25.09.2013

Dezinfecția, dezinsecția și deratizarea

Orice unitate sanitară indiferent de profilul ei poate deveni o sursă de infecție pentru bolnavii internați. Aceste infecții în lipsa profilului se răspândesc printre bolnavi, generând uneori adevărate epidemii intraspitalicești. Ex: infecțiile urinare, dizenteria (diareea cu sânge) ș.a..

Prin utilizarea pe scară largă a antibioticilor în numeroase unități spitalicești sau selectat tulpini de germeni cu o înaltă rezistență față de antibiotice. Ex: streptococul, stafilococul ș.a..

Prin dezinfecția se înțelege o serie de procedee fizice și chimice care urmăresc distrugerea tuturor microorganismelor patogene care pot participa infecții sau boli transmisibile. În funcție de scopul urmărit, deosebim:

1. Dezinfecția profilactică (prevenire) care urmărește prevenirea apariției și răspândirei bolilor infecto-contagioase de la sursele de infecție necunoscute. Ea include: dezinfecția apei potabile, dezinfecția măsurile de igienă, precum și procedeele de dezinfecție, aplicate în colectivități: școli, creșe, cămine, cantine și unități spitalicești.

2. Dezinfecția continuă sau curentă urmărește distrugerea germenilor în focare. Ea se aplică tuturor produselor eliminate de bolnavi (urină, fecale ș.a.), precum și asupra tuturor obiectelor cu care a venit în contact cu bolnavul (lenjerie, veselă).

3. Dezinfecția terminală constituie dezinfecția radicală și imediată a încăperilor împreună cu întregul lor inventar.

02.10.2013

Metodele de dezinfecție sunt multiple și se adaptează la nevoile momentane legate de felul de dezinfecție, obiectele sau materialele de dezinfectat precum și de rezistența germenilor pe care vrem sa le distrugem. Ele se împart în metode fizice, metode chimice și metode mixte.

Metodele fizice sunt reprezentate prin:- Incinerarea obiectelor periculoase sau nevaloroase (pansamente,

îndepărtate de pe plăgi infectate, resturi de alimente, jucării pentru copii etc).- Călcatul lenjeriei și îmbrăcămintei cu fierul încins;- Fierberea lenjeriei de corp și de pat și alte materiale textile, a vaselor de

metal și de porțelan, a tacâmului. Fierberea se face timp de 30 de minute, a cărei temperatură de fierbere este mai mare.

- Pasteurizarea se utilizează pentru dezinfectarea lichidelor. Metoda distruge numai formele vegetative a germenilor în proporție de 90-95 la sută. Pasteurizarea se execută la temperatura de 55-95 grade cu o durată variabilă după rezistența germenilor în cauză.

- Încălzirea cu vapori de apă sub presiune cu ajutorul etuvelor în care se pot dezinfecta paturile, saltelele, covoarele și alte obiecte de cazarmament. În etuve se formează vapori de apă suprasaturați sub presiune, ceea ce asigură o temperatură de peste 100 grade celsius.

- Razele ultraviolete, emanate de lămpile de cuarț sunt folosite pentru dezinfecția suprafețelor și a aerului. Dezinfecția cu raze UV trebuie efectuată la temperatura de 15-30 g C cu o umiditate medie de 60%.

Metodele chimice sunt reprezentate printr-un mare număr de substanțe cu efect distrugător asupra microoraganismelor, ele însă aparțin unui număr redus de grupări chimice.

Indiferent de metodele sau substanța dezinfectantă utilizată la aplicarea lor trebuie respectate unele reguli generale de utilizare.

1. Dezinfectarea chimică se aplică numai în cazurile în care nu se poate aplica dezinfecția prin căldură.

2. Dezinfectarea suprafețelor trebuie să fie precedată de o curățenie riguroasă.

3. Dezinfecția lenjeriei murdare precum și a excretelor și dejecțiilor bolnavului, se efectuează înainte de spălare respectiv vărsarea dejecțiilor în rețeaua de canalizare .

4. Se va respecta în tocmai concentrația și durata de acțiune a dezinfectantului ca și indicațiile de preparare a soluțiilor.

5. La prepararea soluțiilor se vor utiliza numai recipiente curate fără resturi de alte chimicale .

6. Se vor utiliza numai soluții proaspăt preparate deoarece se contaminează și se degradează ușor.

7. Dezinfectantele aplicate pe aceeași suprafață trebuie alternate pentru a împiedica selectarea unei flore rezistente.

8. Eficiența dezinfectantelor trebuie controlată prin metode bacteorologice.9. Utilizarea dezinfectantelor se va face numai cu respectarea măsurilor de

protecție a muncii și accidentelor de muncă.

