CUPRINS

CUPRINS………………………………………………………………………...pag.2

CAPITOLUL I - ASPECTE GENERALE PRIVIND TAXA PE VALOARE

ADĂUGATĂ...........................................................................................………………

1.1.Concepte generale privind taxa pe valoare adăugată.......................................pag.6

1.2 Caracteristicile şi tipurile de TVA …………… ………………

……….. ...pag.9

1.3 Avantajele şi dezavantajele taxei pe valoare adăugată……… ………… ..pag.14

CAPITOLUL II - TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ............................................

2.1.Constituirea bazei legale şi evoluţia acesteia până în prezent......................pag.17

2.2.Sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată ................... .......................... ... .pag.24

2.2.1 Operaţiuni impozabile .......................................................... .........pag.25

2.2.2 Operaţiuni scutite de plata tazei pe valoare adăugată.....................pag.27

2.2.3 Operaţiuni impozabile prin opţiune................................................pag.27

2.3. Baza de impozitare,regulile şi cotele de impozitare..............................................

2.3.1.Baza de impozitare.................................................................pag.21

2.3.2.Cotele de taxă pe valoarea adăugată.......................................pag.22

2.4. Contabilitatea operaţiunilor privind taxa pe valoarea adăugată................pag.28

2.5. Regimul deducerilor.Stabilirea taxei datorate sau a sumei de recuperat. Regularizarea şi rambursarea taxei.................................................................

2.5.1. Regimul deducerilor.........................................................................pag.30

2.5.2. Determinarea taxei de plată sau a sumei de recuperat .....................pag.36

2.5.3. Regularizarea şi rambursarea taxei...................................................pag.36

STUDIU DE CAZ LA S.C. „PARTY DAY” S.R.L..........................................pag.42

CONCLUZII……………………………………………………………………pag.50

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………pag.53

1

RELAŢIA CONTABILITATE – FISCALITATE

Satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăţi impune realizarea unor

venituri publice. În consecinţă , statul procedează la repartiţia sarcinilor publice între

membrii societăţi, instrumentul financiar şi juridic fiind obligaţia fiscală sub forma

taxelor si impozitelor. Noţiunea care defineşte cel mai bine aria de cuprindere a

domeniului impozitelor si a taxelor este cea de sistem fiscal. Sistemul fiscal trebuie

conceput si înţeles ca un tot unitar care cuprinde trei elemente interdependente:

a) legislaţia fiscală– care reglementează, instituie impozitele si taxele;

b) mecanismul fiscal – care constituie o sumă de modele, procedee, tehnici

prin care se realizează acţiunea de urmărire şi percepere. Din mecanismul

fiscal fac parte si suporţi informaţionali;

c) aparatul fiscal – care, bazându-se pe legislaţia fiscală, pune în mişcare

sistemul fiscal în scopul realizării obiectivului final: urmărirea şi perceperea

impozitelor şi taxelor1.

Sistemul contabil al agenţilor economici şi planul de conturi general, care a fost

adoptat cu data de 1 ianuarie 1994, au creat posibilitatea de a se urmării stabilirea şi

achitarea obligaţiilor fiscale pe fiecare categorie de impozit sau taxă. Prin urmare, în

prezent, nu sunt necesare evidenţe paralele cu contabilitatea pentru stabilirea relaţiilor

cu bugetul de stat sau bugetele locale, fiind necesare doar suporturile de informaţii şi

documentele justificative care se înregistrează în conturile sintetice şi analitice.2

Contabilitatea reprezintă un instrument de cunoaştere şi gestiune a situţiei

patrimoniale, a situaţiei financiare şi a rezultatului obţinut. În condiţiile în care

întreprinderea este integrată organic în economia de piaţă, contabilitatea trebuie să se

orienteze şi spre mediul economic–social reprezentat de protagoniştii sociali,

consumatori de informaţii ca produs al contabilităţii.

1 Revista CECCAR,Contabilitatea,Expertiza şi Auditul afacerilor,nr.11,Noiembrie,20012 Ministerul Finanţelor publice,revista Finanţe şi control

2

Contabilitatea trebuie să asigure informaţii pentru investitorii de capital,

fiscalitatea ca reprezentat al statului, bancheri, furnizori – ca parteneri de afaceri ai

întreprinderii, organelor de sinteză informaţională ale Guvernului şi salariaţii

întreprinderii.

În raport cu aceşti utilizatori, contabilitatea trebuie să se înscrie pe coordonata

neutralităţii şi adevărului, furnizând o informaţie fidelă asupra situaţiei patrimoniale

şi financiare, precum şi asupra rezultatului. Pentru a argumenta aceste afirmaţii

enumerăm câteva reguli şi principii generale care prezintă importanţa pentru

raporturile contabilităţii cu fiscalitatea:

a) afectarea veniturilor şi a cheltuielilor ale exerciţiului în care s-au angajat;

b) evaluarea activelor la intrare în funcţie de costul istoric care are o

determinare obiectivă şi poate fi verificabil;

c) evaluarea anuală, la inventarierea patrimoniului, la valoarea de utilitate

(actuală) a tuturor activelor şi datoriilor;

d) contabilizarea pierderilor latente, a datoriilor probabile şi a deprecierilor de

valoare (datorate uzurii morale şi fizice, degradării, dezasortării stocurilor, neîncasarii

creanţelor, clienţilor dubioşi şi rău platnici, etc.) la închiderea fiecărui exerciţiu fără a

ţine cont de eventualele plusvalori latente (din prudenţă) şi active probabile;

e) distincţia dintre „costurile perioadei” şi „costul produsului”, deoarece

cheltuielile angajate necunoscute de costul produsului nu pot fi nici imobilizate, nici

stocate, nici repartizate asupra rezultatului (cheltuieli generale de administraţie şi

cheltuieli de desfacere).

Contabilitatea şi fiscalitatea constituie doua discipline adesea independente

una de alta, dar societăţile comerciale, regiile autonome şi alte instituţii de stat

prezintă un ansamblu de documente contabile şi fiscale care trebuie analizate în

ansamblu şi nu independent unul de altul3.

Contabiltatea răspunde în plan informaţional şi decizional la problematica

gestiunii valorilor economice separate patrimonial. Entităţile patrimoniale au

constituit spaţiul de reprezentare şi acţiune al contabilităţii.

3 Ministerul Finanţelor publice,revista Finanţe şi control

3

Unul din interesele informaţionale onorate de contabilitate, considerat de unii

autori principal, este cel fiscal. Din totdeauna pentru contabilitate a existat problema

concilierii sale cu fiscalitatea. Cauza unei asemenea situţii a fost generată de faptul că

nu în toate cazurile principiile contabile privind evaluarea şi calculul economic sunt

convergente cu cele fiscale, care nu se subordonează prezentării unei imagini fidele a

operatiilor ce au loc în întreprindere. Principiile fiscale urmaresc, fie stimularea, fie

inhibarea unei activităţi.

Fiscalitatea are la bază dreptul contabil pentru a determina regimul de

impozitare privind beneficiile, TVA, impozitele si taxele locale, contribuţiile pentru

asigurări sociale etc.

Contabilitatea, în cadrul obiectivelor de imagine fidelă, are un rol esenţial în

economie pentru a furniza situaţiile financiare. Aceste situaţii prezintă credibilitate

dacă sunt: inteligibile, relevante, corecte, comparabile în timp şi spaţiu.

Odată cu dezvoltarea afacerilor, fiecare operaţie este generatoare de un element

fiscal. Impozitul penetrează tot ce este tranzacţie, intersecţie între întreprindere şi

mediul economico-social, acumulare şi distribuire de resurse.

Dezvoltarea fiscalităţii generează necesitatea creării unui sistem informaţional

pentru a ţine cont de mulţimea regulilor fiscale, cu complementul penalităţilor

aplicabile în momentul punerii în evidenţă a neregulilor.

Obligaţiile, riscul, controlul şi sancţiunile au fost de-a lungul timpului asociate

fiscalitătii, conferindu-i o imagine de constrângere greu acceptată de conducerile

întreprinderilor.

O stabilitate a regulii fiscale fără a polua conturile anuale, face posibilă

reorientarea conducerii economice a firmei de a veghea atât asupra parametrului

fiscal dar, mai ales asupra dezvoltării afacerilor, rentabilizării lor, creşterea profitului,

analiza valorii adăugate şi a capacităţii de autofinanţare.4

Rezultatul final poate fi privit din doua unghiuri:

4 C.Şerbănescu/D.Ştefan/D. Vasilescu,Finanţe-Contabilitate,Editura Economică,Bucureşti,1995

4

· rezultat contabil

· rezultat fiscal.

Se mai apreciază, de asemenea, că TVA este un impozit cu randament fiscal

ridicat, stabil şi elastic, cu pondere semnificativă în totalul veniturilor bugetului de

stat. De asemenea se consideră că TVA poate fi privit din trei puncte de vedere :

- din punct de vedere fiscal, TVA este un impozit pe consum suportat de

consumatorul final;

- din punct de vedere economic TVA este un indicator ce permite măsurarea

valorii nou create ;

- din punct de vedere contabil TVA este neutră pentru unitatea economică.

Având în vedere faptul că în România sistemul fiscal este nou şi într-o continuă

modificare, legislaţia în domeniul TVA este foarte bogată5.

Astfel, în domeniul deficitelor fiscale, posibilităţile legale sunt numeroase, în

timp ce un deficit contabil este o contraperformanţă pe care întreprinderea trebuie să

o corecteze cât mai repede posibil dacă ea vrea să-şi asigure perenitatea. Un deficit

fiscal , datorită posibilităţilor de reportare asupra beneficiilor ulterioare, poate

constitui un atu care este convenabil de a fi folosit cât mai bine în funcţie de

posibilităţile oferite de legislaţie. Deficitul nu poate fi transmis unei alte societăţi

decât în cazuri şi condiţii specifice cum ar fi fuziunea.

Beneficiul fiscal nu corespunde decât rareori cu beneficiul contabil. De fapt legea

fiscală a fixat reguli diferite faţă de cele ale planului contabil general , privitoare la

deductibilitatea unor cheltuieli, cât şi la condiţiile de impozitare a anumitor venituri.

Se cuvine deci să aplicăm aceste reguli fiscale pentru determinarea bazei impozabile.

Pentru aceasta se ia ca punct de plecare rezultatul contabil căruia i se aplică nişte

corecturi. Anumite sume trebuie sa fie adăugate rezultatatului contabil, acestea

putând fi denumite generic REINTEGRĂRI, alte sume trebuie diminuate din

rezultatul contabil, acestea fiind DEDUCERILE.6

5 Ministerul Finanţelor publice,revista Finanţe şi control6 Revista CECCAR,Contabilitatea,Expertiza şi Auditul afacerilor,nr.11,Noiembrie,2001

5

CAPITOLUL I

TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ

1.1. Concepte generale privind taxa pe valoare adăugată

Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect, apărut relativ de curând în

peisajul sistemelor fiscale din diferite state.Acest impozit are o arie de răspândire

destul de largă la nivelul globului.Pe parcursul timpului, de la apariţia lui în anul

1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sistemul

fiscal propriu.

La baza apariţiei taxei pe valoare adăugată stă impozitul pe circulaţia mărfu-

rilor.Trecera la taxa pe valoare adăugată a facut posibilă evitarea impozitării în casca-

dă a circulaţiei mărfurilor.

După cum am menţionat anterior, taza pe valoare adăugata a apărut pentru

prima dată în Franţa în anul 1954, în sfera de acţiune a acesteia fiind incluse serviciile

şi comerţul cu ridicata.Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată a fost

extinsă şi asupra altor activitaţi, în special asupra comerţului cu amănuntul.7

Concomitent cu Franţa şi alte state ale lumii au introdus taxa pe valoare

adăugată, iar în Uniunea Europeană organele de decizie au declarat acest impozit ca

impozit general pentru state, mergând ulterior pe linia armonizării legislaţiei ţărilor

comunitare. O cotă prelevată din taxa pe valoare adăugată colectată de statele Uniunii

Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.8

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect deoarece se aplică pe

fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adăugate

realizate de producători, inclusiv asupra distribuţiei către consumatorul final.

În economia mondială taxa pe valoare adăugată este un fenomen relativ nou,

acest impiozit fiind adoptat la initiaţiativa lui Maurice Laure în 1954 de Franţa.

