TEORIA INFORMĂRII ŞI DOCUMENTĂRII ŞTIINŢIFICE ŞI TEHNICE

În societatea modernă pentru a se putea adapta condiţiilor impuse de gradul înalt de tehnologizare, omul are nevoie permanentă de informaţie. Informaţia este o cunoştinţă formată dintr-o mulţime de date care se referă la un subiect sau un eveniment comunicabil sub orice formă (scris, audio, video, etc.).

Informaţia comunicată infirmă, completează sau modifică ceea ce este cunoscut despre un fapt, subiect sau eveniment.

Informarea documentară reprezintă totalitatea activităţii întreprinse în scopul găsirii informaţiilor şi datelor dintr-un anumit domeniu de interes.

Regăsirea informaţiilor şi datelor cuprinse în diferite tipuri de documente şi publicaţii ştiinţifice şi tehnice, reprezintă una dintre problemele de bază ale activităţii de informare documentară.

Analiza documentară reprezintă activitatea de examinare a unui document şi de extragere a datelor bibliografice şi de conţinut ale acestuia, şi presupune parcurgerea următoarelor etape: studierea documentului primar, extragerea datelor şi informaţiilor, şi caracterizarea conţinutului documentului.

Cercetarea documentară este o problemă complexă, din cauza extraordinarei dezvoltări a ştiinţei şi tehnologiei. Informarea şi documentarea ştiinţifică şi tehnică au drept scop conectarea rapidă a persoanei interesate cu

documentele necesare rezolvării problemei sale. În acest sens au fost create sisteme specializate de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor prin intermediul cărora beneficiarul are acces în mod direct sau indirect, la informaţiile solicitate. Sistemul de informaţii reprezintă un complex de metode şi reguli de prelucrare şi regăsire a informaţiilor şi de mijloace tehnice utilizate pentru efectuarea acestor procese într-o unitate funcţională, şi îndeplineşte următoarele funcţii:

1. funcţia reglatoare a circulaţiei documentelor2. funcţia de orientare a beneficiarilor în masa de informaţii

A. SISTEME DE ÎNMAGAZINARE ŞI REGĂSIRE A INFORMAŢIILOR - se bazează pe metode şi reguli tradiţionale de preluare, înmagazinare şi regăsire a informaţiilor.

Tipuri de sisteme documentare de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor:a) Sistemele faptice de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor sunt bănci de date destinate să furnizeze

informaţiile faptice, reprezentate de date extrase din cuprinsul documentelor care redau părţi selectate ale acestuia (ex: formula moleculară a unui compus chimic, acţiunile unui medicament, etc.), informaţii care sunt însoţite de o serie de coduri necesare înmagazinării lor în memoria sistemului.

b) Sistemele convenţionale de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor se bazează pe metode şi reguli tradiţionale de preluare, înmagazinare şi regăsire a informaţiilor.

c) Sunt cunoscute trei tipuri de sisteme convenţionale de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor:

Sunt cunoscute trei tipuri de sisteme convenţionale de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor: 1. înmagazinarea şi regăsirea informaţiilor după autori - presupune că autorul este elementul principal al descrierii

bibliografice, fiind atributul cel mai important al majorităţii publicaţiilor şi indiferent unde se află el indicat în document, este relevat în descrierea documentului ;

2. înmagazinarea şi regăsirea informaţiilor după subiect - presupune determinarea subiectului documentului, adică formularea scurtă a conţinutului documentului cu ajutorul unuia sau al mai multor cuvinte caracteristice (poartă denumirea de vedetă de subiect);

3. înmagazinarea şi regăsirea informaţiilor după clasificări ierarhizate - presupune punerea în ordine a unei colecţii de documente sau informaţii, după ordinea prevăzută de un sistem de aranjare ierarhizat.

1

B. SISTEMELE NECONVENŢIONALE (MODERNE) DE ÎNMAGAZINARE ŞI REGĂSIRE A INFORMAŢIILOR - se bazează pe metode şi reguli moderne de preluare, înmagazinare şi regăsire a informaţiilor. Aceste sisteme folosesc: microfişe, suporturi electronice (CD-uri, diskete), calculatoare, etc.

Orice sistem de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor este constituit din două mari componente: limbajul şi memoria.

LIMBAJUL reprezintă cea mai importantă componentă a oricărui sistem de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor şi este destinat introducerii şi regăsirii informaţiilor în sistemul de informare.