Dezinfectantele cele mai des folosite sunt următoarele:- clorura de - Clorarina;- Compușii care eliberează iod;- Iplocoriții de sodiu și potasiu,- Compușii fenorici;- Alcolii;- Aldehidele;- Formolul;- Feroxidul de hidrogen;

Metodele mixte însumează efectul comun al dezinfecției prin metode fizice și chimice. Spălatul lenjeriei de spital, al veselei și tacâmurilor utilizate de bolnavi ca și spălarea și dezinfecția mâinilor alături de acțiunea săpunului, detergenților și a altor substanțe dezinfectante utilizează și acțiunea mecanică a apei, a periilor, precum și căldura apei de spălat și a fierului de călcat.

Dezinsecția

Prin dezinsecție se înțelege distrugerea insectelor. În activitatea profilactică a bolilor transmisibile prin dezinsecție se înțelege distrugerea insectelor infectate și a celor transmițătoare de boli. Din acest motiv dezinsecția se mai numește și lupta antivectorială.

Numeroase boli infectocontagioase sunt transmise prin insecte (ex: tifosul sau febra recurentă transmisă prin păduchi, pesta – transmisă prin purici, malaria – de țânțarul anofer, unele incifalite de căpuși sau bolile cu transmisie digestive printre care și musca de casă, însă orice insectă poate contribui la transmiterea unor boli infectocontagioase în mod pasiv. Din acest motiv dezinsecția este o măsură profilactică, de primă importanță față de infecțiile interioare de spital.

Lupta contra insectelor include un complex de metode dintre care unele au caracter de apărare contra pătrunderiișsi dezvoltării lor, altele au drept scop distrugerea lor.

1. Lupta contra insectelor include un complex de metode:- Amplasarea de site la ferestre care să împiedice pătrunderea muștelor,

țânțarilor si a altor insecte;- Astuparea fisurilor și crăpăturilor de pe pereți, dușumele, mobilier, locurile

de adăpostire a gândacilor, ploșnițelor, etc.- Igienizarea mediului înconjurător intra și extraspitalicest prin caracter - îndepărtarea corectă a resturilor menajere, depozitarea igienică a

alimentelor, strângerea și îndepărtarea consecventă a resturilor de alimente și ale substanțelor organice din saloane, oficii de alimente, etc.

- Supravegherea igienei corporale a bolnavilor și în special toaleta părului.2. Distrugerea insectelor se face prin mijloace fizice și chimice:

Mijloacele fizice sunt reprezentate prin căldura uscată și căldura umedă.

Mijloacele chimice de dezinfecție.Mijlocele chimice sunt reprezentate prin substanțe insecticide, organice,

naturale și substanțe organice de sinteză. Insecticidele naturale au la bază extrase din plante. Au acțiune puternică și imediată de șoc.

Dintre insecticidele organofosforicice numai unele dintre ele pot fi folosite, majoritate lor fiind toxice pentru om.

Insecticidele se folosesc sub formă de praf, de soluții, de emulsii. Acestea se împrăștie prin pulverizare.

Înafara acestor metode se mai utilizează o serie de substanțe insecticide tradiționale contra muștelor (formolul, fenol, var cloros), împotriva căpușelor

(creolina și țițeiul), împotriva gândacilor (acidul boric și hidroxidul de sodiu), purici și ploșnițe (hidroxidul de sodiu) iar împotriva păduchilor de cap (petrolul).

Deratizarea

Deratizarea = distrugerea rozătoarelor, rezervoare sau transmițătoare de germeni patogeni.

Măsurile de deratizare pot fi preventive și de combatere.Măsurile preventive constau în împiedicarea accesului rozătoarelor la

alimente și suprimarea posibilităților de hrănire și de adăpost (pardoseli de ciment, uși și pervaze căptușite cu tablă de fier, site metalice la canalele de scurgere și altele).

Măsurile de combatere urmăresc prinderea și uciderea lor. Mijloacele de combatere pot fi mecanice, chimice și biologice.

Mijloacele mecanice sunt reprezentate prin cursele care prind animalul viu și capcanele care le prind și le omoară.

Mijloacele chimice sunt cele mai radicale. Acestea sunt reprezentate printr-o serie de substanțe numite raticide (care intoxică animalul printr-o acțiune anticoagulantă).

Mijloacele biologice sunt de fapt dușmanii naturali ai rozătoarelor: pisica, uliul, câinele, etc.

09.10.2013

Componentele îngrijirilor de bază

Nevoia de a fi curat (igiena corporală)

Nevoia de a fi curat (ajutarea bolnavului în păstrarea igienei corporale și să își protejeze tegumentele).

Curățenia ca și îmbrăcămintea poate fi discutată din 2 puncte de vedere: din punct de vedere al valorilor psihologice și din punct de vedere al valorilor fiziologice.

Modul în care se prezintă o persoană, reprezintă adesea manifestarea stării sale generale, ca și ținuta sa de altfel.

