Tema 2 Banca comercială – definire, clasificare, tipuri de operaţiuni, structura organizatorică2.1. Definirea băncilor comerciale, clasificarea lor şi tipurile de activităţi 2.2.Procedura şi etapele de fondare şi înregistrare a băncilor comerciale 2.3. Organele de conducere şi structura organizatorică a băncii comerciale 2.4. Reorganizarea şi lichidarea băncii comerciale

2.1. Definirea băncilor comerciale, clasificarea lor şi tipurile de activităţi Conform Legii instituţiilor financiare (articolul 3) bancă este definită ca o instituţie financiară

care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc.

Ţinând seama de rolul şi funcţiile băncii comerciale, activităţile financiare ale acestora pot fi clasificate în patru tipuri de operaţiuni:

1. operaţiuni pasive – operaţiunile de formare a resurselor financiare şi a capitalului (operaţiuni de depozit, de emitere a valorilor mobiliare etc.);

2. operaţiuni active – operaţiuni de plasare a resurselor atrase sub diferite forme (operaţiuni de creditare, investiţii în valori mobiliare etc.);

3. operaţiuni de intermediere – activităţi de intermediere între cele pasive şi active (operaţiuni de plăţi, cumpărare/vânzare a valorilor mobiliare, schimb valutar etc.);

4. operaţiuni facultative – diverse servicii aferente operaţiunilor bancare (de păstrare a unor bunuri a clienţilor, de transportare a numerarului, consulting investiţional etc.)

Conform Legii instituţiilor financiare (articolul 26) băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:

a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobândă;b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea

tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vânzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu

excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de: - instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.); - futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobânzii; - instrumente privind rata dobânzii; - titluri de valoare;d) acordarea de servicii de decontări şi încasări;e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de voiaj,

cambii bancare etc.);f) cumpărarea şi vânzarea banilor (inclusiv a valutei străine);g) leasing financiar;h) acordarea de servicii aferente la credit;i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar;j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vânzare a valutei străine;k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi

administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii

privind investiţiile;m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;n) orice altă activitate financiară permisă de BNM.Prezentarea băncilor comerciale se poate face în funcţie de multitudinea de clasificări în baza

criteriilor care influienţează modul de organizare, sistemul informaţional, procesul decizional, specializarea efectuării operaţiunilor, precum şi modul de numire a cadrelor de conducere.

Băncile comerciale pot fi clasificate în modul următor:

1

- după forma de proprietate: bănci private ale căror capital aparţine unei persoane sau unui grup de persoane; bănci publice caracterizate prin deţinerea întregului capital de către statul pe teritoriul căruia se află; bănci mixte care funcţionează sub formă de SA, în care statul este unul din acţionari.

- după apartenenţa naţională a capitalului: bănci autohtone – capitalul aparţine persoanelor fizice şi juridice din statul unde aceasta funcţionează; bănci străine – constituite prin aportul de capital străin; bănci mixte – constituite prin aportul de capital a doi sau mai mulţi parteneri din ţări diferite şi se supun legislaţiei din ţara unde îşi au sediu.

- după specializare: bănci universale – care efectuează toate operaţiunile bancare şi nu îşi limitează activitatea la anumite sectoare ale economiei sau la operaţiuni preponderente de anumite tipuri; bănci specializate – de investiţii, agricole, ipotecare, de export-import, case de economii etc.

2.2.Procedura şi etapele de fondare şi înregistrare a băncilor comerciale Băncile comerciale sunt organizate cu statut de SA. Fondarea lor presupune parcurgerea

următoarelor etape:I. Desfăşurarea adunării de constituire a SA, în cadrul căreia:- este luată prin vot unanim decizia de fondare a SA, consemnată prin procesul verbal, semnat de

toţi fondatorii, care ulterior este autentificat noatarial;- are loc semnarea de către fondatori a contractului de constituire a SA, prin care aceştea îşi

asumă obligaţia de a contribui cu cotele de participare în capitalul statutar al SA;- se aprobă statutului SA;- sunt delegate persoanele împuternicite pentru înregistrarea SA la Camera Înregistrării de Stat.II. Deschiderea contului provizoriu pentru acumularea mijloacelor băneşti şi formarea capitalului