Pentru a îndeplini aceste funcţii limbajul sistemului de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie univoc- să aibă o putere semantică mare .Limbajul natural reprezintă mijlocul de comunicare utilizat curent de către oameni în viaţa socială.

Tipuri de limbaj:a) limbaje de tip clasificatorb) limbaje de tip vocabularc) limbaje de tip descriptor

MEMORIA sistemului de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor reprezintă orice sistem destinat să înregistreze şi să înmagazineze informaţiile în timp, şi are drept scop reproducerea la cerere a informaţiilor solicitate. Este alcătuită din celule.

Celula este elementul principal pentru înmagazinarea unui model de regăsire a documentului şi poate fi reprezentată de o fişă de catalog, o fişă perforată, o zonă a benzii magnetice, etc.

Capacitatea memoriei este determinată de cantitatea de informaţii care poate fi înregistrată, în timp ce timpul de acces la memorie reprezintă timpul necesar pentru a găsi în memorie celulele necesare şi a citi sau înregistra informaţiile conţinute.

Memoria unui sistem de înmagazinare şi regăsire a informaţiilor este de două feluri: memorie activă şi memorie pasivă.

a) Memoria activă se mai numeşte şi memorie informaţională şi are rolul să înmagazineze modelele de regăsire a documentelor împreună cu codul (adresele de înmagazinare) acestora. Regăsirea informaţiilor cu ajutorul memoriei active se face prin compararea modelelor de regăsire a documentelor înmagazinate cu modelul cererii şi se hotărăşte apoi care sunt documentele pertinente.

b) Memoria pasivă se mai numeşte şi memoria documentară şi nu are rol activ în regăsirea informaţiilor. Acest tip de memorie serveşte numai pentru înmagazinarea documentelor.

GENURI ŞI SPECII DE LITERATURĂ TEHNICO-ŞTIINŢIFICĂ

Deoarece informaţia a devenit fundamentală şi caracteristică culturii şi civilizaţiei şi este în prezent folosită în toate ramurile ştiinţei şi tehnicii, ea reprezintă astăzi factorul fundamental al existenţei şi al cunoaşterii.

Orice informaţie pentru a exista trebuie să fie generată, iar pentru a fi utilă trebuie să fie comunicată unui beneficiar.

Comunicarea informaţiei trebuie să se facă sub o formă corespunzătoare, fapt ce presupune un proces de prelucrare dar şi existenţa unui canal de comunicare.

Comunicarea informaţiei se realizează prin scriere (sau alte forme de înregistrare), şi formează cu ajutorul stilurilor lingvistice texte, care stau la baza creaţiilor tehnico-ştiinţifice.

2

7 genuri de literatură tehnico-ştiinţifică: - genul educativ;- genul observaţional;- genul compilativ (referativ);- genul executiv;- genul comunicativ;- genul conceptual;- genul imperativ.

Aceste genuri de literatură tehnico-ştiinţifică sunt împărţite la rândul lor în specii, care compun categorii de literatură ştiinţifică şi tehnică.

1.Genul educativ este reprezentat de creaţii ale literaturii tehnico-ştiinţifice în care sunt exprimate acumulări de cunoştinţe, verificate în practică şi care au un caracter de experienţă socială.

Lecţia (Prelegerea) reprezintă o expunere a unei părţi dintr-o disciplină (materie), prin care se detaliază o problema în scopul însuşirii cunoştinţelor. Se limitează unui interval (de regulă 50 de minute) de susţinere şi foloseşte metode instructiv-deductive şi mijloace auxiliare moderne (proiecţie video, etc.).

Cursul este o expunere ce are ca scop predarea unei discipline (materii), sub forma unui ciclu de prelegeri orale, care sunt reunite într-un ansamblu unitar. Cursurile au o durată mai mare de o oră (două sau trei ore) şi se predau de regulă săptămânal (sau o dată la două săptămâni), pe durata unui semestru (14 săptămâni).

Manualul este format dintr-un ansamblu de noţiuni dintr-un anumit domeniu de activitate, şi este destinat însuşirii şi formării unor deprinderi şi îndeletniciri practice.

Metoda este un manual în care sunt prezentate o serie întreagă de reguli şi principii normative pentru însuşirea sau practicarea unei discipline sau a unei arte.

Ghidul (Călăuza, Îndrumătorul) este o lucrare în care sunt prezentate îndrumări pentru executarea unor operaţii, lucrări, etc. într-un anumit domeniu.

