8/16/2019 Teoria Contractului Social Şi Teoria Separaţiei Puterilor

1/3

Teoria contractului social şi Teoria separaţiei puterilor

Teoria contractului social şi teoria separaţiei puterilor au aşezat pe fundamentenoi teoria asupra statului (A) şi definiţia dreptului (B).

A. Influenţele asupra teoriei statuluiTeoria asupra statului a suportat influenţe diferite, în funcţie de reprezentanţiiTeoriei contractului social şi ai separaţiei puterilor.

Hugo Grotius • crearea fiecărui stat este precedată de un contract social prin care poporul

transmite puterea guvernanţilor şi îşi stabileşte forma sa deguvernăm nt. !upă înc"eierea contractului, poporul pierde dreptul de a#icontrola sau pedepsi pe guvernanţi.

• forma pactului, aceasta trebuie să aibă forma tratatului internaţional şi nu

forma actelor interne, a contractelor, $rotius invoc nd forţa obligatorie atratatelor internaţionale.Thomas Hobbes

• statul este creat, de asemenea, în baza unui contract social, pentru a semenţine siguranţa şi pacea în societate, deoarece omul pentru om este lup(homo homini lupus ), iar starea naturală a oamenilor, care pree%istăstatului, este războiul tuturor contra tuturor (bellum omnium contraomnes ). &a şi la $rotius, cu ocazia contractului social, oamenii cedeazăanumite drepturi în favoarea statului, dar nu puterea ca la $rotius, ci

drepturile lor naturale, în sc"imbul păcii. !e aceea, în concepţia lui'obbes, statul este totalitar.• &ontractul se înc"eie între stat şi popor şi nu între suveran şi popor.

tatul este singura sursă a dreptului, numai statul spune dreptul, numai elîl defineşte, pentru că numai el are puterea de comandă, iar legea este uncomandament. uterea statului este un summum imperium , are caracter absolut, este suverană.

John Locke • omul este natural sociabil, dar nu se află într#o stare de război, ci într#o

stare de natură. tarea de natură cuprinde mai multe drepturifundamentale* dreptul la libertate, dreptul la muncă, dreptul la proprietate privată. &ontractul social la +oc e are ca scop garantarea drepturilor naturale în cadrul dreptului pozitiv. Autorităţile publice ale statului suntînvestite cu putere, dar ele trebuie să garanteze aceste drepturi naturale.!acă abuzează de puterea încredinţată, poporul are dreptul de a#şi luaînapoi suveranitatea.

Din acest fapt, rezultă pentru autorităţile statului bilateralitatea obligaţiei politice : obligaţia poporului de a se supune legilor pozitive ale statului se

sprijină pe obligaţia pentru stat de a respecta drepturile naturale aleoamenilor.

8/16/2019 Teoria Contractului Social Şi Teoria Separaţiei Puterilor

2/3

Astfel, supunerea faţă de puterea politică nu este necondiţionată, pentru cădrepturile fundamentale sunt o condiţie permanentă a e%erciţiului puterii.

-o"n +oc e este considerat fondatorul liberalismului politic, un pact cu

ma oritatea înseamnă un act al întregii societăţi/ de e%emplu, un vot ma oritar poate să retragă unui individ dreptul inalienabil al proprietăţii private.copul statului nu îl constituie pacea, securitatea individului ca la 'obbes, ci

ma%imum de libertate pentru om.&el mai de seamă reprezentant al Teoriei contractului social, J.-J. Rousseaususţine că omul se află într#o stare de natură, omul nu este un animal social, ciun biet animal, cu două tendinţe* mila şi perfectibilitatea, care#l fac uman. 0mulse asociază cu alţii, înc"eie un contract prin care cedează totalitatea drepturilor sale naturale entităţii create prin contract, statul, care i le restituie imediat.

Astfel, drepturile naturale, prin intermediul contractului, devin drepturi civile.1n concepţia lui 2ousseau, pactul are la bază totalitatea voinţelor individualecare se contopesc într#o voinţă generală, a ung ndu#se la o comunitate politică prin fuziune. 3oinţa generală este raţiunea publică. uveranul este reprezentatde ansamblul cetăţenilor, dacă voinţa lor poate valora voinţă politică. 0ricum,guvernarea democratică este un ideal, nu este adaptabilă la oameni.

B. Definiţia dreptului+a Grotius , dreptul este mi locul raţional şi natural de a asigura pacea.!reptul natural este imuabil, e preia ideea lui Aristotel că omul este un animalsocial, astfel că simpla sociabilitate a omului este suficientă pentru creareadreptului. ociabilitatea omului decurge din dreptul natural, ea se realizează prinintermediul pactului social.1n doctrină, se apreciază că dreptul natural al lui $rotius se situează întrecurentul dogmatic al dreptului natural creştin, care tinde să se subordonezedreptul natural dreptului divin pozitiv şi curentul raţionalist al dreptului naturalmodern, care tinde să elimine dreptul divin pozitiv ca ordine uridică.+a Hobbes, dat fiind că suveranul este unicul legiuitor, legea este cea caredetermină dreptul. Astfel, un act este legal, dacă este conform cu legea făcută desuveran. 1n literatura de specialitate, s#a considerat că 'obbes s#ar apropia de pozitivismul uridic.&oncepţia sa este, însă, a%ată pe 4 mari coordonate, care o diferenţiază de pozitivism*5) 'obbes susţine e%istenţa unei legi naturale, c"iar dacă este apreciată cafiind o teoremă a raţiunii. e ea este fondată pacea şi securitatea societăţii, legea pozitivă nefiind dec t mi locul prin care se atinge pacea. +egea pozitivă esteinevitabil legată de legea naturală.6) la 'obbes nu înt lnim ideea limitării puterii statului de către drept, aşa

cum susţin pozitiviştii, pentru că el susţine că suveranitatea este absolută şiindivizibilă, ei nu i se pot aduce atingeri.

8/16/2019 Teoria Contractului Social Şi Teoria Separaţiei Puterilor

3/3

4) sistemul uridico#politic al lui 'obbes nu se identifică celui pozitivist,caracterizat de neutralitatea dreptului. +a 'obbes, legile pozitive au ca scopsuprem asigurarea păcii şi a siguranţei indivizilor, fiind subordonate legiinaturale care le arată ceea ce trebuie să fie.

+a John Loc e, dreptul trebuie să asigure libertatea individului, prin toatecategoriile sale de prescripţii* dreptul comandă, limitează, permite, interzice etc.+a Rousseau, legea se caracterizează printr#o generalizare colectivă, ea nuare valoare dec t prin pactul colectiv.1n fapt, este vorba despre o dublă generalitate a legii*5) o !eneralitate formal" , care provine din autoritatea statală, ceea ceimplică faptul că legea, venind de la toţi, este legată de democraţie/6) o !eneralitate material" , care relevă prescripţiile pe care legea lestatuează. Această dublă generalitate are două consecinţe* a) legea, fiind un act

de voinţă generală nu poate să se pronunţe asupra particularului/ b) faptul călegea este e%presia voinţei generale, înseamnă că ea este raţională şi legitimă.!oar legea poate împlini omul, pentru că ea asigură libertatea şi ustiţia.!in această teorie, reiese că 2ousseau nu respinge dreptul natural, dar îltransfigurează, îl face un drept analogic natural, în sensul că nu are semnificaţieşi validitate dec t prin intermediul raţiunii publice şi legii pozitive civile.