Unele persoane se bazează în majoritatea bolilor acute, când imobilizarea la pat este prescrisă, ca toaleta să se facă la pat. Aceasta se baza atât pe confortul fizic ce îl asigură, ci și pentru atenția de care se bucurau din partea cadrelor medicale. Aceasta era o ocazie de conversație în care bolnavul putea spune asistentei medicale ce îl supără, ceea ce era psihologic confortant iar simpatia exprimată prin mâinile ei crea de asemenea o anumită satisfacție.

În momentul de față lucrurile au luat o altă direcție. Această schimbare a fost adusă de convingerea că dependența fizică și emoțională (afectivă) în perioada de boală trebuie dezaprobată și că activitatea este esențială pentru funcționarea normală a organismului. Înafara acestor considerații, pentru binele bolnavului este important de a ține cont de dificultatea acordării unui număr mare de ore de muncă necesare tratamentului prescris, îngrijirilor fizice necesare asigurării confortului și ținutei bolnavilor imobilizați la pat.

În condițiile actuale a spitalelor suprapopulate trebuie mai ales redusă și nu produsă această dependență a bolnavilor. Familiile mici și creșterea numărului orelor de muncă înafara căminului, obligă bolnavii acasă să își poarte singuri de grijă.

Concepția de curățenie este înțeleasă diferit și variază de la individ la individ, dar bolnavul nu trebuie să fie privat de astfel de îngrijiri la nivelul pe care îl consideră normal; din contră va trebui ca nivelul îngrijirilor să fie conform așteptărilor sale. Nu trebuie stabilite norme zilnice. Toaleta generală nu este recomandată zilnic, deși o mare parte de bolnavi de toate naționalitățile se pare că o apreciază și beneficiază de ea.

Frecvența toaletei generale este stabilită în funcție de nevoile somatice și de dorințele bolnavului. Toaleta generală trebuie efectuată atât de frecvent încât să îi asigure bolnavului o înfățișare curată, să se prevină orice mirosuri dezagreabile sau orice formă de iritare a pielii.

Periatul dinților trebuie făcut de cel puțin de 2 ori pe zi (dimineața și seara). Când bolnavul nu este capabil să își acorde aceste îngrijiri este de datoria asistentei medicale să îi efectueze igiena a gurii. Poziționarea capului care să

asigure scurgerea lichidului este esențială, iar în caz de nevoie vom apela la aparatura de aspirație.

Uscăciunea buzelor este stăpânită foarte bine prin aplicarea unor creme emoliente care trebuie să fie lipsite de gust sau să aibe un gust pe placul bolnavului.

Sugarii, copii și adulții aflate în stare de prostație nu pot sufla nasul și nici să se debarasează de crustele aflate în nas. Acestea trebuiesc îndepărtate cu grijă de către asistenta medicala cu ajutorul unui tampon de vată pe port tampon înmuiat în apă sau îmbibat într-un lichid prescris de medic sau cu unguent. Pentru sugari este bine să ne folosim de tamponul format din vată gen bețișor.

Nevoia de a respira (ajutarea bolnavului să respire)

Este știut că viața depinde de schimbul de gaze, însă sunt puțini cei care realizează în ce măsură caracterul respirației influențează calitatea sănătății. Bolnavii plasați în camera de oxigen, pot prezenta euforie și o anume de exaltare; lipsa de aer este adesea cauza depresiei. Observarea directă și exactă a respirației bolnavului de către asistenta medicală este foarte importantă.

În picioare, așezat sau culcat sunt posturi care favorizează expansionarea masivă a toracelui și folosirea liberă a tuturor mușchilor respirației. Daca pacientul trebuie ajutat in astfel de posturi este responsabilitatea asistentei medicale sa aleagă cele mai bune paturi, scaune, fotolii disponibile, eventual sa folosească perne, suporturi sau suluri pentru a menține respectiva postură și a asigura o respirație normală.

Schimb gazos inadecvat este prezent în stresul emoțional și într-o serie de alte situații, nu numai în cazul unei posturi neadecvate. Asistentele medicale trebuie să sesizeze rapid orice semn de obstrucție a pătrunderii aerului în căile respiratorii și să fie pregătite ca în anumite circumstanțe să intervină rapid, să introducă canule, să folosească aparatele de respirație sau drenajul postural (traheostomii de urgență).

16.10.2013

Fiecare asistent medical trebuie să știe să acorde respirație artificială, să manipuleze respiratoare și să facă resuscitarea funcției cardiace pentru salvarea vieții.

Personalul de la salvare, salvamari, polițiștii din unele state învață modul în care să mențină în viață un muribund până la sosirea acestui în spital.

Poluarea atmosferei este o problemă majoră a țărilor industrializate și a comunităților aglomerate. Asistentele medicale și restul personalului de sănătate ar trebui să acționeze în cadrul, sau inițieze programe pentru controlul poluării.

