jumătate dintre victimele identificate în 2009 au fost traficate în scopuri de muncă forţată, guvernul nu a reuşit nici acum să raporteze luarea unor măsuri ample în această direcţie; mai exact, guvernul nu a elaborat statistici separate ale cazurilor de trafic în scopuri de muncă forţată şi ale cazurilor de trafic în scopuri de exploatare sexuală, nereuşind astfel să stabilească numărul de anchete, puneri sub urmărire şi condamnări pentru trafic în scopuri de muncă forţată, ori numărul de victime asistate de către guvern în perioada de referinţă. În martie 2009, guvernul a reorganizat principala agenţie de luptă împotriva traficului de persoane, Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane (ANITP). Astfel, această agenţie naţională independentă ce are sarcina de a administra fondurile dedicate proiectelor de luptă împotriva traficului de persoane, a trecut în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Experţii au semnalat că reorganizarea ANITP a avut un impact negativ asupra asistenţei acordate victimelor. Mai exact, guvernul a

colaborat mult mai puţin cu ONG-urile ce luptă împotriva traficului de persoane şi nu a alocat fonduri ONG-urilor pentru asistenţa victimelor şi pentru programe de prevenire a traficului de persoane. Drept urmare, circa 30 de ONG-uri ce luptă împotriva traficului de persoane şi-au oprit activitatea ori şi-au îndreptat eforturile spre alte domenii decât lupta împotriva traficului de persoane, pentru a putea beneficia în continuare de fonduri de la buget. Unele dintre aceste ONG-uri ofereau asistenţă esenţială victimelor, inclusiv adăpost, consiliere, educaţie vocaţională şi alte programe de reabilitare. Numărul victimelor care au beneficiat de asistenţă plătită de stat a scăzut semnificativ pentru al doilea an la rând, iar guvernul a identificat un număr mult mai mic de victime comparativ cu perioada anterioară de raportare. ONG-urile şi organizaţiile internaţionale au semnalat faptul că în urma reorganizării ANITP, România nu mai are o adevărată agenţie naţională care să direcţioneze eforturile altor ministere ce au responsabilităţi în domeniul luptei împotriva traficului de fiinţe umane.

Pentru primul semestru al anului 2010, statisticile oficiale cu privire la situația victimelor traficului de persoane identificate, prezintă 379 de victime identificate față de 343 de victime identificate în primul semestru al anului 2009. În cursul acestui semestru, din cele 379 de victime identificate, 44% (166

de victime) au fost traficate în cursul perioadei de raportare spre

deosebire de 46% în primul semestru al anului 2009, pentru restul

traficarea având loc în perioadele anterioare

Fig.1.Tendinţa fenomenului traficului de persoane pentru prima jumătate a anilor 2006-2010;

Vârstă şi gen

Analiza specialiştilor ANITP, făcută pe criteriul apartenenței de gen şi a

apartenenței la grupe de vârstă arată faptul că, din totalul celor 379 de

victime identificate, 33% au fost minori, dintre care 27 băieți şi 99 de

fete. Numărul total al minorilor identificați (126) în perioada de

raportare este de doar două ori mai mic decât al adulților (253 de

victime) ceea ce semnalează în continuare amploarea traficului de minori

români, pentru această perioadă fiind traficați cu precădere intern.

Fig.2. Distribuţia victimelor minori/adulţi pentru primul semestru al anului 2010

Vârstele cu cele mai mari frecvențe se păstrează în intervalul 14 60 ‐ de

ani, fără a putea vorbi pe această linie de schimbări majore. Pentru

categoriile 14 17 ‐ ani şi 18 25 ‐ ani, victimele de sex feminin sunt în număr

mult mai mare decât victimele de sex masculin. Începând cu vârsta de

26 de ani, la categoriile 26 40 ‐ ani şi 41 60 ‐ ani, situația este diferită, fiind

mai numeroase victimele de sex masculin (fig.3).