7 Tatiana Moşteanu,Introducerea şi generalizarea taxei pe valoare adăugată în Franţa,Editura Tribuna economică8 Ec.Dr.Dan Vilaia,Taxa pe valoarea adăugată în România şi în ţările comunităţii Europene pag 32-38

6

Ideea dominantă a trecerii la taxa pe valoare adăugată a fost ca aceasta să

se substituie diverselor taxe asupra cifrei de afaceri, ca taxă unică plătită în

diferitele stadii ale producţiei de către producători, nefiind însa o taxă cumulativă.

Astfel, fiecare producător este autorizat să deducă taxa pe valoare adăugată

suportate anterior procesului de producţie proprii.

Noutatea sistemului introducerii taxei pe valoare adăugată constă în aceea că

taxele deduse vizau atât cheltuielile cu materii prime încorporate atât în produs,cât

şi în cheltuielile cu investiţiile.

În timp ce primele deduceri aveau caracter fizic ( încorăporarea materilor

prime in produsul finit), cele privind investiţiile aveau caracter financiar.

Trecerea la taxa pe valoare adăugată a presupus suprimarea taxelor asupra

producţie şi a tranzacţiilor, a taxelor unice asupra prestaţiilor, a taxelor locale şi

reaşezarea lor sub forma taxei pe valoare adăugată.S-a realizat asfel un sistem

fiscal indirect simplificat, cuprinzând suma taxei pe valoare adăugată ca tip de

impozit. Acest sistem asigură o mai mare neutralitate fiscală punând capăt distorsiu

nilor economice care erau generate de taxa asupra tranzacţiilor al cărui caracter

cumulativ favorizează circuitele scurte în detrimentele celor lungi.

În Europa, la zece ani după semnarea Tratatului de la Roma (1957) care pune

bazele Comunitaţii Economice Europene, au fost adoptate două directive care au

pus bazele unui sistrem standardizat pentru acest tip de impozit.

Comunitatea Economică Europeană emite un număr impresionant de

directive privind taxa pe valoare adăugată, cea mai importantă fiind cea de-a şasea

directivă a Consiliului adopatată pe 17 mai 1977, prin care se cere armonizarea

ţărilor comunităţii în acest domeniu.9

Directivele care au urmat, unele au fost adoptate de Consiliul de Miniştrii

consolidând legislaţia comunitaţii, iar altele sunt încă înregistrate ca propuneri sau

sunt în curs de examinare de către Consiliu.Astfel, astăzi toate ţările comunităţii

europene trebuie să folosească taxa pe valoare adăugată pentru a se conforma

9 Tatiana Moşteanu,Introducerea şi generalizarea taxei pe valoare adăugată în Franţa,Editura Tribuna economică

7

Directivei Comisiei Europene, care a urmat recomandării făcute de Comitetul

financiar şi fiscal al Comunităţii Economice Europene.10

Instituirea acestuia s-a impus din necesitatea creării şi perfecţionării unui

sistem fiscal care să corespundă principiilor generale ale impunerii: echtate fiscală,

randament fiscal, satisfacerea unor cerinţe economice şi social politice si

obiectivelor de politică fiscală.

În prezent taxa pe valoarea adăugată in forma ei cuprinzătoare reprezintă o

parte importantă a sistemelor fiscale din circa 70 de state ale lumii.

Taxa pe valoare adăugată reprezintă o taxă de consumaţie cu caracter general

sub forma unui impozit indirect, care se aplică o singură dată produselor, indiferent

dacă sunt bunuri de consum sau mijloace de producţie, precum şi serviciilor

urmând natura acestora.

Taxa pe valoare adăugată se aplică asupra tranzacţiilor fiecărui stadiu al

circuitului economic şi reprezintă un venit al bugetului de stat, determinată ca

diferenţa între taxa aferentă bunurilor şi servicilor achiziţionate pentru a le utiliza

în activitatea economică (input tax) şi taxa aferentă vânzărilor de bunuri şi servicii

ale subiecţilor impunerii (output tax).

În analiza financiară, taxa pe valoare adăugată este definită ca diferenţa dintre

producţia exerciţiului şi marja comercială, pe de-o parte şi consumul intermediar,

pe de altă parte. Această definiţie este destul de riguroasă, chiar dacă în cadrul

producţiei exerciţiului se agrega elemente eterogene din punct de vedere al

evaluării: producţia vândută, evaluată la preţ de vanzare;producţia stocată şi

producţia imbilizată evaluată la preţ de producţie.Această eterogenitate a

evaluărilor este evitată în reglementările specifice TVA-ului unde se precizează că,

în vederea calculului taxei, valoarea adăugată este echivalentă cu diferenţa dintre

vânzările şi cumpărările din acelaşi stadiu al circuitului economic, excluzându-se

deci producţia stocată ( în sens fiscal conceptul de valoare adăugată este mai

restrictiv decât cel din contabiliattea naţională).

De regulă sub incidenţa acestui impozit intră:10 Ec.Dr.Dan Vilaia,Taxa pe valoarea adăugată în România şi în ţările comunităţii Europene,pag 44-52

8

- livrari de bunuri, atât către terţi, cât şi pentru consumul propriu;

- achiziţii de bunuri;

- prestări de servicii;

- bunurile importate.

De asemenea, din punct de vedere fiscal sunt impozabile şi unele operaţiuni

supuse vânzării sau cumpărării cum ar fi în cazul creditelor pentru consum, al

schimbului, al cesiunii de mărfuri, în general al oriărei tranzacţii referitoare la

trnsformarea proprietăţii unui bun material.

În principiu nu sunt impozabile:

- exportul;

- prestaţiile efectuate de liber profesionişti;

- prestaţiile cu caracter financiar-bancar;

- cultura etc.

Din punct de vedere tehnic, TVA este un impozit multilateral colectat asupra

vânzărilor în faza de producţie sau distribuţie, precum şi asupra importului.

Această taxă se aplică numai asupra valorii adăugate de către fiecare participant în

procesul de producţie şi distribuţie şi respectiv asupra difernţelor dintre preţul

vânzare şi achiziţie, ceea ce reprezintă valoarea proprie prelucrări.

În pricipiu consumatorul final este cel care suportă plata impozitului.

În fapt fiecare verigă a lanţului prin care trece produsul înaintea consumului

final plăteşte taxa, dar numai asupra valorii adăugate.Acest lucru permite exonarea

tuturor consumurilor interne şi plata aceleiaşi sume drept impozit asupra

produselor sau serviciilor indiferent de lanţul comercial care poate fi direct de la

consumatorul final sau prin intermedierea unui vânzător angrosist sau al vânzarii

cu amănuntul.

Asfel plătitorul legal de TVA este vanzătorul, el adugă TVA la preţul

bunurilor vândute, dar suportă cota parte ce revine cumpărătorului final potrivit

mecanismului general al impozitului indirect.

9

1.2. Caracteristicile şi tipurile de TVA

Printre caracteristicile cele mai importante ale ascestui impozit, care-i recomandă aplicarea în condiţiile unei economii de piaţă libere, se pot enumera11 :

Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului

Teritorialitatea impozitului

Deductibilitatea impozitului

Transparenţa impozitului

Unicitatea impozitului

Fracţionalitatea plăţii impozitului.

Exigibilitatea TVA

1. Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului

Taxa pe valoare adaugată respectă principiul universalităţii impunerii deoarece,

cu excepţiile prevăzute de lege, se aplică asupra tuturor operaţiunilor cu plata şi

asimilate acestora, efectuate, în mod independent, de către persoanele fizice şi

juridice.

1. Teritorialitatea impozitului

Teritorialitatea impozitului se referă la locul unde are loc impunerea circulaţiei

bunurilor şi serviciilor. La stabilirea teritorialităţii taxei pe valoarea adaugată stau la

bază principiile originii şi destinaţiei.

În cazul aplicării principiului originii se ţine cont de valoarea adăugată tuturor

bunurilor indigene.

2.1 Principiul originii

Principiul originii în stabilirea taxei pe valoarea adaugată determina sa fie

supuse impozitării atât bunurile care vor fi produse şi consumate în ţară, cât şi

bunurile care vor fi produse şi exportate. Deci, se impozitează valoarea adăugată

11 C. Şerbănescu/D. Ştefan/D. Vasilescu/A.Nica,Finanţe- Contabilitate,Editura Economică,Bucureşti, 1995,pag.42-43

10

obţinută pe teritoriul naţional, indiferent de destinaţia bunurilor. În acest caz,

importurile de bunuri nu sunt supuse taxei pe valoarea adaugată deoarece la

momentul importului acestea nu au creat valoare pe teritoriul naţional.

Sistemul aplicării taxei pe valoare adaugată având la bază principiul originii

este compatibil cu calculul taxei pe valoarea adaugată pe venit, altfel spus, cota taxei

pe valoarea adaugată se aplică asupra diferenţei dintre volumul vânzărilor şi volumul

achiziţilor de la alte firme.

2.2 Principiul destinaţiei

În cazul aplicării principiului destinaţiei la impozitarea cu taxa pe valoarea

adaugată are loc impunerea valorii adăugate pentru bunurile consumate pe teritoriul

naţional, indiferent dacă această valoare adaugată este realizat în ţara sau în

străinătate. Ca urmare a aplicării acestui principiu are loc impunerea consumului

intern, indiferent dacă provine din producţie proprie sau din import.12

Acest sistem de calcul al taxei pe valoarea adaugata, plecând de la principiul

destinaţiei, este folosit în marea majoritate a statelor care au adoptat acest impozit

indirect.

Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugată se oferă posibilitatea deducerii taxei

pe valoarea adaugată platită anterior din taxa pe valoarea adaugată colectată ca

urmare a vânzării bunurilor şi prestării serviciilor, taxa pe valoarea adaugată care este

datorată statului reprezentând diferenţa dintre taxa colectată şi taxa achitată ca urmare

a cumpărărilor sau beneficierii de prestarea unor servicii. Există şi unele excepţii de

la aplicarea acestui principiu, care se referă la neacordarea dreptului de deducere a

taxei pe valoatea adaugată platită la aprovizionare (reglementate expres prin actele

normative), însă, ca regulă generală, putem reţine deductibilitatea taxei pe valoarea

adaugată.

3. Transparenţa impozitului

Transparenţa impozitului intervine datorită faptului ca TVA datorată statului de

catre un agent economic este aferentă valorii adaugate de el la bunul respectiv.

12 C. Şerbănescu/D. Ştefan/D. Vasilescu/A.Nica,Finanţe Contabilitate,Editura Economică,Bucureşti, 1995,pag.44-45

11

Taxa pe valoarea adaugată nu respectă principiul egalităţii impunerii, deoarece

nu ţine cont de veniturile sau averea contribuabilului. Aceasta este egală pentru toţi

contribuabilii în ceea ce priveşte cota de impunere.

De asemenea, aplicarea taxei pe valoarea adaugată de către state, nu trebuie să

deducă la apariţia de fenomene inflaţioniste.

4. Fracţionalitatea plăţii impozitului

Datorită fractionalităţii plăţii taxei pe valoarea adaugată, statul poate să

procure resursele necesare desfăşurării activităţii sale treptat, pe măsura realizării

bunului, nefiind nevoie să aştepte până la vânzarea finală.

În ţara noastră, în condiţiile trecerii la economia de piaţă şi ca urmare a

urmăririi alinierii fiscalităţii la practica ţărilor dezvoltate, impozitul pe circulaţia

mărfurilor, care funcţiona ca un impozit indirect, a fost înlocuit cu taxa pe valoarea

adaugată.13

5. Unicitatea impozitului

Se observă că şi la noi în ţară se respectă principiul unicităţii impozitului. Ca

urmare a acestui fapt, taxa percepută în final fiind egală cu cea rezultată prin

aplicarea cotei de impozitare asupra întregii valori finale pe care o capată produsul în

faza transmiterii sale în proprietatea consumatorului final.

De asemenea se respectă şi fracţionalitatea plăţii impozitului, taxa pe valoarea

adaugată fiind percepută fracţionat la trecerea de la un stadiu la altul, în funcţie de

valoarea adugată la fiecare stadiu al circuitului economic parcurs de produs.

Cuantumul taxei pe valoare adaugată se stabileşte în ultima fază prin care produsul

circula da la apariţia sa până în momentul trecerii la consumatorul final. Perceperea

taxei are loc fragmentat, în fiecare fază a circuitului economic, corespunzător cu

valoarea care i se adaugă în fiecare fază a circuitului.

6. Exigibilitatea TVA13 C. Şerbănescu/D. Ştefan/D. Vasilescu/A.Nica,Finanţe Contabilitate,Editura Economică,Bucureşti, 1995,pag46-47

12

Ca regula generală exigibilitatea ia naştere la livrarea bunurilor sau prestarea

serviciilor.