Dacă modificările de aer într-o încăpere nu mai este considerată a fi atât de importantă cum a fost o dată, confortul dat de aerul condiționat este un factor de bază în tratamentul alergiilor.

Asistentele medicale ar trebuie să sesizeze rapid schimbările de temperatură a mediului înconjurător sau a umidității și a prezenței factorilor iritanți din aer inclusiv mirosuri neplăcute. În cazul în care echipamentul de aer condiționat nu este disponibil este posibil ca în anumite situații prin aerisire și curățenie să se asigure aer proaspăt, sănătos și plăcut.

Nevoia de a se îmbrăca și dezbrăca (îmbrăcămintea)

Multe cercetări s-au făcut în legătură cu îmbrăcămintea.Oamenii de știință, sociologi, au studiat efectele psihologice iar fiziologii au

studiat caracteristicile care determină ca îmbrăcămintea să ne protejeze de frig, umezeală sau căldură.

Asistenta medicală denumită și mamă profesională are rareori responsabilitatea alegerii hainelor pentru bolnavi.

Îngrijirile de bază includ ajutorul dat pacientului pentru a-și alege îmbrăcămintea care i se oferă și să îl ajute să o folosească cât mai bine. Pentru copii mici, cei lipsiți de ajutor, inconștienți, incompetenți, asistenta medicală este cea care alege îmbrăcămintea și supraveghează întreținerea ei. Psihiatrii consideră ca un semn de sănătate interesul pacienților vis-avis de îmbrăcăminte și interpretează în mod defavorabil dezordinea în îmbrăcămintea unor persoane.

Faptul că unii bolnavi se îmbracă de o manieră bizară, utilizarea unor retușuri sau a anumitor ornamente pot fi semnificative din punct de vedere a psihiatrului. Asistenta medicală trebuie să învețe de la acești specialiști să observe îmbrăcămintea pacientului ca o prelungire a personalității a acestuia. Dacă pacientul își alege singur îmbrăcămintea și unele ornamente aceasta exprimă individualitatea sa. Hainele potrivite care sunt impuse bolnavului îl pot deprima sau contraria în mare măsură.

Îmbrăcămintea poate influența sentimentul de demnitate și de autorespect al bolnavului dacă el crede că aceasta poate ameliora aparența sa și poate dovedi un nivel social de dorit și invers estre adevărat în aceeași măsură. Lipsa de îmbrăcăminte reprezintă o pierdere a libertății pentru mulți. Aceasta reprezintă un mijloc de pedepsire. Daca este obligat să poarte ceea ce nu îi face plăcere.

În general să nu folosim aceeași îmbrăcăminte ziua și noaptea. Acest lucru normal este întrerupt pentru că bolnavul folosește lenjeria de noapte timp de 24 de ore. Acesta poate contribui la dezorientarea sau regresia adeseori observată pe parcul bolii. Este recomandabil să se reducă pe orice cale această modificare intervenită în viața de zi cu zi, dacă vrem ca bolnavul să își păstreze același interes de viață. Asistenta medicală poate lăsa în acest sens o anumită libertate de a se îmbrăca. Chiar va încuraja purtarea îmbrăcăminții care stimulează bolnavul.

În cazul celui bolnav sau cu handicap trebuie să îi vină în ajutor pentru a se putea îmbrăca și dezbrăca. Să învețe o persoană să își recâștige independența în această activitate cotidiană de a se îmbrăca și dezbrăca, reprezintă o secvență în programul de recuperare. La copil acesta face parte din educația sa.

06.11.2013

Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale

Temperatura corpului omenesc este menținută între limitele normale prin climatizarea aerului ambiant și prin portul îmbrăcăminții adecvate. O persoană sănătoasă poate părăsi o încăpere foarte încălzită sau rece. Îmbolnăvirea limitează adeseori această libertate. Persoana bolnavă se află la buna dispoziție

acelui ce asigură condițiile mediului înconjurător și astfel poate suferi pe plan psihologic sau fiziologic dacă o cameră este friguroasă, umedă, foarte încălzită sau prezintă curenți de aer.

Îngrijirile de bază trebuie să includă când este posibil, păstrarea unei temperaturi normale conform termometrului în camera bolnavului. Trebuie să ne preocupăm ca atmosfera să fie confortabilă. Aceasta este relativ ușor, iar bolnavul poate să își exprime nevoile în acest sens și dacă condițiile mediu pot fi modificate. în cazul copiilor și bolnaviilor inconștienți aflați încăperi reci sau umede, asistentele medicale trebuie să intervină cu capacitatea de a raționa și cu deprinderile lor. Alegerea îmbrăcăminții nu poate fi ignorată în acest aspect.