2.Genul observaţional este reprezentat de creaţii ale literaturii tehnico-ştiinţifice, în care sunt redate observaţiile şi descrierile rezultate din procesele de studiere a evoluţiei obiectelor şi evenimentelor.

Caietul este format din studii, note sau însemnări dintr-un anumit domeniu de activitate.Catalogul reprezintă de fapt o înşiruire metodică. Această înşiruire se face după anumite criterii (ordine alfabetică,

dată, etc.) şi are anumite scopuri (ţinere a unei evidenţe, etc.).Repertoriul este un registru în care sunt înscrise în ordine cronologică (alfabetică, sistematică) date şi informaţii,

nume, etc. Are drept scop facilitarea unei regăsiri ulterioare. Calendarul este format din observaţii ale unor evenimente, stări, fenomene, etc., în ordinea cronologică a producerii

lor.

3.Genul compilativ (referativ) este reprezentat de creaţii ale literaturii ştiinţifice care conţin idei, probleme sau soluţii desprinse din experienţa autorilor. Pentru a realiza aceste creaţii, autorii au posibilitatea să observe direct obiectele şi evenimentele ce stau la baza creaţiei proprii.

Nota (Notaţia, Însemnarea, Consemnarea) este reprezentată de însemnări şi observaţii scurte consemnate într-un text. Mai poate conţine şi unele relatări de fapte.

Punctajul conţine cele mai importante idei (numite puncte de vedere) ale unei lucrări (relatare scurtă, plan de activitate, lucrare ştiinţifică, etc.).

Rezumatul este o redare scurtă (conţine maximum 250 de cuvinte) a unei lucrări. Cuprinde ideile importante care sunt tratate cât mai concis pentru a facilita înţelegerea textului.

3

Abstractul are aceeaşi dimensiune ca rezumatul, însă ideile principale sunt descrise într-un mod generalizat, fără ca faptele prezentate în text să fie detaliate.

Referatul reprezintă o redare scurtă a conţinutului unei lucrări (conţine maximum 400 de cuvinte). El trebuie să fie precedat de o referinţă bibliografică, în care pot fi scoase în evidenţă anumite părţi ale lucrării.

Recenzia este o prezentare succintă cu caracter critic şi/sau apreciativ asupra unei lucrări. Compendiul reprezintă o expunere concisă a unei lucrări de literatura ştiinţifică sau a unei discipline. Conspectul reprezintă o notare schematică a conţinutului unei lucrări tehnico-ştiinţifice. Comentariul este o expunere explicativă care rezultă în urma interpretării într-un mod critic a conţinutului unei

lucrări. Textul prelucrat este un text asupra căruia s-a intervenit printr-o serie întreagă de operaţii specifice care au avut

drept scop redarea concisă şi precisă a conţinutului. Traducerea reprezintă redarea integrală a unui text dintr-o limbă în altă limbă, respectând sensul textului original. Compilaţia cuprinde idei şi fragmente din diverse lucrări de literatură tehnico-ştiinţifică fără a fi prelucrate de autor. Crestomaţia este o culegere de fragmente de texte reprezentative pentru valoarea lor istorică sau documentară. Poate

aparţine unui singur autor sau unui grup de autori. Sinteza documentară reprezintă prezentarea într-o formă comprimată a conţinutului unor lucrări de literatură

tehnico-ştiinţifică (prezintă esenţa lucrării respective). Sinteza informativă reprezintă o analiză mai puţin aprofundată a domeniului sau problematicii de interes. Sinteza analitică conţine concluzii şi recomandări pentru rezolvarea unor probleme apărute într-un anumit domeniu.

4.Genul executiv cuprinde creaţii ale literaturii tehnico-ştiinţifice, care rezultă în urma activităţilor de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică precum şi ca urmare a introducerii progresului tehnic.

Raportul de cercetare este o relatare oficială asupra unei activităţi ştiinţifice (text al unei comunicări ştiinţifice) care poate fi realizată individual sau în colectiv.