Exigibilitatea este un element deosebit de important al taxei pe valoare

adăugată, în funcţie de care se determină momentul în care ia naştere, pe de-o parte

obligaţia agentului economic de a plăti taxa, iar pe de alta parte, dreptul organelor

fiscale de a pretinde, la o anumită dată, plata taxei datorată bugetului de stat.

Faptul generator este folosit în practică pentru determinarea regimului aplicabil

în caz de schimbare a legislaţiei.

Exigibilitatea este dreptul organelor fiscale de a pretinde plătitorului, la o

anumită dată, plata taxei datorată bugetului de stat.

Conform Codului Fiscal, faptul generator al taxei reprezintă faptul prin care

sunt realizate condiţiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.

Taxa pe valoarea adăugată devine exigibilă atunci când autoritatea fiscală

devine îndreptăţită, în baza legii, la un moment dat, să solicite taxa pe valoarea

adăugată de la plătitorii taxei, chiar dacă plata acesteia este stabilită prin lege la o altă

dată. 14

Faptul generator al taxei intervine şi taxa devine exigibilă, la data livrării de

bunuri sau la data prestării de servicii, cu excepţiile prezentate mai jos.

Exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator şi

intervine:

a) la data la care este emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a

prestării de servicii;

a) la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea

livrării de bunuri sau a prestării de servicii. Se exceptează de la această prevedere

avansurile încasate pentru plata importurilor şi a drepturilor vamale stabilite, potrivit

legii, şi orice avansuri încasate pentru operaţiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată

sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înţelege încasarea

parţială sau integrală a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrării,

respectiv a prestării.14 C. Şerbănescu/D. Ştefan/D. Vasilescu/A.Nica,Finanţe Contabilitate,Editura Economică,Bucureşti, 1995pag.47-58

13

De regula, taxa pe valoare adaugată este exigibilă la realizarea faptului

generator.

În principiu, faptul generator de taxă şi exigibilitatea taxei intervin concomitent,

în momentul în care se efectuează livrarea bunului sau prestarea serviciului, ori

importul.

Din punct de vedere contabil taxa pe valoare adaugata este o taxa care cuprinde

toate fazele circuitului economic, respectiv producţia,serviciile şi distribuţia până la

vânzarea către consumatorii finali inclusiv.

Din punct de vedere fiscal taxa pe valoare adaugată este un impozit indirect

care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferal proprietăţii bunurilor şi

asupra prestărilor de servicii. Este o taxă unică ce se percepe în mod fracţionat

corespunzător valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.15

1.2.2 Tipuri de TVA

În vederea determinării TVA ca obligaţie de plată faţă de bugetul de stat

distingem mai multe etape, corespunzator cărora mai multe tipuri de taxă pe valoare

adaugată, şi anume:

1.Taxa colectată – care reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri şi/sau

prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum şi taxa

aferentă operaţiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei conform legii

pentru operaţiuni taxabile.

2.Taxa deductibilă – reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către

o persoană impozabilă pentru achiziţiile efectuate.

3.Taxa de dedus – reprezintă taxa aferentă achiziţiilor care poate fi dedusă

conform regimului deducerilor stabilit prin lege.

4.Taxa dedusă – reprezintă taxa deductibilă care a fost efectiv dedusă.

1.4 Avantajele şi dezavantajele TVA

15 C. Şerbănescu/D. Ştefan/D. Vasilescu/A.Nica,Finanţe Contabilitate,Editura Economică,Bucureşti, 1995.,pag. 62

14

Impozitul unic încasat fracţionat are câteva avantaje evidente:

- fiecare plătitor, pentru a-şi putea recupera impozitul din amonte este interesat

să încaseze cât mai grabnic impozitul din aval, astfel că TVA nu incită la evaziunea

fiscală în aceeaşi măsură ca impozitele asupra producţiei;

- nu mai creează distorsiuni fiscale în detrimentul celor cu faze multiple de

prelucrare şi comercializare, aşa cum se întâmplă în cazul impozitului multifazic

asupra tranzacţiilor;

- permiţând deducerile aferente imobilizărilor, se evită dubla impozitare a

cheltuielilor pentru investiţii (în momentul achiziţionării utilajelor şi în momentul

vânzării mărfurilor în costul cărora este inclus amortismentul), aşa cum se întâmplă la

impozitul asupra producţiei;

- permite calculul exact al impozitului ce trebuie rambursat exportatorului şi o

impozitare corectă a produselor importate16.

Într-o economie normală, unde aprovizionarea, producţia şi comercializarea

produselor finite se desfăşoară ritmic, TVA incită la o activitate performantă în toate

aceste stadii. Cumpărătorul are interesul să-şi optimizeze stocurile, apropiind cât mai

mult momentul aprovizionării de acela al lansării lor în fabricaţie; producătorul este

interesat să producă rapid, cu costuri cât mai mici şi la o calitate corespunzătoare

pentru a fi competitiv pe piaţă, iar furnizorul interesat să-şi vândă cât mai grabnic

mărfurile produse şi să le încaseze rapid, dat fiind faptul că el datorează TVA la

livrarea mărfurilor şi nu la încasarea acestora.

În felul acesta, prin eforturi conjugate, se reduce perioada de imobilizare a

sumelor plătite ca TVA în momentul cumpărării mărfurilor, vânzând cât mai grabnic

propriile produse şi recuperând din TVA colectat pe cel deductibil.

Pe lângă avantajele evidente, TVA are şi unele neajunsuri propri impozitelor

indirecte. Este vorba mai întâi de regresivitatea sa în raport cu mărimea veniturilor 16 Iulian Văcărel, Relaţii financiare internaţionale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, pag. 196

15

consumatorului, fiind mai greu de suportat decătre cei cu venituri mici şi familii

numeroase. Prin scutirea sau impozitarea cu cote reduse a produselor vitale şi prin

suprataxarea veniturilor nemetrica a consumului de lux cu incovenient a fost în parte

corectat.

Pe de altă parte TVA poate exercita o presiune inflaţionistă dacă salariile se

indexează în raport cu evoluţia preţurilor.

În ciuda complexităţii metodelor de impozitare, avantajele impozitului unic

încasat fracţionat sunt evidente ; datorită acestora modelul francez de impozitare a

valorii adăugate s-a generalizat în ţările UE, iar în prezent se aplică în peste 70 de

ţări.

Avînd in vedere că taxa pe valoare adăugată este un impozit pe care îl plătesc

fracţionat întreprinderile în drumul parcurs de bunuri şi servicii până la consumatorul

final, fiind suportată de acesta din urmă, se consideră că oferă unele avantaje din

punct de vedere fiscal:

- garantează neutralitatea între filierele de producţie şi cele de distribuţie în

interiorul unei ţări;

- asigură neutralitatea externă în sensul că bunurile din import sunt supuse taxei

în aceleşi condişii ca bunurile provenite din ţară şi exportul este scutit de TVA;

- reduce riscul de fraudă prin posibilitatea de a proceda la un control încrucişat.

Sunt în principal patru motive care pledează pentru alegerea TVA în loc de a

recurge la o colectare finală a taxei în stadiul vânzării cu amănuntul.Acestea sunt:

- capacitatea de acoperire poteţială a taxei

- posibilitatea de a distinge mijloacele de producţie de bunurile de consum

- posibilitatea de a efectua ajustări corecte ale linilor de impozit şi flexibilitate

din punct de vedere administrative

La aceste motive se mai adaugă şi o serie de facilităţi care să stimuleze interesul

agenşilor economici:

- restrângerea operaţiunilor incluse în sfera de aplicare prin eliminarea circulaţiei

interne din cadrul societăşii comerciale, a acţiunilor de sponsorizare, a

activităşii desfăşurate în zonele libere;

16

- majorarea plafonului de scutire de la 10-50 milioane la CA/an şi acordarea

dreptului de deducere a TVA aferentă stocurilor existente la data la care

agentul economic devine plătitor de TVA;

- scutirea de la garantarea TVA aferentă importului în regim de leasing;

- amânarea plăţii în vamă pentru maşini, utilaje, materi prime şi materiale pentru

producţie;

- neimpozitarea dobânzii aferente vânzării cu plata în rate;

- stimularea vânzării produselor prin neimpozitarea bunurilor promoţionale

acordate în acest scop;

- scutirea de tva a bunurilor din import aduse de investitorii străini ca aport de

capital;

- scutirea TVA a bunurilor de import provenite sau finanţate din surse externe şi

acordarea cotei de 0 pentru obiectivele realizate pe teritoril României din

aceleşi surse;

- degradarea costurilor de produse aferente unor bunuri ce au fost scutite de

TVA prin introducerea cotei reduse de 9%.

Dezavantaje:

- Impozitul pe vanzarea cu amanuntul întampină dificultăţi în distingerea dintre

bunurilor de consum şi mijloacele de producţie. Imposibilitatea impozitului pe

vânzarea cu amănuntul de a distinge efectele între mijloacele de producţie şi

bunurile de consum (în practică multe mijloace de producţie sunt

impozitate).Aceasta ar descuraja investiţiile de capital şi deci, creşterea

economică.17

CAPITOLUL II

17 Iulian Văcărel, Relaţii financiare internaţionale, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, pag. 198-201

17

TAXA PE VALOARE ADĂUGATĂ ÎN ROMĂNIA

2.1.Constituirea bazei legale şi evoluţia acesteia până în prezent

Procesul de elaborare şi aplicare a actelor normative care să reglementeze

mutaţile fiscale ce se înregistrează în cadrul reformei economice generale, au în

vedere, pe lângă valorile tradiţionale de care dispune ţara noastră, şi aderarea la

normele fiscale şi financiar-contabile internaţionale, precum şi însuşirea experienţei

ţărilor care le aplică de mai multa vreme.

După aplicarea actelor normative emise în vederea pregătirii introducerii

noului impozit, taxa pe valoarea adaugată a fost aplicată în România prin Ordonanţa

de Guvern nr. 3/1992 aprobată prin legea 130/1992.

Actele normative şi o serie de Ordonanţe, Hotărâri de Guvern, ordine sau

norme metodologice ale Ministerului Finanţelor conţin precizări cu privire la definiţia

şi sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugată, reguli de impozitare, operaţiuni

impozabile, baza de impozitare etc.

Conform Ordonanţei de Guvern 3/1992, taxa pe valoarea adaugată este un

impozit indirect care se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferal proprietăţii

bunurilor, precum şi asupra celor privind prestările de servicii.18

Valoarea adaugată este echivaletă cu diferenţa dintre vânzările şi cumpărările

aceluiaşi stadiu economic.

Taxa se aplică asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic

şi reprezintă un venit al bugetului de stat.19

Introducerea taxei pe valoare adaugată a fost precedată aproape în totalitate de

subvenţiile pe care statul le plătea pentru produsele alimentare, energie termică şi

elctrică destinate consumului populaţiei.

Menţiunea acestor subvenţii afecta mecanismul financiar-contabil al taxei pe

valoare adaugată, fapt care s-a constatat ulterior în cazul subvenţiilor de stat

nealimentare, şi pentru investiţii efectuat cu fonduri de la bugetul statului, de regiile

18 Ordonanţa de Guvern nr.3/1992 , Legea 130/199219 Dan Vilaia,Unele consideraţii ptivind evoluţia TVA, Impozite şi taxe nr.3,4,5, pag.35, 41

18

autonome sau chiar uni agenţii economici.Se observ o creştere a preţului după

introducerea taxei pe valoare adaugată cu 13,2%, astfel observându-se în perioada

următoare creşteri cuprinse între 10% şi16% lunar.

Tendinţa de creştere a indicelui preţului de consum, după introducerea TVA s-a

menţinut apropiată de tendinţa înainte de introducerea acesteia ca urmare a măsurilor

de eliminare a subvenţiilor.Din acest punct de vedere România se încadrează în grupa

ţărilor pentru care introducerea TVA a generat o cresşere a indicelui preţlui de

consum. Îcepând cu decembrie 1993 şi continuând până în anul 1994 tendinţa de

creştere a preţului a scăzut considerabil.