Asistentele medicale trebui să cunoască principiile fiziologice privind producerea și pierderea de căldură și să fie capabile să recurgă la unul dintre acestea. Atât prin modificarea temperaturii, gradului de umiditate și a circulației aerului cât și prin sfaturile ce le poate da în sensul sporirii sau diminuării activităților bolnavului, pentru modificarea alimentației sau acoperire în funcție de temperatură. Asistentele trebuie să fie capabile să sugereze sau să recurgă la diferite sisteme de îmbăiere, împachetare sau alte aplicații care rezultă în creșterea sau reducerea temperaturii corpului.

Prelungirea expunerii înafara încăperii (afară) poate crea neplăceri. Asistentele medicale trebuie să cunoască măsurile ce trebuie întreprinse pentru protejarea ochilor și pielii de soare și a extremităților de frig .

Din punct de vedere al igienei publice controlul asupra insectelor, prevenirea poluării apei sau a contaminării alimentelor pot constitui măsuri prioritare în programele sănătate.

13.11.2013

Alimentația (ajutarea bolnavului să mănânce și să bea)

Asistenta medicală este cea care se ocupă de pacient 24 de ore pe zi și care îl poate încuraja cel mai bine să mănânce sau să bea. Ea este aceea care are cele mai multe ocazii să noteze ce și ce nu îi place pacientului să mănânce sau să bea, ea este aceea care observă și raportează o alimentație inadecvată.

Asistentele medicale trebuie să fie capabile să de-a sfaturi privind normele stabilite în ceea ce privește greutatea unui individ în funcție de înălțime sau cerințe în privința nevoilor alimentare și ala alegerii și pregătirii mâncării crud și nu prăjit. Un astfel de ajutor este necesar în special mamelor care se ocupă de alimentația copiilor.

Este recunoscut ca, în general educația în domeniul sănătății nu are succes decât dacă se ține cont de naționalitatea bolnavului și de nivelul social din care familia sa face parte.

Pentru ca această educație să aibă efectul dorit trebuie ca asistenta medicală să cunoască obiceiurile alimentare ale familiei.

Nevoia de a elimina

Asistenta medicală trebuie să cunoască toate căile de eliminare, variațiile considerate normale în ceea ce privește frecvența și cantitatea eliminării pe care renală sau pe cale digestivă, ea trebuie să știe ce este normal în ceea ce privește transpirația și sudația prin eliminarea pe cale pulmonară, cât și menstruația normală. Totodată, cunoașterea elementelor normale de excreție trebuie să îi permită interpretarea corectă a datelor primite de la laborator (buletinele de analize) și a nevoilor bolnavilor. De exemplu un buletin de laborator care demonstrează o concentrație mare a urinei poate fi un indiciu că bolnavul nu a consumat o cantitate necesară de lichide sau că le pierde pe altă cale.

Asistenta medicală trebuie să fie capabilă să judece după aspect și miros produsele de excreție dacă sunt normale pentru că în caz contrar trebuie înștiințat medicul.

Anumite aspecte considerate anormale, cum sunt scaune cu sânge în cantitate considerabilă, prezența sângelui în vărsături, trebuie aduse imediat la cunoștința medicului și necesită luarea măsurilor de urgență. Îngrijirile de bază cuprind de asemenea recoltarea și pregătirea eșantioanelor de dejecții, dacă este prescris de medic un examen de laborator.

Eliminarea este în aceeași măsură ca și alimentarea influențată de emoții. Nevoia de urina frecvent sau uneori diareea și constipația pot fi asociate tensiunii nervoase. Un bolnav anxios poate resimți nevoia de a urina din oră în oră fără de

a avea o disfuncție de acest gen. Bolnavii discută cu dificultate despre urinare, defecare și menstruație, prin urmare asistentele medicale vor încuraja femeile să le spună lor, ceea ce nu pot povesti unor medici (bărbați) și viceversa pentru asistenții medicali bărbați.

În toate cazurile observațiile asistentei medicale vor ghida medicul sau alt personal medical privind ceea ce este normal sau anormal.

Intimitatea și confortul fizic în timpul defecării și micționării trebuie asigurat conform vârstei și tradiției. Vom încuraja bolnavul pe cât posibil să aibă o poziție fiziologică bună pentru a favoriza o eliminare normală.

Acum există fotolii rulante speciale care pot fi aduse deasupra toaletei. Acasă scaune și fotolii obișnuite pot fi transformate pentru a putea fi folosite în acest scop.

În îngrijirea sugarilor, copiilor sau adulților cu incontinență, trebuie protejată pielea pacientului pentru a nu fi iritată, iar îmbrăcămintea și lenjeria sa de pat trebuie să fie protejată de asemenea. Scutecele speciale cu o singură utilizare pentru adulți și copil, alezele de asemenea, sunt folosite din ce în ce mai mult.

20.11.2013

Antrenarea copilului pentru a avea deprinderi de curățenie și eficacitatea reeducării adultului în materie de eliminări pot servi drept criterii în evaluarea calității îngrijirilor de bază.