Fig.3.Piramida vârstelor pentru populaţia de victime identificate în primul semestru 20101

Comparația cu aceleaşi perioade ale anilor 2008 şi 2009 prezintă creşterea numărului de minori cu 50% față de primul semestru al anului precedent şi cu 13,5% față de aceeaşi perioadă a anului 2008 (a se vedea reprezentarea grafică a acestor aspecte în fig.4). Odată cu creşterea cantitativă a numărului de minori are loc şi creşterea acestora raportată la totalul victimelor identificat în această perioadă. Astfel, dacă pentru primul semestru al anului 2009, victimele minori reprezentau 18% din total, pentru aceeaşi perioadă în 2010 minorii reprezintă 33% din totalul victimelor identificate (figurile 2 şi 4).

1

Fig.4. Distribuţia minori/adulţi pentru primele semestre ale anilor 2008-2010

Recrutarea

Recrutarea victimelor a fost realizată, în 82% din cazuri, prin abordarea directă a victimei şi convingerea acesteia în sensul acceptării unei oferte aparent avantajoase, cum ar fi promisiunea unui loc de muncă în străinătate. Recrutarea prin promisiuni false este întâlnită în 56% din cazuri, procent mult mai mic față de cel înregistrat în aceeaşi perioadă a anului trecut, când pentru 75% din cazurile identificate, recrutorii au apelat la recrutarea prin promisiuni false. Pentru această perioadă, se observă o creştere procentuală a victimelor care acceptă recrutarea pentru prostituție, procentul fiind de 15% din totalul victimelor identificate. Alte condiții expuse de traficanți pentru determinarea victimelor în sensul acceptării ofertei au însumat un procent de 27%2. În ceea ce priveşte relația cu recrutorul, cele mai multe victime au fost înşelate de către prieteni sau persoane care făceau parte din cercul de cunoştințe, următoarea categorie a recrutorilor fiind persoane

necunoscute anterior victimelor. Alte categorii de recrutori din punctul de vedere ar relaționării cu victima sunt prezentate detaliat în graficul de mai jos:

Fig.5. Natura relaţiei victimă-RECRUTOR în cazul victimelor identificate în primul semestru 2010

Educaţia

În ceea ce priveşte nivelul de educație al victimelor traficului de persoane cele mai multe victime au cel mult studii gimnaziae, vulnerabilitatea fiind dată de prezența unui procent de 62% din totalul victimelor. Astfel, prezența cea mai mare este a categoriei de victime cu studii gimnaziale, 45% din total, fiind urmate de victimele cu studii liceale la momentul traficării (28,5%). Cifra femeilor cu educație gimnazială este cu 40% mai mare decât a

populației de victime de gen masculin, pentru ca la studiile liceale cifrele

să fie egale (54 de victime). Se observă o mai mare prezență a populației

masculine cu şcoli profesionale, cu 80% mai mult decât populația

femină cu aceeaşi educație

MODALITĂȚI DE EXPLOATARE

Pentru perioada primului semestru 2010, exploatarea sexuală a victimelor ocupă primul loc, fiind identificate 175 de victime, 46% din total, spre deosebire de aceleaşi perioade ale anilor precedenți când exploatarea prin muncă era principala modalitate de traficare avictimelor. Exploatarea pentru muncă înregistrează în această perioadă, 144 de victime, un procent de 38%, iar cea pentru obligarea la cerşetorie, 41 de victime, 11% din total. Alte modalități de exploatare sunt prezentate detaliat în tabelul comparativ 2007 2010 ‐ pe modalități de exploatare a victimelor (fig.6). Pentru prima oară în evidențele SIMEV au fost înregistrate 18 victime

de sex masculin exploatate sexual.