Momentul ales după introducerea TVA a corespuns unui moment de recesiune

economic şi de creştere accelerată a preţului în România, ceea ce a făcut ca impactul

acesteia să fie unul minor în comparaţie cu ceilalţi factori determinanţi ai inflaţiei din

1993.20

Impozitul pe circulaţia mărfurilor, moştenit de la vechiul

regim, a continuat să se aplice, în România, cu unele modificări,

impuse de demararea procesului de liberalizare a preţurilor, până în

anul 1993. Prin aceste modificări s-au făcut progrese pe linia

adaptării impozitului la condiţiile economiei de piaţă, legate, în

primul rând, de trecerea, de la stabilirea impozitului sub forma

diferenţei de preţ, la cote procentuale aplicate asupra preţului sau

tarifului bunurilor şi serviciilor.

Până la introducerea la 1 mai 2004 a Codului Fiscal, care reprezintă baza legală

pentru TVA, prin măsurile întreprinse de-a lungul anilor s-au făcut paşi importanţi pe

linia armonizării modelului nostru de taxare cu cel comunitar, prevederi noi fiind

înscrise în noul cod fiscal şi in strategia privind politica fiscală pentru perioada de

preaderare.

20 Teodora Vâşcu,Impactul TVA asupra trezoreriei firmei ,Impozite şi taxe nr.111/1995, pag.18

19

În Acordul de asociere a României la Uniunea Europeană semnat la Bruxelles la

1 februarie 1993 se stipula că armonizarea legislaţiei fiscale româneşti cu cea

comunitară constituie una dintre condiţiile fundamentale pentru integrarea României

în structurile europene, iar adaptarea sistemului fiscal la cerinţele mecanismului pieţei

unice reprezintă unul din obiectivele strategiei naţionale de pregătire a aderării.

În România, TVA s-a introdus în 1993, iar în 1999 ea reprezenta peste 32% din

volumul total al veniturilor bugetare, faţă de numai 22,5% cât deţineau împreună

impozitele asupra salariilor şi asupra profitului şi 4,1% cât reprezentau veniturile din

capital. S-a stins, la un moment dat în urma majorării cotelor, aberanta performanţă

ca noua cotă de 22% asupra bunurilor de consum curent să se apropie de nivelul

suprataxei pe care consumatorii comunitari, cu venituri incomparabil mai mari, o

datorau pentru consumul lor de lux.

În perioada 2004-2006 legislaţia privind taxa pe valoarea adăugată a fost supusă

în continuare unor modificări în vederea armonizării cu prevederile Directivei a VI-a

a Consiliului Comunităţi Economice Europene conform calendarului anexat la

Documentul de poziţie al României privind Capitolul 10 Impozitarea.

Instituirea TVA ca impozit indirect la 1 iulie 1993, în locul impozitului pe

circulaţia mărfurilor a reprezentat un pas în direcţia adoptării legislaţiei fiscale din

Romănia la cea practică în ţările membre ale UE.

Iniţial s-a aplicat cota unică de 18% pentru operaţiunile impozabile obligatorii

şi o cotă de 0 pentru operaţiunile de export de bunuri şi servicii efectuate de agenţii

economici.

La 1 februarie 1998 cota standard a fost majorată de la 18% la 22%, iar cea

redusă de la 9% la 11%.Aceste cote s-au aplicat la 1 ianuarie 2000, când cota

standard a fost stabilită la 19%, iar cea redusă a fost eliminată.

La 1 iunie 2002 a intrat în vigoare legea 345/2002 privind taxa pe valoare

adăugată prin care s-a introdus noţiunea de persoană impozabilă.

La 1 ianuarie 2004 a fost eliminată scutirea de tva fară drept de deducere şi s-a

reintrodus cota de 9% pentru castele,muzee, târguri şi expoziţii, învăţământ.

20

La 1 ianuarie 2007 au intrat în vigoare reglementările cu privire la includerea în

legislaţia naţională a regimului tranzitoriu în TVA, care se aplicau numai în relaţie cu

statele membre ale ale UE21.

2.2 Baza de impozitare şi cotele legale

Baza de impozitare este constituită din contravaloarea în lei a bunurilor livrate

şi serviciilor prestate asupra căreia aplicându-se cota de 19% se obţine suma

reprezentând taxa pe valoare adăugată.

Baza de impozitare este determinată de:

- preţurile negociate între vânzător şi cumpărător, precu şi de cheltuielile

datorate de cumpărător pentru livrările de bunuri şi care au fost cuprinse în preţ ;

aceste preşuri cuprind şi accizele stabilite potrivit normelor legale;

- tarifele negociate pentru prestările de servicii;

- suma rezultată din aplicarea cotei de comision sau convenită între parteneri

pentru operaţiuni de intermediere.

Codul fiscal precizează distinct baza de impozitare pentru operaţiuni realizate în

interiorul ţării şi respectiv pentru import.

În primul caz baza de impozitare o reprezintă tot ceea ce constituie

contrapartida obţinută din partea cumpărătorului, inclusiv subvenţiile direct legate de

preţul acestor operaţiuni, preţurile de achiziţie sau în lipsa acestora, preţul de cost,

determinat la momentul livrării, suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilă

pentru executarea prestărilor de servicii.

Baza de impozitare cuprinde inclusiv impozitele şi taxele datorate (exclusiv

TVA), precum şi cheltuielile accesorii cum sunt:

comisioanele;

cheltuieli de ambalare, transport şi asigurare decontate cumpărătorului;

impozitele şi alte taxe dacă prin lege nu se prevede altfel, cu excepţia taxei

pe valoarea adăugată.

21 Dan Vilaia,Unele consideraţii ptivind evoluţia TVA, Impozite şi taxe nr.3,4,5, pag.46 -54

21

Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă

contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Nu se include în baza de impozitare:

-rabaturile, remizele, sconturile si alte reduceri de pret acordate clientilor,

-dobanzile percepute pentru plati de intarziere,valoarea ambalajelor nefecturate

care circula la schimb,

-sumele reprezentand daune-interese stabilite prin hotarari judecatoresti, sumele

decontate de furnizor in contul clientului.

Determinarea bazei de impozitare se efectueaza dupa reguli distinct stabilite pentru

livrari de bunuri si servicii efectuate in tara, pentru achizitii intracomunitare si

importuri.

Toate livrările de bunuri şi prestări de servicii către populaşie, comerţul cu

amănuntul, unitaţii de alimentaţie publică au inclus in preţ şi taxa pe valoare

adăugată.22

Cotele de taxă pe valoarea adăugată

Odată stabilită baza de impozitare, pentru calculul TVA trebuie ca asupra

acestuia să se aplice cote legale.

La 1 februarie 1998 cota standard a fost majorată, de la 18%,

la 22%, iar cea redusă, de la 9%, la 11%. Aceste cote s-au aplicat

până la 1 ianuarie 2000, când cota standard a fost stabilită la 19%,

iar cea redusă a fost eliminată. Renunţarea la cota redusă a

determinat scumpirea considerabilă a preţurilor bunurilor de

consum de primă necesitate, fiind afectate, în special, persoanele

cu venituri mici, care alocă cea mai mare parte a veniturilor lor

pentru procurarea de produse alimentare.

În concordanţă cu instabilitatea cronică a sistemului legislativ

din România, O.G. nr. 3/1992 a suferit numeroase modificări în ceea

22 Ec.Dr.Dan Vilaia,Taxa pe valoarea adăugată în România şi în ţările comunităţii Europen, pag.58-62

22

ce priveşte sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată, regulile

de impozitare, operaţiunile impozabile, baza de impozitare, plătitorii

şi alte elemente. Pe aceste considerente, în martie 2000, legislaţia

privitoare la taxa pe valoarea adăugată a fost sistematizată şi

unificată într-un singur act normativ, prin care se abroga O.G. nr.

3/1992, cu toate modificările şi completările sale ulterioare.

Începând cu 1 ianuarie 2000 cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de

19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care

nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a

taxei pe valoarea adăugată.

Numarul cotelor de impozitare este diferit pe plan mondial în funcţie de

reglementările fiscale proprii ale fiecărui stat.23

Începând cu 1 ianuarie 2000 cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de

19% şi se aplică asupra bazei de impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care

nu este scutită de taxa pe valoarea adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a

taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei

de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrari de bunuri:

a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,

monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,

expoziţii;

b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate

exclusiv publicităţii;

c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor

dentare;

d) livrările de produse ortopedice;

e) medicamente de uz uman şi veterinar;

f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară,

inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. 24

23 Vintilă Georgeta/Călin Magdalena/Vintilă Nicoleta, Fiscalitate, Editura Economică, Bucureşti, 2002,pag.96

24

23

Unele operaţii economice, bunuri sau servicii nu intrau sub incidenţa TVA, erau

scutite sau li se aplică cota zero. Este vorba despre operaţii realizate de către instituţii

publice, bănci, societăţi de asigurare, casa de schimb valutar, agenţi economici la care

cifra de afaceri anuală nu depăşeau minimul neimpozabil, dar şi despre bunuri şi

servicii importante pentru consumul populaţiei ( carne, lapte, ulei, medicamente ) la

care ulterior s-a introdus cota redusă sau cota standard, precum şi despre mărfurile

exportate la care s-a aplicat cota zero.

Potrivit legii taxa pe valoare adăugată se calculează prin aplicarea cotei de

impozitare asupra bazei de impunere.

Cotele de taxa sunt supuse unui proces de modificare în funcţie de politica

fiscală prmovată şi se stabiliesc prin acte normative.

De la început, la locul obişnuitei detaxări pentru mărfurile exportate, în

România s-a introdus cota zero din dorinţa încurajării exportului.

Există solicitări pentru reintroducerea cotei reduse.

În vederea îmbunătăţirii administrării taxei pe valoarea

adăugată, pentru persoanele impozabile care realizează o cifră de

afaceri sub un anumit plafon anual, a fost modificată perioada de

raportare de la lună la trimestru. Potrivit ultimelor propuneri de

modificare a Codului Fiscal, de la 1 ianuarie 2007, vor intra în

vigoare noi prevederi referitoare la taxa pe valoarea adăugată.25

Aceasta înlocuire a impozitului pe circulaţia mărfurilor cu taxa pe valoarea

adaugată constituia o condiţie ce trebuia îndeplinită pentru a adera la Uniunea

Europeană.

Perceperea taxei pe valoarea adaugată s-a facut sub forma unor cote procentuale

diferenţiate în funcţie de anumite criterii, însă pentru acelaşi produs se percepe

acelaşi impozit, indiferent de întinderea circuitului economic pe care acesta îl

parcurge.

Cota de TVA aplicată în România se înscrie în tendinţele care se mainifestă în

toate celelalte ţării, în prezent existând o cota standard de 19% aplicată operaţiunilor

impozabile cu excepţia celor scutite de TVA şi o cotă redusă de 9%.26

25 Legislaţie fiscală,Vol. I.,Taxa pe valoare adăugată,Editura All Beck,Bucureşti,2005,pag32-4626 Legislaţia Fiscală a României,Codul fiscal reglementat şi actualizat la 01.01. 2007

24

Evoluţia cotelor TVA în perioada 1993 - 2009

Perioada Cotele de impozitare

1 iulie 1993 – 31 decembrie 1994 18% şi cota 0

1 ianuarie 1995 – 31 ianuarie 1998 18%, 9% şi cota 0

1 februarie 1998 – 31 decembrie 1999 22%, 11% şi cota 0

1 ianuarie 2000 – 31 mai 2002 19% şi cota 0

1 iunie 2002 – 31 decembrie 2003 19%

1 ianuarie 2004-prezent 19% şi 9%

Sursa: Legislaţia fiscală a României în perioada 1993 – 2007

2.3. Sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată

Un principiu al taxei pe valoarea adăugată se referă la aria ei de aplicare.

Pentru ţara noastră, în ceeace priveşte teritorialitatea taxei pe valoarea adăugată, se

aplică principiul destinaţiei, fiind impozitat consumul, deci are loc o impozitare a

bunurilor sau serviciilor care se comercializează sau sunt prestate în România,

indiferent dacă provin de la producătorii interni sau de import..Bunurile importate

sunt impozitate în România la intrarea acestora în ţară.Prestările de servicii sunt

impozabile atunci cînd sunt utilizate în România, indiferent de locul unde este sediul

sau domiciliul prestatorului.

Taxa pe valoare adăugată se stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul

proprietăţii bunurilor, precum şi asupra celor privind prestările de srvicii şi se aplică

în fiecare stadiu al circuitului economic( producţie,desfacere angro, desfacere en

detail).

25

Conceperea şi funcţionalitatea taxei pe valoare adăugată a avut în vedere şi

posibilitatea limitării evaziunii fiscale în sensul că neplata ei în fazele anterioare duce

la sporirea taxei în fazele ulterioare ale circuitului economic.

