CAP 1 – Tranzactiile de comert exterior

Subiect de EXAMEN – Mecanismul de export, etape, caracteristiciMecanismul operatiunii de E-I trebuie integrat in sistemul ciclului de productie-desfacere, ciclu care are 2 dimensiuni : a) ciclul comercial numit logistica internationala (care

se ocupa de deplasarea fizica a marfii) si b) ciclul financiar numt finantarea internationala (se

ocupa cu deplasarea fondurilor banesti)

La randul ei logistica internationala are doua componente : a.1) una materiala (sistemul logistic) a.2) una informationala (documentele comerciale)I) Ciclul comercial se subdivide in trei mari etape   :

1) aprovizionarea –inseamna procurarea, de catre producator, de materii prime, din import, pt fabricarea produsului ptr export ( separat poate fi o operatiune de import)

2) productia – dupa realizarea produsului producatorul poate derula tranzactia de comert exterior prin export direct, sau indirect sau prin intermediari.

3) Comercializarea – Exportatorul livreaza marfa , exportul reprezinta in acest caz finalizarea ciclului productie-desfacere.

In czul operatiunilor de E-I livrarea internationala a marfii presupune:

pregatirea marfii in vederea exportului si facturarea expeditia si transportul international asigurarea marfurilor vamuirea

In acest proces pe langa V si C sunt implicate:

-2/cap 1 -

si : expeditionarii, armatori, case de expeditie, organe vamale, etcLa derularea tranzactiei internationale concura mai multe tipuri de firme prestatoare de servicii :

expeditionarul carausul asiguratorul

II) Ciclul financiar – se imparte in trei etape:1) finantarea importului ( se procura fonduri pt import si

plata facturilor furnizorilor)2) finantarea activitatii de productie 3) finantarea exportului

Tranzactiile comerciale internationale se deosebesc de comertul interior si sub aspectul platii pretului.. Astfel moneda de plata este o moneda de circulatie internationala : euro, dolarul. Aici se folosesc modalitati de plat care da siguranta tranzactiei ( accreditivul documentar). In ultimul rand incidenta riscului asupra platii este mai ridicata decat in cazul comertului interior.1.3. Circuitul documentarO particularitate a mecanismului tranzactional al operatiunilor de E-I o constituie rolul principal al documentelor prin intermediul carora se realizeaza : transferul drepturilor asupra marfii si plata contravalorii acesteia a) Astfel, in faza de logistica se realizeaza vanzarea si deplasarea fizica a marfii de la V la C printr-o serie de operatiuni, fiecare operatiune ducand la eliberarea unui anumit document comercial :

- factura = atesta vanzarea marfii- lista de colisaj numita packing list = atesta

continutul incarcaturii, cuprinde nr de colete in ordinea marcarii lor

-3/cap 1 -

- documentul de transport = atesta faptul ca mf a fost incarcata pe un mijloc de transportb) in faza financiara, cand se realizeaza plata marfii avem urmatoarele documente :

- acreditivul documentar- cambia, etc

Rolul documentelor este acela de a face legatura dintre cele doua faze logistica si financiara ale operatiunii de export-import, livrarea marfii este atestata prin documente, plata marfii se face contra documente.

CAP 2 - LOGISTICA INTERNATIONALA• 2.1. Pregatirea mf pt livrare (Ambalarea, marcarea , depozitarea)• 2.2. Documentele de livrare• 2.3. Expeditia internatională. Rolul expeditionarului

Definitie: Logistica internationala - este o activitate suport pt buna derulare a tranzactiilor comerciale internationale - ea include atat activitati de tr si asigurare a mf pe parcurs international dar si operatiuni de plata, de garantare, de finantare.

Derularea operatiunilorCIF New York, , modalitate de plata :acreditiv documentar 1 CVI 12 Eportator contract de vanzare internationala Importator 11 2

3b CDA, cerere de 8 9 deschidere a acreditivului 3a documentar

Banca exportatoare Banca importatoare 4 10

Societate de Asigurari 6 Firma de expeditii internationale 5 Transportator/ Biroul vamal Biroul vamal Locul de Caraus de export de import destinatie 7 7a 7 b 7c - 2/curs 2 -( 4) obligatia incheierii politei de asigurare, a primei de asigurare

- asigurarea transporturilor- exportatorul contacteaza o casa de expeditii

internationale in vederea incheierii contractului de transport.

(5) expeditionarul (adica expeditorul international) cerctereaza piata, alege armatorul care ofera cele mai bune conditii si incheie contractul de transport(6) incheierea politei de asigurari in conditiile de asigurare precizata in contract(7) remiterea mf carausului in vederea realizarii transportului(7a, 7b, 7c), - deplasarea fizica a marfurilor(8) depunerea documentelor de banca(9) verificarea documentelor si efectuarea platii

(10) banca exportatoare trimite documentele bancii importatoare, aceasta le verifica si acrediteaza contul bancii firmei creditoare(11) debitarea contului firmei importatoare si remiterea documentelor(12) importatorul ridica marfurile la destinatie in baza setului de documente.

Caracteristici ale operatiunilor de export-import* caracter international: participantii provin din tari diferite* numarul mare de participanti (expeditor international/in carte este numit expeditionar, transportator, banci comerciale, societati asiguratoare)* valoarea tranzactiilor este mare* baza juridica, contractul de vanzare internationala- incidenta unor sisteme de drept* importanta documentelor(plata se face contra documentelor (documente de expeditie, de transport, de livrare)* alti participanti: Departamentul de Comert Exterior. - 3/curs 2 - Activitati incluse in sfera logisticii internationale* conditionarea marfurilor* marcarea marfurilor* paletizarea marfurilor* depozitarea marfurilor* alegerea modului de transport* asigurarea marfurilor in traficul international* realizarea formalitatilor dupa vamuire* obtinerea documentelor (de transport si de asigurare)

SUBIECT DE EXAMEN – SOLUTIA LOGISTICA 2.1 SOLUTIA LOGISTICASe refera, in principal la optiunile , pe care fie E sau I, trebuie sa aleaga pt realizarea unei expeditii de mf cu costuri si riscuri minime . Solutia logistica priveste 2 componente de baza:

2.1.1) optiuni privind transportul ( mod de transport, tehnica de realizare

2.1.2.)consecintele solutiei de transport (costuri, riscuri, responsabilitati)

2.1.1) optiuni privind transportul a) - modalitatile de transport

- la alegerea modalitatii de tr se tine cont in primul rand de locul de destinatie al mf ; daca el este continental ( se va alege fie tr pe calea ferata sau rutiera), daca destinatia finala este intercontinentala, se alege transportul martim sau aerian, sau cel multimodal (adica combinarea mai multor moduri de transport, utilizarea containerului)

- 4/curs 2 -

b) - tehnica de realizare a transp.

PENTRU EXAMEN – TEHNICA DE REALIZARE A TRANSPORTURILORIn ce priveste tehnica de realizare a tr se poate opta pentruuna dintre urmatoarele trei solutii:

tr pe cont propriu – realizat cu mijloace apartinand E.

expeditie directa sau exclusiva = contractul este incheiat DIRECT intre cel care incarca marfa (E sau I) si firma de transport/caraus

transportul efectuat printr-un expeditionar ** grupajul = este o tehnica de tr prin care colectorul se interpune intre incarcator si firma de tr, colectand colete mai mici pana la obtinerea unei cantitati mai mari , formand unitati de tr complet (vagoane, containere) pe care apoi le transporta la destinatie ** navlosirea = inchirierea,/angajarea, a unui mijloc de tr, ce se deplaseaza pe apa, pentru o calatorie sau pe o perioada determinata

2.1.2) consecintele solutiei de transport adoptate, asupra partenerilor contractuali si anume:

Costurile operatiunilor de logistica - reprezinta 5-20% din costul total al operatiunii de export , ele se pot diminua apeland la un expert, la un expeditionar international

- 5/curs 2 -

SUBIECT DE EXAMEN – COSTUL TOTAL AL TRANSPORTULUI- In costul total al operatiunilor de logistica se includ:

costul ambalajului, costul transportului ( pretransport, transport,

posttransport), costul manipularii, costul depozitarii, costul primei de asigurare, cheltuieli cu vamuirea marfurilor

SUBIECT DE EXAMEN Durata operatiunilor de logistica (tranzit-

time) sau durata transportului- adica cat dureaza ca o marfa sa ajunga de la E la I

- acesta include: durata pretransportului durata transportului propriu-zis durata postransportului:

durata de asteptare (la incarcare, transbordare, descarcare, etc

durata realizarii operatiunilor de incarcare, manipulare

durata formalitatilor vamale

Securitatea livrarilor

- ea trebuie privita sub doua aspecte: respectarea termenelor de livrare la siguranta marfurilor in timpul transporturilor

- 6/curs 2 -

SUBIECT DE EXAMEN: PREGATIREA LIVRARII MARFURILOR 2.2 Pregatirea marfurilor pt livrare (Ambalarea, paletizarea, marcarea , depozitarea)

2.2.1) AMBALAREA• Se face o distincţie între ambalarea care are în principal o functie de vanzare sau comercială, numită şi condiţionare (fr. conditionnement) şi ambalarea care are în principal o functie logistica- ambalare propriu-zisă. • Conditionarea are rolul de a prezenta o imagine atrăgătoare a produsului pentru clienţii potenţiali.• Ambalarea are în vedere asigurarea protectiei mf în timpul tr, realizarea în bune condiţii a op de manipulare, deplasare şi depozitare a mf

F unctiile ambalajului - pt ca mf sa fie transportate • Asigura protectia mf impotriva socurilor, conservarea lor pe parcursul transportului;• Asigura inviolabilitatea produsului si protecţia impotriva furtului;• Faciliteaza op pe care le implică transportul, respectiv incărcarea/ descarcarea mf, transbordarea si alte manipulari, precum şi op de verificare a partizii de marfă;• Prin aspectul promotional facilitează desfacerea produselor Ajutor in distributia produselorPt ca ambalajul sa-si indeplineasca aceste functii, el trebuie sa raspunda unor cerinte: sa aiba masa si volum propriu reduse - 7/curs 2 -

sa nu fie toxic nici pt produs nici pt mediul extern sa fie compatibil cu produsul caruia ii este destinat sa nu prezinte gust si miros propriu sa posede o ridicata rezistenta mecanica sa fie etans fata de gaze, praf, grasimi sa prezinte sau nu permeabilitate fata de radiatiile

luminoase sa aiba forma, culoare, grafica adecvata

FF IMPORTANTCf INCOTERMS, ambalajul este in sarcina si raspunderea vanzatorului, acesta trebuind sa procure ambalajul u z u a l pt marfa respectiva, dar el trebuie sa asigure un ambalaj suficient pt un tr executat in conditii normale pt ca utilizarea unui ambalaj defectuos are consecinte negative pt exportator pt ca daca mf ajunge la destinatie deteriorata datorita unui ambalaj defectuos cumparatorul poate sa refuze marfa, sa ceara rambursarea platii, sa ceara inlocuirea marfii. Criterii in alegerea ambalajuluiAmbalajul se alege in functie de:• riscurile la care este expusa mf , şi riscuri care tin de natura mf, de mediu etc. (climat, starea infrastructurilor de tr, soluţia aleasă pentru tr);• costul ambalajului , nu se poate avea un ambalaj mai scump decat produsul in sine;• greutatea ambalajului : ambalajul greu şi voluminos mareşte costul tr. şi manipularii; dar ambalajul uşor şi de volum redus are o capacitate de protecţie mai scăzută; aspecte comerciale : influenteaza negativ asupra relatiilor

cu clientul in caz de avarie, furt sau pierdere aspecte de ordin juridic si financiar : in caz de avarie

raspunderea revine exportatorului - 8/curs 2 -

Tipuri de ambalaje unele marfuri nu sunt ambalate ca: cereale, etc

cu marfuri transportate in saci cu marfuri transportate in baloti cu marfuri transportate in cutii (carton, lemn)

2.2.2) Marcarea reprezintă o obligaţie a E şi priveşte atat mf cat şi

ambalajele • avem doua tipuri de marcare:

- marcaje pentru a individualiza o expediţie - marcaje cerută de reglementările ţării

importatoare.• Marcarea trebuie sa fie lizibila,de nesters, in litere şi cifre, cuprinzand: data, cantitatea, locul de expeditie, unde este facut ( made in……), destinatarul şi locul de destinaţie. in plus, pt marfurile periculoase, explozibile, inflamabile,

toxice, radioactive, corozive – apar cerinte speciale privind marcarea, exista 300 de astfel de produse repartizate in 9 clase de marfa IMO2.2.3) Paletizarea• permite reunirea într-o singură unitate de încărcare (Load Unit) a mai multor mărfuri ambalate depuse pe paletă. Paleta este compusă din una sau două platouri suprapuse, de regulă, din lemn, care permit prinderea cu furcile unui elevator în procesul manipulării. paletele au dimensiuni standarrdizate , cele mai frecvente

sunt de 800 x 1200 cm sau 1000 x 1200 cm

- 9/curs 2 -

2.2.4) Depozitarea• respectiv depunerea mf in antrepozite, docuri, silozuri etc. ; această operatiune poate avea loc fie la expeditia mf fie la destinatie, putand fi depozitele proprii ale E sau inchiriate.

• Pt mf depuse in antrepozit, se elibereaza deponentului o recipisă warant, document compus din două părţi: recipisa de depozit (prin care antrepozitul recunoaşte că a primit mărfurile) şi warantul (buletinul de gaj).

SUBIECT DE EXAMEN – DOCUMENTE DE LIVRARE 2.3. Documentele de livrare - in legatura cu documentele de livrarea se pun doua probleme

- cine le emite ( emitentul)- la ce servesc ( deci care este utilitatea lor)

a) Factura comerciala (commercial invoice sau factura externa, reprezinta doc cel mai imp in op de comert exterior- este intocmita, obligatoriu, de E , in 8 copii originale, prin care se arata conditiile in care are loc V, si ea cuprinde conditiile de baza stipulate prin contract: partenerii, bunurile pretul, cantitatea de mf, valoarea ei, astfel ca din continutul ei sa rezulte in mod clar drepturile si obligatiile partilor-functiile facturii comerciale: - arata ca mf a fost vanduta, (locul si momentul vanzarii) - mijloceste transferul de proprietate de la V la C - serveste pt asigurare - serveste la incasarea c/v marfii - pe baza lui I ridica mf - serveste la efectuarea formalitatilor vamale de import - 10/curs 2 -

b) factura proforma ( pro-forma) – este un doc. emis de E inainte de vanzarea sau livrarea mf, cerut expres, in avans de I, prin care I-rul afla date despre, pret, cantitatea mf ce urmeaza a fi comercializata. Ea are functia unei oferte comerciale, si are scopul de a-I servi I-ului la realizarea unor formalitati prealabile importului: obtinerea licentei de import, deschiderea acreditivului.c) factura consulara – este completata de E pe formulare speciale care se procura de la consulatul tarii I,

este redactata in limba tarii I, si este legalizata de consulat, este scumpa.Factura consulara este un doc solicitat de organele vamale din unele tari importatoare pt a servi la stabilirea taxelor vamale la mf de import, atestand ca mf sunt originare din tara de export si ca preturile de tranzactie sunt reale.

d) factura vamala –este un document cerut la import, in anumite tari, pt a determina structura preturilor si preturile nete (dupa deducerea taxelor) pe piata tarii de origine. Ea serveste ca element de referinta pt calculul taxelor vamale,

e)Licenta de export si de import (licenta de export import)

- este o autorizatie elibereaza de catre autoritatea competenta minister/departament din statul E-rului, si serveste la exportul mf in afara teritoriului vamal cu exceptia cond EXW cand aceasta este in sarcina exportatorului- in UE serveste importurilor de mf provenite din terte tari- in Romania se solicita licenta de E ptr metale,pietre pretioase, titei, produse petroliere, metale neferoase, produse lemnoase, f) Certificatul de origine Se obtine de la Camera de Comert din tara E serveste I la stabilirea taxelor vamale de import Pe baza lor se pot obtine taxe vamale mai reduse Sunt mai multe tipuri, : un tip ar fi cel din UE – tip A

iar alt tip ar fi “certificatul de circulatie” - 11/curs 2 -

g)Certificatul de calitate ( de conformitate)- producatorul emite doc, dar trebuie sa fie atestat de o institutie certificata

h)Certificatul de sanatate (health certificate) este solicitat in cazul exporturilor de produse agro-

alimentare atesta ca marfa este in conformitate cu cerintele legale

din tara exportatoruluiii)Certificatul fito-sanitar

utilizat pt productiile agricole atesta faptul ca marfa poseda calitatile de a putea fi

exploatate lemn-bacterii, plante-ceaij)Certificatul de inspectie

k)Certificatul de valoare l) Lista de colisaj (sau packing list) – inventar

Documentul este emis de E, serveste la vamuirea mf pt un control fizic mai rapid

documentul centralizeaza continutul partizilor de marfa (loturi), ambalare si marcare in nomenclator – lista cu marfam) Documentul de transport : conosamnet,

scrisoare de trasura, (CIM, CMR, fracht aerian) -este dovada cantitatii de mf livrata si preluata pe un mijloc de transport- B/L (bill of loading), elberat de capitanul vasului, arata ca marfa a fost preluata la incarcarea pe nava-„CMR” ptr transportul rutier- CIM fracht sau scrisoarea de trasura pentru calea ferata

- 12/ curs 2 -

2.4. Expeditia internationala. Rolul expeditorului• Expeditorul international- expeditionarul , asa este numit in manual (engl. forwarder, fr. transitaire, germ. spediteur) este un intermediar, fie o persoana fizica sau juridica, care pe baza unui contract de mandat/de expeditie, incheiat cu firma exportatoare sau importatore, se obliga, in schimbul unei remuneratii, sa preia mf incredintate de acesta si sa efectueze ansamblul operatiunilor necesare pt ca mf sa ajunga la destinatie. El asigura transportul, pregateste livrarea, se poate

ocupa de ambalare, manipulare, asigurare, vămuire, precum şi să procure documentele de livrare.

• Ca regula generala, in comertul internaţional transportatorul nu este expeditionar, iar expeditionarul nu este transportator • Spre deosebire de expeditionar, transportatorul realizeaza deplasarea efectiva a mf in spatiu, cel mai frecvent la ordinul şi pe cheltuiala E sau I, cf conditiei de livrare din contactul de V-C

- Firmele care realizeaza activitati de expeditie sunt denumite CASE DE EXPEDITIE.

SUBIECT DE EXAMEN – TIPURI DE EXPEDITIONARI2.4.1)Tipuri de expeditori in practica internationala Exista 2 tipuri mari de expeditionari internationali :

a) comisionarul vamal – se ocupa de vamuirea marfurilor, alcatuieste dosarul de vamuire

b) colectorul : gaseste clienti, obtine tarife bune ,in special la transport, are ca scop realizarea unor unitati complete de transport

- 13/curs 2 -

a) Comisionarul in vama ( Customs brokers, fr. commissionaire en douane) este un mandatar care se substituie integral exportatorilor şi importatorilor pentru formalităţile vamale legate de intrarea şi ieşirea mărfurilor din ţară.• Comisionarul in vama este autorizat de Administratia

Vamilor după criteriul zonei geografice, cu cateva conditii: sa dispuna de un birou implantat in circumscriptia unde este autorizat, de cel putin un declarant in vama calificat, de capacitate financiara pt realizarea activitatii (ex. depunerea de cautiuni) si sa faca dovada unei activitati reale.

b) In categoria a doua , colectori pot intra mai multe categorii de expeditionari si anume:• Expeditionarul de grupaj are drept sarcina adunarea de colete individuale, de la diversi clienti si constituirea,

apoi, de camioane complete, de vagoane complete, de containere complete . • Expeditionarul/Organizatorul de transporturi

multimodale . organizeaza deplasarea mf de la locul de predare la cel de destinatie prin intermediul mai multor moduri de transport.• Expeditionarul portuar sau aeroportuar actionează

la punctul de contact intre două mijloace de tr, acolo unde mf este supusa unei transbordari . El supravegheaza in numele E

sau I buna desfasurare a trecerii mf de pe un mijloc de tr pe altul in porturi sau aeroporturi. • Expeditionarul sau agentul de expeditie aeriana

intermediaza inchirierea spatiului de tr pt companiile aeriene, pe baza procurii acestora pentru intocmirea si semnarea scrisorilor de transport aerian. Agentul trebuie sa obtina in prealabil acordul asociatiilor mondiale care reglementeaza operatiunile de transport aerian (IATA, ATAF).

- 14/curs 2 -•• Expeditionarul rutier este un comisionar care pune in

contact transportatorii rutieri cu mf care trebuie transportate, contra unui comision de afretare.

Navlositorul agentii de transport maritim si fluvial desfasoara o serie de activitati legate de navlosirea mijloacelor de tr. Ei pot fi si “agenti de linie” sau “agenti generali”, curtieri maritimi, curtieri de navlosire fluviala, responsabili cu manipularea mf etc.