Fig.6. Modalităţi de exploatare comparate pentru semestrul I al anilor 2007-2010;

PROFILUL VICTIMELOR PE GEN, PENTRU PERIOADA PRIMULUI SEMESTRU AL ANULUI 2010

Femei

Categoria cea mai vulnerabilă la trafic pentru această perioadă, 211 victime (55% din populația totală), au fost femei, dintre care, 99 victime (46%) au fost minore;

122 de victime femei (58%) au provenit din mediul rural, 1 victimă a provenit din capitală, restul provenind din mediul urban (88 victime);

Principalele 5 județe de proveniență în cazul femeilor au fost Dolj (18), Argeş (16), Timiş (13), Bistrița Năsăud ‐ (12) şi Bihor (11);

Exploatarea sexuală este principala modalitate de traficare a femeilor, 74% din victimele femei fiind exploatate prin această modalitate pe stradă, în locuințe, cluburi sau bordeluri;

31 de victime femei au fost exploatate prin muncă forțată în agricultură, construcții sau în alte sectoare de activitate; pentru perioada primului semestru al anului 2010, au fost identificate şi victime femei exploatate prin obligarea la cerşetorie (8 victime), furturi (1 victimă) sau pentru care exploatarea nu a mai avut loc existând doar elementele de recrutare şi/sau transport, cazare (14 tentative la trafic de persoane);

Traficul intern este principala destinație a traficului de persoane pentru victimele femei, iar în trafic extern principalele destinații au fost Italia (40 victime), Spania (25 victime), Germania (21 victime) şi Cehia (10 victime);

Bărbați

Majoritatea victimelor de sex masculin au fost adulți, 83% din totalul de 168 victime;

Principalele județe de proveniență au fost Timiş (31), Bihor (27), Satu‐Mare (20), Maramureş (20), Covasna (14) şi Bistrița Năsăud ‐ (14);

Recrutarea a fost realizată în mai mult de 50% din cazuri de către persoane necunoscute anterior victimelor, de cele mai multe ori prin promiterea unui loc de muncă în străinătate

Modalitățile de exploatare. Cea mai utilizată exploatare pentru victimele de gen masculin, a fost, şi pentru această perioadă, munca forțată (67% din total), cel mai uzual sector de activitate fiind agricultura, urmată de munca în costrucții;

Pentru obligarea la cerşetorie au fost traficate 20% din victimele de sex masculin, exploatarea sexuală fiind prezentă pentru 11% din victime; în perioada de raportare au fost înregistrate 3 victime exploatate pentru pornografie pe internet şi o tentativă la traficul d persoane;

Traficul intern a reprezentat principala destinație şi în cazul victimelor de sex masculin, cu 48 de victime traficate pe teritoriul țării noastre; în ceea ce priveşte traficul extern, principalele țări de destinație au fost Spania (41 victime), Italia (26 victime), Cehia (21 victime) şi Grecia (15 victime).

Minori

Spre deosebire de aceeaşi perioadă a anilor anteriori, numărul minorilor victime este în creştere atât cantitativ cât şi ca procent calculat din populația totală de victime, fiind identificate în acest an 126 de victime minore, dintre care 99 fete şi 27 băieți;

Mediul urban a fost proveniență pentru mai mult de 50% dintre minorii victime; 64% din total au provenit din familii biparentale;

Principalele 5 județe de proveniență au fost Timiş (18), Dolj (13), Hunedoara (9), Braşov (8), Bistrița Năsăud ‐ (8);

Traficul intern a fost în mod majoritar destinație a traficului de minori cu 95 de minori traficați în interiorul granițelor țrii noastre, ceea ce reprezintă, 75% din totalul minorilor identificați;

În cazul traficului extern, Italia şi Spania au reprezentat principalele destinații, fiind identificați 13, respectiv 6 minori victime, în semestrul I 2010;

Recrutarea pentru trafic a fost realizată pentru un procent de 58% de către cunoştințe, prin abordarea directă a victimei cu oferte pentru prostituție, oferte de muncă în străinătate sau în țară sau pentru cerşetorie, călătorie, etc;

În cazul minorilor exploatarea sexuală este predominantă, 94 de minori fiind exploatați astfel pe stradă, în locuințe, bordeluri, cluburi

Modalitățile de exploatare. Cea mai utilizată exploatare pentru victimele de gen masculin, a fost, şi pentru această perioadă, munca forțată (67% din total), cel mai uzual sector de activitate fiind agricultura, urmată de munca în costrucții;

Pentru obligarea la cerşetorie au fost traficate 20% din victimele de sex masculin, exploatarea sexuală fiind prezentă pentru 11% din victime; în perioada de raportare au fost înregistrate 3 victime exploatate pentru pornografie pe internet şi o tentativă la traficul d persoane;

Traficul intern a reprezentat principala destinație şi în cazul victimelor de sex masculin, cu 48 de victime traficate pe teritoriul țării noastre; în ceea ce priveşte traficul extern, principalele țări de destinație au fost Spania (41 victime), Italia (26 victime), Cehia (21 victime) şi Grecia (15 victime).