Taxa pe valoarea adăugată se stabileste asupra operaţiunilor privind transferul

proprietaţii bunurilor, precum şi asupra celor privind prestările de servicii şi se aplică

în fiecare stadiu al circuitului economic ( producţie, desfacere angro, desfacere en

detail).

Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată

sunt operaţiuni impozabile, operaţiuni scutite de plată a taxei pe valoare

adăugată şi operaţiuni impozabile prin opţiune.

În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care

îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii (art.126 C.fiscal):

a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;

b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi

în România;

c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană

impozabilă.

d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre

activităţile economice 27

2.3.1 Operaţiunile impozabile pot fi:

- taxabile, pentru care se aplică cotele de TVA,

- operaţiuni scutie de taxa cu drept de deducere, pentru care nu se datorează

taxă , dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;

- operaţiuni scutite de taxă fara drept de deducere, pentru care nu se datorează

taxa şi nu este permisş deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii;

- importuri şi achiziţii intracomunitare scutite de taxă;

- operaţiuni specificate în lege care sunt scutite fără drept de deducere, fiind

efectuate de întreprinderile mici care aplică regimul special de scutire.

27 Telega Nicolae,Maliciu Liliana,Politici şi operaţiuni contabile,Editura Economică,Bucureşti, 200pag.75-78

26

Conform Codulului fiscal, dacă cel puţin una dintre condiţiile stipulate amintite

mai sus nu este îndeplinită, operaţiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe

valoarea adăugată.

Faptul ca taxa pe valoare adaugata se calculeaza asupra preţului facturat de

fiecare agent economic care intervine în circuitul economic creează impresia că

acesta suportă întreaga taxă.

În realitate, prin deducerea taxei pe valoare adaugată platită în stadiile

anterioare ale circuitului economic, fiecare agent economic plăteşte taxa aferentă

valorii adăugate prin activitatea sa, taxa pe care o recuperează la transferul

proprietăţii bunurilor produse. Cel care suportă taxa este în ultimă instanţă

consumatorul final.

Din cele de mai sus rezultă că fiecare persoană fizică sau juridică plăteşte

efectiv la buget numai taxa pe valoare adaugată aferentă valorii create prin activitatea

sa.

Dacă o societate comercială transferă dreptul de proprietate aferent unui bun

imobil, de exemplu un teren, către o persoană fizică, ea va înregistra în evidenţa sa

TVA colectată ca urmare a livrării, ca şi în cazul transferului dreptului de proprietate.

Prestările de servicii cuprind operaţiuni cum sunt:

a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinţei bunurilor, în cadrul unui

contract de leasing;

b) transferul şi/sau transmiterea folosinţei drepturilor de autor, brevetelor,

licenţelor, mărcilor comerciale şi a altor drepturi similare;

c) angajamentul de a nu desfăşura o activitate economică, de a nu concura cu altă

persoană sau de a tolera o acţiune ori o situaţie;

d) prestările de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei

autorităţi publice sau potrivit legii;

e) intermedierea efectuată de comisionari, care acţionează în numele şi în contul

comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de

servicii.

27

Operaţiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se

datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziţii.

ex. Livrări de bunuri în afara Comunităţii, transportul şi serviciile accesorii

transportului pentru livrări de bunuri în afara Comunităţii, transportul aferent unor

importuri dacă acestea sunt cuprinse în baza de impozitare a bunurilor importate,

transportul internaţional de persoane, livrări intracomunitare de bunuri către un

beneficiar care comunică furnizorului un cod valid de TVA, livrari de bunuri care

urmează sa fie plasate în regim vamal de admitere temporară, importul de bunuri care

urmează să fie plasate în regim de antrepozit de TVA, etc.

Operaţiuni scutite de taxă fară drept de deducere, pentru care, nu se

datorează taxă şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru

achiziţii.

Ex: spitalizarea, îngrijirile medicale, activitatea de învăţământ, prestările de

servicii strâns legate de practicarea sportului, serviciile publice poştale, prestările

următoarelor servicii de natură financiar-bancară: acordarea şi negocierea de credite,

negocierea garanţiilor de credit, plăţi, viramente, creanţe, cecuri şi alte instrumente

negociabile, administrarea de fonduri speciale de investiţii, etc. , operaţiunile de

asigurare şi/sau de reasigurare , pariuri, loterii şi alte forme de jocuri de noroc etc.28

2.3.2 Operaţiuni scutite de TVA

Operaţiunile scutite de TVA sunt reglementate expres prin legea instituitoare a

TVA nefiind admisă extinderea lor prin analogie.Toate celelalte operaţiuni scutite de

la plata TVA prin alte acte normative se consideră operaţiuni scutite fără drept de

28 Teleagă Nicolae,Maliciu Liliana,Politici şi operaţiuni contabile,Editura Economică,Bucureşti, 2002,pag.79-82

28

deducere.În situaţia în care actele normative nu prevăd posibilitatea furnizolului de a

exercita dreptul de deducere.

Operaţiunile scutite de TVA sunt de mai multe categorii:

- livrările de bunuri şi prestările de servicii de interes general efectuate în

interiorul ţării de anumite categorii de unităţi din cadrul activităţilor specifice

autorizate;

- operaţiuni de import;

- export de bunuri şi alte operaţiuni similare precum şi transportul intern;

- activitatea persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală declarată sau

realizată se situează sub un anumit plafon de scutire.

În domeniul TVA armonizarea avizată îndeosebi baza de impozitare şi cota de

impunere.Dacă în privinţa bazei de impozitare s-a realizat o anumită omogenitate în

statele membre (obigaţia statelor membre de a contribui la bugetul UE cu o parte din

TVA încasat), în sensul generalizării tranzacţiilor care fac obiectul impunerii la

nivelul cotelor de impunere există diferite impozite (cea mia mica cota de 15% în

Luxemburg şi cea mai mare de 25% în Danemarca şi Suedia la începutul anului

2002)

Deşi s-au făcut progrese în armonizarea TVA, administrarea acestuia continuă

să fie complicate,solicitând multe informaţii, care necesită timp şi costuri pentru a fi

îndeplinite, în timp ce fraudele fiscale au luat amploare.

2.3.3. Operaţiuni impozabile prin opţiune

Agenţii economici şi unitatea economică din cadrul altor personae juridice care

efectuează operaţiuni scutite de TVA pot opta pentru plata acestei taxe.Aprobarea se

dă de Ministerul Finanţelor prin organe fiscale la care agenţii economici sunt

înregistrati ca plătitori de impozite şi taxe, pe baza de cerere şi justificare economică,

prezentarea solicitării se dă numai în condiţile în care includerea operaţiunile

respective în sfera de aplicare a TVA nu influenţează negativ alte activităţi specifice

sau produse scutite de taxa pentru protecţie socială.

29

Cererile de optare pentru o parte a activităţii desfasurate de agenţii economici se

aprobă de organele fiscale, numai în condiţiile organizării unui sector distinct din

punct de vedere al evidenţei contabile şi al dreptului de reducere.Astfel agentul

economic intervine ca un colector de impozit pentru stat.

În acest mecanism cumpăratorul final plateşte TVA colectat, iar agentul

economic nu varsă decât diferenţa dintre încasările mai mari pe vânzare şi sumele

deductibile pe care le achită furnizorului pentru cumpărare.29

2.4. Contabilitatea operaţiunilor privind taxa pe valoare adăugată

Intr-o economie de piaţă se constată tot mai mult o apropiere între fiscalitate şi

gestiunea îintreprinderii. Sitaţia aceasta se explică prin creşterea progresivă a

impactului asupra activităţii întreprinderii, aproape fiecare operaţiune fiind generat de

un element fiscal.

Dezvoltarea fiscalităţii generează necesitatea creerii unui sistem informaţional

pentru a ţine evidenţa mulţimii regulilor fiscale, cu complementul acestora, penalităţi,

aplicate în momentul punerii în evidenţă a neregulilor.

Evidenţa relaţiei de decontare cu bugetul statului se infaptuieşte cu ajutorul

conturilor care formează conţinutul clasei patru din planul general de conturi numit

“conturii cu terţi”.

Înregistrarea operaţiunilor privind taxa pe valoarea adăugată se realizează cu

ajutorul contului sintetic de gradul I 442-taxa pe valoarea adaugată.

Evidenţa distinctă a taxei pe valoare adăugată este realizată cu ajutorul

urmatoarelor conturi:

- TVA deductibilă (4426) – aplicată asupra achizitiilor

- TVA colectată (4427) – aplicată asupra vânzarilor

- TVA de recuperat (4424) – diferenţa pozitivă dintre TVA deductibilă şi

- TVA colectată (creanţa fiscală)

- TVA de plată (4423) – diferenţa pozitivă dintre TVA colectată şi TVA

deductibilă (datorie fiscală)

29 Teleagă Nicolae,Maliciu Liliana,Politici şi operaţiuni contabile,Editura Economică,Bucureşti, 2002.pag.83-86

30

- TVA neexigibilă (4428)

Regularizarea TVA este operaţiunea care se realizează la sfârşitul fiecărei luni

şi constă în închiderea conturilor 4426 şi 4427 pentru a stabili suma de

recuperat/plătită către stat.

Deoarece din punct de vedere fiscal, TVA reprezintă un impozit pe consum

suportat de consumatorul final, ea are anumite regului şi mondalităţi de calcul

specifice din punct de vede contabil.

Aceasta presupune înregistrarea TVA aplicată asupra operaţiunilor realizate de

întreprindere cu clienţii săi şi admiterea din punct de vedere fiscal a deducerii taxei

ocazionate de tranzacţiile din amonte cu furnizorii săi. Prin diferenţă se obţine TVA

datorată sau de plată de către întreprindere către bugetul statului.

În România TVA se determină lunar prin diferenţa între TVA colectat asupra

vânzărilor şi TVA deductibilă înregistrată pe facturile furnizorilor de bunuri şi

servicii, inclusiv asupra intrărilor de imobilizări.Acest procedeu de calcul permite

prezentarea într-o formă globală a stingerii obligaţiilor de plată a TVA datorată în

cursul unei luni, având în vedere, pe de-o parte ansamblul vâzărilor înregistrate în

jurnalul de vânzări şi ansamblul cumpărărilor pornind de la jurnalul de

cumpărări.Aceasta simplifică considerabil modul de calcul şi evidenţa obligaţiunilor

fiscale faţă de bugetul de stat.

Agentul economic este obligat la plata TVA pentru cumpărările efectuate şi să

solicite prin facturare clienţiilor săi taxe conform legislaţiei.Impozitele indirecte

reflectate în sistemul financiar constituie, în general costuri ale agenţilor economici.

Excepţie făcând TVA care este echivalentul unei taxe asupra consumului bazată pe o

tehnică de acoperire specifică.Astfel modul de aşezare şi percepere se bazează pe

dreptul de deducere ca principiu fundamental al TVA.

Exercitarea acestui drept depinde de anumite condiţii care limitează, dar ca

regulă generală, TVA este recuperabil în toate stadiile de producţie şi distribuţie, prin

faptul că din faza facturată pentru bunuri livrate şi servicii prestate se scade taxa

aferentă bunurilor sau servicilor achiziţionate destinate utilizării de operaţii taxabile.

31

Pentru bugetul statului TVA este un impozit indirect stabilit şi perceput asupra

valorii adăugate în fiecare stadiu al producţiei şi distribuţiei şi nu asupra întregii

valori a produselor şi serviciilor.

Valoarea adaugată reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute din vânzarea

bunurilor sau prestărilor de servicii şi plăţiile efectuate pntru bunurile şi serviciile

aferente aceluiaşi stadiu ale circuitului economic.30

2.5. Regimul deducerilor. Stabilirea taxei datorate sau a sumei de

recuperat. Regularizarea şi rambursarea taxei.

2.5.1. Regimul deducerilor

Potrivit Codului fiscal dreptul de deducere ia naştere în momentul în care taxa

pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă.

Pentru bunurile importate, până la data de 31 decembrie 2003, în baza

certificatelor de suspendare a taxei pe valoarea adăugată, eliberate în baza Legii nr.

345/2002 privind taxa pe valoarea adăugată, republicată, pentru care termenul de

plată intervine după data de 1 ianuarie 2004 inclusiv, taxa pe valoarea adăugată

devine deductibilă la data plăţii efective.

