2

Tema 1: Generalităţi. Noţiuni de bază .În Dicţionarul explicativ al Limbii române, sistemul este definit ca fiind un ansamblu de elemente dependente (componente, principii, reguli, relaţii, etc. ) care formează un întreg organizat, pe baza unui plan prestabilit, cu scopul realizării unui anumit obiectiv.Conform teoriei sistemelor, orice organism economic (firmă, întreprindere, asociaţie, bancă, etc.) este un sistem economic, format din mai multe subsisteme care acţionează împreună pentru realizarea produselor sau serviciilor specifice domeniului său de activitate.Definit ca sistem economic, orice organism economic cuprinde, generic, trei subsisteme interconenctate1:›subsistemul productiv (de producţie), operaţional sau operativ, care realizează funcţia organismului economic (producere sau prestare de servicii);›subsistemul informaţional care asigură: comunicarea dintre subsisteme ale organismului economic; legătura organismului economic cu mediul exterior al acestuia;›subsisitemul de conducere sau decizional, care controlează şi conduce sistemul operativ prin intermediul subsistemului informaţional.Prin intermediul SIF se asigură o legătură permanentă între subsistemul de conducere şi cel de execuţie în ambele direcţii ale conducerii: de sus în jos şi de jos în sus. SIF prelucrează şi transmite deciziile de la sistemul de conducere la cel executiv şi înregistrează, prelucrează şi transmite informaţiile despre starea şi dinamica sistemului condus de la el spre sistemul de conducere. Structura unui sistem economic complex poate fi reprezentată în felul următor (figura 3.1).SIF poate fi de finit ca ansamblul datelor, informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor organizaţiei.Componentele SIF sunt: date, informaţii, circuite informaţionale, fluxuri informaţionale, proceduri informaţionale şi mijloace de tratare a informaţiilor. Potrivit opiniilor specialiştilor, data reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acţiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la organizaţie sau la procese din afara ei, care se referă la managementul acesteia. Unele date au caracter de informaţii. Din punct de vedere al managementului, prin informaţie desemnăm acele date care aduc adresantului un spor de cunoaştere privind direct şi indirect organizaţia respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor organizaţ iei respective.Prin circuit informaţional desemnăm drumul (traseul) pe care îl parcurge o informaţie sau o categorie de informaţii între emiţător şi destinatar. Circuitul informaţional poate fi caracterizat prin anumite caracteristici: lungime, viteză de deplasare, fiabilitate, cost, etc.Fluxurile informaţionale reprezintă cantitatea de informaţii care este vehiculat între emiţător şi destinatar pe circuitul informaţional. Clasificarea fluxurilor informaţionale:a) . Locaţie: interne şi externe;b) . Direcţie de vehiculare a informaţiilor: orizontale, verticale şi oblice;c) . Frecvenţă: periodice şi ocazionale.Prin proceduri informaţionale desemnăm ansamblul elementelor prin care se stabilesc modalităţi de culegere, înregistrare, transmitere, prelucrare şi arhivare a unei categorii de informaţii, cu precizarea operaţiilor de efectuat şi a succesiunii lor, a suporturilor, formulelor, modelelor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor folosite.În cadrul SIF, mijloacele de culegere, înregistrare, transmitere şi prelucrare a informaţiilor reprezintă suportul său tehnic sau mijloacele de tratare a informaţiilor. Tipuri de mijloace de tratare a informaţiilor:

. Manuale; . Mecanizate; . Automatizate.Funcţionarea unui sistem informaţional - decizional (orice USE) presupune, în general, desfăşurarea următoarelor activităţi:1. Culegerea datelor despre starea sistemului condus şi a mediului său înconjurător;2. Transmiterea datelor culese pentru prelucrare;