2.4.2. Functiile expeditionarului sau serviciile oferite de ei clientilor

Expeditionarul presteaza in favoarea clientilor sai o serie de servicii, care pot fi grupate in mai multe categorii:

a) Serviciile legate direct de transport • - expeditionarul alege modalitatea de transport (maritim, fluvial, aerian, rutier) si prezinta companiei, rutele cele mai eficiente pentru tr mf şi organizeaza transportul mf pana la destinaţie; se poate apela, astfel, la mai multe modalitati de

transport:- multimodal = adica la combinarea mai

multor modalitati de transport- transport ” door to door ” adica din „poarta

in poarta”, adica transportul containerizat• - pregatirea calculelor pentru tarifele privind chelt. de tr. si cele accesorii legate de derularea operaţiunii de E/I;• realizarea traficului de grupaj;• incheieie contractului de transport cu carausul;• procura documentelor de transport;• supravegherea deplasarea mf pe parcurs şi avizarea promptă a clienţilor interesaţi; - 15/curs 2 -

• se ocupa cu plata chelt de tr.b) Serviciile logistice conexe• - depozitarea şi distribuirea mf din depozite: sau sortarea, preambalarea, etichetarea, marcarea celor aflate in depozit;• - întocmirea documentelor şi perfectarea formalităţilor privind asigurarea mf pe parcursul transportului;• - întocmirea documentelor şi formalităţilor necesare operaţiunilor vamale şi de tranzit.c) Servicii de consultanta pentru exportatori • acordarea de consultaţii economice, tehnice, juridice, la încheierea contractelor comerciale;• acordarea de consultaţii şi asistenţă privind pregătirea mf pt livrare şi prezentarea acestora la transport;• organizarea expedierilor şi tr mf la targuri, expozitii, sau la licitaţii, putând asigura manipularea şi aşezarea exponatelor;

• efectuarea de studii privind dezv în perspectivă a tr, utilizarea unor mijloace şi tehnologii mai eficiente etc.d) O alta prestatie a expeditionarului se refera la emiterea unor documente proprii, documente de expeditie, respectiv documente eliberate de FIATA care sunt documente standard.

SUBIECT DE EXAMEN – documente de expeditieDocumentele de expeditie Eexportatorul , prin compartimentele sale specializate, , va intocmi:

1) DTV dispozitia de transport si vamuire pentruexport, care serveste la organizarea tr mf pana la frontiera vamala a tarii exportatoare si la efectuarea formalitatilor vamale de export. Acest document este transmis firmei de expeditie internationala / casei de expeditie.

- 16/ curs 2 -

2) cerere de tonaj - Este utilizata numai in cazul tr maritim, in conditiile de livrare CFR si CIF, este completata de E dupa care este transmisa navlositorului/ casei de expeditii pt a inchiria sau retine spatiu maritim necesar. Ea cuprinde date privind denumirea mf, cantitate, ambalaj, porturile de incarcare/descarcare, E, I, conditia de livrare, etc. Se depune la expeditionar intr-un timp suficient pt ca acesta sa poata prospecta piata navlurilor si sa aleaga cea mai avantajoasa ruta de tr.

3) avizul de navlosire – Navlositorul/expeditionarul, dupa ce a ales cea mai avantajoasa ruta de tr, remite E avizul de navlosire, care contine dat referitoare la : - armator, numele navei, anul constructiei, pavilionul , navlul si modalitatea de plata.Daca avizul de navlosire nu corespunde conditiilor solicitate de firma E, aceasta are dreptul sa faca protest in termen de 48 de ore, pe care il trimite expeditionarului.

4) nota comanda conosament – in vederea intocmirii B/L-ului,

cf contractului, se completeaza si se transmite expeditionarului/ navlositorului acest formular. Clauzele din B/L trebuie sa fie identice cu cele din contract si din acreditivul documentar. In baza acestui formular navlositorul organizeaza incarcarea mf pe nava si obtine semnatura capitanului vasului pe B/L , predand acestuia un set de documente care se inmaneaza, la destinatie, primitorului marfii.

5) Cererea de asigurare , (sau avizul de asigurare) in cazul

livrarii CIF, E remite expeditionarului cererea de asigurare a mf care serveste la incheierea contractului de asigurare a mf cu o firma specializata in asigurari internationale. In aceasta cerere de asigurare se includ date privind numele asiguratorului, valoarea marfii si riscurile care se asigura.

CAP. 3 TRANSPORTUL INTERNATIONAL

La realizarea operatiunilor de transport participa 4 grupe:a) Incarcatorul/exportatorul de marfa (shipper – in fr

chargeur)b) Expeditorul (freight forwarder –fr transitaire)joaca

rolul de intermediar in operatiunile de transport, oferind clientului sau (exportatorul/importatorul) consultanta in domeniul logisticii si putand presta o serie de servicii legate de transport, inclusiv vamuirea marfurilor

c) Carausul sau transportatorul ( carrier –fr transportateur)- cel care au ca obiect de activitate transportul de marfuri

d) Destinatarul ( consignee)La acestia se mai adauga:

a) Navlositorul – care este o firma care indeplineste functiile expeditorului pt transporturile maritime si fluviale

b) Comisionarul vamal – cel care se ocupa de intocmirea declaratiei vamale pt ca marfurile sa poata fi vamuite

Transportul international – modalitati de transport:- transport maritim

- transport fluvial- transport aerian- transport feroviar- transport rutier

- 2/curs 3 -

3,1. TRANSPORTURILE MARITIMEAvantajele acestui tip de transport:

n) cea mai ieftina modalitate de transport o) capacitate mare de tr, cel mai potrivit mijloc de tr pt mf

voluminoase si grele p) acces pe tot globul, acopera rute numeroaseq) dispune de o legislatie foarte bine conturatar) detine ponderea cea mai mare in cadrul transporturilor

Dezavantaje:s) durata mare de transportt) costul mai ridicat al asigurarii, al ambalajului u) unele zone portuare (porturi) f aglomerate,

transbordari

SUBIECT DE EXAMEN – CADRUL LEGAL - CONVENTIILE IN TRANSPORTUL MARITIM I) Cadrul legal in transportului maritim Conventii internationale in transportul maritim

Regulile de la Haga : Conventia internationala pt unificarea anumitor reguli privind B/L-ul, Bruxelles,25 august, 1924 (cunoscută si drept Conventia de la Bruxelles). Semnata de cca 80 de tari, se aplică mf transp pe mare, pe baza unui conosament (B/L) emis

intr-una din tarile contractante. Conventia a fost criticata pt ca stabileste nivele prea reduse ale raspunderii pt armatori si pt ca permite o multitudine de exceptii si exonerari de raspundere.

Regulile Haga-Visby : Protocol pt amendarea Conventiei internationale pt unificarea anumitor norme legale privind conosamentul ( Bruxelles, 1924 ), facuta la Bruxelles, 1968.

- 3/curs 3 - A fost ratificat de 32 de tari semnatare ale Conventiei

de la Bruxelles. Principala caracteristica este ca a ridicat nivelul raspunderii pentru armatori.

Regulile de la Hamburg : redactate sub egida ONU privind tr bunurilor pe mare, Hamburg, 1979, a avut drept scop sa remedieze unele din neajunsurile conventiilor precedente. Totusi, Convenţia de la Hamburg nu a avut un mare ecou în practică şi deşi a intrat în vigoare în 1992, multe ţări importante în comerţul internaţional nu au semnat-o.

Aceste reguli, din aceste Conventii, stabilesc:A) reglementari privind conditiile de transport, pretul, B) raspunderile partilor contractante( exportator, expeditor, transportator, importator) C) continutul contractului de transport ( care este documentul de transport)

• Potrivit Convenţiei de la Hamburg, părţile principale implicate în transporturile maritime au denumirea şi inţelesul de mai jos.• Caraus ( carrier) înseamnă orice persoană prin intermediul căreia sau în numele căreia este încheiat un contract de transport al mărfurilor pe mare cu un expeditor. • Incarcator ( shipper ) înseamnă orice persoană prin intermediul căreia ori în numele căreia sau pe seama căreia se încheie un contract de tr de mf pe mare cu un cărăuş, .• Destinatar ( consignee) înseamnă persoana îndreptăţită să ridice mf livrate.

- 4/curs 3 -

SUBIECT DE EXAMEN II) Formele de realizare a transportului maritim Transporturile maritime se realizeaza in doua forme:

a) cu nave de linie (lines) , adica acele nave care au curse regulate, pt un itinerar si cu un program prestabilit,cu tarife stabilite (tr cu aceste nave se aseamana cu un tr de grupaj deoarece se inchiriaza doar o parte din capacitatea navei)

b) cu nave tramp , adica curse neregulate, nave vagabond, cel care inchiriaza nava stabilind si ruta de tr, (nu exista un traseu prestabilit) acestea sunt, de obicei, folosite pt tr de mf in cantitati mari, pt mf de masa ca: petrol, carbune, minereuri si mai ales cereale.. Itinerarul este stabilit in cadrul fiecarui contract.

SUBIECT DE EXAMEN – Tehnici de realizare a transportului maritim III) Se refera la modul de contractare in transmportul maritimContractarea in tr maritim se face diferit, dupa cum este vorba de tr cu nave de linie sau de tr cu nave tramp (cele care efectueaza curse neregulate).Astfel, - in cazul navelor de linie , se incheie, intre incarcatorul mf si caraus, un contract de tr maritim, redactat in scris, numit c o n o s a m e n t (B/L) - in cazul navelor tramp (vagaboande) intre cel care angajaza navlul pe vas (navlositorul) si proprietarul navei (armator) se incheie un contract de navlosire, numit

charter party, iar in baza lui se elibereaza un conosament (B/L). - 5/curs 3 -Asadar, contractul de transport maritim este diferit de contractul de navlosire

prin aceea ca primul, contractul de transport maritim se refera la deplasarea unor mf pe mare , cu nave de linie, B/L-ul fiind practic singurul document care contine conditiile esentiale ale contractului de tr maritim ,

in timp ce contractul de navlosire (charter party ) se refera la nava ca atare ., nave neregulate, aici B/L-ul este insotit intotdeauna de un contract de navlosire, charter party, B/L-ul nemaifiind prima dovada a conditiilor contractului de transport.

SUBIECT DE EXAMEN VI) Contractul de navlosire ( Charter Party ) • Parti implicate:

- armatorul ( compania de shipping- navlositorul ( exportatorl sau importatorul)

• prin el se urmareste inchirierea unei nave sau a unui spatiu pe nava in vederea efectuarii tr international de mf• Contractul de navlosire (engl.Charter Party), se incheie intre armator ( shipowner) sau cel care operează vasul (ship operator) si navlositor (charterer) sau incarcator (shipper) pentru inchirierea de spatiu pe nava, in vederea efectuarii unui transport international de mf.• Charter Party este contractul utilizat in tr tramp; iar operatorul vasului poate emite si un B/L pt contractul de navlosire. Navlosire = operatiunea de prospectare a pietei navlurilor,

de contractare a armatorilor potentiali si de negociere a ofertelor de tonaj ale acestora in scopul incheierii contractului de navlosire

- 6/curs 3 -

Navlosirea se poate face: direct de pietele interesate (armator si navlositor) indirect, prin reprezentanti (brokeri navlositori)

SUBIECT DE EXAMEN – TIPURI DE CONTRACTE DE NAVLOSIREPrincipalele forme ale contractului de navlosire sunt:• Contractul pe calatorie (engl.Voyage Charter Party) este conventia incheiata intre armator si navlositor, prin care armatorul se obliga sa transporte navlositorului, cu o nava echipata si armata de el, o cantitate determinata de mf, de la portul de incarcare si pana la portul de descarcare, in schimbul unui pret convenit numit navlu.• Contractul pe timp (engl. Time Charter) este un contract de tr maritim care are ca obiect inchirierea navei si a serviciilor echipajului pe o perioada determinata de timp (de regula, pe termen mediu si lung, de la un an la 5 ani) . in schimbul unei sume determinate numita chirie (hire).

Armatorul pune la dispozitia navlositorului atat nava cat si echipajul .

• Contractul pe nava goala (engl. Bareboat Charter sau Charter by Demise) este un tip special al contractului de navlosire. Prin intermediul acestuia, navlositorul obtine din partea armatorului, pe o perioada determinata de timp, posesia şi controlul complet al navei inchiriate, in schimbul platii unei anumite sume de bani, numita chirie. In perioada de valabilitate a contractului navlositorul devine "“armator-chirias"” asumandu-si intreaga responsabilitate pt navigatia in bune conditii a navei, exploatarea si conducerea acesteia.

- 7/curs 3 -

Pretul tr ( numit navlu) se formeaza pe piata mondiala a navlurilor. Navlu difera de la contractele pe calatorie la cele pe timp. Primele sunt preturi pe termen scurt, celelalte pe termen lung. Navlul de baza se calculeaza in functie de natura/specificitatea mf si de conditiile speciale de tr (tr de marfuri congelate, cereale, etc)

CE CONTINE UN CONTRACT DE NAVLOSIREClauzele unui contract de navlosire sau rubricile dintr-un contract de navlosire charter party partile contractante datele privind nava :denumire, , an de fabricatie, pavilion,

tonaj) pozitia navei : element necesar pt calculul sosirii navei in

portul de incarcare/descarcare pt incarcarea sau preluarea marfurilor

porturile de incarcare-descarcare clauzele de incarcare-descarcare(cu precizarea cine va

suporta aceste cheltuieli armatorul sau navlositorul) cheiul si dana unde va trage nava si se vor efectua

operatiunile de incarcare/descarcare normele de incarcare/descarcare (timp, cantitati) staliile (laytime), contrastaliile (demeurage) si primele de

incarcare taxe de pilotaj, taxe portuare, taxe de canal, etc nivelul navlului (freight)

- 8/curs 3 -Principalele obligatii ale partilor participante la contractul de navlosire sunt:

a)ale armatorului sa prezinte nava in stare buna de navigabilitate sa prezinte nava angajata, cea precizata in contract sa realizeze activitatile pregatitoare op de incarcare a

navei ( sa pregateasca capacitatea navei in functie de tipul de nava) in vederea realizarii tr si anume:

- fardarea navei (pregatirea corespunzatoare a magaziilor)

- rujarea navei - (eliminarea spatiilor aparute intre cereale ( grane astfel incat sa se

utilizeze capacitatea de transport si sa se elimine dezechilibrul in timpul navigatiei)

- arimare/stivuire – aranjarea corespunzatoare a marfurilor pe vas, sa se evite dezechilibrele

- staliile: perioada de stalii, perioada alocata operatiunilor de incarcare/descarcare a marfurilor si de pe vas; depasirea perioadei de stalii se platesc contrastaliile-penalitatile platite pt depasirea perioadei de stalii.

sa preia marfurile la transport sa elibereze conosamentul incarcatorului sa transporte marfurile in conditii de securitate

b)ale incarcatorului -navlositorului sa aduca marfa in port la data anuntata de catre armator sa realizeze incarcarea in perioada de stalii

c) obligatiile destinatarului marfii. sa se prezinte in portul de destinatie la data la care a fost

avizat sa asigure operatiunile de descarcare in perioada de stalii sa verifice cantitatea si calitatea marfurilor - 9/curs 3 -

preluarea marfurilor si achitarea sumelor ce cad in sarcina lui

SUBIECT DE EXAMEN – CONOSAMENTUL DOCUMENT DE TRANSPORT, DEFINITIE, CINE IL EMITE, IN CATE EXEMPLARE ORIGINALE, MENTIUNI CU PRIVIRE LA MARFA

II) Nava de linie - Conosamentul• Definitie - Conosamentul (engl. Bill of Lading, B/L) pentru transportul cu nave de linie (curse regulate intre anumite porturi, putand transporta mf variate) este un document scris prin care o persoana (armatorul, carrier) sau un imputernicit al acestuia (de regula, comandantul vasului, ship’s master), certifica sub semnatura preluarea mf de la E (shipper) in vederea tr si a predării acesteia catre destinatar

(consignee), la locul si in conditiile stabilite prin contractul de tr si precizeaza starea aparenta a marfii in momentul incarcarii la bord. Conosamentul este deci, documentul care atesta

efectuarea tr international pe cale maritima, o dovada a incheierii contractului de tr

* Conosamnetul este diferit de contractul de transport* Conosamentul este un document de transport negociabil• Condiţiile contractului de tr apar total sau partial în B/L. Astfel ca, in cazul tr cu nave de linie, B/L este singurul document care contine conditiile esentiale ale contractului de tr maritim; in cazul tr partizilor mari de mf, cu nave de curse neregulate (tramp), B/L este insotit intotdeauna de un charter party si numai constituie prima dovadă a conditiilor contractului de transport.

- 10/curs 3 -Func ţiile conosamentului • In primul rand, el arata faptul ca a fost incheiat contractul de transport. B/L-ul nu este in sine un contract de tr; contractul de tr se incheie inainte de eliberarea B/L-ului , insa constituie o dovada deplina a termenilor si conditiilor contractului de transport, in el regasindu-se clauzele ctr de tr In al doilea rand, el este o adeverinta semnata de

armator (sau in numele acestuia, de un imputernicit al sau- capitanul vasului ) şi eliberata E pt a face dovada că mf pe care acesta le descrie au fost incărcate pe un anumit vas, intr-un anumit timp, cu o anumita destinatie, sau au fost incredintate armatorului in vederea transportului.

In al treilea rand, este un titlu de proprietate asupra mf care permite I sa preia mf la destinatie sau sa gireze B/L-ul unui tert, . impreuna si cu riscurile privitoare la

bunul respectiv . B/L-ul poate fi prezentat ca gaj (garantie pt plata).

Continutul conosamentuluiEl cuprinde o serie de mentiuni obligatorii si unele facultative. Dintre cele obligatorii enumeram : numele exportatorului numele navei de transport descrierea completa a incarcaturii, inclusiv ambalajul,

continutul , volumul si greutatea bruta/neta marcajul si codurile de identificare a bunurilor portul de expeditie portul de destinatie detali privind navlul, inclusiv modul de plata conditiile contractlui de transport data la care marfa a fost primita spre expediere numele si adresa destinatarului numarul de conosament dat la primirea marfii pe vas - 11/curs 3 - semnatura capitanului vasului prin care acesta atesta ca

marfa preluata de el este in stare buna si poate face obiectul transportului respectiv.

De regula, conosamentul se elibereaza in 3 exemplare originale, care sunt negociabile, unul pt destinatar, unul ptr caraus, si unul ptr incarcator/exportator.El are si 3 copii, dar copiile nu sunt negociabile. In vederea efectuarii platii E ,de catre banca, B/L-ul are un rol esential deoarece acesta atesta faptul ca mf a fost predata de E la data si in locul convenit si in conditiile convenite in contract.El este semnat de armator, capitanul vasului sau de agentii acestora. Banca nu accepta nici o modificare de B/L-ul dupa emiterea acestuia, decat contra semnatura si parafa corespunzatoare.

SUBIECT DE EXAMEN- TIPURI DE CONOSAMENT,

- CONOSAMENT LA ORDIN VESRUS CONOSAMENT NOMINATIV

Tipuri de conosamente1) După modul de transmitere al dreptului de proprietate, se

disting: Conosamentul nominativ (straight bill of lading) – cel

maiputin utilizat se emite in favoarea unei anumite persoane nominate expres in acest document, ca fiind singura indreptatita sa solicite armatorului sa-i predea marfurile inscrise in el, iar comandantul navei urmand sa-i livreze mf, in portul de destinatie. Acest tip de B/L are avantajul ca in caz de - 12/curs 3 -

pierdere, ratacire, sau sustragere a originalului persoana care il detine nu-l poate folosi pt a intra in posesia marfii

Conosament „ la purtător ” (bearer bill of lading) - consta in faptul ca il B/L nu este mentionat numele proprietarului conferind dreptul oricarui posesor al acestuia de a dispune de marfa. Ca urmare, detinatatorul B/L-ului este si proprietarul mf inscrise in B/L. .Comandantul elibereaza marfa celui care prezinta B/L original, in portul de descarcare.

Conosamentul “ la ordin ” (order bill of lading) Este cel mai utilizat tip de conosament. Comandantul elibereaza marfa la destinatie destinatarului mentionat sau la ordinul acestuia persoanei desemnate prin a n d o s a r e a B/L-ului unei alte persoane. Prin aceasta andosare persoana respectiva devine proprietarul de drept al marfii. Modul de transmitere al B/L-ului „ la ordin” este asemanator cu cel al transmiterii cambiei.

2) Dupa modul de incarcare , modul de primire a marfii: Conosament cu mentiunea „ Primit spre imbarcare

„ (received for schipment) – se intampla destul de des sa fie folosit acest tip de conosament, datorita aglomerarii din porturi, marfa este predata carausului inainte de a fi

efectiv incarcata pe vas, deci inca de la depozitarea ei de pe chei, capitanul preluand-o de pe chei. Carausul elibereaza un B/L de acest gen, pt marfa care nu este incarcata pe vas, dar care este preluata pe raspunderea sa.