Orice persoană impozabilă are drept de deducere pentru bunurile şi serviciile

achiziţionate destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale impozabile, sau a

operaţiunilor scutite cu drept de deducere (export, transport şi trafic internaţional de

mărfuri).

De asemenea, persoana impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are drept de

deducere pentru bunurile şi serviciile acordate sau prestate în mod gratuit în acţiuni

de sponsorizare, de mecenat şi protocol în limitele legale precum şi pentru cele

acordate gratuit ca mostre în campaniile publicitare, pentru încercare produselor sau

pentru demonstraţii la punctele de vânzare; pentru transferul de bunuri ca urmare a

fuziunii şi divizării şi pentru aportul în natură la capitalul social; pentru bunurile

predate în cadrul unui contract cu plata în rate sau a unui contract de comision şi

pentru cele trecute în domeniul public în schimbul unei despăgubiri.

30 Ec.Dr.Dan Vilaia,Taxa pe valoarea adăugată în România şi în ţările comunităţii Europene,pag.67-72

32

Codul fiscal interzice deducerea pentru băuturile alcoolice şi produsele din

tutun destinate acţiunilor de protocol şi pentru bunurile şi serviciile achiziţionate de

furnizori în contul clientului şi care apoi se decontează acestuia.

Pentru a beneficia de dreptul de deducere persoana impozabilă trebuie să

justifice acest drept cu facturile fiscale emise pe numele său, iar pentru importul de

bunuri cu declaraţia vamală de import.

Taxa pe valoarea adăugată dedusă poate fi ajustată. Procedura de ajustare se

stabileşte prin norme.

Orice persoană impozabilă, care a aplicat regimul special de scutire, şi ulterior

trece la aplicarea regimului normal de taxă pe valoarea adăugată, are dreptul de

deducere a taxei pe valoarea adăugată la data înregistrării ca plătitor de TVA, pentru:

bunuri de natura stocurilor, conform reglementărilor contabile, care se aflăb în

stoc la data la care persoana respectivă a fost înregistrată cu plătitor de taxă pe

valoarea adăugată;

bunuri de natura mijloacelor fixe, care au fost achiziţionate cu cel mult 90 de

zile anterior datei de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată.

Pentru exercitarea dreptului de deducere trebuie îndeplinite următoarele

condiţii:

o bunurile respective urmează a fi folosite pentru operaţiuni cu drept de

deducere;

o persoana impozabilă trebuie să deţină factură fiscală sau un alt document legal

aprobat care justifică suma taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor

achiziţionate.

Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate,

destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu

destinaţie specială, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce

potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea

obiectivelor proprii de investiţii se vor reîntregi obligatoriu disponibilităţile de

investiţii. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiţii

pot fi utilizate numai pentru plăţi aferente aceluiaşi obiectiv de investiţii.

La încheierea exerciţiului financiar, sumele deduse şi neutilizate se virează la

33

bugetul de stat sau bugetele locale în conturile şi la termenele stabilite prin normele

metodologice anuale privind încheierea exerciţiului financiar-bugetar şi financiar-

contabil, emise de Ministerul Finanţelor Publice.

Perioada fiscală: Perioada fiscală pentru taxa pe valoarea adăugată este luna

calendaristică.

Pentru persoanele impozabile care nu au depăşit în cursul anului precedent o

cifră de afaceri din operaţiuni taxabile şi/sau scutite cu drept de deducere de 100000

euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrătoare a anului precedent,

perioada fiscală este trimestrul calendaristic. Aceste persoane au obligaţia de a

depune la organele fiscale teritoriale, până la data de 25 februarie, o declaraţie în care

să menţioneze cifra de afaceri din anul precedent.

Persoanele impozabile care iau fiinţă în cursul anului trebuie să declare, cu

ocazia înregistrării fiscale, cifra de afaceri pe care preconizează să o realizeze în

cursul anului, iar dacă acesta nu depăşeşte 100000 euro inclusiv, au obligaţia de a

depune deconturi trimestriale în anul înfiinţării. Dacă cifra de afaceri obţinută în anul

înfiinţării este mai mare de 100000 euro, în anul următor perioada fiscală va fi luna

calendaristică, iar dacă cifra de afaceri obţinută nu depăşeşte 100000 euro inclusiv,

perioada fiscală va fi trimestrul.31

În condiţiile în care Codul fiscal nu prevede scutiri de TVA pe unităţi plătitoare

ci pe operaţiuni realizate, o persoană impozabilă poate realiza atât operaţiuni cu drept

de deducere, cât şi operaţiuni fără drept de deducere. Ea dobândeşte, în acest caz

calitatea de plătitor de TVA cu regim mixt.

Achiziţiile de bunuri şi servicii destinate exclusiv realizării de operaţiuni care

dau drept de deducere, inclusiv de investiţii destinate realizării de astfel de operaţiuni,

se înscriu într-un jurnal pentru cumpărări, care se întocmeşte separat pentru aceste

operaţiuni, şi taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora se deduce integral.

31 Legislaţie fiscală,Vol. I.,Taxa pe valoare adăugată,Editura All Beck,Bucureşti,2005,pag 57-70

34

Achiziţiile de bunuri şi serviciu destinate exclusiv realizării de operaţiuni care

nu dau drept de deducere, precum şi de investiţii care sunt destinate realizării de

astfel de operaţiuni se înscriu în jurnalul pentru cumpărări, care se întocmeşte separat

pentru aceste operaţiuni, iar taxa pe valoarea adăugată aferentă acestora nu se deduce.

Bunurile şi serviciile pentru care nu se cunoaşte destinaţia în momentul

achiziţiei, respectiv dacă vor fi utilizate pentru realizarea de operaţiuni care dau drept

de deducere sau operaţiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate

determina proporţia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaţiuni care dau drept

de deducere şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, se evidenţiază într-un jurnal

pentru cumpărări întocmit separat. Taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor

achiziţii se deduce pe bază de pro-rata.

Prin excepţie, în cazul achiziţiilor destinate realizării de investiţii, care se

prevăd că vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaţiuni care dau drept de

deducere, cât şi pentru operaţiuni care nu dau drept de deducere, este permisă

deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată pe parcursul procesului investiţional,

urmând ca taxa dedusă să fie ajustată în conformitate cu procedura stabilită prin

norme.

În cursul unui an fiscal este permisă rectificarea taxei deduse aferente

achiziţiilor de bunuri, servicii care se constată că ulterior au fost utilizate pentru altă

destinaţie decât cea prevăzută la data achiziţiei. Rectificările se evidenţiază pe

rândurile de regularizare din decontul de taxă pe valoarea adăugată.

Pro-rata se determină ca raport între: veniturile obţinute din operaţiuni care dau

drept de deducere, inclusiv subvenţiile legate direct de preţul acestora, la numărător,

iar la numitor veniturile de la numărător plus veniturile obţinute din operaţiuni care

nu dau drept de deducere. În calculul pro-rata, la numitor se adaugă alocaţiile,

subvenţiile sau alte sume primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, în scopul

finanţării de activităţi scutite fără drept de deducere sau care nu intră în sfera de

aplicare a taxei pe valoarea adăugată.

Se exclud din calcul pro-rata veniturile financiare, dacă acestea sunt accesorii

activităţii principale. Nu se includ în calculul pro-rata serviciile efectuate de

35

prestatorii stabiliţi în străinătate, pentru care beneficiarii au obligaţia plăţii taxei pe

valoarea adăugată.

Pro-rata se determină anual, situaţie în care elementele prevăzute la numitor şi

numărător sunt cumulate pentru întregul an fiscal. Prin excepţie, aceasta poate fi

determinată lunar sau trimestrial, după caz, situaţie în care elementele prevăzute la

numitor şi numărător sunt cele efectiv realizate în cursul fiecărei luni, respectiv

trimestru.

Pro-rata aplicabilă provizoriu pentru un an este ori pro-rata definitivă

determinată pentru anul precedent, ori pro-rata estimată în funcţie de operaţiunile

prevăzute a fi realizate în anul curent. Persoanele impozabile trebuie să comunice

organului fiscal teritorial, la începutul fiecărui an fiscal, cel mai târziu până la data de

25 ianuarie, nivelul pro-rata provizorie aplicată, precum şi modul de determinare a

acesteia. Taxa pe valoarea adăugată de dedus se determină prin aplicarea pro-rata

provizorie asupra taxei pe valoarea adăugată deductibile, aferente achiziţiilor

destinate atât realizării de operaţiuni care dau drept de deducere, cât şi celor care nu

dau drept de deducere.

Persoanele impozabile care nu au determinat pro-rata provizorie la începutul

anului, deoarece nu realizau şi nici nu prevedeau realizarea de operaţiuni fără drept

de deducere în cursul anului, şi care ulterior realizează astfel de operaţiuni nu au

obligaţia să calculeze şi să utilizeze pro-rata provizorie. În cursul anului este permisă

deducerea integrală a taxei pe valoarea adăugată. La finele anului vor aplica

următoarele reguli:

o dacă pot efectua separarea achiziţiilor de bunuri, servicii, vor regulariza

astfel: din taxa dedusă în cursul anului se scade taxa de dedus rezultată prin aplicarea

pro-rata definitivă pentru achiziţiile destinate atât realizări de operaţiuni cu drept de

deducere, cât şi pentru operaţiuni fără drept de deducere, şi sau taxa aferentă

bunurilor, serviciilor destinate exclusiv operaţiunilor cu drept de deducere, iar

diferenţa rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă

fiscală a anului, ca taxă de plată la bugetul de stat;

36

o dacă nu se poate efectua separarea pe destinaţii se aplică pro-rata definitivă

asupra tuturor achiziţiilor de bunuri şi servicii efectuate în cursul anului, iar diferenţa

rezultată se înscrie pe un rând distinct în decontul din ultima perioadă fiscală a anului.

Pro-rata definitivă se determină în luna decembrie, în funcţie de realizările

efective din cursul anului.

Regularizarea deducerilor operate după pro-rata provizorie se realizează prin

aplicarea pro-rata definitivă asupra sumei TVA deductibile. Diferenţa în plus sau în

minus faţă de taxa dedusă, conform pro-rata provizorie, se înscrie pe un rând distinct

în decontul ultimei perioade fiscale.

În situaţii speciale, când pro-rata calculată potrivit prevederilor prezentului

articol nu asigură determinarea corectă a taxei de dedus, Ministerul Finanţelor

Publice; prin direcţia de specialitate, poate aproba aplicarea unei pro-rata speciale, la

solicitarea persoanelor impozabile în cauză, pe baza justificării prezentate. Dacă

aprobarea a fost acordată în timpul anului, persoanele impozabile au obligaţia să

recalculeze TVA dedusă de la începutul anului pe bază pro-rata specială, aprobată.

Plătitorii de TVA cu regim mixt pot renunţa la aplicarea pro-rata specială numai la

începutul unui an calendaristic şi sunt obligate să anunţe organele fiscale.

La cererea justificată a persoanelor, organele fiscale la care acestea sunt

înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată pot aproba ca pro-rata să fie

determinată lunar sau trimestrial, după caz. În anul în care a fost acordată aprobarea,

persoanele impozabile au obligaţia să recalculeze taxa pe valoarea adăugată dedusă

de la începutul anului pe bază pro-rata lunară sau trimestrială. Plătitorii de valoarea

adăugată cu regim mixt pot renunţa la aplicarea pro-rata lunară sau trimestrială numai

la începutul unui an fiscal şi sunt obligate să anunţe organele fiscale. Pro-ratele lunare

sau trimestriale efectiv realizate sunt definitive şi nu se regularizează la sfârşitul

anului.32

32 Reglementări contabile pentru agenţii economici,Editura economică,Bucureşti,2002

37

2.5.2. Determinarea taxei de plată sau a sumei de recuperat

Pentru stabilirea taxei datorate bugetului sau sumei negative de taxă se

compară pentru fiecare perioadă fiscală taxa brută exigibilă, denumită şi taxă

colectată cu taxa deductibilă.

Dacă taxa colectabilă este mai mare decât cea deductibilă, pe care plătitorul are

dreptul să o recupereze din ceea ce colectează pentru propriile vânzări, atunci suma în

plus trebuie vărsată la buget. Plata se va face din taxa colectată, dacă mărfurile

vândute au fost încasate până la data plăţii, sau din propriile resurse dacă furnizorul

nu a reuşit să-şi încaseze integral mărfurile sau serviciile livrate, prestate în luna

expirată.