Anuarul prezintă studii ştiinţifice sau realizări tehnice ale unei instituţii ştiinţifice în cursul unui an.Proiectul este o lucrare tehnică realizată pe baza unei teme. Conţine mai multe elemente (calcule, desene,

instrucţiuni, etc.) şi este absolut necesar pentru executarea unor construcţii, aparate, maşini industriale, etc. Fişa tehnologică prezintă un şir de operaţii şi procedee tehnologice. Menţionează materialele necesare şi timpul

alocat fiecărei etape necesare realizării unui proiect în condiţii de calitate. Descrierea de invenţie prezintă în detaliu o soluţie tehnică. Are aplicabilitate practică şi un caracter de noutate. Prospectul prezintă calităţile şi condiţiile de utilizare ale unui produs (aparat, medicament, etc.). Marca este un simbol, un semn distinctiv folosit pentru a înregistra şi proteja calităţile unui produs. Este folosită de

instituţii şi firme în scopul atragerii atenţiei asupra unicităţii acestora. Patentul este un document care oferă unui produs garanţii de calitate şi fiabilitate certificând faptul că acel produs a

fost construit în mod special.

5.Genul comunicativ conţine acele creaţii ale literaturii tehnico-ştiinţifice care au ca scop principal informarea şi transmiterea experienţei dobândite în urma cunoaşterii unor evenimente.

Articolul are un caracter publicistic iar conţinutul lui este reprezentat de o temă ştiinţifică, economică sau socială. Teza de doctorat reprezintă rezultatul unei cercetări ştiinţifice cu caracter de originalitate şi noutate. Este prezentată

public în faţa unei comisii în scopul obţinerii unui grad ştiinţific (doctor în ramura respectivă). Comunicarea ştiinţifică este o prezentare a unei contribuţii personale într-un anumit domeniu ştiinţific, care are loc

în faţa mai multor specialişti din domeniul respectiv. Disertaţia este o lucrare de cercetare ştiinţifică realizată în vederea obţinerii unui grad academic (ex. masterat). Are o

structură şi un conţinut asemănătoare cu cele ale unui raport ştiinţific. Conferinţa este o expunere publică asupra unei teme din diferite domenii în scopul de a informa sau instrui publicul

în domeniul respectiv. Uneori mai are ca scop şi omagierea unei personalităţi sau a unui eveniment.

4

Sinteza reprezintă o lucrare cu un puternic caracter concluziv în care sunt abordate date esenţiale ale unor probleme sau ale unei discipline.

Monografia reprezintă un studiu ştiinţific aprofundat care tratează subiectul studiului într-un mod detaliat. Autorii au posibilitatea de a generaliza informaţii şi idei şi au un grad mare de libertate în alegerea lucrărilor folosite pentru elaborarea unei monografii.

Tratatul este o lucrare în care sunt expuse în mod metodic problemele fundamentale ale unei discipline.

6.Genul conceptual este reprezentat de acele creaţii ale literaturii tehnico-ştiinţifice cu ajutorul cărora sunt transmise date, noţiuni sau concepte, verificate printr-o activitate practică.

Formularul reprezintă o culegere de formule uzuale provenite dintr-o ramură a ştiinţei. Tabela este un ansamblu de termeni, numere şi simboluri, aşezate în linii şi/sau coloane. Este realizată pe o anumită

tematică dintr-un domeniu. Dicţionarul este o operă lexicografică care cuprinde cuvintele unei limbi (explicate în aceeaşi limbă sau traduse într-o

limbă străină) sau ale unui domeniu de activitate. Glosarul este o listă de cuvinte mai puţin cunoscute, însoţite de regulă de scurte explicaţii. Prognoza este o lucrare în care se prezintă evoluţia în timp a unui proces sau fenomen pe baza studiului

circumstanţelor care le determină apariţia şi evoluţia. Metodologia reprezintă totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o ştiinţă sau disciplină.

7.Genul imperativ este reprezentat de acele creaţii ale literaturii tehnico-ştiinţifice care conţin condiţionări, normalizări (introducerea unor norme), tipizări, standardizări, legalizări, etc.

Oferta este un document scris prin care se propune participarea la o acţiune, prestarea de servicii sau vânzarea de produse.

Norma este o regulă, o dispoziţie obligatorie stabilită într-un cadru legal. Norma tehnică este stabilită prin mijloace ştiinţifice (pe baza unor condiţii tehnice), şi serveşte realizării optime a

unui proces tehnologic. Instrucţiunea este un text care cuprinde indicaţii şi îndrumări referitoare la executarea unei lucrări. Prescripţia tehnică cuprinde condiţiile tehnice care trebuie respectate obligatoriu în cadrul proceselor de proiectare,

verificare sau executare a unei lucrări. Standardul este un document cu caracter de aplicare obligatoriu, în care sunt consemnate norme care reglementează

calitatea, caracteristicile şi forma unui produs.

