Temă de seminar la Naratologie

Vlad Alexandru CFM-AnI-Ro

Relaţia narator, personaj, acţiune

Acţiunea este lineară, iar personajul principal are valoare de tip literar, fiind un caracter. Compoziţia este circulară şi in cadrul discursului narativ, un rol important il au scenele descriptive.

Surprinderea perspectivelor narative

Naratorul începe descrierea acţiunii interpretată de cele două personaje, după părerea mea, în tipul narativ auctorial al naraţiunii heterodiegetice. Naraţiunea prezentă în faza incipientă este heterodiegetică deoarece naratorul prezintă evenimentele dintr-o perspectivă neutră fără a se implica în acţiune sau a prelua unghiul subiectiv al unui personaj pentru al proiecta prin diferite mijloace artistice în antiteză cu perspectiva sa. Tipul narativ devine unu actorial în momentul în care naratorul preia unghiul subiectiv al personajelor, prin prisma reproducerii anumitori gănduri al primului personaj cu privire la posibilitatea anticipării persoanei cu care urma să intre in contact vizual si continuând din acelaşi unghi subiectiv până la finalul dialogului dintre cele două personaje.

Temele sau motivele centrale

Tema este construită din elementele condiţiei umane ca neputinţa şi desfrănarea foarte bine cotextualizate prin surprinderea şi descrierea cu lux de amănunte a tabieturilor celor două personaje. Aceste două tematici generale care se construiesc in antiteză, ceea ce generează un puternic conflict psihologic. Adaptarea dialogului la un limbaj argotic oferă temei centrale, desfrânarea, un plus de originalitate.

Tehnicile de construcţie a personajelor

Personajele acestui text literar sunt construite în mai multe moduri şi anume :

Construcţia personajului principal, Laura, se realizează prin asocierea a două dimensiuni: una socială, exterioară, alta psihologică, interioară. Dimensiunea socială se limitează la repercursiunile atrase asupra ei din cauza dizabilităţii fizice pe care o posedă. Această dizabilitate o impinge pe Laura spre interiorizare în dimensiunea psihologică. Personajul secundar, Nena se conturează mai mult în dimensiunea socială, în care, personalitatea ei este scoasă la vedere din dialogul pe care îl poartă cu Laura.

Potenţialul cinematografic al prozei

Textul literar la care facem referinţă are parţial potenţial cinematografic. Putem transforma acest fragment literar într-o secvenţă cinematografică însă în momentele în care naratorul descrie gândurile Laurei, sau maschează dizabilitatea fizică a ei apare fenomenul incapacităţii limbajului cinematografic de a transpune aceste fragmente în imagini. Soluţionarea acestor incapacităţi se poate realiza prin inserare unor cadre cu caracter simbolic, care, prin metoda efectului Kuleshov, să genereze anumite stări sau idei echivalente.