Conosament cu mentiunea „ Incarcat la bord ” (shipped bill of lading) – inseamna ca marfa a fost incarcata la bordul vasului, capitanul preluand mf cand aceasta se afla deja incarcata pe vas, este cea mai utilizata forma datorita faptului ca prezinta siguranta pentru I, ca marfa inscrisa in B/L a fost incarcata si va fi expediata la destinatie

- 13/curs 3 -

3)Dupa mentiuni Conosament „ Curat ” (clean B/L)- presupune ca mf

au fost predate, la incarcare, in stare aparent buna. Aceasta mentiune este extrem de importanta in cazul platilor prin acreditiv deoarece ea permite E incasarea banilor de la I cf contractului incheiat cu acesta.

Conosament „ Cu rezerve ” sau „ Cu mentiuni” (unclean B/L)

Capitanul are anumite mentiuni in ceea ce priveste calitatea si starea aparenta a bunurilor si atunci le mentioneaza in B/L. 4) Dupa modul de plata Conosament cu mentiunea navlu « Platit la

incarcare” – se utilizeaza in cazul in care E este obligat , cf conditiilor INCOTERMS, sa plateasca navlul ( grupele C si D- CFR, CIP, DES, DEQ)

Conosament cu mentiunea navlu „ Platit la descarcare ”/ destinatie – se foloseste la vanzarile FOB, FAS

unde E nu este obligat sa plateasca navlul, acesta fiind platit la destinatie de catre I. 5) Dupa modul in care conosamentul acopera diferite tipuri de transport: conosament maritim ( ocean B/L)

conosament direct sau combinat, utilizat atunci cand se folosesc mai multi transportatori, acoperind durata transportului

conosament multimodal acopera intregul traseu atat pe mare cat si pe uscat, acopera diverse tipuri de transport, se elibereaza un singur document care acopera tot transportul

- 14/curs 3 -

Deosebirea dintre charter party şi conosament • Charter party este un contract de transport (navlosire) şi se deosebeste de conosament care este totodată o dovadă a primirii marfurilor (receipt) si intr-o anumita masura un titlu de proprietate. • Charter party nu poate fi andosat şi negociat aşa cum este cazul cu conosamentul , B/L poate fi andosat si negociat.

CUM SE FORMEAZA NAVLUL IN TRANSPORTUL DE LINIE SI IN TRANSPORTUL TRAMP

3.1.4. Pretul transportului si modul de calculul al navlului

a) I n cazul navelor tramp pretul tr (navlul) este datorat armatorului de catre navlositor pentru serviciul prestat: (adica deplasarea mf la destinatie, prin inchirierea navei.)

• Navlul se formeaza pe piata mondiala a navlurilor, in conditii de concurenta, prin confruntarea cererii de tonaj cu oferta. Piata caracteristica pentru inchirierea de tonaj maritim este Londra.

Deci navlul in cazul navelor tramp se ia de pe piata, de la bursa.

b) In cazul navelor de linie – navlul este exprimat ca o valoare pe unitatea de plata , ex: 120 Eur /U.P.

• Unitatea de plata se stabileste prin comparatie intre GREUTATEA BRUTTA a marfii , exprimata in TONE, ( nu in KG) (deci greutatea neta plus greutatea ambalajului) si VOLUMUL MARFII exprimat in metrii cubi (m 3 ) , alegandu-se varianta „ in avantajul navei”, adica se va retine ca baza de tarifare cea mai mare din cele doua cifre reprezentand masa in tone si volumul in metri cubi

- 15/curs 3 -Ex intre o marfa de volum 12,8 mc si un tonaj de 2,265 to, calculul navlului se va face cu cifra 12,8

• In cazul navelor de linie pretul transportului maritim (tarifele de linie) se determina tinand seama de trei elemente: navlul de baza, ajustarile de pret, conditiile de linie

6) Navlul de baza este pretul propriu-zis al tr , care se stabileste in functie de doua elemente:

natura marfii , după clasa tarifara de care aceasta apartine, pt un traseu determinat, această clasa determinand navlul pe unitate de plata, aplicabil la expeditie;

masa sau volumul marfii care determina unitatea de plata.

• Navlul de baza afisat de compania maritimă include şi conditiile de linie (liner terms), adica modul in care compania maritima preia mf in portul de expeditie si conditiile de predare in portul de destinatie. Ele se refera un anumit nr de op de manipulare in port , acestea fiind “ in sarcina nave i” , in timp ce op necuprinse in liner- terms, sunt “ in sarcina marfii ”, fiind facturate E separat.

7) Ajustarile de pret O serie de factori conjuncturali pot impune ajustarea

pretului, ca de exemplu:

ajustarea in functie de pretul combustibiluluisau BAF (Bunker Adjustement Factor), care permite

integrarea variatiilor pretului combustibililor in perioada dintre doua editii ale tarifului; BAF este un procent de majorare sau reducere aplicat la navlul de bază, care se inscrie pe B/L;

- 16/curs 3 -

ajustarea in functie de cursul valutar, sauCAF (Currency Adjustement Factor), care permite integrareavariatiilor cursului de schimb al valutei navlului; CAF este un procent de majorare / reducere aplicat la navlul ajustat BAF; (adica CAF se calculeaza la navlu de baza + plus BAF)

majorarea datorita aglomeratiei portuare:suprataxa navlul de baza este majorat pt anumite

destinatii undeeste previzibila o imobilizare anormala a navei în port., este o valoare per unitatea de plata

ex 5 USD/U.P.

DECI CONCLUZIE:IN TRANSPORTUL DE LINIE PRETUL NAVLULUI = = NAVLUL DE BAZA + AJUSTARI

IN TRANSPORTUL NEREGULAT, CU NAVE TRAMP, PRETUL NAVLULUI SE IA DE PE PIATA, DE LA BURSA.

- 17/curs 3 -SUBIECT DE EXAMEN –CUM SI CAND SE PLATESTE NAVLULPlata navlului- cum si cand se plateste navlul? Formula navlu platibil la destinaţie (numita si freight

collect inseamnă ca navlul trebuie sa fie platit de catre destinatarul marfii (consignee). Ea se foloseste la vanzarile FOB, FAS (si in mod similar la EXW şi FCA) unde vanzătorul nu este obligat sa plateasca transportul principal si, deci, acesta este platit la destinatie de catre cumparator

• Formula freight prepaid sau freight paid este folosita la transporturi privind livrari in conditiile de livrare CFR, CIF, DDP, DES şi DEQ (si in mod similar la DAF, CIP, DDU) unde E este obligat sa platească tr principal. Ca dovadă ca E (shipper) si-a indeplinit obligatia contractuala pe B/L apare mentiunea navlu platit „freight prepaid” Despagubirea la care are dreptul cel care deţine marfa• Convenţia de la Bruxelles: limitele de răspundere au fost stabilite la: 835 DST /colet şi 2,5 DST/kg ( pentru membrii FMI).• Protocoalele de la Visby ( 1968, 1979): limite de răspundere 666,675 DST/ colet sau 2 DST/kg (cea mai mare sumă) .

Determinare navluluiExemplul 1)

Expeditia are următoarele caracteristici:– Greutatea 850 kg– Volumul 2,5 m3

• Navlu de bază : 120 USD / U.P.

• BAF 2 % coeficienti: coef BAF (tine cont de evolutia pretului la combustibil)• CAF 5% coef CAF = tine cont de evolutia valutei in care este exprimat navlul de baza) - 18/curs 3 -

• Regula de echivalenţă in transportul * maritim : 1 t = 1 m3

* rutier : 1 t = 3 m3

* aerian : 1 t = 6 m3

• U.P = max { G, V} = max {0,850 t , 2 m3 }• U.P. = 2• Navlul de bază = 2 x 120 = 240 USD• Majorare BAF = 2 % x 240 = 4,8 USD• Majorare CAF = 5% x (240 + 4,8) = 12,24 USD• Navlul total = 240 + 4,8 + 12,24 = 257,04 USD

Exemplul 2)NB = 120 $/U.P. (nablul de baza)BAF = 2% ( din NB)CAF = 3% ( din NB + BAF)Greutatea brutta = 2000 kg ( atentie trebuie transformata in t)V = 3 mcAflati navlul total

v) aflam U.P., prin compararea cifrelor de la volum 3 mc si de la greutatea brutta in tone adica 2, deci U.P. = 3

w)NB = 120 $ x 3 = 360 $x) BAF = 360 $ x 2% = 7,2 $y) CAF = (360 $ + 7,2 $) x 3% = 11,016 $z) Navlul total = 360 $ + 7,2$ + 11,016 $ = 378,216 $

- 19/curs 3 -

Exemplul 3)Greutatea neta a marfii este de 1890 kgGreutatea ambalajului” 15 kg fiecare coletNr total de colete: 25 lazi cu bunuriDimensiunea unei lazi: 0,8 x 0,8 x 0,8 cm

Navlul de baza NB = 120 Eur/U.P.BAF = 10 E/U.P.CAF = 12%Suprataxa =5 E/U.P.Asigurarea marfii = 1400 EAflati costul total al navlului.

aa) se porneste de la compararea volumului mf in mc si al greutatii marfii in tone pentru aflarea U.P. adica a unitatii de plata

bb) calculam volumul 0,8 x 0,8 x 0,8 cm = 12,8 mccc) aflam greutatea bruta a marfiidd) GB = 1890 + (25 lazi x 15 kg/lada) = 2265 kg= le

transformam in tone pt a le putea compara cu V=ee) 2,265 tff) deci U.P. = 12,8 mcgg) aflam NB, navlul de baza = 120 E x 12,8 mc =

1536 Ehh) aflam BAF-ul = 10 E x 12,8 = 128 Eii) aflam CAF-ul = (1536 E + 128 E) x 12% = 199,68 Ejj) aflam suprataxa portuara = 5 E x 12,8 = 64 Ekk) deci navlul total va fi = 1536 + 128 + 199,68 + 64

= 1927,68 E

- 20/curs 3 -

TIPURI DE TRANSPORT MARITIMIn functie de natura marfurilor si al tehnicilor de transport se pot distinge:

transportul marfurilor in vrac – marfa este incarcata pe nave tip cargo cu ajutorul macaralelor, si apoi este a r i m a t a si stivuita pe vas (ex cereale, minereuri)

transport containerizat – reducerea la minim a riscului de depreciere in timpul incarcarii, se elimina transbordarile de pe un mijloc de transport pe altul, deci rducerea costurilor si a timpilor

transport de tip ro-ro ( roll on – roll off) se pot incarca direct camioane pe nava, evitandu-se transbordarile

transport cu nave mixte- care sunt echipate atat pt ro-ro, cat si pt marfurile in vrac

transport cu nave specializate – transporta un singur tip de marfa

In transportul maritim se folosesc, uzual, urmatorii termeni: stalii = perioada alocata activitatilor de incarcare a

marfurilor pe/de pe vas contrastaliile = penalitati pe care incarcatorul le

plateste pt depasirea perioadei de stalii ( ex. marfa nu a ajuns la timp sa se incarce pe vas)

rujarea navei = eliminarea golurilor aparute in procesul de incarcare a cerealelor pe vas pt evitarea dezechilibrelor si utilizarea intregii capacitati de transport

fardarea navei = asigurarea comp a magaziilor in functie de tipul marfurilor transportate

armatorul = carausul navlositorul = cel care inchiriaza spatiul navei

- 21/curs 3 -

3.3. Transportul terestru cuprinde   : • transportul rutier, feroviar, precum şi pe cel pe cale fluvială

3.2.1. Transportul rutier• Avantaje - permite realizarea op de tr «  din poarta in poarta »

- permite efectuarea de tr complementare altor mijloace de tr principal ( adica tr intern de la locul incarcatrii pana la portul de expeditie sau invers )-este indicat pt tr coletelor mici, a grupajului de mf si este eficient pt distante relativ scurte, maxim 1000 km- este util mai ales acolo unde nu exista infrastructura pt tr feroviar- tr rutier reprezinta cca 50-80% din volumul tr terestruDezavantaje- in unele zone poate fi afectat din cauza conditiilor climaterice- in unele zone se pune problema securitatii incarcaturii SUBIECT DE EXAMEN – CADRUL LEGAL - CONVENTIILE IN TRANSPORTUL RUTIER I) Cadrul legal Transportul international rutier este reglementat de 1) Conventia de la Geneva din 1956 (intrata in vigoare in 1961), numita si conventia CMR – scrisoarea de transport tip CMR (Convention relative au contrat de transport international des marchandises par route). Ea este aplicata in toate tarile europene, cu exceptia Irlandei si ea cuprinde dispozitii privind formarea contractului si prevede mentiunile pe care trebuie sa le cuprinda scrisoarea de trasura

- 22/curs 3 -

2) Conventia TIR, semnata la Geneva in 1959 si revizuita in 1975, instituie transportul in de tranzit prin mai multe tari fara verificare vamala in In conditiile TIR, remorca mijlocului de tr este sigilata la vama din tara de plecare, aceasta eliberand un carnet TIR, ce permite tranzitul fara vamuire, dupa verificarea sigiliilor si a carnetului TIR. Aceasta conventie a fost de mai multe ori revizuita, ultima data in 2002, pana in prezent a fost semnata de 55 de state.Importanta ei -Daca se foloseste carnetul TIR:- avantaje de ordin vamal – tranzit fara a fi supus controlului vamal

- nu trebuie să depuna acea garantie vamala in valuta

SUBIECT DE EXAMEN- CONTRACTUL DE TRANSPORT RUTIER II) Contractul de transport auto international• este acel contract prin care un caraus auto profesionist se obliga sa tr, unei persoane (E sau I) o cantitate determinata de mf de la locul de expediere pana la locul de destinatie in schimbul unei sume de bani (taxa de transport).- CMR, la care participa si Romania, stabileste ogligativitatea elaborarii , in forma scrisa, a contractului e tr prin documentul numit ” scrisoare de transport tip CMR ” (consignment note sau lettre de voiture).- Contractul de tr tip CMR – se cosidera incheiat atunci cand mf a fost incarcata in autocamion, iar conducatorul auto a semnat scrisoarea de trăsura de preluare a marfii. In transportul rutier , raspunderea carausului este

angajata in momentul preluarii mf, moment consemnat prin semnatura pe documentul de tr CMR.

- 23/curs 3 - CMR-ul nu se pronunta in legatura cu incarcarea,

stivuirea si descarcarea marfii. Cf dreptului privat international incarcarea este guvernata de lex loci contractus sau lex executions, iar descarcarea de legea tarii de destinatie.

Conventia CMR limiteaza raspunderea transportatorului la o indemnizatie/despagubire de 8,33 DST pe kg greutate bruta.(inclusiv ambalajul) de marfa lipsa sau avariata.

Caracteristicile scrisorii de trasura CMR / functiile scrisorii de trasura CMR sunt urmatoarele:

1) constituie o dovada a incheierii contractului de tr si a instructiunilor date carausului;

2) este intocmita , de catre E, in trei exemplare, originale :

un exemplar original pt E,dovedind incheierea contractului de tr, predarea mf in custodia carausului si conditiile transportului

un alt exemplar original insoteste marfa si este predat I odata cu mf

un alt exemplar original, este retinut de caraus.Scrisoarea de trasura CMR este semnata de E si de catre

caraus, 3) Scrisoarea de trasura CMR atesta luarea, de catre

caraus, a mf in stare aparenta buna, in caz ca nu poarta mentiuni

contrare. 4) Exportatorul este responsabil de mentiunile facute pe

scrisoare si definesc raspunderea carausului in caz de litigiu. 5) nu este negociabila;6) nu este obligatorie şi deci, nu este solicitata la

destinatie.

- 24/curs 3 -

SUBIECT DE EXAMEN – CONTINUTUL SCRISORII DE TRASURA PENTRU TRANSPORTUL RUTIER

III) O scrisoare de trasura tip CMR trebuie sa continaurmatoarele elemente:

1. numele si adresa expeditorului2. locul si data intocmirii scrisorii de trasura3. numele si adresa transportatorului4. locul si data primirii marfii pentru transport5. locul prevazut pentru eliberarea marfii6. numele si adresa destinatarului7. denumirea marfii, felul ambalajului, denumirea general

cunoscuta – pentru marfurile periculoase8. numarul coletelor, marcajele

9. greutatea bruta sau cantitatea astfel exprimata a marfii

10. instructiuni necesare pentru formalitatile de vama11. cheltuieli aferente transportului12. mentiunea că tr este supus regulilor stabilite prin

CMR si nici unei alte reglementari contrare. 13. termenul de efectuare14. valoarea declarata a marfii15. instructiunile expeditorului cu privire la

conservare şi manipulare16. documentele privitoare la raspunderea transportatorului cu privire la ratacirea mf17. mentiunea expresa de interzicere a transbordării

marfii.

- 25/curs 3 -

In cadrul Uniunii Europene foaia de parcurs tip UE, inlocuieste scrisoarea de transport CIM, cand transportul este supus tarifarii obligatorii , Foaia de transport este un document intocmit, de data asta de transportator, in 5 exemplare si foaia este semnata de exportator si caraus. Executarea contractului se face prin parcurgerea a trei faze:

preluarea marfii de catre caraus transportul propriu-zis livrarea

TIRRegimul TIR se practica pt toate transporturile rutiere fara transbordari, cu traversarea uneia sau mai multor frontiereAplicarea regimului TIR presupune indeplinirea a patru conditii 1) Vehiculele sau containerele destinate tr sub acest regim trebuie să fie astfel construite incat să se dea posibilitatea accesului in interiorul compartimentelor de mf ,

dupa ce aceste compartimente au fost sigilate de către organele vamale;2) Vehiculele TIR trebuie să fie în prealabil certificate de o comisie specială; certificatul respectiv este valabil pentru doi ani;3) Transportul trebuie să se realizeze pe baza unui document numit carnet TIR , valabil pentru ansamblul călătoriei şi eliberat de o asociaţie acreditată a cărăuşilor;4) Vehiculele trebuie să fie sigilate, cu excepţia cazurilor când transportă mărfuri foarte grele sau voluminoase.CARNETUL TIRRegimul TIR se bazeaza pe utilizarea unui carnet, numit carnetul TIR, pe care se trece, la biroul vamal de expeditie, declaratia de tranzit. Carnetul TIR cuprinde 2 parti,

foile cu nr impar, care sunt utilizate la preluarea mf foile cu nr par, utilizate la descarcare

- 26/curs 3 -

Fiecare foaie cuprinde date privind descrierea mf (felul mf, greutate, nr. colete), loc de incarcare/descarcare, destinatie, nr factura. Carnetul este vizat la fiecare birou vamal de tranzit, unde se opreste, de catre organele vamale, cate o fila din acest carnet care sa ateste tranzitul prin acel punct vamal Operatiunea se termina la biroul vamal de destinatie, care da un atestat final.Penultimul volet ramane la ultimul punct de vamuire, iar ultima fila din carnet (completata) ramane la sofer si se va preda companiei de transport careia ii apartine. Operatiunea se termina la biroul vamal de destinatie, care da un atestat final.

SUBIECT DE EXAMEN – CUM SE DETERMINA PRETUL IN TRANSPORTUL RUTIER IV) Pretul in transportul rutier international

Formarea preturilor

- formarea preturilor nu este reglementata de conventiile privind traficul rutier international, ele se stabilesc direct intre exportator si caraus

• Pretul transportului are la baza elementele de cost : costul lubrifiantilor; costurile de intretinere a autovehiculului; costul anvelopelor; costul amortizării; salariul conducătorului auto şi cheltuielile de deplasare ale acestuia; cota-parte a cheltuielilor generale ale întreprinderii; alte cheltuieli.• Ca si in tr aerian, in stabilirea pretului se are in vedere şi taxarea volumetrica: atunci cand marfa depaseste un anumit volum, carausul calculeaza greutatea teoretica (volumetrica), •

- 27/curs 3 -

• prin impartirea greutatii reale, in tone, la cifra 3 (fata de cifra 6, in transporturile aeriene). Atata timp cat marfa nu are un volum mai mare decat de 3 ori greutatea sa, se aplica tariful; dincolo de acest nivel, se aplica tariful volumetric: astfel, de exemplu, o incărcatura de 1 tonă si 6 m.c. va fi platita ca 2 tone.