3. Prelucrarea datelor şi obţinerea informaţiilor necesare pentru adoptarea deciziilor;

1

4. Adoptarea deciziilor;5. Transmiterea deciziilor spre execuţie6. Asigurarea controlului şi urmăririi îndeplinirii deciziilor.Utilizarea tehnicii de calcul a produs mutaţii majore în modul de realizare ale acestor activităţi şi a determinat apariţia conceptului de SI.Conform SIE este un ansamblu structurat de elemente intercorelate funcţional pentru automatizarea procesului de obţinere a informaţiilor şi pentru fundamentarea deciziilor.Conform SIE este un ansamblu coerent structurat, format din echipamente de calcul şi comunicaţie, procese, proceduri automate şi manuale, inclusiv structurile organizatorice şi salariaţii, care folosesc calculatorul electronic ca instrument de prelucrare automată a datelor, în cadrul unui domeniu concret de activitate, în scopul obţinerii unui profit maximal în activitatea economică.Sistemul informatic al unei întreprinderi este definit ca fiind elementul care înglobează toate componentele automatizate ale căror interacţiuni sunt la nivel informaţional. Obiectivul său constă în furnizarea la diferite niveluri de organizare a informaţiilor ce pot însoţi şi controla funcţionarea întreprinderii2.Sistemul informatic(SI) este parte automatizată a sistemului informaţional.Mai concis, SI reprezintă o componentă a sistemului informaţional în care operaţiile de prelucrare a datelor se realizează în mod automat cu ajutorul echipamentelor de calcul şi în primul rând al calculatoarelor electronice.SIE poate să funcţioneze la nivelul unei singure USE, a unui grup de UE, în cadrul unei ramuri ale economiei naţionale sau chiar al unei ţări.După cum se vede din fig. 1.2. SIE este o componentă a sistemului informaţional el are ca obiect de activitate, în general, procesul de culegere, verificare, transmitere, stocare şi prelucrare automată a datelor.Sub noţiunea de SI se subînţelege un ansamblu organizat de metode, proceduri, echipamente de prelucrare automată a datelor şi oamenii, prin care se asigură colectarea, vehicularea, stocarea şi prelucrarea informaţiilor în scopul pregătirii şi transmiterii deciziilor privind desfăşurarea activităţilor din cadrul unei USE, precum şi controlul îndeplinirii acestora, în vederea realizării obiectivelor organismului respectiv în condiţii de

eficienţă maximă.Caracteristicile de bază ale conceptului actual de SI sunt următoarele:○Utilizatorii SI nu sunt neapărat specialişti în informatică, ci oameni care lucrează în d omenii diferite, în funcţii diferite, extrem de variate: conducători de diferite nivele, specialişti ori lucrători de birou din producere, instruire, medicină, artă, etc.;○Sistemul este conceput în jurul unei baze de date;○Sistemul se încadrează într-o structură organizatorică concretă.SI moderne au următoarele proprietăţi:○Asigură colectarea şi prelucrarea automată a datelor în regim interactiv, în timp real, prin teleprelucrare;○Utilizează pe larg modelele matematice, mijloacele tehnice, inclusiv a celor de înregistrare automată a datelor, de telecomunicaţii;○Acumulează şi păstrează în memorie cantităţi mari de date, asigură utilizarea lor complexă, inclusiv istoricul datelor şi analiza retrospectivă.Sistemul informatic preia şi dezvoltă o parte din operaţiile de prelucrare a întregului sistem informaţional al UE, pe care le automatizează. În aceste condiţii sistemul informatic nu este altceva decât un subsistem informaţional automatizat.El poate fi prezentat sub forma unei “cutii negre” care are intrările şi ieşirile sale.Apariţia SIE în cadrul sistemelor informaţionale imprimă valenţe sporite sistemului informaţional în două aspecte - cantitativ şi calitativ. Din punct de vedere cantitativ creşte considerabil capacitatea de calcul, adică volumul de date prelucrate, cât şi sporirea operativităţii în procesele de transmitere a informaţiilor. Sub aspect calitativ apare posibilitatea de prelucrare a noi tipuri de date, nu numaidecât numerice, ca texte,

