ȚĂRĂNIMEA MEDIEVALĂ

Chirica Andra și Nistor Georgiana

Societatea medievală■Societatea medievală era organizată după un

sistem social și politic cunoscut sub denumirea de feudalism, care îi este specific Evului Mediu. Acesta a fost un sistem de organizare a societății în care aristocrația agrară și militară stăpânea pământul și țăranii. Structurile de acest tip s-au impus în toată Europa în etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet în Franța, în secolele IX-XIV. 

■Nobilii și țăranii erau principalele categorii sociale în

orânduirea feudală. Nobilii, posesorii de pământuri, dețineau puterea economică și politică. Țăranii, lucrători ai pământului, și-au pierdut, în număr tot mai mare, libertatea, ajungând în șerbie. Alături de aceste categorii, locuitorii orașelor au început să joace un rol tot mai important în viața societății, pe măsură ce s-au dezvoltat meșteșugurile și comerțul.

Țărani din Evul Mediu

Nobili din Evul Mediu

ȚĂRANII LIBERI ȚĂRANII DEPENDENȚI• Aveau dreptul de a părăsi moșia pe

care locuiau.• Adesea, locuiau în sate (obști)

libere, având conducători proprii.• Puteau lăsa moștenire averea pe

care o dețineau.• Aveau obligații către stat și către

Biserică: în bani - taxe și redevențe; în muncă - la contruirea drumurilor sau a podurilor; aveau, precum în Țara Românească și în Moldova, datoria de a participa la oaste.

• Erau „legați de glie” (nu aveau voie să părăsească moșia pe care locuiau).

• Nu se puteau căsători decât cu acordul seniorului și doar cu cineva de pe moșia acestuia.

• Nu puteau transmite urmașilor pământul decât cu acordul seniorului și plătind o taxă.

• Urmașii lor aveau statutul de șerbi.• Nu erau admiși ca martori în

procese.• Aveau diverse obligații față de

seniori.

■În perioada medievală ţăranii şi sătenii alcătuiau cea mai mare parte a populaţiei Europei. Istoricii estimează că în acele vremuri circa nouă din zece oameni erau ţărani, fermieri sau lucrători ai pământului. Marea majoritate a acestora erau şerbi, iobagi legaţi de pământ. O mică parte erau ţărani liberi care nu aveau statut de sclavi ai nobililor şi care erau obligaţi să plătească o rentă fixă pentru pământurile lor. Unii dintre ei deveneau bandiţi şi tâlhari.

■ Un sat din acele vremuri adăpostea de regulă între zece şi şaizeci de familii. Țăranii aveau casele în jurul castelului nobilului.Casele lor erau mici,construite din lemn sau chirpici,mai rar din cărămidă, acoperișul fiind din paie.Majoritatea caselor aveau o singură încăpere unde locuia toată familia,iar pe timpul iernii și animalele mici .În mijlocul acestei încăperi se afla o vatră sau o sobă cu cuptor.Pereții erau acoperiți cu pături,iar ferestrele erau puține și foarte mici.Lângă casă se găseau hambarele si grajdurile pentru vite.

CASELE

■ Toţi ţăranii lucrau din greu pentru nobilul care-i adăpostea pe moşiile sale. De fapt, jumătate din munca lor zilnică era făcută în beneficiul nobilului. Ţăranii munceau pe atunci la câmp, în agricultură, tăiau şi transportau lemne din păduri, ciopleau şi transportau piatră pentru construcţii şi serveau ca gonaci la vânătorile aristocraţilor.

MUNCA

HRANA■ Perioadele de foamete erau frecvente, iar epidemiile le decimau

deseori animalele domestice. Îngheţurile, inundaţiile sau seceta le distrugeau deseori recoltele.

■ La masă, bărbaţii mâncau întotdeauna primii, căci ei erau forţa de muncă şi stâlpul familiei, iar femeile şi copiii lor mâncau tot ce mai rămânea după ce capul familiei îşi astâmpăra foamea.

■ Hrana țăranilor nu prea varia. Alimentul de bază era pâinea la care se adăgau legumele,fructele,peștele,carnea de vită sau de porc,brânza,ouăle,laptele.

ÎMBRĂCĂMINTEA■Femeile se îmbrăcau în rochii sau tunici albe sau negre,iar

bărbații purtau pantaloni strâmți și cămăși groase.Îmbrăcămintea era făcută din postav de calitate inferioară cusut în casă de femei.

ARMATA■ În timp de război sau chiar lupte interne pentru putere,

toţi ţăranii bărbaţi, de la adolescenţi la bătrâni, erau obligaţi să se înroleze şi să lupte în oastea nobilului suzeran de care aparţineau.

■ În fața abuzurilor și violențelor, țăranii nu aveau niciun mijloc legal de apărare. Nemulțumirea acestora, manifestată prin răscoale, a crescut în secolul al XIV-lea, în împrejurările Războiului de o sută de ani. Astfel de răscoale au izbucnit în Franța, în 1358, și în Anglia, în 1381. La începutul secolului al XV-lea, răscoalele s-au extins și în Europa centrală, apoi în Cehia (1434) și în Transilvania (Răscoala de la Bobâlna, din 1437).

BISERICA■ Țăranii aveau religia creștină.■ Ţăranii erau obligaţi de asemenea ca o zecime din totalul

veniturilor sau produselor lor să fie donată Bisericii.■ Duminica la biserică, după slujbă,bărbații se întâlneau și vorbeau,în

timp ce femeile se ocupau cu treburile gospodărești.■ De Anul Nou ,la sate se merge cu plugusorul sau se fac urari cu un

cap de porc. Deoarece pe atunci se respectau toate sărbătorile religioase, istoricii estimează că ţăranii munceau efectiv doar 260 zile pe an, în restul zilelor odihnindu-se sau mergând la biserică, în pelerinaje, vizitând târgurile şi bâlciurile sau întrecându-se în concursuri diverse, dansând sau organizând lupte între animale. 

■Pentru majoritatea oamenilor, perioada medievală a fost una marcată de războaie religioase, oprimări, cruciade, mari descoperiri geografice, şi mai presus de toate oprimarea claselor sociale inferioare. Adevărul pare a fi uşor diferit.

BIBLIOGRAFIE

■Dvorski Monica, Grosu Ioan, Pippidi Andrei,  Istorie clasa a VI-a, Ed. Corint, București, 2001

■Barnea Alexandru, Istorie clasa a IX-a, Ed. Corint, București, 2008

■Atlas istorie universală-Editura Steaua Nordului, Constanța, 2008