CATEGORII DE DOCUMENTE

Documentul reprezintă ansamblul format dintr-un suport de informaţii, datele şi informaţiile conţinute având mai multe scopuri: consultare, studiu, evidenţă, etc. Orice obiect material care înregistrează cunoştinţe şi poate fi inclus într-o anumită colecţie constituie un document. Reprezintă atât principala sursă de informare documentară ştiinţifică şi tehnică, cât şi principalul mijloc de transmitere a informaţiilor şi datelor ştiinţifice şi tehnice.

Fondul documentar reprezintă un ansamblu de documente, organizat după anumite criterii (conţinut, formă, etc.), cu scopul utilizării lor în activitatea de informare şi documentare.

Documentarea este ştiinta înregistrării, organizării şi diseminării cunoştinţelor. Criterii pentru grupare a documentelor:

5

Nr.crt.

Criteriul Tipul de document

1. Criterii documentareDocumente primareDocumente secundareDocumente terţiare

2. Modul de apariţieDocumente periodiceDocumente neperiodice

3. Modul de difuzareDocumente publicateDocumente nepublicate

4. Modul de materializareDocumente scriseDocumente nescrise

5. Gradul de circulaţieDocumente difuzate prin unităţi comercialeDocumente cu circulaţie restrânsă

6. Forma de prezentare- texte (cărţi, reviste, ziare)- documente grafice (afişe, albume)- documente audiovizuale (diapozitive, filme ş.a.)

7. Conţinutul- manuale, tratate- cronici- rapoarte ş.a.

8. Locul de publicareAutohtoneStrăine

DOCUMENTE PRIMARE NEPERIODICE TRADITIONALE

a) Cartea reprezintă documentul neperiodic produs în mai multe exemplare prin tipărire sau prin alte mijloace, într-un volum sau mai multe volume, având minim 49 de pagini.

b) Broşurile sunt acele documente neperiodice care cuprind între 5 şi 49 de pagini.c) Monografia este o lucrare ştiinţifică sau o lucrare temeinică de popularizare a ştiinţei, care analizează integral şi

multilateral o problemă sau un subiect oarecare. Monografia este o carte care tratează diferite aspecte ale unei probleme sau ale unui anumit subiect dintr-un domeniu al ştiinţei, tehnicii sau artei, sau despre o personalitate sau regiune geografică, care indică eventualele posibilităţi de continuare a cercetărilor în problema sau subiectul respectiv.

d) Tratatele sunt lucrări care analizează (tratează) materia unei anumite discipline în principiile ei de bază. e) Manualul este o carte cu caracter didactic sau practic în care sunt expuse succint şi sistematic problemele

principale ale unei discipline sau ale unui domeniu de activitate. Manualele conţin date de bază necesare în activitatea specialiştilor de un anumit profil, însoţite de tabele, formule, figuri.

f) Publicaţiile oficiale se editează la cererea diferitelor organizaţii şi instituţii de stat şi reprezintă documente care poartă informaţii legate direct de activitatea acestor instituţii.

g) Publicaţii ale congreselor, conferinţelor şi simpozioanelor sunt publicaţii primare neperiodice care conţin referate şi uneori textele complete ale rapoartelor prezentate, precum şi rezumatele discuţiilor purtate în cadrul diferitelor reuniuni. Aceste publicaţii au o valoare deosebită pentru activitatea de informare documentară, deoarece ele conţin în majoritatea cazurilor rezultatele obţinute de cercetători în lucrările originale de cercetare, oglindind ultimele progrese realizate în diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii.

DOCUMENTE PRIMARE NEPERIODICE SPECIALE

a) Standardul este un document prin care se exercită acţiunea de standardizare şi conţine soluţia unei probleme repetitive.

6

b) Brevetele de invenţie sunt documente oficiale prin care se atestă protecţia temporară a unei invenţii pe teritoriul statului în care a fost acordat, titularul brevetului beneficiind de drepturile conferite de legislaţia naţională.

c) Certificatul de autor Este principala formă de protecţie a dreptului de autor. El garantează menţinerea perpetuă a dreptului de autor, precum şi drepturile sale la remuneraţie şi toate privilegiile garantate inventatorilor.

d) Cataloagele comerciale cuprind liste ale produselor sau utilajelor fabricate la diferite intreprinderi industriale. Ele conţin de obicei caracteristici tehnice, schiţe, tabele, uneori preţul, scopul de aplicare şi tipul sau modelul produsului sau utilajului prezentat.