ExempluGreutatea neta a marfii este de 1890 kgGreutatea ambalajului: 15 kg fiecare coletNr total de colete: 25 lazi cu bunuriDimensiunea unei lazi: 0,8 x 0,8 x 0,8 cm

Aflati costul total al transportului rutier al acestor colete.Se stie ca in transportul rutier 1 tona = 3 mc

Se stie ca m < 999 kg 99 E/100 kg 1 t < 2,99 t 90 E/100 kg 3 t < 3,99 t 64 E/100 kg 4 t < 4,99 t 58,2 E/100 kg

ll) calculam volumul 0,8 x 0,8 x 0,8 cm = 12,8 mcmm) aflam greutatea bruta a marfii

nn) GB = 1890 + (25 lazi x 15 kg/lada) = 2265 kg 12,8 m3

mt = ------------ = 4,267 t = 4267 kg 3

4267 kg transport rutier = ------------- x 58,2 E = 2483,39 100 kg

- 28/curs 3 -

3.2.2. Transportul feroviar internationalAvantaje   :

- securitate mai mare, durata redusa de tr, bine adaptat

pt tr pe distante lungi, circula cu regularitate, este optim pt mf greleDezavantaje   : - tin de limitele infrastructurii retelei feroviare, acolo unde ele nu sunt nu se poate folosi acest tip de transport

SUBIECT DE EXAMEN – CADRUL LEGAL - CONVENTIILE I) Cadrul legal al transportului feroviar

Transporturile feroviare internaţionale sunt reglementate de urmatoarele conventii:

1) Conventia de la Berna, din 1890 , revizuita periodic; ea se mai numeşte Conventia CIM (Convention internationaledes marchandises). 2) Ea a fost inlocuita cu Conventia COTIF (Convention

relative aux transports internationaux feroviaires) rezultata in

urma ultimei revizuirii CIM din 1980 si intrata in vigoare in 1985 (care include, de atunci, CIM). Noul COTIF a intrat in vigoare in iulie 2006 ( in urma Protocolului incheiat la Vilnius in 1999)

3) La acestea trebuie adaugata Convenţia SMGS ,

folosita in trecut intre tarile din „lagărul socialist”.astazi ea se

foloseste in tarile fostei Uniuni Sovietice, inclusiv in Rep Moldova.

- 29/curs 3 -

COTIF SI SMGS contin reglementari cu privire la: obligatia cailor ferate de a transporta contractul de transport feroviar tr in vag complete, coletarie in regim de mare si mica

viteza probleme privind ambalarea si marcarea marfii cuprinde mai ales, termene de executare a contractului de

tr raspunderi reclamatii

SUBIECT DE EXAMEN- CONTRACTUL DE TRANSPORT FEROVIAR II) CONTRACTUL DE TRANSPORT in traficul feroviar Transportul mf in trafic feroviar se efectueaza pe baza

unui contract numit ”scrisoarea de trasura internationala tip CIM ” sau SMGS

Totusi, lipsa ei ca document, inexactitatea si pierderea scrisorii de trasura nu afecteaza existenta si nici valabilitatea contractului de tr care ramane supus Regulilor uniforme.

se incheie intre predator si statia de predare a CF din tara de expeditie, care actioneaza ca reprezentant unic a tuturor cailor ferate participante la tr in cauza.

contractul se considera incheiat in momentul in care CF a preluat mf la tr, si a aplicat stampilei pe scrisoarea de trasura internationala tip CIM.

Scrisoarea de trasura se intocmeşte pe fiecare vagon in parte sau pe fiecare expeditie de coletarie (max 5000kg – volum mai mic decat al unui vag) – in situaţia în care este vorba de o marfa omogena şi de un singur predator şi un singur destinatar se poate elibera o singură scrisoare de trasura.

- 30/curs 3 -

Se tipareste in doua sau trei limbi – una trebuie să fie aleasa din limbile de lucru ale organizaţiei.

Caracteristicile scrisorii de trasura internaţionala CIM sunt:• constituie o dovada a contractului de tr si a instructiunilor date carausului;• expeditorul este responsabil de menţiunile pe care le face pe fraht.• nu este negociabila;

SUBIECT DE EXAMEN – CONTINUTUL SCRISORII DE TRASURA CIM

III) O scrisoare de trasura tip CIM trebuie sa contina:

1. numele si adresa predatorului;2. denumirea statiei de predare;3. denumirea marfii;4. numele si adresa destinatarului;5. greutatea marfii;6. nr coletelor,descrierea ambalajului pt expediţiile de

coletarie;7. nr vagonului, tara de inmatriculare – pentru cele

particulare;8. enumerarea documentelor cerute de organele vamale

si de alte autoritati – anexate sau tinute la dispozitia CF

Setul „Scrisoarii de trasura” COTIF/CIM cuprinde:

1. originalul care insoteste tr pe tot parcursul si se elibereaza destinatarului odata cu marfa.

2. foaia de expeditie – este oprita in statia de destinatie si este folosita la decontarea cheltuielilor de tr intre caile ferate participante – este eliberata intr-un nr egal cu nr CF participante la transport.

- 31/curs 3 -

3. avizul si adeverinţa de primire care insotesc mf pană la destinatar pentru confirmarea primirii marfii.

4. duplicatul – ramane la predator – face dovada expedierii mf – serveste la incasarea c/v mf.

5. matca scrisorii de trasura – ramane in statia de frontiera.

6. certificatul scrisorii de trasura – insoteste tr pana la frontiera.

7. copia scrisorii de trasura – care ramane la statia de expediere.

SUBIECT DE EXAMEN – CUM SE DETERMINA PRETUL IN TRANSPORTUL FEROVIAR

IV) Costul pretul transportului feroviarCf Conventiei CIM, taxele de transport pe calea ferata cat si taxele accesorii ( adica manevre in statii, manipulari,taxe stationare vag pline cu mf, etc) se calculeaza cf tarifelor in vigoare, publicate in fiecare stat, valabile in momentul incheierii contractului de tr. Prin insumarea fiecarui tarif, de pe teritoriul pe unde trece tr se obtine costul total al tr , adica un tarif international, de la statia de predare la cea de destinatie

Principiile constructiei tarifare in transporturile feroviare:• Pretul de transport creste in functie de distanta. (pretul creste cu cat distanta este mai mare)

• Pretul de transport scade cu cat se incarca mai multa marfa in vagon. (pretul variaza in functie de incarcătura vag)• Pretul de transport difera in functie de valoarea marfii transportate : ( pretul de tr va fi cu atat mai mare, cu cat valoarea mărfii transportate este mai mare. - 32/curs 3 -

• Tariful variaza in functie de tipul de vagon folosit, atat d.p.d.v. nr de osii (2 sau 4 osii) si al dotarilor tehnice, cat şi al proprietarului acestuia.• Tariful variaza in functie de modul si felul expeditiei.

Plata taxelor de transport * CIM stabileste ca taxele de tr si cele accesorii se platesc fie de E, fie de I,, cf mentiunilor inscrise in scrisoarea de trasura.

In cazul in care E plateste taxele el va face in scrisoarea de trasura, una din urmatoarele mentiuni:

1. „Franco taxe de transport” – dacă ia in sarcina sa numai taxele de transport.

2. „Franco taxe de transport, inclusiv...” – dacă ia in sarcina sa şi alte taxe(taxele vamale).

3. „Franco taxe de transport pana la X”. „Franco taxe de transport, inclusiv.... până la X”.

4. „Franco orice taxa” – taxe de transport, taxe accesorii, taxe vamale.

5. „Franco pentru....” – ia în sarcina sa o sumă determinată – exprimată în moneda ţării de predare, dacă dispoziţiile tarifare nu prevăd altfel.

decontarea cu predatorul se face in cel mult 30 de zile de la expirarea termenului de executare al contractului.

Ff important : in tr feroviare, caile ferate implicate intr-un anumit tr

raspund in mod colectiv pt totalitatea parcursului. In principiu, calea ferata este propriul ei asigurator

Conventia prevede o indemnizatie, pt pierderea totala sau partiala, limitata la 17 DST pe kilogram de masa bruta de marfa lipsa.

- 33/curs 3 -

3.2.3. Transportul aerian Avantaje

1) rapiditatea: orice destinatie este accesibila într-uninterval de timp care poate fi de ordinul orelor, dar nu

depăşeşte1-2 zile; ca atare, pentru unele mărfuri , cum sunt produsele perisabile, este calea prioritară sau unică

2) securitate , atât prin faptul că durata mai redusă atr limitează riscurile ( furt, avarii) , cât şi prin măsurile de

siguranţă şi control specifice îmbarcării pe nava aeriană3) este nevoie de mai putine cheltuieli cu ambalajul,

iar costurile cu asigurarea sunt mai reduse4) transportul aerian este regulat şi fiabil, iar zonele

geografice deservite sunt foarte numeroase. Dezavantaje• nivelul ridicat al costului de tr, care trebuie să se refere nu numai la tariful afişat , ci şi la costul combustibilului , primele de securitate, costul manipulării si depozitării, taxele de aeroport . • capacitatea de transport mai limitată • faptul că anumite produse nu pot fi transportate .

Costul ridicat face acest mod de transport adecvat pentru livrările urgente sau pentru mărfurile de valoare ridicată.

SUBIECT DE EXAMEN – CONVENTIILE CE REGLEMENTEAZA TRANSPORTUL AERIAN I) Cadrul legal al transportului auto sau cadrul juridicReglementarea transportului aerian este realizată prin: Conventia de la Varsovia din 1929 şi Protocolul de la

Haga, din 1955; acestea stabilesc conditiile de

exploatare a companiilor aeriene si definesc responsabilitatile carausului

- 34/curs 3 -

aerian pentru cauzele suferite de calatori, bagaje si marfuri in timpul transportului.

Conventia de la Varsovia a pus bazele contractului de transport aerian, materializat prin scrisoarea de trasura aeriana.

Acordurile IATA (International Air Transport Association), semnate de majoritatea marilor companii de tr, au ca menire - la fel ca în cazul conferinţelor maritime - asigurarea respectării normelor de operare a navelor aeriene şi adaptarea acestor norme în funcţie de evoluţia condiţiilor de operare.

- Circa 80-90% din tr aeriene sunt efectuate de membri IATA. Există, totodată, companii independente (outsiders) care, acţionează în zone neacoperite de marile companii şi uneori oferă facilităţi clienţilor lor.

SUBIECT DE EXAMEN- CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN II) Contractul de transport aerian Transportul mf in trafic aerian se efectueaza pe baza unui

contract numit ”scrisoarea de transport aerian” (Airway Bill AWB) sau „frahtul aerian” ( Lufftfracht)

Scrisoarea de transport AWB reprezinta DOVADA :a) Incheierii contractului de transport, b) a primirii mf la tr de catre compania de tr

aerian pt a fi transportatac) acceptarii conditiilor transportatorului de

catre partile contractante d) este un titlu care da dreptul detinatorului ei

de a dispune de mf (art. 12 din Conventia de la Varsovia); dar AWB-ul , spre deosebire de B/L-ul maritim, nu se negociaza. Ca atare, mf nu poate fi

- 35/curs 3 -

ridicata decat de destinatarul al carui nume este inscris pe AWB.e) o factura cuprinzand pretul tr, precum şi costurile suplimentare (conexe şi accesorii);

Contractul de transport aerian se incheie intre incarcator si caraus. Compania aeriana preia mf de la un anumit punct geografic cu obligatia de a o pune la dispozitie in alt loc.

SUBIECT DE EXAMEN – CONTINUTUL DOCUMENTULUI DE TRANSPORT AERIAN – AWB -rubricile AWB In AWV trebuie sa se mentioneze unele date , din care in mod obligatoriu,

a) punctul de plecare si punctul de destinatie;b) mentiunea ca tr este supus prevederilor Conventiei de

la Varsoviac) greutatea, volumul, nr,dimensiunea coletelor; felul

ambalajului; marcajul; starea mf predata la transport;d) numele si adresa destinatarului si daca este cazul

numele si adresa agentului destinatarului care va prelua marfa pe aeroportul de destinatie;

e) numele şi adresa expeditonarului;f) mentiuni in legatura cu modul de plată al taxelor de

transport si a taxelor accesorii;g) documentele anexate la scrisoarea de transport aerian

necesare indeplinirii formalităţilor vamale, fiscale, fitosanitare sau de alta natura;

Setul scrisoarii de transport aerian (AWB), se intocmeşte, de catre predator/exportator, in 3 exemplare originale si mai multe copii. - 36/curs 3 -

AWB-ul se remite companiei de transport aerian odata cu mf; primul exemplar original poarta mentiunea “Pentru transportator” (for issuing carrier) si este semnat de expeditor si ramane la transportator;

al doilea exemplar original poartă menţiunea “Pentru destinatar” (for consignee) este semnat de expeditionar si de transportator , insoteste mf pana la destinatie si se preda destinatarului. al treilea exemplar poarta mentiunea “Pentru exportator” (for shipper) este semnat de transportator după ce acesta a primit marfa si ramane la exportator/incarcator pentru a fi negociat.

SUBIECT DE EXAMEN – CUM SE DETERMINA PRETUL IN TRANSPORTUL AERIAN III) Pretul in transportul aerian international

Tarifele care se aplica transporturilor aeriene, nu se stabilesc,in general, in mod liber, ci ele sunt tarife generale, fixe, fiind stabilite de „ Conferintele de Trafic” ale IATA, publicate, exprimate deobicei in moneda locala, Ele definesc un preţ pe kilogram indiferent de natura mărfii, pentru o relaţie geografică dată. Se stabileşte un tarif minimal pentru expediţiile mici.

La transportul marfurilor in trafic aerian, nivelul tarifului aerian se calculeaza in functie de mai multe criterii si anume:

1) in functie de greutatea efectiva (bruta) a mf sau echivalentul in unitati de volum (greutatea teoretica), respectiv cea mai mare cifra din cele două marimi. Tariful este cotat pe kilogram (greutate bruta sau echivalent volum)

2) in functie de distanta si relatiile de transport - 37/curs 3 -

• Marimea frahtului / pretului se determină in functie de doua elemente:

1) numarul de kilograme taxabile, care depinde de raportul greutate/volum (regula de echivalenta: 1 tona= 6 metri cubi); 2) caracterul degresiv al tarifului.

1) Pt a se afla nr de kg taxabile se determina Unitatea de marfa de plata ( U.P) care este cifra cea mai mare dintre greutatea teoretica a marfii si greutatea reala (tarif “in avantajul avionului”).

Greutatea teoretica a marfii este cea care rezulta din impartirea volumului marfii la cifra 6.

De exemplu,Greutatea bruta, reala, a marfii este de 220 kg, volumul fiind de doi metri cubiGreutatea teoretica in tone se afla prin raportul dintre v o l u m u l marfii , in mc , si cifra 6 ( la transportul rutier era cifra 3) , adica 2 mc Gr teoretica ( in tone) = ---------- = 0,33 tone 6

Greutatea reala ( in tone) = 220 kg ; 1000 kg = 0,22 tone

Se compara greutatea teoretica adica 0,33 t cu greutatea reala adica 0,22 t , si se retine ptr taxare greutatea cea mai mare, deci la noi greutatea teoretica

- 38/curs 3 -ATENTIE!!- Marfurile cu volum mare dar greutate mica vor fi taxate tinand cont de greutatea teoretica (raportul dintre volum si cifra 6)- Marfurile cu greutate mare si volum redus vor fi taxate in functie de greutatea reala

2) caracterul degresiv al tarifului.Pe de alta parte, la stabilirea tarifului companiile aeriene aplica regula „plata pentru”, care inseamna calculul tarifului pe baza masei minime din transa imediat superioara, la pretul pe kilogram corespunzător. Aceasta

duce la plata unei greutati superioare celei reale, dar la un tarif mai redus. Practic, calculul frachtului se face pe baza nivelului de tarif imediat superior pretului pe kilogram corespunzator, daca acest pret este in avantajul incarcatorului.

De exemplu Greutate in kg pret in euro pe kg Pana la 50kg 80 50 –100 kg 65 100 – 200 kg 50 200 – 500 kg 40 peste 500 kg 25Pretul transp aerian ptr greutatea taxabila retinuta este de 330kg (0,33 to, cea mai mare) se calculeaza deci astfel 330kg x 40 eur/kg = 13.200 euroRegula „ plata pt” arata ca pretul transportului pleaca deci de la tariful din transa superioara de greutate si deci vom avea

500 kg x 25 = 12.500 euro. Cf principiului „avantajul incarcatorului” se va alege suma cea mai mica deci 12.500 euro care reprezinta tariful ptr transportul aero al marfii noastre.

- 39/curs 3 -

IV) Reclamatiile in transportul aerian- ele nu se fac mai tarziu de 7 zile pentru bagaje si 14 zile pentru marfa

V) Participantii la operatiunea de transport aero sunt:

- exportatorul (shipper)- expeditionarul international (freight

forwarder)-au rolul de a organiza transporturile aeriene

- carausul/transportatorul (carrier) adica compania aeriana, nu-si asuma decat transportul

- companiile de handling = se ocupa de manipularea si depozitarea marfurilor in zonele aeroportuare, putand oferi si servicii legate de securitatea incarcaturii.

- companiile integratorii – sunt firmele care se ocupa de infrastructura

- destinatarul

Afretarea – sau navlosirea - adică închirierea de spaţiu pe nava aeriană – se practică pentru destinaţii care sunt mai puţin acoperite de transportul aerian de linie. În baza contractului de afretare , compania aeriană se angajează să pună la dispoziţia unui terţ , integral sau parţial, spaţiul de transport de marfă al navei, pentru una sau mai multe destinaţii, contra plăţii unui preţ convenit. Terţul co-contractant poate fi o persoană fizică sau juridică, un client, un agent de grupaj sau chiar o altă companie aeriană.

CAP 4. VAMUIREA MARFURILOR

Marfa care face obiectul contractelor de vanzare internationala si care in consecinta tranziteaza mai multe teritorii vamale este supusa operatiunii de vamuire. Un teritoriu vamal reprezinta o arie geografica in care este valabila aceiasi politica vamala (taxe vamale, bariere comerciale, tarifare si netarifare). In operatiunea de vamuire, marfa primeste un statut vamal care se refera la originea marfii, valoarea in vama si incadrarea in tariful vamal. Pe aceasta baza se realizeaza procedura vamala care cuprinde formalitatile necesare vamuirii marfurilor:

pregatirea marfii pt livrare (prezentarea mf la serviciul vamal competent, pt ca marfa sa fie supusa verificarii)

stabilirea regimului vamal al marfii (in baza caruia se stabilesc taxele ce urmeaza a fi platite si controalele ce vor fi efctuate)

intocmirea unui declaratii detaliate a marfii efectuarea controlului, daca e cazul si plata

efectiva a taxelorin asa fel incat marfa sa fie declarata libera de vama. I) REGIMUL VAMAL• Indica: xx) Daca ( si in ce conditii) marfa va fi supusa

controlului vamal; xx) Daca si unde vor fi platite taxele vamale

- 2/curs 4 -

TIPURILE DE REGIM VAMAL – sunt doua tipuri de regim vamal1) Regimurile vamale comune sau definitive - se aplica in mod automat, ca regula in operatiunea de vamuire, si privesc toate marfurile de import si export 1.1 Regimul vamal la export 1.2. Regimul vamal la import2) Regimurile vamale suspensive sau temporare- se acorda numai la solicitarea expresa, in scris, din partea

titularului operatiunii comerciale. pt o perioada determinata de timp , si care au ca doua avantaje principale:

un prim avantaj este de ordin financiar constant in exonerarea de la plata taxelor vamale atata timp cat marfurile se afla in tranzit.

Alt avaantaj este de ordin economic si comercial prin numeroasele variante ale

regimurilor suspensive care permit firmei o adaptare in timp real la constrangerile ce apar la nivelul productiei, logisticii , comercializarii.

In lit de specialitate regimurile suspensive se clasifica in doua mari categorii: 2.1 Regimurile vamale de tranzit ( ce permit transportul

marfurilor fara transbordari, fara vamuirea acestora la frontiera) ele cuprinzand:

a) regimul de tranzit comunitar cu trei variante ( intern, extern, simplificat) b) regimul de tranzit comun c) regimul de tranzit international rutier (TIR)

- 3/curs 4 -

2.2. Regimurile economice- sau de admitere temporara (ele sunt insotite de o serie de conditii, marfurile nu se dau in consum pe teritoriul tarii importatoare.), permit valorificarea unor oportunitati de afaceri si cuprind:

a) regimurile vamale economice legate de stocarea temporara a marfurilor

b) regimul de depozit la importc) regimul de depozit la exportd) regimurile vamale economice legate de

utilizarea temporara a marfurilor: regimul de admitere temporara, regimul de export temporar, regimul ATA

e) regimurile economice de transformare sub control vamal

1) Regimurile vamale comune sau definitive 1.1. Regimul vamal de export• Regimul vamal de export este cel mai simplu regim vamal

solicitat de către o firmă exportatoare în momentul în care această exportă definitiv mărfuri în afara teritoriului vamal.

• Declaraţia vamală la export, completată de către declarantul vamal – exportatorul sau un comisionar vamal – presupune stabilirea de către acesta a valorii în vamă la export. La export, valoarea în vamă are de obicei importanţă statistică.

Valoarea in vama la export• Pretul facturat importatorului serveşte ca bază pentru

determinarea valorii in vama; reducerile acordate importatorului nu sunt incluse în calculul valorii în vamă la export.

