TEORIA GENERALĂ A

DREPTULUI ADMINISTRATIV

Capitolul II

NORMA JURIDICĂ DE DREPT ADMINISTRATIV

obiectul dreptului administrativ îl formează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţilor locale, realizată, deci, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a colectivităţilor locale;

norma de drept administrativ face parte din acea categorie de norme juridice care reglementează, ordonând şi organizând, raporturile sociale ce constituie obiectul activităţii administrative a statului şi a colectivităţii locale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare;

putem defini în general norma de drept administrativ ca fiind regula de conduită general-obligatorie a cărei scop este acela de a organiza executarea şi de a executa concret legile, de a asigura ordinea publică şi de a satisface nevoile de interes general, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire la nevoie prin constrângere

STRUCTURA NORMEI JURIDICE DE DREPT ADMINISTRATIV

Logică – partea statică, internă, stabilă a normei IPOTEZA – descrie imprejurările în care intră în acţiune

dispoziţia şi sancţiunea normei determinată; relativ determinată (subînţeleasă)

DISPOZIŢIA – constituie partea activă, elementul raţional, miezul normei de drept administrativ, ea este în general, categorică, imperativă, deoarece raporturile sociale ce fac obiectul reglementării dreptului administrativ se desfăşoară în procesul de exercitare a puterii publice . poate ordona (impune) o anumită conduită; poate să prevadă obligaţia de abţinere de la săvârşirea

unei fapte; poate cuprinde anumite permisiuni.

determinată; relativ determinată.

SANCŢIUNEA – prevede consecinţele juridice nefavorabile care decurg în cazul nerespectării dispoziţiei sau ipotezei sau măsurile de cointeresare a subiectului în vederea promovării conduitei dorite. De cele mai multe ori aceasta in dr.adm. se prezumă şi constă în

nulitatea sau anulabilitatea acţiunii sau actului administrativ realizată fără respectarea condiţiilor statuate în ipoteză şi dispoziţie.

Clasificare: dpdv al gradului de determinare:

determinate; relativ determinate; alternative; cumulative.

sancţiuni administrativ-disciplinare (diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni);

sancţiuni administrativ-contravenţionale (amenda); sancţiuni administrativ-patrimoniale (obligarea la

repararea prejudiciului cauzat); măsuri de executare silită (demolarea unei construcţii); măsuri cu privire la actele juridice (suspendarea,

retragerea, anularea actului juridic); măsuri de constrângere cu caracter nesancţionator

(obligarea la tratament medical).

tehnico-legislativă – structura externă şi dinamică a normei, ea se suprapune structurii logice, este corelată cerinţelor de celeritate ea se identifică şi se exprimă prin articole, paragrafe, alineate

care la rândul lor sunt structurate în părţi, titluri, capitole, secţiuni

  Lege cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri

publice. Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 762 din 9 noiembrie 2009 Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. PARTEA ICAPITOLUL IDispozitii generale Art. 1. -(1) Prezenta lege are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de

salarizare pentru personalul din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului. ......

Art. 2. -(1) Dispozitiile prezentei legi se aplica:

a) personalului din autoritati si institutii publice, respectiv Parlamentul, Administratia Prezidentiala, autoritatea judecatoreasca, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, alte autoritati publice, autoritati administrative autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, finantate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale;

CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE DE DREPT ADMINISTRATIV

criteriul forţei juridice a actului normativ: Dreptul internaţional Drept naţional

criteriul structurii logice: complete incomplete: norme de trimitere sau norme în alb

obiectul reglementării: organizatorice de drept material de funcţionalitate

criteriul sferei de aplicare: generale; speciale; de excepţie.

criteriul modului de reglementare a conduitei: imperative: onerative şi prohibitive; supletive – permisive.

criteriul modului de sancţionare n. punitive n. stimulative

ACŢIUNEA NORMEI JURIDICE DE DREPT ADMINISTRATIV Acţiunea în timp a normei de drept

administrativ Intarea in vigoare:

Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.

Caracterul activ Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii

penale sau contravenţionale mai favorabile Retroactrivitatea Ultraactivitatea

Ieşirea din vigoare a) ajungerea la termen b) desuetudinea (perimarea sau învechirea) c) abrogarea

c1) abrogarea expresă directă indirectă

c2) abrogarea tacită sau implicită d) declararea neconstituţionalităţii

Acţiunea în spaţiu a normei de drept administrativ normele de drept administrativ acţionează pe

teritoriului statului român sau în anumite părţi ale acestuia, în unităţile administrativ-teritoriale, şi în funcţie de autoritatea emitentă a actului normativ nu doar de forţa juridică a acestuia = stricta aplicabilitate teritorială a normelor juridice. Excepţia extrateritorialităţii

Acţiunea asupra persoanelor a normei de drept administrativ norma de drept administrativ este personală în

sensul că ea acţionează asupra cetăţenilor statului român, principiul cetăţeniei active, dar ea are incidenţă şi asupra cetăţenilor străini aflaţi pe teritoriul României sau asupra apatrizilor;

acţiunea asupra persoanelor poate fi restrânsă numai la o categorie sau mai multe categorii de persoane care sunt sau nu cetăţeni ai statului Român.