e) Prospectele comerciale şi tehnice sunt publicaţii de prezentare pentru o clasă de produse sau numai pentru un singur produs, pe foi volante sau sub formă de broşură sau de pliant.

f) Rapoartele ştiinţifice şi tehnice sunt documente (publicaţii) primare speciale care prezintă sintetic activitatea de cercetare ştiinţifică (sau tehnică) desfăşurată în cadrul unui program de cercetare şi rezultatele acesteia.

g) Teze de doctorat sunt lucrări de cercetare întocmite de cel care aspiră la o diplomă universitară şi sunt acceptate în vederea obţinerii titlului de doctor în ştiinţe.

h) Preimprimatele sunt extrase ale unui articol sau ale unei alte lucrări tipărite înainte de apariţia lor într-un periodic sau o publicaţie curentă şi sunt destinate a fi trimise unui număr limitat de persoane interesate (de obicei autorilor).

a) Manuscrisele sunt o categorie specială de documente primare nepublicate. Manuscrisele sunt transferate editorilor de reviste sau instituţiilor de cercetare pentru a fi depozitate într-o instituţie centrală de informare documentară

DOCUMENTE PRIMARE PERIODICE

Publicaţia periodică este acea publicaţie care apare în serie continuă sub acelaşi titlu, la intervale de timp regulate sau neregulate pe o perioadă nedeterminată, diferitele numere ale seriei fiind numerotate consecutiv.

Sunt reprezentate de: - anale (seriale editoriale); - reviste ştiinţifice şi tehnice; - ziare.

1. Anale (Seriale editoriale) sunt colecţii de articole ştiinţifice şi tehnice publicate de diferite instituţii, societăţi sau alte organizaţii ştiinţifice şi tehnice, care apar fără o periodicitate prestabilită, dar cu numere precise şi sub un titlu comun.

2. Revistele ştiinţifice şi tehnice sunt publicaţii periodice care au un anumit domeniu de preocupări (literare, ştiinţifice, artistice, tehnice) şi se adresează unei anumite categorii de cititori. Aceste publicaţii au apariţie regulată (săptămânală, lunară, trimestrială, semestrială), au aceeaşi prezentare şi conţin articole sau materiale referitoare la probleme tehnico-ştiinţifice, social-politice sau artistice.

3. Ziarele sunt publicaţii periodice de masă care apar de obicei zilnic, având drept scop informarea imediată asupra evenimentelor politice, sociale, economice, ştiinţifice, culturale.

DOCUMENTE SECUNDAREDocumentele secundare rezultă în urma prelucrării analitice şi sintetice a documentelor ştiinţifice şi tehnice primare.

DOCUMENTE SECUNDARE NEPERIODICE

a) Enciclopediile reprezintă publicaţii de referinţă (de mari proporţii) care conţin indicaţii precise şi ample din toate domeniile sau dintr-un anumit domeniu de cunoştinţe.

b) Dicţionarul este o lucrare ştiinţifică, care cuprinde cuvintele unei limbi sau termenii privitori la o anumită ştiinţă, artă, ramură a tehnicii etc., aşezaţi în ordine alfabetică, simplu, definiţi sau explicaţi pe scurt în aceeaşi limbă sau traduşi în una sau mai multe limbi străine.

c) Bibliografia este o listă de lucrări referitoare la un anumit subiect, domeniu sau persoană, obţinută ca urmare a culegerii, descrierii şi clasificării unor documente şi se prezintă sub formă tipărită sau ca manuscris.

7

d) Indexurile bibliografice sunt liste de referinţe din literatura de specialitate alcătuite conform unui plan de sistematizare, întocmit pe baza unor criterii şi solicită un timp pentru a fi elaborate.

e) Sintezele documentare reprezintă lucrări în care se prezintă, pe baza prelucrării publicaţiilor de specialitate apărute, stadiul unei anumite probleme, făcându-se trimiteri la alte publicaţii.

DOCUMENTE SECUNDARE PERIODICE

a) Reviste de referate sunt documente periodice de formare care publică referate ale documentelor primare pe măsura apariţiei acestora şi sunt elaborate în scopul îndeplinirii a două obiective principale: urmărirea continuă a lucrărilor din literatura ştiinţifică şi tehnică fără a trebui să se recurgă la documentele primare si identificarea retrospectivă a surselor de informare documentară, pentru o anumită problemă.

b) Reviste de titluri sunt reprezentate de orice publicaţie periodică de informare curentă care constă dintr-o listă de titluri aşezate într-o ordine sistematică. Sunt elaborate de diferite institute şi organizaţii centrale de informare documentară cu scopul informării curente şi difuzării operative a informaţiilor ştiinţifice, tehnice şi economice cu privire la cele mai noi realizări ale ştiinţei şi tehnicii din ţară şi străinătate.