• În funcţie de condiţia de livrare (Incoterms 2000), cheltuielile de transport trebuie adăugate sau deduse pentru a avea o valoare franco frontiera ţării firmei exportatore;

- 4/curs 4 -•• Onorariile si comisioanele platite agentilor, comisionarilor

vamali si expeditorilor sunt luate in calculul valorii declarate daca acestea sunt incluse in pretul facturat al bunurilor exportate .

1.2. Regimul vamal la import• In cazul importurilor, regimul vamal la import,urmareste

protejarea pietei interne din punct de vedere ec (sprijinirea producatorilor nationali in competitia cu concurentii externi) si socio-cultural (protejarea sanatatii publice, a normelor culturale si morale din societatea respectiva).

• In acest sens, se utilizeaza o gama diversificata de instrumente de politica comerciala, care pot fi grupate in două categorii: tarifare (adica bazate pe tariful vamal) şi netarifare ( interdictii de import, licente, contingente)..

Marfurile de import parcurg mai multe etape inainte de a fi declarate” libere de vama” si anume:

incadrarea in contingente de import pt tara exportatore si prezentarea in acest sens a licentei de import si a documentului de origine a marfii

declararea valorii vamale, incadrarea tarifara, calculul taxelor vamale si plata acestora

plata altor taxe la care sunt supuse marfurile care intra in circuitul comercial ( ex TVA-ul)

controlul vamal, efectiv, al marfii de catre autoritatile vamale

Mf care cad sub incidenta regimului vamal definitiv vor fi supuse procedurii vamale, urmand sa primească “ liber de vama ” si sa fie trecute in regimul de mf aflate in circuitul comercial intern din tara importatoare.

- 5/curs 4 -

UE• În cazul sistemului vamal din Uniunea Europeană se

întâlnesc două situaţii în ceea ce priveşte regimul vamal la importul de mărfuri: punerea mărfurilor în liberă practică şi punerea în consum

a) Punerea marfurilor in libera practica• se realizează ca urmare a plăţii taxelor vamale, conform

tarifului vamal comun (TDC – Tarfi Douanier Commun). Acest regim vamal permite libera circulaţie a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene, dar nu permite libera dispoziţie pe teritoriul naţional al unei ţări membre. .

• Regimul vamal de punere în liberă practică presupune aplicarea măsurilor tarifare comunitare (perceperea taxelor vamale) şi a celor de politică comercială (de exemplu, contingente, acorduri de autolimitare).

b) Punerea marfurilor in consum• înseamnă că marfa importată nu poate fi oferită spre

consum sau comercializată decât după plata diverselor taxe interne caracteristice fiecărui stat membru, taxe indirecte şi taxe parafiscale.

• Taxele interne şi taxele indirecte sunt percepute de către autoritatea vamală – de exemplu, în cazul produselor petroliere şi a băuturilor alcoolice – sau de către alte administraţii – taxe aplicate producerii şi consumului de băuturi alcoolice (contribuţii indirecte) ; taxe de garanţie în cazul metalelor preţioase.

• Taxele parafiscale au un nivel relativ scăzut, fiind, în general, taxe ad valorem percepute în beneficiul unor organisme profesionale.

- 6/curs 4 -

2) Regimurile vamale suspensive sau temporare 2.1. Regimul de tranzit• constă în tr mf străine nevămuite de la un birou vamal la

altul, fără ca acestea, in acest timp, să fie supuse plăţii taxelor vamale şi a măsurilor de politică comercială, cu obligativitatea ca astfel de transporturi să se efectueze sub supraveghere vamală.

• Operaţiunea de tranzit implica depunerea unei declaraţii sumare implică şi constituirea unei garanţii financiare (cauţiune); autorităţile vamale pot exercita, totodată, controale materiale (sigilarea mijloacelor de transport, controlul mărfurilor ).

Regimul vamal de tranzit se considera incheiat atunci cand marfurile si documentele insotitoare sunt depuse la biroul vamal de destinatie cu obligatia ca sa prezinte, in termenul de timp acordat, marfurile in stare intacta, marcate si cu sigiliu intact.

* Aceste regimuri vamale de tranzit se justifica in cazul in care dorim accelerarea tranzitului international

2.1.1 Tranzitul comunitar• Tranzitul comunitar se referă la circulaţia mf între două

ţări membre ale UE; există două situaţii diferite, după cum e vorba de mf având originea extracomunitară şi care se află în tranzit între două ţări UE (trafic comunitar extern), sau de mf comunitare care circulă între două ţări UE (trafic comunitar intern).

- 7/curs 4 - 2.1.2. Regimul TIR ( Transit International par Route ) • Regimul TIR permite circulaţia mărfurilor de origine

comunitară sau non-comunitară pe teritoriul ţărilor semnatare ale Convenţiei de la Geneva (Convenţia TIR), cu condiţia ca transportul să se facă fără transbordări, iar cel puţin o parte a itinerarului să se realizeze pe cale rutieră.

TIR – Beneficii strategice• Durate si costuri reduse pentru tranzitul international

al marfurilor transportate integral sau partial pe cale rutiera, se elimina timpul de asteptare la frontiere

• Incurajarea comertului regional si international • Beneficii economice pentru tarile implicate• Multilateral = tara semnatara a Coventiei TIR => acces

in 56 de tari membre TIRMarfurile se deplaseaza peste frontierele internationale cu un minim de interferenta, insotite de canete TIR . In Romania un carnet TIR = 88 euro cu 4 voleti, 99 euro ptr 6 voleti si 100 euro pt 14 voleti. In UE pt orice operatiune TIR suma garantata a drepturilor de import este de 60.000 euro/carnet TIR.

Daca marfurile circula in UE dar pe cale feroviara conventia se numeste COTIF.

2.2) Regimurile economice• Regimul de depozit vamal• Regimul de admitere temporară• Regimurile de prelucrare (în lohn) • Regimul vamal de transformarea sub control vamal

- 8/curs 4 -

2.2.1) Regimul de depozit vamal

• Depozitul vamal se poate utiliza atunci când există un decalaj în timp între circulaţia mărfurilor şi comercializarea acestora; acest regim se aplică atât la import, cât şi la export.

• . Antrepozitul vamal este un spatiu special amenajat, agreat de autoritatea vamală, aflat sub controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate în anumite condiţii. În antrepozitul vamal, se pot depozita mărfurile înainte ca ele să fie supuse obligaţiei de plată a datoriei vamale sau a unor măsuri de politică comercială –la import sau până la reexpedierea lor în străinătate – la export.

• La export, marfa aflată în depozit vamal este considerată din punct de vedere juridic ca fiind în afara teritoriului vamal (adică exportată), chiar dacă, din punct de vedere fizic, aceasta n-a părăsit ţara de export.

• Avantajul acestei formule este faptul că marfa beneficiază de toate efectele fiscale ale regimului de export (de exemplu, recuperarea TVA).

• Depozitul vamal la export est utilizat, de regulă, de către exportatorii care practică distribuţia directă, cei care constituie stocuri pentru vânzarea în străinătate, pentru livrările eşalonate la export etc.

• La import, depozitul vamal este un regim suspensiv: vama suspendă aplicarea formalităţilor de vămuire pentru o perioadă determinată, la terminarea căreia marfa, ieşind din depozit, va primi un alt statut.

Zone libere = arii geografice exonerate de la piata taxei vamale; ele se utilizeaza pt dezvoltarea economica a anumitor areale considerate deficitare

- 9/curs 4 -

2.2.2) Regimul de admitere temporara• Admiterea temporară este un regim suspensiv, care se

aplică mărfurilor importate (admitere temporară propriu-zisă), celor de export (regimul de retur), precum şi celor aflate în circuit internaţional (regimul ATA). În plus, există

două cazuri speciale de admitere temporară la import: mostrele şi ambalajele.

• a) Admiterea temporara la import se aplică mărfurilor importate pentru o durată limitată în vederea utilizării pentru activităţi comerciale determinate (participare la târguri şi expoziţii, încercări, demonstraţii etc.), apoi având loc un reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală sau parţială a taxelor care ar fi impuse în cadrul unui regim definitiv.

• Condiţia de bază pentru utilizarea acestui regim este ca mărfurile să nu sufere nici un fel de prelucrare sau transformare şi să fie reexportate în aceeaşi stare , în cadrul unui anumit termen (de exemplu, maximum doi ani, în UE).

• b) Regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar şi sunt reimportate; la import acestea sunt scutite de taxele vamale şi celelalte taxe specifice regimului comun. Procedura este mai simplă în acest caz, vama trebuind totuşi să verifice dacă mărfurile reimportate n-au făcut obiectul unei prelucrări în străinătate.

• În UE regimul de retur se aplică mărfurilor care au fost exportate temporar şi sunt reimportate, fiind reintroduse în spaţiul comunitar într-un anumit termen, fără a suferi vreo modificare, cu excepţia uzurii lor normale. Expprtul temporar se refera la produsele trimise la expozitiile si targurile internationale sau trimise in afara UE pt diverse probe si incercari. La import , ele sunt scutite de plata taxelor vamale si a altor taxe vamale fiscale. La intoarcerea marfurilor,

- 10/curs 4 -•• autoritatea vamala a UE, verifica daca aceasta nu au facut

obiectul unei prelucrari in strainatate.c) Regimul ATA - admission temporaire (fr.) ;

temporary admission (engl.) – este rezultatul convenţiei vamale din 6

decembrie 1961- la care au aderat si tarile UE. El presupune acceptarea importurile temporare, cu scutire de

taxe, precum şi exporturile temporare, libere de taxe la reimport.

• Acest regim vamal permite mărfurilor utilizate temporar în străinătate, cu ocazia târgurilor şi a expoziţiilor, a misiunilor de prospectare, să fie reimportate fără plata taxelor vamale

• Produsele la care se aplică acest regim vamal sunt mostrele, materialele pentru demonstraţii (materialele profesionale sau cu caracter ştiinţific, filmele artistice pentru prezentare la festivaluri etc).

* Carnetul ATA este un document vamal international ce permite exportul temporar de marfuri dintr-o tara aderenta la Conventia de la Bruxelles din 1961 si folosirea acestor marfuri intr-o alta tara aderenta, fara plata taxelor vamale, ele fiind utilizate in operatiunile de prospectare.

d) Ambalajele urmează, în principiu, regimul mărfii conţinute şi sunt impuse cu aceeaşi taxă.

Pentru ambalajele destinate unor utilizări repetate, care

circulă în mod regulat în trafic internaţional, se practică însă, conform unei convenţii vamale din 1960, admiterea temporară.

Acest regim se aplică ambalajelor importate cu marfa şi

care urmează să fie reexportate , precum şi acelora importate

fără marfă, dar destinate unui reexport. Reexportul trebuie să

aibă loc într-o perioadă determinată (în UE, şase luni pentru ambalajele “pline” şi trei luni pentru ambalajele “goale”).

- 11/curs 4 -

2.2.3.) Regimurile de prelucrare (in lohn)• Regimurile de prelucrare răspund unei necesităţi

economice: facilitarea operaţiunilor de prelucrare pe teritoriul naţional a unor produse provenind din import (aşa-numita “perfecţionare activă” sau lohn-ul activ) sau,

simetric, delocalizarea în străinătate, prin subcontractare, a prelucrării unor produse naţionale (“perfecţionarea pasivă” sau lohn-ul pasiv”).

Ff importantIn cazul operatiunilor de prelucrare in lohn, comercializarea produselor finite pe piata externa este realizata de catre ordonator (cel care da comanda) sub marca sa.

In ceea ce priveste lohn-ul activ , importatorul prelucreaza materialele puse la dispozitie de catre exportator. In productia de lohn, executantul/exportatorul exporta manopera, vinde manopera. Iin UE, se cunosc doua tipuri de regim vamal: regimul cu suspendare si regimul de rambursare

e) Regimul cu suspendare pleacă de la ideea că materiile prime, materialele etc. importate pentru a fi încorporate într-un produs finit nu fac decât să tranziteze teritoriul naţional, nefiind eligibile pentru aplicarea regimului vamal comun; ele beneficiază, în consecinţă, de suspendarea plăţii taxelor legate de vămuire.

f) Regimul de rambursare presupune faptul că operatorul

importator face plata taxelor vamale conform regimului comun, dar, după prelucrare, poate solicita şi va primi rambursarea plăţii în proporţia pe care o au materiile importate în valoarea produsului finit exportat.

- 12/curs 4 -

In ceea ce priveste regimul de perfectionare pasiva Lohn-ul pasiv• priveate pe agentii economici care exporta materiale si

vederea prelucrarii lor in strainătate, urmand sa reimporte produsul finit. La import, aceste produse nu sunt impuse la valoarea lor integrala, intrucat aceasta include si valoarea

materiilor prime exportate anterior, ci numai la diferenta de valoare corespunzătoare prelucrarii in strainatate (taxare diferentiala).

• Practic, taxarea diferentiala consta in deducerea din taxele calculate pentru produsele finite a marimii taxelor care s-ar fi achitat asupra materiilor exportate pentru prelucrare, dacă acestea din urmă ar fi fost importate din tara unde se realizează operatiunile de prelucrare.

2.2.4) Regimul vamal de transformare sub control vamal• Transformarea sub control vamal permite prelucrarea sau

utilizarea mf de origine terta pe teritoriul vamal al unui stat fara plata taxelor vamale de import si fară aplicarea masurilor de politica comerciala, pt a fi supuse unor operatiuni care le transforma felul sau starea initială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc in circuitul economic, cu plata taxelor vamale de import.

- 13/curs 4 -

II) STATUTUL VAMAL AL MARFIIStatutul vamal al marfii este dat, de trei elemente:• A )VALOAREA IN VAMA• B) POZITIA TARIFARA• C) ORIGINEA MARFURILORAceste elemente formeaza si continutul decleratiei vamale, documentul de baza in functie de care se realizeaza formalitatile vamale.A)VALOAREA IN VAMA

In Romania se determina prin aplicarea articolului III al GATT.

• LA EXPORT Valoarea vamala , la export, se determina la punctul de iesire a marfii de pe teritoriul national, incluzand, daca este cazul, cheltuieli de transport pana la frontiera. VVE = VI + CTVVE= valoarea in vama la export VI = valoarea marfurilor , la intern, care parasesc teritoriul vamalCT =cheltuieli de transport pe parcurs intern.Marimea valorii vamale se calculeaza, in functie de modalitatea de transport, (respectiv la frontiera unde iese din tara) astfel:

» cale maritimă: FOB port de expediţie;» cale aeriană: franco aeroport de plecare;» cale terestră: franco frontiera ţării exportatoare.

• LA IMPORT  :– Valoarea in vama se determina la locul de intrare in tara

de import. Ea are la baza pretul de import ,format din pretul extern in valuta, cf facturii externe La pretul de import (de mai sus) se mai adauga:

Cheltuieli pe parcurs extern pentru mf importate;

- 14/curs 4 -

Cheltuieli de incărcare, descarcare si de manipulare conexe transportului mărfurilor importate, achitate pe parcurs extern.

Costul asigurarii, precum si orice alte cheltuieli pe parcurs extern.

In acest fel, pretul extern devine un pret franco frontiera romana (sau CIF).

- in schimb nu fac parte din valoarea in - vama cheltuielile de transport dupa import , adica cele de

pe teritoriul vamal al tarii importatoare.

- Pt determinarea valorii vamale sumele facturate in valuta se transforma in moneda nationala la cursul valutar din ziua respectiva.

– Alte metode: • Valoarea de tranzacţie a mărfurilor identice• Valoarea de tranzacţie a mărfurilor similare• Metoda deductivă• Valoarea calculată

B) POZITIA TARIFARA– Este locul atribuit fiecărei mărfii în tariful vamal, în

funcţie de caracteristicile acesteia sub forma unui nomenclator

– aceasta pozitie condiţionează • mărimea cotei de impunere vamală(procentul

taxei vamale,• aplicarea măsurilor de politică netarifară

(contingente, licenţe etc.), a normelor, regulilor sanitare şi fito-sanitare

- exista 15.500 de pozitii cuprinse in Nomenclatorul de vamuire al produselor.

- 15/curs 4 -

C) ORIGINEA MARFURILOR- este un element important ea permitand tratarea diferentiata a marfurilor care patrund pe teritoriul vamal al unui stat• Importanta originii marfurilor consta in:

– Determinarea nivelului taxelor vamale aplicabile la import;

– in elaborarea statisticilor privind evoluţia comerţului exterior pe zone geografice;

– aplicarea reglementărilor specifice şi punerea în practică a masurilor de politica comerciala (preferinte vamale)

Originea unui produs nu este altceva decat “ nationalitatea lui economica”. Mentiunea privind originea marfurilor trebuie sa figureze pe orice declaratie vamala.

Mod de determinare a tarii de origine in U.E : 1) mf obtinute integral intr-o tară sunt originare din

acea tara ( sunt produse primare, cu grad scazut de prelucrare ca minerale, vegetale, animale)

2) in cazul produselor la realizarea carora concura producatori din mai multe tari, se adoptă principiul transformarii (prelucrării) substantiale. Transformarea trebuie sa se concretizeze intr-o schimbare de pozitie tarifara. Cumulativ sau alternativ se poate cere ca transformarea sa reprezinte un anumit procent din valoarea produsului (40-60%)

3) in cadrul unor acorduri ale UE cu anumite ţări sau grupuri de tari, se adoptă criteriul cumulului de origine

in loc sa se ia in considerare tara unde are loc ultima transformare substantiala, se tine seama de transformarile realizate in tarile partenere la acord, in diferite etape de fabricare.

- 16/curs 4 -

Dovada originii marfurilor Se face prin documente diferite, in functie de acordurile comerciale incheiate in UE, cu diverse tariDocumentele ce atesta originea marfurilor sunt:

1) Certificatul de origine, model A Þ în cadrul sistemului generalizat de preferinţe;

2) Certificatul EUR 1 Þ în cazul acordurilor comerciale încheiate cu AELS;

3) Certificatul EUR 1 sau EUR 2 Þ pentru toate regimurile preferenţiale;

4) Certificatul ATR 1 Þ pentru produsele provenind din Turcia

5) Documentul T2L Þ produsele de origine comunitară

4.3) PROCEDURA DE VAMUIRE

Procedura vamală reprezintă ansamblul formalitatilor necesare pt vamuirea mf, aceasta putandu-se face pentru export sau pentru import (regim vamal definitiv).

Procedura de vamuire cuprinde 2 etape: Indrumarea marfurilor in vama şi prezentarea

documentelor; vamuirea propriu-zisa, respectiv verificarea /controlul si

plata taxelor vamale.

4.3.1) Indrumarea marfurilor in vama si prezentarea documentelor

1) La import : la sosirea marfurilor in tara de destinatie, transportatorul va trebui sa remita agentului vamal o listă completă a mf, numita declaratie sumara.

- 17/curs 4 -

2) La export : dupa indeplinirea formalitatilor vamale, mf destinate exportului trebuie imediat incărcate la bordul navei sau aeronavei (transport maritim şi arian) sau trebuie transportate către destinaţia finală (transport terestru).

Prezentarea marfurilor in vama – reprezinta inregistrarea declaratiei sumare la biroul vamal.

PROCEDURA VAMALAINTOCMIREA DOSARUL DE VAMUIRE: PROCEDURA VAMALAPe langa declaratia vamala, cel care solicita vamuirea la EXPORT trebuie sa depuna la organele vamale si o serie de documente:

– Documentele de bază anexate la declaratia vamala(care stau la baza ei si care formeaza impreuna dosarul vamal) )sunt :

– factura comerciala, care reprezinta punctul de plecare al calcularii valorii in vama a mf;

- licenta de de export – import – lista de colisaj, sau paking list , serveste la controlul fizic

al mf de catre autoritatile vamale (compararea nr de colete declarate cu cele prezentate in vama);

– documentele de transport (B/L, AWB, CIM, CMR, Carnet TIR) sau de tranzit, dacă e cazul,

– certificatul de origine, care serveşte la aplicarea, dacă e cazul, a unor tarife preferenţiale, dar şi la aplicarea unor masuri de politica comerciala;

– certificatele sanitare, fito-sanitare, veterinare etc. în conformitate cu natura mf si reglementarile din tara de import.

- 18/curs 4 --- o serie de documente ale agentului economic ( certificat

de inmatriculare, cod fiscal, etc)- In cazul unei op de import, la Declaratia vamala se

adauga si Declaratia privind valoarea in vama.• Termenul de vamuire , in principiu, mf de export

trebuiesc declarate imediat ce au ajuns la vama, in timp ce la import, ele trebuie declarate in cateva zile (1-3 zile lucrătoare).

.

Comisionarul in vama - este un mandatar, specializat, care intocmeste declaratia

vamala si care se ocupa de activitatea de vamuire.- el are rolul de a:

** indeplini, in numele si pe contul E/ I declararea indetaliu a mf prin depunerea la autorităţile vamale a

declaratieiscrise pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea si alteoperatiuni de vamuire, ** prezentarea mf declarate la controlul vamal ** achitarea la vama a drepturilor cuvenite.