Mamele și asistentele medicale care insistă prea mult în privința curățeniei și eliminărilor pot fără a dori aceasta leza copilul din punct de vedere emoțional, dar pe de altă parte neglijarea formării dreprinderii de eliminare pot fi în detrimentul sănătății copilului.

Înlăturarea promptă a dejecțiilor și curățirea recipientelor ce le-au conținut sunt de o importanță majoră. Aerul condiționat, dezinfectantele și deodorantele pot fi uneori necesare. În zonele cu infecții digestive și infestații, problema captării escretelor devine o măsură importantă de sănătate publică. Asistenta medicală poate fi agentul principal în efectuarea unui program de educație în legătură cu aceasta.

Nevoia de a se odihni (odihna și somnul)

Somnul reprezintă unul din misterele vieții. Media indivizilor îl consideră ca ceva normal până când îl pierd datorită durerii, nefericirii sau datorită necesității de a rămâne treaz.

Imposibilitatea de odihnă și somn este una din cauzele care în același timp însoțesc și boala. Stresul și tensiunea reprezintă stări normale ce însoțesc uneori activitatea creatoare. Stresul devine patologic atunci când nu poate fi controlat și când tensiunea nu este redusă în perioade adecvate de relaxare, repaus sau somn.

Recurgerea exagerată la somnifere este o probă de incapacitate a indivizilor de a-și stăpâni stresul sau tensiunea. Asistenta medicală poate folosi metode cunoscute pentru a induce odihna sau somnul înainte de a recurge la medicale.

Utilizarea medicamentelor (somniferelor) în timpul îmbolnăvirilor poate reprezenta cauza crerei obișnuințelor la medicamente, pentru că este ușor și repede să scapi de durere și nesomn recurgând la medicamente, bolnavul și asistentele medicale sunt uneori tentați să uzeze de medicamente excesiv fără judecată. Din punct de vedere psihologic acest lucru este adevărat pentru că bolnavii, de frica durerii solicită medicamentele la interval din ce în ce mai scurt, ajungând astfel dependenți de ele.

Tot ceea ce poate face asistenta medicală este de a ajuta să îi fie ziua cât mai plăcută bolnavului, de ai crește senzația de mai bine, de al ajuta să gândească că ziua a decurs în condiții bune. Toate acestea favorizează somnul normal.

04.11.2013

Pentru test: de la nevoia de a se îmbrăca

Măsuri de protecțieNevoia de a evita pericole

O persoană sănătoasă are control liber asupra mediului înconjurător sau se poate îndepărta sau schimba dacă consideră că devine periculos. Boala îl poate priva de această libertate.

Pacientul poate avea anumite tabieturi (plăceri) pe care personalul sanitar nu le cunoaște și aceasta îl poate face să sufere teribil. În funcție de obiceiuri sau crez religios, unele persoane pot face uz de anumite obiecte pe care alții nu le folosesc. Există persoane dificile care nu vor accepta cu bucurie orice formă de coabitare în comun.

În cazul persoanelor cu delir (tulburări psihice), problema protecției devine o problemă majoră. Prevenirea suicidului și protejarea bolnavului de a se autodistruge, prevenirea lezării celor din jur reprezintă exemple care scot în evidență această funcție protectoare cu rol esențial în îngrijirile de bază. Cu cât bolnavul suferă de o boală contagioasă cu atât se consumă un număr important de ore atât pentru protecția lui și a celor din jur.

Protejarea pacientului de lezare, de natură mecanică (ex: căderea), de pericole de natură fizică (focul), de substanțe chimice, toxice, de animale și insecte periculoase, de microbii prezenți în continuu în mediul înconjurător fac parte din îngrijirile de bază.

Măsurile de prevenire și de securitate trebuie să facă parte din programul de pregătire a oricărei asistente medicale. Indiferent unde lucrează la domiciliu, în școli sau servicii de sănătate, ea poate contribui în prevenirea accidentelor.

Cu cât mai mult vor fi acordate îngrijiri de calitate cu atât va fi nevoie în mai mică măsură de recurgerea la mijloace de contenție (de susținere), lucru care de altfel trebuie iritat la maxim.

Stabilirea măsurilor de dezinfecție și a procesului de sterilizare asigură înlăturarea pericolului de infectare a tuturor celor care înconjoară bolnavul și care îl servesc.

Spălarea de mâini a personalului medical, utilizarea măștii, a mănușilor, a halatului când este necesar un material dezinfectant, steril sau cu utilizare unică reprezintă aspecte ale protecției pacientului. În țările unde costul mâinii de lucru este ridicat, este adesea mai economic să fie folosite articole sterilizate cu folosință unică, în general se crede că oferă o siguranță mai mare decât articolele pregătite în spital.

Nevoia de a acționa conform credințelor. Religia

De secole îngrijirea bolnavului fără diferențe de rasă, credință sau culoare, face parte din codul de etică al profesiunii medicale.