PROVENIENȚA VICTIMELOR TRAFICULUI DE PERSOANE Conform datelor deținute de ANITP în SIMEV, județele din zona de

Vest, Nord Vest ‐ a României au reprezentat principalele surse ale traficului de persoane, aşa cum se observă şi din harta de mai jos. Astfel, județele Timiş, Bihor, Satu Mare, ‐ Bistrița Năsăud ‐ şi Maramureş au însumat un număr de 158 de victime, ceea ce reprezintă 42% din total.

Proveniența victimelor pe județe a suferit mutații importante

față de aceeaşi perioadă a anului trecut, când județele sursă ale traficului

de persoane, erau, în ordinea amplorii, Braşov, Botoşani, Teleorman,

Bacău şi Iaşi.

HARTA JUDEŢELOR DE PROVENIENŢĂ PENTRU VICTIMELE IDENTIFICATE ÎN SEMESTRUL I 2010-

anexa

TRAFIC INTERN VERSUS TRAFIC EXTERN Traficul intern, exploatarea cetățenilor români în interiorul granițelor țării noastre, a cunoscut pentru această perioadă o expansiune majoră, fiind traficate un procent de 34% de victime, poziționându l ‐ pe primul loc, în ordinea țărilor de destinație, spre deosebire de aceeaşi perioadă a anului trecut, când România ocupa locul 2. În primul semestru al anului 2010, în România, nu au fost înregistrate

victime ale traficului de persoane cetățeni străini.

Fig. 7 Comparaţia amplorii fenomenului traficului de persoane în trafic internaţional şi intern.

Fig.8. Ţările de destinaţie ale traficului intern şi extern pentru perioada semestrului I 2010.

Traficul extern, a cunoscut şi în această perioadă cea mai mare

reprezentare în rândul victimelor cetățeni români. Pe primele locuri ale

destinației externe se află Italia şi Spania cu 66 de victime traficate

după care urmează Republica Cehă(31 de victime), Germania şi Grecia cu

24 de victime şi altele, prezentate detaliat în Harta destinațiilor pentru

semestrul I 2010, de mai jos:

HARTA ŢĂRILOR DE DESTINAŢIE PENTRU VICTIMELE IDENTIFICATE ÎN SEMESTRUL I 2010-anexa

Recomandări pentru România: creşterea fondurilor dedicate programelor de asistenţă a victimelor traficului de persoane, inclusiv alocarea unor fonduri pentru ONG-urile care oferă diferite servicii victimelor; îmbunătăţirea

eforturilor de strângere a informaţiilor referitoare la infracţiunile de trafic de fiinţe umane pedepsite prin Legea nr. 678/2001 şi alte legi, prin elaborarea de statistici diferite pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de exploatare sexuală şi pentru traficul de fiinţe umane în scopuri de muncă forţată; luarea de măsuri în vederea anchetării şi pedepsirii actelor de traficare în scopuri de muncă forţată şi oferirea de asistenţă victimelor traficului în scopuri de muncă forţată; îmbunătăţirea eforturilor de identificare a potenţialelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, precum imigranţii fără documente de identitate; continuarea organizării de pregătire pentru judecători pe tema sensibilităţii victimelor; creşterea numărului de victime trimise către ONG-uri de către oficialii guvernamentali; îmbunătăţirea comunicării interministeriale şi a coordonării activităţilor de luptă împotriva traficului de fiinţe umane; sporirea capacităţii autorităţilor locale de a oferi asistenţă victimelor prin: organizarea de cursuri de pregătire pentru autorităţile locale, îmbunătăţirea comunicării şi a conducerii ANITP şi alocarea de fonduri de la buget pentru ca autorităţile locale să-şi poată îndeplini responsabilităţile în domeniul luptei împotriva traficului de persoane; continuarea eforturilor de stabilire şi consolidare a parteneriatelor cu guvernele din regiune în scopul creşterii conştientizării de către public a riscurilor traficului de persoane şi a scăderii cererii.