Pentru a-si putea exercita activitatea, comisionarul vamal trebuie sa obtina o autorizatie din partea autoritatii vamale

DECLARATIA VAMALA• - documentul scris, intocmit de detinatorul mf sau un

reprezentant al acestuia, prin care se prezinta elementele necesare vamuirii mf la E sau la I.

• Funcţii – prin acest document • - declarantul solicita un regim vamal pt mf prezentata

(export, import, reexport etc.);• - declarantul se angajeaza sa-si indeplinească obligatiile

ce-i revin cft regimului vamal (de ex, sa platească taxele vamale aferente mf);

- 19/curs 4 -•

• -  furnizeaza informatiile necesare pt stabilirea obligatiilor fiscale, asigurarea urmăririi curente a op de comert exterior, precum şi pentru scopuri statistice.

Declaratia vamala de export sau de import se intocmeste pe formulare tip si cuprinde o descriere detaliata a operatiunii ca: - Parteneri; -Marfa; - Valoare factura; -Conditia de livrare;- Termenul de livrare; - Conditii de plata etc. Intocmirea şi depunerea ei se poate face de catre agentul economic (E sau I) sau de o persoană juridic specializata - comisionarul in vamacomisionarul in vama.In tarile UE, incepand de la 1 ianuarie 1988, s-a introdusun singur document pentru import/export/tranzit numit DOCUMENT ADMINISTRATIV UNIC (DAU)avand urmatoarele caracteristici :• este un formular comunitar armonizat, utilizat în comerţul

exterior al UE;• este un document “multiregim”, în sensul că se aplică

pentru toate regimurile vamale cărora le poate fi supusă marfa;

• cuprinde pe acelasi formular declaratia pentru export, import şi tranzit.

Documentele anexate lui sunt:- factura comerciala (emisa de vanzator)- lista de colisaj (emisa de transportator)- scrisoarea CMR (emisa de transportator)- scrisoarea de origine (emisa de Bursa de Comert)- alte documente: certificate fito-sanitare, de fumigare a

marfii, in functie de natura marfii

4.3.2. Vamuirea propriu-zisa a marfurilorIn vama , dosarul astfel alcatuit, poate fi prezentat de catre :

• exportator - 20/curs 4 -

•• importator• sau de un comisionar in vama

Procesul vamuirii propriu-zise, operatiune efectuata de vama, se desfasoara in mai multe etape. Aceste etape incep imediat dupa depunerea declaratiei vamale si a celorlalte documente, serviciul vamal procedeaza la validarea declaratiei vamalevalidarea declaratiei vamale.

In acest sens, au loc urmatoarele activitati: controlul documentelorcontrolul documentelor, adica confruntarea

datelor din declaratie cu cele din documentele anexate (mijlocul de transport, valoarea in vama, incadrarea tarifara etc.);

controlul fizic al marfurilorcontrolul fizic al marfurilor, verificandu-se natura mf, cantitatea prezentata fata de cea declarata;

verificarea calcululuiverificarea calculului drepturilor si impozitelor.

Dupa control si verificari are loc achitarea drepturilor si taxelor vamale, iar serviciul vamal aplica semnatura si stampila pe declaratia vamala, act ce confirma validarea acesteia.

Din acel moment titularul poate sa dispuna de mf ce au facut obiectul declaratiei vamale, respectiv, mf sunt libere de vama.

a) Verificarea declaratiei vamale – se face de serviciul vamal unde acest document a fost depus.• Se verifica daca declaratia a fost depusa in termenul legal;• daca documentele solicitate impreuna cu declaratia au fost

depuse in integralitatea lor.b) Inregistrarea declaratiei vamale• inregistrarea declaratiei vamale se face dupa ce se constata ca

dosarul de vamuire este corect intocmit.• - 20/curs 4 -•• Declaratia inregistrata creează raporturi juridice intre

declarant si vama; • din momentul inregistrarii declaratiei vamale curge

termenul pentru plata taxelor fata de vama.c) controlul efectuat de biroul vamal• controlul ce se efectueaza de biroul vamal poate fi control:

– CALITATIV – asupra documentelor– FIZIC – asupra marfii

Controlul documentar:• Corectitudinea completarii declaratiei vamale in

detaliu• Existenta documentulelor anexate la declaratia

vamala in detaliu potrivit regimului vamal solicitat• Concordanta dintre informatiile inscrise in declaratia

vamala in detaliu si cele din documentele anexate (referitoare la marfa, greutate, colete, marci, pozitie tarifara, originea marfii, valoarea in vama)

• Verificarea formala a documentelor anexate Controlul vamal fizic al marfurilor * dupa verificarea documentelor inspectorul vamal poate sa solicite verificarea partiala sau totala a marfii. Daca se constata o cantitate mai mare decat cea declarata se taxeza si acesta cantitate de marfa si se da amenda.

d) evaluarea si plata datoriei vamale

– Datoria vamala reprezinta totalul sumelor percepute de catre autoritatea vamala, la importul mf, si in mod excepţional la exportul mf.

– In UE, datoria vamala se calculeaza in urmatoarele cazuri: punerea mărfurilor in liberă practica, pe teritoriul Uniunii Europene; plasarea mf in regim vamal de admitere temporara, cu exonerarea partiala de la plata taxelor vamale.

- 21/curs 4 -•• PLATA TAXELOR (lichidarea vamala)

– In principiu, se face imediat– Exceptii: creditul vamal si creditul de ridicare a mf

e) ridicarea marfii• RIDICAREA MARFII = „ liber de vama ”Procedura de vamuire presupune depunerea declaratiei

vamale detaliate care in unele cazuri este dificil de depus. De aceea a fost creata si o procedura simplificata de vamuire.

Procedurile simplificate de vamuire Operatorii pot dispune de marfă fără să îndeplinească în totalitate formalităţile vamale. Astfel, aceştia au posibilitatea de a furniza informaţii autorităţii vamale, înainte de sosirea mărfii la biroul vamal, ceea ce permite previzionarea controalelor ce urmează a fi efectuate.Procedurile simplificate pot fi aplicate separat sau simultan,

cu aprobarea prealabilă a autorităţii vamale.

Procedurile simplificate de vamuire pot fi:a) procedura de declarare simplificată (PDS ) b) procedura de declarare incompletă (PDI) c) procedura de vămuire la domiciliu (PVD)

Procedurile simplificate de vămuire pot fi utilizate pentruplasarea mărfurilor sub oricare dintre regimurile vamale cu excepţia tranzitului.

a) Procedura de declarare simplificată (PDS) Procedura de declarare simplificată (PDS) permite plasarea mărfurilor sub un regim vamal solicitat pe baza depunerii unei - 22/curs 4 -

declaratii simplificate, cu conditia depunerii ulterioare a unei declaratii suplimentare cu caracter recapitulativ. Autorizatia pt utilizarea procedurii de declararesimplificata poate fi acordata agentilor economici, persoane juridice romane, care indeplinesc cumulativ următoarele conditii:

nu inregistreaza debite fata de autoritatea vamala;

au organizate evidente astfel incat acestea sa permita verificarea de catre biroul vamal a operatiunilor;

Declaratia simplificata poate avea una din urmatoarele forme:

a) declaratie incompleta b) document administrativ unicc) document comercial

Etapele procedurii de declarare simplificata • constituirea unui depozit bănesc anticipat în contul

biroului vamal, care să asigure plata drepturilor vamale datorate;

• prezentarea şi declararea mărfurilor la biroul vamal; • plata drepturilor vamale; * depunerea declaraţiei suplimentare recapitulative şi

regularizarea plăţii drepturilor vamale. – După parcurgerea etapelor de vămuire, potrivit legii, se

acordă liber de vamă provizoriu. In acest caz titularul are dreptul de a dispune de mărfuri înainte de depunerea declaraţiei suplimentare recapitulative şi regularizarea plăţii drepturilor vamale.

- 23/curs 4 -

b)Procedura de declarare incompletă (PDI) Procedura de declarare incompletă (PDI) permite autorităţiivamale să accepte o declaraţie vamală în care nu sunt înscrise toate datele şi informaţiile sau la care nu sunt anexate toate documentele prevăzute de reglementările în vigoare pentru acordarea regimului vamal solicitat; titularul declaraţiei incomplete este obligat să depună ulterior o declaraţie completă. Intr-un termen care nu poate depăşi 30 de zile de la

acceptareadeclaraţiei incomplete titularul este obligat să depună la

biroulvamal o declaraţie completă, care va purta acelaşi număr şi

dată,împreună cu documentele care au lipsit in momentul

depunerii declaratiei incomplete. c) Procedura de vamuire la domiciliu (PVD) • permite plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat la

locurile de încărcare sau de descărcare a mărfurilor, după caz, desemnate de titularul operaţiunii comerciale, sau în alte locuri aprobate de autoritatea vamală.

• Procedura de vămuire la domiciliu nu poate fi utilizată în cazul antrepozitelor vamale de tip B şi F. Această procedură presupune efectuarea operaţiunilor de vămuire la sediul operatorului. Operatorii care doresc să utilizeze procedura de vămuire la domiciliu trebuie să prezinte garanţii financiare importante sau să deruleze operaţiuni comerciale al căror volum sau frecvenţă o justifică. Procedura de vămuire la domiciliu se realizează pe baza unei autorizaţii eliberate de biroul vamal în a

cărui rază de competenţă teritorială solicitantul îşi are sediul sau punctul de lucru.

- 24/curs 4 -

Procedura de vamuire la domiciliu presupune urmatoarele etape   :

* constituirea unui depozit bănesc anticipat in contul biroului vamal, care să asigure plata drepturilor vamale datorate;

* constituirea garanţiei necesare acoperirii drepturilor de import, in cazul in care, pana la stabilirea regimului vamal, bunurile intra in depozit necesar cu caracter temporar. Indeplinirea acestei conditii este obligatorie numai in cazul în care garanţia nu este acoperită prin depozitul banesc ramas neutilizat; • obtinerea declaratiilor vamale preautentificate; • evidenţa declaraţiilor vamale preautentificate; • dirijarea mărfurilor la sediul titularului sau, după caz,

către alte locuri stabilite sau aprobate de autoritatea vamală;

* avizarea biroului vamal privind sosirea mărfurilor; * descărcarea şi receptionarea mărfurilor; * înregistrarea mărfurilor receptionate în evidenţele

titularului; * completarea declaraţiilor vamale preautentificate; * depunerea declaraţiilor vamale la biroul vamal,

regularizarea diferenţelor, precum şi justificarea utilizării declaraţiilor vamale preautentificate.

CAP.5 PLATILE INTERNATIONALEPlata = este obligatia debitorului , intr-un contract de vanzare -cumparare international , si se concretizeaza in transferul unei sume de bani de la cumparator la vanzator.Solutia de plata este stabilita de parti in contract unde se prevad instrumentele si modalitatile de plata, precum si termenele in care trebuie facuta plata.

TEHNICI DE PLATA – TERMENE DE PLATAOrice modalitate de plata va fi folosita, nu se poate realiza decat prin intermediul unei serii de tehnici de plataTehnicile de plata sunt modalitatile prin care banii (lichizi sau in cont) sunt transferati de ;a debitorul platii la creditorul acesteia.In practica exista mai multe posibilitati de transfer si anume:1) Plata in avans (engl. cash in advance) este tehnica de plata in care importatorul trebuie să efectueze plata către exportator înainte ca acesta să livreze marfa (pre-payment).Este cea mai sigură tehnică de plată pt exportator , dar cea mai riscantă pt importator, acesta din urmă trebuind să se bazeze pe faptul că furnizorul îi va livra bunurile la timp şi conform condiţiilor cantitative şi calitative din contract. Se realizeaza cand nu exista o relatie de afaceri de lunga durata intre exportator si importator* O modalitate înrudită este plata unui avans (down payment) , când importatorul plăteşte o parte din pret, recomandat ar fi maxim 50%, fie la semnarea contractului sau imediat după aceasta data. 2) Plata la predarea marfii sau la livrarea marfii (engl. Cash On Delivery - COD) se utilizează pentru tranzacţii de valoare mica, fiind o metoda usor de utilizat. Exportatorul il

mandateaza/il instructează pe cărăuş sa predea marfa doar contra platii marfii fie in numerar sau prin fila cec.

- 2/curs 5 -

3) Plata contra factura (engl. open account, payment on shipment of goods) : tehnica utilizata pt operatiunile de valoare mica deoarece prezinta un risc mare de neplata. Marfa odata facturata intra in posesia importatorului /cumparatorului, Exportatorul factureaza si livreaza marfa, urmand ca apoi sa trimita factura importatorului, care va plăti marfa la data stabilită prin contract .

Metode utilizate pentru plata : • Platile in marfa (barter, compensatii, buy – back, cumparari in avans,- f f important in cazul operatiunilor de barter stabilirea raportului de schimb intre marfurile fungibile care fac obiectul fluxurilor reciproce se determina plecand de la cotatiile produselor respective la bursa)• Plati in numerar• Instrumente de plata• Modalitati de plata I) Principalele instrumente de plata sunt:

2)Cecul3)Biletul la ordin 4)Cambia5)Cardul electonic

Instrumentele de plata ,numite si mijloacele de plata, sunt inscrisuri(materiale sau electronice) care inlocuiesc circulatia banilor lichizi si mijlocesc plata in moneda scripturala.Pe langa functia aceasta principala „ de instrument de plata” , unele dintre acestea indeplinesc si functia de „ mijloc de c r e d i t a r e pe termen scurt , este vorba de EFECTELE DE COMERT (cambia, biletul la ordin, cardul de credit)

- 3/curs 5 -1) Biletul la ordin (engl. promissory note) este un inscris prin care o persoana (emitentul) se obliga sa platească altei persoane (beneficiarul), sau la ordinul acestuia, o anumita suma de bani la scadenta. Pe acest document sunt mentionate : - clauza  ”la ordin ” - promisiunea de plata - scadenta - locul platii - numele beneficiarului - data si locul emiterii - semnatura emitentului

La biletul la ordin La cambie- ai de platit ceva - ai de primit bani-ma oblig pe mine sa platesc - il oblig pe altul sa-mi plateasca

La biletul la ordinTragator Tras Beneficiar= debitor = debitor = creditor= importator = importator = exportator

La cambieTragator Tras Beneficiar= creditorul = debitorul = cel care primeste bani(are de primit bani) (are de dat bani) = exportator = importator = exportatorul sau firma la care exporatorul are datoriiLa biletul de ordin avem o functie cumulata adica tragatorul = trasulLa cambie avem o functie cumulata adica beneficiarul = tragatorul

- 4/curs 5 -

4) Cambia, numita si trata , (engl. bill of exchange sau draft, fr. lettre de change) este un ordin scris şi neconditionat, dat de o persoana (tragator, drawer) unei alte persoane (tras, drawee) de a plati o suma de bani, la vedere sau la o anumita scadenta, unui beneficiar. Beneficiarul (payee) poate fi creditorul insuşi (tragatorul), adica tragatorul poate fi una si aceiasi persoana cu beneficiarul.Tragatorul emite cambia deoarece este creantier fata de un debitor (trans)

Functiile cambieiCambia este un „Mijloc de plata” • Cambia poate servi pentru plata datoriei pe care

tragatorul o are la beneficiar, inlocuind circulatia banilor in numerar: in loc ca trasul sa plateasca tragatorului si acesta sa achite datoria sa fata de beneficiar, tragatorul da ordin trasului sa platească direct beneficiarului.

Mijloc de creditare (pt platile la termen)• Intre momentul nasterii obligatiei de plata a debitorului

(importatorul) si momentul incasării contravalorii creantei sale de catre creditor (exportatorul) se scurge un anumit interval de timp, deci se creeaza o relatie de creditare.

Mijloc de garantare• Prin cambie / trata creditorul este garantat impotriva

riscului de neplata., deoarece, trasul este obligat să accepte cambia la prezentare (in caz contrar se recurge la protestul de neacceptare), iar din momentul acceptării trasul devine debitorul principal al obligaţiei de plata. In al doilea rând, cambia poate fi avalizată (engl.endorsed, fr.avalise), un terţ (avalistul) asumându-şi obligaţia de a plăti în locul debitorului,

•

- 5/curs 5 -•

• dacă acesta nu efectuează plata. În sfârşit, în cazul neonorării cambiei se poate recurge la protestul de neplată

Mijloc de obtinere de fonduri banesti

• Deţinătorul unei cambii (beneficiarul) are mai multe posibilităţi: să o păstreze până la scadenţă şi să o încaseze; să o folosească în calitate de mijloc de plată, andosând-o în favoarea unui creditor al său; în sfârşit, să o folosească pentru a obţine imediat fonduri băneşti, prin procedeul scontării

Principalele modalitati de plata sunt:a) Plata prin viramentb) Ordinul de platac) Plata prin incasso documentard) Plata prin acreditiv documentar

b) Plata prin incasso documentar• F f importanta definitia• Incasso-ul documentar (engl. documentary collection, fr. remise documentaire) este o tehnică de plata prin care exportatorul transmite bancii sale mandatul de a incasa c/v marfii de la importator.şi de a o vira, apoi, în contul său• Regulile privind aceasta tehnica de plata au fost intocmite de Camera de Comert Internationala de la Paris si se numesc Publicatia 322.• în acest sens, el va depune la bancă documentele care atestă executarea obligaţiei sale de livrare (de aici, caracterul documentar). Banca prezentatoare are unicul scop de a transmite documentele , pe care le-a primit de la emitentul ordinului, fara a fi obligata sa le controleze. Ea nu isi asuma nicio responsabilitate legata de exactitatea documentelor sau starea marfii. Cumparatorul va fi - 6/curs 5 -anuntat de banca prezentatoare in momentul in care i-au parvenit documentele.Participanti: Exportatorul/tragatorul Banca exportatorului Banca importatorului Importatorul/tras-ul

Incasso documentar are doua forme:

* Incasso-ul documente contra plata ( engl. documents –against-payment), banca eliberează documentele de livrare importatorului numai dupa ce acesta plateste. * Incasso-ul documente contra acceptare ( engl. documents-against-acceptance), banca prezentatoare va elibera documentele importatorului numai dupa ce acesta accepta o cambie, document care prevede o anumita scadenta.In acest caz, exportatorul acorda importatorului un credit pe termen scurt, fiind supus riscului specific operatiunilor de creditare.Avantajele incasso-ului Dezavantajele incassouluidocumentar documentar

- utilizare rapida - nu exista nici o garantie de - plata mai rapida decat contra plata (nu sunt acoperite facturii riscurile de plata, politic, de - principii clare aplicate la transferscara internationala (Publicatia - incertitudine in ceea ce pri 522 a CIC veste respectarea termenului- remiterea documentelor si, de platain anumite cazuri , a marfii catre -risc de pierdere daca importacumparator, dupa un acord torul refuza sa accepte prealabil, contra platii sumei documentele sau sa plateascadatorate sau acceptarii unui efectul de comert la efect de comert scadenta - 7/curs 5 - ACREDITIVUL DOCUMENTARA) DefinitieAcreditivul documentar( Letter of Credit sau L/C sau Documentary Credit) reprezinta angajamentul ferm asumat

de catre o banca ( de regula banca I) la ordinul si in contul clientului sau (cumparatorul) de a plati o anumita suma de bani E, contra documentelor care atesta livrarea mf. B) Partile - In derularea unui acreditiv, cf Publicatiilor 500 si 600, sunt

implicate cel putin 4 parti si anume:1) importatorul – (ordonatorul) importeur

sau bayereste cel care solicita bancii sale dechiderea unu acrditiv documentar in favoarea beneficiarului 2) exportatorul (beneficiarul) este partea pt care a fost deschis un acreditiv de catre banca emitenta si care prezinta setul de documente la banca in vederea incasarii c/v mf livrate. 3) banca emitenta – banca importatorului -este cea care la solicitarea I isi asuma angajamentul de plata. De regula , banca este situata in tara ordonatorului. 4) banca exportatorului (banca notificatoare/confirmatoare), cea care il deserveste pe beneficiarul acreditivului. Ea il avizeaza pe E ca s-a deschis in favoarea sa un acreditiv documentar si il informeaza despre conditiile cuprinse in el.Acreditivul este reglementat de publicatiile 500 si 600 ale camerei de Comert si Industrie de la Paris.

- 8/curs 5 -C) Caracteristicile acreditivului

d) adaptibilitatea , adica in functie de tranzactie se pot folosi mai multe tipuri de acreditiv ( ca export direct, indirect, vanzare cu plata imediat sau pe credit, etc)

e) caracterul documentar , adica E nu poate pretinde plata decat pe baza documentelor care atesta indeplinirea conditiilor impuse de acreditiv. In Publicatia 500 se arata ca in derularea

acreditivului partile interesate trebuie sa ia in considerare documentele si nu mf.

f) independenta acreditivului fata de contractul de vanzare internationala ce sta la baza acestuia.

g) relatiile de creditare h) caracterul de siguranta – este sigur pt ambele

parti

D) Elementele specifice ale acreditivului1) Domicilierea acerditivului documentar

- indica locul unde urmeaza sa aiba loc plata acreditivului ( la banca E, la banca I, la o banca terta)

2) Valoarea acreditivului - poate fi: - o suma fixa- - un plafon valoric- - o suma cu apoximatie

3) Valabilitatea acreditivului - reprezinta termenul limita pana la care E trebuie sa

prezinte docum. la ghiseele bancii unde este domiciliat acreditivul. (daca nu este specificat termenul va fi de 21 de zile de la data emiterii documentului de transport).