2

imagini video, audio, etc. Creşte considerabil calitatea informaţiilor datorită creşterii exactităţii operaţiilor, reducerea erorilor la transmiterea datelor.Raportul dintre SI şi SIFVom menţiona faptul că sistemul informatic are o arie de cuprindere mai mică decât sistemul informaţional, arie pe care SI tinde mereu s-o egaleze cu cea al sistemului informaţional.Tendinţa actuală, care se manifestă cu o intensitate progresivă, este de amplifica utilizarea mijloacelor automatizate de tratare a informaţiilor, concomitent cu restrângerea celor manuale şi mecanizate. Caracteristicile tehnice, funcţionale şi economice performante ale mijloacelor automatizate, care se amplifică într-un ritm deosebit de alert, fac ca predominanţa acestora să fie foarte rapidă. Ca urmare, se constată o creştere atât a ponderii, cât şi a rolului SI în ansamblul SIF. În firmele competitive din ţările dezvoltate SI încorporează cea mai mare parte a elementelor SIF. Probabil că, într -un viitor nu foarte îndepărtat, SI va reuni peste 90 % din totalitatea elementelor informaţionale din organizaţie. De reţinut însă că întotdeauna vor exista elemente informaţionale, cele care ţin strict de natura umană, cu un pronunţat caracter informal, care nu vor putea face parte din SI.Există însă un singur caz de excepţie, când sistemul informatic depăşeşte limitele celui informaţional şi anume, când SI sunt folosite la automatizarea completă a procesului decizional şi a reglării automate a proceselor tehnologice.1.1. Clasificarea SIE.Din varietatea de criterii utilizate în clasificarea SI, enumerăm:După funcţiile la nivelul unităţilor economice:SSI de producţie;SSI financiar - contabil;SSI resurselor umane;SSI comercial;SSI de cercetare - dezvoltare.După nivelul de abordare : La nivel micro:›SI pentru conducerea utilajului, conveerelor, proceselor tehnologice.›SI pentru conducerea agenţilor economici.La nivelul macro:›SI pentru conducerea ramurilor economiei naţionale;›SI metropolitane;›SI teritoriale (judeţe, regiuni);›SI pentru conducerea unor activităţi şi funcţii naţionale (ecologia, populaţia, cadastru, sănătate, armată);›SI general al economiei naţionale.După gradul de structurare al colecţiilor de date : SI care folosesc fişiere independenta;SI cu BD;SI ce BD orientate pe obiecte;SI suport pentru asistarea deciziei;SI expert cu baze de cunoştinţe.După gradul de concentrare /dispersare a capacităţilor de prelucrare şi memorare a datelor:SI centralizate;SI distribuite.În funcţie de natura activităţilor susţinute : Sisteme destinate conducerii (MSS - Management Support Systems) care cuprind:- Sisteme destinate conducerii curente (MIS - Management Information Systems)Sisteme suport de decizie (DSS - Decision Support Systems)Sisteme informatice ale executivului (EIS - Executive Information Systems)Sisteme destinate nivelului operaţional care cuprind:Sisteme destinate activităţii de birou (OAŞ - Office Automation Systems)Sisteme pentru procesarea tranzacţiilor (TPS - Transaction Processing Systems)Sisteme pentru controlul proceselor (PCS - Process Control Systems)Sisteme destinate gestiunii cunoaşterii (KWS - Knowledge Work Systems)1.3.Structura unui SIE.SI are funcţia de prelucrarea automată a datelor pentru obţinerea informaţiilor necesare procesului de

