Tema VII. Redactarea lucrărilor ştiinţifice

Subiecte ce vor fi discutate

1. Redactarea lucrării ştiinţifice

• Redactarea şi susţinerea publică a unei lucrării de cercetare reprezintă o etapă importantă a activităţii ştiinţifice, ultima din şirul de paşi specifici cercetării, etapă ce evidenţiază valoarea socială a cercetării.

• O lucrare ştiinţifică se adresează totdeauna altora, beneficiarilor ei. Atât redactarea cat şi prezentarea unei lucrări sunt forme specifice de comunicare ştiinţifică, redactarea ca o formă de comunicare scrisă iar susţinerea publică ca formă de exprimare orală, de comunicare cu publicul beneficiar.

• Redactarea şi susţinerea publică a unei lucrări ştiinţifice presupune utilizarea unui limbaj specific şi respectarea unor reguli de redactare şi de comunicare.

Etapele redactării unei lucrări ştiinţifice

1. Elaborarea şi definitivarea planului de redactare a lucrării

• Calitatea unei lucrări ştiinţifice este condiţionată de elaborarea, definitivarea şi implementarea unui plan de redactare. Planul de redactare al unei lucrări ştiinţifice trebuie să fie cât mai cuprinzător, coerent şi bine direcţionat pentru atingerea obiectivelor cercetării. Practic este o continuare şi o corectare permanentă a notiţelor, documentării bibliografice, algoritmului şi a proiectelor tematice corespunzătoare temei de cercetare asumate.

Planul de redactare al unei lucrări ştiinţifice asigură

Reguli privind redactarea lucrărilor ştiinţifice

Reguli privind elementele componente ale unei lucrări ştiinţifice

Reguli privind elementele componente ale unei lucrări ştiinţifice

Reguli privind elementele componente ale unei lucrări ştiinţifice

Reguli privind elementele componente ale unei lucrări ştiinţifice

Bibliografie şi citări

•Lucrările incluse în bibliografie se înscriu în ordinea alfabetică a autorilor; lucrările colective se înscriu tot alfabetic după numele şi prenumele coordonatorului lucrării; uneori ele se numerotează de la 1…N.•Pentru citarea în text şi prin referinţă la subsol se utilizează următorul ansamblu de elemente: prenumele şi numele autorului, titlul lucrării (capitolului), numărul volumului, editura, localitatea unde a apărut, anul apariţiei şi pagina implicată; dacă citarea se face la sfârşitul capitolului şi/sau lucrării se reţin aceleaşi elemente;•În cazul citării repetate a unei surse în subsolul paginii, pentru a se evita repetarea titlului lucrării se folosesc: op.cit. sau idem, când corespund toate elementele, inclusiv pagina;•• ibidem, când corespund toate elementele cu excepţia paginii. În acest caz, se scrie: Ibidem, p19. În cazul când se fac referiri la arhive sau lucrări care nu se găsesc în biblioteci publice se scrie: loc/cit..

Susţinerea publică a lucrărilor ştiinţifice

• Lucrările ştiinţifice, practic toate formele de comunicare ştiinţifică, se finalizează în scris. Însă numai o parte dintre acestea implică în mod direct şi forma de prezentare orală, adică susţinerea publică. Comunicările ştiinţifice,intervenţiile ştiinţifice şi rapoartele de cercetare ştiinţifică se prezintă de regulă la sesiuni de comunicare ştiinţifică, simpozioane şi alte sesiuni ştiinţifice.

• Studii ştiinţifice specifice, memorii ştiinţifice, rapoarte de cercetare, lucrări de licenţă, de disertaţie, de doctorat se susţin public în faţa unor comisii de specialitate, comisii profesorale de diplomă, disertaţie, comisii de doctorat, etc.

Elemente componente ale unei susţineri publice

• Introducerea- vorbitorul enunţă în linii mari problema care face obiectul susţinerii publice

• Conţinutul lucrării (tratarea subiectului)• Concluzii• O susţinere publică de succes trebuie să

trezească şi să menţină viu interesul auditoriului, să prezinte raţionamente logice şi argumente practice.

Mijloace de expresie ce trebuie folosite în susţinerea publică

• Cuvântul• Sintaxa• Cadenţa şi armonia

frazei• Sugestivitatea stilului

• Debitul verbal• Căldura cuvântului, a

mesajului• Gesticulaţia

corespunzătoare• Atitudine, prezenţă,

stil, ţinută