Ene Adrian, Grupa 340A, Anul 4, Drept Plesu Mircea Catalin, Grupa 340A, Anul 4, Drept

Taxa pe valoare adaugata in spatiul european

Caracterizarea generala TVA Una din cele mai moderne si eficiente componente ale politicii fiscale din tarile europene occidentale o reprezinta TVA. Taxa pe valoarea adaugata reprezinta o impunere pe consum cu caracter general care se aplica o singura data produselor indiferent daca acestea reprezinta bunuri de consum sau mijloace de productie, precum si asupra serviciilor. De regula, sub incidenta acestui impozit intra livrarile de bunuri atât catre terti cât si consumul propriu, achizitiile de bunuri, prestarile de servicii, bunurile importate. De asemenea, sunt impozabile si unele operatiuni asimilabile din punct de vedere fiscal vânzarii sau cumpararii. Este cazul schimbului (fiecare produs este taxat la rândul sau), a creditului pentru un consum, cel al cesiunii de marfuri si în general al oricarei tranzactii referitoare la transferul de proprietate al unui bun material. În principiu, nu sunt impozabile exporturile, profesile libere, prestatiile cu caracter cultural si social efectuate de scoli, teatre, muzee, spitale, organisme sportive, emisiunile, spectacole de arta si manifestari sportive, emisiunile radio-tv, editarea unor ziare sau periodice, transporturile publice de calatori etc. Datoreaza T.V.A. toti cei care îndeplinesc o activitate economica indiferent de locul, scopul sau rezultatele economice. Prin activitatea economica se întelege desfasurarea actiunilor în domeniul industriei, agriculturii, prestarii de servicii, comert  care comporta exploatarea unui bun corporal sau necorporal în vederea obtinerii de venituri. Aceasta taxa se aplica numai valorii adaugate de catre fiecare participant în procesul de productie si circulatie, respectiv asupra diferentei dintre pretul de vânzare si cel de cumparare si reprezinta valoarea propriei prelucrari. T.V.A. este o obligatie solidara a tuturor producatorilor si comerciantilor care concura la producerea si realizarea aceluiasi produs, proportional cu contributia fiecaruia la valoarea produsului, serviciului ( salariu, profit, amortizare, dobânda, renta financiara). În mod normal, platitorul legal de T.V.A. este vânzatorul care incorporeaza T.V.A. în pretul obiectului vândut, dar suportarea reala a acestuia apasa asupra consumatorului potrivit mecanismului general al impozitelor indirecte.T.V.A. se poate calcula prin aplicarea cotei procentuale astfel:a)    fie asupra valorii adaugate la fiecare stadiu al circuitului economic, si reprezinta un venit al bugetului de stat;b)    fie asupra pretului de vânzare din stadiul respectiv. Baza de calcul o reprezinta pretul de vânzare al diferitelor marfuri sau valoarea serviciilor prestate. Se stabileste volumul total al vânzarilor sau impunerilor pe perioada de impunere pe care se aplica cota de impozit. Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeasi valoare se scot sumele varsate anterior la buget cu titlu de taxa pe valoarea adaugata si se evidentiaza distinct în factura. Taxa pe valoarea adaugata se varsa la buget de catre fiecare agent economic.