conducere şi pentru informare. Pornind de la funcţia sa, SI are următoarea structură generală ( model conceptual ) :• Intrări (totalitatea datelor supuse prelucrărilor;• Prelucrări : totalitatea operaţiilor efectuate asupra datelor pentru obţinerea informaţiilor care stau la baza deciziilor;• Ieşiri : rezultatele prelucrărilor efectuate asupra datelor.Intrările unui SI pot fi:externe - totalitatea datelor cere provin din exteriorul sistemului informatic:documente primare de evidenţă: facturi emise de clienţi sau furnizori, chitanţe, ordine de plată, etc.Impuse de legislaţia în vigoare (cota TVA, cote taxe vamale, cote impozit pe profit, etc.);Referitoare la aprovizionare: oferte de preţuri de achiziţie materii prime sau materiale;Referitoare la personal (date personale din buletin sau documente de studii); Provenite de la alte secţii sau compartimente, consemnate în documente primare de evidenţă şi controlInterne - totalitatea datelor care provin din interiorul sistemului informatic: date intermediare, obţinute prin prelucrări interne (calcularea indicatorilor operativi, de exemplu).Prelucrările SI pot fi, în general, de următoarele tipuri:Crearea BD;Actualizarea BD;Exploatarea BD;Salvarea şi arhivarea datelor;Reorganizarea BD;Restaurare BD.Ieşirile SI pot fi clasificate după mai multe criterii3:În funcţie de natura prelucrărilor: preluate din documente primare (data, NP, etc.) sau obţinute în urma unor calcule (impozit la salariu, total facturi, etc.)În funcţie de conţinut: liste / situaţii de ieşire, indicatori sintetici, indicatori analitici, ieşiri către alte SI în vederea prelucrării lor acolo.În funcţie de forma de prezentare: Rapoarte/Liste/situaţii sub formă de tabele (ştat de plată, stoc depozit, listă produse, etc.)Grafice, care reflectă în mod sugestiv dinamica activităţilor economice sau structura indicatorilor analizaţi;Foi de calcul generate cu procesoare tabelare, care permit operaţia de import/export pentru preluarea datelor în alte SI.Aspect structural Un SI este compus din:Baza tehnică;Sistemul de programe;Baza informaţională;Baza ştiinţifică şi metodologică;Factorul uman;Cadrul organizatoric.Baza tehnică este constituită din totalitatea mijloacelor tehnice sau echipamente de culegere, transmitere, stocare şi prelucrare a datelor. Între ele locul principal îl ocupă PC. Este obligatoriu ca pe lângă PC un SI să dispună şi de toate celelalte tipuri de echipamente, după cum urmează din schema de mai jos:

Sistemul de programe cuprinde totalitatea programelor necesare pentru funcţionarea SI. Programele pot fi de bază (SOFTWARE de bază) şi programe aplicative (SOFTWARE aplicativ).

3

Soft - ul de bază constă în primul rând din sistemul de operare şi utilitele lui. Toate celelalte programe, destinate pentru îndeplinirea unor aplicaţii anume (calcularea pensiei, selectarea unui grup de salariaţi după anumite criterii, etc.) sunt programe aplicative.Baza ştiinţifico - metodologică cuprinde algoritmii, formulele, modelele matematice ale proceselor şi fenomenelor economice, metodologii, metode şi tehnici de realizare a SI.Baza informaţională reprezintă toate datele supuse