Protecţia victimelor traficului de fiinţe umane

În perioada care face obiectul acestui raport, Guvernul român şi-a redus semnificativ eforturile de protejare şi acordare de asistenţă victimelor traficului de fiinţe umane. Spre deosebire de anul 2008, când a acordat 270.000 de dolari unui număr de patru ONG-uri, în 2009, guvernul nu a alocat fonduri ONG-urilor care luptă împotriva traficului de fiinţe umane şi oferă asistenţă victimelor. Lipsa fondurilor de la buget a cauzat o scădere semnificativă a numărului de victime care au beneficiat de asistenţă din partea agenţiilor guvernamentale şi a ONG-urilor. În 2009, guvernul a identificat 780 de victime (inclusiv cel puţin 416 victime ale traficului în scopuri de muncă forţată şi cel puţin 320 de victime ale traficului în scopuri de exploatare sexuală), număr semnificativ mai mic comparativ cu numărul de 1.240 de victime identificate în 2008. 176 dintre victimele identificate în 2009 au fost copii, traficaţi atât în scopuri de muncă forţată, cât şi pentru prostituţie. Guvernul nu a luat măsuri

active de identificare a posibilelor victime în rândul categoriilor vulnerabile de populaţie, inclusiv în centrele de detenţie a imigranţilor ilegali. Nici guvernul, nici ONG-urile nu au identificat victime de altă naţionalitate în 2009. Deşi guvernul a continuat să administreze nouă adăposturi pentru victimele traficului de fiinţe umane, calitatea condiţiilor din aceste adăposturi a variat şi multe dintre victime au preferat adăposturile administrate de ONG-uri. Autorităţile locale au primit sarcina de a oferi victimelor acces la diferite tipuri de asistenţă. Cu toate acestea, guvernul naţional nu a oferit autorităţilor locale fonduri, programe de pregătire sau îndrumare, astfel încât autorităţile locale au fost practic incapabile de a aborda problema traficului de fiinţe umane. Conform informaţiilor prezentate de Guvern, aproximativ 365 de victime au beneficiat de forme de asistenţă plătită de stat, în comparaţie cu 306 victime care au beneficiat de asistenţă plătită de stat în 2008. Alte 32 de victime au beneficiat de asistenţă prin intermediul unor programe plătite de organizaţii non-guvernamentale, în comparaţie cu cele 234 de victime care au beneficiat de asistenţă oferită de ONG-uri în 2008.

Autorităţile guvernamentale au trimis toate cele 780 de victime identificate pentru a li se oferi asistenţă, comparativ cu cele 540 de victime trimise pentru a li se oferi asistenţă în 2008. Victimele au fost încurajate să participe la anchetele şi procesele deschise împotriva traficanţilor de fiinţe umane implicaţi în propriile cazuri. 158 de victime au depus mărturie în 2009, număr în scădere semnificativă faţă de cele 1.053 de victime care au susţinut eforturile de aplicare a legii în 2008. Conform legii, victimele de altă naţionalitate primesc o perioadă de reflecţie de 90 de zile pentru a hotărî dacă doresc să coopereze într-un demers penal. Cu toate acestea, în practică, niciuna dintre victimele de altă naţionalitate nu a folosit această perioadă de reflecţie. Legea permite victimelor de altă naţionalitate să solicite un permis de şedere temporară şi să rămână în ţară până la încheierea anchetei şi a procesului. În 2009, niciuna dintre victime nu a solicitat şi primit permis de şedere temporară. Deşi, în general, drepturile victimelor au fost respectate, iar victimele identificate nu au fost pedepsite pentru actele ilegale comise în timp ce erau traficate, unii judecători au demonstrat lipsă de respect faţă de femeile

căzute victime ale traficului în scop de exploatare sexuală, ceea ce le-a descurajat pe victime să participe la anchete şi procese.