Statul are posibilitatea de a încasa o mare parte din impozit mai repede decât în cazul impozitului pe cifra de afaceri bruta deoarece platitorii au obligatia de a tine o evidenta detaliata a tranzactiilor de vânzare-cumparare si a sumei impozitului platit.Aparitia si evolutia T.V.A. Crearea si perfectionarea unui sistem fiscal care sa corespunda principiilor generale ale impunerii si obiectivelor pe care statul le urmareste prin intermediul unor categorii de impozite reprezinta un proces de durata care presupune experimentare si generalizare în functie de rezultatele obtinute. Un astfel de model este oferit de Franta care dupa primul razboi mondial a trecut la impunerea directa ( asupra cheltuielilor). În 1917 s-a introdus o taxa proportionala asupra platitorilor si a fost înlocuita în 1920 prin impozitul pe cifra de afaceri ( asupra nivelului vânzarilor totale). În perioada 1925-1936 s-au aplicat taxe unice pentru diferite produse, iar din anul 1937 s-a instituit taxa unica asupra productiei urmata de taxa asupra prestatiilor. În 1948 se trece la sistemul platilor fractionate iar prin perfectionarea taxei pe productie se instituie impozitul indirect fundamental, cu o cota unica, care a ajuns la 15,35%. Aceasta evolutie este considerata etapa premergatoare introducerii T.V.A., care în Franta , a pregatit terenul pentru instituirea marelui impozit. Etapele principale ale dezvoltarii impunerii asupra circulatiei marfurilor pâna la introducerea T.V.A. au fost :a)    impozitul industrial si comercial;b)    impozitul general pe circulatie;c)    impozitul pe circulatie pe o singura faza;d)    impozitul pe valoarea adaugata. În perioada 1954-1955 s-a trecut la instituirea T.V.A. care înlocuieste taxele asupra cifrei de afaceri printr-o taxa unica asupra cifrei de afaceri totale platite în diferite stadii ale productiei de catre producatori, fara a fi un impozit cumulat. În anul 1966 se trece la o noua reducere a cotelor la patru: cea normala, cea majorata, cea intermediara, si cea redusa. Largirea sferei de aplicare a T.V.A. are loc prin Legea financiara din 1968 prin care a devenit principalul impozit indirect si sursa de baza în alimentarea bugetului general al statului. Acest impozit a fost adoptat începând cu 1 Ianuarie 1970 de catre tarile membre ale Pietei Comune, urmarindu-se eliminarea impunerii în cascada care se practica prin impozitul pe cifra de afaceri. În 1977 s-a realizat armonizarea definitiva a T.V.A. în tarile membre a Comunitatii Economice Europene.Mecanismul T.V.A. a cuprins toate statele O.C.D.E. si marea majoritate a statelor lumii au introdus acest impozit în legislatia lor, ajungând pâna în 1988 sa fie adoptata în peste 50 de tari. Introducerea T.V.A. este o cerinta esentiala a membrilor C.E.E. deoarece aplicarea ei faciliteaza legaturile comerciale între state. T.V.A. a fost introdusa în ultimii ani în Ungaria (1989), în Rusia (1992), în Cehoslovacia si Polonia (1993). În România, T.V.A. a fost introdusa în 1993. Preluarea unor aspecte din experienta fiscalitatii indirecte a Frantei înseamna o aplicare mult mai rapida a modelului contemporan la particularitatile concrete ale economiei si finantelor restabilite conceptual dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Principii care stau la baza T.V.A. T.V.A. este un impozit indirect, adica un impozit general pe consum care se stabileste asupra operatiunilor privind transferul bunurilora)      T.V.A. are caracter universal deoarece se aplica asupra tuturor bunurilor si serviciilor din economie rezultate atât din activitatea curenta de exploatare, cât si din activitatea financiara de fructificare a  capitalurilor.b)     T.V.A. este un impozit unic, dar cu plata fractionala, care rezulta din aceea ca se calculeaza pe fiecare veriga (stadiu) care intervine în realizarea si valorificare produsului. Este eliminata discriminarea, deoarece cotele sale se aplica asupra tuturor activitatilor economice.c)      T.V.A. se caracterizeaza prin transparenta, deoarece asigura fiecarui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaste exact si concret care este marimea impozitului si a obligatiei de plata care-i revine.d)     Un alt principiu este unicitatea, care exista în faptul ca indiferent de circuitul pe care-l parcurge materia prima pâna la realizarea produsului finit, este acelasi ca nivel al cotei si ca marime . Prin urmare T.V.A. nu este dependenta de întinderea circuitului economic.e)     Alt principiu se refera la aplicarea T.V.A. , care se face numai în tara în care se consuma, deci nu unde se realizeaza produsul ci acolo unde el se consuma. În consecinta tot ce se exporta e degrevat complet de plata acestui impozit, dar ce se importa se impune în mod corespunzator. Caracteristicile T.V.A. în raport cu impozitul pe circulatia marfii (I.C.M.)sunt:-         este un impozit unic cu doua-patru cote, din care una normala (18-22%), alta redusa pentru produse alimentare si servicii sociale de baza, (cca. 11%) si una majorata pentru produsele de lux (cca. 25%)-         este un impozit neutru, care eliminat inegalitatile fiscale între circuitele de desfacere a produselor-         este un impozit modern, care permite reducerea de taxe pentru achizitia de echipamente industriale si pentru bunuri si servicii acumulate în cadrul cheltuielilor generale, stimuleaza modernizarea întreprinderilor.-         este un impozit clasic, stimulativ pentru micii producatori prin scutiri de impozit pentru întreprinderile cele mai modeste sau în functie de cifra de afaceri, de numarul de salariati sau în functie de export.În România, diminuarea impozitelor pe circulatia marfurilor a condus la introducerea T.V.A.Situatia, nivelului si numarului cotelor de T.V.A. în diferite tariAnalizând practica din tarile care au o bogata experienta privind economia de piata, se observa ca în prezent T.V.A. are în unele tari europene un nivel unic. Pâna în anii 80, T.V.A. a jucat rolul de instrument în mâna statului, de influentare a modificarilor structurale din economie.Principalele avantaje ale T.V.A. fata de I.C.M În cadrul reformei fiscale, un loc important îl ocupa înlocuirea impozitului pe circulatia marfurilor cu taxe pe valoarea adaugata începând cu 1 Iulie 1993. Avantajele introducerii T.V.A. sunt:

-         eliminarea impozitarii în cascada (specifice functionarii impozitului pe circulatia marfurilor), respectiv T.V.A. se obtine prin aplicarea unei cote proportionale la o valoare fara impozit-         perceperea fractionala prin aplicarea la valoarea adaugata la fiecare stadiu de productie sau circulatie Fiecare veriga care intervine în cadrul circuitului economic colecteaza asupra clientului taxa prevazuta de lege (respectiv calculata la livrari). Suma calculata nu este varsata la buget, ci numai diferenta între taxa facturata si cea platita furnizorului în amonte. Din punct de vedere economic, T.V.A. conduce la încurajarea investitiilor si la reducerea costurilor acestora, deoarece  fostul I.C.M. era indus în bunurile de investitii, facându-le mai scumpe. Din punct de vedere fiscal, T.V.A. a adus realizarea unei uniuni vamale în sensul aplicarii la frontiera , în cazul importurilor, a unui sistem de impozitare. Pentru a reusi în aplicarea corecta a reglementarilor T.V.A. , agentii economici trebuie sa asigure conditiile corespunzatoare pentru întocmirea documentelor, prelucrarea informatiilor si conducerea evidentelor, iar cei care desfasoara activitate comerciala cu obligatia instalarii aparatelor de marcat.Operatiuni supuse T.V.A. Introducerea T.V.A. în locul impozitului pe circulatia marfurilor reprezinta un moment important al reformei fiscale din tara noastra si o cerinta pentru trecerea la economia de piata. Este o taxa generala de consum care cuprinde toate fazele ciclului economic si anume productia, serviciile si distributia pâna la vânzarile catre consumatorii finali, inclusiv. Din punct de vedere al bugetului de stat, este un impozit indirect care se aplica operatiilor privind transferul proprietatii bunurilor si asupra prestarilor de servicii. Este o taxa unica care se percepe în mod fractionat, corespunzator valorii adaugate la fiecare stadiu al circuitului economic. Valoarea adaugata este diferenta dintre valoarea unui bun obtinut în urma vânzarii si valoarea tuturor bunurilor si serviciilor achizitionate pentru realizarea bunului si poate sa fie calculata ca diferenta între valoarea productiei si a consumurilor intermediare dupa formula:VA=P-CI,Unde  VA= valoarea adaugataP= valoarea productiei, adica suma valorii cifrei de afaceri si a variatiei stocurilor de produse finite si productia neterminataCI= consumurile intermediare, adica suma valorii materiilor prime, materialelor, semifabricatelor achizitionate, a serviciilor prestate de furnizori Ţinând seama de natura si provenienta bunurilor, operatiunile supuse T.V.A. se împart potrivit legii în :a)    livrari de bunuri mobile;b)    transferul proprietatii bunurilor imobile între agenti economici, precum si între acestia si institutiile publice sau persoane fizicec)    prestari de serviciid)    importul de bunuri si servicii