prelucrării, fluxurile informaţionale, sistemele de clasificare, nomenclatoarele de coduri.Resursele umane sunt formate din personalul de specialitate şi beneficiarii sistemului. Personalul de specialitate constă din persoane cu diferit grad de pregătire ca: informaticieni cu studii superioare, programatori, ingineri de sistem, analişti, operatori, controlori de date.Cadrul organizatoric aste cel specificat în regulamentul de organizare şi funcţionare al UE în care funcţionează SI.Evident, reuşita funcţionării SI depinde total de modul de abordare în egală măsură a tuturor componentelor sale, neglijarea a măcar uneia din ele aduce prejudiciu întregii activităţi.Aspect funcţionalSI este realizat pentru susţinerea unor funcţii din cadrul USE, de aceea, din punct de vedere funcţional el poate fi reprezentat prin mai multe componente - subsisteme care realizează părţile unei funcţii ale activităţii unităţii economice.Deoarece în cadrul activităţii USE există 5 funcţii, respectiv există şi 5 tipuri de subsisteme informatice ce realizează aceste funcţii şi anume:1. SSI de producere sau mai bine zis de SSI de urmărire şi control al producţiei;2. SSIfinanciar — contabil;3. SSI comercial sau de MK;4. SSI a resurselor umane sau de personal;5. SSI de cercetare-dezvoltare.1.4. Funcţiile unui SIEFuncţiile unui sistem informatic decurg atât din obiectivele entităţii organizaţionale cât şi din mijloacele pe care tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor i le oferă.Un SI, indiferent de conţinutul concret al lui îndeplineşte următoarele funcţii generale:1. funcţia de preluare a informaţiei;2. funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei;3. funcţia de comunicare a informaţiei;4. funcţia de prelucrare a informaţiei;5. funcţia de ieşire a informaţiei;6. funcţia de comandă-control a sistemului.1) . Funcţia de preluare a informaţiei în sistem se execută într-o varietate mare cum ar fi:■ preluarea informaţiei venite din reţele de comunicaţie;■ preluarea informaţiei din reţelele locale de date;■ introducerea manuală a datelor şi textelor;■ captarea cu echipament adecvat a informaţiilor numerice şi ale celorlalte tipuri.Informaţia odată introdusă în sistem, fie se prelucrează automat, fie se memorează pentru prelucrareulterioară, nefiind exclusă şi posibilitatea transferului ei fără prelucrare sau memorare. Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei joacă un rol important în funcţionarea unui SI. Informaţia poate fi păstrată în:■ memoria internă, pentru datele în curs de prelucrare;■ memoria externă, pentru date se consultă periodic;■ depozite şi arhive electronice, pentru informaţii istorice.Funcţia de comunicare asigură transferul informaţiilor între reţelele de calculatoare prin:■ comunicaţia între componentele USE, conectate funcţional într-o reţea de tip local (LAN);■ comunicaţie la distanţă realizată printr-o linie analogică pe reţeaua telefonică;■ comunicarea la distanţă prin intermediul liniilor de comunicare digitală;■ comunicaţia prin WWW;Funcţia de prelucrare se referă la o mare varietate de operaţii şi procese, ca:■ conversia informaţiei din forma analogică in digitală;