SA. III. Înregistrarea SA la Camera Înregistrării de Stat.IV. Efectuarea procesului de emitere şi plasare a acţiunilor cu înregistrarea respectivă la CNPF.După adunarea de constituire concomitent cu etapele următoare fondatorii execută următoarele

etape de obţinere a autorizaţiei bancare de la BNM:I. Depunerea setului de documente la Departamentul reglementare şi supraveghere bancară, care

include:- cererea pe numele guvernatorului BNM;- procesul verbal de constituire a SA;- contractul de constituire a SA;- statutul SA;- regulamentele interne (structura organizatorică, funcţiile şi competenţele consiliului băncii, a

comisiei de cenzori, a organului executiv, a subiviziunilor teritoriale, cum ar fi filiale, agenţii etc.);- business-planul de activitate pe viitorii trei ani;- informaţii despre acţionari (denumire/nume, adresă, număr de acţiuni dţinute, ponderea în

totalul capitalului);- informaţii ample despre persoanele fizice şi juridice ce vor deţine mai mult de 10% din

capitalul social (în special cotele deţinute în alte societăţi comerciale, inclusiv bănci, sursele de efectuare a investiţiilor în capitalul băncii, pentru persoane juridice situaţia financiară, reflectată în rapoartele financiare). Aceste persoane trebuie să obţină permisiunea scrisă a BNM de deţinere a cote substanţiale în capitalul băncii;

- informaţia detaliată despre membrii Consiliului băncii, comisia de cenzori şi ceilalţi administratori ai băncii, inclusiv lipsa antecedentelor penale, studiile, experienţa în domeniu etc.;

- contracele de angajare cu administratorii băncii.II. BNM în decurs de cel mult 3 luni examinează şi aprobă preliminar sau respinge cererea de

acordare a autorizaţiei bancare. În cazul respingerii, refuzul trebuie argumentat în scris.III. BNM acordă autorizaţie preliminară pe termen de un an.IV. Banca comercială pe parcursul acestui an este obligată:

2

- să formeze capitalul iniţial stipulat în contractul de constituire şi statut, dar nu mai mic de cuantumul minim impus de BNM (200 mil. lei), mijloacele băneşti se vor acumula pe contul provizoriu deschis la BNM, iar după finalizarea creării SA vor fi transferate pe contul permanent LORO;

- să angajeze specialiştii, cu care va semna contracte individuale de muncă;- să încheie un contract cu o firmă de audit;- să închirieze sau să procure edificiu şi echipamentul necesar pentru desfăşurarea activităţii.V. După expirarea unui an de la eliberarea autorizaţiei preliminare, în cazul îndeplinirii tuturor

condiţiilor enumerate timp de o lună BNM elibirează autorizaţia permanentă, care nu este transmisibilă şi are termen nedeterminat.

2.3. Organele de conducere şi structura organizatorică a băncii comerciale Structura organizatorică a băncii comerciale se determină prin următoarele elemente:1. Stabilirea organelor de conducere şi a organigramei;2. Aprobarea competentenţelor organelor de conducere;3. Nivelul de responsabilitate în efectuarea operaţiunilor.În acest context putem evidenţia următoarele organe de conducere ale unei bănci:I. Adunarea generală a acţionarilor ca organ suprem al băncii.II. Consiliul băncii (cu şedinţe ordinare lunare), condus de preşedintele consiliului.III. Comisia de cenzori – organul suprem de control din partea acţionarilor.IV. Organul executiv, care poate fi:- unipersonal, conducerea fiind efectuată de o singură persoană (director general);- colegial, conducerea fiind efectuată de un organ colectiv (consiliul de administraţie, cârmuirea

băncii, acestea fiind compuse din preşedinte şi mai mulţi vice-preşedinţi).Calitatea de administratori ai băncii o au următoarele persoane:- membrii Consiliului băncii;- membrii comisiei de cenzori;- membrii organului executiv al băncii;- directorii de filiale;- alte persoane împuternicite să acţioneze din numele băncii.Structura organizatorico-teritorială a băncii comerciale este prezentată în fig. 2.3.1.

Fig. 2.3.1. Structura organizatorico-teritorială a unei bănci comerciale

3

Centrala îndeplineşte funcţia de coordonare a tuturor activităţilor care se desfăşoară în filiale, agenţii şi reprezentanţe. În acelaşi timp în incinta centralei băncii activează organele de conducere , de asemenea unele operaţiuni şi activiăţi sunt prerogativa exclusivă a centralei: decontările intrabancare şi interbancare, operaţiunile cu valori mobiliare, plăţile internaţionale, acordarea creditelor semnificative, aprobarea business-planurilor, strategiilor de dezvoltare, evidenţa contabilă consolidată etc.