Membrii profesiunii medicale se angajează în principiu de a îngriji în același mod pe cei buni și pe cei răi. Mai mult încă, se abțin să judece și sunt preocupați să descopere cauza unei minciuni, decât să o condamne. În multe țări din lume medicul se bucură din partea comunității de o imunitate legală ca și un preot, adică i se pot face confidențe de către pacient și tratează pe cei pe care societatea îi numește criminali fără să-i declare. O Parte din codul de etică a asistentei medicale specifică strictețea cu care trebuie să păstreze confidențele făcute de bolnavi. Informațiile împărțite cu medicul sunt protejate pentru ca foaia de informație a bolnavului reprezintă un document confidențial.

Obiectivitatea și caracterul confidențial al documentelor medicale se consideră a fi în beneficul tuturor celor care sunt interesați.

09.01.2014

Efectuarea de sondaje, spălături și clisme

Sondajul. Introducerea undei sonde sau cateter din metal, cauciuc sau material plastic prin căile naturale într-un organ cavitar sau canalicular. Scop: explorator sau terapeutic. Sondajele se efectuează pentru:

- Recoltarea unor produse dintr-o cavitate;- Evacuarea conținutului unei cavități;- Introducerea unei substanțe medicamentoase, hidratante sau nutritive;

Spălătura = introducerea de lichid în cavitatea sondată cu scopul îndepărtării substanțelor formate sau introduse accidental în acea cavitate.

Pentru evitarea accidentelor ce pot surveni cu ocazia efectuării lor, cât și pentru realizarea scopului propus se vor avea în vedere următoarele reguli:

- Pregătirea psihică a bolnavului va urmări liniștea acestuia, instruirea privind modul de colaborare în timpul sondajului pentru obținerea unui rezultat eficient;

- Pregătirea bolnavilor pe cale medicamentoasă, regim, diete, etc. necesare unor sondaje.

- Alegerea sondelor, a cateterelor, canule necesare va urmări ca suprafața acestora să fie netedă pentru a nu se produce leziuni ale mucoaselor, căilor naturale prin care sunt introduse; materialul din care sunt confecționate trebuie să fie rezistent pentru a nu se rupe iar vârful să nu fie ascuțit pentru a nu crea căi false;

- Respectarea unei asepsii perfecte prin sterilizarea instrumentelor, soluțiilor utilizate, materialelor cât și dezinfecția mâinilor celui care efectuează sondajul sau spălătura;

- Efectuarea sondajelor cu atenție, îndemânare cu sonda lubrifiantă sau udată pentru a nu se produce căi false și pentru a nu perfora organul sondat;

- Spălăturile se vor efectua prin introducerea unor cantități de lichid mai mici decât capacitatea cavității de spălat;

- Sondajele și spălăturile vor fi notate în foaia de observație a bolnavului însoțite de numele persoanei care le-a efectuat;

- Eventualele greșeli comise cu ocazia sondajului sau spălăturii vor fi raportate imediat medicului pentru a se combate de urgență complicațiile ce pot surveni.

Efectuarea spălăturii oculare

Spălarea oculară, spălarea sacului conjunctival prin introducerea unei cantități de soluție antiseptică. Este indicată în scop terapeutic în procesele inflamatorii ale conjunctivitei pentru îndepărtarea secreției cât și a corpilor străini.

Etapele de execuție:1. Pregătirea materialelor și instrumentelor necesare;2. Pregătirea fizică și psihică a bolnavului :- Se așează bolnavul în poziție șezândă cu capul aplecat pe spate, cu privirea

în sus (ochiul sănătos va fi protejat cu o compresă sterilă) sau în decubit lateral;

- Se așează tăvița renală lipită de obraz și ureche, pe partea ochiului ce urmează a i se efectua spălătura. O va susține bolnavul sau cu ajutorul asistentei.

3. Efectuarea tehnicii. Spălătura oculară va fi efectuată de două cadre medicale. Una menține bolnavul în poziția aleasă iar cealaltă va efectua spălătura;

- Spălarea pe mâini cu apă și săpun, dezinfectarea cu alcool;- Se verifică temperatura soluției antiseptice;- Se așează pe cele două pleoape câte o compresă îmbibată în soluția

antiseptică de spălare;- Se deschide cu degetele mâinii stângi fanta oculară;- Se toarnă încet lichidul în sacul conjunctival evitând corneea;- Se solicită bolnavului să miște ochiul în toate direcțiile;- Se repetă tehnica de mai multe ori;- Se îndepărtează cădița renală;- Se verifică prezența corpului străin în lichidul de spălătură;- Spălarea pe mâini cu apă și săpun.

4. Îngrijirea bolnavului după tehnică:- Se aspiră lichidul rămas în unghiul nazal cu tampoane;- Se îndepărtează compresa sterilă care a rămas pe celălalt ochi;- Se șterge fața bolnavului și se ajută să ia o poziție cât mai comodă.