Dacă taxa aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate, care este dedusă în

perioada fiscală, este mai mare decât taxa exigibilă aferentă vânzărilor din aceeaşi

perioadă, rezultă, potrivit terminologiei din codul fiscal, un excedent în perioada de

raportare, denumit sumă negativă a TVA.

Denumirile introduse sunt, total inadecvate. Mai întâi deoarece excedentul, prin

natura lui, nu poate fi o sumă negativă, ci un surplus. Surplusul ar apare dacă suma

colectată ar depăşi deductibilă, iar acest surplus ar trebui vărsat la buget. Dacă se

întâmplă invers, înseamnă că persona impozabilă are o sumă de recuperat de la buget,

intervenind operaţiunea de rambursare. De data aceasta termenul de rambursare este

corect deoarece cumpărătorul nu datorează TVA bugetului pentru ceea ce cumpără ci

pentru valoarea pe care o adaugă în cursul lunii, astfel că plătind TVA la cumpărare

el a creditat într-un fel statul, prin intermediul furnizorului său, pentru care taxa

colectată devine exigibilă.

De regulă, perioada fiscală este luna calendaristică. Prin derogare, Codul fiscal

prevede că pentru persoanele impozabile care nu au depăşit în cursul anului precedent

o cifră de afaceri din operaţiunile taxabile şi/sau operaţiuni scutite cu drept de

deducere de 100000 Euro inclusiv, perioada fiscală este trimestrul.33

33 V.Georgeta/C.Magdalena./V.Nicoleta,Fiscalitate,Editura Economică,Bucureşti,2002

38

2.5.2. Regularizarea şi rambursarea taxei

După determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei (negativă din

punct de vedere al bugetului) urmează să se efectueze regularizările prin decontul de

TVA. Calculele se fac, de fiecare dată, cumulativ, ţinând seama de soldul din

perioada fiscală precedentă.

Dacă prin decontul lunii precedente s-a stabilit un sold al sumei negative pentru

care nu s-a cerut rambursarea (rambursarea nu poate fi solicitată dacă suma negativă

este mai mică de 50 de milioane lei inclusiv), acest sold se reportează în decontul

lunii următoare.

La soldul reportat se adaugă suma negativă a taxei stabilită pentru perioada de

raportare, stabilindu-se astfel suma negativă cumulată.

Se determină apoi taxa de plată cumulată pentru perioada expirată prin

adăugarea la taxa de plată aferentă acestei perioade a sumelor neachitate la buget din

obligaţiile de plată ale lunii anterioare.

Prin compararea taxei pe valoarea adăugată de plată cumulată cu taxa negativă

cumulată se stabileşte soldul de plată sau soldul sumei negative.34

Soldul de plată trebuie vărsat la buget, iar pentru soldul sumei negative se poate

solicita rambursarea sau, în caz contrar, el se va reporta în decontul perioadei fiscale

viitoare. Această solicitare de rambursare se face prin simpla bifare a casetei

corespunzătoare din decontul de TVA, acesta reprezentând şi cererea de rambursare.

Soluţionarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiunea de rambursare

se face în conformitate cu OMFP nr. 338-2004. Potrivit acestui ordin deconturile sunt

supuse unei analize de risc care se desfăşoară în mai multe etape şi are drept scop

final încadrarea fiecărui plătitor, în funcţie de comportamentul său fiscal şi în funcţie

de riscul pe care acesta îl reprezintă pentru administraţia fiscală.

Prima etapă a analizei de risc se desfăşoară anual şi constă în stabilirea

Standardului Individual Negativ (SIN-ul) pentru fiecare plătitor. SIN-ul reprezintă

suma maximă a TVA ce poate fi rambursată fără control documentar sau tematic,

riscul acestei rambursări fiind considerat acceptabil de către administraţia fiscală.

34 Reglementări contabile pentru agenţii economici,Editura economică,Bucureşti,2002

39

Operaţia se realizează în cursul lunii august, după centralizarea datelor din Bilanţul

anual, având în vedere datele din deconturile aferente perioadei de referinţă, precum

şi modul de îndeplinire a obligaţiilor fiscale în aceeaşi perioadă.(perioada de referinţă

fiind august an anterior şi iulie an curent în cazul plătitorilor lunari şi octombrie an

anterior iulie an curent în cazul plătitorilor trimestriali).

La stabilirea SIN-ului se va proceda astfel:

SIN-ul se stabileşte la valoarea 1, iar rambursarea se face numai în urma

controlului fiscal în următoarele cazuri:

o pentru plătitorii ce au înscrise fapte în cazierul fiscal;

o pentru plătitorii care au ca obiect principal de activitate şi îşi desfăşoară

activitatea în domeniul producţiei şi-sau comerţului cu ridicata de băuturi

alcoolice, comerţ cu ridicata de material lemnos şi de construcţii, al

comerţului cu ridicata de deşeuri;

o pentru plătitorii nou înfiinţaţi;

o pentru plătitorii pentru care nu există toate datele necesare întocmirii Fişei

de calcul SIN;

o pentru plătitorii la care în urma calculării SIN-ul este negativ (suma TVA

colectată este mai mare decât suma TVA deductibilă în perioada de

referinţă).

Pentru plătitorii nou înfiinţaţi care prezintă trei luni consecutiv deconturi cu

sume negative cu opţiune de rambursare, soluţionate cu control anticipat şi la care nu

au fost stabilite diferenţe de taxă cu ocazia acestor controale, SIN-ul se stabileşte ca

medie aritmetică a sumelor solicitate la rambursare prin deconturile respective.

În cazul celorlalţi plătitori SIN-ul este stabilit în două faze:

o în prima fază se stabileşte SIN-ul brut care reprezintă diferenţa între media

TVA-ului colectat şi media TVA-ului deductibil în perioada de referinţă;

o în faza a doua SIN-ul brut se corectează cu indicele de inflaţie prognozat

pentru anul în care se calculează SIN-ul. Apoi SIN-ul final se stabileşte prin

ajustarea sumei astfel obţinute în funcţie de punctajul obţinut pe baya

indicatorilor.

40

A doua etapa a analizei de risc constă în compararea sumelor negative

solicitate pentru rambursare pentru deconturile depuse de plătitori cu SIN stabilit

putând rezulta următoarele situaţii:

deconturi cu sume negative de TVA solicitate de rambursare, cu risc mic

(suma solicitată la rambursare fiind mai mică sau egală cu SIN-ul). În

consecinţă sistemul informatic de analiză va edita automat Decizia de

rambursare a TVA şi Fişa de calcul a SIN. După aprobarea deciziei de către

conducătorul unităţii fiscale suma respectivă va fi rambursată plătitorului.

deconturi cu sume negative de TVA cu sume solicitate la rambursare cu risc

mediu. Este cazul în care suma solicitată la rambursare este mai mare decât

SIN-ul final, editându-se automat Fişa de analiză de risc. După completarea

fişei şi acordarea punctajului prevăzut, deconturile cu sume negative cu

opţiune de rambursare se clasifică în:

deconturi cu risc scăzut, dacă se obţine un punctaj între 0 şi 60 pentru

fiecare dintre perioadele din care provine suma negativă solicitată la

rambursare;

deconturi cu risc mare, dacă se obţine un punctaj între 60 şi 200

pentru cel puţin una din perioadele din care provine suma solicitată la

rambursare.

Deconturile cu sume negative de TVA cu opţiune de rambursare cu risc scăzut

se soluţionează pe baza analizei individuale. Această analiză este efectuată de

persoanele împuternicite din cadrul compartimentului de soluţionare a deconturilor

negative de TVA şi se bazează pe documentele suplimentare solicitate în scris

plătitorului din care să rezulte justeţea sumelor solicitate la rambursare.(balanţe de

verificare, facturi fiscale aferente cumpărărilor sau investiţiilor făcute, alte documente

justificative).

În cazul în care diferenţa de sumă poate fi justificată şi clarificată de către

persoana împuternicită din cadrul compartimentului de specialitate al unităţii fiscale,

acesta întocmeşte nota privind rezultatul analizei, iar după aprobarea acesteia de către

conducătorul unităţii fiscale se întocmeşte Decizia de rambursare a TVA.

41

În cazul în care sumele suplimentare solicitate la rambursare nu pot fi justificate

sau clarificate, precum şi în cazul Deconturilor cu sume negative de TVA cu opţiune

de rambursare cu risc mare, deconturile însoţite de Fişa de calcul al SIN-ului, Fişa de

Analiză şi Nota privind rezultatul analizei se transmit către compartimentul de

Control Fiscal din cadrul unităţii fiscale în vederea efectuării unui control fiscal

parţial sau total, urmând ca după întocmirea şi transmiterea Raportului de Inspecţie

Fiscală de către compartimentul de control, în funcţie de constatări, să se emită

Decizia de Rambursare a TVA.

În cazul marilor contribuabili rambursarea TVA se face cu control ulterior,

apărând aici o discriminare negativă pentru ceilalţi contribuabili.

Termenul legal de soluţionare a decontului cu opţiunea de rambursare este de

45 zile de la depunerea acestuia la organul fiscal.

Plata taxei stabilite prin decontul de TVA trebuie să se efectueze până la data la

care acest decont trebuie depus la organele fiscale, respectiv până la data de 25

inclusiv a lunii următoare perioadei fiscale de raportare (lunii expirate sau

trimestrului expirat pentru cei care deconturile se întocmesc trimestrial).35

Pentru importurile de bunuri taxa se plăteşte la organele vamale cu excepţia

importului de maşini, utilaje şi instalaţii destinate investiţiilor şi a materialelor prime

şi materialelor consumabile care nu se produc în ţară sau sunt deficitare, pentru care

importatorii pot solicita eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamă a

TVA. Un astfel de certificat se eliberează de către organele fiscale numai persoanelor

care nu au obligaţii bugetare restante. Cei care le obţin evidenţiază ca TVA aferente

bunurilor importate în decontul de TVA atât ca taxă colectată cât şi ca taxă

deductibilă.

Rambursarea soldului sumei negative a TVA se efectuează de organele fiscale,

în condiţiile şi potrivit procedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare.

Pentru operaţiuni scutite de taxă pe valoarea adăugată cu drept de deducere,

persoanele neînregistrate ca plătitori de TVA pot beneficia de rambursarea taxei pe

valoarea adăugată, potrivit procedurii prevăzute prin norme.

35 Ec.Dr.Dan Vilaia,Taxa pe valoarea în România şi în ţările Comuniţăţii Europene

42

STUDIU DE CAZ LA S.C. „PARTY DAY” S.R.L

Prezentarea societăţii SC PARTY DAY SRL Rm.Vâlcea

SC PARTY DAY SRL Rm.Vâlcea, are domiciliul fiscal în Rm.Vâlcea, str.

Prosperităţii, nr. 6 şi prezintă următoarele date de identificare:

-Certificatul de înmatriculare: J38/610/1996;

- C.U.I. 8858779;

- Capital social subscris şi vărsat 3.000 lei aparţinând integral asociatului unic

Păun Cristian;

- Principalul obiect de activitate conform statutului: “Distribuţie produse

agroalimentare”;

- Punct de lucru: com.Galicea, nr.230;

- Conform vectorului fiscal este plătitoare de impozit pe profit şi TVA cu

scadenţă trimestrială.;

- Cont curent deschis la BCR Rm. Vâlcea RO44RNCB4800000071890001;

- Tipul capitalului: integral privat;

- La 31.12.2008, firma a înregistrat o cifră de afaceri de 2.250.000 lei şi un

profit impozabil de 160.700 lei ;

Societatea comerciala " PARTY DAY", înregistrată ca plătitor de taxă pe

valoare adaugată cu regim mixt, realizează în cursul lunii mai 2008 urmatoarele

operaţiuni(lei):

43

a) Livrări de bunuri şi prestări de servicii, ale căror valori se preiau din

jurnalele pentru vânzări astfel:

- livrari de bunuri în ţară în valoare de 900.000 lei, impozabile cu cota de 19%;

- livrari de bunuri în ţară în valoare de 300.000 lei, impozabile cu cota de 9%;

- livrari la export în valoare de 850.000 lei;

- prestări de servicii scutite fara drept de deducere în valoare de 200.000 lei.

b) Achiziţii de bunuri şi servicii, ale căror valori se preiau din jurnalele pentru

cumpărări astfel:

- achiziţii de bunuri destinate atât realizării de operaţiuni care dau drept de

deducere, preluate din jurnalul pentru cumpărări întocmit distinct pentru achiziţiile

destinate exclusiv acestui tip de operaţiuni, în valoare de 350.000 lei, cota de taxă pe

valoarea adaugată fiind de 19%;

- achiziţii de bunuri destinate, atât realizării operaţiunilor care dau drept de

deducere, cât şi celor care nu dau drept de deducere, preluate din jurnalul pentru

cumpărări întocmit distinct pentru achiziţii destinate acestui tip de operaţiuni, în

valoare de 150.000 lei, cota de taxă pe valoarea adaugată fiind 19%;

- achiziţii de bunuri destinate realizării de operaţiuni care nu dau drept de

deducere, preluate din jurnalul pentru cumpărări întocmit pentru achiziţii destinate

exclusiv acestui tip de de operaţiuni, în valoare de 250.000 lei;

- achiziţii scutite de taxa pe valoarea adaugată în valoare de 100.000 lei.