Natura angajamentului bancar- acreditiv revocabil- acreditiv irevocabil

- 9/curs 5 -

4) Modul de plata - „ plata la vedere ” – adica E incaseaza imediat c/v mf la

prezentarea doc. care trebuie sa fie cf cu conditiile din acreditiv

- „ plata prin acceptare” , se foloseste un instrument de credit, banca platitoare acceptand cambia prezentata de E odata cu documentele

- „plata diferata” – permite amanarea platii la un anumit termen de la prezentarea documentelor

- „plata prin negociere” – E prezinta bancii documentele insotite de cambii cu scadenta la vedere sau la termen

trase asupra I sau banci emitente sau alte persoane indicate in acreditiv.

5) Costul acreditivului

E) Tipuri de acreditive documentarea) D.p.d.v. al domicilierii

in tara exportatorului (la banca notificatoare) in tara importatorului ( la banca emitenta) intr-o tara terta ( la o terta banca)

b) D.p.d.v. al fermitatii angajamentului bancar revocabile (neacceptate de Publicatia 600)-

poate fi modificat sau anulat de banca emitenta in orice moment si fara avizarea prealabila a beneficiarului.. Este mai putin utilizata si incepand cu 01.07.2007, odata cu introducerea Publicatiei 600, acest tip nu se va mai utiliza, fiind eliminat din textul publicatiei.

Irevocabile – reprezinta angajamentul ferm al bancii emitente fata de beneficiar de a efectua sau de a face sa se efectueze plata, cu conditia ca

- 10/curs 5 -

vanzatorul sa prezinte documentele de livrare, in conformitate cu instructiunile date de importator.

c) D.p.d.v. al confirmarii acreditivelor irevocabile Acreditivul irevocabil si confirmat - este forma

cea mai sigura , deoarece el comporta un dublu angajament bancar, cel al bancii emitente si cel al bancii confirmatoare ( in general, banca notificatoare)

Acreditivul irevocabil neconfirmat d) D.p.d.v. al momentului platit

cu plata la vedere cu plata la termen de acceptare de negociere

e) D.p.d.v. al clauzelor pe care le contine acreditivul transferabil –este acela in baza

caruia beneficiarul poate cere bancii platitoare sa permita utilizarea acreditivului in totalitate sau partial de catre unul sau mai multi terti (beneficiari secundari) Publicatia 500 precizeaza ca un acreditiv este transferabil numai daca acest lucru este stipulat in mod expres de banca emitenta. Acest btip se foloseste in cazul exportului prin intermediari.

acreditivul cu clauza rosie (red clause ) – clauza este scrisa cu cerneala rosie prin care se autorizeaza banca platitoare sa efectueze un avans de fonduri catre beneficiar inainte de expedierea marfurilor

acreditivul cu clauza verde ( gren clause) – beneficiarul trebuie sa prezinte un document ce atesta existenta si depozitarea marfurilor

- 11/curs 5 -

impreuna cu chitanta pt plata si declaratia ca va returna suma in cazul in care documentele nu vor fi prezentate in perioada de valabilitate a acreditivului. acreditiv reinnoibil ( revolving) – este deschis pt

o anumita valoare (transa) urmand ca banca sa-l reintregeasa automat pt o noua transa, si in asa fel sa se ajunga la valoarea globala a acreditivului,( se foloseste la livrari partiale de marfa)

subsidiar sau „ spate in spate” (back to back) – este deschis de unul dintre parteneri , in calitate de importator , pe baza unui alt acreditiv, deschis in favoarea sa in calitate de exportator. Acest tip de acreditiv poate fi folosit in operatiunile de intermediere pe piata locala sau in operatiunile de reexport.

F f important,

- deci in operatiunile de reexport se pot utiliza acreditive subsidiare

F) Pentru un exportator cel mai avantajos este acreditivul documentar

irevocabil ( in acest mod el este sigur ca acreditivul nu va fi retras sau modificat de ordonator)

confirmat ( adica el beneficiaza de garantia unei banci terte ca plata va fi efectuata)

domiciliat in tara E ( in asa fel plata se face fara intarziere, economisandu-se timpul necesar pt transmiterea documentelor intre bancile dintre cele doua tari

- 12/curs 5 -

cu plata la vedere (E va incasa c/v marfii de indata ce se depun documentele la banca platitoare

G) Documentele ce pot fi solicitate exportatorului in cazul utilizarii acreditivului documentar sunt:

documente comerciale – de identificare cantitativa, calitativa si valorica a marfurilor livrate (factura comerciala externa si factura proforma)

documente de transport – conosamentul maritim (fie cel la ordin sau cel nominativ sau la purtator) duplicatul scrisorii de trasura internationala CIM ptr transportul feroviar, duplicatul scrisorii de trasura internationala CMR ptr traficul rutier, AWB ptr transportul aerian

documente de asigurare – (in cazul in care conditia din contract prevede obligatia E de a asigura mf pe parcurs international ) si acestea sunt: polita sau certificatul de asigurare sau certificate de asigurare provizorie, tipul politei

de asigurare, conditiile de asigurare, valoarea asigurata 110%

documente care atesta calitatea, cantitatea si originea marfurilor – proces-verbal de receptie calitativa si cantitativa a mf, buletinul de analiza, certificatul fito-sanitar, certificatul sanitar-veterinar, certificatul de garantie, certificatul de origine.

F f importantDeci, in cazul unei livrari pe cale maritima, principalele documente necesare pt utilizarea unui acreditiv sunt:

Factura externa, conosamnetul, polita de asigurare

- 13/curs 5 -H) Mecanismului acreditivului- schema derularii unui acreditiv

Se incheie, mai intai, contractul de V-C interant prima faza importatorul da ordin, bancii sale,

sa se deschida acreditivul documentar, el fiind initiatorul platii pe baza facturii proforme, a contractului de V-C

Faza a doua –beneficiarul acreditivului (exportatorul) este avizat de deschiderea acreditivului –

Faza a treia notificarea E( despre valoare, tipul acreditivului, documentele solicitate, perioada de valabilitate)

Faza a patra – confirmarea acreditivului si livrarea marfurilor

Faza a cincea – E depune, in perioada de valabilitate, la banca sa, setul de documente cerut: factura comerciala, documente de tr, polita de asigurare.

Faza a sasea – transmiterea documentelor bancii importatorului

Faza a saptea –verificarea documentelor de catre banca importatorului si efectuarea platii., ridicarea marfurilor de catre importator

Faza a opta – creditarea contului exportatorului.

Axa timpului intr-un acreditiv* contract de vanzare-cumparare deschidere acreditiv confirmare acreditiv livrare marfa prezentarea documentelor incasarea banilor data de valabilitate

- 14/curs 5 -

I) Avantajele acreditivului documentar un risc redus de neplata a marfurilor livrate implicarea bancilor in verificarea documentelor

de livrare, riscul pierderii documentelor este minim

derularea platilor este supusa unor reguli recunoscute pe plan international- Publicatia 500

J) Dezavantajele acreditivului grad complex al tehnicilor, Publicatia 500 are

49 de articole, cuprinse in 7 capitole, avand 40 de pagini

costul relativ ridicat, mai ales pt tranzactii sub 10.000 USD datorita cpmisioanelor bancilor

durata de operare mare acreditivul documentar este mai putin agreeat

deoarece el indica o anumita neincredere in capacitatea de plata a importatorului.

CAP.6 FINANTAREA TRANZACTIILOR INTERNATIONALEFinantarea reprezinta totalitatea mecanismelor, tehnicilor si a instrumentelor prin care sunt procurate mijloacele banesti necesare pentru realizarea unei afaceri. Cand in acest proces este implicat elementul de extraneitate/strainatate, vorbim de finantare internationala.In general, finantarea afacerilor unei firme se poate realiza din doua mari categorii de surse: - cele proprii , (interne)- si cele atrase, respectiv imprumuturile contractate pt

afacere in acest caz, finantarea este intemeiata pe o relatie de creditare.

Finantarea tranzactiilor internationale implica utilizarea a doua sau mai multe monede nationale. Un factor critic in decizia de finantare internationala este cursul de schimb, respectiv nivelul si variatiile pretului monedei nationale in alte monede. De aici, rezulta necesitatea luarii in considerare a riscului valutar si, implicit, a utilizarii diferitelor clauze si metode de acoperire a cursului.Tehnicile de finantare internationala sunt adaptate diferitelor forme de realizare a tranzactiilor internationale. In acest sens putem vorbi de finantarea exportului, a importului, a proiectelor de cooperare internationala, a investitiilor internationale, a filialelor in strainatate.Clasificarea finantarii tranzactiilor internationale a) Din punct de vedere al duratei finantarii,

exista finantare pe termen scurt( 12-18 luni), pe termen mediu( 5-7 ani) si pe termen lung( peste 7 ani).

In cazul operatiunilor de export si import se folosesc tehnicile de finantare pe termen scurt-mediu, in timp ce pentru investitiile

internationale si actiunile de cooperare industriala sunt recomandate finantarile pe termen mediu-lung. - 2/curs 6 -

b) D.p.d.v. al fazelor operatiunii de export-import finantare in perioada de prelivrare sau

prefinantare finantare in perioada de postlivrare sau

postfinantare6.1.Finantare pe termen scurtFinantarea pe termen scurt are drept scop asigurarea unor mijloace de plata pentru producatorul la export sau exportatorul care a vandut mf in strainatate, pe credit, urmand sa recupereze de la I c/v exportului intr-o perioada de pana la un an/un an si jumatate. Tehnicile de finantare pe termen scurt, pot fi impartite la randul lor, in:

a) tehnici consacrate de creditare tehnici de prefinantare a exportului tehnici de postfinantare a exportului

b) tehnici speciale de creditare scontarea factoringul

6.1.3 Scontarea 1) Creditul de scont constituie una dintre cele mai utilizate tehnici in finantarea pe termen scurt a exporturilor. De regula, vanzarea pe credit este insotita de emiterea unui titlu de credit-cambie, bilet la ordin- prin care I este obligat sa plateasca, la scadenta, c/v mf. Scontarea reprezinta o forma de mobilizare a creditelor pe termen scurt si consta in vanzarea unui titlu de credit unei banci inainte de scadenta.Scopul scontarii este ca beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin sa transforme creanta pe care o are asupra unui tert intr-o suma lichida, fara sa mai astepte scadenta.

- 3/curs 6 -

Creditul de scont este utilizat de E, care vinde pe credit pe termen scurt si se finanteaza prin scontare.Acest credit are o valoare calculata plecand de la valoarea cambiei din care se scade taxa scontului; adunandu-se si un comision pt acoperirea riscurilor bancii in astfel de operatiuni.In acest mod, o vanzare pe credit este transformata intr-o vanzare cu plata la livrare. E includ in pretul de ofertare o marja suplimentara care sa le acopere costul scontarii. La scadenta banca incaseaza c/v cambiei de la I. Relatia de scontare poate sa apara si intre I si banca E. Prin scontarea cambiei direct de I, acesta asigura E plata mf integral pana la livrare, el ramanand debitor fata de banca E pana la scadenta cambiei si, bineinteles, suporta costul scontarii.De regula, creditul de scont acordat in favoarea I presupune, initial, acceptarea de principiu a operatiunii de catre banca E.Bancile comerciale se refinanteaza prin rescontarea cambiilor, respectiv transmiterea acestora catre banca centrala care, in schimbul unei taxe de rescont( taxa oficiala a scontului), plateste cambiile respective.2) Creditul de accept constituie o alta modalitate frecvent utilizata in finantarea exporturilor pe termen scurt, asemanatoare in principiu cu tehnica creditelor de scont. Acest tip de credit poate fi acordat in favoarea Ei sau a Ii.Creditul de accept in favoarea E. In cazul in care partenerul de contract, din diferite considerente, nu accepta utilizarea titlurilor de credit, E are posibilitatea sa traga o cambie asupra bancii sale( denumita si cambie bleu, dupa culoarea ce le distinge de celelalte cambii). Banca comerciala accepta cambia( accept bancar) pentru o scadenta ce nu depaseste, de regula, 180 de zile. In functie de legislatia din diferite tari, creditul de accept poate fi obtinut, in principiu, in doua moduri: - 4/curs 6 -

- fie ca insasi banca acceptanta resconteaza titlul la banca centrala sau la institutia de finantare a E, si pe aceasta baza, acorda E creditul;

- fie ca E, pe baza acceptului bancar primit, sconteaza cambia la o alta banca. In acest caz, banca E, desi nu finanteaza operatiunea, inlesneste, prin semnatura data pe cambie ca E, folosindu-se de standing-ul ei, sa realizeze finantarea la o alta banca.Acordarea acceptului de catre banci se face pe baza verificarii documentelor comerciale si financiare care atesta ca E, intr-un interval de timp dat( maxim 180 de zile ), urmeaza sa incaseze c/v exporturilor. In cazul in care plata mf are loc mai devreme, banca blocheaza sumele intr-un” cont de acoperire ” pana la scadenta cambiei.Costul creditului de accept include taxa scontului si un comision de acceptare.Creditul de accept acordat I apare in situatia in care banca acceptanta, in conformitate cu conditiile stipulate in conventia de credit, accepta cambii trase asupra sa in favoarea I si destinate sa achite E care este clientul ei. In acest caz, E este platit la vadere, iar I ramane debitor fata de banca, suportand costul creditului de accept. 6.1.4. Factoringul Factoringul (engl. factoring) este operatiunea desfasurata pe baza contractului incheiat intre factor si aderent (exportatorul),prin care primul, in schimbul unui comision, preia in proprietatea sa creantele aderentului prin plata facturilor acestuia (ce poarta semnatura cumparatorului) reprezentand dovada efectuarii tranzactiei care are ca obiect bunuri sau servicii livrate pe credit.Institutia specializata de factoring asigura, in principal, preluarea in proprietate a creantelor aderentului prin plata contravalorii facturilor; - 5/curs 6 -

In functie de momentul in care se face aceasta plata, se distinge:- factoringul clasic (engl. old line factoring), cand factorul plateste facturile in momentul preluarii acestora ; practic, factorul acorda un credit aderentului pana in momentul scadentei creditului furnizor acordat de exportator

importatorului, fapt pentru care retine o dobanda (taxa de scont);- factoringul la scadenta (eng. maturity factoring ), cand factorul plateste creantele adererntului in momentul exigibilitatii acestora, retinandu-si comisionul pentru intermedierea operatiunilor de decontare.De o mare importanta in finantarea exporturilor sunt serviciile de evaluare a riscurilor de insolvabilitate si a riscului valutar. Asigurarea impotriva riscului de insolvabilitate se realizeaza, implicit, prin subrogarea factorului in pozitia aderentului, astfel incat importatorul se vs elibera valabil prin efectuarea platii catre factor. Pentru riscul valutar se adauga, de regula, o marja la costul operatiunii.Costul acestor servicii este de 0,5-3% din valoarea facturii pentru administrarea registrului contabil si sprijin in gestiune, iar plata in avans a facturilor va presupune o dobanda care va fi cu 1,5-3% deasupra celei bancare.Utilizarea factorului prezinta o serie de avantaje: da posibilitatea utilizarii cambiei sau a acreditivului pentru efectuarea platii; inlatura neintelegerile ce pot interveni din cauza utilizarii unei limbi straine si pe cele generate de necunoasterea legilor si a uzantelor tarii importatorului.Factoringul clasic asigura aderentului disponibilitatile financiare in avans fata de scadenta creditelor acordate I, dandu-i posibilitatea de a da curs unor noi comenzi, si il pune la adapost de riscul insolvabilitatii debitorilor sai. In plus, ofera posibilitatea

- 6/curs 6 -

acordarii unor facilitati de plata, deci este pentru E un mijloc de promovare a exporturilor.

6.2 Finantarea pe termen mediu 6.2.1.Forfetarea ff importanta definitia

Forfetarea exportului( engl. forfaiting ) pe credit consta in transmiterea creantelor provenite din operatiunile de comert exterior efectuate pe credit unei institutii financiare specializate care le plateste imediat, urmand sa se recupereze contravaloarea acestora, la scadenta, de la debitor (importatorul) . Spre deosebire de scontare, aceasta tehnica nu da institutiei drept de regres asupra vanzatorului creantei in cazul defectiunii de plata a debitorului.Specific forfetarii este si faptul ca se aplica nu numai creantelor pe termen scurt, de pana la un an, ci si celor provenite din exporturile pe credit cu scadenta mijlocie, de la 1 an la 7 ani. Utilizarea acestei tehnici permite realizarea unor operatiuni de finantare pe termen mediu, stimuland exportul de instalatii, masini, utilaje si alte produse de valoare ridicata. Costul forfetarii este mai ridicat decat cel al scontarii si consta intr-o rata fixa de dobanda, la care se adauga comisionul institutiei de finantare, stabilit diferentiat in functie de bonitatea debitorului, de masura in care cambia( creanta ) este sau nu avalizata, de riscul estimat al operatiunii, de modalitatea de plata.Forfetarea, ca si scontarea, permite recuperarea sumelor inainte de scadenta sau transformarea unei vanzari pe credit intr-o vanzare pentru E.

- 7/curs 6 -

Pt a initia o operatiune de forfetare, E trebuie sa cunoasca elementele specifice fiecarei case de forfetare, cum sunt

titlurile de creanta acceptate ca documente pentru forfetare( cambii, bilete la ordin, acreditive, alte documente comerciale );

instrumente de garantare solicitate de institutia de forfetare( avalizarea titlurilor de credit, scrisoarea de garantie bancara, acreditive irevocabile netransferabile );

alte documente suplimentare( declaratia exportatorului privind cesiunea, sau dupa caz, transferul drepturilor de incasare a creantelor ).

Desi cele mai utilizate documente pentru forfetare sunt cambia si biletul la ordin, in ultimii ani s-a impus tot mai mult si acreditivul, in special acreditivul cu plata diferita in operatiunile de forfetare pe termen scurt – 180-360 de zile. Casele de forfetare accepta astfel de acreditive in urmatoarele conditii: sa nu poarte clauza” transferabil”; sa nu existe o cambie trasa asupra bancii emitente; banca emitenta sa fie de prim rang; acreditivul sa poarte mentiunea ca este supus Publicatiei nr.500.

6.2.2 Leasingul  Leasingul s-a afirmat in ultimile decenii – indeosebi in S.U.A. si tarile Europei Occidentale – ca metoda de finantare pe termen mediu si lung si prin aceasta ca factor de promovare a vanzarilor, in particular a exporturilor. In esenta, leasingul este o forma de inchiriere realizata de societati financiare specializate (societati de leasing) a unor bunuri de echipament catre firme (beneficiari) care nu dispun de fonduri proprii ori nu pot sau nu doresc sa recurga la credite bancare pentru cumpararea acestora de la producatori. - 8/curs 6 -

Leasingul presupune, in principiu, doua contracte: unul de vanzare-cumparare, incheiat intre

producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea de leasing in calitate de cumparator si

un contract de locatie incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar.

Operatiunea este initiata de firma care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contractului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia; in acest proces este implicat direct si viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing si

cumpararea bunului de catre societatea de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului.Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing costul, sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului. De regula, la sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul are o tripla optiune: sa prelungeasca contractul; sa-l abandoneze; sa cumpere bunul la valoarea reziduala.

In tranzactiile internationale se cunosc mai multe forme ale leasing-ului: clasificarea) d.p.d.v. al pozitiei furnizorului in contractul de leasing, se disting urmatoarele forme:- leasing direct, realizat prin incheierea contractului intre producatorul exportator si utilizatorul bunului care face obiectul operatiunii, finantarea fiind facuta de catre furnizor;- leasing indirect, ce presupune existenta societatilor specializate de leasing, care preiau functia de creditare, pe cea - 9/curs 6 -

de prestare de servicii, precum si asumarea riscurilor ce decurg din aceste operatiuni.b) In functie de continutul ratei de leasing raportata la pretul de export, in practica s-au individualizat operatiunile de leasing financiar (engl. financial leasing) si cele de leasing functional (engl. operating leasing). Leasingul financiar presupune ca in perioada de inchiriere de baza (prima inchiriere) sa se realizeze intregul pret de vinzare al obiectului contractat, inclusiv costurile auxiliare, precum si un beneficiu. Corespunzator unor practici utilizate pe plan international, contractul de leasing financiar se incheie pentru perioada de baza, care, de regula, este mai scurta decat durata de folosinta a obiectului de inchiriat si nu poate fi reziliat de nici una din parti. Leasingul functional operational presupune ca, in perioada de baza, sa se realizeze doar o parte din pretul de vanzare al obiectului contractului. In acest tip de leasing, accentul cade pe serviciile furnizate de societatea de

leasing, neexistand, de regula, o relatie directa intre pretul la care a fost achizitionat echipamentul de catre societatea de leasing si chiria perceputa. Societatea de leasing isi asuma, de obicei, riscurile uzurii morale si raspunde de furnizarea pieselor de schimb, de efectuarea reparatiilor, de asigurarea echipamentelor si de plata diverselor taxe si impozite.c) In functie de continutul ratelor de leasing, se pot distinge: - leasing brut, care cuprinde in ratele sale, pe langa pretul de vanzare al marfii (in totalitate sau in partial), si cheltuielile de intretinere, service si reparatii. - leasing net, in care ratele contin numai pretul de vanzare al obiectului de inchiriat.