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV Izvoarele materiale ale dreptului

realităţi exterioare ce determină acţiunea legiuitorului François Geny

“dat” – ceea ce preexistă fenomenului juridic: “dat”-ul real sau pur natural – natura fizică sau morală, ec.,

pol. sau soc. (climă, sol, construcţie anatomică şi psihologică a omului etc.);

“dat”-ul istoric - “dat” natural consolidat de istorie, drept postulat de viaţă;

“dat”-ul raţional – direcţia fundamentală care asigură în măsura posibilului, elaborarea ştiinţifică a dreptului pozitiv (regulile de conduită extrase de raţiunea omului);

“dat”-ul ideal. “construit” – ceea ce se naşte din explorarea acestei

necunoscute prin intermediul ştiinţei şi tehnicii

Izvoarele formale ale dreptului administrativ o formă de prezentare exterioară sau forme de

exprimare a normei de drept administrativ Izvoarele scrise ale dreptului

administrativ Administraţia în Constituţie

Titlul III, Capitolul II, III, IV, V Administraţia în tratate şi acorduri internaţionale

I. dacă un asemenea tratat este contrar unei dispoziţii constituţionale, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei, pentru punerea de acord a normei constituţionale încălcate cu prevederile tratatului;

II. în domeniul drepturilor omului, prevederile tratatelor încheiate pentru apărarea acestor drepturi au prioritate faţă de legile interne, iar dacă există o neconcordanţă între prevederile acestor tratate sau pacte, indiferent de denumire, ultimele se aplică pe temeiul priorităţii lor;

III. exceptarea cazurilor în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile;

IV. prioritatea dreptului UE faţă de dreptul intern precum şi constituirea unor garanţii instituţionale pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din statutul de membru UE.

Legile, actele Guvernului şi celelalte acte administrative cu caracter normativ Legea este opera autorităţii legiuitoare, este actul votat

de către Parlament conform procedurii fixate de Constituţie şi promulgată de Şeful Statului

Ordonanţa este expresia unei competenţe legislative delegate. Deci, ordonanţa depăşeşte sfera strictă a conducerii generale a administraţiei publice, fiind o modalitate de participare a Guvernului la realizarea puterii legislative, corespunzătoare rolului constituţional ce îi revine în legătură cu realizarea politicii interne şi externe a ţării. Prin ordonanţe se stabilesc reguli care, întrucât nu se referă la organizarea executării legilor, sunt de domeniul legii, fie în sensul că reprezintă reguli noi, fie în sensul că modifică sau abrogă reguli existente.

Hotărârea reprezintă, prin excelenţă, actul prin care Guvernul îşi exercită rolul constituţional privind conducerea generală a administraţiei publice. Prin hotărâre se reglementează, aşadar, relaţii sociale care sunt prin natura lor inferioare ca importanţă faţă de cele reglementate de lege

Alte acte administrative cu caracter normativ, cum sunt: instrucţiunile, normele metodologice, precizările sau regulamentele. Multe dintre acestea sunt uneori aprobate printr-un Ordin.

Izvoarele nescrise ale dreptului administrativ Jurisprudenţa, are o importanţă deosebită deoarece ea

este de cele mai multe ori un rezultat al controlului jurisdicţional, deosebindu-se de sentinţele/deciziile de justiţie propriu-zise care sunt pronunţate de judecător în fiecare speţă de contencios şi care privesc direct părţile aflate în litigiu fiind strict legate de aceste părţi.

In cadrul jurisprudenţei ca potenţial izvor de drept administrativ, un loc important îl ocupă principiile generale ale dreptului, deşi poziţionarea acestora în ierarhia izvoarelor dreptului administrativ în absenţa unui cod de procedură administrativă, este relativ dificilă. Aceste principii sunt caracterizate mai întâi de finalitatea (scopul) lor şi de tipul sau nivelul de autoritate (de forţă juridică) pe care înţelege să-l confere acestor principii judecătorul de contencios administrativ. Din punct de vedere al valorii juridice un lucru este sigur şi anume că doar legea poate formula o excepţie de la un principiu general al dreptului.

CODIFICAREA DREPTULUI ADMINISTRATIV

Normele juridice care alcătuiesc ramura dreptului administrativ, spre deosebire de alte ramuri de drept care sunt codificate, sunt cuprinse în acte normative disparate şi nu într-un cod care să asigure unitate şi coeziune acestor norme juridice, pe baza unor noţiuni precise şi unor principii riguroase.

Codul administrativ reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor, instituţiilor, raporturile dintre acestea si principiile aplicabile administraţiei publice centrale si locale.

Codul de procedură administrativă cuprinde ansamblul normelor juridice şi modalităţilor specifice privind elaborarea, emiterea, adoptarea, punerea în executare şi controlul actelor administrative, precum şi înfăptuirea operaţiunilor administrative de către autorităţi, instituţii şi servicii publice.