Filialele efectuează cea mai mare parte din operaţiunile permise de autorizaţia bancară deţinută, cu excepţia celor enumerate mai sus. Filiala băncii desfăşoară în numele ei toate sau unele din activităţile financiare prevăzute de licenţa eliberată băncii şi acţionează în limitele împuternicirilor acordate de bancă. Filiala băncii poate avea subdiviziuni structurale interne (agenţii, puncte de schimb valutar) situate în afara sediului ei, care nu au bilanţ separat.

Agenţia poate desfăşura activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar) determinate de bancă în conformitate cu lista activităţilor permise acesteia, stabilite în actele normative ale Băncii Naţionale. De regulă acestea sunt atragerea depozitelor de la persoanele fizice, primirea plăţilor pentru servicii comunale, deservirea cardurilor bancare, schimb valutar etc.

Reprezentanţa băncii nu are dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi alte activităţi, cu excepţia celor de informare, reprezentare şi apărare a intereselor băncii.

Departamentele, direcţiile şi secţiile principalele ale băncii comerciale sunt reflectate în figura 2.3.2.

Fig. 2.3.2. Departamentele, direcţiile şi secţiile principalele ale băncii comerciale

2.4. Reorganizarea şi lichidarea băncii comerciale Reorganizarea băncii comerciale poate avea loc în două modalităţi:1. Fuziunea băncilor – contopirea a două sau mai multe bănci în urma căreia este creată o nouă

bancă (succesoare), cele contopite (cedente), încetând simultan activitatea ca persoane juridice.2. Asocierea băncilor – o bancă (succesoare) înglobează una sau mai multe bănci (cedente).

Statutul juridic al băncii succesoare rămâne neschimbat.În cazul reorganizării este necesară respectarea următoarelor condiţii (limite):- activele totale ale băncii succesoare în urma reoganizării nu trebuie să depăşească 30% din

activele totale ale sistemului bancar;

4

- depozitele persoanelor fizice ale băncii succesoare în urma reoganizării nu trebuie să depăşească 30% din suma totală a acestor depozite pe întreg sistem bancar.

Reorganizarea băncilor se efectuează în baza permisiunii scrise a BNM.

Lichidarea băncii. Lichidarea băncii începe cu retragerea autorizaţiei bancare, care poate surveni în următoarele

cazuri:- la solicitarea băncii;- în cazul unor încălcări grave ale legislaţiei;- obţinerea autorizaţiei în baza unor informaţii eronate sau false;- banca nu a început activitatea timp de un an de la obţinerea autorizaţiei preliminare;- lihidarea băncii conform deciziei acţionarilor sau a instanţei de judecată (în caz de

insolvabilitate);- activitatea băncii comerciale în primii trei ani de activitate se deosebeşte esenţial de cele din

business-plan;- în cazul reorganizării băncilor (pentru băncile cedente);- deţinătorul cotei substanţiale a pierdut permisiunea scrisă de la BNM de deţinere a cotei

substanţiale în capitalul băncii.Procesul de lichidare a băncii comerciale este intentat conform Legii insolvabilităţii în

următoarele cazuri:a) Supraîndatorare (valoarea patrimoniului nu mai acoperă obligaţiunile existente);b) Incapacitatea de plată – incapacitatea băncii de a executa obligaţiunile scadente (încetarea

efectuării plăţilor).Depăşirea insolvabilităţii poate fi efectuată prin două modalităţi:a) Prin proces extrajudiciar, altfel spus prin restrucutrarea datoriilor sub supravegherea

Consiliului creditorilor sau prin fuziunea/asocierea băncii insolvabile cu altă bancă.b) Prin proces judiciar, care este aplicat de cele mai dese ori şi presupune următoarele etape:1. Retragerea autorizaţiei de către BNM şi înaintarea de către aceasta a unei cereri în instanţa de

judecată.2. Hotărârea judecătorească de intentare a procesului de insolvabilitate.3.Instituirea Consiliului creditorilor.4. Numirea administratorului în oficiu care va gestiona nemijlocit procesul de lichidare a băncii

comerciale.Administratorul în oficiu efectuează inventarierea activelor şi pasivelor băncii în proces de

lichidare, după care începe procesul de realizare a activelor în scopul plăţii datoriilor faţă de terţi. Achitarea obligaţiunilor este efectuată în următoarea ordine:

I. Sunt achitate datoriile salariale faţă de angajaţii băncii;II. Sunt achitate datoriile bugetare ale băncii;III. Sunt rambursate mijloacele băneşti datorate faţă de persoanele fizice – deponenţi ai băncii;IV. Sunt rambursate mijloacele băneşti datorate faţă de persoanele juridice – clienţi ai băncii;V. Recuperate mijloacele investite de acţionarii băncii.

5