TEMA IUBIREA-ION

Publicat in 1920, romanul ,,Ion" reprezinta primul roman al lui liviu Rebreanu, o capodopera care infatiseaza universul rural in mod realist, fara idilizarea din proza samanatorista.

Opera literara ,,Ion" de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv apartinand prozei interbelice. Ca roman realist tradiţional, „Ion” ilustrează tipul numit de N. Manolescu „roman doric”, având acţiune cronologică, perspectivă narativă omniscientă, personaje tipice şi viziune veridică.

O altă trăsătură a romanului realist este observarea omului în mediul său de viaţă, în determinările materiale şi sociale pe care le dau munca, familia, obiceiurile şi credinţele, etc. De aici rezultă caracterul monografic al romanului „Ion”, în care imaginea comunităţii săteşti este urmărită în ritmurile vieţii ei specifice.

Titlul romanului este unul semnificativ, Ion fiind modelul taranului cu dorinta de pamant. El este un om, care vrea sa-si transforme viata intr-o lume, care nu-i ofera prea multe. Ion al Glanetasului este un personaj reprezentativ pentru colectivitatea umana din care face parte prin men-talitatea clasei taranesti si a vremurilor careia ii apartin.

Tema romanului este prezentarea problematicii pamantului, in conditiile satului ardelean de la inceputul secolului XX. Macrotema este sustinuta de o serie de teme subordonate: tema inavutirii, a iubirii, a familiei, conditiei femeii si a conditiei intelectualului (invatatorul). Romanul prezinta drama taranului ardelean, care traieste intr-o societate pentru care pamantul este mai mult decat un mijloc de subzistenta, un criteriu al valorii individuale.

Incă de la începutul romanului se prezintă relaţiile temporale şi spaţiale şi, de asemenea, personajele principale, ceea ce conferă veridicitate romanului realist.

Din punct de vedere compozitional, din ratiuni in primul rand editoriale, asa cum relateaza autorul, romanul a fost impartit in doua volume: Glasul pamantului si Glasul iubirii, primul avand sase capitole, iar al doilea, sapte, titlurile acestora sintetizand continutul. La randul lor, capitolele au fost structurate in 69 de secvente epice, intreaga arhitectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. De aceeasi figura, dupa care romanul urma sa reprezinte „un corp sferoid", tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii.

Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati de comunitate. Conflictul exterior, social, intre Ion si Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, intre glasul pamantului si glasul iubirii. Se poate vorbii si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Butunoiu, pentru o brazda de pamant, sau intre Ion si George Bulbuc, mai intai pentru Ana, apoi pentru Florica.

Perspectiva narativă prezentă în romanul „Ion” este obiectivă, naratorul fiind obiectiv şi detaşat , care nu se implică în faptele prezentate, lasă viaţa să curgă. Naratorul este omniscient, ştie mai mult decât personajele sale, şi omniprezent, dirijând evoluţia lor ca un regizor universal. El plăsmuieşte traiectoriile existenţei personajelor, conform unui destin prestabilit, cunoscut de la început pana la final.Din punct de vedere compozitional, din ratiuni in primul rand editoriale, asa cum relateaza autorul, romanul a fost impartit in doua volume: Glasul pamantului si Glasul iubirii, primul

avand sase capitole, iar al doilea, sapte, titlurile acestora sintetizand continutul. La randul lor, capitolele au fost structurate in 69 de secvente epice, intreaga arhitectura a romanului corespunzand figurii grafice pe care prozatorul si-o construise. De aceeasi figura, dupa care romanul urma sa reprezinte „un corp sferoid", tine si imaginea de la inceputul si de la sfarsitul cartii.

Conflictul central din roman este lupta pentru pamant in satul traditional, unde posesiunea averii conditioneaza dreptul indivizilor de a fi respectati de comunitate. Cobflictul exterior, social, intre Ion si Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, intre glasul paantului si glasul iubirii. Se poate vorbii si de conflicte secundare, intre Ion si Simion Butunoiu, pentru o brazda de pamant, sau intre Ion si George Bulbuc, mai intai pentru Ana, apoi pentru Florica.

Tema pamantului este in concordanta cu prima parte a romanului Ion, " Glasul pamantului"Condus de dorinta de a avea cat mai mult pamant Ion o seduce pe Ana lui Vasile Baciu, lasand-o

insarcinata. Pentru a spala rusinea, Ion o ia de sotie pe Ana, odata cu ea primind si o parte din averea tatalui acesteia. Ion uita ca datorita Anei si-a atins un scop in viata si-o trateaza cu indiferenta, umilind-o in acelasi timp. Sinuciderea Anei nu-l impresioneaza in mod deosebit pe Ion, acesta considerand ca piedica din calea fericirii lui alaturi de Florica a disparut.

Tema iubirii este pusa in evidnta in cea de-a doua parte a romanului "Glasul iubirii"Dupa moartea Anei Ion revine la prima sa obsesie Florica. Indraznind sa o viziteze din ce in ce

mai de pe aceasta, Ion il determina pe George sa fie precaut. Astfel, in noaptea in care Ion merge s-o intalneasca pe Florica George il omoara lovindu-l cu sapa in cap.

Monumental si simbolic prin tragismul sau, Ion traieste tragica dilema intre iubire si patima pentru pamant.

Avand in vedere argumentele prezentate anterior putem afirma ca atat tema pamantului, cat si cea a iubirii sunt prezente in romanul Ion scris de Liviu Rebreanu.