Codul de conduită a funcţionarilor publici reglementează în cuprinsul său normele de conduită profesională a funcţionarilor publici. Norme obligatorii pentru funcţionarii publici, precum şi pentru persoanele care ocupă temporar o funcţie publică, din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

Codul bunei administrări conţine principiile de bază ale unui model de comportament al autorităţilor şi al funcţionarilor publici faţă de orice persoană care li se adresează, şi prin intermediul căruia administraţia publică va fi mai transparentă şi mai aproape de nevoile cetăţenilor prin exercitarea unor servicii administrative de bună calitate a devenit o necesitate a societăţii administrative române.

Codurile administraţiilor sectoriale Codul fiscal Codul de procedură fiscală Codul consumului Codul rutier Codul aerian Codul vamal

RAPORTUL DE DREPT ADMINISTRATIV Raporturile de drept administrativ pot fi considerate acele

raporturi juridice care apar prin intervenţia normei juridice de drept administrativ asupra relaţiilor sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului sau a colectivităţilor locale, realizată, aşadar, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare.

unul din subiecte este întotdeauna, în mod obligatoriu, un purtător al autorităţii publice statale sau a colectivităţilor teritoriale, reprezentat de un organ al administraţiei publice, sau prin excepţie de un stabiliment public sau de utilitate publică – o structură nestatală, autorizată, care prestează un serviciu public alături sau în locul unei autorităţi a administraţiei publice.

sunt raporturi de putere, care apar în sfera relaţiilor sociale, reglementate de normele dreptului administrativ.

sunt raporturi de subordonare ale unuia dintre subiecţi faţă de celălalt.

Caracterele raportului de drept administrativ

SUBIECTELE RAPORTULUI DE DREPT ADMINISTRATIV Un raport de drept administrativ se poate stabili între:

două autorităţi ale administraţiei publice; o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate publică; o autoritate a administraţiei publice şi un organism non-

guvernamental; o autoritate a administraţiei publice şi o instituţie social-

culturală sau un agent economic; o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică.

Conţinutul raportului de drept administrativ Conţinutul raportului de drept administrativ este format din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor subiectelor aflate într-un raport juridic determinat, drepturi şi obligaţii prevăzute de norma juridică de drept administrativ.

Naşterea, modificarea sau încetarea raportului de drept administrativ nu depind de voinţa subiectivă a părţilor, ci constituie o îndatorire legală chiar şi pentru autorităţile administraţiei publice, a căror raţiune de a fi constă tocmai în realizarea obligatorie a atribuţiilor, a competenţelor cu care au fost învestite.

OBIECTUL RAPORTULUI DE DREPT ADMINISTRATIV Obiectul raportului de drept administrativ îl formează chiar

conduita la care se referă conţinutul. Specificitatea constă în aceea că acţiunea sau inacţiunea subiecţilor se încadrează în activitatea administrativă a statului sau a colectivităţilor locale, deci în cadrul realizării puterii executive.

Faptul juridic administrativ reprezintă o împrejurare care are efecte juridice, care creează, modifică sau stinge raporturi administrative. Astfel, nu orice împrejurare din natură sau din viaţa omului este fapt juridic de drept administrativ ci numai acelea de care norma juridică de drept administrativ leagă consecinţe juridice.

Faptele administrative ca orice fapte juridice pot fi clasificate în evenimente şi acţiuni, clasificare relaţionată la interferenţa sau neinterferenţa voinţei omului. Evenimentele sunt împrejurări care nu depind de voinţa oamenilor,

dar ale căror rezultate produc consecinţe juridice numai dacă norma de drept statuează acest lucru.

Acţiunile sunt manifestări de voinţă ale oamenilor (săvârşite cu discernământ) care produc efecte juridice ca urmare a reglementării lor prin normele dreptului administrativ. Acţiunile pot fi licite sau ilicite.

Faptul juridic de drept administrativ

ÎNCEPEREA ŞI STINGEREA RAPORTURILOR DE DREPT ADMINISTRATIV

Raporturilor de drept administrativ au drept mijloc de declanşare: a. actul juridic

- normativ, izvor de drepturi şi obligaţii obiective/subiective, rezultă că unele raporturi iau naştere în temeiul legii fără a fi necesară intervenţia unui fapt juridic administrativ;- individual, izvor de drepturi şi obligaţii subiective în baza cărora iau naştere raporturi în cele mai multe cazuri şi ca rezultat al unui fapt juridic administrativ.

b. faptul juridic material- faptele comisive sunt caracterizate prin efectele juridice pe care le produc, consecinţe ale îndeplinirii uneia sau mai multor acţiuni;- faptele omisive constau în abţinerea de la săvârşirea anumitor acţiuni a căror îndeplinire este prevăzută în mod obligatoriu de lege;- faptele comis-omisive produc efecte juridice atât ca urmare a unei acţiuni cât şi a unei omisiuni.

c. operaţiile materiale tehnice Stingerea raportului juridic de drept administrativ se produce

odată cu: realizarea obiectului; abrogarea, revocarea sau anularea actului juridic care a generat

raportul juridic; moartea, desfiinţarea, dispariţia subiectului pasiv.