DOCUMENTE TERŢIARE

Provin din prelucrarea documentelor secundare.

a) Bibliografii de bibliografii sunt repertorii sistematizate care cuprind toate bibliografiile cunoscute (generale sau specializate), întocmite pe plan mondial sau într-o ţară. În aceeaşi categorie se pot considera şi cataloagele de cercetări bibliografice întocmite într-o anumită perioadă. În catalog, ordinea de aranjare a fişelor (care conţin informaţiile bibliografice şi documentare ale cărţilor, articolelor de revistă etc., ce tratează o anumită problemă) corespunde valorilor crescătoare ale indicilor clasificării zecimale universale sau ordinii alfabetice a noţiunilor principale extrase din titlu.

b) Culegeri de traduceri sunt şi ele documente terţiare, neperiodice alcătuite din documente secundare selectate, traduse integral sau parţial şi grupate în ordinea succesiunii logice a fazelor tehnologice sau a etapelor procesului ştiinţific la care se referă.

c) Sinteze referative –d eoarece se elaborează pe baza referatelor incluse în revistele de referate (care la rândul lor sunt surse secundare), sintezele referative intră şi ele în categoria documentelor terţiare.

LUCRAREA ŞTIINŢIFICĂ

Există un anume mod de redactare, pentru a asigura cele 3 principii ale stilului ştiinţific: rigoare,

claritate, concizie .

Referitor la modul de prezentare, lucrările ştiinţifice trebuie să conţină:

1.Titlul lucrării: trebuie să reprezinte maximum de semnificaţie cu minimum de cuvinte, fără

formulări echivoce, abrevieri, formule chimice, denumiri comerciale, denumiri ale unor instituţii.

Subtitlurile reprezentând o parte din lucrare, trebuie evitate.

2. Autorii: vor fi menţionaţi sub titlu, cu iniţiala prenumelui la autori şi cu prenumele întreg la autoare,

urmat de nume, marcat când este cazul, de un asterisc. Acesta trebuie să corespundă menţiunii din subsolul

paginii, referitoare la apartenenţa autorului.

8

3.Rezumatul în limba română: va ocupa prima pagină a lucrării (10-12 rânduri scrise la computer) şi va

reda esenţa informaţiei din articol.

4.Rezumatul în limba engleză: trebuie să fie precedat de titlul lucrării. Rezumatul trebuie să respecte textul

în limba română, fiind o traducere a acestuia.

5.Cuvinte cheie (opţional): când acestea sunt menţionate, vor fi scrise la sfârşitul rezumatului, inclusiv al

celui în limba engleză (3-5 cuvinte).

6.Introducerea: are drept obiect motivarea cercetării sub raportul actualităţii şi interesului pentru problema

studiată. Introducerea trebuie să fie scurtă (câteva fraze), argumentată convingător şi să respecte stadiul

cercetărilor în plan intern şi internaţional (pe baza datelor menţionate la Bibliografie).

Timpii verbelor: prezentul - pentru generalizări, trecutul - pentru expunerea rezultatelor.

7.Materiale şi metode: vor fi enumerate metodele uzuale. Atunci când o metodă originală a suferit

modificări din partea autorilor, în lucrare va fi descrisă metoda originală, cu specificarea modificărilor efectuate.

Prezentarea va fi succintă, cu verbele la timpul trecut.

8.Rezultate şi discuţii:

„Rezultatul" reprezintă esenţialul unui articol original. În acest capitol au prioritate tabelele şi figurile (toate

ilustraţiile vor fi considerate „figuri"), care vor fi redate pe substratul magnetic (dischetă sau CD), numerotate în

ordinea apariţiei în text. Numărul acestora nu trebuie să depăşească cifra 10. Titlul tabelelor va fi plasat deasupra,

iar notele explicative dedesubt. Titlurile tabelelor şi ale figurilor vor fi traduse în mod obligatoriu, în limba

engleză.

"Discuţia" este o altă componentă a articolelor originale. Baza discuţiei este reprezentată de interpretarea şi

valorificarea rezultatelor proprii, în corelaţie cu rezultatele obţinute de alţi cercetători în investigaţii similare.