Prevenirea traficului de fiinţe umane

În perioada la care face referire prezentul raport, România şi-a menţinut eforturile de informare asupra traficului de fiinţe umane şi de prevenire a acestuia. Guvernul a desfăşurat o campanie de conştientizare a pericolului reprezentat de traficul de persoane în scop de exploatare sexuală, numită „Omul cu două feţe”. Conform estimărilor, campania desfăşurată pe o perioadă de trei luni şi constând în difuzarea de spoturi TV şi radio, precum şi plasarea de afişe în mijloacele de transport public, a avut o audienţă de 620.000 de persoane. Guvernul a desfăşurat de asemenea o campanie de informare şi conştientizare, al cărei public ţintă a fost reprezentat de 30.000 de şcolari şi 530 de profesori. În iunie 2009, guvernul şi-a încheiat campania de reducere a cererii cu ţintă explicită pe clienţii potenţialelor victime ale prostituţiei şi muncii forţate

CONCLUZII:

România (traficul intern) reprezintă principala destinație a victimelor traficului de persoane, identificate în primul semestru al anului 2010;

Exploatarea sexuală a fost principala modalitate de traficare în această perioadă, spre deosebire de primele semestre ale anilor 2007‐2009, când exploatarea prin muncă ocupa primul loc;

Creşterea procentuală a victimelor traficului de minori din totalul victimelor identificate în perioada de raportare, la 33% spre deosebire de 18% pentru aceeaşi perioadă a anului trecut. Creşterea victimelor minori s a ‐ făcut simțită nu numai la nivel procentual din total ci şi în termeni

cantitativi, în sensul că pentru această perioadă au fost identificați 126 de minori victime spre deosebire de 63, respectiv, 109 minori identificați în primele semestre ale anilor 2009, respectiv 2008;

La două victime adulte este identificat şi un minor, victimă a traficului de minori;

Pentru prima dată în evidențele SIMEV au fost înregistrate cazuri cu victime de gen masculin exploatate sexual, în special în trafic intern, majoritatea fiind minori;

Regiunea Vestică şi Nord Vestică‐ a reprezentat principala zonă de proveniență a victimelor identificate pentru perioada primului semestru al anului 2010;

În România nu au fost înregistrate victime ale traficului de persoane cetățeni străini.

Îmbunatatirea cadrului legislativ si a actiunii penale în domeniulprevenirii si combaterii traficului de persoane_ Este nevoie de o mai buna si mai consecventa strategie de cooperaresi comunicare între proiecte si programe diferite, dar si între institutiileangajate în lupta împotriva traficului de persoane. Sunt necesareactiuni complementare, încredere reciproca si concentrare asuprainterventiei specifice._ Ca actori ai societatii civile, ONG-urile pot juca un rol important,facând legatura între populatie si institutiile guvernamentale. Caurmare, ONG-urile trebuie sprijinite pentru a se implica mai mult înactivitatea anti-trafic._ Sunt necesare amendamente legislative privind competenta DGASPCpentru a interveni mai eficient în cazurile de neglijenta sau expunerela risc a minorilor de catre proprii parinti (ex: copii fara documente deidentitate, nu frecventeaza scoala, sunt fortati sa cerseasca). Serviciilesociale trebuie sa actioneze cu mai multa flexibilitate si mobilitate.

Legislatia trebuie sa defineasca mai clar recrutarea ca activitateilegala/infractionala, iar în urmarirea penala a recrutorilor sa se dezvolteun sistem de pedepse mai eficient, pentru diminuarea timpului derezolvare a cazurilor în instanta. Anumite prevederi trebuie amendate,

cum ar fi de exemplu consolidarea sistemului de protectie amartorului._ O viitoare lege privind prostitutia ar reduce semnificativ numarulvictimelor traficate, inclusiv minore.Accesul tinerilor si copiilor în cluburi, baruri dar si circulatia pe strazi acopiilor în timpul noptii trebuie mai bine controlate, asa cum este prevazut înmulte legislatii straine, unde sunt stabilite limite de ore si vârsta, iar la intrarea încluburi sau pentru consumul de bauturi alcoolice se verifica actele de identitate.