■ conversie de suport prin transferul informaţiei de pe un tip de suport pe altul;■ reproducerea informaţiei prin copiere pe acelaşi tip de suport;■ crearea şi încărcarea BD, de tabele sau de cunoştinţei;■ actualizarea BD, de tabele ş.a.;■ tratarea propriu - zisă (operaţii aritmetice, etc.);■ consultarea interactivă a informaţiei, se realizează cu ajutorul unor programe care permit căutarea, selectarea şi transmiterea informaţiei solicitate;■ punerea în formă a documentelor de ieşire. Funcţia de ieşire trebuie să satisfacă mai multor cerinţe şi anume:■ natura informaţiilor transferate la ieşire: date, texte, imagini, etc.;■ conţinutul informaţiilor;■ natura suportului tehnic de ieşire;■ forma - digitală sau analogică;■ destinatarul şi mijloace de comunicare adecvate.2) . Funcţia de comandă-control are drept obiectiv dirijarea şi reglarea funcţionării întregului sistem. Obiectivele sistemelor informaticeAm stabilit că SI este o componentă a SI - nal , care la rândul său este subordonat sistemului decizional. De aceea, scopul introducerii unui SI nu poate fi detaşat de scopurile principale ale UE în general.Obiectivul principal , urmărit prin introducerea unui SIE îl constituie asigurarea conducerii cu informaţii reale şi în timp util, necesare pentru fundamentarea şi elaborarea operativă a deciziilor.Pe lângă acest obiectiv principal, SI mai are şi alte obiective pe care le vom numi obiective secundare. Obiectivele secundare trebuie să fie compatibile între ele, adică să nu intre în contradicţie, şi evident compatibile cu obiectivul general. Mai mult, realizarea obiectivelor secundare trebuie să contribuie la realizarea obiectivului general. În caz contrar, dacă unul din obiectivele secundare va predomina, nu va fi corelat cu celelalte obiective, va deveni un scop în sine şi un astfel de sistem va fi lipsit de eficienţă. Obiectivele sistemelor informatice, conform autorului Henry Lucas] pot fi clasificate după mai multe criterii astfel:Din punctul de vedere al sferei de cuprindere, obiectivele pot fi principale (generale) reprezentate de asigurarea selectiva si în timp util a tuturor nivelelor de conducere cu informaţii necesare si reale pentru fundamentarea si elaborarea operativa a deciziilor cu privire la desfăşurarea cât mai eficienta a întregii activităţi din unitatea economica si obiective secundare (derivate) care pot fi considerate chiar condiţii de prim ordin pentru realizarea obiectivului general;Obiectivele secundare pot fi clasificate şi ele la rândul lor.Criteriul I: domeniului de activitate asupra căruia se răsfrânge implementarea SI Astfel avem:Obiective ce afectează activităţile de bază din cadrul UE (aprovizionarea, producţia, desfacerea, etc.). Exemple - reducerea duratei ciclului de fabricaţie, creşterea volumului producţiei, reducerea consumului de materii prime şi materiale, creşterea productivităţii muncii, reducerea personalului administrativ, creşterea profitului şi rentabilităţii, etc.■ Obiective care afectează funcţionarea sistemului informaţional, cum ar fi: creşterea vitezei de răspuns la solicitările beneficiarului; creşterea exactităţii şi preciziei informaţiei; reducerea costului informaţiei, raţionalizarea fluxurilor informaţionale, etc.Trebuie de remarcat că realizarea obiectivelor ce viteză activitatea sistemului informaţional se va răsfrânge în mod indirect şi asupra activităţilor de bază din UE şi va influenţa cantitativ şi calitativ realizarea obiectivelor din prima grupă.Criteriul II: modul de apreciere a rezultatelor obţinute.Obiective cuantificabile, adică rezultatul cărora poate fi supus măsurării. Aşa fel de obiective vor fi: creşterea productivităţii muncii, reducerea cheltuielilor de transport, creşterea volumului producţiei, etc.Obiective ne cuantificabile, adică rezultatul cărora nu poate fi determinat prin anumite unităţi de măsură. Astfel avem: reducerea muncii în asalt, îmbunătăţirea imaginii UE, creşterea calităţii informaţiilor, etc.Clasificarea obiectivelor SI se face din cauză multitudinii lor. Ele sunt foarte numeroase, sunt specifice pentru fiecare UE în parte. De aceea, la etapa de definire a obiectivelor viitorului sistem informatic este nevoie ca factorii de decizie din UE dată să-i identifice şi mai mult, să stabilească ordinea priorităţilor de realizare a lor cu ajutorul viitorului SI.Tema 2. Particularităţile managementului prin ciclul de viaţă al SI. 1. Etape în ciclul de viaţă al unui sistem SI