Discuţia trebuie sa fie scurtă, pertinentă şi bine argumentată, inclusiv prin menţionarea datelor bibliografice.

Timpii verbelor sunt: trecutul - pentru a expune rezultatele şi prezentul - pentru a răspunde unor întrebări, ipoteze

şi pentru a evidenţia posibile implicaţii şi strategii. Nu trebuie folosit viitorul.

9.Concluzii: să decurgă în mod logic din lucrare şi să fie exprimate clar şi concis. Numărul mare de

concluzii nu ridică valoarea ştiinţifică a lucrării.

10.Cuvinte de mulţumire (opţional): Atunci când este cazul, pot fi menţionate la sfârşitul lucrării.

11.Referinţe bibliografice: sunt menite să susţină punctele de vedere ale autorului (autorilor). Titlurile

bibliografice vor fi selectate astfel încât să nu depăşească cifra 20 la rapoarte şi sinteze şi 10 la lucrări originale.

Listarea se realizează în ordinea alfabetică a numelui primului autor. Pentru mai multe lucrări ale aceluiaşi autor,

înscrierea va fi făcută în ordinea cronologică a publicării acestora. Este contraindicat ca la bibliografie să fie citaţi

exclusiv autorii lucrării; este de dorit ca documentarea să fie realizată din cât mai multe publicaţii, mai ales cele

recente.

În bibliografie trebuie înscrişi toţi autorii; nu este admisă formularea „şi colaboratorii" sau „şi alţii", în afară

de „redactori" sau „editori", la cărţile cu foarte mulţi contribuitori. Toate referinţele vor avea în mod obligatoriu

trimiteri în text, identificându-se cu o cifră în paranteză, corespunzătoare numărului de ordine din bibliografie.

9

TEHNICI DE DOCUMENTARE

În procesul cercetării o importanţă deosebită îi revine documentării cât mai complete în multitudinea de

informaţii existentă

Documentarea are drept scop cunoaşterea experienţei ştiinţifice în domeniul de interes, în domeniile

afiliate şi în alte domenii de cunoaştere a realităţii. În istoria dezvoltării cunoaşterii ştiinţifice sunt cunoscute

situaţii de substituire chiar a tehnicilor de cunoaştere.

Documentarea este indispensabilă informării oricărei persoane.

I. ETAPELE DOCUMENTĂRII

1.Trecere în revistă, selectare şi sintetizare a informaţiilor

2.Valorificarea informaţiilor

3.Alcătuirea explicaţiilor generalizatoare

4.Teoria pentru explicarea fenomenului cercetat.

5.Cercetarea propriu-zisă cu publicarea rezultatelor

O condiţie de bază a cercetării şi documentării în domeniu este cunoaşterea profundă a limbajului

ştiinţific, metodelor şi metodologiei de cercetare, cunoaşterea logicii dezvoltării domeniului, analiza critică

a realizărilor din domeniu.

Îndeplinirea acestor condiţii vor servi la:

- susţinerea ipotezelor;

- verificarea veridicităţii lor;

- probarea adevărului;

- elaborarea concluziilor;

- demonstrarea veridicităţii sau falsităţii teoriei existente;

- iniţierea unei noi teorii (teze, concepţii).

II. ETAPELE CERCETĂRII BIBLIOGRAFICE

1.Strângerea de informaţii generale asupra temei de cercetare

2.Identificarea surselor

3.Accesul la sursele de informare

4.Culegerea materialelor bibliografice, adnotarea superficială şi ordonarea lor

10

5.Cercetarea surselor prin parcurgerea atentă şi listarea ideilor, argumentelor, demonstraţiilor, ipotezelor,

sistemelor conceptual-metodologice, enunţurilor, explicaţiilor şi concluziilor privind subiectul cercetării.

6.Formarea viziunii de ansamblu asupra realizărilor anterioare în domeniu şi tema propusă, sinteza teoretică,

punerea la punct a instrumentarului conceptual metodologic şi explicativ pentru abordarea concretă şi realizarea

demarcaţiei dintre ceea ce este deja realizat şi ce va realiza autorul, la ce concluzie se va ajunge.

În ştiinţă informarea şi documentarea sunt elemente de uz permanent pentru specialişti din domeniul de

cercetare şi de pregătire a cercetătorului. Fondurile de documentare şi informare sunt extrem de diverse – de la

tradiţionalele biblioteci ştiinţifice – la bibliotecile virtuale, de la informaţia din domenii înguste de cercetare – la

domenii înrudite.

11