- 10/curs 6 -

d) Exista unele forme speciale de leasing, caracterizate prin particularitati ale tehnicii de realizare. In aceasta categorie intra operatiunile: lease-back, time-sharing, leasing experimental, operatiuni hire, renting.Prin lease-back se intelege operatiunea prin care proprietarul, aflat in urgenta nevoie de fonduri banesti, isi vinde produsul unei societati de leasing si apoi il inchiriaza printr-un contract obisnui Time-shering s-a adoptat in practica din considerente de rentabilitate economica, cum ar fi, de exemplu, costul ridicat al unor utilaje (echipamente electronice de calcul, avioane moderne de transport) si uzura morala extrem de rapida a acestora.Leasingul experimental se foloseste in scopul promovarii vanzarilor.Operatiunile hire si renting sunt operatiuni de leasing pe termen scurt si foarte scurt si cuprind inchirierile, cu ziua sau cu ora, in special a mijloacelor de transport sau a unor utilaje de onstructii: macarale, escavatoare, et Dezvoltarea pe plan international a leasingului a fost impulsionata de avantajele pe care acesta le ofera partilor implicate in operatiune.Astfel, pentru furnizor, leasingul este o metoda de promovare a vanzarilor, de largire a cercului de clienti si a

ariei de defacere. Vanzatorul are, practic, la dispozitie o modalitate de transformare a unei livrari cash intr-una pe credit in mod direct sau prin serviciile societatii de leasing. Asa se explica faptul ca leasingul se practica in mod deosebit in domeniul exporturilor de bunuri de echipament, in general de bunuri durabile si de valoare ridicata.Este de remarcat faptul ca leasingul indirect permite si transferul obligatiilor si al riscurilor legate de export de la exportator la noul proprietar, societatea de leasing.

- 11/curs 6 -

Pentru finantarea operatiunii asigurata de societatea de leasing – leasingul este o alternativa la finantarea prin credit bancar, care prezinta un grad ridicat de siguranta: garantia oferita de dreptul de proprietate al societatii respective asupra bunului dat in folosinta beneficiarului.

6.1.2 Tehnici de postfinantare a exportuluiAvansul in valuta este , in egala masura, o tehnica de finantare pe termen scurt si o metoda de protectie impotriva riscului valutar. In esenta, este vorba de acordarea de catre o banca a unui imprumut in valuta firmei exportatoare in baza creantei acesteia fata de clientul sau din strainatate, creanta nevalorificata in moneda nationala.In Franta, unde este larg practicata, operatiunea de finantare se desfasoara in trei faze. Mai intai, exportatorul imprumuta de la banca sa o suma in valuta corespunzand creantei pe care o are asupra partenerului.Termenul imprumutului corespunde cu scadenta creantei. Suma este acordata de banca pe baza prezentarii de catre exportator a documentelor justificative privind expeditia si vamuirea marfii.Apoi, odata finantarea aprobata, banca poate credita contul valutar al exportatorului sau poate vinde” la vedere ”valuta, oferind clientului sau suma in moneda nationala, ceea ce ii

permite acestuia sa-si asigure necesarul de lichiditati. Rambursarea imprumutului se face la un pret care cuprinde doua elemente:rata dobanzii pe piata de refinantare( piata eurovalutelor ) si marja bancii creditoare.

CAP 7 – Riscurile in afacerile internationale In literatura economica riscul este definit ca fiind „ cunoasterea probabilitatii de aparitie a avenimentelor nefavorabile. In asigurari riscul reprezinta un eveniment incert, posibil, si viitor, la care sunt expuse bunurile, patrimoniul, viata, sanatatea sau integritatea fizica a unei persoane. Riscurile legate de afacerile internationale pot fi clasificate , in raport cu natura lor in cateva grupe:

a) riscuri politice - tin de deciziile guvernelor din tara E si a I ( fiind vorba de

masuri protectioniste, bariere in calea afacerilor). Tot in aceasta categ de riscuri politice intra si :

riscuri legate de evenimente locale (greve, revolte)

sisteme de drept diferite riscuri naturale (catastrofele)

b) riscuri economice -se referla la dezechilibrele care apar la nivel macroeconomic(cresteri anormale de pret, mari deficite comerciale) si care creaza dificultati ia incheierea si derularea tranzactiilor internationale

c) riscuri contractuale - se refera la executarea obligatiilor partilor cf contractului incheiat (nelivrarea la termen a mf)

d) riscuri comerciale - fac parte din riscurile economice si se refera strict la executarea contractelor comerciale internationale. Ele sunt riscuri conjucturale, determinate de miscarea pe piata a :

preturilor produselor finite, a cursului de schimb valutar si a tatei dobanzii.

- 2/curs 7 -

e) riscuri financiare - re refera la fluxuri monetare internationale, sunt riscuri conjucturale determinate de miscarea cursului de schimb, a riscului neplatii, a riscului de credit,

f) riscuri tehnologice - tin de dezv bazei materiale din tara partenera cu impact asupra costurilor si rezultatelor activitatilor economice. Ele se mai numesc si riscuri de productie.

Daca ne referim la riscurile legate de operatiunile de export-import, avem urmatoarele tipuri de risc, clasificate in functie de fazele de derulare a tranzactiei

faza de prospectare -avem riscul activitatii de prospectare, unde firmele investesc fara a avea siguranta recuperarii acestor sume mari

faza intre momentul acordului de vointa si momentul executarii obligatiei de livrare avem

riscul de pret este un risc tipic conjuctural si se refera in special la produsele primare utilizate in procesul de productie: materii prime, combustibil. faza dintre momentul primirii comenzii si

livrarea marfurilor pot apare: risc economic, legat de cresterea costurilor cu productie, adica cresteri de costuri cu materiile prime, apoi un risc politic, un risc comercial, risc de neexecutare a contractului de vanzare,

faza dupa livrarea marfurilor firma E poate fi supusa riscului de neplata

de asmenea mai exista si riscul valutar apare datorita modificarii cursului de schimb al valutei de pe piata in raport cu monedele - 3/curs 7 -

partenerilor.acest risc se situeaza in faza dintre momentul incheierii contractului si cel al platii si este cu atat mai important cu cat perioada dintre cele doua momente este mai mare. Acest risc afecteaza in egala masura pe E cat si pe I

Tehnici de combatere a riscului1) tehnici preventive 2) tehnici de asigurare 3) garantii bancare 4) tehnici de acoperire ( hedging)

7.,2.) Asigurarea riscurilor in tranzactiile internationaleDaca riscurile contractuale pot fi acoperite prin clauze adecvate sau garantii , ricurile legate de logistica(manipulare, depozitare) cat si riscurile cauzate de unele pericole pe parcursul tr (greve, intemperii ale naturii sunt acoperite prin asigurarea marfii.Pe de alta parte riscul de neplata, riscul de credit, poate fi acoperit si el printr-o polita de asigurare.In traficul international marfa circula pe riscul E sau I, cf regulilor Incoterms. Asigurarea mf are ca scop obtinerea de despagubiri, in cazul pagubelor produse de risc, din partea unui tert (asiguratorul) 7.2.1) Caracteristici generaleA) Notiuni importante in practica asigurarii

AVARIA TOTALA sau pierderea totala (total loss) presupune pierderea sau

distrugerea totala a marfii si este de 2 feluri:realareala – mf distruse iremediabil sau disparute complet si definitiv;

prezumtivaprezumtiva – mf abandonate, deoarece pierderea lor totala este inevitabila. - 4/curs 7 -

AVARIA PARTICULARA sau PARTIALA sau pierderea partiala (particular loss) priveste toate modalitatile de transport. Este vorba de deteriorari sau pierderi de marfa, care se datorează unor evenimente majore, care survin in timpul transportului (naufragiu, accident rutier, deraiere etc.), fie unor situatii care privesc exclusiv marfa respectiva (cadere, pierdere etc.). Valoarea pagubei este sub valoarea comerciala sau de asigurare a bunului asigurat.AVARIA COMUNA sau GENERALA (general average loss) este o notiune specifica transportului maritim sifluvial si desemneaza pierderea rezultata in urma unei decizii constiente a capitanului de a sacrifica o parte din marfa pt a salva nava dintr-o situatie dificila (ex. inundarea vasului, naufragiu) sau de a face cheltuieli exceptionale pentru a salva incărcătura. Cheltuielile şi sacrificiile astfel angajate sunt repartizate între armator şi proprietarul încărcăturii.B) Principiile asigurarii Un principiu de baza este compensarea, ceea ce inseamna ca dupa primirea despagubirii, asiguratul trebuie sa se afle intr-o situatie patrimoniala echivalenta cu cea avuta inainte de producerea pagubei. Valoarea asigurata va trebui sa acopere in egala masura pierderea suferita (damnum emergens), cat şi castigul nerealizat (lucrum cessans). In practica, valoarea asigurata reprezinta valoarea marfii la destinatie, majorata cu 10 – 20%. După plata despagubirii, asiguratorul se subroga in toate drepturile proprietarului incarcaturii si se poate intoarce cu actiune impotriva carausului sau a unor terti pentru recuperarea unor sume în măsura în care răspunderea pagubei este în sarcina transportatorului.. - 5/curs 7

-Principiul maximei bune-credinte (Utmost Good Faith) Consta in datoria asiguratului de a-l informa pe asigurator, fara ca acesta sa intrebe in legatura cu toate circumstanaele materiale privind riscPrincipiul subrogarii permite partajarea responsabilitatii si a platii intre toti cei care au concurat la realizarea transportului (incarcator, expeditor, caraus, asigurator). In ceea ce priveste raspunderea carausului, principiul general acceptat este ca transportatorul este tinut raspunzător de pierderea coletelor, de avarii si intarzieri. 7.2.2) Asigurarea marfurilor in traficul internationalAsigurarea se bazeaza pe o relatie contractuala intre posesorul bunului, in calitate de ASIGURAT, si o companie de asigurari, in calitate de ASIGURĂTOR, prin care asiguratul transfera anumite riscuri asiguratorului, platindu-i acestuia o suma de bani denumita PRIMA DE ASIGURARE, urmand ca, in cazul producerii daunelor, asigurătorul sa il despagubeasca pe asigurat cf conditiilor stabilite in contract.A) Conditiile de asigurare – traditionale Conditia A.R. ( AR All Risks) „Toate Riscurile”

Acoperă toate riscurile de pierdere sau deteriorare a bunurilor asigurate, respectiv avaria comuna, ca şi toate avariile particulare, inclusiv disparitia totala sau parţială a mărfii prin furt, ca şi pierderea totală (nelivrarea) sau parţială (lipsă la livrare). Pierderile, deteriorările sau cheltuielile cauzate de viciile marfii.

Conditia W.A ( WA With particular average) „ Cu raspundere pentru avaria particulara ”

- Acopera daunele rezultate din pierderea totala sau pierderea ori deteriorarea partială a bunurilor asigurate cauzate nemijlocit - 6/curs 7 -

de „riscurile marii”, specificate in polita de asigurare, ca de ex. incendii, furtuna, explozie, vartej, esuare, rasturnare, coliziune, naufragiu.-

Riscul marii ” desemneaza ansamblul evenimentelor care pot surveni pe parcursul transportului (accidente, calamitati etc.).

Conditia F.P.A. ( FPA Free from particular average) „ Fara raspundere pentru avaria particulara” - Acopera daunele rezultate din avaria comuna, neacoperind pierderea partiala sau deteriorarile. Daca este indicat „FPA, cu exceptia…”, atunci cazurile de avarie particulara sunt acoperite. - Toate conditiile de mai sus exclud riscurile de razboi sau greva, care trebuie să fie acoperite separat.B) Conditiile de asigurare A, B şi C (conditii noi de asigurare) In prezent mf transportate pe mare, pot fi asigurate in una dintre urmatoarele trei conditii speciale: A, B, C. Principalele deosebiri fata de conditiile de asigurare folosite in trecu , constau in delimitarea mai clara şi mai precisa a sferelor lor de acoperire.

- Conditia de asigurare A – este cea mai cuprinzatoare. Prin ea se acopera toate riscurile de pierdere si avarie a bunurilor asigurate, cu exceptia unor unor riscuri. Aceste exceptii , excluderi sunt comune tututor celor trei conditii (A,B,C) si sunt formate din trei grupe de riscuri distincte:

Excluderi comune tuturor celor 3 clauze a. Pierderea , avaria si cheltuiala rezultand din sau provocate de:

comportarea necorespunzatoare voita a asiguratului;

scurgerea ordinara, pierderea uzuala in greutate sau volum ori uzura normala a bunului asigurat;

- 7/curs 7 -

ambalarea si pregatirea insuficienta sau necorespunzatoare a bunului asigurat;

viciul propriu sau natura voiajului sau a calatoriei; intarzierea; pierderea voiajului sau a calatoriei;

insolvabilitatea sau neandeplinirea obligatiilor financiare catre obligatiilor financiare catre proprietarii, administratorii, navlositorii sau operatorii navei;

folosirea de obiecte radioactive;b. Riscuri de razboi (conflicte militare);c. Riscuri de greve (conflicte sociale).- Conditia de asigurare B – prin aceasta asigurare sunt

acoperite pierderea si avaria in caz de incendiu, esuarea, scufundarea sau rasturnarea navei, cutremur de pamant, eruptie vulcanica, traznet, etc

- Conditia de asigurare C – are o sfera de acoperire mai ingusta decat conditia B,

- Desi se deosebesc ca sfera de cuprindere au si conditii

comune Condiţiile comune continute de cele 3 conditii

sunt:cheltuielile si contributiile la avaria comuna si/sau cheltuieli de salvare, platite de asigurat, stabilite potrivit prevederilor contractului de navlosire si/sau legii aplicabile, daca acestea au fost facute pt sau in legatura cu inlaturarea unei pierderi cauzate de orice evenimente;

suma ce reprezinta proportia raspunderii stabiliteconform clauzei „culpa comuna in caz de coliziune”, daca aceasta clauza este prevazuta in contractul de navlosire. - 8/curs 7 - Contractul de asigurareContractul de asigurare (polita de asigurare) este documentul care atesta acordul de vointa dintre asigurat, care se obliga sa plateasca o anumita suma de bani – prima de asigurareprima de asigurare, si asigurator, care, in schimbul primei, se obliga sa-l despagubeasca pe asigurat pentru daunele pe care le-ar suferi datorita producerii riscurilor asigurate.Polita de asigurare poate fi nominativa sau la ordin (caz in care este transmisibila catre terti prin andosare).Politele de asigurare pot fi: - maritime sau fluviale, terestre şi aeriene; -

casco (pentru mijlocul de transport); - cargo (pentru marfa); - de navlu (pentru pretul transportului maritim) etc.Polita de asigurare a marfurilor (poliţa cargo) poate fi: polita pe calatorie, prin care se asigura un tr determinatde mf si trebuie sa fie subscrisa la fiecare expeditie;polita cu alimentare, prin care se stabileste un plafonvaloric, in limita caruia se pot face mai multe transporturi pana la epuizarea sumei prevazute in polita; la fiecare expediere se intocmeste un „aviz de alimentare” prin care expeditorul il informeaza pe asigurator in legatura cu expedierea respectiva;polita de evaluare, cand evaluarea mf transportate se faceulterior, după avariere, pe baza facturilor;polita de abonament sau flotanta, cea mai frecventutilizata, prin care se asigura mf intr-un anumit interval de timp, de obicei, un an (cu reannoire prin acordul partilor), indiferent de modul de transport, destinatie sau natura mf. Polita acopera la prima unica (in general) stabilita prin contract totalitatea expeditiilor efectuate in anul de referinta. Nu este necesar un - 9/curs 7 -aviz de alimentare pentru fiecare expediţie. Plata primelor se face prin regularizare, pe baza declaraţiei privind livrările, trimestrial, semestrial sau, mai frecvent, anual. Cererea de asigurare - In vederea incheierii contractului de asigurare a mf in traficul international, e E remite expeditorului cererea de asigurare.- Cererea de asigurare cuprinde:•numele celui care dispune emiterea politei de asigurare;•nr contractului, acreditivului, facturii externe;•conditia de livrare, ruta asigurata;•modalitatile si mijloacele de transport, pavilionul si numele navei;•numarul de conosament;•date referitoare la marfa;•valoarea navlului;•conditia de asigurare;•valoarea asigurata Polita de asigurare- In

baza cererii de asigurare, expeditorul incheie cu casa de asigurari si il avizeaza pe exportator printr-un aviz de asigurare. - Poliţa de asigurare cuprinde urmatoarele elemente:numele şi semnatura asiguratorului; numele asiguratului; andosarea asiguratului, in cazul in care polita

este transmisibila prin gir; enumerarea si descrierea riscurilor acoperite; valoarea asigurata; locul unde se va plati despăgubirea in cazul

producerii riscului.

- 10/curs 7 -Obligaţiile asiguratului- plata primei, care se face la locul subscrierii asigurarii;- furnizarea de informatii, care sa permita asiguratorului

sa aprecieze riscul legat de expediere (valoarea marfii si natura acesteia, nava, ruta etc.);

- plata unor taxe sau comisioane (pentru comisionarii de avarie).

- Obligatia esentiala a asiguratorului este de a despagubi pe asigurat pentru pierderile suferite in cazul producerii riscurilor acoperite prin polita de asigurare.

- In anumite situatii (de ex. transportul de lichide in butoaie sau sticle, anumite mf ambalate in saci, bunuri perisabile) asiguratorul isi rezerva dreptul de a nu lua în considerare pierderile sub un anumit procent din valoarea mf; această cota se numeste franciza

Despagubirea asiguratului - asiguratul trebuie sa ia masuri pt a valorifica dreptul de recurs impotriva carausului si pt a conserva bunurile si a evita agravarea pagubei; poate sa solicite si expertizarea mf de catre un comisionar de avarie; - asiguratul va îitocmi dosarul de despăgubire, care poate include: poliţa de asigurare, documentul de transport, factura comercială, procesul verbal de constatare a avariei sau raportul de expertiză, care atestă faptul că marfa n-a fost predată la destinatar;asigurătorul analizează condiţiile în care s-a

produs paguba, verifică piesele dosarului şi plăteşte despăgubire în funcţie de clauzele contractului de asigurare şi de documentele probatoare furnizate de către asigurat. În cazul în care se reţine răspunderea cărăuşului sau expeditorului, acţionează în regres -11/curs 7 -- asupra acestora pentru a recupera o parte din

indemnizaţia vizată (cea reprezentând responsabilitatea dovedită a terţilor). 7.2.3, Asigurarea creditelor internationale Scopul asigurarilor de credite este de a proteja impotriva pierderilor financiare rezultate din neplata cumparatorilor ce au achizitionat bunuri pe credit. In cazul creditului de export, specificul asigurarii consta in faptul ca I, partenerul comercial al asiguratului, isi desfasoara activitatea intr-o tara terta, ceea ce implica luarea in calcul a unor riscuri specifice, ca riscul de tara.Riscurile asigurabile sunt de 2 feluri:riscuri comerciale

riscul politicAceste riscuri nu sunt acoperite integral de asigurare, furnizorul preluand astfel o parte din risc, numita franciza, Institutia care asigura creditul primeste o prima de asigurare din partea celui care a cerut asigurarea.Nivelul primei de asigurare variaza in functie de valoarea , perioada asigurarii. Tipul cumparatorului (privat sau public) , risc de tara, modalitate de plata, etc.Prima de asigurare se plateste in momentul incheierii politei de asifurare, integral sau in rate periodice.Asigurarea poate fi incheiata pe diverse perioade de timp din derularea contractului de vanzare internationala

in perioada de prelivrare se acopera insolvabilitatea importatorului sau aparitia unor pierderi din cauze politice intre momentul acceptarii ofertei si livrarea marfurilor

in perioada postlivrare se acopera intervalul dintre livrarea mf si efectuarea platii

- 12 curs 7 -

in perioada de depozitare a mf in depozite din alte tari asiguratul este despagubit in cazul cand mf sunt confiscate, pierdute sau deteriorate, inainte de eliberarea lor din depozit

in perioada de tranzitare, se acopera riscul de confiscare sau pierdere a mf din motive politice.