Transferul proprietatii bunurilor mobile Cuprinde toate operatiunile prin care se realizeaza transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor indiferent de forma prin care acest transfer se realizeaza. Cea mai frecventa forma de transfer a proprietatii bunurilor o constituie vânzarea. Cazurile speciale de transfer de proprietate care intra în sfera de aplicare a T.V.A. potrivit legii sunt:a)    schimburi de marfurib)    închirierea unor bunuri pe baza unui contract cu clauza trecerii proprietatii asupra bunurilor respective, cu plata ultimei rate sau la o anumita data.c)    Preluarea de catre un agent economic a unor bunuri cumparate sau fabricate de catre acesta, în vederea folosirii lor sub orice forma în scop personal sau pentru a fi puse la dispozitia altor persoane fizice sau juridice în mod gratuit, cu unele exceptii prevazute de lege. Exceptiile se refera la bunurile donate în scopuri umanitare si pentru sprijinirea unor actiuni sociale, culturale si sportive, precum si la cele folosite în activitati de protocol, reclama si publicitate, dar numai în limita plafoanelor valorice stabilite în baza legii bugetare.d)    Utilizarea de catre agentii economici, pentru activitatea proprie, a unor produse realizate în unitatile acestora, cu exceptia celor incorporate direct în bunurile sau serviciile realizate, daca bunurile respective sunt destinate:-         realizarii, exclusiv sau partial, de operatiuni scutite de taxa;-         realizarii de bunuri de natura mijloacelor fixe. Acelasi regim se aplica si agentilor economici din reteaua comerciala pentru bunurile preluate din depozitele proprii.Transferul proprietatii bunurilor imobile Transferul proprietatii bunurilor mobile si imobile intra în sfera de aplicare a T.V.A. indiferent de forma prin care se realizeaza: vânzare, schimb, închiriere cu clauza trecerii proprietatii bunurilor respective dupa plata ultimei rate sau la o anumita data. Conform prevederilor art.2, alineatul ultim din Ordonanta nr.3 din 1992 privind introducerea T.V.A. , fiecare operatie de transfer al dreptului de proprietate asupra unui bun imobil, se impoziteaza distinct , chiar si atunci când transferul respectiv se realizeaza prin intermediul mai multor tranzactii, iar bunul respectiv este transferat direct catre beneficiarul final.Prestari de servicii Prin prestarea de servicii se întelege orice activitate rezultata dintr-un contract sau conventie prin care o persoana se obliga sa efectueze o operatie în scopul obtinerii de profit si care nu are ca obiect livrari de bunuri. Principalele activitati care se încadreaza în categoria prestarilor de servicii sunt:-         lucrarile de constructii montaj-         închirierea de bunuri mobile sau imobile-         transportul de marfuri si persoane-         serviciile de posta si telecomunicatii-         reparatiile de orice natura-         operatiunile de intermediere sau de comision-         operatiunile financiare, bancare, de asigurare sau reasigurare-         cesiuni de bunuri mobile necorporale (dreptul de autor, brevete, licente, marci de fabrica, titluri de participare)

-         serviciile de publicitate, consulting, studii, cercetari, expertize Pentru operatiile care nu sunt nominalizate în norme, agentii economici determina categoria de încadrare potrivit principiului enuntat si anume: daca activitatea are ca obiect obtinerea de bunuri, este încadrata la livrari, daca nu se obtin bunuri este încadrata la prestari de servicii.Importul de bunuri si servicii Conditiile în functie de care bunurile sau serviciile din import intra în sfera de aplicare a T.V.A. sunt diferite de cele pentru bunurile sau serviciile realizate în tara. Particularitatile constau în:a)    operatiile privind transferul proprietatii bunurilor si prestarilor de servicii din  tara sunt supuse T.V.A. numai daca sunt realizate de persoane fizice sau juridice care au calitatea de agenti economici si le realizeaza în cadrul activitatii profesionale.-         importurile de bunuri si servicii intra în sfera de aplicare a T.V.A. indiferent de calitatea persoanelor fizice sau juridice care le efectueaza.b)    criteriile în functie de care se acorda scutiri de T.V.A. pentru livrari de bunuri si prestari de servicii din tara sunt reglementate prin Art. 6A din ordonanta-         pentru importurile de bunuri si servicii, scutirea de taxa vamala prevazuta în Regulamentul Vamal al României  conduce si la scutirea de T.V.A., potrivit art. 6 B, din ordonanta. Operatiunile care nu intra în sfera de aplicare a T.V.A. sunt enumerate în art. 3 din H.G. nr. 233/1993 si se refera la : asociatii fara scop lucrativ cu caracter social-filantropic; organizatii care desfasoara activitati de natura religioasa, politica sau civica; organizatii sindicale; institutiile publice pentru activitatile lor administrative, sociale, educative, de aparare, ordine publica, siguranta statului, cultura si sportive; Camera de Comert si Industrie a României, camerele de comert si industrie teritoriale si Registrul Comertului . În cazul institutiilor publice, obtinerea profitului trebuie folosita pentru dezvoltarea sau îmbunatatirea serviciilor prestate.c)    activitatea unor persoane juridice care realizeaza din vânzari de bunuri sau prestari de servicii din tara un venit total (cifra de afaceri) pâna la 50 milioane anual sunt scutite de T.V.A. , iar daca realizeaza venituri din vânzari de bunuri si prestari de servicii din import datoreaza T.V.A. indiferent de valoarea lor.

Bibliografie:1. Dan Drosu Saguna, Drept financiar si fiscal european , Editura C.H. Beck , Bucuresti, Iunie 20102. Dan Sova, Drept Fiscal, Editura C.H. Beck, Bucuresti, mai 20113. Madalin Irinel Niculeasa , Summa fiscalis. Tratat de drept fiscal si financiar public, Universul

Juridic , Bucuresti , Noiembrie 2012