Copiii trebuie informati transparent în legatura cu existenta traficului siriscurile asociate acestuia, despre masurile de protectie si legislatiaaferenta, ceea ce este de importanta cruciala în stoparea traficuluiînca din faza de recrutare.

Materiale de constientizare atractive despre traficul de copii trebuieadaptate nivelului de întelegere al minorului, în special pentru a fidistribuite în scoli si în alte locuri frecventate de copii._ Se recomanda elaborarea de programe eficiente de pregatire „peer-topeer”în domeniul traficului

Pentru prevenirea traficului de minori este foarte important ca parintiisa fie instruiti în acest sens pentru a fi informati asupra riscului la carese expun copiii lor. Informatiile despre traficul de persoane trebuie saajunga la parinti în mod direct, de exemplu prin intermediul cadrelordidactice._ Sunt necesare campanii de prevenire împotriva abuzului si neglijareacopiilor care sa vizeze si sa educe parintii pentru a combate una din cauzele principale ale traficului si exploatarii si a se realiza o prevenirefundamentala cât mai devreme posibil._ Parintii trebuie sa înteleaga importanta exemplului pozitiv si a unuimediu familial ocrotitor pentru copii._ Scoala este locul principal care ofera informatii si actiuni de constientizaredespre riscurile asociate traficului de persoane. Activitatile deconstientizare trebuie lansate în scoli pentru profesori, consilieriscolari, educatori precum si copiilor aflati în situatie de risc la trafic.Cadrele didactice trebuie sa se implice si sa educe copiii cât maiextins posibil pentru a stopa traficul.

Copii au nevoie de acces la servicii sociale flexibile si la specialistii dinscoli si de a sta de vorba cu acestia într-o maniera confidentiala,atunci când situatia o impune

Deseori, în zonele rurale sunt putine oportunitati de educatie siresurse; nu exista comunicare si informare. Trebuie sa se puna înpractica activitati eficiente de schimb de informatii, asigurându-se cainformatiile ajung la populatie, la minorii potentiale victime si parintii lorpentru a-i constientiza pe acestia asupra riscului la care îsi expuncopiii.

_ Autoritatile locale responsabile, în special în zonele rurale, trebuiemandate cu diseminarea în cadrul comunitatii a informatiilor referitoarela fenomenul de trafic._ Campaniile de informare trebuie redactate într-un limbaj clar pentru aîntelege si constientiza ce înseamna trafic si trebuie legate deproblemele oamenilor si situatia lor actuala. Mesajele activitatilor deprevenire trebuie sa se raporteze la situatia actuala, la „aici si acum”,la lucruri ce îi afecteaza pe tineri în acest moment.

Trebuie sustinute campaniile si activitatile care sprijina combatereacauzelor aferente traficului, ex: campanii si programe sociale având cascop reducerea saraciei, oferirea de adaposturi copiilor, sau masuri deprotectie sociala

ANEXE

CHESTIONAR PRIVIND ASPECTE RELATIONATE RECRUTARIIMINORILOR PENTRU TRAFICAREA ÎN SCOPUL

EXPLOATARII

Agentia Nationala Împotriva Traficului de Persoane din cadrulInspectoratului General al Politiei Române, realizeaza un studiu în domeniultraficului de copii din România, în cadrul Proiectului PHARE de înfratire intitulat„Întarirea capacitatii institutionale a agentiilor implicate în prevenireatraficului de persoane conform cu standardele europene si cele mai bunepractici actuale”, cu implicarea expertilor Institutului Boltzmann din Austria.Pentru întarirea cunostintelor legate de factorii externi sau interni care stau labaza procesului de RECRUTARE pentru traficare, va expunem urmatoareleîntrebari ale caror raspunsuri bazate pe experienta d-voastra vor ajuta laconturarea si întarirea concluziilor studiului:I. Ati participat la CEL PUTIN o sesiune de training, informare,specializare pe trafic de copii?1. Da 2. NuII. Conform experientei dvs. profesionale considerati ca urmatoriifactori sociali conduc la recrutarea minorilor în vederea traficului depersoane:1. Pattern migrationist în familie (unul din parinti sau chiar ambii suntplecati în strainatate)1. Da 2. Nu2. Familie dezorganizata (parinti divortati, separati)1. Da 2. Nu3. Familie cu mai mult de 3 copii aflati în întretinere;