Pro-rata este de 100%.

Societatea comercială întocmeşte şi depune lunar "Decontul de taxa pe valoare

adaugată".

Sa se determine:

a) Taxa pe valoarea adaugată de plată sau, dupa caz, suma negativă a taxei pe

valoarea adaugată pentru operaţiunile lunii mai 2008;

b) În condiţiile în care din decontul de taxă pe valoare adaugată al lunii aprilie

2008 rezultă soldul sumei negative a taxei pe valoarea adaugată în sumă de 75.500 lei

pentru care nu s-a solicitat rambursarea, determinaţi taxa pe valoarea adaugată de

plată la sfarşitul lunii mai 2008.

44

c) Să se întocmească decontul de taxă pe valoare adaugată aferent lunii mai

2008.

Rezolvare:

a) Se determină TVA colectată pentru toate livrarile de bunuri impozabile

TVA colectată=900.000*19%+300.00*9%=171.000+27.000=

=198.000 lei

TVA de dedus=350.000*19*+150.000*19=66.500+28.500=

=95.000 lei

TVA de plată în perioada de raportare=TVA colectată-TVA de dedus=

=198.000-95.000=103.000 lei.

b) Soldul TVA de plată la sfarşitul perioadei de raportare (sfarşitul lunii mai

2008) reprezintă diferenţa dintre taxa pe valoarea adaugată de plată cumulată şi suma

negativă a taxei pe valoarea adaugată cumulată.

Soldul TVA de plată la sfarşitul lunii mai 2008=103.000-75.500=27.500 lei.

În cursul lunii au loc următoarele operaţiuni:

Varianta1

Se recepţionează materii prime cu factură în valoare de 100.000 lei cu taxa pe

valoarea adăugată de 19.000 lei.

Se livrează produse reziduale în valoare de 300.000 lei cu taxa pe valoarea

adăugată de 57.000 lei.

Înregistrarea recepţiei materiilor prime:

% = 401 119.000

“Furnizori”

301 100.000

“Materii prime”

4426 19.000

“TVA deductibilă”

Livrarea şi facturarea produselor

411 = % 357.000

“Clienţi” 703 300.000

45

“Venituri din vânzarea

produselor reziduale”

4427

“TVA colectata” 57.000

Soldarea la sfârşitul lunii a taxei pe valoarea adăugată deductibilă şi colectată

4427 = 4426 19.000

“TVA colectată” “TVA deductibilă”

4427 = 4423

“TVA colectata” “TVA de plată” 38.000

Virarea la bugetul de stat a taxei pe valoarea aduăgată

4423 = 512 38.000

“TVA de plată” “Conturi curente la bănci”

Varianta II

Se recepţionează materiale consumabile cu factura în valoare de 400.000 lei, cu

taxa pe valoarea adăugată de 76.000 lei.

Se facturează clienţilor serviciile prestate reprezentând:

-lucrări de reparaţii 100.000 lei, cu taxa pe valoarea adăugată 19.000 lei

-studii şi cercetări 40.000 lei, cu taxa pe valoarea adăugată 7.600 lei

Înregistrarea recepţiei materialelor consumabile

% = 401 476.000

“Furnizori”

302 100.000

“Materiale consumabile”

46

4426 76.000

“TVA deductibilă”

Facturarea serviciilor

411 = % 166.000

“Clienţi” 704 100.000

“Venituri din lucrări executate şi

servicii prestate”

705 40.000

“Venituri din studii şi cercetări”

4427 26.000

“TVA colectată”

Soldarea la sfârşitul lunii a taxei pe valoarea adăugată deductibilă şi colectată

4427 = 4426 26.600

“TVA colectată” “TVA deductibilă”

4424 4426 49.400

“TVA de recuperat” “TVA deductibilă”

Rambursarea taxei pe valoarea adăugată de la bugetul statului conform decontului

lunar

512 4424 49.400

“TVA de recuperat” “TVA deductibilă”

47

4423 4424 49.400

“TVA de plată” “TVA de recuperat”

În cazul în care taxa pe valoarea adăugată de recuperat se compensează cu alte

impozite şi taxe datorate bugetului statului de persoana impozabilă, efectuată de

organele fiscale din oficiu sau, după caz la solicitarea expresă a persoanei impozabile,

inregistrarea va fi:

Conturi din grupa 44 4424 49.400

“Bugetul statului, fonduri

speciale şi conturi

asimilate”

“TVA de recuperat”

Varianta III

În cazul în care agentul economic desfăşoară activităţi care intră în sfera de

aplicare a taxei pe valoarea adăugată şi activităţi scutite, taxa aferentă a

aprovizionărilor (taxa deductibilă) destinate unor operaţiuni impozabile se va deduce

funcţie de ponderea veniturilor impozabile în total venituri –prorata.

În cursul unei luni au loc următoarele operaţiuni:

- aprovizionarea cu mărfuri: cost achiziţie 600.000 lei, taxa pe valoarea adăugată

înscrisă în facturi 114.000 lei, adaos comercial calculat şi înregistrat în contabilitate

60.000 lei, taxa pe valoarea adăugată neexigibilă aferentă mărfurilor intrate în

gestiune 125.400 lei;

-vânzări de mărfuri cu amănuntul:preţ desfacere cu amănuntul 200.000 lei, adaos

comercial aferent mărfurilor livrate 20.000 lei, taxa pe valoarea adăugată aferentă

mărfurilor livrate (care cuprind şi operaţiuni scutite: vânzarea de manuale şcolare şi

cărţi) 28.739 lei

Prorata provizorie pentru anul în curs este de 85%.

Recepţia mărfurilor

% = 401 714.000

“Furnizori”

48

371 600.000

“Mărfuri”

4426 114.000

“TVA deductibilă”

371 = % 185.400

“Mărfuri”

378 60.000

“Diferenţe de preţ la

mărfuri”

4428 125.400

“TVA neexigibilă”

Vânzarea mărfurilor

5311 = % 200.000

“Casa în lei”

707 171.261

“Venituri din vânzarea

mărfurilor”

4427 125.400

“TVA colectată”

Scoaterea din evidenţă a mărfurilor vândute

% = 371 200.000

“Mărfuri”

607 151.261

“Cheltuieli privind

mărfurile”

49

378 20.000

“Diferenţe de preţ la

mărfuri”

4428 28.739

“TVA neexigibilă”

Înregistrarea taxei pe valoarea adăugată nedeductibilă

635 = 4426 17.100

“Cheltuieli cu alte

impozite taxe şi

vărsăminte asimilate”

“TVA deductibilă”

Taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunilor cu drept de deducere=

114.000lei x 85% = 96.900lei

TVA aferentă operaţiunilor fără drept de deducere

114.000lei – 96.900lei = 17.100lei

50

CONCLUZII :

Lucrarea de faţă este structurată în 3 capitole care la randul lor sunt structurate

în alte subcapitole, în care am evidenţiat relatia generală Contabilitate –Fiscalitate, în

care contabilitatea încearcă să prezinte o imagine fidelă a operaţiilor ce au loc în

întreprindere , în timp ce rolul fiscalităţii este acela de a inhiba sau stimula anumite

activităţi.

Capitolul I vizează aspectele generale privind taxa pe valoarea adăugată

făcând referire la definirea, tipurile şi caracteristicile de tva,precum şi avantajele şi

dezavantajele acesteia în cazul în care un agent economic ar opta sa se declare

plătitor de tva.

Capitolul II referitor la taxa pe valoare au ca punct de plecare reglementările

fiscale actualizate conform Codului Fiscal, prezentarea sferei de aplicare, baza şi

cotele de impozitare aferente acestei taxe şi contabilizararea operaţiunilor .

Fundamentele contabile teoretice şi practice îmbinate cu cerinţele Codului

Fiscal oferă soluţii viabile pentru evaluarea, calculul şi evidenţa reală a obligaţiilor

firmei faţă de stat.

Capitolul III vizează prezentarea unor operaţiuni cu privire la taxa pe valoarea

adăugată pentru a pune în evidenţă modul de calcul şi tipurile de tva aplicate în cadrul

societăţii SC PARTY DAY SRL în România.

Sistemul contabil al agentilor economici şi planul de conturi general au creat

posibilitatea de a se urmări stabilirea şi achitarea obligaţiilor fiscale pe fiecare

51

categorie de impozit sau taxă. Prin urmare, în prezent nu sunt necesare evidenţe

paralele cu contabilitatea pentru stabilirea relaţiilor cu bugetul statului sau bugetele

locale, fiind necesare doar suporturile de informaţii şi documente justificative care se

înregistrează în conturile sintetice şi analitice.

Fiecare dintre cele doua discipline are autonomia sa, dispune de o

reglementare specifică şi posedă, în consecinţă, domeniul său propriu de intervenţie.

Datorită autonomiei celor doua drepturi, în principiu, natura documentelor de

întocmit este cea care condiţionează regula de drept ce trebuie aplicată.

În plan contabil, pentru determinarea conturilor anuale este obligatorie

aplicarea regulii contabile (aşa cum rezultă ea din planul contabil general), chiar dacă

este semnificativ diferită de cea fiscală.

În plan fiscal, trebuie aplicate dispoziţiile dreptului fiscal, divergenţele

eventuale cu dreptul contabil implicând corectarea rezultatului contabil. În orice alta

situaţie, regulile contabile sunt aplicabile.

În practică există însă numeroase puncte de divergenţă între dreptul fiscal şi cel

contabil. Deseori apare situaţia în care conducătorii întreprinderii trebuie să facă o

alegere foarte delicată între obligaţia de a prezenta conturile anuale (respectând

principiul imaginii fidele) şi dorinţa de a optimiza costul fiscal al activităţii lor. În

acest caz, aplicarea regulilor contabile poate duce la apariţia unor erori din punct de

vedere fiscal, care pot atrage dupa ele penalităţi.

Pentru eliminarea acestor erori este necesară atenţionarea organelor fiscale cu

privire la poziţia deţinută de întreprindere şi motivelor care au dus la o asemenea

abordare.

52

BIBLIOGRAFIE

1. Ec. Dr. Dan Vilaia Taxa pe valoarea adăugată în România şi în ţările Comunităţii Europene

2. Tatiana Moşteanu Introducerea şi generalizarea taxei pe valoarea adăugată în Franţa, Editura Tribuna economică

3. Iulian Văcărel Relaţii financiare internaţionale, Editura Academia Română, Bucureşti, 1995

4.Teodora Vâşcu Impactul TVA asupra trezoreriei firmei. Impozite şi taxe nr.111/1995

5. Ec.Dr.Dan Vilaia Unele consideraţii privind evoluţia TVA. Impozite şi taxe.nr.3,4,5 pag. 35 şi 41

6. C.Şerbănescu/D.Ştefan/ D.Vasilescu Finanţe-Contabilitate

7. Feleaga Nicolae, Malciu Liliana Politici si operaţiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti, 2002

8. Vintilă Georgeta Fiscalitate, Editura Economică, Bucureşti, 2005

9. V. Georgeta/C. Magdalena/V. Nicoleta Fiscalitate,Editura

Economică,Bucureşti 2002

53

10. Vintilă Georgeta Metode şi tehnici fiscale, Editura Economică, Bucureşti, 1999

11.Ec.Dr. D. Vilaia,A. Pietraru, I. Popa Sinteze teoretice,aplicaţii practice, Editura Independenţa Economică, 2005

12. Reglementări contabile pentru agenţii economici, Editura economică, Bucureşti, 2002

*** Revista CECCAR-Contabilitatea, Expertiză şi Auditul Afacerilor

***Ministerul Finanţelor Publice - Revista Finanţe şi contabilitate

*** Revista Impozite şi taxe pe ultimii ani

54