Automatizarea proceselor informaţional-decizionale a devenit o necesitate care nu suportă o amânare în condiţiile în care agenţii economici sunt angrenaţi în mediul pieţei concurenţiale. Sistemele informatice şi tehnologiile informaţionale reprezintă pentru sporirea performanţelor unităţilor economice stimulentul principal, atât moral cât şi material. Realizarea, însă, a sistemelor informatice este un proces complex de durată care necesită resurse apreciabile (informaţionale, umane, materiale, tehnice, financiare) şi ample activităţi de organizare şi dirijare a acestui proces. În condiţiile economiei de piaţă şi ale unui sistem economic aflat într-o continuă dezvoltare, un sistem informatic are un ciclu de viaţă limitat. El începe când sistemul este conceput pentru realizarea obiectivelor şi cerinţelor funcţionale ale USE şi se termină când el nu mai corespunde cerinţelor actuale, în rezultatul modificărilor esenţiale în tehnologiile informaţionale sau extinderii domeniului de activitate ale unităţilor. Varietatea şi complexitatea activităţilor de realizare, implementare şi exploatare a sistemelor informatice, durata mare de desfăşurare, volumul apreciabil de resurse implicate, inclusiv resursele umane se prezintă ca argumente ale necesităţii managementului întregului proces de realizare şi exploatare a sistemelor informatice . Managementul activităţilor vizate presupune totalitatea acţiunilor de asigurare a condiţiilor de desfăşurare adecvată a acestor activităţi şi de utilizare a resurselor în scopul atingerii obiectivelor propuse de unitatea beneficiară. Principalele tipuri de acţiuni sunt: planificarea prin care se urmăreşte elaborarea unui plan al desfăşurării activităţilor de realizare a sistemelor informatice prin estimarea necesarului raţional de mijloace şi resurse, stabilirea modului de alocare a acestora şi termenilor intermediare şi finale; organizarea generală urmăreşte stabilirea metodologiei, organizarea colectivelor şi repartizarea sarcinilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor colective şi individuale, stabilirea structurii şi conţinutului documentaţiei etc.; urmărirea presupune supravegherea permanentă a procesului de realizare, implementare şi exploatare a sistemului informatic, a termenilor, a respectării metodologiei şi a consumurilor de resurse, în vederea corectării operative a abaterilor; controlul urmăreşte măsurarea, evaluarea şi validarea componentelor sistemului în raport cu criteriile, normele şi standardele prestabilite; luarea deciziilor se efectuează după fiecare operaţie de urmărire şi control pentru determinarea modului de continuare a procesului de realizare şi exploatare a sistemului informatic. În această ordine de idei, în continuare, se vor evidenţia particularităţile managementului în realizarea şi exploatarea sistemelor informatice, adică pe întreaga durată a ciclului de viaţă, dar nu şi fără a aduce, în prealabil, câteva precizări terminologice şi conceptuale asupra aspectelor vizate. De menţionat că în practica mondială există un mare număr de metodologii şi strategii pentru realizarea sistemelor informatice şi care impun necesitatea împărţirii ciclului de viaţă a sistemelor informatice în etape. Numărul şi denumirea acestor etape de multe ori sunt diferite, dar în mediul de specialitate, există practic un comun acord asupra succesiunii lor. Deci, conform celor mai multor metodologii se consideră că etapizarea ciclului de viaţă al unui sistem informatic poate fi următoarea: studiul şi analiza sistemului informaţional existent; achiziţia sistemului ; proiectarea generală (conceptuală) a SI; proiectarea de detaliu (fizică) a SI; implementarea şi conversia SI; exploatarea curentă şi menţinerea în funcţiune a sistemului informatic. Fiecare etapă, la rândul ei, are obiectivele proprii şi este formată dintr-o gamă de activităţi urmărite pe subetape, faze sau subfaze, abordate în raport de complexitatea sistemului. 2. Studiul şi analiza sistemului informaţional existent. Achiziţia sistemului. Scopul primei etape este de a fundamenta direcţiile de perfecţionare şi modernizare a sistemului informaţional existent prin achiziţionarea sau proiectarea unui sistem informatic care să satisfacă toate cerinţele informaţionale ale conducerii USE şi compartimentelor funcţionale. Pentru a atinge acest scop, la prima etapă se efectuează un studiu al sistemului existent care constă în definirea caracteristicilor generale ale sistemului economic, studiul activităţilor de bază, studiul sistemului decizional şi informaţional, identificarea metodelor şi mijloacelor tehnice, identificarea cerinţelor sistemului şi necesităţilor informaţionale. În rezultatul acestui studiu se elaborează diagramele de flux informaţional-decizional, prin intermediul căreia se estimează cantitatea şi calitatea informaţiilor de intrare-ieşire, se determină modul de abordare şi tratare a informaţiilor. În aşa mod, se pot face unele constatări esenţiale asupra bazei informaţionale şi asupra modului de gestionare a acesteia, adică asupra sistemului de gestiune a datelor. După evaluarea sistemului existent este necesar un studiu de fezabilitate pentru a stabili dacă procesul de realizare al sistemului poate fi continuat sau nu. În perioada de analiză a sistemului sunt posibile trei situaţii de luare a deciziilor: în timpul investigării iniţiale, pentru a se determina dacă se va face studiul sistemului; la finele studiului de fezabilitate, pentru a se stabili dacă sistemul este posibil de realizat; după terminarea etapei de analiză, pentru a se hotărî dacă elaborarea softului pentru sistemul nou se va realiza cu forţe proprii sau se va cumpăra. Realizarea cerinţelor USE privind sistemul nou, stabilite în etapa de analiză, de multe ori se face prin achiziţia sistemului de pe piaţă.