1. Da 2. Nu4. Familii în care exista conflicte (inclusiv violenta domestica)1. Da 2. Nu5. Climat familial hiperautoritar1. Da 2. Nu6. Climat familial hiperpermisiv1. Da 2. Nu7. Resurse economice minime sau chiar inexistente ale familiei; (parintisomeri sau care nu au o sursa regulata de venituri).

1. Da 2. Nu

III. Considerati ca urmatorii factori stau la baza deciziei de a „pleca”sau de a da curs „ofertei” primite din partea RECRUTORULUI de catreminori?1. Influenta „povestilor de succes” ale emigrarii1. Da 2. Nu2. Oportunitatea de câstiguri financiare1. Da 2. Nu3. Santaj emotional („lover boy”)1. Da 2. Nu4. Violenta, constrângeri si amenintari din partea recrutorului1. Da 2. Nu5. Violenta, constrângeri si amenintari din partea familiei1. Da 2. Nu6. Dorinta de independenta si autorealizare si motivatia de a cauta oviata mai buna în alta parte;1. Da 2. Nu7. Dorinta de a dobândi bunuri de consum pe care in mod normal nu sile-ar putea permite (încaltaminte, haine, cosmetice1. Da 2. Nu8. Abandonul scolar; lipsa motivarii pentru educatie;1. Da 2. Nu9. Minor cu dizabilitati fizice sau psihice; intelect liminar;1. Da 2. Nu10. Dorinta de a economisi bani pentru altii;1. Da 2. NuIV. Unul din subiectele dezbatute în cadrul focus-grupurilor cuspecialistii din domeniul traficului de persoane si protectia drepturilorcopilului a fost rolul jucat în procesul de RECRUTARE al minorilor de catrerecrutor, respectiv de catre grupul de prieteni, familia minorului, massmedia,internetul, comunitatea, dar si de catre minor însusi. Cum apreciatirolul jucat de fiecare dintre acesti actori pe o scala de la 1 la 3 unde 1

reprezinta „rolul principal”, 2 este „rolul secundar” si 3 „nici un rol”:rol Rol Principal Rol secundar Niciun rolRecrutorul 1 2 3Grupul de prieteni 1 2 3Parintii 1 2 3Alti membri ai familiei 1 2 3Internetul 1 2 3

Mass-media (presa, TV) 1 2 3

Scoala 1 2 3Comunitatea 1 2 3Institutiile de ocrotire 1 2 3Minorul 1 2 3V. Care demersuri apreciati ca ar fi eficiente pentru reducereanumarului minorilor traficati în scopul exploatarii:1. Activitati de prevenire având ca grupuri tinta, copiii1. Da 2. Nu2. Activitati de informare în scoli, a profesorilor, consilierilor scolari,educatorilor asupra riscurilor asociate fenomenului traficului de copii1. Da 2. Nu3. Specializarea adecvata si perfectionarea continua a profesionistilorcare intra sau pot intra în contact cu victimele traficului de copii1. Da 2. Nu4. Identificarea grupurilor de minori aflati în situatie de risc la trafic,monitorizarea acestora si orientarea demersurilor pentru prevenirea traficului decopii în rândul lor1. Da 2. Nu5. Implicarea victimelor minori ale traficului de persoane în programeleadresate minorilor aflati în situatie de risc; “peer to peer training”1. Da 2. Nu6.Programe de stimulare profesionala în rândul tinerilor1. Da 2. Nu7.Incriminarea unui numar cât mai mare de recrutori1. Da 2. Nu8.Campanii media de constientizare a riscurilor RECRUTARII1. Da 2. NuJudetul:__________________________________Data completarii:___________________________Ocupatia:_________________________________Institutia__________________________________Numar de telefon___________________________

1. Adresa de email:___________________________