5. Reorganizarea locului de muncă:Atenție: spălătura se poate efectua și prin stoarcerea unor tampoane cu soluție sterilă. Lichidul de spălătură de la un ochi nu trebuie să infecteze și pe al doilea.Distanța dintre lichid și ochiul bolnavului trebuie să fie la 6 -7 cm pentru a

preveni traumatizarea ochiului prin eventuale mișcări reflexe.

15.01.2014

Nevoia de a comunica (ajutarea bolnavului în a comunica cu alte persoane în a-și exprima sentimentele și nevoile)

Bolile denumite mentale afectează corpul iar așa zisele bolile somatice afectează psihicul. Asupra persoanelor sănătoase, fiecare emoție are o anume expresie fizică (somatică) și o anume modificare în starea sa fizică ce se traduce printr-o reacție emotivă. Bătăile accelerate ale inimii, creșterea numărului de respirații, înroșirea feței și altele sunt interpretate ca reacție emotive.

Fără aceste modificări somatice nu resimțim nici o excitare de acest fel. Depresia mentală se manifestă prin postură, imobilitatea trăsăturilor și o anume încetinire a activității. Anumite reacții de acest gen pot fi constructive în timp ce altele sunt destructive sau aduc prejudicii. Toate ființele umane urmăresc să-și exprime prin satisfacții fizice gândurile, emoțiile și dorințele, și în aceeași măsură în care pot să-și depășească egocentricitatea, ei doresc fericirea celorlalți.

Părinții, prietenii bolnavului suferă văzându-l că luptă cu toate forțele sale împotriva bolii (a morții) și pentru vindecarea sa. Separarea de familie și prieteni, frica de modificare relațiilor interpersonale fac să crească suferința bolnavului. Cu cât asistenta medicală înțelege în mai mare măsură această cu atât ea își atrage încrederea pacientului și a familiei sale, cu atât este mai capabilă să își ajunge bolnavul să depășească unele efecte psihologice ale îmbolnăvirii respective. Dacă asistenta medicală își înțelege rolul său de interpret și de a comunica, ea va căuta ocazia de a fi în apropierea bolnavilor, de a recunoaște persoanele apropriate, de ai asculta, de ai vorbi. Ea va putea produce vizita unei vizite, dude dorite, a unei

persoane care sfătuiește în domeniul religie, în cadrul căreia cei ce se ocupă de pacient pot discuta împreună ce gândesc pentru binele său.

Concluzie:Relațiile umane constructive reprezintă elementul important.În mod obișnuit în evaluarea stării bolnavului, medicul se bazează pe

descrierea stării acestuia de către asistenta medicală.Observațiile și prezuncțiile sale sau intuiția sa în timp ce ea acordă

îngrijirile. Calitatea raportării scrise și orale a asistentei medicale reprezintă o modalitate a evaluării componenței sale profesionale.

Nevoia de a ajuta(ajutarea bolnavului în activitățile recreative)

În contrast cu munca, recreerea sau jocul sunt activități întreprinse pentru plăcere mai mult decât pentru cauza produsului. Pentru persoanele cărora le place munca de zi cu zi, această diferențiere le poate apărea artificială. Oricine își analizează o zi obișnuită va afla că o parte din zi și-o petrece în mod recreativ (plăcut): ascultând muzică, citind pentru plăcere, jucând jocuri, mergând la teatru sau la un muzeu, la film sau la un concert, uitându-se la televizor, echitație, înotând, făcând sport, dansând sau făcând exerciții fizice de o manieră plăcută.

Cursele prin magazine în căutarea uni obiect dorit a fi cumpărat, fa și ele parte din diverse moduri de recreere .

Adesea îmbolnăvirea nu permite victimei sale ocazii de a-și reveni, de a se recrea. Uneori aceste lipsuri sunt necesare. Un pacient poate fi forțat să-și petreacă tot timpul în aceeași cameră din neglijență și fără ca aceasta să fie necesar. Foarte adesea este îmbrăcat astfel încât nu se poate gândi la somn și inactivitate.

Selecționarea activităților specifice depinde se sex, de vârstă, gradul de inteligență, experiență și gust, de condiția sa, de severitatea bolii, de plăcerea sa vis-a-vis de practicarea acestui mod de recreere î, de imaginația și talentul pentru jocul pacientului și a celor care se asociază.

Să citească, reprezintă o îndeletnicire ușor de realizat pentru că pot fi oferite diferite lecturi.

Ziarele cotidiene și cele săptămânale îl ajută să țină pasul cu ceea ce se întâmplă în lume. Persoanele care nu pot citi pot dori să li se citească sau să asculte muzică. Un cadou, cu ocazia unei aniversări, muzica și teatrul rețeaua de radio și televiziune care ne stă la dispoziție în pretutindeni.