Aceasta impune o estimare prealabilă a necesarului de soft, echipamente, servicii şi întreţinere. Pe parcursul acestei etape apar următoarele situaţii de luare a deciziilor: în timpul investigării pieţei, pentru a selecta furnizorul dorit; după analiza ofertelor primite de la furnizorul de soft, echipamente şi servicii pentru a evalua şi selecta cea mai convenabilă şi performantă soluţie; după procurarea şi analiza softului, pentru a hotărî dacă trebuie să fie adaptat cerinţelor unităţii şi trecerea la etapa următoare. 3. Proiectarea generală (conceptuală) şi proiectarea de detaliu a sistemului informatic. În conceperea şi realizarea SI, proiectarea generală (PG) deţine o pondere deosebită, deoarece aceasta defineşte structura şi funcţionalitatea noului sistem în raport cu obiectivele şi cerinţele solicitate de către beneficiar. Etapa de PG a unui SI are ca obiectiv elaborarea concepţiei logice a SI, adică defineşte SI atât structural, cât şi funcţional. Cu alte cuvinte, PG asigură modelarea conceptuală a noului sistem, inclusiv stabilirea componentelor de sistem (subsisteme şi unităţi funcţionale), a legăturilor dintre acestea şi a funcţionalităţii structurii sale în aşa fel, încât întregul sistem să acţioneze ca un tot unitar. Prin urmare, la etapa PG sunt definite obiectivele noului SI, se determină structura bazei informaţionale, se definesc intrările şi ieşirile viitorului SI, se asigură formalizarea atributelor de intrare şi se proiectează organigrama noului sistem. Deasemena, la etapa PG se stabileşte arhitectura viitorului sistem informatic şi interacţiunile între componentele sale, se face o primă schiţă legată de viitoarea baza de date operand pe un nivel de abstractizare foarte mare şi o prezentare a prelucrărilor la nivel general. Organizarea şi conducerea proiectării generale presupune stabilirea unui colectiv pentru realizarea proiectării generale şi elaborarea unui plan de realizare a acestei etape. Managerul de proiect asigură planificarea, organizarea, coordonarea şi urmărirea întregii activităţi, elaborează graficul de desfăşurare a fazelor proiectării generale, stabileşte, pentru fiecare fază, termenul de realizare, obiectivele specifice şi personalul implicat. Buna desfăşurare a etapei de proiectare conceptuală obligă conducerea unităţii beneficiare să analizeze pe parcurs stadiul lucrărilor, să sintetizeze toate cerinţele utilizatorului într-un mod cât mai eficient, să evalueze toate variantele, să selecteze şi să avizeze cea mai bună cale de obţinere a informaţiilor necesare.Obiectivul proiectării de detaliu presupune transformarea modelului conceptual al noului sistem într-un model operaţional, în concordanţă cu un sistem de gestiune a datelor şi un sistem electronic de calcul. Proiectarea de detaliu este una din cele mai dificile etape a ciclului de viaţă al sistemului informatic, de aceea necesită un deosebit efort managerial privind organizarea, urmărirea şi controlul activităţilor vizate. Acesta presupune organizarea colectivelor de specialişti şi repartizarea sarcinilor, atribuţiilor şi responsabilităţilor, supravegherea activităţilor de proiectare de detaliu a unităţilor funcţionale şi unităţilor de prelucrare, supravegherea termenelor, respectării metodologiilor de elaborare, evaluarea soluţiei optime de gestiune a datelor şi a sistemului electronic de calcul, validarea rezultatelor obţinute în raport cu cerinţele, normativele şi standardele prestabilite. 4 Implementarea şi exploatarea sistemului informatic. În literatura de specialitate se menţionează că etapa de implementare este “piatra de încercare” a sistemului informatic. Obiectivul implementării presupune testarea (verificarea) sistemului proiectat şi realizat fizic în condiţiile reale din unitatea beneficiară şi aducerea la stadiul de funcţionare şi exploatare efectivă. Această etapă include multe aspecte specifice care impun deosebite activităţi manageriale, materializate prin planificarea implementării şi prin asigurarea condiţiilor organizatorice, financiare, materiale, informaţionale şi informatice necesare implementării, inclusiv asigurarea operativităţii, calităţii şi acurateţei datelor de intrare. De asemenea, aceste activităţi includ şi verificarea performanţelor sistemului informatic proiectat. Elaborarea planului de implementare asigură repartizarea în timp a lucrărilor, resurselor şi sarcinilor personalului care realizează punerea în funcţiune a sistemului proiectat. De asemenea, se stabileşte succesiunea procedurilor şi activităţilor presupunând realizarea implementării şi conversiei în condiţii de maximă eficienţă şi minime de timp. Exploatarea curentă şi menţinerea în funcţiune a sistemului informatic include activităţile vizând utilizarea sistemului informatic din unitatea beneficiară şi activităţile de perfecţionare şi menţinere în stare funcţională şi operaţională a acestuia, până la înlocuirea sa cu un alt sistem informatic mai performant, adică până la finele ciclului de viaţă al sistemului